Teste Propuse Pentru Examen Farmacie 2021 Negru

Chimia Generală şi Anorganică.
Metale – Teste propuse pentru examen 1

Lect. univ. ing. dr. chim. Cristina Stoian
/0++TESTE PROPUSE SPRE REZOLVARE
1. Numărul de ioni din celula elementară a reţelei cristaline a clo-

rurii de cesiu, indicate mai jos, este:
a) Cs + – 8 ioni, Cl- – 1 ion

b) Cs + – 4 ioni, Cl- – 1 ion
c) Cs + – 2 ioni, Cl- – 1 ion
d) Cs + – 1 ion, Cl- – 1 ion
2. Calciul formează cu oxigenul un compus a cărui reţea cristalină

prezintă celula elementară redată mai jos; acesta este:
a) Oxid de calciu, CaO

b) Oxid de calciu, CaO 2
c) Superoxid de calciu, CaO2
d) Peroxid de calciu, CaO2
Teste propuse spre rezolvare

2 Chimia Generală şi Anorganică. Metale – Teste propuse pentru examen
3. Azida de sodiu se foloseşte la umplerea airbag-urilor, deoarece
eliberează, chiar la lovire, un volum mare de gaze. Structura sa
cristalină fiind precizată mai jos, numărul atomilor din fiecare
element chimic conţinuţi în celula elementară este:
a) Na – 10 atomi, N – 12 atomi
b) Na – 3 atomi, N – 12 atomi
c) Na – 3 atomi, N – 6 atomi
d) Na – 2 atomi, N – 6 atomi
4. Reniul poate forma cu oxigenul compusul a cărui reţea cristali-

nă prezintă celula elementară prezentată mai jos; echivalentul
său chimic este (AO = 16, ARe = 186):
a) 234
b) 117
c) 78
d) 39

Chimia Generală şi Anorganică. Metale – Teste propuse pentru examen 3
5. De multe ori, în procesele metalurgice se adaugă var în vede-
rea obţinerii zgurii din steril. Structura cristalină a acestui com-
pus fiind dată mai jos, raportul masic dintre componente este
(AO = 16, ASi = 28, ACa = 40):
a) Ca : Si : O = 80:7:12
b) Ca : Si : O = 40:7:24
c) Ca : Si : O = 10:7:12
d) Ca : Si : O = 10:7:48
6. Unul din compuşii molibdenului cu fluorul are structura cristalină

următoare; starea de oxidare a metalului este:

a) +2
b) +4
c) +6
d) +3
7. Germaniul poate forma compuşi combinaţii coordinative având

liganzi legaţi prin elemente puternic electronegative. Structura
cristalină a unui astfel de compus fiind precizată în figură, for-
mula sa chimică este:
a) Cs 4[Ge7F21]
b) Cs 2[GeF6]
c) Cs[GeF5]
d) Cs 4[GeF6]7
8. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a

cuprului, prezentate mai jos, este:

a) 1 atom
b) 2 atomi
c) 4 atomi
d) 8 atomi
9. Ştiind structura cristalină a substanţei utile a galenei, să se indi-

ce numărul de coordinare pentru fiecare specie chimică în reţea:
a) NCPb = 6, NCS = 5
b) NCPb = 6, NCS = 6
c) NCPb = 4, NCS = 4
d) NCPb = 4, NCS = 5
10. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a sili-

ciului, prezentate mai jos, este:
a) 1 atom
b) 2 atomi
c) 4 atomi
d) 8 atomi

11. Metalele tranziţionale, precum cromul, formează cu borul com-
binaţii nestoechiometrice cu duritate foarte mare. Structura cris-
talină a unui astfel de compus fiind precizată mai jos, să se indi-
ce raportul atomic de combinare):
a) Cr : B = 1:1
b) Cr : B = 1:2
c) Cr : B = 2:1
d) Cr : B = 3:4
12. Structura cristalină a unei halogenuri a cromului fiind indicată

mai jos, să se precizeze starea de oxidare a metalului:

a) +2
b) +3
c) +6
d) Niciuna dintre variante
13. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a

clorurii de sodiu, precizate mai jos, este:
a) Na – 1 atom, Cl – 1 atom
b) Na – 2 atomi, Cl – 2 atomi
c) Na – 4 atomi, Cl – 4 atomi
d) Na – 6 atomi, Cl – 6 atomi
14. Hidrogenul poate forma compuşi ionici cu metalele. Structura

cristalină a unuia dintre aceştia fiind dată mai jos, raportul ma-
sic de combinare al acestuia este (AH = 1, AMg = 24):

a) H : Mg = 1:24
b) H : Mg = 1:12
c) H : Mg = 1:8
d) H : Mg = 1:6
15. Structura cristalină a substanţei utile a casiteritei este dată în fi-

gură, raportul atomic dintre componente fiind:
a) Sn : O = 3:2
b) Sn : O = 1:2
c) Sn : O = 1:4
d) Sn : O = 1:1
16. Fiind dată reţeaua cristalină a compusului util din minereul de

perowskit mai jos, să se indice valenţa titanului în această com-
binaţie:

a) +1
b) +2
c) +3
d) +4
17. Structura cristalină a substanţei utile a argentitei fiind dată în fi-

gură, numărul de atomi din celula elementară este:
a) Ag – 8 atomi, S – 4 atomi
b) Ag – 2 atomi, S – 1 atom
c) Ag – 1 atom, S – 2 atomi
d) Ag – 1 atom, S – 1 atom
18. Azotul formează cu metalele compuşi, de multe ori nestoechio-

metrici, caracterizaţi în majoritatea cazurilor, printr-o duritate
foarte mare. Unul dintre aceşti compuşi fiind prezentat mai jos,
să se precizeze formula acestuia:

a) Fe3N
b) Fe4N
c) Fe6N
d) Fe8N
19. Structura cristalină a unui oxid al lantanului fiind dată în figură,

echivalentul său chimic este (AO = 16, ALa = 139):
a) 326
b) 153
c) 54,33
d) 108,67
20. Aluminiul formează cu fosforul compuşi de tipul aliajelor; struc-

tura cristalină a unuia dintre aceştia fiind dată mai jos, să se
precizeze raportul atomic dintre speciile chimice:

a) Al : P = 7:2
b) Al : P = 7:4
c) Al : P = 1:1
d) Al : P = 1:2
21. Structura cristalină a substanţei utile a würtzitei fiind următoa-

rea, formula chimică a acesteia este:
a) Zn9S5
b) Zn5S9
c) ZnS
22. Structura cristalină a substanţei utile din cuprit fiind precizată

mai jos, masa sa molară este (AO = 16, ACu = 64):
a) 144
b) 96
c) 80
d) 128

23. Structura cristalină a substanţei utile a calomelului fiind dată în
figură, formula chimică este:
a) HgBr
b) HgCl
c) Hg2Cl2
d) HgCl2
24. Structura cristalină a substanţei utile ce formează carbidul fiind

dată în figură, numărul de atomi din fiecare element chimic con-
ţinut în celula elementară este:
a) Ca – 9 atomi, C – 16 atomi
b) Ca – 9 atomi, C – 8 atomi
c) Ca – 4 atomi, C – 8 atomi
d) Ca – 4 atomi, C – 16 atomi

25. Structura cristalină a unui oxid al argintului este următoarea;
formula chimică a acestei substanţe este:
a) AgO7
b) AgO
c) Ag2O
26. Molibdenul formează cu siliciul combinaţii nestoechiometrice de

tipul aliajelor; structura cristalină a unuia dintre aceştia fiind da-
tă mai jos, să se precizeze numărul atomilor componenţi din ce-
lula elementară:

a) Mo – 5 atomi, Si – 10 atomi
b) Mo – 5 atomi, Si – 4 atomi
c) Mo – 2 atomi, Si – 4 atomi
d) Mo – 2 atomi, Si – 10 atomi
27. Structura cristalină a substanţei utile a pirotinei fiind dată în fi-

gură, starea de oxidare a ferului în acest compus este:
a) +2
b) +3
c) +2 şi +3
d) Mai mică decât +2
28. Structura cristalină a substanţei utile dintr-un oxid al argintului

fiind precizată mai jos, raportul masic de combinare este (AO =
16, AAg = 108):

a) Ag : O = 27:1
b) Ag : O = 27:2
c) Ag : O = 9:4
d) Ag : O = 9:2
29. Cromul poate forma cu sulful compusul a cărui reţea cristalină

prezintă celula elementară prezentată mai jos; formula chimică
a acestuia este:
a) Cr3S4
b) Cr2S3
c) CrS
d) CrS3
30. Structura cristalină a substanţei utile a piritei fiind dată în figură,

masa sa molară este:

a) 88
b) 120
c) 144
d) 208
31. Metalele platinice au o afinitate foarte mare pentru hidrogen, pe

care îl absorb şi adsorb în cantităţi foarte mari, nestoechiometri-
ce, motiv pentru care sunt folosite drept catalizatori în reacţiile de
hidrogenare şi dehidrogenare din chimia organică. Un astfel de
compus are structura cristalină redată mai jos, raportul de combi-
nare fiind:
a) Pd : H = 1:2
b) Pd : H = 2:1
c) Pd : H = 1:1
d) Pd : H = 1:3
32. Zincul poate forma cu oxigenul compusul a cărui reţea cristalină

prezintă celula elementară prezentată mai jos; echivalentul său
chimic este:

a) 81
b) 40,5
c) 47,5
d) 97
33. Să se precizeze starea de oxidare a azotului în compusul a că-

rui structură cristalină este precizată mai jos:
a) -3
b) +3
c) +4
d) +5
34. Structura cristalină a substanţei utile a calcopiritei fiind indicată

în continuare, să se precizeze raportul masic de combinare:
a) Cu : Fe : S = 1:1:1
b) Cu : Fe : S = 8:7:8
c) Cu : Fe : S = 1:1:2
35. La fel ca restul metalelor tranziţionale, platina are o mare afinitate

pentru sulf. Structura cristalină a unuia dintre aceştia fiind indicată
mai jos, să se precizeze starea de oxidare a metalului în compus:

a) +1
b) +2
c) +3
d) +4
36. Structura cristalină a substanţei utile a brucitului fiind precizată

mai jos, echivalentul său chimic este:
a) 58
b) 29
c) 41
37. Tantalul cristalizează în sistem cubic centrat intern, cu densita-

tea 16,6 g/cm3; distanţa dintre cei mai apropiaţi atomi din reţea
este (ATa = 181):
a) 2,339 Å
b) 2,865 Å
c) 2,627 pm
d) 3,308 Å

38. Distanţa dintre cei mai apropiaţi atomi de platină, care cristali-
zează în reţea cubică centrată pe feţe, fiind 2,7748 Å, densita-
tea sa este (APt = 195):
a) 9,616 g/cm3
b) 12,347 g/cm 3
c) 21,431 g/cm 3
d) 6,061 g/cm3
39. Ştiind că nichelul are reţea cubică cu feţe centrate, parametrul

reţelei cristaline fiind 352,4 pm, densitatea sa este (ANi = 59):
a) 12,34 g/cm3
b) 8,95 g/cm3
c) 8,78 g/cm3
d) 5,94 g/cm3
40. Distanţa dintre cei mai apropiaţi atomi din reţeaua cromului,
care cristalizează în reţea cubică centrată intern, este (ACr = 52,
Cr = 7,14 g/cm3):
a) 2,504 Å
b) 1,157 Å
c) 1,002 Å
d) 2,892 Å
41. Rodiul cristalizează în sistem cub cu feţe centrate, constanta

reţelei sale cristaline fiind (ARh = 103, Rh = 12,45 g/cm3):
a) 60,347 nm
b) 3,802 Å
c) 301,536 Å
d) 301,736 pm

42. Cea mai mică distanţă dintre atomi în reţeaua cobaltului, care
cristalizează în sistem cub cu feţe centrate, având valoarea
250,71 pm, densitatea este (ACo = 59):
a) 5,704 g/cm3
b) 7,824 g/cm3
c) 8,910 g/cm3
d) 8,791 g/cm3
43. Potasiul cristalizează în reţea cubică centrată intern, distanţa

dintre cei mai apropiaţi atomi fiind 461,1 pm; densitatea sa este
(AK = 39):
a) 0,987 kg/m3
b) 0,858 g/cm3
c) 0,788 g/L
d) 0,658 g/cm3
44. Rubidiul cristalizează în reţea cubică centrată intern, densitatea

fiind 1,629 g/cm3; distanţa dintre cei mai apropiaţi atomi este
(ARb = 85,5):
a) 349,93 pm
b) 558,51 pm
c) 483,75 pm
d) 34,993 Å
45. Ştiind că argintul adoptă o reţea cubică centrată pe feţe, având

constanta de 408,78 pm, densitatea sa este (AAg = 108):
a) 10,500 g/cm 3
b) 10,203 kg/m 3
c) 9,815 g/cm3
d) 11,354 kg/m 3

46. Reţeaua cubică centrată pe feţe este caracteristică paladiului, cu
distanţa dintre cei mai apropiaţi atomi în reţea de 275,01 pm,
densitatea sa fiind (APd = 106,5):
a) 12,103 kg/m 3
b) 11,999 g/cm 3
c) 12,023 g/cm 3
d) 11,879 kg/m 3
47. Reţeaua cristalină a niobiului este cubică centrată intern, cu

metalul caracterizat de densitatea 8,582 g/cm3, distanţa dintre
cei mai apropiaţi atomi fiind (ANb = 93):
a) 247,53 pm
b) 466,74 pm
c) 404,21 pm
d) 285,91 pm
48. Stronţiul adoptă reţea cubică cu feţe centrate cu distanţa dintre cei
mai apropiaţi atomi 428,08 pm, densitatea sa fiind (ASr = 88):
a) 2,634 g/cm3
b) 4,512 g/cm3
c) 3,654 g/cm3
d) 3,127 g/cm3
49. La cupru se întâlneşte reţea cubică cu feţe centrate, distanţa

dintre cei mai apropiaţi atomi fiind (ACu = 64, Cu = 8,92 g/cm3):
a) 3,625 Å
b) 2,563 Å
c) 3,140 Å
d) 2,520 Å

50. Densitatea compusului, a cărui reţea cristalină cubică este pre-
zentată în continuare, are valoarea 13,9 g/cm3. Cea mai mică dis-
tanţă dintre atomi în reţeaua cristalină este (AC = 12, ATa =181):
a) 22,589 nm
b) 4,517 Å
c) 903,56 pm
d) 9,456 Å
51. Se consideră compusul cu reţeaua cristalină cubică precizată

mai jos. Cunoscând constanta reţelei cristaline ca fiind 4,1450
Å, densitatea absolută a substanţei este (AB = 11, ACa = 40):
a) 2,471 kg/L
b) 1,352 g/cm3
c) 2,471 kg/m3
d) 1230 g/L

52. Plumbul adoptă în reţea cubică cu feţe centrate, constanta
celulei elementare fiind (APb = 207, Pb = 11,34 g/cm3):
a) 459,6 nm
b) 494,92 pm
c) 47,419 Å
d) 4,987 pm
53. Aurul cristalizează în reţea cubică cu feţe centrate, constanta

celulei elementare fiind (AAu = 197, Au = 19,3 g/cm3):
a) 514,34 pm
b) 427,54 pm
c) 288,32 pm
d) 407,74 pm
54. Caracteristică iridiului este reţea cubică cu feţe centrate, distanţa

dintre cei mai apropiaţi atomi fiind (AIr = 192, Ir = 22,65 g/cm3):
a) 3,833 Å
b) 5,421 Å
c) 2,710 Å
d) 3,319 Å
55. Compusul, cu reţeaua cristalină cubică precizată mai jos, are den-
sitatea absolută 7,95 g/cm3. Constanta reţelei cristaline este (AN =
14, AFe = 56):

a) 7,170 Å
b) 4,156 nm
c) 35,849 Å
d) 367,676 pm
56. Compusul a cărui reţea cristalină cubică este prezentată mai

jos are constanta celulei elementare 3,874 Å. Densitatea
absolută a compusului este (ALi = 7, AN = 14):
a) 0,664 kg/m3
b) 7,729 g/cm3
c) 755,607 g/cm3
d) 999,485 kg/m3
57. Având proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare şi dimensiuni

similare, cuprul şi zincul formează aliaje de tipul soluţiilor conti-
nue, ca în reţeaua cristalină prezentată mai jos. Să se indice
pentru această reţea cubică constanta celulei, ştiind razele ato-
mice ale celor două specii chimice, respectiv pentru cupru –
135 pm, iar pentru zinc – 135 pm (ACu = 64, AZn = 65):

a) 155,9 pm
b) 3,118 Å
c) 0,27 nm
d) 0,54 nm
58. Fluorina, a cărei cristalină cubică este prezentată în continuare,

este considerată piatră semipreţioasă şi este folosită, îndeosebi,
în optică, datorită transparenţei sale în domeniul ultraviolet şi in-
fraroşu, dar şi la obţinerea unor metale. Având constanta reţelei
cristaline 5,4626 Å, densitatea absolută a compusului este (AF =
19, ACa = 40):
a) 3,178 g/cm3
b) 7,252 kg/L
c) 2403,8 kg/m3
d) 7,252 g/m3
59. Pentru aliajul a cărui reţea cristalină cubică este indicată în con-
tinuare, date fiind razele atomice ale celor două specii chimice,
respectiv pentru cupru – 135 pm, iar pentru zinc – 135 pm,
proporţia de spaţiu ocupat este (ACu = 64, AZn = 65):

a) 3,875%
b) 16,233%
c) 68,017%
d) 84,254%
60. Compusul, având reţeaua cristalină cubică precizată în continua-

re, are densitatea absolută 7,95 g/cm3. Distanţa dintre cei mai
apropiaţi atomi vecini este (AN = 14, AFe = 56):
a) 3,1842 Å
b) 25,998 nm
c) 183,838 pm
d) 3,6768 Å
61. Criolitul este:
a) Minereu de sodiu cu formula Na3[AlF6]

b) Minereu de potasiu cu formula K3[AlCl6]
c) Minereu de aluminiu cu formula K3[AlF6]
d) Minereu de aluminiu cu formula K3[Al(OH)6]

62. Salpetrul de Chile conţine ca substanţă utilă:
a) Ca(NO3)2
b) Ba(NO3)2
c) NaNO3
d) KNO3
63. Mirabilitul este:
a) Minereu de potasiu cu formula K2SO4

b) Minereu de sodiu cu formula Na2SO4
c) Minereu de sodiu cu formula Na2SO4·10H2O
d) Minereu de potasiu şi magneziu cu formula
K2SO4·MgSO4·6H2O
64. Schönitul este:
a) Minereu de potasiu cu formula K2SO4

b) Minereu de magneziu cu formula MgSO4·6H2O
c) Minereu de potasiu şi magneziu cu formula
K2SO4·MgSO4·12H2O
65. Carnalita este:
a) Minereu de potasiu cu formula KCl

b) Minereu de potasiu şi magneziu cu formula KCl·6MgCl2
c) Minereu de potasiu şi magneziu cu formula KBr·6MgBr2
66. Minereul care conţine ca substanţă utilă Mg(OH)2 se numeşte:
a) Boemit
b) Apatit
c) Brucit
d) Talc

67. Epsomitul este:
a) Minereu de fer cu formula FeSO4·5H2O

b) Minereu de magneziu cu formula MgSO4·6H2O
c) Minereu de magneziu cu formula MgSO4·7H2O
d) Minereu de sodiu şi calciu cu formula Na2SO4·CaSO 4
68. Fluorina este:
a) Minereu de aluminiu cu formula AlF3

b) Minereu de aluminiu cu formula Na3[AlF6]
c) Minereu de sodiu cu formula NaF
d) Minereu de calciu cu formula CaF2
69. Minereul care conţine ca substanţă utilă CdS se numeşte:
a) Monteponit
b) Covelină
c) Greenochit
d) Calamină
70. Este formă macrocristalină a minereurilor care conţin ca sub-

stanţă utilă CaCO3:
a) Aragonitul
b) Piatra de var
c) Marmura
d) Toate variantele
71. Este formă macrocristalină a minereurilor care conţin ca sub-

stanţă utilă CaCO3:
a) Aragonitul
b) Calcitul
c) Spatul de Islanda
d) Toate variantele

72. Este formă amorfă a minereurilor care conţin ca substanţă utilă
CaCO3:
a) Calcarul
b) Creta
c) Varul
73. Dolomita este:
a) Minereu de magneziu cu formula MgCO3

b) Minereu de calciu cu formula CaCO3
c) Minereu de calciu şi magneziu cu formula CaCO3·MgCO3
74. Sunt minereuri de sulfat de calciu următoarele, cu excepţia:
a) Aragonitului
b) Anhidritului
c) Gipsului
d) Ipsosului
75. Gipsul este:
a) Minereu de calciu cu formula CaSO4·H 2O

b) Minereu de calciu cu formula CaSO4·2H2O
c) Minereu de calciu cu formula CaSO4·1⁄2H 2O
d) Minereu de calciu cu formula CaSO4
76. Minereul care conţine ca substanţă utilă SrSO4 se numeşte:

a) Ceruzită
b) Celestină
c) Anglezit
d) Witherit

77. Minereul care conţine ca substanţă utilă BaCO3 se numeşte:
a) Witherit
b) Glauberit
c) Brucit
d) Willemit
78. Diasporul este:
a) Minereu de zinc şi aluminiu cu formula Zn[AlO2]

b) Minereu de aluminiu cu formula AlHO 2
c) Minereu plumb cu formula PbCO3·Pb(OH)2
d) Minereu siliciu, piatră preţioasă de culoare galbenă, cu for-
mula SiO2
79. Spodumenul este:
a) Minereu de aluminiu cu formula Al2O3

b) Minereu de aluminiu cu formula Al(OH)3
c) Minereu de litiu şi aluminiu cu formula Li[Al(SiO 3)2]
d) Minereu de sodiu şi aluminiu cu formula Na[AlSi3O 8]
80. Corindonul este:
a) Minereu de aluminiu care cristalizează în sistem tetragonal

b) Minereu de aluminiu cu formula Al2O3
c) Ambele variante
81. Rubinul este:
a) Piatră preţioasă provenită din corindon, impurificat cu oxizi

metalici
b) Minereu de aluminiu şi alte metale (în cantităţi reduse), de
culoare roşie
c) Minereu de aluminiu cu formula Al2O3, impurificat cu alţi oxizi
d) Toate variantele

82. Safirul este:
a) Piatră preţioasă albastră provenită din cuarţ impurificat cu

ioni ferici
b) Piatră preţioasă albastră provenită din corindon impurificat cu
ioni de titan tetravalent şi crom trivalent
c) Piatră preţioasă albastră provenită din corindon impurificat cu
ioni de ferici
d) Piatră preţioasă albastră provenită din cuarţ impurificat cu
ioni cromici
83. Galitul este:
a) Minereu de galiu cu formula CuGaS2

b) Minereu de galiu cu formula CuGa2S4
c) Minereu de galiu cu formula Cu3Ga2S6
84. Minereul care conţine ca substanţă utilă PbCO 3 se numeşte:
a) Anglezit
b) Plumbit
c) Ceruzită
d) Galenă
85. Anglezitul este:
a) Minereu de plumb cu formula PbSO4

b) Minereu de plumb cu formula PbCO3
c) Minereu de stronţiu cu formula SrCO3
d) Minereu de stronţiu cu formula SrSO4
86. Minereul care conţine ca substanţă utilă SnO2 se numeşte:
a) Rodonit
b) Casiterită
c) Columbită
d) Samarskită

87. Tetraedritul este:
a) Minereu de stibiu cu formula Sb2O 3

b) Minereu de stibiu cu formula Cu3SbS3
c) Minereu de bismut cu formula Bi2Te2S
d) Minereu de bismut cu formula Bi2O 3
88. Minereul care conţine ca substanţă utilă Sc2Si2O 7 se numeşte:
a) Tortveitită
b) Tetradimit
c) Tetraedrit
89. Minereul care conţine ca substanţă utilă TiO2 se numeşte:
a) Rutil
b) Anatas
c) Brookit
d) Toate variantele
90. Minereul care conţine ca substanţă utilă FeTiO3 se numeşte:
a) Perowskit
b) Benitoit
c) Ilmenit
d) Brookit
91. Zirconul este:
a) Un metal din grupa a 4-a

b) Un metal din grupa a 14-a
c) Un metal din perioada a 4-a

92. Patronitul este:
a) Minereu de vanadiu care conţine V2S5

b) Minereu de vanadiu care conţine VS4
c) Minereu de vanadiu care conţine VS2
93. Minereul care conţine ca substanţă utilă CaWO4 se numeşte:
a) Wolframit
b) Willemit
c) Wulfenit
d) Scheelit
94. Minereul care conţine ca substanţă utilă PbMoO4 se numeşte:
a) Xenotim
b) Scheelit
c) Wulfenit
d) Monazită
95. Molibdenita este:
a) Minereu de molibden cu formula MoCO3

b) Minereu de molibden cu formula Na2MoO 4
c) Minereu de molibden cu formula MoS2
96. Rodocrozitul este:
a) Minereu de mangan cu formula MnO2

b) Minereu de fer cu formula FeCO 3
c) Minereu de mangan cu formula MnCO3

97. Piroluzita este:
a) Minereu de cupru cu formula Cu2S

b) Minereu de mangan cu formula MnCO3
c) Minereu de fer cu formula FeS2
d) Minereu de mangan cu formula MnO2
98. Hematita este:
a) Minereu de fer cu formula Fe2O3

b) Minereu de fer cu formula Fe3O4
c) Minereu de fer cu formula Fe2O3·H2O
d) Minereu de fer cu formula FeS2
99. Magnetita este:
a) Minereu de fer cu formula Fe2O3

b) Minereu de fer cu formula Fe3O4
c) Minereu de fer cu formula FeAsS
d) Minereu de fer cu formula FeCO 3
100. Marcasita este:
a) Minereu de fer cu formula FeS2

b) Minereu de plumb cu formula PbS
c) Minereu de cupru cu formula Cu2S
d) Minereu de mangan cu formula MnO2
101. Malachitul este:
a) Minereu de cupru cu formula 2CuCO3·Cu(OH)2

b) Minereu de cupru cu formula CuCO3·Cu(OH)2
c) Minereu de cupru cu formula CuS
d) Minereu de cupru cu formula Cu2S

102. Covelina este:
a) Minereu de cobalt cu formula CoS

b) Minereu de cobalt cu formula CoS2
c) Minereu de cupru cu formula Cu2S
d) Minereu de cupru cu formula CuS
103. Calcopirita este:
a) Minereu de cupru şi fer cu formula CuFeS2

b) Minereu de cobalt cu formula CoS2
c) Minereu de cupru şi stibiu cu formula Cu3SbS3
104. Electrumul este:
a) Minereu de cupru şi argint

b) Minereu de wolfram şi cupru
c) Minereu de wolfram şi aur
d) Minereu de aur şi argint
105. Silvanita este:
a) Minereu de potasiu cu formula KCl

b) Minereu de cadmiu cu formula CdS
c) Minereu de argint cu formula Ag2S
d) Minereu de aur cu formula AuAgTe4
106. Cinabrul este:
a) Minereu de mercur cu formula Hg2Cl2

b) Minereu de crom cu formula PbO·Cr2O3
c) Minereu de mercur cu formula HgS
d) Minereu de nichel cu formula NiS

107. Este minereu de oxizi:
a) Silvanita
b) Cromitul
c) Calcozina
d) Siderita
108. Este minereu de oxizi:
a) Calcopirita
b) Xenotimul
c) Azuritul
109. Este minereu de halogenuri:
a) Willemitul
b) Anatasul
c) Calomelul
110. Este minereu de sulfuri:
a) Miniul
b) Talcul
c) Galitul
d) Toate variantele
a) Rutilul
b) Crocoitul
c) Calaicanul

a) Cinabrul
b) Limonitul
c) Tantalita
d) Toate variantele
113. Este minereu de carbonaţi:
a) Celestina
b) Corindonul
c) Argiroditul
114. Este minereu de carbonaţi:
a) Carnalita
b) Smithsonitul
c) Nichelina
d) Breithauptitul
115. Este minereu de sulfaţi:
a) Apatita
b) Argiroditul
c) Marmura
d) Anglezitul
116. Este minereu de fosfaţi:
a) Sylvanitul
b) Smithsonitul
c) Xenotimul

a) Anortita
b) Albita
c) Ambele variante
a) Cloroapatita
b) Hidroxiapatita
c) Carbonatoapatita
d) Toate variantele
119. Este minereu de metal nativ (care se găseşte în stare elementară):
a) Tehneţiul
b) Tantalul
c) Rodiul
d) Staniul
120. Este minereu de metal nativ (care se găseşte în stare elementară):
a) Uraniul
b) Hafniul
c) Cobaltul
d) Cuprul
121. Numărul orbitalilor monoelectronici ai unui metal cu 45 electroni

în învelişul electronic este:
a) 0
b) 1
c) 2
d) 3

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5

a) 0
b) 1
c) 2
d) 3

a) 1
b) 2
c) 3
d) 4

a) 0
b) 1
c) 2
d) 3


a) 1
b) 2
c) 3
d) 4

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5

a) 2
b) 3
c) 4
d) 5

a) 2
b) 3
c) 4
d) 6

131. Numărul de orbitali monoelectronici ai ionului de sodiu este:
a) 1
b) 2
c) 3
132. Numărul orbitalilor monoelectronici ai cromului divalent este:
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
133. Numărul orbitalilor monoelectronici ai cromului trivalent este:
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
134. Numărul orbitalilor monoelectronici ai manganului divalent este:
a) 3
b) 4
c) 5
d) 6
135. Numărul orbitalilor monoelectronici ai manganului heptavalent

este:
a) 7
b) 5
c) 2
d) 0

136. Numărul orbitalilor monoelectronici ai ferului divalent este:
a) 2
b) 3
c) 4
d) 5
137. Numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului de cupru este:
a) 1
b) 2
c) 3
d) 4
138. Numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului de crom este:
a) 2
b) 3
c) 4
d) 6
139. Numărul orbitalilor complet ocupaţi cu electroni ai unui metal cu

42 electroni în învelişul electronic este:
a) 21
b) 20
c) 18
d) 22

a) 10
b) 12
c) 13
d) 14

a) 9
b) 10
c) 12
d) 13

a) 23
b) 24
c) 22
d) 20

a) 23
b) 24
c) 25
d) 26

a) 25
b) 31
c) 30
d) 35


a) 40
b) 31
c) 30
d) 28

a) 34
b) 39
c) 40
d) 41
147. Atomul care are Z = 48 este situat în sistemul periodic în:
a) Grupa a 12-a, Perioada a 5-a

b) Grupa a 4-a, Perioada a 4-a
c) Grupa a 14-a, Perioada a 4-a
d) Grupa a 14-a, Perioada a 3-a

a) Grupa 1, Perioada a 5-a

b) Grupa a 4-a, Perioada 1


b) Grupa 1, Perioada a 6-a




a) Grupa 1, Perioada a 4-a
c) Grupa 1, Perioada a 5-a



159. Specia chimică care are 4 orbitali s, 6 orbitali p şi 5 orbitali d

complet ocupaţi cu electroni este:
a) Zn
b) Ge2+
c) Ambele variante


a) Ra
b) In3+
c) Sn4+

a) Cd2+
b) Sb5+
c) Ambele variante

a) Cd
b) Sn4+
c) Ambele variante

a) Sn2+
b) Sb3+
c) Ambele variante
164. Specia chimică care are 8 electroni pe ultimul strat este:
a) Al3+
b) Zr4+
c) Ambele variante

a) Ca2+
b) Be2+
c) Ambele variante
a) Ti
b) Sr
c) Zn
d) Toate variantele
167. Specia chimică care are 10 electroni pe penultimul substrat este:
a) Sn2+
b) Tl+
c) Ambele variante
a) Be2+
b) In3+
c) Sr2+
d) Os4+
a) Cr3+
b) Ta5+
c) Ambele variante

a) Sb5+
b) W6+
c) Ag+
d) Mo3+
a) Be
b) Be2+
c) Ambele variante
a) Ta
b) Cd
c) W
d) Toate variantele
173. Specia chimică care are 2 electroni pe ultimul substrat este:
a) Ti2+
b) Ti
c) Ambele variante
a) Rh
b) Hf
c) Mo
d) Toate variantele

a) Nh
b) Mo6+
c) Ambele variante
a) Mn2+
b) Cr3+
c) Al
d) Toate variantele
a) Sc
b) Bi
c) Cr
d) Toate variantele
a) Mn2+
b) Pb2+
c) Cr2+
179. Specia chimică care are 10 electroni în stratul al treilea este:
a) Mn7+
b) Sc3+
c) Ambele variante
180. Specia chimică care are 10 electroni în stratul al treilea este:

a) Zn
b) Mn5+
c) Ambele variante
181. Valenţa metalică a aluminiului se calculează cu relaţia (ZAl = 13):
a) 0,44x3 + 0,28x4 + 0,28x3

b) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
c) 0,44x3 + 0,28x4 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
182. Valenţa metalică a potasiului se calculează cu relaţia (ZK = 19):
a) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6

b) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
c) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x5
d) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2
183. Valenţa metalică a calciului se calculează cu relaţia (ZCa = 20):
a) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x3

b) 0,44x2 + 0,28x0 + 0,28x4
c) 0,44x2 + 0,28x2 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x0
184. Valenţa metalică a titanului se calculează cu relaţia (Z Ti = 22):
a) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x1

b) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
c) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
d) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x3
185. Valenţa metalică a vanadiului se calculează cu relaţia (ZV = 23):

a) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6
b) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x6
c) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x7
d) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x1
186. Valenţa metalică a cromului se calculează cu relaţia (ZCr = 24):
a) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x6

b) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x7
c) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x1
d) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
187. Valenţa metalică a cuprului se calculează cu relaţia (ZCu = 29):
a) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3

b) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x0
c) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6
d) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x6
188. Valenţa metalică a zincului se calculează cu relaţia (ZZn = 30):
a) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x4

b) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x4
c) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x1
d) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x5
189. Valenţa metalică a galiului se calculează cu relaţia (ZGa = 31):
a) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2

b) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
190. Valenţa metalică a germaniului se calculează cu relaţia (ZGe = 32):

a) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x3
b) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
c) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x4
191. Valenţa metalică a rubidiului se calculează cu relaţia (ZRb = 37):
a) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2

b) 0,44x1 + 0,28x1 + 0,28x1
c) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2
d) 0,44x1 + 0,28x1 + 0,28x0
192. Valenţa metalică a stronţiului se calculează cu relaţia (ZSr = 38):
a) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x3

b) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x0
c) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x1
d) 0,44x2 + 0,28x0 + 0,28x1
193. Valenţa metalică a ytriului se calculează cu relaţia (ZY = 39):
a) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2

b) 0,44x3 + 0,28x3 + 0,28x2
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
194. Valenţa metalică a zirconiului se calculează cu relaţia (ZZr = 40):
a) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5

b) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
c) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x2
195. Valenţa metalică a niobiului se calculează cu relaţia (ZNb = 41):

a) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x2
b) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x6
c) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x4
d) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6
196. Valenţa metalică a molibdenului se calculează cu relaţia (ZMo = 42):
a) 0,44x6 + 0,28x7 + 0,28x4

b) 0,44x6 + 0,28x6 + 0,28x5
c) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x7
d) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x5
197. Valenţa metalică a argintului se calculează cu relaţia (ZAg = 47):
a) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3

b) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x0
c) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6
d) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x6
198. Valenţa metalică a cadmiului se calculează cu relaţia (ZCd = 48):
a) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x4

b) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x4
c) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x1
d) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x5
199. Valenţa metalică a indiului se calculează cu relaţia (ZIn = 49):
a) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2

b) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
200. Valenţa metalică a staniului se calculează cu relaţia (ZSn = 50):

a) 0,44x3 + 0,28x1 + 0,28x1
b) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
c) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
d) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x0
201. Valenţa metalică a stibiului se calculează cu relaţia (ZSb = 51):
a) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x6

b) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x2
c) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x4
d) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x1
202. Valenţa metalică a cesiului se calculează cu relaţia (ZCs = 55):
a) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x1

b) 0,44x1 + 0,28x1 + 0,28x1
c) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x2
d) 0,44x1 + 0,28x1 + 0,28x0
203. Valenţa metalică a bariului se calculează cu relaţia (ZBa = 56):
a) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x3

b) 0,44x2 + 0,28x0 + 0,28x4
c) 0,44x2 + 0,28x2 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x0
204. Valenţa metalică a luteţiului se calculează cu relaţia (ZLu = 71):
a) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4

b) 0,44x3 + 0,28x3 + 0,28x2
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
205. Valenţa metalică a hafniului se calculează cu relaţia (ZHf = 72):

a) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x1
b) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
c) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
d) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x3
206. Valenţa metalică a tantalului se calculează cu relaţia (ZTa = 73):
a) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x2

b) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6
c) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x4
d) 0,44x5 + 0,28x4 + 0,28x6
207. Valenţa metalică a wolframului se calculează cu relaţia (ZW = 74):
a) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x5

b) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x1
c) 0,44x6 + 0,28x5 + 0,28x7
d) 0,44x0 + 0,28x2 + 0,28x0
208. Valenţa metalică a aurului se calculează cu relaţia (Z Au = 79):
a) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x6

b) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x0
c) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
d) 0,44x5 + 0,28x6 + 0,28x5
209. Valenţa metalică a mercurului se calculează cu relaţia (ZHg = 80):
a) 0,44x4 + 0,28x4 + 0,28x5

b) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x5
c) 0,44x4 + 0,28x4 + 0,28x6
d) 0,44x4 + 0,28x5 + 0,28x6
210. Valenţa metalică a taliului se calculează cu relaţia (ZTl = 81):

a) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
b) 0,44x3 + 0,28x3 + 0,28x2
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x1
211. Valenţa metalică a plumbului se calculează cu relaţia (ZPb = 82):
a) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3

b) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
c) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x2
212. Valenţa metalică a bismutului se calculează cu relaţia (ZBi = 83):
a) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x1

b) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x2
c) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x3
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
213. Valenţa metalică a poloniului se calculează cu relaţia (ZPo = 84):
a) 0,44x2 + 0,28x1 + 0,28x1

b) 0,44x0 + 0,28x1 + 0,28x1
c) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x3
d) 0,44x1 + 0,28x0 + 0,28x0
214. Valenţa metalică a nihoniului se calculează cu relaţia (ZNh = 113):
a) 0,44x3 + 0,28x3 + 0,28x2

b) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
c) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x2
d) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x1
215. Valenţa metalică a fleroviului se calculează cu relaţia (ZFl = 114):

a) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x3
b) 0,44x4 + 0,28x3 + 0,28x5
c) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x3
d) 0,44x2 + 0,28x3 + 0,28x2
216. Valenţa metalică a moscoviului se calculează cu relaţia (ZMc = 115):
a) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x1

b) 0,44x3 + 0,28x2 + 0,28x4
c) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x3
d) 0,44x1 + 0,28x2 + 0,28x2
217. Legătura metalică nu a putut fi explicată cu ajutorul teoriei legă-

turilor chimice, deoarece:
a) Nu se folosea teoria legăturii covalente, deoarece numărul de

coordinare în reţeaua cristalină metalică este mai mare decât
numărul electronilor de valenţă
b) Nu se folosea teoria forţelor Van der Waals, deoarece forţele
de coeziune dintre atomii metalici sunt mult mai puternice de-
cât acestea
c) Nu se folosea teoria legăturii ionice, deoarece nu se putea
admite că acelaşi element chimic putea forma atât ioni pozi-
tivi, cât şi negativi
d) Toate variantele
218. În legătură cu modelul ionic al legăturii metalice este adevărată

afirmaţia următoare:
a) Teoria considera că în nodurile reţelei cristaline se află fixaţi

ioni pozitivi de metal, printre care se mişcă liberi electronii
b) Teoria era valabilă doar la metalele tipice
c) Teoria considera că în nodurile reţelei cristaline se află fixaţi
ioni pozitivi de metal şi electroni

