Sunteți pe pagina 1din 20

INDICATORII DE MEDIU/ CALITATEA

MEDIULUI

GT II
ECOTURISM SI DEZVOLTARE DURABILA

Obiective generale:
• Cunoaşterea conceptului de “calitate a mediului”
între subiectivitate şi evaluare
• înţelegerea noţiunilor de informaţii, date, indicatori
de mediu;
• cunoaşterea categoriilor majore de indicatori de
mediu şi a diferenţelor dintre acestea;
• semnificaţia şi reprezentativitatea indicatorilor (grad
de generalizare, relevanţă, acoperire spaţio-
temporală);
• agregarea ca metodă de alcătuire a indicatorilor;
• probleme majore de mediu şi indicatori cadru
asociaţi;
2

1
Necesitatea obţinerii, prelucrării
şi sintetizării datelor de mediu
• Primul lucru în orice abordare ştiinţifică este un limbaj
comun
– = metodologie (concepte, principii, metode etc.
– = indicatori standardizaţi
• se constituie ca modalităţi primare de comunicare a
mesajelor
• un grad mare de generalizare şi reprezentativitate a
informaţiei de mediu.
• utilizarea unor indicatori unitari de mediu este necesară
datorită subiectivităţii factorului uman în aprecierea
calităţii mediului
• Creşterea volumului de date şi informaţii despre mediul
înconjurător, necesită un nivel minim de organizare a lor.
3

Informatii / Date
• Informaţie Fiecare dintre elementele noi, în raport cu
cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui
simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj
vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument etc.).

• Dată Fiecare dintre numerele, mărimile, relaţiile etc. care


servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt
obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse
unei prelucrări.

• Indicator Expresie numerică cu ajutorul căreia se


caracterizează cantitativ un fenomen social-economic
din punctul de vedere al compoziţiei, structurii,
schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene
etc.
4

2
• Parametru Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui
sistem, unui fenomen etc., care serveşte la caracterizarea unor
proprietăţi ale acestora.

• Stare Situaţie a unui corp sau a unui sistem determinată de


structura sa, de condiţiile exterioare etc. şi definită prin anumite
mărimi sau parametri.

• Calitate Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora


un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.

• Măsurare Acţiunea determinare a valorii unei mărimi; măsură

• Mărime Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate


măsura sau calcula.

• Valoare Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un


anumit procedeu de măsurare), permiţând compararea mărimii cu
altele de aceeaşi natură.

Aprecierea calităţii mediului


• Se poate presupune că mediul (ca şi entitate
concretă la orice scară temporală şi spaţială) are o
anumită calitate reală, obiectivă, exprimată prin
diferitele lui caracteristici.

• Această calitate poate fi apreciată direct de către


un „evaluator” subiectiv în primul rând prin
propriile simţuri şi raportat la propriile „necesităţi”

• Tocmai subiectivitatea acestui gen de aprecieri


impue utilizarea unui set de „indicatori” precişi,
standardizaţi care să poată surprinde esenţa stării
mediului.
6

3
Aprecierea calităţii mediului
-istoric, modalităţi-

• Primele „evaluări” ale mediului aveau în vedere necesităţile biologice


primare ale omului (locuire, hrană etc.) şi erau făcute în mod
instinctual, inconştient.

• Această apreciere, evaluare a mediului bazată pe „necesitatea de


utilizare” s-a transmis până în zilele noastre şi ea este o direcţie
dominantă în evaluarea mediului. (1. evaluarea potenţialului în
vederea valorificării)

• odată cu evoluţia societăţii şi cu problemele creeate de aceasta


(industrializare, explozie demografică, poluare globală etc.) s-a
conturat aşa-numita „conştiinţă de mediu”

• Din aceasta a rezultând „necesitatea de păstrare” (2. evaluarea


calităţii mediului şi a impactului antropic asupra acestuia).

Modalităţi de definire a calităţii mediului.

• Calitatea mediului se poate defini ca un


ansamblu convenţional de caracteristici fizice,
chimice, biologice şi de altă natură (statistice),
exprimate valoric, care permit încadrarea mediului
într-o anumită categorie sau scară ierarhică.

