Rolul familiei în prevenirea tulburărilor de limbaj

„Prin tulburările limbajului înţelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la

manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii
cât şi al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la
imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă.” (M. Guţu, 1975)

Legăturile de atașament dintre copil și familie se stabilesc încă din primele zile de viață ale
acestuia și sunt foarte necesare pentru o dezvoltare armonioasă a copilului. Fiecare copil este
unic având propriul ritm de dezvoltare ce nu poate fi asemănat cu ritmul altor copii aflați în
aceeași perioadă de dezvoltare. Este foarte important ca părinții să cunoască vârsta la care copilul
trebuie să-și dezvolte anumite achiziții iar dacă acestea nu sunt dezvoltate trebuie luate anumite
măsuri. Depistarea precoce și intervenția rapidă (înainte de 5 ani)sunt importante și necesare
pentru rezolvarea tulburărilor de limbaj.

Rolul părinților este acela de a depista, conștientiza și interveni în prevenirea și corectarea

copilului pentru a nu avansa această problemă. Primele semne care ar trebui să-i dea de gândit
familiei sunt:

 Copilul nu emite sunete, silabe, cuvinte, nu vorbește la vârsta de (18-24 luni);

 Vocabularul copilului este redus;
 Prezintă dificultăți de pronunție a unuia sau mai multe sunete;
 Are vorbirea neclară,ori prea lentă, ori prea rapidă sau se bâlbâie;
 Vorbește haoric;
Dacă părintele sesizează aceste nereguli trebuie să consulte un specialist pentru aflarea
diagnosticului și rezolvarea problemelor dacă sunt de natură medicală sau să urmeze
instrucțiunile date de acesta.
Mediul familial poare fi un factor etiologic în apariția tulburărilor de limbaj. Părinții
trebuie să fie conștienți de felul în care vorbesc cu copii lor, trebuie să țină seama de
corectitudinea cuvintelor , de repetarea și corectarea cuvintelor greșite la copii,tonalitatea
vocii atunci când vorbește cu acesta.