A4S1 - Conceptia Asistata de Calculator A Convertoarelor de Masurare - Cursuri

CAPITOLUL 1
METODE DE MODELARE ȘI SIMULARE
1.1. UTILIZAREA PROGRAMELOR MATLAB,

SIMULINK ȘI SPICE PENTRU MODELAREA
ȘI SIMULAREA FUNCȚIILOR ȘI CIRCUITELOR
Printr-o structurare adecvată, circuitele electronice pot

efectua operații matematice (adunare, scădere, diferențiere,
integrare, logaritmare, exponențiere etc.). Proiectarea acestor
circuite, care să realizeze o anumită funcție cerută de o aplicație,
impune, în vederea alegerii soluțiilor optime, analiza pro-
prietăților, a avantajelor și a dezavantajelor lor.
Ca date de referință pentru analiză se consideră valorile și
parametrii funcției studiate pentru domeniul propus de variație a
mărimii de intrare. Acest set de valori corespunde circuitului ideal
și poate fi obținut prin calcul. În acest sens, se recurge la
facilitățile de calcul și la reprezentările grafice ale pachetului de
programe MATLAB.
Folosind și facilitățile de interfațare ale pachetului de
programe SIMULINK, se pot propune diferite combinații de
blocuri funcționale. Un bloc funcțional realizează o funcție mai
simplă decât cea propusă, iar combinația mai multor blocuri
permite realizarea aplicației complexe. Pentru ele pot fi realizate
circuite echivalente după compunerea cărora rezultă circuitul final.
Pașii de parcurgere a algoritmului pot avea altă ordine, în funcție
de analiza propusă. Spre exemplu, un circuit poate fi descompus
în blocuri funcționale și poate fi simulată comportarea circuitului
la modificări ale parametrilor sau funcțiilor de transfer. Astfel se
1
pot corecta neajunsurile, defectele sau se pot adapta funcțiile
circuitelor pentru alte aplicații.
Analiza circuitelor reale este posibilă cu ajutorul
programului de simulare SPICE. Acesta folosește modele de
circuite și algoritmi bazate pe principii electrice generale, care
permit analiza circuitelor, cu o bună aproximare, într-o gamă largă
de curenți și tensiuni. Facilitățile oferite de acest program constau
în verificarea unei idei de circuit fără a fi necesară realizarea
practică a acestuia, realizarea circuitelor cu componente ideale și
realizarea măsurătorilor pe circuitul de test pentru a putea
identifica și izola efectele perturbatoare ale elementelor parazite.
În cazul măsurării pe circuitul real, pot apărea dificultăți datorate
zgomotelor electrice neluate în considerație, lipsei unui
echipament special de test sau chiar a posibilelor avarii.
1.2. ELEMENTUL DE BAZĂ ÎN IMPLEMENTAREA

FUNCȚIILOR MATEMATICE
Elementul de bază cu ajutorul căruia se poate realiza o

diversitate mare de aplicații liniare și neliniare îl reprezintă
amplificatorul operațional. Realizarea unei aplicații liniare
presupune circuite la care semnalul de ieșire este proporțional cu
cel de intrare (eventual cu o întârziere în timp); la aplicațiile
neliniare cele două semnale nu sunt proporționale.
Amplificatoarele operaționale sunt elemente de circuit cu
cuplaj direct, caracterizate printr-o amplificare foarte mare și
concepute să funcționeze într-o bandă largă de frecvențe. Mare
parte din ele au intrarea diferențială, dar sunt și unele tipuri cu un
singur terminal de intrare.
Parametrii esențiali ai unui amplificator operațional ideal
sunt:
 amplificare infinită în buclă deschisă (A0 )
 decalaj nul de tensiune (ue 0 dacă ui+=ui-)
 curent nul de polarizare a intrării (ip1= ip2 0)
2
 impedanță infinită de intrare ( Zi )
 impedanță nulă de ieșire ( Ze 0)
 lărgime infinită de bandă ( B )
 variație nulă de fază ( 0)
Idealizarea parametrilor amplificatorului operațional este
utilă în activitatea practică, permițând să facă apel la relații de
calcul mai simple, cu menținerea erorilor introduse în limite
admisibile. Neglijând neajunsurile unui amplificator operațional
real, caracteristica sa de transfer în tensiune (tensiunea de ieșire
ue în funcție de tensiunea diferențială de intrare uid) are forma
din Fig.1.1. Se constată că această caracteristică prezintă o regiune
centrală, cu pantă constantă și pozitivă, încadrată de două paliere
orizontale. În regiunea centrală a caractersticii funcționarea
amplificatorului operațional este liniară, iar panta caracteristicii
este, prin definiție, amplificarea în tensiune, A.
Fig.1.1. Caracteristica de transfer în tensiune a unui amplificator.
Pentru ca un circuit electronic, ce înglobează un