219. Despre modelul ionic al legăturii metalice se poate afirma:
a) Teoria a permis calculul energiei de reţea

b) Teoria s-a dovedit viabilă doar la trei metale
c) Ambele variante
220. Legat de modelul ionic al legăturii metalice se poate afirma:
a) Nu explica principalele caracteristici ale stării solide

b) Concordanţa dintre teorie şi datele experimentale era valabilă
la zece metale
c) Ambele variante
221. Considerând modelul Drude-Lorentz al legăturii metalice se

poate afirma:
a) Teoria prevedea că electronii de valenţă erau fixaţi în noduri-

le reţelei cristaline
b) Teoria prevedea că electronii de valenţă se mişcau liber, ca
un gaz ideal monoatomic
c) Teoria a infirmat legea Wiedemann-Frantz
d) Pe baza teoriei s-au clasificat solidele în conductori, semi-
conductori şi izolatori
222. Având în vedere modelul Drude-Lorentz al legăturii metalice se

poate spune:
a) Teoria a explicat efectul fotoelectric

b) Teoria permitea explicarea luciului metalic
c) Gazul electronic nu avea comportare de gaz perfect monoatomic
d) Toate variantele
223. Luând în considerare modelul gazului electronic al legăturii

metalice se poate afirma:

a) Interacţiunea puternică dintre electroni şi atomi explica coezi-
unea reţelei cristaline
b) Mobilitatea electronilor explica conductibilitatea electrică şi
termică
c) Ambele variante
224. Referitor la modelul Drude-Lorentz al legăturii metalice se poate

spune:
a) Teoria a demonstrat concordanţa experimentală a comportă-

rii gazului electronic ca un gaz perfect monoatomic
b) Teoria permitea deducerea legii Wiedemann-Frantz, dedusă
empiric
c) Teoria nu explica opacitatea metalelor
d) Pe baza teoriei s-au definit benzile energetice de valenţă şi
de conducţie
225. Cu privire la modelul gazului electronic al legăturii metalice este

adevărat că:
a) Teoria nu putea explica opacitatea metalelor

b) Teoria putea explica diferenţa de comportare dintre conduc-
tori, semiconductori şi izolatori
c) Ambele variante
226. Referitor la studiul magnetic al reţelei cristaline a metalelor se

poate spune:
a) Conţine 44% atomi

b) Conţine 28% ioni monopozitivi
c) Conţine 28% ioni mononegativi
d) Toate variantele

227. Luând în considerare metoda legăturilor de valenţă de explicare
a legăturii metalice este adevărat că:
a) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali de

legătură
b) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali de
nelegătură
c) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali
metalici
d) Toate variantele
228. În ce priveşte metoda legăturilor de valenţă de explicare a legă-

turii metalice este adevărată afirmaţia următoare:
a) Structurile nesincronizate explicau scăderea conductibilităţii

electrice la creşterea temperaturii
b) Structurile nesincronizate explicau creşterea conductibilităţii
c) Structurile sincronizate explicau scăderea conductibilităţii
d) Structurile sincronizate explicau creşterea conductibilităţii
229. Cu privire la metoda legăturilor de valenţă de explicare a legă-

turii metalice este adevărat că:
a) Metalele de tip s participă la formarea legăturii metalice cu 4

orbitali de energii apropiate: 1 orbitali ns şi 3 orbitali np
b) Metalele de tip s participă la formarea legăturii metalice cu 4
orbitali de energii apropiate: 1 orbital ns şi 3 orbitali (n-1)p
c) Metalele de tip s participă la formarea legăturii metalice cu 4
orbitali de energii apropiate: 1 orbital (n-1)s şi 3 orbitali np
d) Metalele de tip s participă la formarea legăturii metalice cu 4
orbitali de energii apropiate: 1 orbital (n-1)s şi 3 orbitali (n-1)p

230. Ţinând cont de metoda legăturilor de valenţă de explicare a le-
găturii metalice este adevărată afirmaţia următoare:
a) Metalele de tip p participă la formarea legăturii metalice cu 6

orbitali de energii apropiate: 5 orbitali (n-1)d şi 1 orbital (n-1)s
b) Metalele de tip p participă la formarea legăturii metalice cu 6
orbitali de energii apropiate: 5 orbitali (n-1)d şi 1 orbital ns
c) Metalele de tip p participă la formarea legăturii metalice cu 6
orbitali de energii apropiate: 5 orbitali nd şi 1 orbital ns
231. Despre metoda legăturilor de valenţă de explicare a legăturii

a) Metalele de tip d participă la formarea legăturii metalice cu 9

orbitali: 5 orbitali nd, 1 orbital ns şi 3 orbitali np
b) Metalele de tip d participă la formarea legăturii metalice cu 9
orbitali: 5 orbitali (n-1)d, 1 orbital ns şi 3 orbitali np
c) Metalele de tip d participă la formarea legăturii metalice cu 9
orbitali: 5 orbitali nd, 1 orbital ns şi 3 orbitali (n-1)p
d) Metalele de tip d participă la formarea legăturii metalice cu 9
orbitali: 5 orbitali (n-1)d, 1 orbital (n-1)s şi 3 orbitali (n-1)p
232. Despre metoda legăturilor de valenţă de explicare a legăturii

a) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali de

valenţă
b) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali
magnetici
c) Metalele participă la formarea legăturii metalice cu orbitali va-
canţi
d) Toate variantele
233. Referitor la valenţa metalică este valabilă afirmaţia următoare:

a) În calculul său se ţine seama de electronii necuplaţi din spe-
ciile chimice existente în reţeaua metalică
b) În calculul său se ţine cont de ponderea speciilor chimice
existente în reţeaua metalică
c) Ambele variante
234. Cu privire la valenţa metalică este adevărată afirmaţia următoare:
a) Poate să difere de valenţa chimică

b) Se corelează cu proprietăţile fizice ale metalelor
c) Ambele variante
235. Legat de valenţa metalică este adevărat că:
a) Indică numărul de electronii cu care metalele participă la for-

marea legăturii chimice
b) Ţine cont de electronii necuplaţi din atomii izolaţi de metal
c) Este strâns corelată cu valenţa chimică
236. În ce priveşte valenţa metalică se poate afirma:
a) Reprezintă numărul de electroni cu care metalele participă

efectiv la formarea legăturii metalice
b) Ia doar valori întregi
c) Ambele variante
237. Cu privire la metoda orbitalilor moleculari de explicare a legătu-

rii metalice se poate spune:

a) Teoria prevedea că în nodurile reţelei cristaline se găsesc fi-
xaţi, alternativ, ioni pozitivi de metal şi electroni
b) Teoria considera că mişcarea electronilor este dirijată de di-
recţiile pe care se află nucleul
c) Pe baza teoriei s-au clasificat solidele în conductori, semicon-
ductori şi izolatori
d) A permis definirea valenţei metalice
238. Despre metoda orbitalilor moleculari de explicare a legăturii

a) Teoria clasifica benzile de energie din cristalul metalic în ban-

dă de valenţă şi bandă de conducţie
b) Teoria considera că în nodurile reţelei cristaline se află ioni
pozitivi de metal, printre care circulă liberi electronii
c) Teoria a permis calculul energiei reţelei metalice folosind un
ciclu de tip Haber-Born
d) Teoria a explicat scăderea conductibilităţii electrice la creşte-
rea temperaturii pe baza structurilor nesincronizate
239. Având în vedere metoda orbitalilor moleculari de explicare a le-

găturii metalice se poate spune:
a) Teoria a definit cristalul metalic ca pe o moleculă gigantică, în ca-

re electronii sunt delocalizaţi şi extinşi la nivelul întregului cristal
b) Teoria introducea noţiunea de bandă energetică
c) Ambele variante
240. Legat de structura energetică a conductorilor se poate spune:
a) Banda de valenţă se suprapune peste banda de conducţie

b) Banda de conducţie este în prelungirea benzii de valenţă
c) Ambele variante
241. Legat de metoda orbitalilor moleculari de explicare a legăturii

metalice se poate spune:

a) Teoria considera că la formarea legăturii metalice participau
doar electronii de pe nivelurile interioare, ceilalţi fiind distribu-
iţi conform regulii Hund şi principiului Pauli
b) Teoria considera că, în cazul unui atom înconjurat în reţea de
un număr de atomi de vecini mai mare decât numărul electro-
nilor de valenţă, apar structuri de rezonanţă
c) Teoria a definit legătura metalică ca pe o legătură covalentă
extinsă, polielectronică, policentrică şi formată în câmpul tutu-
ror nucleelor din reţeaua metalică
d) Teoria a demonstrat că legătura metalică este o legătură co-
valentă nesaturată
242. În legătură cu banda de conducţie se poate afirma:
a) Este porţiunea superioară a benzii de energie, ocupată cu

electronii de valenţă, care permite trecerea curentului electric
la aplicarea unui câmp electric exterior
b) Este porţiunea inferioară a benzii de energie, ocupată cu
electronii de valenţă, care permite trecerea curentului electric
la aplicarea unui câmp electric exterior
c) Este porţiunea inferioară a benzii de energie, liberă, care per-
mite trecerea curentului electric la aplicarea unui câmp elec-
tric exterior
d) Este porţiunea superioară a benzii de energie, liberă, care
permite trecerea curentului electric la aplicarea unui câmp
electric exterior
243. Considerând banda de valenţă este adevărat că:
a) Este porţiunea superioară a benzii de energie, ocupată cu

electronii de valenţă
b) Este porţiunea inferioară a benzii de energie, ocupată cu
electronii de valenţă
c) Este porţiunea inferioară a benzii de energie, liberă
d) Este porţiunea superioară a benzii de energie, liberă

244. Despre structura energetică a conductorilor este adevărată afir-
maţia următoare:
a) Diferenţa energetică dintre banda de valenţă şi banda con-

ducţie este nulă
b) Diferenţa energetică dintre banda de valenţă şi banda con-
ducţie este nenulă şi foarte mică
c) Diferenţa energetică dintre banda de valenţă şi banda con-
ducţie este mai mare 3 eV
d) Diferenţa energetică dintre banda de valenţă şi banda con-
245. Cu privire la comportarea conductorilor se poate afirma:
a) Conductibilitatea creşte la scăderea lăţimii benzii de conducţie

b) Conductibilitatea creşte la scăderea lăţimii benzii de valenţă
c) Conductibilitatea creşte la creşterea lăţimii benzii de conducţie
d) Conductibilitatea creşte la creşterea lăţimii benzii de valenţă
246. Despre comportarea conductorilor se poate afirma:
a) Conductibilitatea scade la creşterea temperaturii, deoarece

creşte agitaţia termică în structurile nesincronizate, ce se
opun trecerii organizate a curentului electric
b) Conductibilitatea scade la scăderea temperaturii, deoarece
se reduce numărul electronilor din banda de conducţie
c) Conductibilitatea creşte la creşterea temperaturii, mărind
energia electronilor şi favorizând trecerea curentului electric
cu viteză mai mare
d) Conductibilitatea creşte la scăderea temperaturii, întrucât se
stabilizează structurile de rezonanţă sincronizate
247. Despre comportarea semiconductorilor este adevărată afirmaţia

următoare:

a) Conductibilitatea lor scade la creşterea temperaturii, fapt ex-
plicat de existenţa structurile nesincronizate
b) Conductibilitatea lor scade la creşterea temperaturii, fapt ex-
plicat de îngustarea benzii de conducţie
c) Conductibilitatea lor creşte la creşterea temperaturii, deoare-
ce este necesar un aport de energie pentru promovarea elec-
tronilor din banda de valenţă în banda conducţie
d) Conductibilitatea lor creşte la creşterea temperaturii, deoare-
ce se lărgeşte banda de valenţă
248. Ţinând cont de comportarea conductorilor este adevărat că:
a) Conductibilitatea scade la scăderea temperaturii, deoarece

se reduce energia electronilor, care îşi micşorează viteza
b) Conductibilitatea scade la creşterea temperaturii, deoarece
electronii îşi reduc energia şi trec în banda valenţă, care se
îngustează
c) Conductibilitatea creşte la scăderea temperaturii, deoarece
electronii îşi reduc energia şi trec în banda valenţă, iar banda
de conducţie se lărgeşte
d) Conductibilitatea creşte la creşterea temperaturii întrucât se po-
pulează banda de valenţă, iar banda de conducţie se lărgeşte
249. Legat de structura energetică a semiconductorilor se poate afirma:
a) Banda de valenţă se suprapune peste banda conducţie

b) Banda de conducţie este în prelungirea benzii de valenţă
c) Ambele variante
250. Considerând structura energetică a semiconductorilor se poate

spune:

ducţie este nulă
ducţie este nenulă, dar mai mică de 3 eV
251. Referitor la izolatori este adevărată afirmaţia următoare:
a) Pot conduce curentul electric dacă primesc o energie cel pu-

ţin egală cu lăţimea benzii interzise
b) Nu pot conduce curentul electric
c) Conţin electroni delocalizaţi
252. Despre structura energetică a izolatorilor se poate afirma:

ducţie este nulă
253. Prezintă reţea cristalină cubică centrată pe feţe:
a) Cesiul
b) Bismutul
c) Cuprul
d) -Taliul

254. Prezintă reţea cristalină cubică centrată intern:
a) Sodiul
b) -Cromul
c) Ambele variante
255. Prezintă reţea cristalină cubică centrată intern:
a) Vanadiul
b) Cuprul
c) Beriliul
d) Indiul
256. Prezintă reţea cristalină hexagonal compactă:
a) Beriliul
b) -Taliul
c) Stibiul
d) Cuprul
257. Prezintă reţea cristalină hexagonal compactă:
a) Magneziul
b) Cuprul
c) Vanadiul
d) Mercurul
258. Prezintă reţea cristalină cubică de tip diamant:
a) Indiul
b) Germaniul
c) -Staniul
d) Plumbul

259. Prezintă reţea cristalină romboedrică:
a) Stibiul
b) Bismutul
c) Ambele variante
260. Considerând temperaturile de topire se poate spune:
a) Temperaturile de topire ale metalelor de tip s şi p scad în gru-

pă la creşterea numărului cuantic principal n
b) Temperaturile de topire ale metalelor de tip d scad în grupă la
creşterea numărului cuantic principal n
c) Temperaturile de topire ale metalelor de tip s şi p sunt mai ri-
dicate decât ale metalelor de tip d
d) Temperaturile de topire scad în perioadă la creşterea numă-
rului atomic Z până la grupa a 6-a
261. Despre temperaturile de vaporizare se poate afirma:
a) Temperaturile de vaporizare ale metalelor de tip s şi p cresc

în grupă la creşterea numărului cuantic principal n
b) Temperaturile de vaporizare ale metalelor de tip s şi p sunt
mai ridicate decât ale metalelor de tip d
c) Temperaturile de vaporizare ale metalelor de tip d cresc în
grupă la creşterea numărului cuantic principal n
d) Temperaturile de vaporizare scad în perioadă la creşterea
numărului atomic Z până la grupa a 6-a
262. Sunt metale lichide la temperatura corpului uman următoarele

metale, cu excepţia:
a) Mercurului
b) Galiului
c) Litiului
d) Cesiului

263. Cele mai ridicate temperaturi de vaporizare sunt:
a) Ale metalelor din perioada a şasea

b) Ale metalelor din grupa a şaptea
c) Ale wolframului
d) Ale reniului
264. Densitatea majorităţii metalelor se încadrează între:
a) 6 ÷ 9 g/cm 3
b) 0,6 ÷ 0,9 g/m 3
c) 16 ÷ 19 kg/cm 3
d) Alte valori
265. Cel mai uşor metal este:
a) Mercurul
b) Aluminiul
c) Litiul
d) Sodiul
266. Cel mai greu metal este:
a) Osmiul
b) Wolframul
c) Aurul
d) Argintul
267. Cele mai uşoare metale sunt:
a) Metalele tipice
b) Metalele de tip s
c) Metalele de tip p
d) Metalele alcalino-pământoase

268. Este metal greu:
a) Magneziul
b) Cesiul
c) Germaniul
d) Radiul
269. Este metal uşor:
a) Vanadiul
b) Titanul
c) Galiul
d) Stibiul
270. Sunt uşoare următoarele metale, cu excepţia:
a) Ytriului
b) Bariului
c) Vanadiului
d) Rubidiului
271. Sunt grele următoarele metale, cu excepţia:
a) Titanului
b) Germaniului
c) Staniului
d) Cromului
272. Sunt bune conductoare de electricitate următoarele metale, cu

excepţia:
a) Aluminiului
b) Wolframului
c) Bismutului
d) Cuprului

273. Sunt bune conductoare de electricitate următoarele metale, cu
excepţia:
a) Nichelului
b) Calciului
c) Stibiului
d) Cobaltului
274. Sunt bune conductoare de căldură următoarele metale, cu ex-

cepţia:
a) Argintului
b) Galiului
c) Sodiului
d) Magneziului
275. Sunt bune conductoare de căldură următoarele metale, cu ex-

cepţia:
a) Molibdenului
b) Titanului
c) Aurului
d) Zincului
276. Dintre metalele tipice, prezintă reflexe colorate:
a) Aluminiul
b) Potasiul
c) Bismutul
d) Sodiul
a) -Staniul
b) Rubidiul
c) Galiul
d) Taliul

a) Sodiul
b) Magneziul
c) Indiul
d) Cesiul
a) Calciul
b) Plumbul
c) Litiul
d) Indiul
280. Luciul metalic este conservabil în timp la:
a) Staniu
b) Nichel
c) Crom
d) Toate variantele
281. Culoarea cuprului se datorează:
a) Absorbţiei radiaţiei roşii şi reflexiei radiaţiei albastre

b) Absorbţiei radiaţiei roşii şi reflexiei radiaţiei verzi
c) Absorbţiei radiaţiei verzi şi reflexiei radiaţiei roşii
d) Absorbţiei radiaţiei albastre şi reflexiei radiaţiei roşii
282. Culoarea aurului se datorează:
a) Absorbţiei radiaţiei albastre şi reflexiei radiaţiei roşii

b) Absorbţiei radiaţiei verzi şi reflexiei radiaţiei galbene
c) Absorbţiei radiaţiei galbene şi reflexiei radiaţiei verzi
d) Absorbţiei radiaţiei albastre şi reflexiei radiaţiei galbene
283. Cele mai dure metale sunt următoarele, cu excepţia:

a) Plumbului
b) Osmiului
c) Beriliului
d) Reniului
284. Maleabilitatea este:
a) Proprietatea metalelor de a fi trase în foi prin topire

b) Proprietatea metalelor de a fi trase în foi la temperaturi mai
scăzute decât temperatura de topire
c) Proprietatea metalelor de a fi trase în fire prin topire
d) Proprietatea metalelor de a fi trase în fire prin filieră
285. Ductilitatea este:
a) Proprietatea metalelor de a fi trase în fire, prin filieră, în pro-

cesul de trefilare
b) Proprietatea metalelor de a fi trase în foi prin topire
c) Proprietatea metalelor de a fi trase în foi la temperaturi mai
scăzute decât temperatura de topire
d) Proprietatea metalelor de a fi trase în fire prin topire
286. Cel mai maleabil metal este:
a) Aluminiul
b) Aurul
c) Platina
d) Staniul
287. Cel mai ductil metal este:
a) Cuprul
b) Aurul
c) Argintul
d) Tantalul
288. Sunt metale ductile următoarele, cu excepţia:

a) Tantalului
b) Aurului
c) Plumbului
d) Argintului
289. Pentru cunoaşterea valenţei chimice a unui element chimic se

impune să se ştie următoarea caracteristică:
a) Ponderea interacţiunilor electrostatice dintre atomii care for-

mează o legătură chimică
b) Proporţia de legături covalente din legătura chimică
c) Ambele variante
290. În vederea evaluării valenţei chimice a unui element chimic tre-

buie să se cunoască următoarea caracteristică:
a) Structura cristalină sau moleculară completă

b) Contribuţia legăturilor ionice şi covalente
c) Stabilirea prezenţei sau absenţei legăturilor multiple sau delo-
calizate
d) Toate variantele
291. Algoritmul de stabilire a stării de oxidare a unui element chimic

presupune:
a) Combinaţiile chimice se vor considera ionice sau formal ionice

b) Legăturile chimice dintre elementele chimice care formează com-
binaţia chimică se vor considera doar legături covalente de tip 
c) Starea de oxidare a oxigenului în combinaţiile chimice se va
considera egală cu -2
d) Starea de oxidare a hidrogenului în hidrurile covalente se va

presupune:

a) Starea de oxidare a unei combinaţii chimice definite este ega-
lă cu zero
b) Starea de oxidare a hidrogenului în hidrurile metalice se va
c) Starea de oxidare a oxigenului în peroxizi şi hidroperoxizi se
va considera egală cu -1
d) Toate variantele

presupune:
a) Starea de oxidare, în cazul speciilor aflate în stare elementară,

este egală cu numărul de atomi din moleculă, semnul fiind dat
de caracterul electrochimic al elementului chimic respectiv
b) Starea de oxidare a oxigenului în combinaţiile chimice se va
considera egală cu -2, cu excepţia peroxizilor, hidroperoxizi-
lor şi oxidului de fluor
c) Ambele variante

presupune:
a) La stabilirea stării de oxidare în compuşii cu structură complexă

se ţine cont de electronegativitatea relativă a atomilor elemen-
telor chimice din înconjurarea chimică a atomului considerat
b) La stabilirea stării de oxidare în compuşii cu structură com-
plexă se ţine seama de numărul de legături chimice stabilite
cu atomii elementelor chimice din înconjurarea chimică a ato-
mului considerat
c) Ambele variante
295. Referitor la starea de oxidare a metalelor de tip s se poate afirma:

a) Metalele de tip s prezintă o singură stare de oxidare egală cu
numărul electronilor ns
b) Metalele de tip s prezintă două stări de oxidare care diferă între
ele printr-o unitate
c) Metalele de tip s prezintă două stări de oxidare care diferă între
ele prin două unităţi
296. Cu privire la starea de oxidare a metalelor de tip p este ade-

vărat că:
a) Metalele de tip p prezintă o singură stare de oxidare egală cu

numărul electronilor de pe ultimul strat
b) Metalele de tip p prezintă două stări de oxidare care diferă între
ele printr-o unitate
c) Metalele de tip p prezintă două stări de oxidare care diferă între
ele prin două unităţi
d) Metalele de tip p prezintă o singură stare de oxidare egală cu
numărul electronilor np
297. Legat de starea de oxidare a metalelor de tip p este falsă afir-

maţia următoare:
a) Metalele de tip p formează ioni la starea de oxidare inferioară

prin cedarea electronilor np
b) Stabilitatea stării de oxidare maxime creşte în grupă la creşte-
rea numărului cuantic principal n
c) Ionii metalelor de tip p aflaţi la starea de oxidare superioară
prezintă configuraţie electronică saturată sau pseudosaturată
d) Comportarea metalelor de tip p se datorează perechii de
electroni inerţi ns
298. Ţinând cont de starea de oxidare a metalelor de tip d este falsă


a) Metalele de tip d formează combinaţii la starea de oxidare mi-
nimă prin cedare de electroni (n-1)s
b) Metalele de tip d formează combinaţii la starea de oxidare mi-
nimă prin cedare de electroni (n-1)d
c) Ambele variante
299. Considerând starea de oxidare a metalelor de tip p sunt adevă-

rate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi anume:
a) Metalele de tip p formează ioni la starea de oxidare superioară

prin cedarea electronilor np şi ns
b) Metalele de tip p formează ioni la starea de oxidare inferioară
prin cedarea electronilor np
c) Ionii metalelor de tip p aflaţi la starea de oxidare inferioară pre-
zintă configuraţie electronică specială
d) Comportarea chimică a metalelor de tip p este cauzată de di-
ferenţa energetică mică dintre orbitalii ns şi np
300. Referitor la starea de oxidare a metalelor de tip d este adevăra-

tă afirmaţia următoare:
a) Ionii metalelor de tip d la starea de oxidare minimă au configu-

raţie electronică nesaturată
b) Starea de oxidare maximă a metalelor din grupa a 11-a depă-
şeşte numărul de electroni necuplaţi de pe ultimul şi penultimul
strat din învelişul electronic
c) Ambele variante
301. Cu privire la starea de oxidare a metalelor de tip d se poate

spune:

a) Comportarea chimică a metalelor de tip d este cauzată de dife-
renţa energetică mică dintre orbitalii (n-1)d şi ns
b) Starea de oxidare maximă a metalelor din familia ferului este
mai mică decât numărul de electroni necuplaţi de pe ultimul şi
penultimul strat din învelişul electronic
c) Ambele variante
302. Referitor la starea de oxidare a metalelor de tip d este adevăra-

tă afirmaţia următoare:
a) Stabilitatea stării de oxidare maxime scade în grupă la creşte-

b) Starea de oxidare maximă a metalelor din grupa a 8-a deste
egală cu numărul de electroni necuplaţi de pe ultimul şi penul-
timul strat din învelişul electronic doar pentru osmiu şi ruteniu în
oxizi
c) Metalele din grupa a 4-a sunt constant tetravalente
d) Metalele din grupa a 15-a sunt constant trivalente
303. În legătură cu starea de oxidare a metalelor de tip d este falsă

a) Metalele din grupa a 3-a prezintă sunt constant trivalente

b) Metalele din grupa a 12-a participă constant la legătura chimică
cu câte doi electroni
c) Toate metalele de tip d prezintă mai multe stări de oxidare
d) Ionii metalelor din grupa a 11-a la starea de oxidare minimă
prezintă configuraţie electronică saturată sau pseudosaturată
304. În legătură cu seria activităţilor electrochimice se poate spune:

a) Ionii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către atomii unei
specii chimice situate mai la începutul seriei activităţilor elec-
trochimice (mai la stânga)
b) Ionii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către atomii
unei specii chimice situate mai la începutul seriei activităţilor
electrochimice (mai la stânga)
c) Atomii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către ionii unei
d) Atomii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către ionii
305. Luând în considerare starea de oxidare a metalelor de tip d sunt

adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi anume:
a) Starea de oxidare maximă a metalelor de tip d este egală cu

numărul electronilor necuplaţi de pe ultimul şi penultimul strat
b) Ionii metalelor din grupele 3 ÷ 6 la starea de oxidare maximă
prezintă configuraţie electronică saturată
c) Stările de oxidare intermediare se ating prin cedarea electroni-
lor ns şi, parţial, a electronilor (n-1)d
d) Stabilitatea stării de oxidare maxime creşte în grupă la creşte-
306. Referitor la potenţialul de electrod se poate afirma:
a) Un metal va acţiona ca un reducător cu atât mai puternic cu

cât concentraţia ionilor săi în soluţie este mai mică
b) Un metal va acţiona ca un reducător cu atât mai puternic cu
cât concentraţia ionilor săi în soluţie este mai mare
c) Un metal va acţiona ca un oxidant cu atât mai puternic cu cât
concentraţia ionilor săi în soluţie este mai mică

307. Cu privire la seria activităţilor electrochimice se poate afirma:
a) Atomii metalelor aflate la începutul seriei activităţilor electrochi-

mice au acţiune reducătoare puternică, fiind metale nenobile
b) Ionii metalelor aflate la sfârşitul seriei activităţilor electrochi-
mice au acţiune oxidantă puternică, fiind metale nobile
c) Ambele variante
308. Referitor la seria activităţilor electrochimice se poate afirma:
specii chimice situate mai la sfârşitul seriei activităţilor elec-
trochimice (mai la dreapta)
unei specii chimice situate mai la sfârşitul seriei activităţilor
electrochimice (mai la dreapta)
c) Atomii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către ionii
d) Atomii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către ionii unei
309. Cu privire la potenţialul de electrod este adevărat că:
a) Caracterul electrochimic a elementelor chimice se referă la

tendinţa de reducere a ionilor acestora în soluţie
b) Potenţialul de electrod corespunde procesului de formare a ionilor
c) Potenţialul de electrod este egal şi de semn contrar cu poten-
ţialul de ionizare
d) Toate variantele
310. Referitor la seria activităţilor electrochimice este adevărată afir-

maţia următoare:

a) Ionii metalelor aflate la începutul seriei activităţilor electrochi-
mice au acţiune oxidantă puternică, fiind metale nobile
b) Atomii metalelor aflate la sfârşitul seriei activităţilor electrochi-
mice au acţiune reducătoare puternică, fiind metale nenobile
c) Ambele variante
311. Ţinând cont de seria activităţilor electrochimice se poate afirma:
c) Ionii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către atomii unei
d) Ionii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către atomii
312. Legat de seria activităţilor electrochimice este adevărat că:
a) Ionii speciilor chimice aflate la începutul seriei activităţilor

electrochimice au acţiune reducătoare redusă
b) Ionii speciilor chimice aflate la începutul seriei activităţilor
electrochimice au acţiune reducătoare puternică
c) Ionii speciilor chimice aflate la sfârşitul seriei activităţilor elec-
trochimice au acţiune oxidantă redusă
d) Ionii speciilor chimice aflate la sfârşitul seriei activităţilor elec-
trochimice au acţiune oxidantă puternică
313. Legat de poziţia metalelor în seria activităţilor electrochimice, se

poate afirma:

a) Pot reacţiona cu hidracizii, cu degajare de hidrogen, doar me-
talele cu potenţial de electrod pozitiv
b) Pot reacţiona cu hidracizii, cu degajare de hidrogen, doar me-
talele cu potenţial de electrod negativ
c) Pot reacţiona cu hidracizii, cu degajare de hidrogen, doar me-
talele mai puţin nobile decât cadmiul
314. Având în vedere seria activităţilor electrochimice se poate

afirma:
a) Atomii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către ionii

b) Atomii unei specii chimice pot fi oxidaţi doar de către ionii
c) Atomii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către ionii unei
d) Atomii unei specii chimice pot fi reduşi doar de către ionii unei
315. Considerând seria activităţilor electrochimice se poate afirma:
a) Atomii speciilor chimice aflate la începutul seriei activităţilor

electrochimice au acţiune reducătoare redusă
b) Atomii speciilor chimice aflate la începutul seriei activităţilor
electrochimice au acţiune reducătoare puternică
c) Atomii speciilor chimice aflate la sfârşitul seriei activităţilor
electrochimice au acţiune oxidantă puternică
d) Atomii speciilor chimice aflate la sfârşitul seriei activităţilor
electrochimice au acţiune oxidantă redusă
316. Considerând poziţia metalelor în seria activităţilor electrochimi-

ce, se poate afirma:

a) Argintul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează
cu hidracizii pentru că energia de activare a reacţiei este foar-
te ridicată
b) Argintul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează
cu hidracizii pentru că se pasivează
c) Argintul are potenţial de electrod pozitiv şi este substituit de
hidrogen din sărurile sale
d) Argintul are potenţial de electrod negativ şi reacţionează cu
hidracizii cu degajare de hidrogen
317. Luând în considerare poziţia metalelor în seria activităţilor elec-

trochimice, se poate afirma:
a) Pot reacţiona cu apa, cu degajare de hidrogen, doar cu po-

tenţial de electrod pozitiv
b) Pot reacţiona cu apa, cu degajare de hidrogen, doar cu po-
tenţial de electrod negativ
c) Pot reacţiona cu apa, cu degajare de hidrogen, doar metalele
mai puţin nobile decât cadmiul
318. În ce priveşte poziţia metalelor în seria activităţilor electrochimi-

ce, se poate afirma:
a) Toate metalele care au potenţial electrod suficient de negativ,

corespunzător mediului bazic, reacţionează cu soluţiile de ba-
ze tari, cu degajare de hidrogen
b) Dintre metalele care au potenţial electrod suficient de nega-
tiv, corespunzător mediului bazic, reacţionează cu soluţiile de
baze tari doar beriliul, aluminiul, galiul, staniul, plumbul şi zin-
cul (cu degajare de hidrogen)
c) Dintre metalele care au potenţial electrod suficient de negativ,
corespunzător mediului bazic, reacţionează cu soluţiile de ba-
ze tari doar beriliul, magneziul, aluminiul, taliul, staniul şi zincul
d) Dintre metalele care au potenţial electrod suficient de negativ,
corespunzător mediului bazic, reacţionează cu soluţiile de baze
tari doar magneziul, aluminiul, taliul, staniul, plumbul şi zincul

a) Metalele cu potenţial de electrod pozitiv nu reacţionează cu

apa, cu degajare de hidrogen
b) Metalele cu potenţial de electrod negativ care formează hidro-
xizi insolubili nu reacţionează cu apa, deoarece se pasivează
c) Ambele variante
320. În legătură cu poziţia metalelor în seria activităţilor electrochimi-

ce, se poate spune:
a) Cuprul nu reacţionează cu hidracizii, cu degajare de hidrogen

b) În prezenţa unui ligand adecvat, precum ureea, cuprul reacţi-
onează cu acidul clorhidric, cu degajare de hidrogen
c) Dintre acizi, cuprul este atacat de oxiacizii concentraţi
d) Toate variantele
321. Ţinând cont de poziţia metalelor în seria activităţilor electrochi-

mice, se poate afirma:
a) Cuprul are potenţial de electrod negativ şi reacţionează cu hi-

dracizii cu degajare de hidrogen
b) Cuprul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează
c) Cuprul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează
cu hidracizii pentru că energia de activare a reacţiei este foar-
te ridicată
d) Cuprul are potenţial de electrod pozitiv şi este substituit de


a) Nichelul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionea-
ză cu hidracizii la temperatura ambiantă pentru că energia de
activare a reacţiei este foarte ridicată
b) Nichelul are potenţial de electrod negativ şi reacţionează cu
uşurinţă cu hidracizii cu degajare de hidrogen
c) Nichelul are potenţial de electrod pozitiv şi este substituit de
d) Nichelul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionea-
ză cu hidracizii pentru că se pasivează

a) Plumbul are potenţial de electrod pozitiv şi este substituit de

b) Plumbul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionea-
ză cu hidracizii pentru că se pasivează
c) Plumbul are potenţial de electrod negativ şi reacţionează cu
d) Plumbul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionea-
ză cu hidracizii la temperatura ambiantă pentru că energia de

a) Staniul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează

b) Staniul are potenţial de electrod negativ şi reacţionează cu
c) Staniul are potenţial de electrod pozitiv şi este substituit de
d) Staniul are potenţial de electrod negativ, dar nu reacţionează
cu hidracizii la temperatura ambiantă pentru că energia de

325. Starea de oxidare a litiului în Li4C3 este:
a) +1
b) +2
c) +3
d) Compusul nu există
326. Starea de oxidare a litiului în Li6Si2 este:
a) +1
b) +4⁄3
c) +1 şi +2
327. Starea de oxidare a sodiului în NaH este:
a) -1
b) +1
c) 0
328. Starea de oxidare a sodiului în Na3N este:
a) +1
b) -1
c) +3
329. Starea de oxidare a sodiului în Na2O2 este:
a) -1
b) +2
c) +1
d) +4