• Pentru stabilirea calităţii mediului, din


multitudinea caracteristicilor fizice, chimice şi
biologice care pot fi determinate prin analize de
laborator se utilizează practic un număr limitat,
acelea care sunt considerate mai semnificative.
(selectivitate)
8

4
Noţiuni calitative

• - criterii de calitate ale mediului - totalitatea indicatorilor de calitate ai


mediului care se utilizează pentru aprecierea acestuia în raport cu
măsura în care satisface un anumit domeniu de folosinţă sau pe baza
cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea
mediului corespunde cu necesităţile de protecţie;

• - indicatori de calitate ai mediului - reprezentaţi de caracteristici


nominalizate pentru o determinare precisă a calităţii mediului ;

• - parametri de calitate ai mediului – sunt valori şi exprimări numerice


ale indicatorilor de calitate ai mediului;

• - valori standardizate ale calităţii mediului - reprezintă valori ale
indicatorilor de calitate ai mediului care limitează un domeniu
convenţional de valori acceptabile;

Scheme cadru de indicatori


• Există numeroase clasificări şi grupări de indicatori în funcţie de scopul
şi instituţia responsabilă cu sistematizarea respectivă.

• Cea mai cunoscută şi mai utilizată clasificare este cea făcută de


European Environment Agency (1995), distinge şi utilizează trei seturi
principale de indicatori, şi anume:
– a). indicatorii stării de mediu;
– b). indicatorii de stress;
– c). indicatorii de presiune.

• În afară acestor indicatori, cercetarea mediului mai ţine cont şi de


indicatorii de răspuns, care pot descrie reacţia societăţii la
problemele environmentale, indicatori de performanţă (care încearcă
să definească într-un mod foarte clar normele ştiinţifice şi legislative de
bază), indicatorii de durabilitate (sustainability indicators) etc.

10

5
SCHEMA CADRU OECD (Organizaţia pentru Cooperare
Economică şi Dezvoltare) de prezentare a indicatorilor globali de
mediu

• Schema iniţială EEA a fost preluată şi dezvoltată de către OECD


rezultând o schemă cadru logică şi foarte acoperitoare

• OECD a fost înfiinţată în 1961 prin asocierea a 20 de ţări care aveau


ca punct comun guvernarea democratică şi economia de piaţă
• Ulterior au mai fost incluse încă 10 state, pe aceleaşi principii

• Are relaţii active cu peste alte 70 de state şi numeroase organizaţii,


societate civilă având o autoritate internaţională în domeniul
publicaţiilor şi al statisticii

• Are ca domenii de cooperare principală comerţul, educaţia, dezvoltarea,


ştiinţa şi cercetarea etc.

• Are în structură un „Directorat pentru Mediu” care este un departament


foarte activ şi care a reuşit să întrunească grupuri de experţi care au
elaborat diverse documente cadru
11

Conceptul schemei cadru


OECD
• Rolul indicatorilor
• În ideea acestei scheme cadru se consideră că
indicatorii trebuie să aibă 2 mari roluri:
– reduce numărul măsurătorilor şi parametrilor necesari pentru
prezentarea exactă a “stării” mediului
– Simplifică procesul comunicării rezultatelor măsurătorilor către
un utilizator
• Definirea termenilor de “Indicator", "Parametru” şi
"Index" este următoarea:
– Parametru: o proprietate măsurată sau observată.
– Indicator: Un parametru sau o valoare derivată dintr-un
parametru care descrie starea unui fenomen/teritoriu cu o
semnificaţie extinsă dincolo de asocierea directă cu valoarea
unui parametru
– Index: Un set de parametri sau indicatori complecşi sau
importanţi
12

6
Principii în definirea Indicatorilor de mediu
• Indicatorii cuantifică şi simplifică fenomenele şi ajută la înţelegerea
realităţii complexe.
• Indicatorul trebuie să poată surprinde şi schimbările produse în sistem.

• Relevanţa unui indicator în a surprinde anumite fenomene depinde de


alegerea lui.
• Ex. Rata eroziunii solului poate fi folositor în medii temperate semiaride,
dar nu va exprima nimic în cazul mediului polar. Este nevoie deci de un
proces de selecţie foarte laborios care să determine indicatorii potriviţi
pentru un anumit context.
• Indicatorii selectaţi trebuie să ofere informaţii despre funcţionarea unui
sistem specific pentru un scop specific şi în sprijinul acţiunilor de
management şi luare a deciziilor.
• Un indicator cuantifică şi combină datele astfel încât să poată fi
surprinse modificările produse şi să facă posibilă înţelegerea acestor
modificări.

