NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
(a + b) = a 2 + 2ab + b 2
2

(a − b) 2 = a 2 − 2ab + b 2
a 2 − b 2 = (a − b)(a + b)
a 3 −b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 )
a 3 +b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 )
(a+b) 3 = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3
(a-b) 3 = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3
a n −b n = ( a − b )( a n −1 + a n −2 b + ⋅ ⋅ ⋅ + b n −1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax+b,a ≠ 0 , a,b∈ R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A (α , β ) ∈ G f  ⇔ f (α ) = β 
Funcţia de gradul II
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax +bx + c , a ≠ 0 ,a,b,c ∈ R se numeşte funcţia de gradul II
2

Maximul sau minimul funcţiei de gradul II

− ∆ , realizat  −b
Dacă a<0 atunci f  =  pentru x =
max
4a 2a
− ∆ , realizat  −b − b − ∆)
Dacă a >0 atunci f  =  pentru x = ;Vârful parabolei V( ,
min
4a 2a 2a 4a
−b ± ∆
Ecuaţia de gradul II:ax 2 +bx + c = 0 ;x 1, 2 = ,∆ =b
2
− 4ac
2a
−b c
Relaţiile lui Viete:x 1 + x2 = , x1 ⋅ x 2 =
a a
Dacă ∆ > 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă ∆ = 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă ∆ < 0 ⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă ∆ ≥ 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x −b
−∞
2a
∞
f(x) −∆
4a
a>0
x −b
−∞
2a
∞
f(x) −∆
4a

Semnul funcţiei de gradul II

1
∆>0
x -∞ x 1 x2
∞
f(x)
f(x) semn
semnul
ul lui
lui a 0 semn
semn contr
contrar
ar lui
lui a 0 semn
semnul
ul lui
lui a
∆=0
x -∞ x 1 = x2
∞
f(x)
f(x) semn
semnul
ul lui
lui a 0 semn
semnul
ul lui
lui a
∆<0
x -∞
∞
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−∆
a<0,Imf=( − ∞, ]
4a
−∆
a>0, Imf=[ , ∞)
4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A → B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă ∀ x1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 ) =  f ( x 2 ) ⇒ x1 = x2
2)Funcţia f este injectivă dacă ∀ x1 , x 2 ∈ A cu x 1 ≠ x 2 ⇒  f ( x1 ) ≠  f ( x2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă
printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în
cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃ x1 ≠ x 2 a.i. f ( x1 ) =  f ( x 2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct
x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-
un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia  ƒ este este bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈
A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un
punct al lui B, intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
 g   f  :  A → C , ( g   f )( x ) = g ( f ( x ))
 

V. 1 A : A → A prin 1  A ( x) = x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)
Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A
astfel încât
 g   f  = 1 A şi  f 
  g  = 1 B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ 
−1
.

2
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R →R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x ∈ R
f:R →R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x ∈ R
f:A→R(A ⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T ≠ 0, dac ă ∀ x ∈ A avem
x+T∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se
numeşte perioada principală.
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A ) ,n(A) reprezentâd numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A k n ,unde n reprezintă numărul
de elemente al mulţimii B, iar k al mulţimii A(k ≤ n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a ≠ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈ (0,1) ⇒f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈ (0,1) ⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy = log a  x + log a y 5)log a x m = m log a x ,m∈ R
 x
6)log a  y = log a  x − log a y 7)a log  x = x
a

log b  A 1
Schimbarea bazei:log a A = ,log a b = log a
log b a b

Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale
a n în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr
constant r, numit raţia progresiei aritmetice:a n +1 −a n = r , ∀n ≥1
Se spune că numerele a 1 , a 2 ,⋅ ⋅ ⋅, a n sunt în progresie aritmetică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a n −1 + a n +1
 Teoremă:şirul ( a n ) n≥1 este progresie aritmetică ⇔ a n = , ∀n ≥ 2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n = a1 + ( n −1) r 
a +c
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică ⇔ b =
2

3
 (a1 + a n )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n =
2
Trei numere x , x , x se scriu în progresie aritmetică de forma :
1 2 3

x 1 = u – r, x 2 = u, x = u + r ; u,r ∈ R . 3

Patru numere x , x , x , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:

1 2 3

x 1 = u – 3r, x = u – r , x = u + r , x 4 = u + 3r, u,r ∈ R .