330. Starea de oxidare a potasiului în KN 3 este:
a) +1
b) +3
c) +9
331. Starea de oxidare a cesiului în CsO2 este:
a) +1
b) +2
c) +4
332. Starea de oxidare a beriliului în Be2C este:
a) +2
b) -2
c) +4
333. Starea de oxidare a magneziului în MgC2 este:

a) -2
b) +2
c) -4
d) +4
334. Starea de oxidare a bariului în BaS4 este:
a) +8
b) +2
c) +1 şi +2

335. Starea de oxidare a calciului în CaS7 este:
a) +1
b) +2
c) +1 şi +2
336. Starea de oxidare a aluminiului în Na[AlH 3] este:
a) -4
b) +3
c) +2
337. Starea de oxidare a aluminiului în AlN este:
a) -3
b) 0
c) +3
338. Starea de oxidare a aluminiului în K3[Al(OH)6] este:
a) +1
b) +3
c) +4
339. Starea de oxidare a aluminiului în KAl(SO4)2·12H2O este:
a) +4
b) +3
c) +2

340. Starea de oxidare a galiului în Ca[Ga(OH)4]2 este:
a) +1
b) +3
c) +4
341. Starea de oxidare a germaniului în Na4GeO4 este:
a) +1
b) +2
c) +4
342. Starea de oxidare a staniului în Na2[Sn(OH)6] este:
a) +1
b) +2
c) +4
343. Starea de oxidare a staniului în Ba2[Sn(OH)8] este:
a) +1
b) +2
c) +4
344. Starea de oxidare a plumbului în Pb3O4 este:
a) +2 şi +4
b) +2 şi +3
c) +4⁄3
d) +8⁄3

345. Starea de oxidare a plumbului în Pb5(VO4)3Cl este:
a) +1
b) +2
c) +3
d) +4
346. Starea de oxidare a titanului în Ca2[Ti(SO4)4] este:
a) +2
b) +4
c) +3
d) +5
347. Starea de oxidare a vanadiului în VS4 este:
a) +2
b) +4
c) +5
d) +8
348. Starea de oxidare a vanadiului în 3Pb3(VO4)2·PbCl2 este:
a) +5
b) +4
c) +3
d) +2
349. Starea de oxidare a vanadiului în HVO4 este:
a) +3
b) +4
c) +5
d) +7

350. Starea de oxidare a vanadiului în NH4VO3 este:
a) +2
b) +5
c) +4
d) +3
351. Starea de oxidare a vanadiului în K2[VF7] este:
a) +3
b) +4
c) +5
352. Starea de oxidare a niobiului în K2[NbF7] este:
a) +2
b) +4
c) +7
d) +5
353. Starea de oxidare a niobiului în K3[NbF8] este:
a) +2
b) +4
c) +5
354. Starea de oxidare a cromului în [Cr(NH3)6](OH)3 este:
a) +3
b) -3
c) +6

355. Starea de oxidare a cromului în H2CrO6 este:
a) +2
b) +4
c) +6
356. Starea de oxidare a cromului în K2Cr2O7 este:
a) +2
b) +3
c) +6
d) +12
357. Starea de oxidare a cromului în AgCr(SO4)2·12H 2O este:
a) +2
b) +4
c) +3
d) +6
358. Starea de oxidare a cromului în [Cr(NH3)6][Cr(SCN)6] este:
a) 0
b) +6
c) 0 şi +6
d) +3
359. Starea de oxidare a molibdenului în [Mo(CO)6] este:
a) 0
b) +3
c) +6

360. Starea de oxidare a wolframului în K4[W(CN)8] este:
a) +2
b) +3
c) +6
361. Starea de oxidare a manganului în Mn3O4 este:
a) +2 şi +4
b) +3 şi +4
c) +8⁄3
362. Starea de oxidare a manganului în [Mn(CN)6]4- este:
a) 0
b) +1
c) +2
d) +6
363. Starea de oxidare a ferului în FeCr2O4 este:
a) +2
b) +3
c) +6
364. Starea de oxidare a ferului în Fe3O 4 este:
a) +2 şi +4
b) +2 şi +3
c) +4⁄3
d) +8⁄3

365. Starea de oxidare a ferului în [Fe(CO)5] este:
a) 0
b) +2
c) +3
366. Starea de oxidare a ferului în BaFeO 4 este:
a) +2
b) +3
c) +4
d) +6
367. Starea de oxidare a ferului în K4[Fe(CN)6] este:
a) +1
b) +2
c) +3
d) +6
368. Starea de oxidare a ferului în Fe3C este:
a) +2
b) +3
c) Compusul nu există
369. Starea de oxidare a cobaltului în Co[ZnO2] este:
a) +2
b) +3
c) +4

370. Starea de oxidare a cobaltului în [Co(NH 3)3(CN)3] este:
a) +2
b) +3
c) +4
d) +6
371. Starea de oxidare a nichelului în [Ni(H2O)6]2+ este:
a) +2
b) +4
c) +6
d) +8
372. Starea de oxidare a paladiului în [Pd(NH3)2(OH)S(CH 3)2]Cl

este:
a) +8
b) +6
c) +4
d) +2
373. Starea de oxidare a paladiului în [PdBr2(C 5H5N)(CO)] este:
a) 0
b) +2
c) +4
d) +6
374. Starea de oxidare a platinei în [Pt(NH 3)2(OH)(C 2H4)]Cl este:
a) +1
b) +3
c) +2
d) +4

375. Starea de oxidare a platinei în [PtCl2(NH3)(CO)] este:
a) 0
b) +2
c) +4
d) +6
376. Starea de oxidare a platinei în [PtCl2(CH3NH2)P(C6H5)3]Br2

este:
a) +2
b) +3
c) +4
d) +6
377. Starea de oxidare a cuprului în Cu3(PO4)2 este:
a) +1
b) +4
c) +3
d) +2
378. Starea de oxidare a cuprului în [Cu(NH3)4](OH)2 este:
a) -2
b) +2
c) +4
379. Starea de oxidare a argintului în [AgCl2]- este:
a) +1
b) -1
c) +2

380. Starea de oxidare a argintului în [Ag(NH 3)2](OH) este:
a) -1
b) +1
c) +3
381. Starea de oxidare a aurului în H[AuCl4] este:
a) +1
b) +2
c) +3
382. Starea de oxidare a aurului în Na[Au(CN)2] este:
a) +1
b) -1
c) +3
383. Starea de oxidare a cadmiului în [Cd(NH 3)6]2+ este:
a) -2
b) +2
c) +4
d) +8
384. Starea de oxidare a mercurului în HgCl este:
a) +1
b) -1
c) +3

385. Să se precizeze care dintre reacţiile chimice următoare nu are loc:
a) Hg + CuCl2 = Cu↓ + HgCl2

b) 3 K + Na3PO4 = 3 Na↓ + K3PO4
c) Zn + VCl2 = V + ZnCl2
d) 2 Tl + 2 H 2O = 2 TlOH + H2↑
a) Zn + CoBr2 = Co↓ + ZnBr2

b) Cd(OH)2 + 6 NH 4OH = [Cd(NH3)6](OH)2 + 6 H2O
rece
c) Pb + 2 HClconcentrat   PbCl2 + H2↑
d) 2 TlOH + CO2 = Tl2CO3 + H2O
a) Cu + 2 AgNO3 = 2 Ag↓ + Cu(NO3)2

b) Mg + 2 NaOH + 2 H 2O = Na2[Mg(OH)4] + H2↑
cald
c) Pb + 2 HCldiluat  PbCl2 + H 2↑
d) GeS2 + 2 H2 = Ge + 2 H 2S↑
a) 2 Ca + TiCl4 = Ti + 2 CaCl2
b) 2 Ga + 6 HCl = Ga2Cl6 + 3 H 2↑
c) Cu + 2 HNO 3 = Cu(NO3)2 + H2↑
d) Be + 2 NaOH + 2 H2O = Na2[Be(OH)4] + H2↑
a) Al + 3 Na[Au(CN)2] = Au + 3 NaCN + 3 Al(CN)3

b) TiCl4 + 2 NaH = Ti + 2 NaCl + 2 HCl
c) H2 + CuSO4 = Cu↓ + H2SO4
d) 2 Tl + 2 NaOH + 6 H2O = 2 Na[Tl(OH)4] + 3 H2↑

a) 2 Ta + 10 HCl = 2 TaCl5 + 5 H2↑

b) Fe + H2SO4 diluat = FeSO 4 + H 2↑
c) Sn + 2 NaOH + 4 H2O = Na2[Sn(OH)6] + 2 H2↑
d) 8 Al + 3 Fe3O4 = 9 Fe + 4 Al2O 3
a) 2 Sc + 6 H2O = 2 Sc(OH)3↓ + 3 H2↑

b) 2 Al + N2 = 2 AlN
c) 3 H2 + 2 Bi(NO3)3 = 2 Bi + 6 HNO3
d) 3 Mn + Al2O3 = 2 Al + 3 MnO
a) 2 Al + 6 H2O = 2 Al(OH)3↓ + 3 H2↑

b) Mg + BeF2 = Be + MgF2
c) 7 Fe + Re2S7 = 2 Re + 7 FeS
d) 3 H2 + 2 AuCl3 = 2 Au + 6 HCl
a) 5 Na + K2[NbF7] = Nb + 2 KF + 5 NaF
b) Zn + 2 H2O = Zn(OH)2↓ + H2↑
c) Pb + 2 NaOH + 2 H2O = Na2[Pb(OH)4] + H2↑
d) 3 H2 + 2 Sb(NO3)3 = 2 Sb + 6 HNO3
a) 2 Ca + UF4 = U + 2 CaF2
b) Ca + 2 H2O = Ca(OH)2 + H2↑
c) 2 Sb + 3 FeS = 3 Fe + Sb2S3
d) 2 In + 6 HNO3 = 2 In(NO3)3 + 3 H 2↑

a) 2 Al + 3 NiO = 3 Ni + Al2O 3
b) Fe + PbS = Pb + FeS
c) 2 Y + 3 H2O = Y2O3 + 3 H2↑
d) 2 Al + 3 HNO3 = 2 Al(NO3)3 + 3 H2↑
a) Sr + H 2O = SrO + H2↑
b) Zn + 2 NaOH + 2 H 2O = Na2[Zn(OH)4] + H 2↑
c) 3 Fe + 4 H2O = Fe3O4 + 4 H 2↑
d) 2 Al + 3 H2SO4 = Al2(SO4)3 + 3 H2↑
a) 2 Cs + 2 H2O = 2 CsOH + H2↑

b) 2 Fe + 3 H2SO4 concentrat = Fe2(SO4)3 + 3 H2↑
c) 5 Ca + V2O5 = 2 V + 5 CaO
d) Ge + 4 NaOH = Na4GeO4 + 2 H 2↑
a) 2 H2 + 3 K3[RuF6] = 2 Ru + 6 KF + 6 HF↑
b) Pb + 2 H2SO4 concentrat = Pb(HSO4)2 + H2↑
c) 2 Cr + 6 HNO3 = 2 Cr(NO3)3 + 3 H2↑
d) 2 Nb + 10 HF = 2 NbF5 + 5 H 2↑
a) 2 Al + WO3 = W + Al2O3
b) 2 Ta + 5 H2O = Ta2O5 + 5 H 2↑
c) 2 Pb + 2 H2O + O2 = 2 Pb(OH)2
d) Ga + 4 HNO3 = Ga(NO3)3 + 2 H2O + NO↑

a) 6 Cu + 4 CO2 + 2 H 2O + 3 O2 = 2 2CuCO3·Cu(OH)2
b) 2 BeO + 3 C = Be2C + 2 CO
c) 2 Cr + 6 H 2SO4 = Cr2(SO4)3 + 3 SO2↑ + 6 H2O
d) 2 Au + 2 NaOH + 3 NaNO3 = 2 Na[AuO2] + 3 NaNO2 + H2O
a) 2 Cu + CO2 + H2O + O 2 = CuCO3·Cu(OH)2

b) Zn + H2 = ZnH2
c) Cr + 2 F2 = CrF4
d) 3 V + 12 HCl + 4 HNO3 = 3 VCl4 + 4 NO↑ + 8 H 2O
a) 8 V + 5 HClO4 + 4 H2O = 8 HVO3 + 5 HCl

b) 3 Ti + 4 HNO3 + H 2O = 3 H2TiO3 + 4 NO↑
c) Ni + F2 = NiF2
d) Pd + 2 H2SO4 = PdSO4 + SO2↑ + 2 H 2O
403. Să se precizeze care dintre reacţiile chimice următoare are loc:
a) 3 Nb + 15 HCl + 5 HNO3 = 3 NbCl5 + 4 NO↑ + 8 H 2O

b) 2 Ni(OH)2 + H2O2 = 2 Ni(OH)3
c) 2 Ag + F2 = 2 AgF
d) 3 Mn + 8 HNO3 concentrat = 3 Mn(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O
a) 2 Re + 7 H2O2 = 2 HReO4 + 6 H2O

b) VF5 + 2 NaF = Na2[VF7]
c) Co + 4 CO = Co(CO)4
d) 3 Sb + 20 HNO3 concentrat = 3 Sb(NO3)5 + 5 NO↑ + 10 H2O

a) 4 Mn + 4 KOH + 7 O2 = 4 KMnO4 + 2 H2O

b) 3 Sn + 18 HCl + 4 HNO3 = 3 H2[SnCl6] + 4 NO↑ + 8 H2O
c) 2 Tl + 6 HNO3 = Tl(NO3)3 + 3 H 2↑
d) 2 Fe + 3 H2O = Fe2O3 + 3 H 2↑
a) 2 Bi + 6 HCl = 2 BiCl3 + 3 H2↑

b) 2 K + 2 C2H2 = K2C2 + H2↑
c) Pb + H2SO4 diluat = PbSO4 + H2↑
d) 2 Co + 3 HNO3 = 2 Co(NO 3)3 + 3 H 2↑
a) 2 Ag + 2 HCl = 2 AgCl + H 2↑
b) Ge + 2 CdCl2 = 2 Cd + GeCl4
c) Zn + 2 Na[Au(CN)2] = 2 Au + Na2[Zn(CN)4]
d) Cu + ZnSO4 = CuSO4 + Zn
a) 3 Ir + 18 HCl + 4 HNO3 = 3 H 2[IrCl6] + 4 NO↑ + 8 H2O

b) Hg + H 2SO4 = HgSO4 + H2↑
c) H2 + CuSO4 = Cu↓ + H2SO4
d) 2 Ag + F2 = 2 AgF
a) V + 4 HF = VF4 + 2 H 2↑
b) 3 Os + Al2(SO4)3 = 2 Al + 3 OsSO 4
cald
c) 2 Ag + H2O   Ag2O + H2↑
d) Ge + 2 NaOH + 2 H2O = Na2[Ge(OH)4] + H2↑

cald
a) Ti + 2 H 2O   TiO2 + 2 H2↑
b) Cd + 4 NaOH + 2 H2O = Na2[Cd(OH)4] + H 2↑
c) Zr + 4 HCl = ZrCl4 + 2 H 2↑
d) CrO3 + 3 Ca = Cr + 3 CaO
a) 2 Ga + N 2 = 2 GaN
b) 6 Ca + P4 = 2 Ca 3P2
c) Re + I2 = ReI2
d) 2 Cr + 3 O 2 = 2 CrO3
a) 4 Mn + 2 H 2O + 7 O2 = 4 HMnO4
b) Cr + 8 CO = Cr(CO)8
c) 4 Fe + 2 H2O + 3 O2 = 4 FeOOH
d) 4 Au + 2 H2S + O2 = 2 Au2S + 2 H2O
a) 8 Re + 7 HClO4 + 4 H2O = 3 HReO4 + 7 HCl

b) Mn + H 2SO4 concentrat = MnSO4 + H 2↑
c) 3 Cd + 8 HNO3 diluat = 3 Cd(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H 2O
d) 4 Tl + P4 = 4 TlP
a) 3 Ru + 12 HCl + 4 HNO3 = 3 RuCl4 + 4 NO↑ + 8 H 2O

b) 2 Li + 2 C = Li2C2
c) Mo + 3 Cl2 = MoCl6
d) 3 Pd + 8 HNO3 = 3 Pd(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O

a) 3 Ti + 4 HNO3 + H 2O = 3 H2TiO3 + 4 NO
b) 2 Sc + 2 NaOH + 3 H 2O = 2 Na[Sc(OH)4] + 3 H2↑
c) 2 Be + C = Be2C
d) 2 Tl + F2 = 2 TlF
a) Cr + HNO3 + 3 HCl = CrCl3 + NO↑ + 2 H 2O

b) 4 Ag + 2 H2S + O2 = 2 Ag2S + 2 H2O
c) Cu + I2 = CuI2
d) 6 Na + N 2 = 2 Na3N
a) Ti + 4 CO = Ti(CO)4
b) 2 Na + 7 S = Na2S7
c) 4 Zn + KNO3 + 7 KOH + 6 H2O = 4 K2[Zn(OH)4] + NH3↑
d) 2 Ag + F2 = 2 AgF
a) W + I2 = WI2
b) 2 Sn + 3 H2 = Sn2H 6
c) Cr + 3 KNO 3 + 2 KOH = K2CrO4 + 3 KNO2 + H2O
d) Fe + 5 CO = Fe(CO)5
a) 2 Re + 7 Br2 + 8 H2O = 2 HReO4 + 14 HBr

b) 2 V + 5 Cl2 = 2 VCl5
c) Au + 4 HNO3 = Au(NO3)3 + NO↑ + 2 H 2O
d) Sb + 4 HNO3 = Sb(NO3)3 + NO↑ + 2 H 2O

a) 4 Ni + 3 O2 = 2 Ni2O 3
b) 2 Re + 5 Br2 = 2 ReBr5
c) 2 Au + 3 NaNO3 + 2 NaOH = 2 Na[AuO2] + 3 NaNO2 + H2O
d) 2 KMnO4 + 3 H2O2 + 2 HI = 2 MnO2 + 3 O2 + 2 KI + 8 H2O
421. Calciul se găseşte în natură sub forma mai multor izotopi: 40Ca – în
proporţie de 96,941%, 42Ca – în proporţie de 0,647%, 43Ca – în
proporţie de 0,135%, 44Ca – în proporţie de 2,086%, 46Ca – în pro-
porţie de 0,004% şi 48Ca. Masa atomică relativă a calciului este:
a) 40,325
b) 40,123
c) 40,116
d) 40,001
422. Potasiul se găseşte în natură sub forma a trei izotopi ale căror
mase atomice sunt nişte numere succesive. Ştiind că proporţia
primilor doi izotopi din natură, în ordinea crescătoare a nume-
relor de masă ale izotopilor, este, respectiv, 93,08% şi 0,012%,
iar masa atomică relativă este 39,138, să se precizeze care
este masa atomică a izotopului mai greu:
a) 39
b) 41
c) 40
d) 42
423. Stibiul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi ale căror
mase atomice diferă prin două unităţi. Ştiind masa atomică rela-
tivă a stibiului ca fiind 121,855, precum şi că proporţia unuia din
cei doi izotopi este de 57,25%, aceşti izotopi sunt:

120
a) Sb, 122Sb
118
b) Sb, 120Sb
119
c) Sb, 121Sb
121
d) Sb, 123Sb
424. Litiul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi: 6Li şi 7Li. Şti-
ind masa atomică relativă a litiului, ca fiind 6,927, proporţia ce-
lor doi izotopi în natură este:
6
a) Li – 82,5%, 7Li – 17,5%
6
b) Li – 92,7%, 7Li – 7,3%
6
c) Li – 7,3%, 7Li – 92,7%
6
d) Li – 13,8%, 7Li – 86,2%
425. Rubidiul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi: 85Rb şi

87
Rb. Ştiind masa atomică relativă a rubidiului, ca fiind 85,544,
proporţia celor doi izotopi în natură este:
85
a) Rb – 72,8%, 87Rb – 27,2%
85
b) Rb – 82,5%, 87Rb – 17,5%
85
c) Rb – 27,2%, 87Rb – 72,8%
85
d) Rb – 44,6%, 87Rb – 65,4%
426. Stronţiul se găseşte în natură sub forma mai multor izotopi: 84Sr
– în proporţie de 0,5%, 86Sr – în proporţie de 9,9% şi 88Sr – în
proporţie de 82,6%. În afara acestora, stronţiul mai are un izo-
top. Masa atomică relativă a stronţiului fiind 87,712, să se preci-
zeze masa atomică a izotopului respectiv şi proporţia acestuia:
87
a) Sr – 5%
85
b) Sr – 7%
83
c) Sr – 5%
87
d) Sr – 7%

427. Bariul se găseşte în natură sub forma mai multor izotopi: 130Ba
– în proporţie de 0,1%, 132Ba – în proporţie de 0,1%, 134Ba – în
proporţie de 2,4%, 135Ba – în proporţie de 6,6%, 136Ba – în pro-
porţie de 7,8%, 137Ba – în proporţie de 11,3% şi 138Ba. Masa
atomică relativă a bariului este:
a) 137,423
b) 135,234
c) 136,786
d) 137,856
428. Galiul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi: 69Ga şi

71
Ga. Ştiind masa atomică relativă a galiului, ca fiind 69,79, pro-
porţia celor doi izotopi în natură este:
69
a) Ga – 52,3%, 71Ga – 47,7%
69
b) Ga – 60,5%, 71Ga – 39,5%
69
c) Ga – 76,2%, 71Ga – 23,8%
69
d) Ga – 43,4%, 71Ga – 56,6%
429. Indiul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi: 113In şi 115In.
Ştiind masa atomică relativă a indiului, ca fiind 114,915, propor-
ţia celor doi izotopi în natură este:
113
a) In – 15,64%, 115In – 84,36%
113
b) In – 6,87%, 115In – 93,13%
113
c) In – 4,25%, 115In – 95,75%
113
d) In – 10,75%, 115In – 89,25%
430. Magneziul se găseşte în natură sub forma a trei izotopi ale că-
ror mase atomice sunt nişte numere succesive. Ştiind că pro-
porţia primilor doi izotopi din natură, în ordinea crescătoare a
numerelor de masă ale izotopilor, este, respectiv, 78,99% şi
10,0%, iar masa atomică relativă este 24,320, să se precizeze
care este masa atomică a izotopului cel mai uşor:

a) 24
b) 23
c) 22
d) 21
431. Taliul se găseşte în natură sub forma a doi izotopi: 203Tl şi 205Tl.
Ştiind masa atomică relativă a taliului, ca fiind 204,411, propor-
ţia celor doi izotopi în natură este:
203
a) Tl – 56,32%, 205Tl – 44,68%
203
b) Tl – 47,34%, 205Tl – 52,66%
203
c) Tl – 18,55%, 205Tl – 81,45%
203
d) Tl – 29,45%, 205Tl – 70,55%
432. Germaniul se găseşte în natură sub forma mai multor izotopi:

70
Ge – în proporţie de 21,2%, 72Ge – în proporţie de 27,3%,
74
Ge – în proporţie de 37,1% şi 76Ge – în proporţie de 6,5%. În
afara acestora, germaniul mai are un izotop. Masa atomică re-
lativă a germaniului fiind 72,657, să se precizeze masa atomică
a izotopului respectiv şi proporţia acestuia:
73
a) Ge – 7,9%
71
b) Ge – 7,9%
75
c) Ge – 8,5%
73
d) Ge – 2,3%
433. Despre reacţia de formare a cuprului prin procedee reducătoare

este adevărată afirmaţia:
a) Reacţia are loc între oxidul cupros şi sulfura cuproasă

b) Reacţia are loc prin reducerea oxidului cupric cu cărbune
c) Reacţia are loc prin reducerea oxidului cupros cu cărbune
d) Reacţia are loc prin reducerea sulfurii cuproase cu cărbune în
prezenţă de oxigen

434. Având în vedere reacţia de oxidare parţială a sulfurii cuproase la
obţinerea cuprului prin procedee reducătoare, se poate afirma:
a) La 1 mol gaz reacţionat se degajă 1⁄2 moli gaz

b) La 1 mol gaz reacţionat se degajă 2⁄3 moli gaz
c) La 1 mol gaz reacţionat se degajă 1 mol gaz
d) La 1 mol gaz reacţionat se degajă 3⁄2 moli gaz
435. Considerând obţinerea zincului prin reducerea oxidului său cu

cărbune, se poate afirma:
a) Zincul nu se poate reduce cu cărbune, pentru că se formează

carbura, oxidul având căldura de reducere foarte ridicată
b) Procesul de reducere se desfăşoară predominant cu cărbu-
ne, monoxidul de carbon formându-se în cantităţi reduse în
sistem
c) Gazul care există în retorte, ca urmare a procesului de redu-
cere, este dioxidul de carbon
d) La temperatura la care are loc procesul se produce şi purifi-
carea zincului prin distilare
436. Ţinând cont de procesul de obţinere a plumbului prin reducere

cu cărbune, se poate spune:
a) Plumbul se obţine, în general, din minereurile de galenă şi

ceruzită
b) Plumbul se obţine, în general, din minereurile de litargă şi ce-
lestină
c) Plumbul se obţine, în general, din minereurile de crocoit şi
anglezit
d) Plumbul se obţine, în general, din minereurile de vanadinit şi
masicot
437. Considerând reacţia dintre oxidul de plumb şi sulfura de plumb

în procesul de obţinere a plumbului, este adevărat că:

a) Din reacţie rezultă sare când raportul molar dintre oxidul de
plumb şi plumb este egal cu 2
b) Din reacţie rezultă sare când raportul molar dintre oxidul de
plumb şi plumb este egal cu 3⁄2
c) Din reacţie rezultă sare când raportul molar dintre oxidul de
plumb şi plumb este egal cu 1
d) Din reacţie rezultă sare când raportul molar dintre oxidul de
plumb şi plumb este egal cu 1⁄2
438. Legat de reacţia dintre oxidul de plumb şi sulfura de plumb în

procesul de obţinere a plumbului, se poate spune:
a) Substanţele care reacţionează sunt preponderent covalente

b) Raportul de combinare dintre oxid de plumb şi sulfură de
plumb poate varia între 2:1 şi 4:1
c) Ambele variante
439. Cât priveşte reacţia dintre oxidul de plumb şi sulfura de plumb

în procesul de obţinere a plumbului, se poate afirma:
a) La 1 mol metal format în sistem există 1⁄3 moli gaz cu molecu-

lă nepolară
b) La 1 mol metal format în sistem există 1⁄3 moli gaz cu molecu-
lă polară
c) La 1 mol metal format în sistem se degajă 1 mol gaz cu mo-
leculă polară
d) La 1 mol metal format în sistem se degajă 1 mol gaz cu mo-
leculă nepolară
440. Considerând la reacţia de obţinere a sodiului prin reducerea car-

bonatului său cu cărbune este adevărată afirmaţia următoare:
a) Reacţia are loc în atmosferă de azot

b) Reacţia are loc în retorte de fontă
c) Sodiul se obţine doar prin electroliză
d) Din reacţie se degajă dioxid de carbon

441. Referitor la reacţia de obţinere a sodiului prin reducerea carbo-
natului său cu cărbune este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal format se degajă 3 moli gaze

b) La 1 mol metal format se degajă 3⁄4 moli gaze
c) La 1 mol metal format se degajă 2⁄3 moli gaze
d) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli gaze
442. Referitor la reacţia de obţinere a potasiului prin reducerea hi-

droxidului său cu cărbune este falsă afirmaţia următoare:
a) Reacţia are loc în atmosferă de hidrogen

b) Metalele alcaline nu se obţin astfel, deoarece se formează
carburi
c) După obţinere, potasiul se păstrează sub petrol
d) Din reacţie se degajă un amestec de gaze
443. Referitor la reacţia de obţinere a potasiului prin reducerea hi-

droxidului său cu cărbune este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli gaze

b) La 1 mol metal format se degajă 1⁄2 moli gaze
c) La 1 mol metal format se degajă 2 moli gaze
d) La 1 mol metal format se degajă 1 mol gaze
444. În legătură cu metoda de obţinere a taliului prin reducere este

adevărat că:
a) Ca sursă de taliu se foloseşte oxidul talos

b) Ca sursă de taliu se foloseşte oxidul talic
c) Ambele variante
445. Cu privire la metoda de obţinere a taliului prin reducere este fal-

să afirmaţia următoare:

a) Ca agent reducător se foloseşte cărbunele
b) Ca agent reducător se foloseşte monoxidul de carbon
c) Oxidul de taliu se obţine din minereurile de sulfuri de taliu
d) Taliul se obţine prin cementare cu zinc
446. Despre reacţia de obţinere a taliului prin reducere pe cale usca-

tă este adevărată afirmaţia următoare:
a) Atunci când se foloseşte compus în care taliul are starea de oxi-

dare maximă, 1 mol de agent reducător conduce la 3⁄2 moli metal
b) Atunci când se foloseşte compus în care taliul are starea de oxi-
dare maximă, 1 mol de agent reducător conduce la 2⁄3 moli metal
c) Atunci când se foloseşte compus în care taliul are starea de oxi-
dare maximă, 1 mol de agent reducător conduce la 2 moli metal
d) Atunci când se foloseşte compus în care taliul are starea de oxi-
dare maximă, 1 mol de agent reducător conduce la 1 mol metal
447. Pentru obţinerea fontei, ca minereu de fer se folosesc următoa-

rele, cu excepţia:
a) Sideritei
b) Limonitei
c) Piritei
d) Magnetitei
448. Referitor la fondanţi, adăugaţi în procesul de formare a fontei,

sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi anume:
a) Din fondanţi se formează zgura, lichid care are densitate mai

mare decât fonta
b) Fondanţii au caracter acid
c) Fondanţii au caracter bazic
d) Fondanţii reacţionează cu sterilul din minereu
449. Referitor la procesul de descompunere termică a sideritei se

poate spune:

a) Din 1 mol siderită se obţin 2⁄3 moli dioxid de carbon
b) Din 1 mol siderită se obţin 1⁄3 moli dioxid de carbon
c) Din 1 mol siderită se obţin 1 mol dioxid de carbon
450. În zona de preîncălzire a furnalului are loc procesul următor:
a) Deshidratarea minereului
b) Deshidratarea cocsului
c) Deshidratarea fondanţilor
d) Toate variantele
451. În zona de preîncălzire a furnalului, siderita suferă următorul

proces fizico-chimic:
a) Siderita se deshidratează
b) Siderita se descompune cu formare de oxizi
c) Ambele variante
452. Despre procesele care au loc în zona de carburare a furnalului

este falsă afirmaţia următoare:
a) Se formează cementita
b) Fonta se formează prin înglobarea cementitei şi grafitului de
către fer
c) Se formează aliaje fer-carbon cu un conţinut în carbon cu-
prins în domeniul 2,11 ÷ 6,67%
d) Toate variantele
453. Cu privire la descompunere termică a sideritei este adevărat că:
a) Din 1 mol siderită se obţin 2 moli oxid metalic

b) Din 1 mol siderită se obţin 1 mol oxid metalic
c) Din 1 mol siderită se obţin 2⁄3 moli oxid metalic
d) Din 1 mol siderită se obţin 1⁄3 moli oxid metalic

454. Referitor la reacţia de obţinere a germaniului prin reducerea
oxidului său cu hidrogen, este adevărată afirmaţia următoare:
a) Din 1 mol substanţă covalentă nepolară se formează 1 mol

substanţă covalentă polară
b) Din 1 mol substanţă covalentă nepolară se formează 2 moli
substanţă covalentă polară
c) Din 1 mol substanţă covalentă nepolară se formează 1⁄2 moli
substanţă covalentă nepolară
d) Din 1 mol substanţă covalentă nepolară se formează 1 mol
substanţă covalentă nepolară
455. Considerând reacţia de obţinere a cromului prin reducerea oxi-

dului cromic cu hidrogen se poate spune:
a) Din 1 mol oxid metalic se formează 1 mol metal

b) Din 1 mol oxid metalic se formează 2 moli metal
c) Din 1 mol oxid metalic se formează 3 moli metal
456. Referitor la reacţia de obţinere a molibdenului prin reducerea

trioxidului de molibden cu hidrogen este adevărată afirmaţia ur-
mătoare:
a) La 1 mol metal obţinut se consumă 6 moli gaz

b) La 1 mol metal obţinut se consumă 2 moli gaz
c) La 1 mol metal obţinut se consumă 3 moli gaz
d) La 1 mol metal obţinut se consumă 3⁄2 moli gaz
457. În ce priveşte reacţia de obţinere a molibdenului prin reducerea

trioxidului de molibden cu hidrogen se poate afirma:
a) La 1 mol metal se formează 3⁄2 moli compus covalent polar

b) La 1 mol metal se formează 1 mol compus covalent nepolar
c) La 1 mol metal se formează 2 moli compus covalent nepolar
d) La 1 mol metal se formează 3 moli compus covalent polar

458. Considerând reacţia de obţinere a wolframului prin reducerea oxi-
dului wolframic cu hidrogen este adevărată afirmaţia următoare:
a) Din 1 mol oxid metalic se obţin 2 moli amestec produşi de re-

acţie
b) Din 1 mol oxid metalic se obţin 3 moli amestec produşi de re-
acţie
c) Din 1 mol oxid metalic se obţin 4 moli amestec produşi de re-
acţie
d) Din 1 mol oxid metalic se obţin 5 moli amestec produşi de re-
acţie
459. Având în vedere reacţia de obţinere a ferului prin reducerea

oxidului feric cu hidrogen se poate spune:
a) 1 mol substanţă covalentă nepolară conduce la 2⁄3 moli sub-

stanţă elementară
b) 1 mol substanţă covalentă nepolară conduce la 3⁄2 moli sub-
c) 1 mol substanţă covalentă nepolară conduce la 1 mol sub-
d) 1 mol substanţă covalentă nepolară conduce la 4⁄3 moli sub-
460. Ţinând cont de reacţia de obţinere a cuprului prin reducerea

oxidului cupric cu hidrogen se poate spune:
a) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se obţine 1⁄2

moli metal
b) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se obţine 1⁄4
moli metal
c) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se obţine 1
mol metal
d) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se obţine 2
moli metal

461. Cu privire la reacţia de obţinere a reniului prin reducerea perre-
natului de potasiu cu hidrogen se poate afirma:
a) La 1 mol reniu obţinut se consumă 5⁄2 moli hidrogen

b) La 1 mol reniu obţinut se consumă 3⁄2 moli hidrogen
c) La 1 mol reniu obţinut se consumă 7⁄2 moli hidrogen
d) La 1 mol reniu obţinut se consumă 5 moli hidrogen
462. Ţinând cont de reacţia de obţinere a vanadiului folosind reacţia

clorurii sale cu hidrogen este falsă afirmaţia următoare:
a) 1 mol halogenură reacţionează cu 1 mol agent reducător

b) Se foloseşte tetraclorură de vanadiu
c) Din 1 mol agent oxidant se obţin 2 moli gaz
d) 1 mol agent oxidant conduce la 1 mol metal
463. Ţinând cont de reacţia de obţinere a ruteniului prin reacţia he-

xafluororutenatului (III) de potasiu cu hidrogen se poate afirma:
a) 1 mol agent reducător conduce la 2⁄3 moli reziduu solid

b) 1 mol agent reducător conduce la 8⁄3 moli reziduu solid
c) 1 mol agent reducător conduce la 2 moli reziduu solid
d) 1 mol agent reducător conduce la 3 moli reziduu solid
464. Luând în considerare reacţia de obţinere a cobaltului prin reac-

ţia bromurii sale cu hidrogen sunt adevărate afirmaţiile următoa-
re cu excepţia uneia, şi anume:
a) Agentul oxidant este hidrogenul

b) 1 mol agent oxidant reacţionează cu 1 mol agent reducător
c) Din 1 mol agent reducător se obţin 2 moli gaz
d) 1 mol agent reducător conduce la 1 mol metal
465. Considerând reacţia de obţinere a cobaltului prin reacţia clorurii

de tetraamminodiclorocobalt (III) cu hidrogen se poate spune:

a) 1 mol combinaţie complexă reacţionează cu 1 mol hidrogen
b) 1 mol combinaţie complexă reacţionează cu 3⁄2 moli hidrogen
c) 1 mol combinaţie complexă reacţionează cu 2 moli hidrogen
d) 1 mol combinaţie complexă reacţionează cu 3 moli hidrogen
466. Privind reacţia de obţinere a ruteniului prin reacţia hexafluororu-

tenatului (III) de potasiu cu hidrogen se poate afirma:
a) Din 1 mol combinaţie complexă rezultă 3 moli substanţă ionică

b) Din 1 mol combinaţie complexă rezultă 2 moli substanţă ionică
c) Din 1 mol combinaţie complexă rezultă 1 mol substanţă ionică
d) Din 1 mol combinaţie complexă rezultă 3⁄2 moli substanţă ionică
467. Cu privire la reacţia dintre oxidul de titan şi hidrura de calciu,

a) Reacţia are loc la temperaturi foarte ridicate

b) În urma reacţiei se formează titan şi hidroxid de calciu
c) Intermediar se formează tetrahidrură de titan
d) În finalul procesului se degajă hidrogen
468. Referitor la reacţia dintre oxidul de zirconiu şi hidrura de calciu