• Iniţial multe abordări de mediu se reduceau la aspecte descriptive ale


calităţii acestuia pe baza a câtorva indicatori fizici, chimici sau biologici
indicatorii trebuie să constituie elementele primare de sintetizare.
13

Criterii pentru selectarea unor indicatori


• Relevanţa şi utilitatea pentru utilizatori:
• Un indicator de mediu trebuie să
• • furnizeze imagine reprezentativă a condiţiilor de mediu a presiunilor (impactelor) asupra
mediului şi a răspunsului societăţii la acestea
• • să fie simplu, uşor de interpretat şi să poată surprinde tendinţele de evoluţie temporală;
• • să fie adaptabile la schimbări legate de mediu sau de activităţile umane;
• • să constituie o bază pentru comparaţii la nivel internaţional;
• • să aibă valori de referinţă care să constituie baza de comparaţie

• Soliditatea analitică
• Un indicator de mediu trebuie:
• • să fie teoretic bine fundamentat din punct de vedere tehnic şi ştiinţific;
• • să aibă la bază standarde internaţionale şi un consens internaţional legat de validitatea
lui;
• • să poată fi legat de modele economice, de previziune sau sisteme informaţionale.

• Măsurabilitate
• Datele necesare pentru definirea indicatorilor trebuie:
• • să fie accesibile la un raport cost/beneficiu acceptabil;
• • documentate adecvat şi de o calitate cunoscută;
• • updatare la intervale regulate în concordanţă cu proceduri standardizate

14

7
Schema cadru Impacte-Stare-
Răspunsuri (ISR)
IMPACTE STARE RĂSPUNSURI

Informaţii

ACTIVITĂŢI STAREA INSTITUŢII ŞI


ANTROPICE MEDIULUI ORGANIZAŢII
Impacte Informaţii
-ENERGIE -ADMINISTRAŢIE
-TRANSPORT -AER -INTREPRINDERI
-INDUSTRIE -APĂ
-AGRICULTURĂ -SOL
-RESURSE
NATURALE
Resurse Decizii

Decizii

Schema Impacte-Stare-Răspunsuri / legată de locul indicatorilor de mediu

15

a) Indicatori ai impactelor de mediu.


• Ei descriu impactele antropice asupra
mediului.
• Pot fi de 2 tipuri:
– indicatori direcţi ai impactelor (sunt legaţi de
impactele directe şi se exprimă fie în termeni de
emisii în mediu sau consum de resurse naturale)
– indicatori indirecţi ai impactelor (sunt indicatori
de fond care reflectă mai mult activităţile
antropice care produc un anumit impact în
mediu – grad de industrializare, de urbanizare,
de mecanizare etc).
16

8
b) Indicatori ai condiţiilor de mediu (de stare)
• Sunt indicatorii de mediu propriu-zişi şi ei reflectă cantitativ
şi calitativ starea mediului la un moment dat.
• ei trebuie să surprindă şi elemente ale politicilor de mediu
şi luării deciziilor (cât sunt acestea de eficiente, ce
schimbări au produs etc.)
• Aceştia trebuie să fie obiectivi să redea starea mediului,
evoluţia acestei în timp şi mai puţin impactele. Impactele
trebuiesc surprinse ca şi efecte agregate, combinate.
• În practică de multe ori distincţia între condiţiile de mediu şi
impacte este foarte ambiguă şi din raţiuni legate de costuri
aprecierea celor 2 categorii se face combinat. Respectiv
indicatorii de impact servesc în mod indirect la aprecierea
stării mediului.

17

c) Indicatori ai răspunsului societăţii.