2 3

Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere
reale b n , b1 ≠ 0 în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un
bn +1
număr constant q, numit raţia progresiei geometrice: = q ,q ≠ 0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,⋅⋅⋅, bn sunt în progresie geometrică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n ≥1 este progresie geometrică
⇔ bn = bn −1 ⋅ bn +1 , ∀n ≥ 2
2

Termenul general al unei progresii geometrice:b n = b1 ⋅ q n −1

Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔ b 2 = a ⋅ c
b1 ( q
n
−1)
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n =
q −1
,q ≠ 1 sau S n = n ⋅ b1 , dac ă  q = 1
 Trei numere x 1 ,  x 2 , x3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x1= , x 2 = u, x3 = u ⋅ q, q ≠ 0
q
Patru numere x 1
,x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x =1 3
, x 2 = , x3 = u ⋅ q, x4 = u ⋅ q 3 , q ≠ 0
q q
Formule utile:
n ( n + 1)
1+2+3+ ⋅ ⋅ ⋅ +n =
2
n( n + 1)( 2n + 1)
1 2 +2 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 2 =
6
n(n + 1) 2
1 3 +2 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 3 = [ ]
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:

 x x, ≥ 0
 x = 
 −  x x, < 0
1.  x ≥0, ∀
 x ∈ R 2.  x =  y ⇔ x =± y 3.  x =− x 4.  x ⋅ y =  x ⋅  y 5.
 x  x
=
 y  y

4
6.  x ≤ a ⇔−a ≤ x ≤ a , a >0 7.  x ≥a ⇔ x ∈( −
∞ ,−a] ∪[ a, ∞), a >0 8.
 x + y ≤ x +  y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, ∀ x ∈ R , [x]∈ Z  şi {x} ∈[0,1)
2. [x] ≤ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a ≤  x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, ∀ x ∈ R, k  ∈Z 
4. {x+k}={x}, ∀ x ∈ R, k  ∈Z 
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b ∈ R }

Conjugatul unui număr complex:  z  = a −bi
Proprietăţi:
1. z 1 + z 2 = z 1 + z 2
2. z 1 ⋅ z 2 = z 1 ⋅ z 2
3. z n = ( z )n
  z 1    z 1
4.    =
  2    z 2
 z 
5.z ∈ R ⇔ z  = z 
6.z ∈ R ∗i ⇔ z  = −z 
Modulul unui număr complex:  z  = a
2
+b 2
Proprietăţi:
1.  z  ≥0, ∀ z  ∈C  2.  z  = z  3.  z 1 ⋅ z 2 =  z 1 ⋅ z 2
 z   z 
4.  z n = z 
n
5.  z 1 =  z 1 6.  z  + z  ≤  z  + z 
1 2 1 2
2 2

Numere complexe sub formă trigonometrică

Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a 2 + b 2 , tgt  = ;r-raza polară;t-argument
a
redus,t∈[0,2π  )
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1 = r 1 (cos t 1 + i sin t 1 ), z 2 = r 2 (cos t 2 + i sin t 2 )
z 1 ⋅ z 2 = r 1 r 2 [cos( t 1 + t 2 ) + i sin( t 1 + t 2 ) ], z n = r n (cos nt  + i sin nt )
 z 1 r 1
= [cos( t 1 − t 2 ) + i sin( t 1 − t 2 )]
 z 2 r 2
t + 2k π  t + 2k π 
n
 z  = z k  =n r (cos + i sin ), k ∈{0,1,⋅ ⋅ ⋅, n −1}
n n

Combinatorică

5
n!=1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ⋅ n ,n ∈ N (0! =1) , P n = n! ,n∈ N ∗
n! n!
A k n = ( n − k )! ,0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N , n ≥1 C k n = k !(n − k )! , 0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N 
Proprietăţi:1. C k n = C nn −k  ,0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N  2. C k n = C nk −1 + C nk −−11 ,1 ≤ k <n;k,n
∈ N 
1 n −1
Binomul lui Newton:(a+b) = C n a + C n a b + ⋅ ⋅ ⋅ + C n b
n 0 n n n

Termenul general:T k +1 = C nk a n −k b k  , k  = 0,1,⋅ ⋅ ⋅, n

Proprietăţi:
C 0n +C n1 + ⋅ ⋅ ⋅ + C nn = 2 n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n
elemente este 2 n ).
C 1n +C n3 + C n5 + ⋅ ⋅ ⋅ = C n0 + C n2 + C n4 + ⋅ ⋅ ⋅ = 2 n−1

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
 AB = − BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă
amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc
necoliniari.
Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v ,
există α , β  ∈ R (unice ) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b
 AB = ( x − x ) + ( y − y ) -modulul vectorului  AB
 B  A
2
 B  A
2

 AB ( x B − x A , y B − y A ) − coordonate le vectorului  AB

 x A + x B  y A + y B
Mijlocul segmentului AB:x M  = , y M  =
2 2
 x A + x B + xC   y A + y B + yC 
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G = , yG =
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau
triunghiului

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃ λ  ∈ R a.i. v = λ ⋅ u .