amplificator operațional, să fie liniar, se impune ca el să aibă
punctul de funcționare în regiunea liniară a caracteristicii.
Regiunea centrală este limitată la valori ale tensiunii de ieșire care
depind de tensiunile de alimentare. Dacă tensiunea de intrare uid
3
crește, astfel încât tensiunea de ieșire se apropie până la 12 V de
tensiunea de alimentare V+ , etajul de ieșire al amplificatorului
operațional intră în saturație. Ca urmare, la o creștere ulterioară a
tensiunii uid, tensiunea de ieșire ue rămâne constantă.
Același fenomen se întâmplă și dacă tensiunea de ieșire
scade, apropiindu-se până la 12 V de tensiunea de alimentare V-.
Limita superioară a tensiunii de ieșire se numește tensiune
de saturație pozitivă (VOH), iar limita inferioară, tensiune de
saturație negativă (VOL).
Circuitele liniare cu amplificatoare operaționale și reacție
negativă au aplicații variate, cele mai utilizate fiind
amplificatoarele de tensiune. Modificând, mai mult sau mai puțin,
conexiunile liniare de bază, se obțin alte circuite, cu o diversitate
aproape nelimitată de aplicații, dintre care unele au roluri care
diferă considerabil de cele ale amplificatoarelor de tensiune.
4
CAPITOLUL 2
SEMNALE ELECTRICE SPECIFICE

IMPLEMENTĂRII FUNCȚIILOR
Prin semnal, în sens larg, se înțelege orice mărime fizică

dependentă de timp și care este purtătoare de informație. Pentru a
conține informație, semnalul trebuie să prezinte o anumită
evoluție în timp, fapt pentru care se consideră că semnalele sunt
funcții de timp.
Semnalele pot fi de natură electromagnetică sau nu
(semnale mecanice, termice, etc.); având în vedere că majoritatea
traductoarelor pentru mărimi neelectrice furnizează la ieșire
semnale electrice, ce pot fi ușor prelucrate sau măsurate, rezultă că
pentru implementarea funcțiilor matematice este necesară
cunoașterea unor elemente specifice acestui tip de semnale. În
Fig.2.1 este prezentată o caracterizare a semnalelor funcție de
parametrii acestora.
Fig 2.1. Clasificarea fundamentală a semnalelor.
Clasificarea prezentată implică următoarele definiții ale

proprietăților semnalelor în raport cu variabila timp:
5
 semnale staționare - au proprietăți medii invariabile în timp,
măsurarea unei astfel de proprietăți nedepinzând de momentul
ales pentru măsurare;
 semnale deterministe - au valoarea instantanee predictibilă în
fiecare moment (de exemplu: semnalul sinusoidal);
 semnale periodice - frecvențele ce compun aceste semnale
sunt toate multipli ai unei frecvențe fundamentale;
 semnale cvasiperiodice - semnale la care raportul a cel puțin
două frecvențe componente este un număr irațional (de
exemplu: compunerea a două seturi independente de
armonici);
 semnale aleatoare - cu proprietăți statistice cunoscute (de
exemplu: valoarea medie, etc.);
 semnale nestaționare - au proprietăți medii dependente de
timp;
 semnale tranzitorii - au o anumită lege de evoluție în timp (de
exemplu: semnalul treaptă, descărcarea unui condensator etc.).
Cel mai simplu semnal determinist poate fi cel furnizat de
o oscilație armonică de forma:
f t   A sin 0t    (2.1)
Semnalul este determinist, deoarece, dacă i se cunosc faza
inițială , valoarea de vârf A și pulsația o, el poate fi complet
caracterizat pe întreg domeniul timp. Dintre semnalele
deterministe, cele periodice se caracterizează prin proprietatea:
f (t )  f (t  nT0 ) (2.2)
unde To este perioada semnalului.
Valoarea instantanee reală a unui semnal se poate exprima
cu relația Euler:
f (t ) 
2 
A j (t  )
e  e  j (t  )  (2.3)
În relația (2.3), f(t) corespunde sumei proiecțiilor a doi
fazori rotitori cu viteze unghiulare de sens opus și de modul A/2.
Un semnal periodic poate fi scris ca o sumă de componente
sinusoidale (sau ca o sumă de fazori rotitori) dacă îndeplinește
6
anumite condiții: funcția periodică să fie uniformă, să fie finită, să
aibă un număr finit de discontinuități precum și de maxime și
minime. În cazul unui astfel de semnal se poate scrie relația:

f (t )   F(n 0 )e jn t
0
(2.4)
n 
unde:
T
1 0
F(n 0 )   2T f (t )e  jn 0 dt (2.5)
T  0
2
O reprezentare intuitivă a problemelor legate de

evoluția semnalelor deterministe în domeniile timp sau
frecvență este dată în Fig.2.2, unde semnalele periodice
sinusoidale 1 și 2 sunt reprezentate în spațiul tridimensional
(timp, amplitudine, frecvență).
Fig.2.2. Evoluția semnalelor în domeniile timp și frecvență.
Funcție de direcția pe care se face observarea acestor

semnale, se obțin cazurile:
 planul (A,t) - corespunde studiului evoluției semnalelor în
domeniul timp, unde rezultanta observabilă este de forma
ilustrată în Fig.2.3;
 planul (A,f) - corespunde studiului evoluției semnalelor în
domeniul frecvență, ilustrat în Fig.2.4.
7
Necesitatea studiului semnalelor atât în domeniul timp, cât
și în domeniul frecvență este evidentă. Studiul în domeniul timp
nu oferă nici o idee asupra compunerii spectrale a semnalelor, iar
studiul în domeniul frecvență nu oferă informații asupra formei
semnalului.
Fig.2.3. Studiul semnalelor în domeniul timp.
Fig.2.4. Studiul semnalelor în domeniul frecvență.
Rezultatele anterioare se pot extinde și în cazul semnalelor

tranzitorii de energie limitată, înlocuind T0 în relația (2.5) cu .
În acest caz, spațiul dintre armonici tinde la zero (1/To 0), iar
F(no) devine o funcție continuă F(). Astfel, ecuația (2.5) se
transformă în:

F( )   f (t )e  jt dt (2.6)

numită transformata Fourier directă, iar ecuația (2.4) ia forma:
1  jt
f (t ) 
2  F( )e d (2.7)
8
adică transformata Fourier inversă.
9
CAPITOLUL 3
MODEL RI I SIMUL RI PRIVIND

IMPLEMENTAREA ELECTRONIC
A FUNC IILOR MATEMATICE DE BAZĂ
Pentru înțelegerea conceptelor privind modelarea și

simularea fenomenelor întâlnite în sistemele tehnice, în acest
capitol sunt prezentate funcțiile matematice uzuale: multiplicarea
cu o constant , sumarea algebric , diferențierea, integrarea,
logaritmarea, antilogaritmarea și modulul. Tratarea acestor operații
este efectuat în domeniul timp, potrivit caracteriz rii dinamice a
comport rii sistemelor.
Ușurința obținerii semnalelor electrice pentru caracte-
rizarea sistemelor face util abordarea implement rii electronice a
blocurilor ce realizeaz funcțiile matematice propuse. Se
analizeaz urm toarele blocuri: amplificator inversor, neinversor,
sumator, diferențiator, integrator inversor și neinversor, derivator
inversor și neinversor, de logaritmare și de exponențiere.
Pentru fiecare caz studiat sunt prezentate funcțiile
matematice realizate, simulate cu ajutorul pachetelor de programe
MATLAB și SIMULINK precum și circuitele electronice ce
realizeaz funcțiile de transfer specifice, simulate, la rândul lor cu
ajutorul pachetului de programe SPICE.
Simul rile sunt realizate pentru determinarea caracteristicii
de conversie, a r spunsului la semnal armonic (SIN), a
caracteristicii dinamice, a r spunsului la semnal treapt (STEP) și
la semnal dreptunghiular (PULSE).
Scopul analizei este de a ilustra concordanța între
rezultatele obținute prin simularea funcției matematice și a
rezultatelor obținute în urma implement rii electronice, precum și
9
simularea funcțional a acesteia. Pentru uniformitatea trat rii s-au
notat cu x și y m rimile de intrare, respectiv de ieșire, pentru
simul rile modelelor matematice cu pachetele de programe
MATLAB și SIMULINK, iar cu ui și ue m rimile de intrare,
respectiv de ieșire, pentru simularea cu pachetul de programe
SPICE a modelelor electronice de circuite.
3.1. MULTIPLICAREA CU O CONSTANT
3.1.1. Multiplicarea cu o constant negativ