• Aceştia arată gradul în care societate răspunde la
schimbările produse în mediu.
• Răspunsul societăţii are în vedere acţiuni colective sau
individuale petru prevenirea impactelor negative sau
reabilitarea unor pagube produse.
• Tot aici sunt incluse şi acţiunile de prezervare şi
conservare a resurselor naturale.
• Comparativ cu primele 2 categorii aceşti ultimi indicatori au
o istorie mai scurtă, ei sunt folosiţi de mai puţin timp şi sunt
practice în faze de elaborare atît conceptuală cât şi în ce
priveşte datele necesare. Ei au 2 obiective specifice:
• În primul rind trebuie ca indicatorul de răspuns să fie un fel
de feed back al acţiunilor societăţii la impactele din mediu

18

9
Agregarea (combinarea)– metodă de elaborare
a indicatorilor
• Agregarea este definită ca „procesul de combinare a unor
variabile cu proprietăţi similare sau diferite, din care să
rezulte o singură valoare care să le include şi să le
reprezinte pe fiecare dintre componentele individuale”.
• Agregarea ca şi metodologie necesită sisteme de
clasificare, definiţii, nomenclatoare, proceduri de achiziţie a
datelor, metode de măsură, toate acestea standardizate.
• agregarea cuprinde mai multe componente sau putem
spune că se face pe 3 dimensiuni:
– Spaţială (geografică)
– Temporală
– Tematică

19

Agregarea spaţială (geografică)


• depinde de scara geografică.

• Statisticile de mediu la nivel naţional se bazează pe


compilarea şi agregarea datelor de la nivele
subnaţionale (în cazul României este vorba de nivel
judeţean, bazinal, regional etc.).

• Alegerea unităţii de raportare trebuie să ţină cont atăt de


scara absolută (dimensiunea unităţii teritoriale) dar şi de
tipul şi semnificaţia unităţii respective (un ecosistem, o
unitate administrativ-teritorială, bazin hidrografic sau alte
unităţi).

20

10
• Agregarea temporală are legătură cu
variabilitatea naturală a parametrilor monitorizaţi şi
are în vedere sintetizare datelor din serii de timp
(ex. Mediile anuale pentru diferiţi parametri
măsuraţi zilnic sau chiar orar)

• Agregarea tematică este dimensiunea cea mai


complexă a procesului de elaborare.
– Se bazează pe algoritmi, mai mult sau mai puţin corecţi,
de includere a unor parametri diferiţi în totaluri unitare,
sau de deducere au unor parametri din alţii din alte
categorii. (ex. Concentraţia de SOx bazată pe inventarul
emisiilor).

21

Datele de mediu
Surse, trasee, metodologie
Prelucrare Monitoringul integrat
Concepte,
statistică al mediului
principii

DATE Cunoştinţe,
informaţii

Evaluarea impactului
asupra mediului

SURSE PRIMARE SURSE SECUNDARE


- registrele statistice - organizaţii
-contabilitatea guvernamentale şi
naţională neguvernamentale
-nomenclatorul - instituţii de cercetare
surselor de emisii - autorităţi locale
- inventarul deşeurilor - agenţi economici

22

11
Metodologia de culegere a datelor
• Metodologia de culegere a datelor impusă
de necesităţile schemelor de foloseşte o
multitudine de surse, cum ar fi:
– recensămintele,
– anchetele statistice,
– metode analitice, teledetecţia.
• Din punct de vedere al atribuţiilor şi
competenţelor în domeniul „producerii”
datelor, sursele pot fi primare şi secundare.
23

Anchetele statistice
• sunt cercetări selective care se fac în funcţie de un scop
bine definit şi raportat la colectivitatea care va forma
obiectul propriu-zis al acesteia.

• Ancheta poate avea în atenţie un singur fenomen în


legătură cu factorii care îl determină sau poate studia mai
multor fenomene interconectate.

• Eşantionul statistic care formează obiectul anchetei


cuprinde o parte a colectivităţii, aleasă astfel încât să fie
respectate principiile reprezentativităţii.

• Datelor de mediu obţinute prin se referă la:


– activităţile antropice cu impact asupra mediului,
– calitatea factorilor de mediu,
– serviciile de protecţie a mediului.
24

12
Metode analitice
• se referă la totalitatea modalităţilor prin care se
obţin date de mediu în urma prelevării de probe
(fizice) din factori de mediu

• şi analizarea acestora prin procedee fizico-chimice


sau biologice în vederea determinării exacte a
conţinuturilor în elemente principale.

• Necesită proceduri standardizate

• Problema reprezentativităţii şi eşantionării

25

Teledetecţia
• este metoda de achiziţionare indirectă a datelor
de la distanţă cu ajutorul senzorilor amplasaţi în
mijloace de tipul sateliţilor sau avioanelor.