6
 a n +1
Fie (a n ) n∈N  un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim
n →∞
= l ∈[0,1) atunci
an
lim a n = 0 a n +1
lim a n = ∞ .
n →∞ . Daca lim
n →∞
= l ∈ (1, ∞) sau l = ∞ atunci n →∞
an
 Lema lui Stolz-Cezaro
Fie şi (bn ) n∈ N  două şiruri de numere reale.
( a n ) n∈ N 
a n +1 − a n
Dacă lim = l (finit sau infinit) şi (bn ) n∈ N  este strict monoton şi nemărginit ,
n →∞ b
n +1 − b n

an
atunci lim
n→ ∞
= l 
bn
▪ Criteriul radicalului
a n +1
Fie ( a n ) n∈ N  un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim
n →∞
= l  atunci lim n a n
n→∞
= l  .
an
Şiruri remarcabile

 0, d aăc q ∈ (− 1,1)
 ∞ ,α 〉 0
l ni = m
 1, d aăcq = 1 α

l i mq n = 
 ∞ , d aăcq ∈ (1, ∞ )
∞→ 0,α 〈 0
n→ ∞

lim n k a n
 n ue x iăs, dt  aăcq ∈ (− ∞,− 1]

= 0 ,unde a ∈( −1,1), k ∈ N

n

n →∞
n
  1  
lim 1 +   = e ; e = 2,7178 ... este constanta lui Euler 
n →∞  n  
 x 1
  1   n → ±∞
  
generalizare: lim 1 +   = e dacă n
 x ; lim (1 +  yn )  yn = e dacă  yn → 0
n→∞   xn   n→ ∞
sin  x n tg xn
lim
n →∞
= 1 dacă  xn → 0 , lim = 1 dacă  xn → 0 ,
 x n n →∞ xn

arcsin  x n arc tg x n

lim
n →∞
= 1 dacă  xn → 0 , lim = 1 dacă  xn → 0 ,
 x n n →∞  x n

Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.

20
  fl x ( i= fl)  x (m)
 x x→ 0  x x→ 0
f are limită în x 0 ⇔ l  s ( x0 ) = l d  ( x0 ) ⇔  f ( x 0 − 0) =  f ( x0 + 0) ⇔

 x〈 0  x〉 0
Obs.:Funcţia f :D → R nu are limită în punctul de acumulare x în una din situaţiile : 0

a)există un şir x n ∈ D −{ x 0 } cu limita x astfel încât şirul (  f  ( x n )) nu are limită
0

 b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n ∈ D −{ x 0 }, astfel încât şirurile (  f  ( xn )), (  f  ( y n )) au
limite diferite.
Teoremă:Fie f :D → R ,o funcţie elementară şi x 0 ∈D un punct de acumulare al lui D
⇒  xlim
→ x
 f  ( x ) =  f  ( x 0 )
0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

Fie f,g:D → R şi x un punct de acumulare al lui D.Dacă  xlim
0
 g ( x) = 0 şi există l ∈ R
→ x 0

a.î.   f  ( x ) −l  ≤ g ( x), ∀ x ∈ D ∩V ,  x ≠ x , V vecinătate a lui x şi dacă
0 0

lim  g ( x) = 0 ⇒ lim  f  ( x) = l 

 x→ x0  x→ x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D → R , x un punct de acumulare al lui D şi  f ( x) ≤ g ( x), ∀ x ∈ D ∩V , x ≠ x0
0

,V vecinătate a lui x . 0

a)Dacă  xlim  f  ( x) = ∞ ⇒ lim  g ( x) = ∞

→ x 0  x → x 0

 b)Dacă  xlim  g ( x) = −∞ ⇒  xlim  f  ( x ) = −∞

→ x 0 → x 0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D → R , x un punct de acumulare al lui D şi
0

 f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ), ∀ x ∈ D ∩V , x ≠ x 0 , V vecinătate a lui x . 0

Dacă  xlim  f  ( x) = lim h( x) = l  ⇒ lim  g ( x) = l 

→ x 0  x → x 0  x → x 0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

n −1
lim (a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a0 ) = lim a n x n
n
 x →± ∞  x →± ∞