(AMPLIFICATORUL INVERSOR).
Funcția matematic studiat este multiplicarea variabilei

x(t) cu constanta k conform relației:
y(t) = -kx(t) ; k = constant ; k R + (3.1)
Programul, scris în MATLAB, care simuleaz modelul
matematic al acestei funcții este prezentat în tabelul 3.1.
Rezultatele simul rii MATLAB sunt ilustrate în Fig.3.1.
c) d)
Fig.3.1. Simularea MATLAB a modelului matematic al multiplic rii
cu o constant negativ :
10
a) caracteristica de transfer; c) r spunsul la semnal STEP;
b) r spunsul la semnal SIN; d) r spunsul la semnal PULSE.
Tabelul 3.1
% Simularea modelului matematic
% al multiplic rii cu o constant negativ
%CALCULUL CARACTERISTICII
%DE TRANSFER
%generarea vectorului semnalelor de intrare
p=.1;
x=-5:p:5;
%calculul vectorului semnalelor de ieșire
y=-3*x;
%reprezentarea grafic a caracteristicii de transfer
subplot(221)
plot(x,x,'-y',x,y,':y')
%CALCULUL R SPUNSULUI LA
%SEMNAL SIN
%generarea vectorului timp
p1=.0001;
t1=0:p1:.05;
%generarea semnalului de intrare
x1=sin(2*pi*50*t1);
%calculul semnalului de ieșire
y1=-3*x1;
%reprezentarea grafic a r spunsului
subplot(222)
plot(t1,x1,'-y',t1,y1,':y')
%SEMNAL STEP
p2=.000002;
t2=0:p2:.001;
%generarea semnalului treapt de intrare
b=length(t2);
a=round(b/5);
x2(1:a)=zeros(1,a);
x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
y2=-3*x2;
11
y2=-3*x2;
subplot(223)
plot(t2,x2,'-y',t2,y2,':y')
%SEMNAL PULSE
p3=.0001;
t3=0:p3:.05;
%generarea semnalului dreptunghiular de intrare
b1=length(t3);
a1=round(b1/5);
C=ones(1,a1);
x3(1:a1)=C.*.5;
x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*.5;
y3=-3*x3;
subplot(224)
plot(t3,x3,'-y',t3,y3,':y')
Utilizând schema bloc din Fig.3.2, se obțin rezultate

similare la simularea cu SIMULINK a aceluiași model matematic
pentru un semnal de intrare sinusoidal.
Circuitul electronic ce implementeaz funcția matematic a
multiplic rii cu o constant negativ este amplificatorul inversor
prezentat în Fig.3.3. Amplificatorul operațional funcționeaz cu
reacție negativ , care const în aducerea unei fracțiuni din
12
tensiunea de la ieșire la intrarea inversoare și amplificarea
diferenței dintre aceasta și tensiunea de intrare.
a) b)
Fig.3.2. Simularea cu SIMULINK a multiplic rii cu o constant

negativ :
a) schema bloc; b) rezultatele simul rii cu semnal SIN.
Fig.3.3. Schema amplificatorului inversor.
Ecuațiile caracteristice montajului sunt:
ui  iR1  0  i = ui R1 (3.2)
ue  ui  i( R1  R2 ) (3.3)
unde ui, ue și i sunt funcții de timp.