în vederea obţinerii metalului mai puţin activ se poate spune:
a) Din reacţie rezultă metal

b) Se formează o substanţă covalentă nepolară
c) Agentul reducător este o substanţă ionică
d) Toate variantele
469. Considerând reacţiile dintre oxizii metalici şi carbid în scopul ob-

ţinerii metalelor este falsă afirmaţia următoare:
a) Reacţiile au loc la temperaturi ridicate

b) Din reacţie rezultă metal şi oxizi
c) Procesele se produc în atmosferă de gaz inert
d) Se obţin pulberi care se aprind uşor

470. Despre reacţia dintre oxidul de zirconiu şi hidrura de calciu în
scopul obţinerii metalului tranziţional este adevărat că:
a) La 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 5⁄3

moli amestec stoechiometric de produşi de reacţie
b) La 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 5⁄2
c) La 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 2
d) La 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 3
471. Luând în considerare reacţia dintre tetraclorura de titan şi hidrura

de sodiu în scop metalurgic este adevărată afirmaţia următoare:
a) Din 1 mol tetraclorură de titan se formează 1⁄2 moli substanţă

covalentă polară
b) Din 1 mol tetraclorură de titan se formează 1 mol substanţă
covalentă polară
c) Din 1 mol tetraclorură de titan se formează 3⁄2 moli substanţă
covalentă polară
d) Din 1 mol tetraclorură de titan se formează 2 moli substanţă
covalentă polară
472. Luând în considerare reacţia dintre oxidul de plumb şi carbid în

vederea preparării metalului mai puţin activ se poate spune:
a) 1 mol agent reducător conduce la 1 mol metal

b) 1 mol agent reducător conduce la 2 moli metal
c) 1 mol agent reducător conduce la 1⁄2 moli metal
d) 1 mol agent reducător conduce la 3⁄2 moli metal
473. Despre reacţia dintre oxidul de magneziu şi carbid în vederea

obţinerii metalului este adevărat că:

a) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 1⁄2
moli amestec stoechiometric de produşi secundari de reacţie
b) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 1
mol amestec stoechiometric de produşi secundari de reacţie
c) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 3⁄2
d) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 2
474. Cu privire la reacţia dintre oxidul de magneziu şi carbid în scop

metalurgic este adevărată afirmaţia următoare:
a) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează

1
⁄2 moli amestec stoechiometric de produşi de reacţie
b) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 1
mol amestec stoechiometric de produşi de reacţie
c) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează
3
⁄2 moli amestec stoechiometric de produşi de reacţie
d) Din 1 mol amestec stoechiometric de reactanţi se formează 2
475. Având în vedere reacţia de obţinere a ferului prin reducerea oxi-

dului feric cu aluminiu se poate spune:
a) 1 mol agent reducător conduce la 1 mol oxid metalic

b) 1 mol agent reducător conduce la 2 moli oxid metalic
c) 1 mol agent reducător conduce la 3⁄2 moli oxid metalic
d) 1 mol agent reducător conduce la 1⁄2 moli oxid metalic
476. Despre reacţia de obţinere a vanadiului prin reducerea oxidului

său cu aluminiu se poate spune:
a) La 1 mol vanadiu obţinut se consumă 3⁄5 moli aluminiu

b) La 1 mol vanadiu obţinut se consumă 5⁄3 moli aluminiu
c) La 1 mol vanadiu obţinut se consumă 4⁄3 moli aluminiu
d) La 1 mol vanadiu se consumă 3⁄4 moli aluminiu

477. Legat de reacţia de obţinere a ferului prin reducerea oxidului
fero-feric cu aluminiu se poate afirma:
a) La reducerea a 1 mol oxid fero-feric se obţin 3⁄4 moli oxid de

aluminiu
b) La reducerea a 1 mol oxid fero-feric se obţin 4⁄3 moli oxid de
aluminiu
c) La reducerea a 1 mol oxid fero-feric se obţin 8⁄3 moli oxid de
aluminiu
d) La reducerea a 1 mol oxid fero-feric se obţin 9⁄8 moli oxid de
aluminiu
478. Considerând reacţia de obţinere a germaniului prin reducerea

oxidului său cu aluminiu se poate afirma:
a) La 1 mol germaniu obţinut se consumă 2⁄3 moli aluminiu

b) La 1 mol germaniu obţinut se consumă 3⁄2 moli aluminiu
c) La 1 mol germaniu obţinut se consumă 4⁄3 moli aluminiu
d) La 1 mol germaniu se consumă 2 moli aluminiu
479. Despre reacţia de obţinere a cromului prin reducerea oxidului

cromic cu aluminiu se poate spune:
a) 1 mol crom se obţine din 4⁄7 moli amestec reactant stoechio-

metric
b) 1 mol crom se obţine din 7⁄4 moli amestec reactant stoechio-
metric
c) 1 mol crom se obţine din 3⁄2 moli amestec reactant stoechio-
metric
d) 1 mol crom se obţine din 3 moli amestec reactant stoechio-
metric
480. Referitor la reacţia de obţinere a zirconiului prin procedeul Kroll,

cu potasiu este adevărată afirmaţia următoare:

a) La 1 mol combinaţie reactantă se obţine 4 moli compus cova-
lent polar
b) La 1 mol combinaţie reactantă se obţine 2 moli compus cova-
lent nepolar
c) La 1 mol combinaţie reactantă se obţine 2 moli compus cova-
lent coordinativ
d) La 1 mol combinaţie reactantă se obţine 4 moli compus ionic
481. Referitor la reacţia de obţinere a hafniului prin procedeul Kroll,

cu magneziu este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol hafniu obţinut se foloseşte 1 mol magneziu

b) La 1 mol hafniu obţinut se folosesc 1⁄4 moli magneziu
c) La 1 mol hafniu obţinut se folosesc 2 moli magneziu
d) La 1 mol hafniu obţinut se folosesc 1⁄2 moli magneziu
482. Referitor la reacţia de obţinere a osmiului prin reducerea hexaclo-

roosmiatului dipotasic cu zinc este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol osmiu obţinut se consumă 1 mol zinc

b) La 1 mol osmiu obţinut se consumă 2 moli zinc
c) La 1 mol osmiu obţinut se consumă 3 moli zinc
d) La 1 mol osmiu obţinut se consumă 6 moli zinc
483. Despre reacţia de obţinere a sodiului prin reducerea hidroxidu-

lui său cu fer se poate spune:
a) La 1 mol sodiu obţinut se consumă 3⁄2 moli fer

b) La 1 mol sodiu obţinut se consumă 4⁄3 moli fer
c) La 1 mol sodiu obţinut se consumă 3⁄4 moli fer
d) La 1 mol sodiu obţinut se consumă 1⁄2 moli fer
484. Ţinând cont de reacţia de obţinere a cesiului prin reducerea hi-

droxidului său cu calciu se poate afirma:

a) 1 mol hidroxid de cesiu reacţionează cu 1 mol calciu
b) 1 mol hidroxid de cesiu reacţionează cu 1⁄2 moli calciu
c) 1 mol hidroxid de cesiu reacţionează cu 2 moli calciu
d) 1 mol hidroxid de cesiu reacţionează cu 3⁄2 moli calciu
485. Având în vedere reacţia de obţinere a potasiului prin reducerea

carbonatului său cu fer este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol carbonat de potasiu reacţionează cu 1 mol fer

b) 1 mol carbonat de potasiu reacţionează cu 2⁄3 mol fer
c) 1 mol carbonat de potasiu reacţionează cu 3⁄4 moli fer
d) 1 mol carbonat de potasiu reacţionează cu 3⁄2 moli fer
486. În ce priveşte reacţia de obţinere a reniului prin reducerea sulfu-

rii sale cu fer este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal obţinut se consumă 5⁄2 moli fer

b) La 1 mol metal obţinut se consumă 7 moli fer
c) La 1 mol metal obţinut se consumă 2 moli fer
d) La 1 mol metal se consumă se consumă 7⁄2 moli fer
487. Referitor la reacţia de obţinere a bismutului prin reducerea sul-

furii sale cu fer este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol bismut obţinut se consumă 2⁄3 moli fer

b) La 1 mol bismut obţinut se consumă 1 mol fer
c) La 1 mol bismut obţinut se consumă 3⁄2 moli fer
d) La 1 mol bismut se consumă 2 moli fer
488. Cu privire la reacţia de obţinere a paladiului prin cementare cu

zinc a acidului hexacloropaladic (IV) se poate afirma:
a) 1 mol zinc conduce la 1⁄2 moli gaz

b) 1 mol zinc conduce la 2 moli gaz
c) 1 mol zinc conduce la 1 mol gaz

489. Referitor la reacţia de obţinere a cuprului prin cementare cu
şpan de fier este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal obţinut se obţine 1 moli sare ferică

b) La 1 mol metal obţinut se obţine 1⁄3 moli sare ferică
c) La 1 mol metal obţinut se obţine 1⁄3 moli sare feroasă
d) La 1 mol metal obţinut se obţine 1 mol sare feroasă
490. Despre reacţia de obţinere a bismutului prin cementare cu zinc

se poate spune:
a) 1 mol bismut se obţine folosind 1⁄3 moli zinc

b) 1 mol bismut se obţine folosind 1⁄2 moli zinc
c) 1 mol bismut se obţine folosind 3⁄2 moli zinc
d) 1 mol bismut se obţine folosind 2⁄3 moli zinc
491. În ce priveşte reacţia de obţinere a argintului prin metoda cianu-

rării este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol cianocomplex se consumă 1 mol zinc

b) La 1 mol cianocomplex se consumă 1⁄2 moli zinc
c) La 1 mol cianocomplex se consumă 2 moli zinc
d) La 1 mol cianocomplex se consumă 4 moli zinc
492. Având în vedere reacţia de obţinere a aurului prin metoda cia-

nurării se poate afirma:
a) La 1 mol aur preparat se consumă 1⁄3 moli aluminiu

b) La 1 mol aur preparat se consumă 1⁄2 moli aluminiu
c) La 1 mol aur preparat se consumă 2⁄3 moli aluminiu
d) La 1 mol aur preparat se consumă 1⁄6 moli aluminiu
493. Având în vedere reacţia de obţinere a aurului prin metoda cia-

nurării se poate afirma (AH = 1, AC = 12, AN = 14, AO = 16, ANa =
23, AS = 32, ACl = 35,5, AAu = 197):

a) Echivalentul chimic al combinaţiei complexe este 90,667 g
b) Echivalentul chimic al combinaţiei complexe este 136 g
c) Echivalentul chimic al combinaţiei complexe este 272 g
d) Echivalentul chimic al combinaţiei complexe este 108 g
494. Ţinând cont de reacţia de obţinere a iridiului prin cementare cu

zinc a acidului hexacloroiridic (IV) se poate afirma:
a) Raportul molar agent reducător : agent oxidant este 2:1

b) Raportul molar agent reducător : agent oxidant este 1:2
c) Raportul molar agent reducător : agent oxidant este 1:1
d) Raportul molar agent reducător : agent oxidant este 1:3
495. În legătură cu reacţia de obţinere a mercurului prin cementare

cu cupru a sărurile sale este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol mercur se obţine din 1 mol sare mercurică

b) 1 mol mercur se obţine din 1⁄2 moli sare mercuroasă
c) Ambele variante
496. În legătură cu reacţia de obţinere a argintului prin reducere cu

săruri ale ferului divalent este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal obţinut se consumă 1 mol sare feroasă

b) La 1 mol metal obţinut se consumă 2 moli sare feroasă
c) La 1 mol metal obţinut se consumă 1 mol sare ferică
d) La 1 mol metal obţinut se consumă 2 moli sare ferică
497. Considerând reacţia de obţinere a bismutului prin reducere cu

formaldehidă este falsă afirmaţia:
a) În soluţie apoasă, la cald, sărurile de bismut formează săruri

de bismutil
b) La cald, sărurile de bismutil hidrolizează
c) Reacţia are loc în mediu acid
d) Formaldehida se transformă în acid formic

498. Considerând reacţia de obţinere a aurului cu apă oxigenată în
mediu bazic se poate afirma:
a) La 1 mol agent oxidant se formează 1 mol compus covalent

nepolar
b) La 1 mol agent oxidant se formează 2 moli compus covalent
nepolar
c) La 1 mol agent oxidant se formează 3 moli compus covalent
polar
d) La 1 mol agent oxidant se formează 6 moli compus covalent
polar
499. Ţinând cont de reacţia de obţinere a aurului cu apă oxigenată în

mediu bazic se poate spune (AH = 1, AC = 12, AN = 14, AO = 16,
ANa = 23, AS = 32, ACl = 35,5, AAu = 197):
a) Echivalentul chimic al agentului reducător este 197 g

b) Echivalentul chimic al agentului reducător este 34 g
c) Echivalentul chimic al agentului reducător este 17 g
d) Echivalentul chimic al agentului reducător este 101,167 g
500. Despre reacţia de obţinere a cuprului prin reducere cu aldehida

formică sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia,
şi anume:
a) Reacţia este favorizată de utilizarea unui solvent organic

b) Reacţia este favorizată de un mediu puternic bazic
c) Reacţia este favorizată de un agent reducător concentrat
d) Din reacţie se obţine o pulbere roşcat-arămie
501. În ce priveşte reacţia de obţinere a cuprului prin reducere cu al-

dehida formică se poate afirma:

a) 1 mol cupru se obţine concomitent cu 1⁄2 moli apă
b) 1 mol cupru se obţine concomitent cu 1 mol apă
c) 1 mol cupru se obţine concomitent cu 3⁄2 moli apă
d) 1 mol cupru se obţine concomitent cu 2 moli apă
502. Considerând reacţia de obţinere a oglinzii de argint cu aldehida

formică se poate afirma:
a) 6,023·1023 molecule apă se obţin din 1⁄2 mmoli agent reducător

b) 6,023·1020 molecule apă se obţin din 2 mmoli agent reducător
c) 6,023·1023 molecule apă se obţin din 1⁄2 mmoli agent oxidant
d) 6,023·1020 molecule apă se obţin din 2 mmoli agent oxidant
503. Luând în considerare reacţia de obţinere a buretelui de argint

cu aldehida formică este adevărat că:
a) 6,023·1022 atomi de metal se obţin din 1⁄2 moli agent reducător

b) 6,023·1023 atomi de metal se obţin din 1⁄2 moli agent reducător
c) 6,023·1024 atomi de metal se obţin din 2 moli agent reducător
d) 6,023·1023 atomi de metal se obţin din 2 moli agent reducător
504. Despre reacţia de obţinere a galiului prin descompunerea termi-

că a hidrurii sale se poate afirma:
a) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 22,4 L gaz (c.n.)

b) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 33,6 L gaz (c.n.)
c) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 44,8 L gaz (c.n.)
d) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 67,2 L gaz (c.n.)
505. Ţinând cont de reacţia de obţinere a plumbului prin descompu-

nerea termică a oxidului plumbos se poate spune:


506. În ce priveşte reacţia de obţinere a aurului prin descompunerea
termică a acidului tetracloroauric este valabilă afirmaţia următoare:

b) La 1 mol metal format se degajă 4 moli gaze
c) La 1 mol metal format se degajă 5⁄2 moli gaze
d) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli gaze
507. Luând în considerare reacţia de obţinere a aurului prin descom-

punerea termică a acidului tetracloroauric este adevărat că:
a) La 1 mol metal format se degajă 2 moli halogen

b) La 1 mol metal format se degajă 4 moli halogen
c) La 1 mol metal format se degajă 3 moli halogen
d) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli halogen
508. Considerând reacţia de obţinere a platinei prin descompunerea

termică a hexacloroplatinatului (IV) de amoniu este adevărată

b) La 1 mol metal format se degajă 3 moli gaze
c) La 1 mol metal format se degajă 4 moli gaze
d) La 1 mol metal format se degajă 6 moli gaze
509. Despre reacţia de obţinere a platinei prin descompunerea ter-

mică a hexacloroplatinatului (IV) de amoniu este adevărat că:
a) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 22,4 L amoniac

(c.n.)
b) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 44,8 L amoniac
(c.n.)
c) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 67,2 L amoniac
(c.n.)
d) Din 1 mol combinaţie descompusă se degajă 89,6 L amoniac
(c.n.)

510. Cu privire la reacţia de obţinere a platinei prin descompunerea
termică a hexacloroplatinatului (IV) de amoniu se poate spune:
a) La 1 mol metal format rezultă 24,092·1023 molecule polare

b) La 1 mol metal format rezultă 18,069·1023 molecule polare
c) La 1 mol metal format rezultă 12,046·1023 molecule polare
d) La 1 mol metal format rezultă 6,023·1023 molecule polare
511. Despre reacţia de obţinere a nichelului prin descompunerea ter-

mică a carbonilului său este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol compus descompus se degajă 1 mol gaz

b) La 1 mol compus descompus se degajă 2 moli gaz
c) La 1 mol compus descompus se degajă 4 moli gaz
d) La 1 mol compus descompus se degajă 5 moli gaz
512. Despre reacţia de obţinere a calciului prin descompunerea ter-

mică a azoturii sale este valabilă afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal format se degajă 1 mol gaz

b) La 1 mol metal format se degajă 2⁄3 moli gaz
c) La 1 mol metal format se degajă 1⁄3 moli gaz
d) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli gaz
513. Considerând reacţia de obţinere a plumbului prin descompune-

rea termică a azidei sale este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol metal format se degajă 3⁄2 moli gaz

b) La 1 mol metal format se degajă 2⁄3 moli gaz
c) La 1 mol metal format se degajă 1⁄3 moli gaz
d) La 1 mol metal format se degajă 3 moli gaz
514. Despre reacţia de obţinere a galiului prin descompunerea termi-

că a hidrurii sale se poate afirma:

515. Cu privire la reacţia de obţinere a sodiului prin electroliza cloru-

rii sale este adevărat că:
a) La anod se depune sodiul

b) La catod are loc procesul de oxidare
c) Procesul are loc în topitură
d) Se foloseşte catod de mercur
516. Referitor la reacţia de obţinere a ferului prin descompunerea

termică a carbonilului său se poate afirma:
a) La 1 mol compus descompus se degajă 1 mol gaz

b) La 1 mol compus descompus se degajă 2 moli gaz
c) La 1 mol compus descompus se degajă 4 moli gaz
d) La 1 mol compus descompus se degajă 5 moli gaz
517. Referitor la procesul de obţinere a aluminiului se poate spune:
a) Aluminiul se obţine prin metode de reducere chimice pe cale

uscată
b) Aluminiul se obţine prin metode de reducere chimice pe cale
umedă
c) Aluminiul se obţine prin metode de descompunere termică
d) Aluminiul se obţine prin metode de reducere electrochimice
518. Ţinând cont de reacţia de obţinere a potasiului prin electroliza

clorurii sale este adevărată afirmaţia următoare:

a) Din 1 mol combinaţie salină se degajă 11,2 L gaz (c.n.)
b) Din 1 mol combinaţie salină se degajă 22,4 L gaz (c.n.)
c) Din 1 mol combinaţie salină se degajă 33,6 L gaz (c.n.)
d) Din 1 mol combinaţie salină se degajă 44,8 L gaz (c.n.)
519. Legat de procesul de electroliză a soluţiei de sulfat talos este

adevărat că:
a) Se obţine metal, deoarece taliul este un metal mai activ decât

hidrogenul (este situat înaintea hidrogenului în seria reactivi-
tăţilor chimice), dar hidroxidul talos este insolubil
b) Nu se obţine metal, deoarece taliul este un metal mai activ
decât hidrogenul (este situat înaintea hidrogenului în seria
reactivităţilor chimice)
c) Se obţine metal, deoarece taliul este un metal mai puţin activ
decât hidrogenul (este situat după hidrogen în seria reactivi-
tăţilor chimice)
520. Ţinând cont de procesul de electroliză a soluţiei de sulfat talos

se poate afirma:
a) Din 1 mol molecule covalente polare se formează 1⁄2 moli mo-

lecule covalente nepolare
b) Din 1 mol molecule covalente polare se formează 1 mol mo-
lecule covalente nepolare
c) Din 1 mol molecule covalente nepolare se formează 1⁄2 moli
molecule covalente polare
d) Din 1 mol molecule covalente nepolare se formează 1 mol
molecule covalente polare
521. Despre procesul de electroliză a soluţiei de sulfat talos se poate

spune:

a) Din proces rezultă hidroxid talos şi acid sulfuric
b) Din proces rezultă hidroxid talos, oxigen şi acid sulfuric
c) Din proces rezultă taliu, oxigen şi acid sulfuric
d) Din proces rezultă taliu, hidrogen şi acid sulfuric
522. Considerând procesul de electroliză a soluţiei de sulfat talos se

poate spune:
a) Din 1 moleculă cu caracter amfoter se formează 1 moleculă

cu caracter acid
b) Din 1 moleculă cu caracter amfoter se formează 2 molecule
cu caracter acid
c) Din 1 moleculă cu caracter amfoter se formează 1 moleculă
cu caracter bazic
d) Din 1 moleculă cu caracter amfoter se formează 2 molecule
cu caracter bazic
523. Referitor la procesul de electroliză a soluţiei de sulfat cobaltos

se poate spune:
a) La catod 1 ion acceptă 3 electroni

b) La anod 1 ion cedează 2 electroni
c) Ambele variante
524. Legat de procesul de electroliză a soluţiei de sulfat cobaltic se

poate spune:
a) La 1 mol metal depus la electrozi se degajă 22,4 L (c.n) gaz

b) La 1 mol metal depus la electrozi se degajă 16,8 L (c.n) gaz
c) La 1 mol metal depus la electrozi se degajă 11,2 L (c.n) gaz
d) La 1 mol metal depus la electrozi se degajă 5,6 L (c.n) gaz
525. Despre procesul de electroliză a soluţiei de azotat feros este

valabilă afirmaţia următoare:

a) Concomitent cu formarea a 6,023·1023 molecule gaz în sis-
tem apare 1 mol acid
b) Concomitent cu formarea a 6,023·1023 molecule gaz în sis-
tem apar 2 moli acid
c) Concomitent cu formarea a 6,023·1023 molecule gaz în sis-
d) Concomitent cu formarea a 6,023·1023 molecule gaz în sis-
526. Legat de procesul de electroliză a soluţiei de sulfat de cupru se

poate afirma (AH = 1, AO = 16, AS = 32, ACu = 64):
a) Din 1 mol sare se obţine 2 moli acid cu echivalentul chimic

egal cu 49 g
b) Din 1 mol sare se obţine 1 mol acid cu echivalentul chimic
egal cu 49 g
c) Din 1 mol sare se obţine 1 mol acid cu echivalentul chimic
egal cu 32,667 g
d) Din 1 mol sare se obţine 2 moli acid cu echivalentul chimic
egal cu 32,667 g
527. În legătură cu procesul de electroliză a soluţiei de clorură de

potasiu cu electrozi inerţi se poate spune:
a) Se obţine metal, deoarece potasiul este un metal mai activ

reactivităţilor chimice), iar hidroxidul de potasiu este insolubil
b) Nu se obţine metal, deoarece potasiul este un metal mai activ
reactivităţilor chimice), iar hidroxidul de potasiu este solubil
c) Se obţine metal, deoarece potasiul este un metal mai puţin
activ decât hidrogenul (este situat după hidrogen în seria re-
activităţilor chimice)
d) Nu se obţine metal, deoarece potasiul este un metal mai activ
reactivităţilor chimice), iar hidroxidul de potasiu este insolubil

528. Despre procesul de electroliză a soluţiei de azotat feric este va-
labilă afirmaţia următoare:
a) La anod 1 ion cedează 3 electroni

b) La anod 1 ion cedează 2 electroni
c) La anod 1 ion cedează 1 electron
529. Cât priveşte reacţia sodiului cu oxigenul se poate afirma:
a) 1 mol metal reacţionează cu 6,023·1023 molecule substanţă

nepolară
b) 1 mol metal reacţionează cu 3,0115·1023 molecule substanţă
nepolară
c) 1 mol metal reacţionează cu 1,50575·1023 molecule substan-
ţă nepolară
d) 1 mol metal reacţionează cu 12,046·1023 molecule substanţă
nepolară
530. Referitor la reacţia cu apa a compusului sodiului cu oxigenul se

poate afirma:
a) Din 1 mol compus de sodiu reactant se formează 1⁄2 moli

compus covalent
b) Din 1 mol compus de sodiu reactant se formează 1 mol com-
pus covalent
c) Din 1 mol compus de sodiu reactant se formează 3⁄2 moli
compus covalent
d) Din 1 mol compus de sodiu reactant se formează 2 moli
compus covalent
531. În ce priveşte reacţia rubidiului cu oxigenul este adevărat că:

a) 1 mol metal reacţionează cu 22,4 L (c.n.) gaz
b) 1 mol metal reacţionează cu 11,2 L (c.n.) gaz
c) 1 mol metal reacţionează cu 5,6 L (c.n.) gaz
532. Legat de reacţia cu apa a compusului potasiului cu oxigenul

este adevărată afirmaţia următoare:
a) Din 1 mol compus de potasiu reactant se formează 1⁄4 moli

compus covalent nepolar
b) Din 1 mol compus de potasiu reactant se formează 1⁄2 moli
c) Din 1 mol compus de potasiu reactant se formează 3⁄4 moli
d) Din 1 mol compus de potasiu reactant se formează 1 mol
533. Având în vedere reacţia hidrurilor metalelor alcaline cu apa se

poate spune:
a) Se formează oxid metalic şi se degajă hidrogen

b) Se formează hidroxid metalic şi se degajă hidrogen
c) Se formează oxid metalic şi se degajă oxigen
d) Se formează hidroxid metalic şi se degajă oxigen
534. În ce priveşte reacţia hidrurilor metalelor alcaline cu amoniacul

a) Se formează hidroxid metalic şi se degajă hidrazidă

b) Se formează amidură metalică şi se degajă hidrogen
c) Se formează imidură metalică şi se degajă hidrogen
d) Se formează amidură metalică şi se degajă azot
535. Despre reacţia hidrurilor metalelor alcaline cu amoniacul este

adevărat că:

a) Volumul de gaz se reduce la jumătate în urma reacţiei
b) Volumul de gaz se dublează în urma reacţiei
c) Volumul de gaz se triplează în urma reacţiei
d) Volumul de gaz nu se schimbă în urma reacţiei
536. În ce priveşte reacţia metalelor alcaline cu azotul se poate

spune:
a) Reacţia nu are loc

b) Reacţionează doar litiul
c) Se formează azoturi
d) Se formează azide
537. Cu privire la carburile metalelor alcaline se poate spune:
a) Carburile metalelor alcaline conţin atomi de carbon hibridizaţi sp3

b) Carburile metalelor alcaline conţin atomi de carbon hibridizaţi sp2
c) Carburile metalelor alcaline conţin atomi de carbon hibridizaţi sp
d) Carburile metalelor alcaline conţin atomi de carbon hibridizaţi d2sp3
538. Cu privire la hidroliza carburii de sodiu se poate spune:
a) 1 mol apă conduce la 1⁄4 moli hidrocarbură

b) 1 mol apă conduce la 1⁄2 moli hidrocarbură
c) 1 mol apă conduce la 1 mol hidrocarbură
d) 1 mol apă conduce la 2 moli hidrocarbură
539. Legat de hidroliza carburilor metalelor alcaline este adevărat că:
a) Se formează acetilenă şi oxid metalic

b) Se formează metan şi oxid metalic
c) Se formează metan şi hidroxid metalic
d) Se formează acetilenă şi hidroxid metalic
540. Considerând reacţia litiului cu siliciul este adevărat că:

a) 1 mol metal conduce la 1 mol produs de reacţie
b) 1 mol metal conduce la 1⁄2 moli produs de reacţie
c) 1 mol metal conduce la 1⁄4 moli produs de reacţie
d) 1 mol metal conduce la 1⁄6 moli produs de reacţie
541. Despre reacţia litiului cu siliciul este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol metal reacţionează cu 1⁄3 moli siliciu

b) 1 mol metal reacţionează cu 3 moli siliciu
c) 1 mol metal reacţionează cu 1⁄4 moli siliciu
d) 1 mol metal reacţionează cu 4 moli siliciu
542. Considerând reacţia hidrurilor metalelor alcaline cu acetilena se

poate spune:
a) Se formează hidroxid metalic şi se degajă metan

c) Se formează acetilură metalică şi se degajă hidrogen
d) Se formează acetilură metalică şi se degajă metan
543. Considerând compusul format în reacţia metalelor alcaline cu

hidrogenul, este adevărată afirmaţia următoare:
a) Hidrogenul este legat covalent

b) Hidrogenul este legat ionic, fiind polarizat pozitiv
c) Hidrogenul este legat ionic, fiind polarizat negativ
d) Se formează compus covalent-coordinativ
544. Având în vedere reacţia hidrurilor metalelor alcaline cu apa se

poate spune:
a) Se formează oxid metalic şi se degajă hidrogen

c) Se formează oxid metalic şi se degajă oxigen
d) Se formează hidroxid metalic şi se degajă oxigen

545. Luând în considerare reacţia metalelor alcaline cu acizii se
poate afirma:
a) La 1 mol amestec stoechiometric reactant se formează 1⁄4

b) La 1 mol amestec stoechiometric reactant se formează 1⁄2
c) La 1 mol amestec stoechiometric reactant se formează 2⁄3
d) La 1 mol amestec stoechiometric reactant se formează 3⁄4
546. În ce priveşte reacţia metalelor alcaline cu amoniacul se poate

spune:
a) Se formează amine
b) Se formează azide
c) Se formează imiduri
d) Se formează amiduri
547. Luând în considerare reacţia metalelor alcaline cu amoniacul se

poate afirma:
a) Din 1 mol amoniac se formează 1⁄2 moli amestec stoechiome-

tric de produşi de reacţie
b) Din 1 mol amoniac se formează 2⁄3 moli amestec stoechiome-
c) Din 1 mol amoniac se formează 3⁄4 moli amestec stoechiome-
d) Din 1 mol amoniac se formează 3⁄2 moli amestec stoechiome-
548. Ţinând cont de reacţia metalelor alcaline cu alcoolii este

adevărată afirmaţia următoare:

a) Se formează alcoxizi
b) Se formează alcoolaţi
c) Ambele variante
549. Având în vedere reacţia metalelor alcaline cu alcoolii se poate

afirma:
a) Luând în considerare reactanţii folosiţi, viteza de reacţie sca-

de în ordinea CH3OH > H2O > CH3CH2OH
b) Luând în considerare reactanţii folosiţi, viteza de reacţie sca-
de în ordinea H 2O > CH 3CH 2OH > CH3OH
c) Luând în considerare reactanţii folosiţi, viteza de reacţie sca-
de în ordinea CH3CH2OH > CH3OH > H2O
d) Luând în considerare reactanţii folosiţi, viteza de reacţie sca-
de în ordinea H 2O > CH 3OH > CH3CH2OH
550. În legătură cu reacţia metalelor alcaline cu bazele se poate

spune:
a) Reacţionează doar litiul

b) Se formează hidroxocomplex
c) Ambele variante
551. Despre reacţia metalelor alcaline cu sărurile este adevărată

a) Reacţia se foloseşte la obţinerea metalelor prin metoda ce-

mentării
b) Reacţia se foloseşte la obţinerea pe cale metalotermică a
metalelor
c) Ambele variante

552. Despre reacţia metalelor alcalino-pământoase cu hidrogenul
a) Beriliul nu se combină direct cu hidrogenul

b) Magneziul se combină cu hidrogenul doar în condiţii speciale
c) Calciul, stronţiul şi bariul reacţionează cu hidrogenul la cald
d) Toate variantele
553. Cu privire la oxidul de beriliu se poate afirma:
a) Este dur
b) Se topeşte la o temperatură relativ scăzută (sub 500°C)
c) Ambele variante
554. Luând în considerare reacţia metalelor alcalino-pământoase cu

sulful se poate spune:
a) Din reacţie pot rezulta polisulfuri cu până la 10 atomi de sulf

în moleculă
b) Din reacţie pot rezulta polisulfuri cu până la 4 atomi de sulf în
moleculă
c) Din reacţie pot rezulta polisulfuri cu până la 8 atomi de sulf în
moleculă
d) Din reacţie pot rezulta polisulfuri cu până la 6 atomi de sulf în
moleculă
555. Despre carbura de beriliu este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se formează în reacţia dintre beriliu şi carbon

b) Se formează în reacţia dintre sulfatul de beriliu şi carbon
c) Se formează în reacţia dintre carbonatul de beriliu şi carbon
d) Se formează în reacţia dintre oxidul de beriliu şi carbon
556. Legat de carbura de beriliu se poate spune:

a) Conţine atom de carbon hibridizat sp
b) Conţine atom de carbon hibridizat sp2
c) Conţine atom de carbon hibridizat sp3
d) Conţine atom de carbon hibridizat d2sp3
557. Referitor la hidroliza carburii de beriliu se poate afirma:
a) Se formează metan
b) Se formează acetilenă
c) Se formează etenă
d) Se formează propină şi hidrogen
558. Ţinând cont de hidroliza carburii de beriliu este adevărat că:
a) 1 mol apă conduce la 1⁄2 moli hidrocarbură

b) 1 mol apă conduce la 1⁄4 moli hidrocarbură
c) 1 mol apă conduce la 1⁄3 moli hidrocarbură
d) 1 mol apă conduce la 2⁄3 moli hidrocarbură
559. Considerând hidroliza carburii de stronţiu se poate afirma:
a) Se formează metan
b) Se formează acetilenă
c) Se formează etenă
d) Se formează propină şi hidrogen
560. Despre reacţia metalelor alcalino-pământoase cu fosforul se

poate afirma:

b) Compuşii sunt de tip aliaj, nestoechiometrici
c) Ambele variante
561. Referitor la reacţia metalelor alcalino-pământoase cu stibiul


a) Reacţia nu are loc, deoarece stibiul are caracter de semimetal
b) Se formează combinaţii nestoechiometrice, cu caracter de
aliaj
c) Se formează combinaţii stoechiometrice, cu caracter de aliaj
d) Stibiul este nemetal, deci se formează combinaţii chimice
stoechiometrice
562. Luând în considerare reacţia bariului cu apa se poate spune:
a) La 1 mol bariu se consumă 1 mol apă

b) La 1 mol bariu se consumă 2 moli apă
c) La 1 mol bariu se consumă 1⁄2 moli apă
d) La 1 mol bariu se consumă 3⁄2 moli apă
563. Considerând reacţia stronţiului cu acidul sulfuric concentrat este

adevărat că:
a) Raportul molar dintre agentul oxidant şi produsul de reacţie

corespunzător acestuia care conţine nemetalul la starea de
oxidare zero este 4:1
b) Raportul molar dintre agentul oxidant şi produsul de reacţie
c) Raportul molar dintre agentul oxidant şi produsul de reacţie
d) Raportul molar dintre agentul oxidant şi produsul de reacţie
564. Având în vedere reacţia beriliului cu acidul azotic este adevărat că:
a) Se formează azotat de beriliu şi hidrogen

b) Se formează azotat de beriliu şi monoxid de azot
c) Se formează oxid de beriliu şi monoxid de azot
d) Are loc fenomenul de pasivare

565. Referitor la reacţia stronţiului cu acidul sulfuric diluat este
a) Raportul molar dintre agentul reducător şi agentul oxidant este 3:1

b) Raportul molar dintre agentul reducător şi agentul oxidant este 2:1
c) Raportul molar dintre agentul reducător şi agentul oxidant este 1:2
d) Raportul molar dintre agentul reducător şi agentul oxidant este 1:1
566. Luând în considerare reacţia calciului cu acidul azotic se poate

afirma:
a) 1 mol acid conduce la 2 moli amestec stoechiometric de pro-

duşi de reacţie
b) 1 mol acid conduce la 1 mol amestec stoechiometric de pro-
duşi de reacţie
c) 1 mol acid conduce la 9⁄8 moli amestec stoechiometric de
produşi de reacţie
d) 1 mol acid conduce la 3 moli amestec stoechiometric de pro-
duşi de reacţie
567. În legătură cu reacţia bariului cu amoniacul lichid este adevărată

afirmaţia următoare (AH = 1, AN = 14, AO = 16, ABa = 137,5):
a) Raportul masic între agentul oxidant şi produsul secundar de

reacţie este 34:3
b) Raportul masic între agentul oxidant şi produsul secundar de
reacţie este 34:1
c) Raportul masic între agentul oxidant şi produsul secundar de
reacţie este 17:1
d) Raportul masic între agentul oxidant şi produsul secundar de
reacţie este 17:2
568. Ţinând cont de reacţia beriliului cu bazele în soluţie este

adevărat că:

a) Din 1 mol amestec stoechiometric reactant se degajă 1⁄5 moli gaz
b) Din 1 mol amestec stoechiometric reactant se degajă 3⁄2 moli gaz
c) Din 1 mol amestec stoechiometric reactant se degajă 1 mol gaz
d) Din 1 mol amestec stoechiometric reactant se degajă 1⁄2 moli gaz
569. Despre oxidul de aluminiu este adevărată afirmaţia următoare:
a) Are caracter bazic

b) Are caracter acid
c) Are caracter amfoter
d) Nu formează săruri
570. Legat de reacţia taliului cu oxigenul la temperaturi scăzute este

adevărată afirmaţia următoare (AO = 16, ATl = 204,5):
a) 1 mol metal reacţionează cu 8 g oxigen

b) 1 mol metal reacţionează cu 16 g oxigen
c) 1 mol metal reacţionează cu 24 g oxigen
d) 1 mol metal reacţionează cu 32 g oxigen
571. Referitor la reacţia taliului cu iodul se poate afirma:
a) Se formează combinaţie solubilă

b) Se formează compus galben
c) Se formează combinaţie trivalentă
d) Toate variantele
572. Ţinând cont de reacţia aluminiului cu azotul este adevărată

a) 1 mol metal reacţionează cu 22,4 L gaz (c.n.)