21
  ak  , k = m
b
k − 1
a  xk  + a k −  x1 + ⋅⋅⋅ + a x1 + a0 
k   m

l i m m m− 1
 x → ± b  x ∞ + b  x + ⋅⋅⋅ + b x + b
=  0, m〉 k 
m m− 1 1 0 
a k  k − m
 ⋅ (± ) , k 〉 m∞
 bm

1 1
lim
1
=0 lim
1
=0 lim = −∞ lim =+
 x →∞ x  x →−∞ x  x → 0 x  x→ 0 x
 x < 0  x > 0

lim  x =∞ lim 3 x = ∞ lim 3 x = −∞

 x →∞  x →∞  x →−∞

 ∞  ,d a a>c1 a  0  ,d a a>c1 a

l i am = 
 x
l i ma = 
 x

 x→ ∞
 0  ,d a a∈c ( 0 ,1a)  x→ − ∞ ∞  ,d a a∈ c( 0 ,1a)

 ∞  ,d a a> c1 a  − ∞  d, a >a1c

l i ml oa x =g  l i lm oa x = g
 x→ ∞
 -∞  ,d a ∈ac( 0 ,1a)  x→ 0
 x> 0
 ∞  d, a ∈a ( c0 ,1)
π  π  lim arcctgx = 0 lim arcctgx = π 
lim arctg  x = lim arctg  x = −  x →∞  x →−∞
 x →∞ 2  x →−∞ 2
 x  x 1
  1  
lim 1 +   = e
  1  
lim 1 +   = e lim (1 +  x ) x =e
 x →∞   x    x →−∞    x    x → 0
sin x tgx arcsin x arctg x
lim =1 lim
 x →0
=1 lim
 x →0
=1 lim =1
 x →0 x  x  x  x →0 x

lim
(
ln 1 + x ) =1 lim
a x − 1
= ln a , a > 0, a ≠ 1
 x →0 x  x →0  x

22
 sin u ( x ) tg u ( x ) arcsin u ( x )
lim
 x →0
=1 lim
 x →0
=1 lim
 x →0
=1
u ( x ) u ( x ) u ( x )
arctg u ( x )
lim
 x →0
=1
u ( x )
ln (1 + u ( x ) ) a u(x) −1
lim =1 lim = ln a , a > 0, a ≠ 1 unde  xlim u ( x) = 0
 x →0 u ( x)  x →0 u ( x ) → x 0

∞ 0
Operaţii fără sens: , , ∞ − ∞,0 ⋅ ∞,1∞ ,0 0 , ∞0
∞ 0
Funcţii continue
Definiţie Fie  f  : D → R şi  x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D
  f   este continuă în  x0 ∈ D dacă  xlim  f  ( x ) =  f  ( x 0 )
→ x 0

Dacă f nu este continuă în  x0 ∈ D ,ea se numeşte discontinuă în  x0 ,iar   x0 se numeşte
 punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate  x0 ∈ D este punct de discontinuitate de prima speţă
 pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul  x0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate  x0 ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul  x0 nu este
finită sau nu există)
Teoremă: Fie  f  : D → R şi  x0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f continuă în  x0 ⇔
l  s ( x 0 ) = l d  ( x 0 ) = f(  x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D → R continue pe D ⇒ f+g,
 f 
 f  ⋅ g , ( g  ≠ 0 ),  f  , max(  f , g ), min(  f , g ) sunt funcţii continue pe D.
 g 
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b] → R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒ ∃ c ∈( a , b ) pentru care
f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă  x → a

l i m f ( x) = ∞
sau  x → a .
l i m f ( x ) = − ∞
 x < a  x < a
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă  x → a

l i m f ( x) = ∞ l i m f ( x ) = − ∞.
sau  x → a
 x > a  x > a

23
 "
Dacă
 f  ( x) ≤ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este concavă pe I.

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si  x0 ∈I punct interior intervalului. Spunem că

 x0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate
stânga a lui şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui  x0 sau invers.
 x0
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I R interval,  f  : I → R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I → R derivabilă pe I cu proprietatea F '( x) = f ( x), ∀ x ∈ I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I → R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I → R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
 proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I → R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
 primitive pe I.
2.Fie g : I → R.Dacă g(I)={ g ( x ) / x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I → R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
 x n +1
∫ 
 x dx =
n

n +1
+ C ,n∈ N  ,x∈ R
 x a +1
∫ 
 x =
a

a +1
+ C ,a∈ R, a ≠ −1 ,x∈(0, ∞)
1
∫ 
 x
dx = ln x + C , x ∈ (0, ∞) sau x ∈( − ∞ , 0)
 x
a
∫ a d x= l na + C ,a〉 0, a ≠ 1, x ∈  R
 x