Caracteristica de conversie a circuitului rezult :
13
R2
ue (t ) = - ui (t ) (3.4)
R1
Simularea circuitului este realizat cu ajutorul programului
SPICE, în tabelul 3.2 fiind prezentate programele utilizate, iar în
Fig.3.4 rezultatele simul rilor.
Tabelul 3.2
Program I Program II
*AMPLIFICATOR INVERSOR *r spunsul la semnal SIN
*calculul caracteristicii de transfer .LIB
*r spunsul la semnal PULSE D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
*apelarea bibliotecii care conține X1 0 2 3 4 5 X741
*modelul AO dorit Vi 1 0 SIN(0 1 50 0 0 0)
.LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD R1 1 2 10k
*apelarea subcircuitului care R2 2 5 30K
*modeleaz AO V+ 3 0 15V
X1 0 2 3 4 5 X741 V- 0 4 15V
*specificarea sursei de la intrare .tran 0.1m 50m 0 0.1m
Vi 1 0 .probe
+ PULSE(-0.5 0.5 0 1.000E-6 .END
+1.000E-6 10.00E-3 20.002E-3)
*specificarea celorlalte Program III
componente *r spunsul la semnal STEP
R1 1 2 10k .LIB
R2 2 5 30K D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
V+ 3 0 15V X1 0 2 3 4 5 X741
V- 0 4 15V Vi 1 0
*analiza în c.c. (ridicarea +PULSE(0 1 0.200E-3
*caracteristicii de transfer) +1.000E-9 +1.000E-3 1 2)
.dc lin Vi -5 5 0.1 R1 1 2 10k
*analiza regimului tranzitoriu R2 2 5 30K
*(r spunsul la semnalul de la V+ 3 0 15V
*intrare) V- 0 4 15V
.tran 0.1m 50m 0 0.1m .tran 0.001m 1m 0 0.001m
*execuția automat a probelor .probe
.probe .END
14
END
a) b)
c) d)
Fig.3.4. Simularea SPICE a modelului amplificatorului inversor
a) caracteristica de transfer; b) r spunsul la semnal SIN;
c) r spunsul la semnal STEP; d) r spunsul la semnal PULSE.
În tabelul 3.3 sunt ilustrate similitudinile dintre m rimile

asociate modelelor matematic și electronic.
Tabelul 3.3
Parametru Semnal Semnal Factor de

MODEL intrare ieșire amplificare
MODEL MATEMATIC x y -k
15
MODEL ELECTRONIC ui ue -R2R1
3.1.2. Multiplicarea cu o constant pozitiv

(AMPLIFICATORUL NEINVERSOR)
Funcția matematic realizat prin multiplicarea cu

constant pozitiv este:
y(t) = kx(t) ; k = constant ; k R + (3.5)
Simularea matematic a funcției matematice de

multiplicare cu o constant este realizat cu programul MATLAB
prezentat în tabelul 3.4.
Rezultatele simul rii pentru cele patru tipuri de semnale
sunt prezentate în Fig.3.5.
a) b)
c) d)
Fig.3.5. Simularea MATLAB a modelului matematic al multiplic rii cu

o constant pozitiv :
16
Tabelul 3.4
%Simularea modelului x2(1:a)=zeros(1,a);

%matematic al multiplic rii x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%cu o constant pozitiv y2=4*x2;
%calculul caracteristicii de figure (2)
%transfer subplot(221)
plot(t2,x2,'-y')
p=.02; subplot(223)
t=-4:p:4; plot(t2,y2,'-y')
x=t; %calculul r spunsului
y=4*x; % la semnal PULSE
figure (1) p3=.0001;
subplot(221) t3=0:p3:.05;
plot(t,x,'-y',t,y,':y') b1=length(t3);
%calculul r spunsului a1=round(b1/5);
%la semnal SIN C=ones(1,a1);
p1=.0001; x3(1:a1)=C.*.5;
t1=0:p1:.05; x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
x1=sin(2*pi*50*t1); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
y1=4*x1; x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
subplot(222) x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).
plot(t1,x1,'-y',t1,y1,':y') *.5;
%calculul r spunsului y3=4*x3;
% la semnal STEP subplot(222)
p2=.000002; plot(t3,x3,'-y')
t2=0:p2:.001; subplot(224)
b=length(t2); plot(t3,y3,'-y')
a=round(b/5);
Schema bloc pentru simularea cu SIMULINK a modelului