• Activă / pasivă (radar/vizibil)

• Teledetecţia este o modalitate complementară


metodelor clasice şi ea se pretează în general
evaluărilor la nivel global sau la teritorii întinse.

• Selectivitate / eşantionare

26

13
Organizarea datelor de mediu
(ierarhizare/stratificare)

• Piramida datelor de mediu


– Din punct de vedere conceptual datele de
mediu sunt organizate pe mai multe straturi, sub
forma unei piramide cu o bază foarte largă.

– Baza piramidei reprezintă cantitatea totală de


informaţii şi este formată din datele primare,

– iar vârful este reprezentat de indicii foarte


puternic sintetizaţi (generalizaţi).
27

Piramida informaţiilor şi ierarhizarea în funcţie de gradul


de sintetizare (generalizare)

Grad de generalizare
Sintetizare / Agregare

Detaliere / Analizare

Indice

Indicator

Date analitice
(statistice)

Date brute
(primare)

Cantitatea totală de informaţii

28

14
• Datele brute sunt reprezentate de datele momentane,
neprelucrate care provin
– fie din punctele de monitorizare şi sunt furnizate de către aparatele
de măsură. (temperatura, concentraţia anumitor substanţe etc.)
– sau datele primare din fişe şi chestionare statistice.

• Date analitice (statistice) sunt acele date elaborate


calculate din datele de bază cum sunt temperatura medie,
suma precipitaţiilor, suprafaţa totală, numărul populaţiei
etc.

• Indicatorul rezultă în urma unei proporţii sau a unei relaţii


de calcul dintre date diferite sau de acelaşi fel. Spre
exemplu sunt consideraţi indicatori densitatea populaţiei,
produsul intern brut pe locuitor etc.

29

Indicele
• rezultă din sintetizarea unui număr de indicatori selecţionaţi cu un
scop precis.

• Sintetizarea presupune utilizarea unor operaţii matematice simple sau


uneori complexe prin intermediul cărora se face ponderarea mai multor
indicatori într-un indice.

• Componentele indicelui sunt astfel nuanţate prin această “mediere-


ponderare”

• Spre exemplu indicele de dezvoltare umană (IDU) este alcătuit pe baza


unor anumiţi indicatori cum sunt speranţa de viaţă la naştere, nivelul de
educaţie etc.

• Principalele gaze cu efect de seră (CO2, CH4, N2O) sunt prezentate


ponderat în cadrul indicelui Potenţialul de Încălzire Globală, a cărui
valoare este definită pentru fiecare dintre aceste gaze.

• Indicele de presiune asupra mediului în ceea ce priveşte încălzirea


climatului este obţinut prin însumarea acestora.
30

15
31

• Sectoare de activitate luate în calcul


• În principiu indicatorii de impact şi cei de răspuns sunt legaţi de
sectoare economice sau de activitate: Agricultură, Silvicultură,
Pescuit, Minerit, Industrie, Producerea energiei, Transporturi,
Gospodării-menajer, Alte servicii.
• Probleme de mediu
– Pornind de la aprecierea impactelor specifice pe sectoare de activitate
şi pe baza sintetizării cunoştinşelor de mediu actuale au fost identificate
problemele de mediu majore şi globale cărora să li se asocieze
indicatori:
– Schimbarea climatului,
– Distrugerea stratului de ozon,
– Eutrofizarea apelor, Acidifierea,
– Poluarea toxică,
– Calitatea mediului urban,
– Biodiversitate şi peisaj,
– Deşeuri,
– Resurse de apă,
– Resurse forestiere,
– Resurse piscicole,
– Degradarea solului.

32

16
MACROINDICATORI AGREGAŢI
LA NIVEL GLOBAL

• Noţiunea de agregare se referă în cazul de faţă


la gruparea sau amalgamarea a 2 sau mai multe
variabile într-un indicator compozit.
• Are în vedere mai puţin aspectul grupării
valorilor aceleiaşi variabile din diferite locuri
pentru a obţine valori reprezentative la scară
mai largă.
• Totuşi unii dintre indicatorii prezentaţi au la bază
şi agregarea geografică, dar aceasta nu a fost
esenţială în alegerea lor.