b) 1 mol metal reacţionează cu 11,2 L gaz (c.n.)
c) 1 mol metal reacţionează cu 5,6 L gaz (c.n.)
573. În ce priveşte reacţia taliului cu apa este fals că:

a) Se obţine un compus în care metalul este monovalent
b) Se obţine o bază slabă
c) Compusul metalic format absoarbe uşor dioxidul de carbon
d) Din reacţie se degajă hidrogen
574. Având în vedere reacţia indiului cu acidul azotic se poate spune:
a) La 1 mol azotat metalic se degajă 1 mol gaz

b) La 1 mol azotat metalic se degajă 3⁄2 moli gaz
c) La 1 mol azotat metalic se degajă 1⁄2 moli gaz
575. Referitor la reacţia galiului cu apă regală este adevărată

a) La 1 mol compus de galiu rezultat se formează 4 moli apă

b) La 1 mol compus de galiu rezultat se formează 3 moli apă
c) La 1 mol compus de galiu rezultat se formează 2 moli apă
d) La 1 mol compus de galiu rezultat se formează 1 mol apă
576. Cât despre reacţia taliului cu soluţiile bazelor tari se poate

afirma:

b) Are loc fenomenul de pasivare
c) Se formează dihidroxotalat (I) şi hidrogen
d) Se formează hidroxid de talos şi hidrogen
577. Considerând reacţia aluminiului cu soluţiile bazelor tari se poate

spune:
a) La 1 mol aluminiu se degajă 3 moli hidrogen

b) La 1 mol aluminiu se degajă 3⁄2 moli hidrogen
c) La 1 mol aluminiu se degajă 6 moli hidrogen

578. Luând în considerare reacţia aluminiului cu soluţia de azotat alca-
lin în mediu puternic bazic este adevărată afirmaţia următoare:
a) Formarea a 1 mol compus de aluminiu necesită prezenţa a 9⁄4

moli apă
b) Formarea a 1 mol compus de aluminiu necesită prezenţa a 9⁄8
moli apă
c) Formarea a 1 mol compus de aluminiu are loc concomitent
cu 8⁄9 moli apă
d) Formarea a 1 mol compus de aluminiu are loc concomitent
cu 8⁄3 moli apă
579. În ce priveşte reacţia galiului cu fluorul se poate spune:

b) Se formează compus ionic
c) Se formează combinaţie covalentă deficitară în electroni
d) Se formează combinaţie covalent-coordinativă stabilizată prin
formarea de dimeri
580. Referitor la reacţia taliului cu oxigenul este adevărat că:
a) Reacţia are loc la temperaturi ridicate

b) Se formează trioxid
c) Compusul format are caracter ionic
d) Toate variantele
581. Despre reacţia galiului cu sulful se poate spune:
a) 1 mol metal reacţionează cu 1⁄2 moli sulf

b) 1 mol metal reacţionează cu 2⁄3 moli sulf
c) 1 mol metal reacţionează cu 3 moli sulf
d) 1 mol metal reacţionează cu 3⁄2 moli sulf
582. Cu privire la reacţia plumbului cu halogenii se poate spune:

a) Cu clorul, plumbul formează compus insolubil în apă, alb
b) Cu iodul, plumbul formează compus insolubil în apă, galben
c) Halogenurile formate se dizolvă în hidracizii corespunzători
d) Toate variantele
583. Cu privire la reacţia staniului cu acidul clorhidric se poate afirma:
a) Are loc cu acid concentrat

b) Are loc doar la cald
c) Ambele variante
584. Având în vedere reacţia plumbului cu acidul clorhidric concentrat

a) La 1 mol plumb se consumă 1 mol acid clorhidric

b) La 1 mol plumb se consumă 2 moli acid clorhidric
c) La 1 mol plumb se consumă 3 moli acid clorhidric
d) La 1 mol plumb se consumă 4 moli acid clorhidric
585. Ţinând cont de reacţia germaniului cu acidul azotic se poate afirma:
a) La 1 mol acid consumat se degajă 2 moli gaz

b) La 1 mol acid consumat se degajă 1 mol gaz
c) La 1 mol acid consumat se degajă 1⁄2 moli gaz
586. În ce priveşte reacţia staniului cu acidul azotic concentrat la

rece este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol staniu se consumă 4⁄3 moli acid

b) La 1 mol staniu se consumă 8⁄3 moli acid
c) La 1 mol staniu se consumă 16⁄3 moli acid
d) La 1 mol staniu se consumă 2 moli acid
587. În legătură cu reacţia germaniului cu acidul sulfuric se poate

spune:
a) Se formează sulfat de germaniu şi se degajă hidrogen
b) Se formează sulfat de germaniu şi se degajă dioxid de sulf
c) Se formează dioxid de germaniu şi se degajă dioxid de sulf
d) Reacţia nu are loc, germaniul fiind situat după hidrogen în se-
ria activităţilor chimice
588. În ce priveşte reacţia plumbului cu acidul sulfuric diluat se poate

spune:

b) Are loc fenomenul de pasivare
c) Reacţia are loc la rece cu degajare de hidrogen
d) Reacţia are loc doar la cald cu degajare de dioxid de sulf
589. Considerând reacţia germaniului cu apa regală se poate spune:
a) Pentru 1 mol metal sunt necesari 4 moli acizi

b) Pentru 1 mol metal sunt necesari 16⁄3 moli acizi
c) Pentru 1 mol metal sunt necesari 4⁄3 moli acizi
d) Pentru 1 mol metal sunt necesari 12 moli acizi
590. În ce priveşte reacţia staniului cu hidrogenul se poate afirma:
a) Se obţine stanan
b) Se obţine distanan
c) Ambele variante
591. În ce priveşte reacţia plumbului cu oxigenul este adevărat că:
a) În aer uscat şi umed se pasivează

b) În aer uscat reacţia nu are loc
c) La cald se formează dioxid
592. În legătură cu reacţia plumbului cu oxigenul în aer umed, bogat

în dioxid de carbon, este adevărat că:
a) 1 mol metal generează 2 moli produs de reacţie
b) 1 mol metal generează 1 mol produs de reacţie
c) 1 mol metal generează 1⁄2 moli produs de reacţie
d) 1 mol metal generează 1⁄4 moli produs de reacţie
593. Legat de reacţia germaniului cu apa regală este adevărat că:
a) Este o reacţie cu schimb de electroni

b) Se formează o specie moleculară polară
c) Ambele variante
594. Ţinând cont de reacţia plumbului cu apa la rece se poate

spune:
a) 1 mol produs de reacţie se formează din 3 moli amestec sto-

echiometric de reactanţi
b) 1 mol produs de reacţie se formează din 5 moli amestec sto-
echiometric de reactanţi
c) 1 mol produs de reacţie se formează din 5⁄2 moli amestec
stoechiometric de reactanţi
d) 1 mol produs de reacţie se formează din 2⁄5 moli amestec
stoechiometric de reactanţi
595. Considerând reacţia germaniului cu acidul azotic se poate

spune:
a) Se formează azotat de germaniu şi se degajă hidrogen

b) Se formează azotat de germaniu şi se degajă monoxid de
azot
c) Se formează dioxid de germaniu şi se degajă monoxid de
azot
d) Reacţia nu are loc
596. Referitor la reacţia staniului cu acidul azotic concentrat la cald

se poate spune:

a) La 1 mol staniu se consumă 4⁄3 moli acid
b) La 1 mol staniu se consumă 8⁄3 moli acid
c) La 1 mol staniu se consumă 16⁄3 moli acid
d) La 1 mol staniu se consumă 2 moli acid
597. Referitor la reacţia stibiului cu oxigenul se poate spune:
a) 1 mol oxid se formează din 3 moli amestec stoechiometric de

reactanţi
b) 1 mol oxid se formează din 9⁄2 moli amestec stoechiometric
de reactanţi
c) 1 mol oxid se formează din 7⁄2 moli amestec stoechiometric
de reactanţi
d) 1 mol oxid se formează din 7 moli amestec stoechiometric de
reactanţi
598. Luând în considerare reacţia bismutului cu fluorul se poate

afirma:
a) Bismutul formează compus în care este trivalent, deoarece

pentru bismut starea trivalentă este cea caracteristică
b) Bismutul formează compus în care este pentavalent, deoare-
ce bismutul este un semimetal
c) Bismutul formează compus în care este pentavalent, deoare-
ce pentru bismut cea mai stabilă stare de oxidare este cea
pentavalentă, iar fluorul are caracter puternic oxidant
599. Referitor la reacţia metalelor grupei a 15-a cu apa este

a) Fiind situate în seria activităţilor electrochimice după hidro-

gen, nu reacţionează cu apa

b) Descompun vaporii de apă la temperaturi foarte ridicate
c) Nu reacţionează cu apa pentru că formează compuşi insolu-
bili şi se pasivează
d) Reacţia nu are loc ca urmare a energiei de activare foarte mari
600. Având în vedere reacţia metalelor grupei a 15-a cu halogenii

a) Se formează pentahalogenuri
b) Nu reacţionează cu fluorul
c) Reacţionează energic la cald
601. În ce priveşte reacţia metalelor grupei a 15-a cu calcogenii este

adevărat că:
a) Aceste metale au mare afinitate pentru sulf

b) Reacţia are loc în prezenţa umidităţii din atmosferă
c) Se formează combinaţii pentavalente
d) Sulfurile formate se dizolvă în acizi
602. Referitor la reacţia bismutului cu acidul clorhidric este adevărat că:
a) La 1 mol bismut se degajă 1 mol gaz

b) La 1 mol bismut se degajă 3⁄2 moli gaz
c) La 1 mol bismut se degajă 3 moli gaz
603. Având în vedere reacţia stibiului cu acidul azotic concentrat se

poate afirma:
a) Se formează azotat de stibiu (III) şi se degajă hidrogen

b) Se formează azotat de stibiu (V) şi se degajă monoxid de
azot

c) Se formează oxid de stibiu (V) şi se degajă monoxid de azot
d) Se formează oxid de stibiu (III) şi se degajă monoxid de azot
604. Considerând reacţia stibiului cu acidul sulfuric este adevărată

a) Se formează sulfat de stibiu (III) şi dioxid de sulf

b) Se formează sulfat de stibiu (III) şi hidrogen
c) Se formează oxid de stibiu (III) şi dioxid de sulf
d) Se formează oxid de stibiu (V) şi dioxid de sulf
605. În legătură cu reacţia bismutului cu acidul sulfuric se poate

afirma:
a) 1 mol acid conduce la 1⁄2 moli substanţă ionică

b) 1 mol acid conduce la 1⁄3 moli substanţă ionică
c) 1 mol acid conduce la 1⁄4 moli substanţă ionică
d) 1 mol acid conduce la 1⁄6 moli substanţă ionică
606. Luând în considerare reacţia luteţiului cu oxigenul este adevărat că:
a) 1 mol substanţă ionică corespunde la 1⁄2 moli substanţă cova-

lentă nepolară
b) 1 mol substanţă ionică corespunde la 3⁄2 moli substanţă cova-
lentă nepolară
c) 1 mol substanţă ionică corespunde la 3⁄4 moli substanţă cova-
lentă nepolară
d) 1 mol substanţă ionică corespunde la 4⁄3 moli substanţă cova-
lentă nepolară
607. Legat de reacţia scandiului cu halogenii este falsă afirmaţia

următoare:
a) Halogenurile au caracter ionic

b) Fluorura formează combinaţii complexe cu fluorurile metale-

lor alcaline
c) Fluorura este singura halogenură solubilă în apă
d) Scandiul reacţionează la cald
608. Luând în considerare reacţia metalelor grupei a 3-a cu hidracizii

a) Se formează compuşi ionici

b) Reacţia are loc la cald
c) Deoarece se formează compuşi insolubili, are loc fenomenul
de pasivare
d) Fiind metale situate în seria activităţilor după hidrogen, reac-
ţia nu are loc
609. Referitor la reacţia metalelor grupei a 3-a cu acidul azotic se

poate afirma:

b) Are loc fenomenul de pasivare fiind metale trivalente
c) Se formează oxizi metalici şi se degajă monoxid de azot
d) Se formează azotaţi metalici şi se degajă hidrogen
610. Având în vedere reacţia metalelor grupei a 4-a cu carbonul se

poate afirma:
a) Produsul de reacţie este foarte dur

b) Produsul de reacţie este refractar
c) Produsul de reacţie este anticorosiv
d) Toate variantele
611. În ce priveşte reacţia metalelor grupei a 4-a cu hidracizii este

adevărat că:
a) Nu reacţionează cu hidracizii, fiind situate după hidrogen în

seria activităţilor

b) Reacţionează doar cu acidul fluorhidric
c) Se formează doar compuşi tetravalenţi
612. Având în vedere reacţia titanului cu acidul sulfuric este

a) Se formează sulfat de titan (IV) şi se degajă hidrogen

b) Se formează sulfat de titan (III) şi se degajă dioxid de sulf
c) Se formează acid metatitanic şi se degajă dioxid de sulf
d) Se formează sulfat de titan (IV) şi se degajă dioxid de sulf
613. În ce priveşte reacţia metalelor grupei a 4-a cu apa regală este

falsă afirmaţia următoare:
a) Se formează halogenuri complexe

b) Sunt atacate toate metalele
c) Se formează compuşi tetravalenţi
d) Din reacţie se degajă monoxid de azot
614. Luând în considerare reacţia hafniului cu hidrofluorura de

potasiu este adevărat că:
a) La 1 mol hidrofluorură de potasiu se formează 1⁄2 moli ames-

tec stoechiometric de compuşi solizi
b) La 1 mol hidrofluorură de potasiu se formează 2⁄3 moli ames-
c) La 1 mol hidrofluorură de potasiu se formează 3⁄4 moli ames-
d) La 1 mol hidrofluorură de potasiu se formează 4⁄3 moli ames-
615. Referitor la reacţia metalelor din grupa a 5-a cu halogenii sunt

adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi anume:

a) Niobiul formează cu iodul pentaiodură
b) Cu clorul se formează pentacloruri
c) Tantalul formează cu bromul pentabromură
d) Toate variantele
616. Având în vedere reacţia tantalului cu apa este adevărat că:
a) La 1 mol metal se formează 15,0575·1023 molecule gaz

b) La 1 mol metal se formează 12,046·1023 molecule gaz
c) La 1 mol metal se formează 9,0345·1023 molecule gaz
617. Despre reacţia vanadiului cu acidul clorhidric este adevărată

a) Se formează pentaclorură de vanadiu şi se degajă hidrogen

b) Se formează tetraclorură de vanadiu şi se degajă hidrogen
c) Are loc fenomenul de pasivare
618. Despre reacţia vanadiului cu acidul fluorhidric sunt adevărate

afirmaţiile următoare, cu excepţia uneia, şi anume:
a) Se formează compusul la starea de oxidare caracteristică

vanadiului
b) Procesul se desfăşoară la rece
c) În urma reacţiei se formează pentafluorură
d) Compusul format este albastru
619. În ce priveşte reacţia vanadiului cu acidul percloric se poate

spune:
a) La 1 mol vanadiu se consumă 1 mol acid

b) La 1 mol vanadiu se consumă 2⁄5 moli acid
c) La 1 mol vanadiu se consumă 5⁄8 moli acid
d) La 1 mol vanadiu se consumă 5⁄4 moli acid

620. Despre reacţia vanadiului cu acidul azotic se poate spune:
a) Se formează acid metavanadic şi se degajă monoxid de azot

b) Se formează azotat de vanadiu (IV) şi se degajă monoxid de azot
c) Se formează azotat de vanadil (IV) şi se degajă monoxid de azot
d) Se formează azotat de vanadil (IV) cristalizat cu acid azotic şi
se degajă monoxid de azot
621. Ţinând cont de reacţia vanadiului cu apa regală este adevărată
a) Se formează acid metavanadic şi se degajă clor

b) Se formează azotat de vanadil (IV) şi se degajă clor
c) Se formează tetraclorură de vanadiu şi se degajă monoxid de
azot
d) Se formează pentaclorură de vanadiu şi se degajă monoxid
de azot
622. Luând în considerare reacţia vanadiului cu apa regală se poate

afirma:
a) La 1 mol vanadiu se degajă 4⁄3 moli gaz

b) La 1 mol vanadiu se degajă 5⁄3 moli gaz
c) La 1 mol vanadiu se degajă 1 mol gaz
d) La 1 mol vanadiu se degajă 2⁄3 moli gaz
623. Ţinând cont de reacţia tantalului cu amestecul de acid azotic şi

acid fluorhidric este adevărat că:
a) La 1 mol tantal se degajă 4⁄3 moli gaz

b) La 1 mol tantal se degajă 5⁄3 moli gaz
c) La 1 mol tantal se degajă 1 mol gaz
d) La 1 mol tantal se degajă 2⁄3 moli gaz
624. Cu privire la reacţia niobiului cu bazele tari sunt adevărate

afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi anume:

a) Se degajă oxigen
b) Se formează ortoniobat
c) Reacţia are loc în topitură
d) Compusul obţinut poate fi atacat de acizi minerali
625. Legat de reacţia vanadiului cu bazele tari se poate afirma:
a) La 1 mol metal se consumă 2 moli hidroxid alcalin

b) La 1 mol metal se consumă 5⁄2 moli hidroxid alcalin
c) La 1 mol metal se consumă 10 moli hidroxid alcalin
d) La 1 mol metal se consumă 5 moli hidroxid alcalin
626. Despre reacţia metalelor din grupa a 6-a cu oxigenul este

a) Se formează trioxizi
b) Are loc la temperaturi ridicate
c) Cromul se oxidează mai uşor decât molibdenul
d) Se formează oxizi acizi
627. Având în vedere reacţia metalelor din grupa a 6-a cu halogenii

a) Cromul formează trihalogenuri

b) Molibdenul formează hexahalogenuri
c) Ambele variante
628. Legat de reacţia cromului cu fluorul este adevărat că:
a) La rece raportul de combinare în fluorură este Cr : F = 1:4

b) La cald se folosesc 5⁄2 moli halogen pentru obţinerea a 1 mol
compus
c) Ambele variante

629. Despre reacţia metalelor din grupa a 6-a cu iodul este adevărat că:
a) Se formează diioduri
b) Cromul formează triiodură de crom
c) Compuşii formaţi sunt divalenţi, de tip cluster
630. Referitor la reacţia wolframului cu iodul se poate afirma:
a) 1 mol iodură de wolfram se obţine din 1 mol metal

b) 1 mol iodură de wolfram se obţine din 2 moli metal
c) 1 mol iodură de wolfram se obţine din 3 moli metal
d) 1 mol iodură de wolfram se obţine din 6 moli metal
631. Având în vedere reacţia wolframului cu sulful este adevărat că:
a) Raportul de combinare W : S este 1:2

b) Raportul de combinare W : S este 1:3
c) Ambele variante
632. Cu privire la reacţia metalelor grupei a 6-a cu hidracizii este

a) Fiind situate în seria activităţilor chimice după hidrogen, reac-

ţia nu are loc
b) Formând superficial pelicule insolubile de halogenuri, are loc
fenomenul de pasivare
c) Reacţionează doar cromul
d) Reacţia are loc numai cu acidul fluorhidric
633. Având în vedere reacţia cromului cu hidracizii halogenilor se

poate spune:

a) Cu acidul clorhidric formează triclorură

b) Cu acidul fluorhidric formează tetrafluorură
c) Ambele variante
634. În ce priveşte reacţia molibdenului cu acidul azotic se poate

spune:
a) La 1 mol molibden se degajă 2 moli gaz
b) La 1 mol molibden se degajă 3 moli gaz
c) La 1 mol molibden se degajă 2⁄3 moli gaz
635. Despre reacţia metalelor grupei a 6-a cu acidul azotic se poate

afirma:
a) Are loc fenomenul de pasivare

b) Se formează azotaţi metalici
c) Molibdenul şi wolframul formează trioxizi metalici
636. Despre reacţia cromului cu acidul sulfuric este adevărată

a) La 1 mol compus de crom format se degajă 3 moli gaz

b) La 1 mol compus de crom format se degajă 3⁄2 moli gaz
c) La 1 mol compus de crom format se degajă 2⁄3 moli gaz
d) La 1 mol compus de crom format se degajă 6 moli gaz
637. Legat de reacţia metalelor grupei a 6-a cu azotul este falsă

a) Se formează azoturi foarte dure

b) Se formează azoturi refractare
c) Wolframul reacţionează cel mai uşor

638. Legat de reacţia cromului cu apa regală este adevărat că:
a) Se formează triclorură de crom şi dioxid de azot

b) Se formează hexaclorură de crom şi monoxid de azot
639. Având în vedere reacţia molibdenului cu apa regală se poate
afirma:
a) La 1 mol molibden se formează 2 moli apă

b) La 1 mol molibden se formează 4 moli apă
c) La 1 mol molibden se formează 6 moli apă
640. În ce priveşte reacţia metalelor grupei a 6-a cu amestecul de

acid fluorhidric şi acid azotic este adevărată afirmaţia
următoare:
a) Se formează hexafluoruri metalice

b) Se formează dioxodifluoruri metalice
641. Cât despre reacţia wolframului cu amestecurile alcaline

oxidante este adevărat că:
a) La 1 mol wolfram se consumă 1 mol azotat alcalin

b) La 1 mol wolfram se consumă 2 mol azotat alcalin
c) La 1 mol wolfram se consumă 3 mol azotat alcalin
d) La 1 mol wolfram se consumă 6 mol azotat alcalin
642. Având în vedere reacţia manganului cu oxigenul la cald se

poate afirma (AO = 16, AMn = 55):
a) Se obţine oxidul de mangan (III)

b) Se formează compusul în care raportul masic Mn : O este
55:24, care prin topire trece în hipomanganiţi
c) Ambele variante
643. Cât despre reacţia manganului cu clorat alcalin în mediu bazic

se poate spune:
a) 1 mol clorat alcalin necesită prezenţa în mediul de reacţie a

7
⁄3 moli hidroxid alcalin
b) 1 mol clorat alcalin necesită prezenţa în mediul de reacţie a
3
c) 1 mol clorat alcalin necesită prezenţa în mediul de reacţie a
7
d) 1 mol clorat alcalin necesită prezenţa în mediul de reacţie a
6
644. Despre reacţia manganului cu iodul sunt adevărate afirmaţiile

următoare, cu excepţia uneia, şi anume:
a) În compus, raportul de combinare este Mn : I este 1:2

b) Manganul reacţioneazează cu vapori de halogen violet
c) Se formează iodură manganică
d) În mediu apos hidrolizează
645. Luând în considerare reacţia manganului cu fluorul sunt

adevărate afirmaţiile următoare, cu excepţia uneia uneia, şi
anume:
a) 1 mol mangan reacţionează cu 1 mol halogen galben-pal

b) 1 mol mangan reacţionează cu 3⁄2 moli halogen galben-verzui
c) 1 mol mangan reacţionează cu 3⁄2 moli halogen galben-pal
d) 1 mol mangan conduce la 1 mol halogenură de mangan

646. Ţinând cont de reacţia reniului cu clorul la temperaturi ridicate

se poate afirma:
a) Se formează triclorură de reniu

b) Se formează dimerul triclorurii de reniu
c) Se formează trimerul triclorurii de reniu
d) Se formează pentamerul triclorurii de reniu
647. Luând în considerare reacţia manganului cu acidul azotic
concentrat se poate afirma:
a) Împreună cu 1 mol compus de mangan se formează 4⁄3 moli

substanţă cu legătură covalentă
b) Împreună cu 1 mol compus de mangan se formează 1 mol
substanţă cu legătură covalentă
c) Împreună cu 1 mol compus de mangan se formează 2⁄3 moli
substanţă gazoasă
d) Împreună cu 1 mol compus de mangan se formează 2 moli
substanţă lichidă
648. În ce priveşte reacţia reniului cu bromul se poate spune:
a) Pentru obţinerea a 1 mol compus reacţionează 3⁄2 moli halogen

b) Pentru obţinerea a 1 mol compus reacţionează 5⁄2 moli halogen
c) Pentru obţinerea a 1 mol compus reacţionează 7⁄2 moli halogen
d) Pentru obţinerea a 1 mol compus reacţionează 9⁄2 moli halogen
649. În legătură cu reacţia reniului cu acidul percloric este valabilă

consideraţia următoare:
a) La 1 mol compus de reniu se formează 1⁄2 moli compus pro-

venit din acidul percloric
b) La 1 mol compus de reniu se formează 8⁄7 moli compus pro-

c) La 1 mol compus de reniu se formează 3⁄4 moli compus pro-
d) La 1 mol compus de reniu se formează 7⁄8 moli compus pro-
650. Despre reacţia reniului cu acidul azotic se poate spune:
a) Se formează acid perrenic şi se degajă monoxid de azot

b) Se formează azotat de reniu divalent şi se degajă hidrogen
c) Se formează azotat de reniu tetravalent şi se degajă monoxid
de azot
d) Are loc diferit în funcţie de concentraţia acidului
651. Având în vedere reacţia ferului cu clorul este corectă afirmaţia:
a) Pentru 1 mol compus de fer se consumă 1 mol substanţă co-

valentă nepolară
b) Pentru 1 mol compus de fer se consumă 3 moli substanţă
covalentă polară
c) Pentru 1 mol compus de fer se consumă 3 moli substanţă
covalentă polară
d) Pentru 1 mol compus de fer se consumă 3⁄2 moli substanţă
covalentă nepolară
652. Având în vedere reacţia ferului cu oxigenul în aer umed se

poate afirma:
a) 1 mol metal reacţionează cu 3⁄2 moli substanţă covalentă polară

b) 1 mol metal reacţionează cu 1⁄2 moli substanţă covalentă polară
c) 1 mol compus de fer se obţine din 3⁄2 moli substanţă covalen-
tă polară
d) 1 mol compus de fer se obţine din 1⁄2 moli substanţă covalen-
tă nepolară

653. În legătură cu reacţia metalelor din familia ferului cu sulful este

corectă consideraţia următoare (AFe = 56, ACo = 59):
a) Echivalentul chimic al ferului în această reacţie este 18,667 g

b) Echivalentul chimic al cobaltului în această reacţie este 29,5 g
c) Nichelul rezistă la acţiunea sulfului
d) Reacţia sulfului cu ferul are loc la temperatura obişnuită
654. Ţinând cont de reacţia nichelului cu fluorul se poate afirma:
a) Pentru 1 mol de fluorură de nichel se consumă 24,092·1023

molecule nepolare
b) 1 mol de metal reacţionează cu 9,0345·1023 molecule nepolare
c) 1 mol de fluorură de nichel se formează din 59 g metal
655. În ce priveşte reacţia iridiului cu apa regală este adevărat că:
a) 1 mol iridiu reacţionează cu 4 moli acid azotic

b) 1 mol iridiu reacţionează cu 3 moli acid azotic
c) 1 mol iridiu reacţionează cu 2 moli acid azotic
656. Având în vedere reacţia paladiului cu acidul azotic este

a) 1 mol paladiu reacţionează cu b) 1 mol paladiu reacţionează cu 3

4/3 moli acid azotic moli acid azotic
c) 1 mol paladiu reacţionează cu d) Reacţia nu are loc
8/3 moli acid azotic
657. Despre reacţia argintului cu hidrogenul sulfurat este adevărată

a) Nu reacţionează b) Reacţia are loc doar în prezenţa oxigenului

c) Se degajă hidrogen d) Se formează compus alb
658. În legătură cu reacţia cuprului cu hidrogenul sulfurat se poate

spune:
a) 1 mol compus de cupru se for- b) 1 mol compus de cupru se for-

mează în prezenţa a ½ moli oxigen mează în prezenţa a 1/3 moli oxigen
c) 1 mol compus de cupru se for- d) 1 mol compus de cupru se for-
mează în prezenţa a ¼ moli oxigen mează în prezenţa a 1 mol oxigen
659. Despre reacţia aurului cu azotaţi alcalini în topitură, în mediu
bazic, este adevărat că:
a) Se formează aurat şi azotit b) Se formează aurat şi amoniac

c) Se formează hidroxoaurat şi azotit d) Reacţia nu are loc
660. Referitor la reacţia zincului cu acidul azotic concentrat se poate

spune:
a) 1 mol de gaz se degajă din 2 moli acid b) 1 mol de gaz se degajă din 1 mol
acid
c) 1 mol de gaz se degajă din 4 moli acid d) 1 mol de gaz se degajă din 3 moli
acid
661. Formula chimică moleculară a peroxidului de sodiu este:
a) Na2O4
b) NaO2
c) Na2O2
d) Na2O
662. Formula chimică moleculară a superoxidului de potasiu este:
a) K2O2
b) KO2
c) K2O4
d) K2O

663. Formula chimică moleculară a amidurii de potasiu este:
a) KN3
b) KNH2
c) K3N
d) K2NH
664. Formula chimică moleculară a acetilurii de cesiu este:

a) Cs 2C 2
b) Ce2C2
c) Cs 4C
d) Ce4C
665. Formula chimică moleculară a fosfurii de rubidiu este:
a) RbP3
b) Rb3P
c) RdP3
d) Rd3P
666. Formula chimică moleculară a azoturii de magneziu este:
a) Mg(N3)2
b) Mg(NH 2)2
c) Mg3N2
d) MgNH
667. Formula chimică moleculară a azidei de calciu este:
a) Ca(N 3)2
b) Ca(NH2)2
c) Ca3N2
d) CaNH

668. Formula chimică moleculară a peroxidului de bariu este:
a) BaO2
b) BaO
c) Ba2O2
d) Ba 2O
669. Formula chimică moleculară a imidurii de stronţiu este:

a) Sr(N 3)2
b) Sr(NH2)2
c) Sr3N 2
d) SrNH
670. Formula chimică moleculară a arsenurii de stronţiu este:
a) StAs2
b) St3As
c) Sr3As2
d) Sr3As
671. Formula chimică moleculară a carburii de aluminiu este:
a) Al2C2
b) Al2C3
c) Al3C4
d) Al4C3
672. Formula chimică moleculară a tetrahidroxoaluminatului de sodiu

este:
a) Na2[Al(OH)4]
b) Na[Al(OH)4]
c) Na[Al2(OH)4]
d) Na[Al(OH)3]

673. Formula chimică moleculară a sulfurii taloase este:
a) Ta2S3
b) Ta2SO3
c) Tl2SO 3
d) Tl2S
674. Formula chimică moleculară sulfatului talic este:
a) Tl2SO 3
b) Tl2(SO3)3
c) Tl2SO 4
d) Tl2(SO4)3
675. Formula chimică moleculară a tetrahidroxoplumbatului de

potasiu este:
a) K[Pb(OH)4]
b) K[Pb(OH)3]
c) K3[Pb(OH)4]
d) K2[Pb(OH)4]
676. Formula chimică moleculară a hexahidroxostanatului (IV) de

potasiu este:
a) K2[Sn(OH)6]
b) K2[Sn(OH)4]
c) K2[Sn(OH)7]
d) K3[Sn(OH)6]
677. Formula chimică moleculară a sulfurii stibioase este:

a) Sb5S2
b) Sb2S3
c) SbS3

d) Sb2S5
678. Formula chimică moleculară a acidului ortotitanic este:
a) H2TiO4
b) H4TiO3
c) H2TiO3
d) H4TiO4
679. Formula chimică moleculară a acidului metazirconic este:

a) H2ZrO3
b) H4ZrO3
c) H2ZrO4
d) H4ZrO4
680. Formula chimică moleculară a clorurii de hafnil (IV) este:
a) HfCl4
b) HfOCl2
c) Hf2O3Cl2
681. Formula chimică moleculară a ortovanadatului de sodiu este:
a) Na3V2O4
b) Na2VO4
c) Na3VO4
d) NaVO3
682. Formula chimică moleculară a metatantalatului de mangan este:
a) Mn2TaO3
b) Mn3(TaO 4)2
c) Mn(TaO3)2

683. Formula chimică moleculară a cromatului de potasiu este:
a) K2Cr2O4
b) K2CrO4
c) K2Cr2O7
d) KCr2O7
684. Formula chimică moleculară a diiodurii de wolfram este:
a) [W 6I8]I4
b) [W 4I8]I2
c) WI2
d) Toate variantele
685. Formula chimică moleculară a hipomanganatului de potasiu este:
a) K2MnO 4
b) K2Mn2O7
c) K3MnO 4
d) KMnO4
686. Formula chimică moleculară a manganatului de potasiu este:
a) K2MnO 4
b) K2Mn2O7
c) K3MnO 4
d) KMnO4
687. Formula chimică moleculară a manganitului de potasiu este:
a) K2MnO 4
b) KMnO4
c) K2MnO 3
d) K3MnO 4

688. Formula chimică moleculară a permanganatului de potasiu este:
a) K2MnO 4
b) K2Mn2O7
c) K3MnO 4
d) KMnO4
689. Formula chimică moleculară a feratului de bariu este:
a) BaFeO 4
b) BaFeO 3
c) Ba2FeO3
d) Ba2FeO4
690. Formula chimică moleculară a clorurii de

diamminodicloroplatină (IV) este:
a) [Pt(NH4)2Cl2]Cl2
b) [Pt(NH4)2]Cl2
c) [Pt(NH3)2Cl2]Cl2
d) [Pt(NH3)2]Cl4
691. Formula chimică moleculară a cisplatinului este:
a) [Pt(NH4)2Cl2]Cl2
b) [[Pt(NH4)2Cl2]
c) [Pt(NH3)2]Cl4
d) [Pt(NH3)2Cl2]
692. Formula chimică moleculară a auratului de sodiu este:
a) Na[AuO4]
b) Na2[AuO4]
c) Na3[AuO2]
d) Na[AuO2]

693. Formula chimică moleculară a verdelui Riemnann este:
a) Co2[ZnO2]
b) Co[ZnO 2]
c) Co[AlO 2]2
d) Co[AlO 2]
694. Formula chimică moleculară a albastrului Thénard este:
a) Co[ZnO 2]2
b) Co[ZnO 2]
c) Co[AlO 2]2
d) Co2[AlO2]
695. Formula chimică moleculară a reactivului Nessler este:
a) Hg(NO3)2
b) Hg2(NO 3)2
c) K4[HgI4]
d) K2[HgI4]
696. Formula chimică moleculară a clorurii mercuroase este:
a) HgCl2
b) Hg2Cl2
c) HgCl
d) Hg2Cl
697. Despre metalele din grupa 1 se poate afirma:
a) În solvenţi inerţi formează suspensii coloidale diluate de cu-

loare argintie indiferent de natura metalului
b) În solvenţi inerţi formează suspensii coloidale concentrate de
culoare albastră indiferent de natura metalului
c) În solvenţi inerţi formează suspensii coloidale diluate de cu-

loare albastră indiferent de natura metalului
d) În solvenţi inerţi formează suspensii coloidale concentrate de
culoare argintie indiferent de natura metalului
698. Despre metalele din grupa 1 se poate afirma:
a) În tăietură proaspătă au culoare albă-argintie

b) Pot forma molecule biatomice în proporţie de 10%
c) Rubidiul pluteşte pe apă
d) Au ioni diamagnetici
699. Despre temperaturile de topire ale metalelor alcaline se poate
afirma:
a) Se topesc sub temperatura de fierbere a apei

b) Litiul are temperatura de topire cea mai ridicată
c) Cesiul are temperatura de topire cea mai ridicată
d) Prezintă cele mai scăzute temperaturi de topire dintre toate
metalele
700. Referitor la duritatea metalelor alcaline se poate afirma:
a) Litiul este cel mai moale dintre acestea

b) Cesiul este cel mai dur dintre acestea
c) Sunt metale foarte moi, putându-se tăia cu cuţitul
d) Toate variantele
701. Referitor la modul cum se excită în flacără metalele alcaline se

poate afirma:
a) Sodiul colorează flacăra în galben

b) Litiul colorează flacăra în roşu
c) Potasiul colorează flacăra în violet
d) Toate variantele

702. Despre metalele din grupa a 2-a se poate afirma:
a) Au densităţi mai mari decât metalele alcaline din aceeaşi pe-

rioadă
b) Sunt metale moi
c) Sunt bune conducătoare de electricitate
d) Sunt albe argintii în tăietură proaspătă
703. Referitor la modul cum se excită în flacără metalele alcalino-

pământoase se poate afirma:
a) Calciul colorează flacăra în galben
b) Magneziul colorează flacăra în roşu
c) Bariul colorează flacăra în galben-verzui
d) Toate variantele
704. Cu privire la structurile cristaline ale metalelor pământoase se

poate afirma:
a) Fiind situat la trecerea dintre metale şi nemetale, aluminiul

prezintă o reţea cristalină distorsionată de la reţelele compac-
te, tipic metalice
b) Galiul prezintă molecule diatomice în nodurile reţelei cristaline
c) Indiul prezintă o reţea cristalină compactă, tipic metalică
d) Toate variantele
705. Despre metalele din grupa a 13-a sunt adevărate următoarele

afirmaţii cu excepţia uneia, şi anume:
a) Indiul este bun conductor electric

b) Sunt albe argintii
c) Galiul se foloseşte pentru confecţionarea termometrelor
d) Indiul este metal greu