funcțional și rezultatele obținute pentru un semnal de intrare
sinusoidal sunt prezentate în Fig.3.6.
17
a) b)
Fig.3.6. Simularea cu SIMULINK a multiplic rii cu o constant

pozitiv :
a) schema bloc; b) rezultatele simul rii (semnal SIN).
Implementarea funcției matematice este realizat cu

schema electronic de amplificator neinversor ilustrat în Fig.3.7.
Fig.3.7. Schema amplificatorului neinversor.
Ecuațiile ce descriu funcționarea acestui circuit sunt :
ui  iR1  i  ui R1 (3.6)
ue  i R1  R2  (3.7)
Din relațiile (3.6) și (3.7) rezult caracteristica de conversie

a circuitului:
18
 R 
u e (t ) = 1 + 2  ui (t ) (3.8)
 R1 
Tabelul 3.5
Program I R2 2 5 150K
Vi 1 0
*AMPLIFICATOR +PULSE(0 1 200.0E-6
*NEINVERSOR +1.000E-9 + 1.000E-6
*calculul caracteristicii de +10.00E-3 20.00E-3)
transfer V+ 3 0 15V
*r spunsul la semnal PULSE V- 0 4 15V
.LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD .tran 0.002m 1m 0 0.002m
X1 1 2 3 4 5 X741 .probe
R1 0 2 50K .END
R2 2 5 150K
Vi 1 0 Program III
+PULSE(-.5 .5 0 1.000E-6
+1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3) *r spunsul la semnal SIN
V+ 3 0 15V .LIB
V- 0 4 15V D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
.dc lin Vi -4 4 0.02 X1 1 2 3 4 5 X741
.tran 0.1m 50m 0 0.1m R1 0 2 50K
.probe R2 2 5 150K
.END Vi 1 0
+ SIN(0 1 50 0 0 0)
Program II V+ 3 0 15V
*r spunsul la semnal STEP V- 0 4 15V
.LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD .tran 0.1m 50m 0 0.1m
X1 1 2 3 4 5 X741 .probe
R1 0 2 50K .END
Pentru simularea funcțional a modelului electronic s-a

utilizat schema din Fig.3.7, programele SPICE fiind prezentate în
tabelul 3.5., iar rezultatele în Fig.3.8.
19
a) b)
c) d)
Fig.3.8. Simularea SPICE a amplificatorului neinversor:

Corespondența dintre m rimile asociate modelului

matematic al funcției de multiplicare cu o constant pozitiv și
m rimile de intrare și ieșire ale amplificatorului neinversor sunt
ilustrate în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6
Parametru Semnal Semnal Constanta

MODEL intrare ieșire
MODEL MATEMATIC x y k
MODEL ELECTRONIC ui ue 1+(R2/R1)
20
3.2. SUMAREA CU INVERSARE DE SEMN
(AMPLIFICATORUL SUMATOR INVERSOR).
Operația matematic care realizeaz funcția de sumare cu

inversare de semn este:
n
y(t)    c k x k (t); c k  R  (3.9)
k 1
¥n tabelul 3.7. este prezentat programul MATLAB ce

realizeaz simularea.
Rezultatele simul rii modelului funcției matematice cu
MATLAB, pentru coeficienții ck = 1, sunt prezentate în Fig.3.9.
c) d)
Fig.3.9. Simularea MATLAB a modelului matematic al sumatorului
inversor:
21
Tabelul 3.7
%Simularea modelului x22(a+1:b)=ones(1,b-a);