33

SCHIMBAREA CLIMATULUI – indicatori globali


• Indicatori ai impactelor de mediu
• patru substanţe (gaze) au efectele cele mai importante în ce
priveşte schimbarea climatului: dioxidul de carbon, metanul,
oxidul de azot şi clorofluorcarburile;
• pentru un indicator sintetic toate cele 4 gaze trebuie luate în
considerare;
• agregarea presupune o schemă de transformare a indicilor de
emisie specifici bazată pe Potenţialul de Încălzire Globală (Global
Warming Potential)
• Disponibilitatea datelor:
• - emisiile de CO2 sunt bine acoperite ca şi domeniu, mai ales
estimările rezultate din utilizarea energiei;
• -pentru CFCs, consumul aparent este monitorizat prin
mecanismele Protocolului de la Montreal.
• -estimări ale emisiilor de metan există, dar atât acoperirea pe ţări
este mică şi sunt divergenţe mari între estimările din diferite surse
bibliografice
• -informaţiile privitoare la haloni şi oxidul de azot sunt foarte puţine

34

17
• Indicatori de stare

• concentraţia substanţelor respective în atmosferă


• temperatura medie anuală a atmosferei

• Disponibilitatea datelor este discutabilă la următoarele


nivele:
• - reprezentativitatea măsurătorilor şi acoperirea spaţială
a acestora
• - în ce măsură încălzirea sesizată se datorează gazelor
şi nu este un fenomen de variabilitate naturală

35

• Indicatori de răspuns ai societăţii

• sunt reprezentaţi de cuantificarea eforturilor făcute de societate pentru


reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră ;
• aceste eforturi se referă fie la acţiuni individuale sau instrumente politice
(taxe, subvenţii, amenzi etc.), majoritatea axate pe creşterea eficienţei
energetice ;
• este dificil de a surprinde aceste acţiuni într-un singur indicator ;
• se propune surprinderea acestor eforturi într-un indicator de eficienţă
energetică
• acesta va fi asociat cu indicatori ajutători de tipul : taxe implicite sau
explicite pe energie, sau pe emisia de CO2 ; cheltuieli pentru cercetare
relativ la schimbarea climatului sau surse alternative de energie, educaţie
etc.

• Disponibilitatea datelor:
• - măsurarea eficienţei energetice nu este realizabilă ca şi indicator unitar
• - ca prim pas se recomandă utilizarea indicatorului intensitatea - datele
referitoare la fondurile de cercetare-dezvoltare în privinţa eficienţei
energetice sau a surselor alternative sunt în parte disponibile
• - taxele implicite sau explicite pot fi evaluate, chiar dacă acoperirea la nivel
de ţări nu este completă
36

18
Potenţialul de Încălzire Globală
• Potenţialul de Încălzire Globală este o metodă cantitativă
de măsurare/estimare a impactului radiativ mediu global
al unui componet specific care contribuie la efectul de
seră.
• Acest impactul cumulativ radiativ (fie direct sau indirect)
este integrat pe o perioadă de timp de la momentul
emisiei a unei unităţi de masă din gazul respectiv,
raportat la un gaz de referinţă (de obicei CO2).
• Efectele directe se referă la situaţiile în care gazul efectiv
contribuie la efectul de seră.
• Impactul radiativ indirect intervine atunci când se produc
transformări chimice ale gazului iniţial în alte substanţe
cu efect de seră sau când acesta influenţează procesele
radiative din atmosferă prin modificarea unor proprietăţi
(timpul de viaţă su remanenţa unei molecule de gaz în
atmosferă).
37

• Gazele cu efect de seră cu un timp de viaţă relativ lung


(CO2, CH4, N2O, HFCs, PFCs, and SF6) sunt distribuite
uniform în atmosferă şi în consecinţă concentraţia medie
globală poate fi determinată şi este relevantă.

• Gazele cu effect de seră cu timp de viaţă scurt (vapori


de apă, CO, ozonul troposferic, NOx, VOCs, SO2, negru
de fum variază foarte mult şi este foarte greu de a
cuantifica impactul lor radiativ global.

• De aceea Potenţialul de Încălzire Globală ca şi indicator


nu este atribuit acestor gaze care au timp de viaţă scurt
şi sunt distribuite neomogen în atmosferă.

38

19
39

20