706. Cu privire la structurile cristaline ale metalelor din grupa a 14-a
se poate afirma:
a) Fiind situat la trecerea dintre metale şi nemetale, staniul pre-

zintă modificaţii tipic metalice şi nemetalice
b) Germaniul cristalizează în reţea hexagonal compactă, deoa-
rece se aseamănă cu carbonul
c) Plumbul prezintă reţea cubică centrată intern
707. Cu privire la temperaturile de topire ale metalelor din grupa a

14-a se poate afirma:
a) Asemănându-se cu nemetalele, germaniul se topeşte la tem-

peratură scăzută
b) Germaniul se topeşte la temperatură ridicată, spre deosebire
de staniu şi plumb
c) Fiind metale, staniul şi plumbul se topesc la temperatură ridi-
cată
d) Temperaturile de topire depăşesc 1000°C

a) Staniul este metal moale

b) Germaniul este semiconductor
c) Plumbul lasă urme pe hârtie
d) Au temperaturi de topire scăzute
709. Despre conductibilităţile electrice ale metalelor din grupa a 15-a

se poate afirma:
a) Sunt mici
b) Au proprietăţi semiconductoare

c) Se aseamănă cu semimetalele
d) Toate variantele

a) Sunt metale paramagnetice

b) Cristalizează în sistemul romboedric
c) Formează aliaje antiacide
d) Sunt casante
711. Referitor la structurile cristaline ale metalelor din grupa a 4-a se

poate spune:
a) Prezintă reţele cubice centrate intern la temperaturi scăzute

b) Prezintă reţele hexagonal compacte la temperaturi ridicate
c) Ambele variante
712. Despre proprietăţile mecanice ale metalelor din grupa a 5-a se

poate afirma:
a) Sunt foarte maleabile

b) Sunt metale ductile
c) Sunt rezistente la rupere
d) Toate variantele
713. Cât despre structurile cristaline ale metalelor din grupa a 6-a se
poate afirma:
a) La temperaturi obişnuite este stabilă reţeaua mai compactă

b) La temperaturi obişnuite este stabilă reţeaua cubică centrată
intern
c) La temperaturi ridicate prezintă reţea cubică cu feţe centrate
d) Molibdenul şi wolframul sunt izomorfe

714. Despre temperaturile de topire ale metalelor din grupa a 6-a se

poate afirma:
a) Sunt metale uşor fuzibile

b) Au cele mai ridicate temperaturi de topire dintre toate ele-
mentele chimice
c) Temperaturile de topire scad în grupă de sus în jos
d) Wolframul este al doilea metal din punct de vedere al tempe-
raturii de topire
715. Despre temperaturile de vaporizare ale metalelor din grupa a 6-

a se poate afirma:
a) Au temperaturi de vaporizare relativ scăzute

b) Se vaporizează la temperaturi mai mici decât metalele grupei
a 12-a
c) Prezintă cele mai ridicate temperaturi de vaporizare
d) Cromul este al doilea metal din punct de vedere al tempera-
turii de vaporizare
716. În legătură cu proprietăţile electrice ale metalelor din grupa a 6-

a se poate afirma:
a) Au rezistenţe electrice mari

b) Sunt cele mai bune conductoare electrice dintre metale
c) Conductibilitatea electrică scade în ordinea: Mo > W > Cr
d) Wolframul este al patrulea metal din punct de vedere al con-
ductibilităţii electrice
717. Despre proprietăţile mecanice ale metalelor din grupa a 6-a se

poate afirma:
a) Sunt ductile
b) Au durităţi reduse
c) Sunt casante

d) Molibdenul se prelucrează greu prin presare
718. Referitor la proprietăţile aliajelor metalelor grupei a 6-a se poate

spune:
a) Sunt refractare
b) Au proprietăţi magnetice
c) Ambele variante
719. Legat de proprietăţile aliajelor cromului este adevărat că:

a) Sunt dure
b) Sunt termostabile
c) Sunt inoxidabile
d) Toate variantele
720. Referitor la proprietăţile electrice ale metalelor din grupa a 7-a

sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi
anume:
a) Manganul are conductibiltate electrică bună

b) Reniul este semiconductor
c) Reniul poate avea proprietăţi supraconductoare
d) Tehneţiul are conductibilitate electrică scăzută
721. Având în vedere structurile cristaline ale metalelor din familia

ferului este falsă afirmaţia următoare:
a) Ferul prezintă trei modificaţii cubice centrate intern

b) Toate metalele prezintă reţea centrată intern
c) Cobaltul prezintă două modificaţii alotropice
d) Nichelul prezintă o modificaţie hexagonal compactă
722. Conductibilităţile electrice ale metalelor din grupa ferului variază

în ordinea:

a) Cobalt > Nichel > Fer
b) Nichel > Cobalt > Fer
c) Fer > Nichel > Cobalt
d) Nichel > Fer > Cobalt
723. La temperatura obişnuită, din punct de vedere magnetic,

metalele din grupa ferului sunt:
a) Diamagnetice
b) Feromagnetice
c) Paramagnetice
d) Antiferomagnetice
724. Peste temperatura Curie, metalele din grupa ferului se
comportă ca materiale:
a) Diamagnetice
b) Feromagnetice
c) Paramagnetice
d) Antiferomagnetice
725. Referitor la aliajele ferului se poate afirma:
a) Fonta conţine cel mult 6,7% carbon

b) Oţelul conţine cel mult 1,7% carbon
c) Ambele variante
726. În ce priveşte proprietăţile fizice ale metalelor platinice este

adevărat că:
a) Ruteniul şi rodiul sunt casante

b) Platina ocupă locul al treilea între metale din punct de vedere
al posibilităţii de prelucrare mecanică sub presiune
c) Cel mai dur metal este iridiul
d) Osmiul este cel mai greu fuzibil dintre metale

727. Despre proprietăţile fizice ale metalelor platinice este falsă
a) Metalele din triada paladiului au densităţi de ordinul a 12

g/cm3
b) Platina ocupă locul al treilea între metale din punct de vedere
al posibilităţii de prelucrare mecanică sub presiune
c) Cel mai refractar este ruteniul
d) Au bune proprietăţi catalitice
728. Despre aliajele metalelor platinice este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Aliajele au duritate sporită
b) Aliajele au rezistenţă electrică mare
c) Aliajele au tenacitate redusă
d) Aliajele pot fi dizolvate de acizii oxidanţi concentraţi
729. Luând în considerare proprietăţile fizice ale metalelor din grupa

a 11-a se poate afirma:
a) Aurul este al zecelea element chimic din punct de vedere al

temperaturii de topire
b) Sunt metale cu tenacitate redusă
c) Sunt metale diamagnetice
d) Sunt albe-argintii
730. Considerând proprietăţile fizice ale metalelor din grupa a 11-a

a) Au conductibilitate termică redusă

b) Sunt metale dure
c) Argintul este cel mai ductil metal
d) Prezintă temperaturi de fierbere ridicate

731. Despre proprietăţile fizice ale metalelor din grupa a 12-a este
a) Prin descărcări electrice în atmosferă de mercur se emit radi-

aţii electromagnetice în domeniul ultraviolet
b) Prezintă temperaturi de fierbere ridicate
c) Cadmiul are proprietăţi semiconductoare
d) La temperatura obişnuită zincul este maleabil
732. Referitor la proprietăţile fizice ale metalelor din grupa a 12-a

este adevărată că:
a) Zincul devine poate fi prelucrat prin presare la temperaturi

peste 250°C
b) Sunt metale uşor fuzibile
c) Amalgamele sunt solide la temperatura ambiantă, fii greu fu-
zibile
d) Mercurul este bun conductor termic
733. Despre combinaţiile aluminiului se poate afirma:
a) Formează combinaţii predominant covalente la starea de oxi-

dare +3
b) Formează combinaţii predominant covalente la starea de oxi-
dare +1
c) Formează combinaţii predominant ionice la starea de oxidare +3
d) Formează combinaţii predominant ionice la starea de oxidare +1
734. Despre stările de oxidare ale galiului se poate afirma:
a) Prezintă doar starea de oxidare +3

b) Formează combinaţii la stările de oxidare +1 şi +3
c) Starea de oxidare caracteristică este +1

d) Compuşii la starea de oxidare +2 sunt instabili şi
disproporţionează
735. Despre stările de oxidare ale taliului se poate afirma:

b) Formează combinaţii la stările de oxidare +1, +2 şi +3
c) Starea de oxidare caracteristică este +3
d) Compuşii la starea de oxidare +1 au caracter reducător
736. Despre stările de oxidare ale germaniului se poate afirma:

b) Formează combinaţii la stările de oxidare +2 şi +4 stabile în
soluţie
c) Starea de oxidare +4 este caracteristică
d) Compuşii la starea de oxidare +4 au caracter oxidant
737. Despre stările de oxidare ale staniului se poate afirma:
a) Cea mai stabilă starea de oxidare este +4

b) Formează combinaţii la stările de oxidare +2 şi +4 stabile în
soluţie
d) Compuşii la starea de oxidare +4 există doar în stare solidă
738. Despre stările de oxidare ale plumbului se poate afirma:
a) Compuşii la starea de oxidare +2 au caracter reducător

b) Compuşii la starea de oxidare +4 au caracter oxidant
d) Compuşii la starea de oxidare +4 există doar în soluţie
739. Despre stările de oxidare ale stibiului se poate afirma:

a) Manifestă preponderent starea de oxidare +3
b) Asemănându-se cu nemetalele, are starea de oxidare +5
c) Ambele variante
740. Despre stările de oxidare ale bismutului se poate afirma:
a) Manifestă starea de oxidare +3

b) Nu manifestă starea de oxidare +5
c) Starea de oxidare inferioară este stabilă doar în stare solidă
741. Referitor la metalele din grupa a 3-a este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Se aseamănă mai mult cu metale alcalino-pământoase în
comportarea chimică decât cu metalele pământoase
b) Formează combinaţii la stări de oxidare egale cu +2 şi +3
c) Compuşii trivalenţi au caracter amfoter
d) Compuşii trivalenţi sunt deficitari în electroni
742. În ce priveşte combinaţiile metalelor din grupa a 3-a se poate

afirma:
a) Cea mai accentuată tendinţă de a forma combinaţii complexe

o au clorurile
b) Compuşii sunt coloraţi
c) Halogenurile sunt solubile în apă
d) Au caracter preponderent ionic
743. Cu privire la metalele din grupa a 3-a şi combinaţiile acestora

se poate spune:
a) Nu se dizolvă în baze tari

b) Formează constant combinaţii trivalente

c) Ambele variante
744. Legat de combinaţiile metalelor din grupa a 4-a la stările de

oxidare +2 şi +3 se poate afirma:
a) Sunt diamagnetice
b) Se cunosc în număr redus
c) Au caracter oxidant
d) Sunt stabile pentru titan
745. Cu privire la combinaţiile metalelor din grupa a 4-a la starea de

oxidare +4 este falsă afirmaţia:
a) Sunt colorate
b) Sunt diamagnetice
c) Sunt stabile
d) Se cunosc toate halogenurile
746. În ce priveşte tetrahalogenurile metalelor din grupa a 4-a se

poate spune:
a) Formează halogenuri complexe cu numărul de coordinare

şapte
b) Formează halogenuri complexe cu numărul de coordinare
şase
c) Se aseamănă cu cele ale germaniului
d) Toate variantele
747. Legat de tetrahalogenurile titanului se poate afirma:
a) Prin hidroliză se formează se acid metatitanic

b) Prin hidroliză se formează se acid ortotitanic
c) Ambele variante

748. Considerând tetrahalogenurile zirconiului, se poate afirma:
a) Prin hidroliză se formează dioxid de zirconiu

b) Prin hidroliză se formează clorură de zirconil
c) Ambele variante
749. Despre tetrahalogenurile hafniului este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Prin hidroliză se formează se acid ortohafnic

b) Prin hidroliză se formează clorură de hafnil
c) Ambele variante
750. Referitor la reacţia de hidroliză completă a tetrahalogenurilor
titanului se poate spune:
a) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 2 moli apă

b) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 4 moli apă
c) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 1 mol apă
d) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 3 moli apă
751. În legătură cu reacţia de hidroliză completă a halogenurilor

hafniului este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 1 mol apă

c) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 2 moli apă
752. Referitor la reacţia de hidroliză incompletă a tetrahalogenurilor

hafniului se poate afirma:
a) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 1 mol apă


c) La 1 mol derivat halogenat sunt necesari 2 moli apă
753. Cu privire la oxizii metalelor grupei a 4-a sunt adevărate

afirmaţiile următoare, cu excepţia uneia, şi anume:
a) Sunt substanţe cristalizate

b) Caracterul acid creşte de la dioxidul de titan la dioxidul de
hafniu
c) Sunt substanţe albe
d) Dioxidul de titan poate fi topit cu baze tari
754. Cât despre reacţia de topire a dioxidului de hafniu cu hidroxid

alcalin se poate spune:
a) La 1 mol hidroxid alcalin se formează 1 mol ortohafniat

b) La 2 moli hidroxid alcalin se formează 1 mol ortohafniat
c) La 4 moli hidroxid alcalin se formează 1 mol ortohafniat
755. Despre stările de oxidare ale vanadiului se poate afirma:
a) Poate forma combinaţii la stări de oxidare cuprinse între +2 şi

+4
b) Formează combinaţii la stări de oxidare cuprinse între +2 şi
+5
d) Compuşii la starea de oxidare +4 nu se pot obţine în soluţie
756. Referitor la combinaţiile vanadiului se poate spune:
a) Combinaţiile la starea de oxidare +4 sunt albastre

b) Diferenţele energetice dintre stările de oxidare sunt mari
c) Combinaţiile la stările de oxidare inferioare stării de oxidare
maxime sunt diamagnetice

d) Compuşii la stările de oxidare inferioare stării de oxidare ma-
xime tind să se reducă
757. În ce priveşte combinaţiile divalente ale metalelor grupei a 5-a

a) Combinaţiile solubile se oxidează la hidroliză

b) Au stabilitate redusă
c) Compuşii vanadiului se aseamănă cu compuşii cobaltului
d) Compuşii vanadiului sunt roz-violet
758. În legătură cu combinaţiile tetravalente ale metalelor grupei a 5-

a sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia uneia, şi
anume:
a) La cald disproporţionează
b) Compuşii de vanadiu hidrolizează în soluţie apoasă
c) Starea tetravalentă este caracteristică vanadiului
d) Combinaţiile vanadiului sunt stabile în aer la temperatura
ambiantă
759. Despre combinaţiile pentavalente ale metalelor grupei a 5-a

a) Este cea mai importantă stare de oxidare a acestor elemente

chimice
b) Combinaţiile vanadiului sunt roz, portocaliu sau galben
c) Se cunosc toate pentahalogenurile
d) Halogenurile sunt polimere
760. Considerând pentahalogenurile de niobiu se poate afirma:
a) Clorura de niobiu e tetrameră în stare gazoasă

b) Clorura de niobiu e dimeră în stare gazoasă
c) Fluorura de niobiu e tetrameră în stare gazoasă

d) Fluorura de niobiu e dimeră în stare gazoasă
761. Luând în considerare pentahalogenurile de tantal se poate

spune:
a) Bromura de tantal e tetrameră în stare lichidă

b) Bromura de tantal e dimeră în stare lichidă
c) Fluorura de tantal e tetrameră în stare lichidă
d) Fluorura de tantal e dimeră în stare lichidă
762. Despre pentafluorura de niobiu se poate afirma:
a) Conduce la combinaţii complexe cu numărul de coordinare 6

b) Conduce la combinaţii complexe cu numărul de coordinare 7
c) Ambele variante
763. Referitor la pentaoxidul de vanadiu este adevărată afirmaţia
următoare:
a) Are caracter acid

b) Are caracter bazic
d) Nu reacţionează cu acizii sau bazele
764. Cât despre pentaoxidul de niobiu se poate spune:
a) Are caracter acid

d) Nu reacţionează cu acizii sau bazele
765. În ce priveşte reacţia pentaoxidului de vanadiu cu acidul

clorhidric se poate spune:
a) 1 mol pentaoxid de vanadiu reacţionează cu 1 mol acid clorhidric

b) 1 mol pentaoxid de vanadiu reacţionează cu 2 moli acid clorhidric
c) 1 mol pentaoxid de vanadiu reacţionează cu 3 moli acid clorhidric

766. Legat de reacţia de topire alcalină a pentaoxidului de tantal se

poate spune:
a) Se formează ortotantalat şi oxigen

b) Se formează ortotantalat şi hidrogen
c) Se formează metatantalat şi apă
d) Se formează metatantalat şi hidrogen
767. Despre stările de oxidare ale cromului se poate afirma:
a)Cea mai stabilă stare de oxidare este +2

b)Formează combinaţii la stări de oxidare cuprinse între 0 şi +6
c)Compuşii la starea de oxidare +2 au caracter sunt de culoare
verde
d) Compuşii la starea de oxidare +6 sunt de culoare galbenă,
portocalie sau roşie
768. În legătură cu reacţia de descompunere a bicromatului de
amoniu se poate afirma:
a) Din 1 mol compus se formează 4 moli gaze

b) Din 1 mol compus se formează 5 moli gaze
c) Din 1 mol compus se formează 1 mol gaze
769. Cât despre reacţia de descompunere a bicromatului de amoniu

se poate afirma (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AK = 39, ACr = 52):
a) Echivalentul gram al bicromatului de amoniu este 252 g

b) Echivalentul gram al bicromatului de amoniu este 126 g
c) Echivalentul gram al bicromatului de amoniu este 84 g
d) Echivalentul gram al bicromatului de amoniu este 42 g
770. Despre reacţia trioxidului de crom cu apa se poate afirma:
a) Se formează compuşi cu caracter bazic

b) Se formează compuşi cu caracter reducător
c) Culoarea compuşilor variază între galben şi roşu

d) Se formează acidul metacromos
771. Cu privire la hidroxidul cromic este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Disociază în ion cromic şi ion hidroxid

b) Disociază în ortocromit şi ion hidroniu
c) Se descompune în acid metacromos şi apă
d) Toate variantele
772. Referitor la stabilitatea anhidridelor cromice este adevărat că:
a) În mediul alcalin este stabil ionul bicromat

b) În mediul alcalin este stabil ionul cromat
c) Stabilitatea nu depinde de pH
d) Stabilitatea depinde de natura cationului de care se leagă
773. În ce priveşte obţinerea acizilor cromici sunt adevărate
a) Reacţia este endotermă

b) Reacţia are loc între trioxidul de crom şi apă
c) Culoarea se intensifică la creşterea conţinutului în crom
d) Compoziţia depinde de raportul de combinare
774. Despre sărurile cromoase se poate afirma:
a) Sunt albastre în soluţie

b) Sunt violet în soluţie
c) Sunt verzi în soluţie
d) Sunt galbene în soluţie
775. Despre sărurile cromice se poate afirma:
a) Sunt verzi în stare solidă

b) Sunt violet în soluţie
c) Ambele variante
776. Legat de reacţia bicromatului de potasiu cu sulfitul de sodiu în

mediu acid se poate spune:
a) Reactanţii sunt doar substanţe ionice

b) Ionul bicromat se reduce la ion cromic
c) Ionul sulfit se reduce la sulf molecular
d) 1 moleculă de bicromat de potasiu cedează 6 electroni
777. Despre reacţia cromatului de potasiu cu sulfura de sodiu în

mediu acid este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 1 mol sulfură de so-

diu
b) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 3/2 moli sulfură de
sodiu
c) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 2 moli sulfură de
sodiu
d) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 3 moli sulfură de
sodiu
778. În legătură cu reacţia bicromatului de potasiu cu sulfura de

sodiu în mediu acid este adevărată afirmaţia (AO = 16, ANa = 23,
AS = 32, AK = 39, ACr = 52):
a) Echivalentul chimic al oxidantului este 49

b) Echivalentul chimic al oxidantului este 98
c) Echivalentul chimic al oxidantului este 147
d) Echivalentul chimic al oxidantului este 39
779. Despre reacţia cromatului de potasiu cu iodura de potasiu în

mediu acid se poate afirma:

a) Ionul iodură se reduce la ion iodat

b) Ionul cromat se oxidează la ion cromic
c) Ionul iodură se oxidează la iod molecular
d) Ionul cromat se reduce la ion cromos
780. Despre reacţia bicromatului de potasiu cu iodura de potasiu în

a)1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 1 mol iodură de

potasiu
b) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 2 moli iodură de
potasiu
c) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 3 moli iodură de
potasiu
d) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 6 moli iodură de
potasiu
781. Despre reacţia bicromatului de potasiu cu iodura de potasiu în
a) Din reacţie se formează doar cationi la starea de oxidare +3

b) În reacţie se formează o moleculă nepolară
c) Acidul are rol oxidant
782. Despre reacţia cromatului de potasiu cu sulfitul de sodiu în

a) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 1 mol sulfit de sodiu

b) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 2 moli sulfit de sodiu
c) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 1/2 moli sulfit de sodiu
d) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 3/2 moli sulfit de sodiu
783. Considerând reacţia cromatului de potasiu cu azotitul de sodiu

în mediu acid sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia
uneia, şi anume:

a) Ionul nitrit se transformă în amoniac
b) 1 ion azotit cedează 2 electroni
c) Ionul cromat se reduce la sare trivalentă de crom
d) Acidul nu are acţiune oxidantă
784. Despre reacţia cromatului de potasiu cu azotitul de sodiu în

a) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 1 mol azotit de sodiu

b) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 2 moli azotit de sodiu
c) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 1/2 moli azotit de sodiu
d) 1 mol cromat de potasiu reacţionează cu 3/2 moli azotit de sodiu
785. Referitor la reacţia cromatului de potasiu cu clorura stanoasă în

mediu acid sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia
uneia, şi anume:
a) Coloraţia iniţială a sistemului este galbenă
b) Sistemul are în final coloraţia albastră
c) Ionul stanos este reducător
d) Din reacţie se formează staniu tetravalent
786. Cât despre reacţia cromatului de potasiu cu clorura stanoasă în

mediu de acid clorhidric este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol compus covalent cu structură tetraedrică se formează

în prezenţa a 16/3 moli acid clorhidric
b) 1 mol compus covalent cu structură tetraedrică se formează
c) 1 mol compus covalent cu structură tetraedrică se formează
reacţionează în prezenţa a 18/3 moli acid clorhidric
d) 1 mol compus covalent cu structură tetraedrică se formează
787. Despre reacţia bicromatului de potasiu cu clorura stanoasă în

mediu de acid clorhidric este adevărat că:

a) Din 1 mol acid clorhidric se formează 1/8 moli substanţe ionice
b) Din 1 mol acid clorhidric se formează 2/7 moli substanţe ionice
c) Din 1 mol acid clorhidric se formează 1/7 moli substanţe ionice
d) Din 1 mol acid clorhidric se formează 11/14 moli substanţe ionice
788. Despre reacţia bicromatului de potasiu cu clorura stanoasă în

a) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 1 mol agent redu-

cător
b) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 2 moli agent redu-
cător
c) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 3 moli agent redu-
cător
d) 1 mol bicromat de potasiu reacţionează cu 6 moli agent redu-
cător
789. Despre reacţia cromatului de potasiu cu clorura feroasă în
a) Atomii de crom se oxidează la starea de oxidare +6

b) Atomii de crom se reduc la starea de oxidare +6
c) Clorura feroasă se oxidează
d) Se formează doar compuşi ionici
790. Referitor la caracterul acido-bazic al dioxidului de molibden este

valabilă afirmaţia următoare:
a) Are caracter amfoter

c) Are caracter acid
d) Este amfolit redox
791. La starea de oxidare +5, molibdenul:
a) Este stabil

b) Formează combinaţii colorate
c) Este bazic
d) Este reducător
792. La starea de oxidare +6, molibdenul:
a) Formează oxid solubil în apă

b) Are caracter oxidant
c) Formează oxid solubil în alcalii topite
d) Are caracter amfoter
793. Cea mai stabilă stare de oxidare a wolframului este:
a) +3
b) +5
c) +6
d) +2
794. Starea de oxidare caracteristică pentru mangan este:
a) +2
b) +4
c) +6
d) +7
795. La starea de oxidare +2, manganul:
a) Are caracter oxidant

b) Formează combinaţii roz
c) Sulfatul şi azotatul sunt insolubili
796. La starea de oxidare +2, manganul:
a) Are caracter amfoter

b) Se oxidează uşor în mediu acid
c) Are acţiune catalitică în reacţiile de oxidare

797. Referitor la combinaţiile divalente ale manganului este

a) Se aseamănă cu combinaţiile magneziului

b) Se aseamănă cu combinaţiile ferului divalent
c) Sunt paramagnetice
d) Toate variantele
798. În mediu bazic, reacţionând cu apa oxigenată, permanganatul

de potasiu:
a) Se transformă în dioxid de mangan

b) Formează hidroxid manganos
c) Cedează un electron
d) Conduce la manganat de potasiu
799. Referitor la acţiunea oxidantă a permanganatului de potasiu
a) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă în mediu acid

b) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă în mediu
neutru
c) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă în mediu bazic
d) Toate variantele
800. Referitor la acţiunea redox a permanganatului de potasiu este

a) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă maximă în

mediu acid
b) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă în maximă
mediu neutru
c) Permanganatul de potasiu are acţiune oxidantă maximă în
mediu bazic
d) Permanganatul de potasiu are acţiune reducătoare

801. În mediu acid, în prezenţa sulfatului feros, permanganatul de

potasiu:
a) Se transformă în oxid manganos

b) Acceptă 5 electroni
c) Are caracter reducător
d) Formează hidroxid manganic
802. Referitor la reacţia permanganatului de potasiu cu apa

oxigenată în mediu de acid clorhidric se poate spune (AH = 1,
AO = 16, ACl = 35,5, AK = 39, AMn = 55):
a) Echivalentul chimic al agentului reducător este 31,6

b) Echivalentul chimic al agentului reducător este 34
c) Ionul permanganat cedează 1 electron
803. Legat de reacţia permanganatului de potasiu cu apa oxigenată
în mediu acid se poate spune:
a) Raportul molar dintre compusul covalent nepolar şi compusul

covalent polar formaţi este 5:8
b) Raportul molar dintre compusul covalent nepolar şi compusul
c) Raportul molar dintre compusul covalent nepolar şi compusul
d) Raportul molar dintre compusul covalent nepolar şi compusul
804. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu apa oxigenată în

mediu bazic este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol permanganat de potasiu reacţionează cu 1 mol apă

oxigenată
b) 1 mol permanganat de potasiu reacţionează cu 1/2 moli apă
oxigenată

c) 1 mol permanganat de potasiu reacţionează cu 2 moli apă
oxigenată
d) 1 mol permanganat de potasiu reacţionează cu 3/2 moli apă
oxigenată
805. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu apa oxigenată în

mediu neutru este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol agent oxidant conduce la 1 mol moleculă covalentă

nepolară
b) 1 mol agent oxidant conduce la 2 moli moleculă covalentă
polară
c) 1 mol agent oxidant conduce la 3/2 moli moleculă covalentă
polară
d) 1 mol agent oxidant conduce la 3/2 moli moleculă covalentă
nepolară
806. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu azotitul de sodiu
în mediu acid este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol permanganat de potasiu conduce la 1/2 moli azotat de

sodiu
b) 1 mol permanganat de potasiu conduce la 3/2 moli azotat de
sodiu
c) 1 mol permanganat de potasiu conduce la 2 moli azotat de
sodiu
d) 1 mol permanganat de potasiu conduce la 5/2 moli azotat de
sodiu
807. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu azotitul de sodiu

în mediu bazic este adevărat că:
a) 1 ion nitrit acceptă 2 electroni

b) 1 ion permanganat cedează 1 electron
c) Ambele variante

808. Considerând reacţia permanganatului de potasiu cu azotitul de

sodiu în mediu bazic se poate afirma:
a) Între numărul de ioni proveniţi din ionul permanganat şi nu-

mărul de molecule de apă formate există un raport 1:1
b) Între numărul de ioni proveniţi din ionul permanganat şi nu-
c) Între numărul de ioni proveniţi din ionul permanganat şi nu-
809. Despre reacţia azotitului de potasiu cu permanganatul de

potasiu în mediu neutru se poate afirma:
a) Rezultă compus de mangan la starea de oxidare +4

b) Se formează monoxid de azot
c) Ionul permanganat cedează 3 electroni
d) Conduce la manganat de potasiu
810. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu clorura stanoasă

în mediu neutru se poate spune:
a) Culoarea finală a sistemului e verde

b) Se formează sare stanică
c) Culoarea finală a sistemului e brună
811. Referitor la reacţia permanganatului de potasiu cu clorura

stanoasă în mediu de acid clorhidric este adevărată afirmaţia
următoare:
a) Culoarea iniţială a sistemului este violet

b) Sistemul este incolor în final
c) Se formează clorură stanică

d) Toate variantele
812. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu clorura stanoasă

în mediu acid este adevărată afirmaţia următoare:
a) La 1 mol agent oxidant se formează 3/2 moli sare stanică

b) La 1 mol agent oxidant se formează 5/2 moli sare stanică
c) La 1 mol agent oxidant se formează 3 moli sare stanică
d) La 1 mol agent oxidant se formează 5 moli sare stanică
813. În mediu bazic, reacţionând cu sulfura de sodiu, permanganatul

de potasiu:
a) Se transformă în sulfură de mangan

b) Formează hidroxid manganic
c) Acceptă 3 electroni
d) Formează combinaţie hexavalentă
814. Cu privire la reacţia permanganatului de potasiu cu sulfura de
sodiu în mediu neutru se poate afirma:
a) Se formează ion manganos

b) 1 ion permanganat cedează 3 electroni
c) Se formează o moleculă nepolară
d) 1 moleculă de sulfură de sodiu acceptă 2 electroni
815. Legat de reacţia permanganatului de potasiu cu sulfitul de sodiu

în mediu neutru se poate afirma:
a) Din reacţie rezultă dioxid de mangan

b) 1 ion sulfit cedează 2 electroni
c) Ambele variante
816. În legătură cu reacţia permanganatului de potasiu cu sulfitul de

sodiu în mediu acid se poate afirma:
a) Raportrul dintre substanţele ionice rezultate din reacţie şi

substanţele ionice reactante este 8:7
b) Raportrul dintre substanţele ionice rezultate din reacţie şi
substanţele covalente reactante este 8:3
c) Ambele variante
817. Despre reacţia permanganatului de potasiu cu acidul oxalic în

mediu bazic se poate spune:
a) 1 mol agent oxidant reacţionează în prezenţa a 1 mol bază

b) 1 mol agent oxidant reacţionează în prezenţa a 2 moli bază
c) 1 mol agent oxidant reacţionează în prezenţa a ½ moli bază
d) 1 mol agent oxidant reacţionează în prezenţa a 3/2 moli bază
818. Considerând reacţia permanganatului de potasiu cu acidul

oxalic în mediu bazic este adevărată afirmaţia următoare:
a) 1 mol substanţă rezultată din permanganatul de potasiu re-
zultă concomitent cu 2 moli gaz
b) 1 mol substanţă rezultată din permanganatul de potasiu re-
zultă concomitent cu ½ moli gaz
c) 1 mol substanţă rezultată din permanganatul de potasiu re-
zultă concomitent cu ¼ moli gaz
d) 1 mol substanţă rezultată din permanganatul de potasiu re-
zultă concomitent cu 1 mol gaz
819. Cu privire la reacţia permanganatului de potasiu cu acidul oxalic

în mediu neutru se poate afirma:
a) Se formează o substanţă cu moleculă nepolară

b) Se formează dioxid de mangan
c) Ambele variante
820. Având în vedere reacţia permanganatului de potasiu cu acidul

oxalic în mediu neutru se poate spune:

a) La 1 mol compus provenit din acidul oxalic se formează 2/3
moli compus de potasiu
b) La 1 mol compus provenit din acidul oxalic se formează 1/3
c) La 1 mol compus provenit din acidul oxalic se formează 1/6
d) La 1 mol compus provenit din acidul oxalic se formează 3/2
821. În legătură cu reacţia permanganatului de potasiu cu acidul

oxalic în mediu acid este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se formează dioxid de carbon

b) Starea iniţială de oxidare a carbonului este +2
c) Se formează dioxid de mangan
d) Toţi compuşii rezultaţi sunt solubili în apă
822. În ce priveşte reacţia de obţinere a manganatului de potasiu din
dioxid de mangan în mediu bazic se poate spune:
a) Reacţia are loc instantaneu, la simplul contact

b) Se formează un compus verde
c) Ambele variante
823. În ce priveşte reacţia de oxidare a ionului manganos în mediu

bazic este adevărat că:
a) Pentru formarea a 1 mol compus oxidat sunt necesari 10 moli

substanţă covalentă polară reactantă
b) Pentru formarea a 1 mol mol compus oxidat sunt necesari 5
moli substanţă covalentă polară reactantă
c) Pentru formarea a 1 mol mol compus oxidat sunt necesari 3
d) Pentru formarea a 1 mol mol compus oxidat sunt necesari 5/2

824. Referitor la reacţia de oxidare manganului divalent în mediu

acid se poate spune:
a) 1 mol acid permanganic se formează concomitent cu 5/2 moli

iodat de potasiu
b) 1 mol permanganat de potasiu se formează concomitent cu
5/2 moli iodură de potasiu
c) 1 mol permanganat de potasiu se formează concomitent cu
5/2 moli iodit de potasiu
d) 1 mol acid permanganic se formează concomitent cu 5/2 moli
hipoiodat de potasiu
825. Considerând reacţia de oxidare a ionului manganos în mediu acid

se poate afirma (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AS = 32, AMn = 55):
a) Echivalentul chimic al persulfatului de amoniu este 228

b) Echivalentul chimic al persulfatului de amoniu este 114
c) Echivalentul chimic al persulfatului de amoniu este 57
d) Echivalentul chimic al persulfatului de amoniu este 38
826. Stările de oxidare pe care le poate avea ferul sunt:
a) +2, +3
b) +2, +3, +6
c) +2, +3, +4
d) +2, +3, +4, +6
827. Referitor la compuşii ferului hexavalent sunt adevărate

a) Au caracter oxidant puternic

b) Se aseamănă cu sulfaţii
c) Au caracter acid
d) Formează precipitat alb cu magneziul

828. În legătură cu hidroxizii metalelor din familia ferului la starea de
oxidare +2 este falsă afirmaţia următoare:
a) Se descompun la cald
b) Se obţin prin tratarea sărurile solubile cu hidroxizi alcalini
c) Au caracter amfoter
d) Pot fi oxidaţi la hidroxizi trivalenţi
829. Referitor la hidroxizii metalelor din familia ferului la starea de

oxidare +2 este adevărată afirmaţia următoare:
a) Stabilitatea creşte de la compusul de fer la cel de nichel

b) Au caracter bazic
c) Se dizolvă în amoniac
d) Pot fi oxidaţi cu apă oxigenată la hidroxizi trivalenţi
830. Referitor la sulfaţii metalelor din familia ferului la starea de

oxidare +2 este adevărată afirmaţia următoare:
a) Compusul de fer este verde

b) Compusul de cobalt este roşu
c) Compusul de nichel este verde
d) Toate variantele
831. Despre reacţia de oxidare a sulfatului feros cu azotat alcalin în

mediu bazic se poate afirma:
a) Pentru oxidarea a 1 mol sulfat feros este necesară prezenţa

a 27/13 moli hidroxid alcalin
b) Pentru oxidarea a 1 mol sulfat feros este necesară prezenţa
c) Pentru oxidarea a 1 mol sulfat feros este necesară prezenţa
d) Pentru oxidarea a 1 mol sulfat feros este necesară prezenţa

832. Considerând reacţia de identificare a ionului feric cu formarea
albastrului de Berlin se poate spune:
a) 1 mol clorură ferică reacţionează cu 2 moli ferocianură de po-

tasiu
b) 1 mol clorură ferică reacţionează cu ½ moli fericianură de po-
tasiu
c) 1 mol clorură ferică reacţionează cu ¾ moli ferocianură de
potasiu
d) 1 mol clorură ferică reacţionează cu 1 mol fericianură de po-
tasiu
833. În ce priveşte amminele complexe ale metalelor din familia

ferului la starea de oxidare +2 se poate afirma:
a) Compusul de cobalt este galben

b) Compusul de nichel este albastru-violet
c) Ambele variante
834. Luând în considerare reacţia de formare a ionului ferat se poate

spune:
a) 1 mol hidroxid feric reacţionează cu 1 mol perclorat de potasiu

b) 1 mol hidroxid feric reacţionează cu ½ moli perclorat de potasiu
c) 1 mol hidroxid feric reacţionează cu 1 mol clorat de potasiu
d) 1 mol hidroxid feric reacţionează cu ½ moli clorat de potasiu
835. Considerând reacţia de oxidare a acidului oxalic cu ionul ferat

în mediu de acid sulfuric se poate afirma:
a) La 1 mol acid oxalic se formează 8/3 moli apă

b) La 1 mol acid oxalic se formează 5/3 moli apă
c) La 1 mol acid oxalic se formează 1 mol apă