1 1  x − a
∫  x 2
−a 2
=
2a
ln
 x + a
+ C , a ≠ 0, x ∈ (−∞ ,−a ) sau x∈(−a, a) sau x ∈(a, ∞)
1 1  x
∫  x 2
+a 2
dx =
a
arctg  + C , a ≠ 0, x ∈ R
a
1  x
∫  a 2 − x 2
dx = arcsin
a
+ C , a ≠ 0, x ∈(−a, a )
1
∫   x 2
+a 2
dx = ln( x +  x 2 + a 2 ) + C , a ≠ 0, x ∈ R
1
∫   x − a dx = ln x +  x − a
2 2
2 2
+ C , a ≠ 0, x ∈ (−∞ ,−a) sau x ∈(a, ∞)

∫ sin  xdx = −cos  x + C , x ∈R

∫ cos  xdx = sin  x + C , x ∈R

27
 1
∫ cos  xdx = tgx + C , cos x ≠ 0
2

1
∫ sin  xdx = −ctgx + C , sin x ≠ 0
2

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval [a , b ] sunt integrabile pe [a , b ] .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [a , b ] sunt integrabile pe [a , b ] .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [ a.b ] → R sunt integrabile şi λ  ∈ R ⇒
b b b

1) ∫ ( f ( x ) + g ( x ) )dx = ∫  f ( x ) dx + ∫  g ( x ) dx

a a a
b b

2) ∫ λ 
 f ( x ) dx = λ ∫  f ( x ) dx
a a
b
 b)Dacă  f ( x ) ≥ 0, x ∈[a , b ] şi este integrabilă pe [a, b ] , atunci ∫ 
a
  f  ( x )d x ≥ 0 .

c)Dacă   f  ( x) ≥ g ( x) pentru orice  x ∈[a , b ] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b ] ,

b b
atunci ∫ 
a
  f  ( x )d x ≥ ∫  g ( x )d x
a

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)

Funcţia f : [a, b]→ R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, ∀ c ∈ (a, b) funcţiile
f1 = f [ a, c ] şi f2 = f [c , b ] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b

∫ a + ∫ 
  f  ( x )d x
c
  f  ( x )d x = ∫   f  ( x )d x.
a

e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [a , b ] , atunci şi   f    este integrabilă pe [a, b ] şi

b b

∫   f  ( x)d  x ≤∫    f  ( x) d  x .

a a

Teoremă (Formula Leibniz - Newton)

Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b

∫ a
b
f ( x) dx = F ( x ) a
= F (b) − F (a ) .
Teorema de medie Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă, atunci există c∈[a, b] a.i.
b
∫   f  ( x)d x = (b − a)  f  (c) .
a

Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue

Dacă g : [a, b]→ R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]→R,
 x

G ( x ) = ∫  g (t )dt , x ∈[a, b] are proprietăţile:

a

1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

28
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x) = g ( x ), ∀ x ∈[a, b]
'
  x  
Reţinem:  ∫  g (t )dt  
  = g ( x )
 a  
Teoremă (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b]→ R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b

∫ ∫  f ' gdx .
b
integrare prin părţi: fg ' dx = fg a −
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a] → R , a〉 0 o funcţie continuă.Atunci

a a

∫ ∫ 
1)  f ( x ) dx = 2  f ( x ) dx , dacă f este funcţie pară.
−a 0
a

2) ∫  f ( x)dx = 0 ,dacă f este funcţie impară.

−a
Teoremă:Fie f:R → R o funcţie continuă de perioadă T
a +T  T 

〉0 ⇒ ∫  f ( x)dx = ∫  f ( x)dx , ∀a ∈ R

a 0

Aria unui domeniu din plan

1. Aria mulţimii din plan D⊂ R 2 mărginită de dreptele x = a, x = b,  y = 0 şi graficul
b
funcţiei f : [a, b]→ R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A ( D ) = ∫ a f ( x)dx .
b
2. În cazul f : [a, b]→ R continuă şi de semn oarecare, avem: A ( D ) = ∫ a | f ( x) | dx .
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor 
b
 f , g : [a, b]→ R continue este calculată prin formula: A ( D ) = ∫  | g ( x) − f ( x ) | dx .
a

Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b]→ R o funcţie continuă, atunci corpul C f   din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , G f , în jurul axei O x, are volumul calculat prin
b

formula: .V(C f   )= π  ∫  f  2 ( x ) dx

a

29