836. Având în vedere reacţia de oxidare a hidroxidului feros se poate

spune:
a) Formarea a 1 mol hidroxid feric necesită 1 mol oxigen

b) Formarea a 1 mol hidroxid feric necesită ¼ moli oxigen
c) Formarea a 1 mol hidroxid feric necesită 2 moli oxigen
d) Formarea a 1 mol hidroxid feric necesită ½ moli oxigen
837. Cu privire la hidroxidul feric se poate afirma:
a) Este insolubil
b) Este roşu-brun
c) Ambele variante
838. Având în vedere hidroxidul feric se poate afirma:
a) Are caracter oxidant

b) Are caracter amfoter
c) Este solubil în amoniac
d) Toate variantele
839. Cea mai stabilă stare de oxidare a cobaltului în combinaţiile

simple este:
a) +2
b) +3
c) +4
840. Cea mai stabilă stare de oxidare a cobaltului în combinaţiile

complexe este:
a) +2
b) +3
c) +4

841. Referitor la zincatul de cobalt se poate afirma:
a) Se poate obţine prin reacţia dintre clorura de zinc şi hidroxi-

dul de cobalt
b) Este de culoare albastră
c) Ambele variante
842. Despre aluminatul de cobalt se poate spune:
a)Se poate obţine prin reacţia dintre sulfatul de aluminiu şi oxi-

dul de cobalt
b) Este de culoare verde
c) Ambele variante
843. Cu privire la combinaţiile cuprice este adevărată afirmaţia
următoare:
a) Sunt albe când sunt anhidre

b) Sunt albastre în soluţie
c) Ambele variante
844. Referitor la combinaţiile cuprice sunt adevărate afirmaţiile

următoare cu excepţia uneia, şi anume:
a) Sărurile solubile hidrolizează, formând soluţii acide

b) Sunt stabile
c) Au caracter bazic
d) Formează combinaţii complexe hexacoordinate
845. Despre compuşii argintului la starea de oxidare +1 este


a) Se obţin prin reducerea compuşilor divalenţi
b) Se descompun la lumină
c) Sunt preponderent solubili, cu câteva excepţii (azotatul, clora-
tul, percloratul şi fluorura)
d) Majoritatea sunt coloraţi
846. Cea mai stabilă stare de oxidare a aurului:
a) +1
b) +2
c) +3
847. Compuşii aurului la starea de oxidare +1:
a) Au caracter oxidant
b) Sunt albi
c) Sunt un amestec de aur metalic şi compuşi de aur trivalent
d) Sunt combinaţii cu stabilitate termică apreciabilă
848. Combinaţiile metalelor grupei a12-a la starea de oxidare +2:
a) Au caracter bazic
b) Sunt stabile
c) Hidroxizii se dizolvă în amoniac
d) Toate variantele
849. Referitor la combinaţiile metalelor grupei a12-a la starea de

oxidare +2 este falsă afirmaţia următoare:
a) Hidroxizii au caracter amfoter

b) Halogenurile sunt albe
c) Oxidul de mercur prezintă două modificaţii alotropice
d) Combinaţiile solubile de zinc hidrolizează puternic

850. În ce priveşte combinaţiile de zinc sunt adevărate afirmaţiile
a) Oxidul de zinc are culori diferite în funcţie de temperatură

b) Sulfatul de zinc este izomorf cu cel de magneziu
c) Clorura de zinc este un bun deshidratant
d) Formează combinaţii complexe hexacoordinate
851. Referitor la combinaţiile mercuroase se poate afirma:
a) Sunt solubile în apă, cu excepţia fluorurii

b) Conţin doi atomi de mercur uniţi printr-o legătură covalentă
c) Ionul mercuros este stabil în mediu acid
d) Sunt combinaţii ionice
852. În ce priveşte reacţia de dismutaţie Tananaev este valabilă

afirmaţia:
a) Este o reacţie de identificare a ionului mercuric
b) Se formează ion mercuros şi mercur metalic
c) Reacţia are loc cu ion azotat
853. 20 g soluţie de metavanadat de sodiu de concentraţie 15,25%

se tratează cu soluţie de acid clorhidric de concentraţie 18,25%
până la obţinerea unui precipitat roşu. După aceea, se adaugă
sulfit de sodiu şi soluţie de acid clorhidric până când soluţia de
culoare albastră, devine complet limpede. Consumul de sulfit
de sodiu la obţinerea soluţiei albastre este (AH = 1, AO = 16, ANa
= 23, AS = 32, ACl = 35,5, AV = 51):
a) 1,05 g
b) 1,575 g
c) 2,625 g
d) 3,15 g
854. Se tratează o bucată de galiu cu soluţie de hidroxid de sodiu de

concentraţie 10%, rezultând 7,2123 L gaz la 10°C şi 760 mm
Hg. Concentraţia procentuală a soluţiei finale este (AH = 1, AO =
16, ANa = 23, AGa = 70):
a) 11,667%
b) 34,475%
c) 26,833%
d) 21,156%
855. Plumbul formează cu potasiul o combinaţie intermetalică care

conţine 42,98% potasiu şi 57,02% plumb. Volumul de gaze
degajate la tratarea cantităţii de 18,15 g de aliaj cu acid sulfuric
concentrat (în condiţii normale) este (AH = 1, AO = 16, AS = 32,
AK = 39, APb = 207):
a) 2,24 L
b) 3,36 L
c) 4,48 L
d) 6,72 L
856. O bucată de fier de 0,5 kg a fost lăsată timp îndelungat sub

influenţa factorilor atmosferici şi s-a constatat că masa sa a
crescut cu 12,936%. Masa de rugină formată este (AH = 1, AC =
12, AO = 16, AFe = 56):
a) 64,68 g
b) 65,4 g
c) 174,44 g
d) 130,8 g
857. Se dizolvă 200 g piatră vânătă în 600 g apă. Prin soluţia obţinută
se trece un curent electric de 2 A timp de 30 minute. Compoziţia
procentuală a soluţiei finale este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AMg =
24, AAl = 27, AS = 32, ACl = 35,5, ACu = 64, AAg = 108):

a) 15,656% sare, 0,229% acid, 84,115% apă
b) 14,758% sare, 0,647% hidroxid, 84,595% apă
c) 5,349% metal, 10,342% hidrogen, 82,456% oxigen, 1,853%
alt nemetal
d) 12,345% oxid, 1,237% acid, 86,418% apă
858. Se ard în clor 34 g amestec de crom şi wolfram în care metalele

se află în raport molar Cr : W = 3:1. Masa precipitatului rezultat
la tratarea masei solide finale cu soluţie de hidroxid de bariu este
(AH = 1, AO = 16, ACl = 35,5, ACr = 52, ABa = 137, AW = 184):
a) 68,8 g
b) 54,1 g
c) 53,7 g
d) 69,4 g
859. Într-un creuzet de porţelan se calcinează 2,14 g hidroxid feric în

prezenţa cloratului de potasiu şi hidroxidului de potasiu. Topitu-
ra este dizolvată în apă şi tratată cu soluţie de clorură de bariu
în exces, rezultând un precipitat slab roz. Cantitatea de precipi-
tat format, cu un randament de 60%, este (AH = 1, AO = 16, ACl
= 35,5, AFe = 56):
a) 2,07 g
b) 4,626 g
c) 5,14 g
d) 3,084 g
860. Se dizolvă 1,53 g vanadiu în cantitatea stoechiometrică de

amestec de soluţii de acid fluorhidric şi de acid azotic. Masa
compusului care ar fi rezultat tratând cu cantitatea stoechiometri-
că de fluorură de sodiu combinaţia formată în reacţia cu acizii
este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AF = 19, ANa = 23, AV = 51):
a) 5,64 g
b) 6,9 g
c) 8,16 g

d) 4,38 g
861. Se calcinează blând 14,7 g oxalat de cobalt. Compusul solid,

separat cu un randament de 80%, este topit cu cantitatea
stoechiometrică de hidroxid de sodiu. Masa compusului rezultat
în topitură este (AH = 1, AC = 12, AO = 16, ANa = 23, ACo = 59):
a) 13,7 g
b) 17,3 g
c) 13,85 g
d) 10,96 g
862. O bucată de cadmiu cu masa de 5 g se introduce într-o soluţie

de acid azotic de concentraţie 7%. După epuizarea acidului, se
constată că masa cadmiului a scăzut la 2,75 g. Volumul de gaz
degajat (la temperatura de 17°C şi presiunea de 720 mm coloa-
nă de mercur) este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, ACd = 112,5):
a) 475,89 mL
b) 448 mL
c) 472,88 mL
d) 502,34 mL
863. Peste 100 cm3 soluţie de azotat cobaltos de concentraţie 2 N se

adaugă azotit de sodiu în exces şi acid acetic glacial. Se obţine
o soluţie brună. Cantitatea de azotit de sodiu necesară, dacă se
utilizează un exces de 50%, este (AH = 1, AC = 12, AN = 14, AO
= 16, ANa = 23, ACo = 59):
a) 48,3 g
b) 72,45 g
c) 24,15 g
d) 96,6 g
864. Pentru determinarea conţinutului de argint din bijuteriile de aur, o

probă de 0,1 g s-a tratat cu acid azotic concentrat. Soluţiei rezul-
tate i s-a adăugat soluţie de acid clorhidric de concentraţie 2 N,

rezultând un precipitat alb. Unul dintre experimentatori a turnat,
din greşeală, acid clorhidric concentrat peste precipitatul obţinut,
acesta solubilizându-se. Ştiind că proba conţine 21,6% argint,
cantitatea de compus rezultat la adaosul de acid clorhidric în
exces este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, ACl = 35,5, AAg = 108):
a) 36 mg
b) 18 mg
c) 45 mg
d) 27 mg
865. 4,17 g sulfat feros hidratat se oxidează cu azotat de potasiu în

mediu bazic. Cantitatea de compus de fer rezultată cu un ran-
dament de 80%, este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AS = 32, AK =
39, AFe = 56):
a) 0,928 g
b) 1,16 g
c) 1,2 g
d) 0,96 g
866. Se descompune termic o cantitate de 51,3 g nicheltetracarbonil.

Masa solidă, rezultată cu un randament de 75%, este tratată cu
soluţie de acid clorhidric de concentraţie 4 N, la cald, apoi cu hi-
droxid de amoniu în exces. Cantitatea de substanţă astfel obţi-
nută este (AH = 1, AC = 12, AN = 14, AO = 16, ANi = 59):
a) 20,925 g
b) 13,275 g
c) 43,875 g
d) 36,225 g
867. Se încălzesc 7,2 g titan cu 6,4 g sulf. Masa solidă obţinută se

tratează acid azotic de concentraţie 40%. Masa precipitatului
format la tratare cu acid este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, AS = 32,

ATi = 48):
a) 11,2 g
b) 14,7 g
c) 16,8 g
d) 21,1 g
868. Se supun calcinării 5,88 g molibdat de amoniu. O treime din com-

pusul solid astfel obţinut se topeşte cu cantitatea stoechiometrică
de hidroxid de sodiu. Masa substanţei rezultate la topirea cu hi-
droxid de sodiu este (AH = 1, AN = 14, AO = 16, ANa = 23, AMo = 96):
a) 4,32 g
b) 2,06 g
c) 1,44 g
d) 6,18 g
869. Se tratează staniul cu un amestec de soluţie de acid sulfuric de
concentraţie 73,5% şi soluţie de acid clorhidric de concentraţie
29,2% aflate în raport masic 4:5. Rezultă 78,4 L gaze (în condi-
ţii normale). Compoziţia procentuală (în rapoarte masice) a
amestecului gazos rezultat este (AH = 1, AO = 16, AS = 32, ACl =
35,5, ASn = 119):
a) 4% gaz mai uşor decât aerul, 96% gaz mai greu decât aerul
b) 4% gaz mai greu decât aerul, 96% gaz mai uşor decât aerul
c) 57,143% gaz mai greu decât aerul, 42,857% gaz mai uşor
decât aerul
d) 57,143% gaz mai uşor decât aerul, 42,857% gaz mai greu
decât aerul
870. Se prepară reactivul Nessler din clorura mercurică. Ştiind că se

folosesc 100 cm3 soluţie de clorură mercurică de concentraţie
0,01 M, volumul de soluţie de iodură de potasiu de concentraţie
0,2 M necesar preparării reactivului este (ACl = 35,5, AK = 39,
AAg = 108, AI = 127, AAu = 197, AHg = 201, APb = 207):
a) 5 cm3
b) 10 cm 3
c) 15 cm 3
d) 20 cm 3
871. Se consideră 36,8 g amestec echimolecular aluminiu-zinc. Canti-

tatea de soluţie de acid sulfuric de concentraţie 70% care dizolvă
proba dată este (AH = 1, AO = 16, AAl = 27, AS = 32, AZn = 65):
a) 49 g
b) 196 g
c) 98 g
d) 392 g
872. Se consideră 18,4 g amestec echimolar aluminiu-zinc. Volumul de

soluţie de hidroxid de sodiu de concentraţie 6 M care dizolvă com-
plet amestecul este (AH = 1, AO = 16, ANa = 23, AAl = 27, AZn = 65):
a) 100 cm3
b) 200 cm3
c) 300 cm3
d) 600 cm3
873. Pentru fabricarea oglinzilor se foloseşte reacţia de reducere a

nitratului de argint în mediu amoniacal, în prezenţa aldehidei
formice. Volumul soluţiei de hidroxid de amoniu de concentraţie
12 M folosit pentru aducerea în soluţie a argintului folosit pentru
acoperirea unor plăci de sticlă cu suprafaţa totală de 120 m2, cu
un strat având grosimea de 1,8 m este (AH = 1, AC = 12, AN =
14, AO = 16, AAg = 108, Ag = 10,5 g/cm3):
a) 10,5 mL
b) 10,5 dm 3
c) 5,25 L

d) 2,625 m 3
874. După ce a fost diluată de 10 ori, 10 cm3 de soluţie de apă oxi-

genată astfel preparată se titrează cu soluţie de permanganat
de potasiu de concentraţie 1,25 N în prezenţa acidului sulfuric.
Concentraţia molară a soluţiei iniţiale de apă oxigenată este (AH
= 1, AO = 16, AK = 39, AMn = 55):
a) 0,5 M
b) 2,5 M
c) 5M
d) 4M
875. Se tratează 2,1 g litiu cu 50 g soluţie de acid azotic de concen-

traţie 25,2%. Compoziţia procentuală a soluţiei obţinute este:
a) 31,274% hidroxid, 68,726% apă
b) 31,274% sare, 68,726% apă
c) 26,641% hidroxid, 4,633% sare, 68,726% apă
d) 26,641% sare, 4,633% hidroxid, 68,726% apă
876. O cantitate de potasiu se foloseşte astfel: jumătate reacţionează

cu clorul, jumătate din cantitatea rămasă reacţionează cu sulful.
Ştiind că au reacţionat complet 126 L clor (măsuraţi în condiţii
normale), formula moleculară a compusului rezultat din reacţia
cu sulful, dacă acesta are masa de 579,375 g, este:
a) K2S3
b) K2S4
c) K2S5
d) KS2
877. Combinaţiile de litiu se folosesc pentru:
a) Tratarea unor afecţiuni herpetice ale pielii

b) Realizarea unor produse antireumatice
c) Efectele antimaniacale ale acestora

d) Toate variantele
878. Referitor la ionii de litiu este adevărată afirmaţia următoare:
a) Controlează pompa sodiu-potasiu

b) Au efect diuretic
c) Sunt necesari unor sisteme enzimatice implicate în contracţia
musculară
d) Toate variantele
879. Despre ionii de litiu este adevărat că:
a) Reprezintă un macroelement
b) Constituie un echilibrant psihic
c) Contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui
880. Legat de ionii de sodiu se poate afirma:
a) Sunt ionii care se găsesc majoritar în mediul intracelular

b) Au acţiune hidropigenă
c) Intervin drept catalizator în unele reacţii chimice importante
d) Intervin în metabolismul proteinelor
881. În ce priveşte ionii de sodiu se poate spune:
a) Reprezintă un macroelement
b) Au acţiune diuretică
c) Au acţiune tioloprivă
882. Considerând ionii de sodiu este adevărată afirmaţia următoare:
a) În transferul prin membrana celulară, se realizează raportul

sodiu : potasiu = 2:1
b) În transferul prin membrana celulară, se realizează raportul
c) În transferul prin membrana celulară, se realizează raportul

d) În transferul prin membrana celulară, se realizează raportul
883. Considerând ionii de sodiu este adevărată afirmaţia următoare,

cu excepţia uneia, şi anume:
a) Contribuie la buna funcţionare a sistemului nervos

b) Necesarul zilnic de sodiu creşte în cazul unui efort fizic intens
c) Insuficienţa de sodiu conduce la hipotensiune arterială
d) Influxul de sodiu produce relaxarea
884. În legătură cu ionii de sodiu este fals că:
a) Sodiul favorizează excitabilitatea musculară

b) Sodiul contribuie la buna funcţionare a sistemului nervos
c) Sodiul stimulează funcţiile ficatului
d) Sodiul are acţiune alcalinizantă
885. Având în vedere ionii de sodiu este falsă afirmaţia următoare:
a) Sodiul are rol în repartiţia apei în organism

b) Sodiul are rol în reglarea presiunii osmotice
c) Trecerea sodiului din mediul extracelular în mediul intracelu-
lar se realizează cu consum energetic, prin hidroliza unei mo-
lecule de ATP
d) Sodiu are rol esenţial în procesele electrice de membrană
886. Luând în considerare clorura de sodiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Serul fiziologic se foloseşte la administrarea medicamentelor

b) Soluţia de concentraţie 9% se foloseşte ca Ser fiziologic
c) Intră în compoziţia Sărurilor pentru rehidratare orală
d) Injectarea de cantităţi mari de soluţie produce hipertermie
887. Considerând ionii de sodiu este adevărată afirmaţia următoare:

a) Raportul normal dintre ionii de sodiu şi potasiu este 1⁄70: 1⁄30
b) Raportul normal dintre ionii de sodiu şi potasiu este 1⁄30: 1⁄70
c) Raportul normal dintre ionii de sodiu şi potasiu este 1:2
d) Raportul normal dintre ionii de sodiu şi potasiu este 2:1
888. Considerând ionii de potasiu este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Raportul normal dintre ionii potasiu extracelular şi ionii pota-

siu intracelular 1⁄70: 1⁄30
b) Raportul normal dintre ionii potasiu extracelular şi ionii pota-
siu intracelular 1⁄30: 1⁄70
c) Raportul normal dintre ionii potasiu extracelular şi ionii pota-
siu intracelular e 1:2
d) Raportul normal dintre ionii potasiu extracelular şi ionii pota-
siu intracelular 2:1
889. Ţinând cont de bicarbonatul de sodiu este falsă afirmaţia

următoare:
a) Este component al sistemului tampon al organismului

b) Se foloseşte pentru spălarea suprafeţelor şi ambalajelor refo-
losibile, deoarece nu se adsoarbe
c) Intră în compoziţia Sărurilor pentru rehidratare orală
d) Este component al pastei de dinţi
890. Despre sulfatul de sodiu decahidrat este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Are efect laxativ

b) Se foloseşte la eliminarea din organism a unor medicamente,
administrate în supradoză
c) Ambele variante

891. Referitor la ionii de potasiu se poate spune:
a) Constituie un oligoelement
b) Au acţiune hidropigenă
c) Se află predominant intracelular
d) Sunt componenţi ai enzimelor redox
892. Ţinând cont de ionii de potasiu este falsă afirmaţia următoare:
a) Contribuie la buna funcţionare a glandelor cortico-

suprarenale
b) Contribuie la buna funcţionare a glandei tiroide
c) Influenţează permeabilitatea membranară
d) Este diuretic osmotic
893. În ce priveşte ionii de potasiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Contribuie la menţinerea echilibrului hidro-mineral

b) Contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic
c) Contribuie la menţinerea presiunii osmotice
d) Potasiul are rol în coagularea sanguină
894. Având în vedere sulfatul dublu de potasiu şi aluminiu

dodecahidrat este falsă afirmaţia următoare:
a) Intră în componenţa cremelor depilatoare

b) Intră în compoziţia unor antiacide
c) Se foloseşte ca deodorant solid natural
d) Opreşte sângerările superficiale
895. Luând în considerare clorura de potasiu sunt adevărate

a) Intră în componenţa pastei de dinţi

b) Se foloseşte ca injecţii letale
c) Intră în componenţa Sărurilor pentru rehidratare orală

d) Intră în componenţa Sării fără sodiu
896. Considerând ionii de potasiu este fals că:
a) Stimulează mişcările intestinale

b) Participă la contracţia musculară
c) Prezintă toxicitate creşterea concentraţiei în ser, deoarece
determină tahicardie, scăderea concentraţiei în ser neavând
efecte nocive
d) Participă la buna funcţionare a glandelor cortico-suprarenale
897. Legat de clorura de rubidiu este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se foloseşte la tratarea afecţiunilor oculare

b) Protejează neuronii de apoptoză
c) Compuşii care conţin ion de rubidiu marcat izotopic se folo-
sesc în medicina nucleară, pentru tratarea cancerului
d) Ajută pentru adaptarea organismelor la ritmurile vieţii cotidiene
898. În legătură cu clorura de cesiu este adevărat că:
a) Nu prezintă toxicitate, fiind compus al unui metal alcalin

b) Ameliorează disritmiile cardiace
c) Intervine drept catalizator în procesele respiratorii
d) Se foloseşte în tratarea diabetului
899. Referitor la ionii metalelor alcaline este falsă afirmaţia:
a) Compuşii de rubidiu se folosesc în adaptarea organismelor

stresate la ritmul circadian
b) Compuşi ai izotopilor radioactivi de rubidiu se folosesc în di-
agnosticare
c) Compuşi ai izotopilor radioactivi de cesiu în cantitate mare
sunt toxici
d) Franciul este cancerigen

900. Despre compuşii metalelor alcalino-pământoase sunt adevărate
a) Compuşii de calciu acţionează împotriva trombozelor

b) Compuşii de beriliu au gust dulce
c) Compuşii de magneziu au efect laxativ
d) Ionii de calciu stimulează secreţia gastrică şi ritmul cardiac

a) Ionii de magneziu sunt componenţi ai eritrocitelor şi muşchilor

b) Compuşii de beriliu nu prezintă toxicitate pentru că sunt cova-
lenţi
c) Compuşii de calciu au efect antialergic
d) Ionii de magneziu au gust amar

a) Compuşii de calciu au gust sărat pronunţat

b) Fluorura de beriliu poate forma complecşi cu ADP-ul, blocând
metabolismul
c) Calciul se găseşte în proporţie de 90% în oase şi dinţi
d) Compuşii de beriliu se folosesc în biochimie
903. Despre compuşii beriliului sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Provoacă afecţiuni cardiace

b) Sunt toxici, mai ales când sunt inhalaţi ca pulberi
c) Produc iritaţii locale dureroase
d) Doza letală este mai mică la ingerare decât la administrare
intravenoasă

904. Despre ionii de magneziu sunt adevărate afirmaţiile următoare
a) Este un microelement
b) Intră în compoziţia unor metaloenzime
c) Constituie unii din principalii componenţi ai scheletului
d) Reprezintă tonic psihic

a) Au rol plastic
b) Reglează peste 300 enzime
c) Intervin în procesele de diviziune celulară
d) Participă la controlul excitabilităţii celulare

a) Reglează temperatura corpului

b) Activează unele sisteme enzimatice
c) Excesul determină reacţii alergice şi dischinezie biliară
d) Ajută la buna funcţionare a muşchilor cardiaci

a) Excesul are acţiune excitantă asupra sistemului nervos

b) Previne osteoporoza
c) Carenţa determină vasodilataţie
d) Carenţa determină accidente vasculare
908. Despre MgCO3 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

excepţia uneia, şi anume:

a) Are acţiune laxativă b) Se administrează intravenos pentru mărirea
magneziemiei
c) Intră în compoziţia unor d) Intră în compoziţia unor măşti cosmetice cu
paste de dinţi proprietăţi astringente
909. Despre MgCO3 este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se foloseşte ca pansament gastric b) Intră în compoziţia Sărurilor pentru

rehidratare orală
c) Se administrează intravenos pentru d) Se foloseşte ca material de umplere
acţiunea sa anticonvulsivantă pentru diverse medicamente
910. Despre MgSO4 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Are acţiune colagogă şi coleretică b) Are acţiune detoxifiantă

c) Are acţiune miorelaxantă asupra d) Se administrează doar pe cale
pereţilor intestinali orală

uneia, şi anume:
a) Se administrează în atacurile b) Este folosit în tratarea afecţiunilor

severe de astm cardiace
c) Se foloseşte în compoziţia unor d) Se foloseşte sub formă de cata-
paste de dinţi plasme

uneia, şi anume:
a) Se administrează în bradicardie b) Se foloseşte în tratarea eclampsiei

c) Se foloseşte în tratarea abceselor şi d) Previne paralizia cerebrală a nou-
acneei născuţilor
913. Despre ionii de calciu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

a) Au rol în diminuarea intensităţii unor procese alergice

b) Pentru absorbţia calciului este necesar un raport între calciu
şi magneziu de 2:1
c) Hipocalcemia se manifestă prin creşterea excitabilităţii neu-
romusculare
d) Au rol în procesul de coagulare sanguină

a) Lipsa conduce la osteomalacie

b) Au rol în transferul ionilor de sodiu şi potasiu prin membrana
celulară
c) Mai puţin de 1% din calciul din organism este implicat în con-
tracţia musculară
d) Pentru absorbţia calciului este necesar un raport între calciu
şi fosfor de 3:1

a) Ingerarea în cantitate mare de- b) Au rol în transferul ionilor de sodiu

termină iritaţii gastrointestinale şi potasiu prin membrana celulară
c) Hipocalcemia se manifestă prin d) Se administrează în cefalee
somnolenţă

a) Calciul ionic are rol în activitatea b) Carenţa determină nervozitate

catalitică a enzimelor
c) Hipercalcemia se manifestă prin d) Administrarea de calciu se face în

hipotonie musculară tulburări de menopauză
917. Despre CaCl2 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Se foloseşte pentru mărirea calcemiei b) Are gust foarte sărat

c) Intră în compoziţia Sării fără sodiu d) Se administrează doar pe cale orală
918. Despre CaBr2 este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se foloseşte în medicina homeopată b) Are acţiune sedativă

c) Are acţiune antiacidă d) Se administrează pe cale orală
919. Despre CaBr2 este adevărată afirmaţia următoare:
a) Se foloseşte în tratarea b) Intră în compoziţia Sării fără sodiu

hiperfosfatemiei
c) Are acţiune anticonvulsivantă d) Se administrează în procesele alergice
920. Despre CaCO3 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Se foloseşte în tratarea b) Se foloseşte pentru mărirea calcemiei

hiperfosfatemiei
c) Se administrează intravenos d) Se foloseşte ca pansament gastric
921. Despre CaCO3 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Are acţiune colagogă b) Intră în compoziţia pastei de dinţi

c) Se foloseşte ca material de umplere pen- d) Se foloseşte în medicina homeo-
tru unele medicamente pată
922. Referitor la compuşii de bariu, este falsă afirmaţia:

a) Prin inhalarea de compuşi de bariu sub formă pulverulentă şi
acumularea în plămâni se produce baritosis
b) Compuşii nu sunt toxici
c) Ionii acţionează ca un stimulent nervos
d) Bariul nu se bioacumulează
923. Despre compuşii de bariu sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Compuşii solubili afectează sis- b) BaS se foloseşte în imagistica cu raze X a

temul nervos tractului digestiv
c) Ionii de bariu blochează canalele d) Ionii de bariu substituie ionii de calciu din
de ioni de potasiu oase
924. Despre compuşii solubili de bariu sunt adevărate afirmaţiile

a) La inhalare sau ingerare apar b) Ionii de bariu nu se bioacumulează

convulsii
c) Intoxicaţia se numeşte baritosis d) BaSO 4 este un toxic al fibrei musculare
925. Despre compuşii solubili de bariu sunt adevărate afirmaţiile

a) Inhalarea determină iritarea b) Intoxicaţia acută se manifestă prin tul-

tractului respirator burări circulatorii
c) BaCO3 se foloseşte în imagistica cu d) Toxicitatea este cauzată de modificarea
raze X pentru că este insolubil şi nu permeabilităţii membranei celulare
se absoarbe
926. Despre BaSO4 sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Este insolubil şi nu se absoarbe b) Este radioopac pentru că are masă

moleculară mare
c) Se foloseşte în imagistica cu raze X d) Niciuna dintre variante
927. Despre compuşii de aluminiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Au acţiune tioloprivă
b) Activează succindehidrogenaza
c) Au consecinţe asupra sistemului nervos
d) Sărurile sale se pot folosi ca pansamente gastrice
928. Despre compuşii de aluminiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Acumularea în organism are efect b) Absorbţia de aluminiu provoacă anemie

alopeciant
c) Absorbţia de aluminiu provoacă d) Inhibă procesul de fosforilare şi sinteza
osteomalacie de ATP
929. Au efect astringent şi antiseptic, fiind folosiţi în cosmetică şi

dermatologie, următorii compuşi, cu excepţia:
a) AlCl3 b) Al2S3
c) KAl(SO4)2·12H2O d) Al(CH3COO)3
930. Sunt componenţi ai pansamentelor gastrice următorii compuşi,

cu excepţia:
a) Al(OH)3 b) Al2O3
c) Al(CO3)OH d) AlCl3
931. Despre KAl(SO4)2·12H 2O sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Se foloseşte pentru oprirea sânge- b) Se foloseşte în dermatologie sub formă

rărilor superficiale de Creion de alaun
c) Intră în compoziţia unor paste de d) Inhibă dezvoltarea bacteriilor nedorite
dinţi
932. Referitor la compuşii de galiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Există indicaţii privind utilizarea galiului în dentistică

b) Compuşii săi se absorb rapid pe cale cutanată
c) Compuşii săi se folosesc la tratarea cancerelor osoase
d) Vaporii de galiu emit radiaţii colorate benefice
933. Despre galiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Vaporii de GaCl3 produc paralizii par- b) Galiul este concentrat în plămâni

ţiale
c) Ga(NO3)3 se foloseşte cu acţiune an- d) GaCl3 produce iritaţii ale gâtului
tibiotică
934. Despre compuşii de taliu sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Taliul este toxic cumulativ b) Tl2SO4 se foloseşte ca otravă pentru rozătoare
c) Prezintă efect alopeciant d) Tl2CO3 nu este toxic, fiind insolubil

a) Acumularea determină depresii b) Taliul trivalent nu este toxic

c) Provoacă usturimi gastrice d) Conduc la encefalopatie

a) Absorbţia taliului este lentă b) Acumularea produce lipsa apetitului

c) Determină oprirea ciclului menstrual d) Afectează vederea
937. Considerând compuşii de taliu sunt adevărate afirmaţiile

a) Afectează funcţiile genitale

b) Taliul are acţiune tioloprivă
c) Produce convulsii epileptiforme

a) Acumularea determină paralizia membrelor inferioare

b) Intoxicaţia cu taliu este reversibilă
c) Provoacă usturimi gastrice
d) Produce moartea prin stop respirator
939. Despre germaniu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

a) Stimulează imunitatea b) Germaniul este un macroelement

c) Carenţa de germaniu conduce la apa- d) Combinaţiile germaniului sunt slab
riţia aterosclerozei toxice
940. Despre germaniu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu
a) Are efect antioxidant b) Este implicat în transportul

oxigenului la ţesuturi
c) GeO2 este de 3 ori mai toxic decât As2O 3 d) Are efect analgezic
941. În ce priveşte germaniul sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

a) Lipsa germaniului are efect negativ asupra tractului intestinal

b) Unii compuşi se folosesc în combaterea anemiei pernicioase

c) Reduce durerile
d) Are efect neurotoxic
942. Cu privire la staniu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

a) Intră în componenţa unor enzime

b) Aliajele cu aurul şi argintul sunt folosite în tehnica dentară
c) În organism interacţionează cu vitamina B2
d) Este benefic în intoxicaţiile cu monoxid de carbon
943. Despre staniu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Lipsa determină deficienţe de creştere

b) A fost evidenţiat în ficat şi rinichi
c) Excesul se manifestă prin osteomalacie
d) Excesul determină tulburări cognitive
944. Despre staniu sunt adevărate afirmaţiile următoare cu excepţia

uneia, şi anume:
a) Intră în compoziţia unor b) Compuşii anorganici de staniu sunt mai

metaloenzime toxici decât compuşii organici de staniu
c) Intoxicarea cu staniu determină d) Excesul de staniu determină iritarea ochi-
scăderea imunităţii lor
945. Referitor la staniu sunt adevărate este falsă afirmaţia

următoare:
a) Intoxicarea cu staniu determină scăderea imunităţii

b) Compuşii anorganici de staniu sunt mai toxici decât compuşii
organici de staniu
c) Excesul de staniu determină iritarea ochilor

d) Staniul se găseşte în organism în urme
946. Despre plumb şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Este toxic tiolopriv b) Pb(CH3COO)2 se foloseşte pentru tratamentul luxaţiilor

c) Afectează sistemul car- d) PbS este una din combinaţiile cel mai puţin toxice
dio-vascular
947. Despre plumb şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) PbSO4 nu este toxic cumulativ b) Excesul de plumb conduce la metroragii

c) PbBr2 se foloseşte pentru valenţe- d) Pb(NO3)2 provoacă cancer pulmonar
le sale sedative

următoare:
a) PbCl2 provine, în aer, din compuşii de b) Excesul de plumb conduce la defici-

plumb adăugaţi benzinelor enţe de creştere
c) PbSO4 are toxicitate redusă, fiind in- d) PbS se consideră că ar avea canceri-
solubil gen

a) Se consideră că Pb(C2H 5) este po- b) Ca urmare a intoxicării, este afectat

tenţial cancerigen sistemul nervos
c) Intoxicaţia se numeşte saturnism d) Intoxicarea cu plumb conduce la gută

a) Inhibă factorii NADH şi NADPH b) PbSO4 este toxic prin inhalare

c) Plumbul are efecte enzimatice d) Fiind insolubilă, PbCl2, nu are acţiu-
ne asupra organismului

a) Plumbul influenţează procesele redox la b) Saturnismul provoacă avorturi

nivel celular spontane
c) Intoxicaţiile au loc cu Pb(CH 3)4, adăugat d) PbCl2 pătrunde în organism prin
benzinelor pentru creşterea cifrei octanice respiraţie
952. Ţinând cont de plumb şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Saturnismul se manifestă prin înnegrirea gingiilor

b) Saturnismul provoacă avorturi spontane
c) Referitor la carbonatul bazic de plumb se consideră că ar
avea valenţe cancerigene
d) Cea mai importantă cale de pătrundere a plumbului în orga-
nism este cea respiratorie

a) Ionii de plumb deplasează unele metale din metaloenzimele

care sintetizează mioglobina
b) Ca urmare a intoxicării, este afectat sistemul nervos
c) Intoxicaţia se numeşte saturnism
d) Intoxicarea cu plumb conduce la moarte infantilă

următoare:
a) Saturnismul conduce la predispo- b) Carenţa de plumb determină deficienţe

ziţie la tuberculoză de creştere

c) Ambele variante d) Niciuna dintre variante
955. Despre stibiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Stibiul trivalent este tiolopriv

b) Compuşii de stibiu se folosesc în combaterea maladiilor tro-
picale
c) Stibiul metalic produce iritaţii locale
d) Compuşii de stibiu anihilează funcţia glicogenă a ficatului
956. Luând în considerare compuşii de stibiu sunt adevărate

a) Blochează metabolismul lipidic

b) Compuşii de stibiu produc vasoconstricţie
c) Tartratul de stibiu se foloseşte ca antiparazitic
d) Tartratul de stibiu se foloseşte ca antimaniacal
957. Despre compuşii de stibiu este adevărată afirmaţia următoare:
a) Compuşii de stibiu pot fi folosiţi pe b) Fluorura de stibiu nu este toxică, fiind

cale orală, deoarece hidrolizează la insolubilă
Sb2O3, care este insolubil
c) Compuşii divalenţi sunt insolubili, deci d) Tartratul de stibiu şi potasiu se folo-
nu sunt toxici seşte ca antivomitiv
958. Despre compuşii de bismut este adevărată afirmaţia următoare:
a) Compuşii de bismut sunt toxici dacă sunt b) Compuşii de bismut sunt toxici
introduşi prin injecţii intravenoase dacă sunt introduşi pe cale orală
c) Compuşii de bismut nu sunt toxici dacă d) Compuşii de bismut nu sunt toxici
sunt introduşi prin injecţii intravenoase dacă sunt introduşi pe cale cutanată
959. Considerând compuşii de bismut este falsă afirmaţia următoare:
a) Are acţiune alergizantă

b) Salicilatul de bismut distruge viermii intestinali
c) Camfocarbonatul de bismut în tratarea sifilisului
d) Subnitratul de bismut se administrează intravenos în comba-
terea hipertensiunii arteriale
960. Despre compuşii de bismut sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) BiCO3(OH) se foloseşte ca pansament b) Bismutul este toxic cumulativ

gastric
c) Bi5O(OH)9(NO3)4 se foloseşte ca inhibitor ai d) Bi5O(OH)9(NO3)4 se foloseşte în
pompei de protoni combaterea hipertensiunii
961. Privitor la compuşii de bismut este falsă afirmaţia următoare:
a) Intoxicaţia reduce metabolismul proteic

b) Bismutul este toxic tiolopriv
c) Compuşii de bismut se administrează pe cale orală
d) Unii compuşi de bismut se folosesc ca dezinfectant extern

a) C6H4OCOOBiOH distruge viermii in- b) C6H4OCOOBiOH se foloseşte în indi-

testinali gestii
c) Bismutul are efect cancerigen d) (BiO)2CO3 se foloseşte ca pansament
gastric

a) Bismutul blochează grupările tiolice b) Intoxicaţia cu bismut conduce la osteo-

poroză
c) Bi(NO3)3 se foloseşte ca pansa- d) Intoxicaţia cu bismut conduce la
ment gastric methemoglobinemie

a) Intoxicaţia cu bismut provoacă b) Intoxicaţia cu bismut inhibă respiraţia
convulsii celulară
c) Intoxicaţia cu bismut scade d) Intoxicaţia cu bismut determină oligurie
hematopoeza
965. Despre zirconiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Compuşii de zirconiu au toxicitate b) Silicatul de zirconiu se utilizează ca

mică pansament gastric
c) Zirconiul metalic are toxicitate re- d) Zirconiul metalic se foloseşte sub formă
dusă de plăci în chirurgia craniană
966. Despre compuşii de vanadiu este adevărată afirmaţia

următoare:
a) VOSO4 are acţiune roburantă b) VSO4 ajută la asimilarea ferului

c) Vanadiul metalic se foloseşte sub formă d) VOSO4 mimează acţiunea insuli-
de plăci în chirurgia craniană, datorită iner- nei la diabeticii de tip II
ţiei chimice şi mecanice mari
967. Referitor la compuşii de vanadiu este falsă afirmaţia următoare:
a) Vanadiul este implicat în producţia de hormoni

b) Facilitează transportul glucozei la muşchii scheletici
c) Se găseşte în organism în cantitate mare
d) Lipsa de vanadiu duce la cartilaje de proastă calitate
968. Cât despre compuşii de vanadiu este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Forma benefică este forma b) Forma benefică este forma trivalentă

divalentă
c) Forma benefică este forma tetrava- d) Forma benefică este forma pentavalen-

lentă tă
969. În ce priveşte compuşii de vanadiu este falsă afirmaţia

următoare:
a) Lipsa vanadiului determină creşterea b) Lipsa vanadiului conduce la anemie

excitabilităţii
c) Stimulează sinteza glicogenului d) Lipsa vanadiului determină diabet
970. Ţinând seama de compuşii de vanadiu sunt adevărate

a) Vanadiul este implicat în creşterea b) Lipsa vanadiului afectează fertilitatea

oaselor şi dinţilor bărbaţilor
c) Vanadiul este implicat în funcţionarea d) Inhibă formarea colesterolului în va-
glandei tiroide sele sanguine
971. Considerând compuşii de vanadiu sunt adevărate afirmaţiile

a) Lipsa vanadiului determină defici- b) Carenţa de vanadiu afectează capa-

enţe de creştere citatea femeilor de a rămâne însărcinate
c) Vanadiul ameliorează sensibilita- d) Compuşii de vanadiu de sinteză pot fi
tea la insulină toxici
972. Despre compuşii de vanadiu este falsă afirmaţia următoare:
a) Compuşii de vanadiu au proprie- b) Excesul de vanadiu afectează sistemul

tăţi antisifilitice nervos
c) Excesul de vanadiu se concre- d) Intoxicaţia cu vanadiu se realizează doar
tizează prin deficit de creştere prin injecţii intravenoase, deoarece compuşii
introduşi pe altă cale sunt hidrolizaţi
973. Referitor la compuşii de vanadiu sunt adevărate afirmaţiile


a) V2O5 determină iritaţii ale ochilor b) Nu s-au constatat excese de vanadiu te-
travalent
c) V2O5 determină edem pulmonar d) Excesul de vanadiu determină afecţiuni
cardio-vasculare
974. Cu privire la compuşii de crom este falsă afirmaţia următoare:
a) Rolul principal al cromului constă în reglarea glicemiei

b) Cromaţii produc leziuni cutanate
c) Cromul trivalent în exces conduce la dureri în gât
d) Excesul de crom trivalent determină prurit
975. Luând în considerare compuşii de crom sunt adevărate

a) Lipsa cromului determină hiperpro- b) Nivelul de crom în organism scade pe

teinemie perioada sarcinii
c) Lipsa cromului determină rezistenţă d) Carenţa de crom conduce la
insulinică ateroscleroză
976. În ce priveşte compuşii de crom este falsă afirmaţia următoare:
a) Cromul trivalent intervine în procesul b) Cromul divalent intervine în reglarea

de creştere glicemiei
c) Cromul trivalent se fixează pe albumi- d) Cromaţii sunt caustici şi emetizanţi
nele plasmatice
977. Referitor la compuşii de crom sunt adevărate afirmaţiile

a) Cromul trivalent reduce b) Cromaţii produc ulceraţii şi edeme

colesterolemia
c) Cromul hexavalent determină scă- d) Ferul favorizează absorbţia cromului
derea imunităţii

978. Cât despre compuşii de crom este falsă afirmaţia următoare:
a) Lipsa cromului la gravide duce la b) Cromul hexavalent conduce la cancer

creşterea bruscă a masei corporale pulmonar şi cancer nazal
c) Cromul reduce HDL-colesterolemia d) Cromul reduce LDL-colesterolemia
979. Considerând compuşii de crom sunt adevărate afirmaţiile

a) Absorbţia cutanată a cromului trivalent b) Cromul hexavalent este absorbit

este mai mare decât la nivel intestinal mai uşor decât cromul trivalent
c) Carenţa de crom determină afecţiuni car- d) Lipsa de crom determină hiperco-
dio-vasculare lesterolemie
980. Cu privire la compuşii de crom este falsă afirmaţia următoare:
a) Cromul previne cardiopatia ischemică b) Carenţa de crom determină

hiperinsulinemie
c) Carenţa de crom determină hipergli- d) Lipsa de crom afectează sistemul
cemie nervos
981. Legat de compuşii de crom sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Carenţa de crom conduce la glaucom b) Cromul hexavalent este

hipercolesterolemiant
c) Lipsa cromului determină d) K2Cr2O7 determină alterarea mate-
hiperinsulinemie rialului genetic
982. Considerând compuşii de crom este falsă afirmaţia următoare:
a) Lipsa cromului determină b) Deficitul de crom determină hiper-

hiperlipidemie tensiune arterială
c) La muncitorii expuşi la crom trivalent d) Contactul cu cromaţii conduce la

apare cancer pulmonar ulcer de crom
983. Luând în considerare compuşii de crom sunt adevărate

a) Cromul trivalent în exces este methemoglobinizant

b) Inhalarea cromaţilor determină perforaţii ale septului nazal
c) Cromul hexavalent este cancerigen
d) Carenţa de crom conduce la ateroscleroză
984. Despre compuşii de crom sunt adevărate afirmaţiile următoare cu

a) Cromul trivalent în exces determină b) Inhalarea cromaţilor determină per-

şoc hipovolemic foraţii ale septului nazal
c) Cromul hexavalent este d) Carenţa de crom determină reduce-
methemoglobinizant rea fertilităţii
985. Cât despre compuşii de molibden sunt adevărate afirmaţiile

a) Molibdenul intervine în metabo- b) Gradul de absorbţie în organism este redus

lismul celular
c) Molibdenul este component al d) Intervine în mobilizarea ferului din rezervele
unor enzime hepatice şi formarea hemoglobinei
986. În ce priveşte compuşii de molibden sunt adevărate afirmaţiile
a) Expunerea cronică la compuşi insolubili de molibden deter-

mină pneumoconioză
b) Este indicat în fixarea ferului în anemia hipocromă
c) Previne astmul
d) Previne apariţia cariilor dentare
987. Referitor la compuşii de molibden este falsă afirmaţia următoare:

a) Intervine în metabolizarea acizilor nucleici b) Participă la metabolismul ami-

uzaţi noacizilor cu sulf
c) Molibdenul are acţiune caustică asupra d) Intervine în arderea grăsimilor
pielii
988. În ce priveşte compuşii de molibden sunt adevărate afirmaţiile

a) Expunerea cronică la compuşi insolubili b) Excesul de molibden determină

de molibden determină pneumoconioză apariţia anemiei feriprive
c) Aproximativ 90% din molibdenul ingerat d) Mobilizează ferul din rezervele
este absorbit de organism hepatice
989. Privitor la compuşii de molibden este falsă afirmaţia următoare:
a) Intervine în producerea de energie b) Este component al unor enzime

redox
c) Are rol important în procesul de creştere d) Previne diabetul
990. Cu privire la compuşii de molibden sunt adevărate afirmaţiile

a) Are rol în curăţarea celu- b) În concentraţii mici antagonizează spasmul pro-

lelor de sulfiţi dus de ionii de bariu
c) Previne cancerul d) În exces determină asimilarea redusă a cuprului
991. Despre compuşii de mangan este falsă afirmaţia următoare:
a) Manganul este macroelement b) KMnO4 este antiseptic extern

c) Manganul divalent este indicat în d) Manganul heptavalent produce basedow
artrită manganic
992. În legătură cu compuşii de mangan sunt adevărate afirmaţiile

a) KMnO4 este antiseptic extern

b) KMnO4 este methemoglobinizant
c) Carenţa de mangan se manifestă prin zgomote în urechi
d) Manganul divalent produce basedow manganic
993. Considerând compuşii de mangan sunt adevărate afirmaţiile

a) Manganul divalent antagonizează spasmul muscular produs

de ionii de bariu
b) Manganul joacă rol important în activitatea glandelor sexuale
c) Manganul divalent este indicat în diabet
d) Manganul divalent este indicat în dismenoree
994. Referitor la compuşii de mangan este falsă afirmaţia următoare:
a) Manganul este microelement b) Intoxicaţiile cu mangan se manifes-

tă prin amnezie şi halucinaţii
c) Manganul intervine în metabolismul pro- d) MnCl2 este toxic cardiac
teinelor
995. În ce priveşte compuşii de mangan sunt adevărate afirmaţiile

a) KMnO 4 se administrează în hipercoles- b) MnSO4 este tonic roburant

terolemie
c) Manganul divalent este indicat în afecţi- d) Manganul intervine în metabolismul
uni tiroidiene lipidelor
996. Cât priveşte compuşii de mangan este falsă afirmaţia următoare:
a) Manganul intervine în metabolismul b) KMnO4 se administrează în

glucidelor hiperlipidemie
c) MnCl2 se foloseşte în acnee d) Manganul joacă rol important în activita-
tea glandelor sexuale
997. Considerând compuşii de mangan sunt adevărate afirmaţiile


a) Specia divalentă induce sinteza b) Manganul heptavalent este corosiv local
hemoglobinei
c) Manganul divalent este indicat în d) Excesul de mangan poate cauza embo-
diabet lii pulmonare
998. În legătură cu compuşii de mangan este falsă afirmaţia următoare:
a) Carenţa de mangan se manifestă b) Manganul joacă rol important în activita-

prin zgomote în urechi tea glandelor endocrine
c) Excesul de mangan poate cauza d) Carenţa de mangan se manifestă prin
impotenţă cecitate
999. Cu privire la compuşii de mangan sunt adevărate afirmaţiile

a) MnCl2 se foloseşte în schizofrenieb) Manganul divalent este indicat în dis-

menoree
c) Excesul de mangan scade rezisten- d) Lipsa de mangan se manifestă prin ne-
ţa oaselor fertilitate
1000. În ce priveşte compuşii de mangan este falsă afirmaţia

următoare:
a) Manganul heptavalent este b) KMnO4 este hepatotoxic

indicat în anemie matinală
c) KMnO 4 este vasoplegic d) Lipsa de mangan se manifestă prin anemie
1001. Cu privire la fer şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile
a) Suplimentele cu fer se administrează strict în anemie

b) Glutamatul feros se administrează în anemii hipocrome
c) Ferul este component al mioglobinei
d) Ferul divalent este component al heminelor
1002. Despre fer şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile următoare


a) Organismul reţine doar ferul trivalent b) Ferul este component al citocromilor

c) Fe2(SO4)3 are proprietăţile astringente d) Boala produsă de excesul de fer se
numeşte sideroză
1003. În legătură cu ferul şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) FeCO3 se foloseşte în tratamentul b) Supradozarea ferului duce la cram-

anemiei pe şi vomă
c) Ferul este depozitat în glandele sexua- d) Cantităţi mari de cafeină inhibă ab-
le şi endocrine sorbţia ferului
1004. Cât priveşte ferul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Ferul este component al vitaminei b) Deferoxamina se foloseşte în caz de

B6 exces de fer
c) Glutamatul feros se administrează d) Absorbţia ferului este favorizată de aci-
în anemii hipocrome ditatea din stomac
1005. Cât despre fer şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Fe2(SO4)3 se foloseşte în trata- b) K2[Fe(NO)(CN)5] are efect vasodilatator

mentul anemiei
c) Ferul este depozitat în ficat şi d) Absorbţia ferului este redusă de mediul
splină bazic din intestin
1006. Cât priveşte ferul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile
a) K2[Fe(NO)(CN)5] are efect astringent

b) Carenţe apar la lehuze
c) Excesul de fer determină scăderea nivelului de cupru din or-
ganism
d) Este depozitat îndeosebi în ficat

1007. Referitor la fer şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Hemul se formează în jurul ferului b) Nu se cunosc cazuri de intoxicare

divalent cu fer
c) FeSO4 se foloseşte în tratamentul ane- d) Cantităţi mari de mangan inhibă
miei absorbţia ferului
1008. Considerând ferul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Ferul este implicat în transportul oxigenu- b) FeCl3 se foloseşte ca hemostatic

lui la ţesuturi
c) Ferul excesiv lezează celulele din tractul d) Heminele au rol respirator
gastro-intestinal
1009. Despre cobalt şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Cobaltul stimulează absorbţia ferului

b) Cobaltul este implicat în procesul de respiraţie celulară
c) Cobaltul poate ameliora artroza
d) Lipsa cobaltului accentuează retardarea mintală
1010. În legătură cu cobaltul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Forma metalică a cobaltului nu este toxică

b) Lipsa cobaltului determină tulburări circulatorii
c) Cobaltul menţine integritatea sistemului nervos
d) Excesul de cobalt divalent este cancerigen
1011. Cu privire la cobalt şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Co2(CO)8 este toxic iritativ local b) Cobaltul este indicat în dureri

c) Cobaltul intervine în metabolismul lipidic d) Lipsa cobaltului accentuează re-

tardarea
1012. În ce priveşte cobaltul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Excesul de cobalt divalent este toxic b) Cobaltul este hipertensiv

nervos
c) Cobaltul este component al vitaminei d) Cobaltul este benefic în artrita mem-
B12 brelor inferioare
1013. Cât despre cobalt şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Cobaltul este antianemic b) Co2(CO)8 este cancerigen

c) Cobaltul este indicat în palpitaţii d) CoSO4 este antiseptic
1014. Considerând cobaltul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Cobaltul stimulează eritropoeza b) Cobaltul este indicat în anxietate

c) CoCl(OH) este hemostatic d) Cobaltul poate ameliora unele afecţiuni
spastice digestive
1015. Despre nichel şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Nichelul stimulează eritropoieza b) Pulberea de nichel produce cancer

pulmonar
c) Lipsa nichelului determină deficienţe d) Ni(NO3)2 are efect iritant la nivelul ochi-
de creştere lor
1016. Despre nichel şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Combinaţiile complexe de nichel au acţi- b) Lipsa nichelului determină tulbu-

une antineoplazică rări circulatorii

c) Expunerea la nichel conduce la mâncă- d) Nichelul inhibă eritropoieza
rimi de nichel
1017. Referitor la nichel şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Nichelul este component al unor en- b) Nichelul divalent este toxic tiolopriv
zime
c) Lipsa de nichel reduce utilizarea d) Ni(NO3)2 este recomandat în cance-
azotului rul pulmonar
1018. Considerând nichelul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Excesul de nichel conduce la o exa- b) Acţiunea în cancer a compuşilor de

cerbare a tuturor secreţiilor nichel se bazează pe geometria ionului
complex
c) Ni(NO3)2 irită tractul respirator la in- d) Ni(CO)4 este toxic sufocant
halare
1019. Cât despre nichel şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Pulberea de nichel produce cancer b) Nichelul este toxic al sistemului ner-

nazal vos central
c) Cantitatea cea mai mare de compuşi d) [Ni(asp)Cl] se foloseşte pentru acţiu-
de nichel este asimilată pe cale orală nea sa antitumorală
1020. Despre nichel şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile
a) Stimulează funcţiile ficatului şi pancreasului

b) Lipsa nichelului determină anemie
c) Expunerea la nichel conduce la mâncărimi de nichel
d) Nichelul inhibă eritropoieza
1021. Referitor la metalele platinice şi compuşii acestora este falsă


a) Combinaţiile platinei alterează ADN-ul

b) Aliajele pe bază de platină se folosesc în chirurgia craniană
c) Cisplatinul este primul compus complex cu acţiune
antineoplazică
d) În tratarea cancerului se folosesc izomerii trans ai complexe
ale metalelor platinice
1022. Sunt compuşi antitumorali următorii, cu excepţia unuia, şi

anume:
a) Spiroplatinul
b) Eloxantinul
c) Bromoplatinul
d) Cycloplatinul
1023. Despre metalele platinice şi compuşii acestora sunt adevărate

a) Platina metalică nu este peri- b) Aliajele pe bază de iridiu se folosesc în

culoasă tehnica dentară
c) (NH4)2[PtCl6] are acţiune d) Doar izomerii cis ai combinaţiilor complexe
antimicrobiană ale metalelor platinice au acţiune
antitumorală
1024. Referitor la metalele platinice şi compuşii acestora este falsă

a) În tratarea cancerului se folo- b) Aliajele pe bază de platină se folosesc în

sesc compuşi liposolubili de plati- chirurgia craniană
nă
c) Cisplatinul este primul compus d) Izomerii trans ai combinaţiilor complexe
complex cu acţiune antineoplazică ale metalelor platinice stimulează metabo-
lismul la nivelul ficatului şi pancreasului

1025. Considerând compuşii metalele platinice este falsă afirmaţia
următoare:
a) Compuşii de platină afec- b) Compuşii de platină au acţiune antireumatică

tează auzul
c) K2[PtCl6] este o substanţă d) Combinaţiile complexe de platină trebuie să
toxică formeze compuşi cu structură plan-pătrată cu
ADN-ul pentru a avea acţiune antitumorală
1026. Cât despre compuşii metalele platinice sunt adevărate

a) Compuşii de platină afectează metabo- b) Compuşii de platină afectează

lismul hepatic măduva osoasă
c) Compuşii de platină au acţiune antivira- d) Prezenţa K2[PtCl4] duce la
lă dimerizarea proteinelor

anume:
a) Cisplatinul b) Carboplatinul
c) Iproplatinul d) Cloroplatinul

anume:
a) Spiroplatinul b) Eloxantinul
c) Bromoplatinul d) Cycloplatinul
1029. Despre cupru şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Cuprul este toxic hepatic

b) Intoxicaţia cu cupru se manifestă prin tulburări nervoase
c) Cuprul se găseşte în mediul intracelular
d) În cantităţi mari, compuşii de cupru pot determina moartea

1030. Referitor la cupru şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Cuprul monovalent este toxic tiolopriv

b) Compuşii cu cupru se folosesc în intoxicaţiile cu fosfor
c) În exces poate produce surditate
d) În cantitate mare este methemoglobinizant
1031. Despre compuşii cuprului sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Cuprul se găseşte în pigmenţi trans- b) Cuprul participă la procese redox

portori de oxigen
c) Prezintă importanţă farmaceutică d) CuSO4 se foloseşte în intoxicaţiile
specia monovalentă cu fosfor
1032. Referitor la compuşii cuprului este falsă afirmaţia următoare:
a) Ingerarea de cantităţi mari are acţiune b) CuCl2 se foloseşte pentru acţiu-

paralizantă asupra muşchilor striaţi nea hemostatică
c) CuSO4 se foloseşte în astenie d) Cuprul este component al unor
enzime redox
1033. Despre cupru şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Cuprul este toxic hepatic b) Intoxicaţia cu cupru se manifestă prin tulbu-

rări nervoase
c) Cuprul se găseşte în mediul d) Intoxicaţia acută cu cupru poate determina
intracelular stop cardio-respirator
1034. Cât despre compuşii cuprului sunt adevărate afirmaţiile

a) Specia divalentă a cuprului inhibă sinteza b) CuCl2 se foloseşte în astenie

hemoglobinei
c) Cuprul este toxic la nivelul muşchilor stri- d) Compuşii cuprului divalent sunt
aţi astringenţi
1035. În ce priveşte compuşii cuprului este falsă afirmaţia următoare:
a) Intoxicaţia cu CuCl2 conduce la stop b) CuCO 3·Cu(OH)2 a provocat în tre-

cardio-respirator cut moartea celor care foloseau vase
de cupru pentru păstrarea hranei
c) Cuprul este component al hemociani- d) Cuprul are acţiune hipotensivă
nei
1036. În legătură compuşii cuprului sunt adevărate afirmaţiile

a) CuSO4 se foloseşte în anemie b) CuCl2 se foloseşte doar în uz extern

c) Cuprul se elimină prin calculii biliari d) Cuprul este toxic la nivelul rinichilor
1037. Referitor la argint şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Absorbit prin piele, provoacă colorarea acesteia în albastru

b) Sub formă coloidală, argintul intră în compoziţia
antiperspirantelor
c) Aliajele de argint se folosesc în tehnica dentară
d) Compuşii solubili sunt keratolitici
1038. Despre argint şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:

a) Argintul este un microelement b) Aliajele de argint se folosesc în tehni-
ca dentară
c) AgCl este component al bandajelor d) Intoxicaţia cu argint se numeşte argirie
antiseptice
1039. Cu privire la argint şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile


a) Argintul are mare putere bactericidă b) AgNO3 are acţiune dezinfec-
tantă
c) Argintul coloidal inhibă, la bacterii, enzimele d) Argintul este component al
de metabolizare a oxigenului unor enzime
1040. Considerând argintul şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) AgNO3 se foloseşte în conjuctivitele b) Argintul absorbit determină colorarea

nou-născuţilor pielii în albastru
c) Enzimele cu argint controlează me- d) AgCl este adăugată rezervoarelor de
tabolismul aminoacizilor cu sulf apă potabilă, ca agent antimicrobian
1041. Referitor la argint şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Nu s-a raportat intoxicaţie cu b) Argintul coloidal nu interacţionează cu celu-

argint lele umane
c) AgNO3 se foloseşte de către d) Crema cu argint-sulfadiazină se foloseşte în
manichiuriste tratamentul arsurilor
1042. Cât despre argint şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) AgCl se foloseşte ca antidot în intoxi- b) Argintul se depune în muşchii striaţi

caţiile cu mercur
c) AgNO3 se foloseşte pentru vindecarea d) Argintul coloidal intră în compoziţia
ulcerelor orale deodorantelor
1043. Despre aur şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile următoare
a) Compuşii de aur sunt toxici pentru organism

b) Din aur se realizează plăcile folosite ca proteze
c) Aurotiomalatul de sodiu se foloseşte în tratarea reumatismului
d) După o folosire îndelungată scade numărul de eritrocite
1044. Despre aur şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Aurul este un component al unor enzime b) Din aur se realizează plăcile fo-
losite ca proteze
c) Compuşi de aur sunt folosiţi în tratamen- d) Aurul coloidal a fost recomandat
tul malariei pentru creşterea energiei
1045. Referitor la aur şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Aurotiomalatul de sodiu are acţiune b) Auranofinul se foloseşte ca antire-

antivirală umatic
c) Aurul coloidal este agent anti- d) Compuşi de aur sunt folosiţi în hi-
îmbătrânire perglicemiile extreme
1046. În legătură cu aurul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Aurotiomalatul de sodiu se foloseşte în b) Compuşii de aur precipită albumi-

tratamentul contra HIV nele din stomac
c) Auranofinul se foloseşte în tratarea d) Aurul coloidal are proprietăţi antio-
cancerului xidante
1047. Considerând aurul şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Aurul este un component al b) Aurotioglucoza are acţiune antireumatică

unor enzime
c) Aurul coloidal reglează tempe- d) Aliajele din aur se folosesc în tehnica
ratura corpului dentară
1048. Referitor la aur şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Aurul coloidal are proprietăţi antioxidante

b) Aurul coloidal se foloseşte în infecţii
c) Ingerate în cantitate mare, combinaţiile de aur produc produc
eroziuni ale ţesuturilor
d) Intoxicaţia cu compuşi de aur se numeşte auroză
1049. Despre zinc şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Integritatea sistemului imunitar se corelează cu cantitatea de

zinc din organism
b) Zincul este indicat în pierderea gustului şi mirosului
c) Zincul reglează nivelul de vitamină D
d) Zincul este indicat în nervozitate
1050. Cât despre zinc şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Cea mai mare cantitate de zinc este de- b) Lipsa zincului conduce la osteo-
pozitată în prostată malacie
c) Cu ZnCO3 se aditivează alimentele pen- d) Zn4O(CH 3COO)6 se adaugă gu-
tru furnizarea de ioni de zinc melor de mestecat pentru a conferi
senzaţia de „respiraţie proaspătă”
1051. Referitor la zinc şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Zincul are rol în reducerea hema- b) Zincul ajută la transformarea tiroxinei în

topoiezei triiodtironină
c) Carenţa de zinc afectează dez- d) Zincul favorizează sinteza acizilor nucle-
voltarea sexuală ici
1052. În ce priveşte zincul şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Zincul este un macroelement b) Zincul are rol important în activitatea

organelor sexuale
c) Zincul se găseşte, îndeosebi, ex- d) Ajută la buna funcţionare a glandei sali-
tracelular vare
1053. Despre zinc şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile următoare

a) Zincul are rol în buna funcţionare b) Excesul de zinc provoacă hipercoleste-

a creierului rolemie
c) Lipsa zincului duce la hipertrofie- d) Zincul este excretat în secreţiile pan-
rea testiculelor creatice
1054. Cu privire la zinc şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Zincul este indicat în sindroame b) ZnCO3 are acţiune antiseptică la nivelul

alergice pielii
c) Zincul influenţează sistemul imu- d) Analizorul gustativ, olfactiv şi tactil nu ar
nitar al organismului funcţiona corespunzător în lisa unui aport
corespunzător de zinc
1055. În ce priveşte zincul şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Ca urmare a proprietăţilor astringente ale ionului b) Carenţa de zinc deter-

de zinc, se distrug celulele epiteliale olfactive, ceea mină căderea părului
ce reduce permeabilitatea membranelor
c) ZnCO3 se foloseşte în compoziţia şampoanelor d) Zincul are acţiune caus-
tică locală
1056. Având în vedere zincul şi compuşii săi se poate afirma:
a) Excesul de zinc produce exitus b) Zn4O(CH 3COO)6 inhibă dezvoltarea

prin edemul glotei plăcii bacteriene
1057. Cât priveşte zincul şi compuşii săi este adevărat că:
a) Intoxicaţia cu zinc se manifestă la b) Supradozarea cu zinc determină ane-

nivel hepatic mie
1058. Referitor la zinc şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Durata răcelii se reduce semnificativ b) Supradozarea produce febră

dacă se administrează compuşi de zinc în
primele 48 ore de la debutul bolii
1059. Despre zinc şi compuşii săi se poate afirma:
a) Pentru reducerea duratei răcelii se fo- b) Excesul de zinc are acţiune para-
loseşte gel pe bază de gluconat de zinc lizantă la nivelul sistemului nervos
central
c) Zn4O(CH 3COO)6 se foloseşte în trata- d) Toate variantele
mentul acneei
1060. Cât despre zinc şi compuşii săi se poate spune:
a) Supradozarea determină hipotermie b) Zincul este methemoglobinizant

c) Zincul ajută la vindecarea fracturilor d) Niciuna dintre variante
1061. Având în vedere zincul şi compuşii săi este adevărat că:
a) Zincul are rol în menţinerea acuităţii b) Zincul se asimilează din alimente în

vizuale proporţie de 60 ÷ 70%
c) Zincul intervine în procesele electri- d) Niciuna dintre variante
ce de membrană
1062. Ţinând cont de zinc şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Lipsa zincului determină afectarea b) ZnCl2 se foloseşte în uz intern, ca
analizorului auditiv supliment de zinc
c) Zincul are proprietăţi antiinflamatoa- d) Excesul de zinc apare în sindromul
re Chron
a) Lipsa de zinc determină întârzieri în b) Zn4O(CH3COO)6 se foloseşte pentru

cicatrizarea rănilor inhibarea absorbţiei ionilor de mercur în
boala Wilson

c) ZnCl2 se foloseşte ca antiseptic în d) Zincul grăbeşte vindecarea arsurilor
stomatologie
1064. Despre zinc şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Zincul are rol important în metabolis- b) Zincul stimulează asimilarea unor

mul proteinelor vitamine
c) Lipsa de zinc apare la femeile aflate d) Excesul de zinc conduce la infecţii
la premenopauză repetate
1065. Considerând zincul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Zincul este indicat în pierderea b) Dereglarea metabolismului zincului duce

auzului la degenerescenţă maculară
c) Zincul stimulează buna funcţio- d) Zincul este indicat în sindromul de colon
nare a hipofizei iritabil
1066. Privitor la zinc şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Carenţa de zinc determină atrofie b) ZnCl2 are acţiune antiseptică şi

testiculară keratolitică
c) Deficitul de zinc este întâlnit la per- d) Cea mai mare cantitate de zinc este
soanele care suferă de boală Chron concentrată în glanda tiroidă
1067. În ce priveşte zincul şi compuşii săi este falsă afirmaţia
următoare:
a) Peste 300 enzime depind de apor- b) Zincul are rol în funcţionarea organelor
tul de zinc sexuale
c) ZnSO4·7H2O se foloseşte cu acţiu- d) Trei din cei cinci analizatori senzuali
ne antireumatică nu ar funcţiona în lipsa unei cantităţi
adecvate de zinc
1068. Cât despre zinc şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Lipsa zincului determină funcţionarea b) Zincul este component al unor

incorectă a analizatorului cutanat proteine structurale de stocare
c) Cea mai mare cantitate de zinc este de- d) ZnO se foloseşte în tratamentul
pozitată în prostată unor afecţiuni ale pielii
a) Excesul de zinc produce exitus prin edemul glotei

b) Zincul este component al unor enzime redox
c) Zincul este concentrat în pancreas
d) Lipsa zincului prelungeşte timpul de vindecare a rănilor
1070. Cu privire la zinc şi compuşii săi este falsă afirmaţia următoare:
a) Dereglarea metabolismului zincului este principala cauză a

apariţiei diabetului zaharat
b) Zincul are rol în reducerea hematopoiezei
c) Carenţa de zinc afectează dezvoltarea sexuală
d) Zincul este indicat în sindromul de colon iritabil
1071. În legătură cu zincul şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Deficitul de zinc are rol în b) ZnCO3 intră în compoziţia şampoanelor, cu

ADHD acţiune astringentă
c) ZnSO4·7H2O se foloseşte ca d) Excesul de zinc determină hipercolesterole-
emetic mie
1072. Despre cadmiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Cadmiul apare în organism în cantităţi b) Cadmiul se asimilează, îndeosebi,

foarte mici pe cale aeriană

c) Excesul de cadmiu determină astenie d) Cadmiul este cancerigen
1073. Referitor la cadmiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Cadmiul în exces este toxic b) Cadmiul este tiolopriv

c) Cadmiul are acţiune caustică la nivelul d) Lipsa cadmiului determină defici-
pielii enţe de creştere
1074. Având în vedere cadmiul şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Carenţa de cadmiu reduce reproduce- b) Asimilarea cadmiului se face prin

rea alimentaţie
1075. Luând în considerare cadmiul şi compuşii săi este falsă

a) Rinichii elimină rapid cadmiul din organism, b) Cadmiul se găseşte în orga-

producând deficit în organism nism în urme
1076. Despre cadmiu şi compuşii săi sunt adevărate afirmaţiile

a) Intoxicaţia cu cadmiu determină infertilitate

b) Cadmiul nu este propriu organismului
c) Cadmiul stimulează factorii de creştere din ribozomi
d) Cadmiul blochează grupările tiolice ale enzimelor
1077. Despre mercur şi compuşii săi este adevărată afirmaţia

următoare:
a) Mercurul intră în componenţa unor proteine de stocare

b) Tiomersalul se foloseşte pentru conservarea vaccinurilor
c) Mercurul este toxic tiolopriv
d) Toate variantele
1078. Luând în considerare mercurul şi compuşii săi se poate spune:
a) HgO este component al unguentele anti- b) Hg(CN)2 este antisifilitic

helmintice
1079. Considerând mercurul şi compuşii săi se poate afirma:
a) În intoxicaţia cu mercur se foloseşte te- b) Hg2Cl2 este intră în componenţa

rapia cu rongalit unor unguente
1080. Referitor la mercur şi compuşii săi este falsă afirmaţia

următoare:
a) Dietilmercurul poate provoca intoxicaţii cronice b) Mercurul afectează

rinichii
c) Mercurul divalent are acţiune necrozantă asupra d) Niciuna dintre variante
căilor respiratorii

Teste Propuse Pentru Examen Farmacie 2021 Negru

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Propuse Pentru Examen Farmacie 2021 Negru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chimia Generală şi Anorganică.

Metale – Teste propuse pentru examen 1

1. Numărul de ioni din celula elementară a reţelei cristaline a clo-

a) Cs + – 8 ioni, Cl- – 1 ion

2. Calciul formează cu oxigenul un compus a cărui reţea cristalină

a) Oxid de calciu, CaO

Teste propuse spre rezolvare

4. Reniul poate forma cu oxigenul compusul a cărui reţea cristali-

Teste propuse spre rezolvare

6. Unul din compuşii molibdenului cu fluorul are structura cristalină

Teste propuse spre rezolvare

7. Germaniul poate forma compuşi combinaţii coordinative având

8. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a

Teste propuse spre rezolvare

9. Ştiind structura cristalină a substanţei utile a galenei, să se indi-

10. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a sili-

Teste propuse spre rezolvare

12. Structura cristalină a unei halogenuri a cromului fiind indicată

Teste propuse spre rezolvare

13. Numărul de atomi din celula elementară a reţelei cristaline a

14. Hidrogenul poate forma compuşi ionici cu metalele. Structura

Teste propuse spre rezolvare

15. Structura cristalină a substanţei utile a casiteritei este dată în fi-

16. Fiind dată reţeaua cristalină a compusului util din minereul de

Teste propuse spre rezolvare

17. Structura cristalină a substanţei utile a argentitei fiind dată în fi-

18. Azotul formează cu metalele compuşi, de multe ori nestoechio-

Teste propuse spre rezolvare

19. Structura cristalină a unui oxid al lantanului fiind dată în figură,

20. Aluminiul formează cu fosforul compuşi de tipul aliajelor; struc-

Teste propuse spre rezolvare

21. Structura cristalină a substanţei utile a würtzitei fiind următoa-

22. Structura cristalină a substanţei utile din cuprit fiind precizată

Teste propuse spre rezolvare

24. Structura cristalină a substanţei utile ce formează carbidul fiind

Teste propuse spre rezolvare

26. Molibdenul formează cu siliciul combinaţii nestoechiometrice de

Teste propuse spre rezolvare

27. Structura cristalină a substanţei utile a pirotinei fiind dată în fi-

28. Structura cristalină a substanţei utile dintr-un oxid al argintului

Teste propuse spre rezolvare

29. Cromul poate forma cu sulful compusul a cărui reţea cristalină

30. Structura cristalină a substanţei utile a piritei fiind dată în figură,

Teste propuse spre rezolvare

31. Metalele platinice au o afinitate foarte mare pentru hidrogen, pe

32. Zincul poate forma cu oxigenul compusul a cărui reţea cristalină

Teste propuse spre rezolvare

33. Să se precizeze starea de oxidare a azotului în compusul a că-

34. Structura cristalină a substanţei utile a calcopiritei fiind indicată

35. La fel ca restul metalelor tranziţionale, platina are o mare afinitate

Teste propuse spre rezolvare

36. Structura cristalină a substanţei utile a brucitului fiind precizată

37. Tantalul cristalizează în sistem cubic centrat intern, cu densita-

Teste propuse spre rezolvare

39. Ştiind că nichelul are reţea cubică cu feţe centrate, parametrul

41. Rodiul cristalizează în sistem cub cu feţe centrate, constanta

Teste propuse spre rezolvare

43. Potasiul cristalizează în reţea cubică centrată intern, distanţa

44. Rubidiul cristalizează în reţea cubică centrată intern, densitatea

45. Ştiind că argintul adoptă o reţea cubică centrată pe feţe, având

Teste propuse spre rezolvare

47. Reţeaua cristalină a niobiului este cubică centrată intern, cu

49. La cupru se întâlneşte reţea cubică cu feţe centrate, distanţa

Teste propuse spre rezolvare