%matematic al sum rii y2=(x21+x22).*(-1);
%cu inversare de semn subplot(223)
%calculul caracteristicii de plot(t2,x21,'-y',t2,x22,'-
%transfer y',t2,y2,':y')
p=.1; %calculul r spunsului la semnale
x=-15:p:15; %PULSE
y=-1*x; p3=.0001;
subplot(221) t3=0:p3:.05;
plot(x,x,'-y',x,y,':y') b1=length(t3);
%calculul r spunsului la a1=round(b1/10);
%semnaleSIN C=ones(1,2*a1);
p1=.0001; x31(1:a1)=ones(1,a1).*(-2);
t1=0:p1:.05; x31(a1+1:3*a1)=C.*2;
x11=3*sin(2*pi*50*t1); x31(3*a1+1:5*a1)=C.*(-2);
x12=-1*sin(2*pi*50*t1); x31(5*a1+1:7*a1)=C.*2;
y1=(x11+x12).*(-1); x31(7*a1+1:9*a1)=C.*(-2);
subplot(222) x31(9*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*2;
plot(t1,x11,'-y',t1,x12,'- x32(1:2*a1)=C;
y',t1,y1,':y') x32(2*a1+1:4*a1)=C.*(-1);
%calculul r spunsului la x32(4*a1+1:6*a1)=C;
%semnal STEP x32(6*a1+1:8*a1)=C.*(-1);
p2=.000006; x32(8*a1+1:b1)=ones(1,2*a1+1);
t2=0:p2:.003; y3=(x31+x32).*(-1);
b=length(t2); subplot(426)
a=round(b/6); plot(t3,x31,'-y',t3,x32,'-y')
x21(1:a)=zeros(1,a); subplot(428)
x21(a+1:b)=ones(1,b-a); plot(t3,y3,'-y')
x22(1:a)=zeros(1,a);
Pentru simularea cu SIMULINK s-a utilizat schema bloc

din Fig.3.10.a. Blocurile care realizeaz multiplicarea semnalului,
Gain1 și Gain2, au fost prev zute pentru cazul în care circuitul
22
realizeaz suma ponderat a semnalelor de la intrare, iar valorile
coeficienților de multiplicare sunt echivalente cu constantele ck.
Multiplicatorul Gain inversor are valoarea 1. Rezultatele
simul rii, pentru un semnal de intrare sinusoidal (SIN), sunt
prezentate în Fig.3.10.b.
a) b)
Fig.3.10. Simularea cu SIMULINK a amplificatorului sumator:

a) schema bloc; b) rezultatele simul rii pentru semnal SIN.
Schema circuitului electronic, în cazul particular cu dou

intr ri, care realizeaz aceast funcție, este prezentat în Fig.3.11.
Fig.3.11. Schema amplificatorului sumator.
23
Acest circuit returneaz suma celor dou semnale de la
intrare, cu semn schimbat. Ecuațiile valabile pentru un circuit cu n
intr ri sunt:
ue   Ri (3.10)
n
1
i  uik R (3.11)
k 1 k
Din ecuațiile (3.10) și (3.11) rezult caracteristica de
conversie pentru cazul general cu n intr ri:
n
1
ue (t )   R  uik (t ) (3.12)
k 1 Rk
Coeficientul de amplificare global se regleaz din valoarea

rezistorului R, iar coeficienții de ponderare ai tensiunilor uik se
aleg cu ajutorul valorilor rezistoarelor Rk.
Din faptul c intrarea inversoare a amplificatorului
operațional este punct virtual de mas , decurge o proprietate
important a sumatorului inversor și anume aceea c întreg
semnalul fiec rei surse de excitație se aplic pe rezistența înseriat
cu intrarea respectiv (Rk), astfel încât însumarea se face f r
interacțiunea surselor de la intrare.
Alegând adecvat valorile rezistențelor Rk și R, sumatorul
inversor poate furniza, la ieșire, urm toarele semnale cu semn
schimbat:
 suma ponderat a intr rilor uik - ponderea este dat de raportul
R/Rk;
 suma intr rilor uik , dac R =Rk pentru oricare k=1,...,n;
 media aritmetic a intr rilor uik , dac Rk = Ri convenabil
aleas și R = Ri/n, unde n este num rul intr rilor.
Sumatorul poate fi realizat și într-o conexiune
neinversoare. ¥n acest caz apare dezavantajul unei interacțiuni a
surselor aplicate la intrare.
24
Programele de simulare SPICE ale circuitului sumator
inversor sunt prezentate în tabelul 3.9., iar rezultatele simul rii
sunt ilustrate în Fig.3.12.
Similitudinile dintre m rimile asociate modelelor
matematic și electronic ale sumatorului inversor sunt prezentate în
tabelul 3.8.
a) b)
c) d)
Fig.3.12. Simularea SPICE a modelului sumatorului inversor:
c) r spunsul la semnal STEP; d) r spunsul la semnal PULS.
Tabelul 3.8
MODEL MATEMATIC xk y ck
MODEL ELECTRONIC uik ue RRk
25
3.3. SC DEREA
(AMPLIFICATORUL DIFERENºIAL)
Funcția matematic de sc dere cu multiplicare este:

y(t )  k x2 (t )  x1(t ); k = constant; k  R  (3.13)
26
Tabelul 3.9
Program I Program III
*SUMATOR INVERSOR *r spuns la semnal STEP
* caracteristica de *transfer LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
.LIB X1 0 2 3 4 5 X741
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD V1i 1 0
X1 0 2 3 4 5 X741 +PULSE(0 1 .500E-3 1.000E-6
V1i 1 0 +1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3)
V2i 7 0 V2i 7 0
R1 1 2 10k +PULSE(0 1 .500E-3 1.000E-6
R2 7 2 10K +1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3)
R 2 5 10k R1 1 2 10k
V+ 3 0 15V R2 7 2 10K
V- 0 4 15V R 2 5 10k
.dc lin V2i -15 15 0.1 V+ 3 0 15V
.probe V- 0 4 15V
.END .tran 0.01m 3m 0 0.01m
Program II .probe
*r spuns la semnal PULSE .END
.LIB
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD Program IV
X1 0 2 3 4 5 X741 *r spuns la semnal SIN
V1i 1 0 .LIB
+PULSE (-2 2 5.000E-3 D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
+1.000E-6 +1.000E-6 10.00E-3 X1 0 2 3 4 5 X741
+20.00E-3) V1i 1 0 SIN(0 3 50 0 0 0)
V2i 7 0 V2i 7 0 SIN(0 -1 50 0 0 0)
+PULSE(-1 1 0 1.000E-6 R1 1 2 10k
1.000E-6 +10.00E-3 20.00E-3) R2 7 2 10K
R1 1 2 10k R 2 5 10k
R2 7 2 10K V+ 3 0 15V
R 2 5 10k V- 0 4 15V
V+ 3 0 15V .tran 0.1m 50m 0 0.1m
V- 0 4 15V .probe
.tran 0.1m 50m 0 0.1m .END
.probe
.END
27
Programul MATLAB (realizat pentru k = 1) și care permite
vizualizarea acestei funcții, pentru cele patru tipuri de semnale,
este prezentat în tabelul 3.10.
Tabelul 3.10
%Simularea modelului x22(1:a)=zeros(1,a);

%matematic al opera iei de x22(a+1:b)=ones(1,b-a).*(-1);
%sc dere a semnalelor y2=x22-x21;
%calculul caracteristicii de subplot(223)
%transfer plot(t2,x21,'-y',t2,x22,'-
p=.1; y',t2,y2,':y')
x=-15:p:15; % r spunsul la semnal PULSE
y=-1*x; p3=.0001;
subplot(221) t3=0:p3:.05;
plot(x,x,'-y',x,y,':y') b1=length(t3);
%calculul r spunsului la a1=round(b1/10);
%semnale SIN C=ones(1,2*a1);
p1=.0001; x31(1:a1)=ones(1,a1).*(-2);
t1=0:p1:.05; x31(a1+1:3*a1)=C.*2;
x11=3*sin(2*pi*50*t1); x31(3*a1+1:5*a1)=C.*(-2);
x12=-1*sin(2*pi*50*t1); x31(5*a1+1:7*a1)=C.*2;
y1=x12-x11; x31(7*a1+1:9*a1)=C.*(-2);
subplot(222) x31(9*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*2;
plot(t1,x11,'-y',t1,x12,'- x32(1:2*a1)=C;
y',t1,y1,':y') x32(2*a1+1:4*a1)=C.*(-1);
%calculul r spunsului la x32(4*a1+1:6*a1)=C;
%semnale STEP x32(6*a1+1:8*a1)=C.*(-1);
p2=.000006; x32(8*a1+1:b1)=ones(1,2*a1+1);
t2=0:p2:.003; y3=x32-x31;
b=length(t2); subplot(426)
a=round(b/6); plot(t3,x31,'-y',t3,x32,'-y')
x21(1:a)=zeros(1,a); subplot(428)
x21(a+1:b)=ones(1,b-a); plot(t3,y3,'-y')
28
În urma simul rii MATLAB s-au obținut rezultatele
prezentate în Fig.3.13.
a) b)
c) d)
Fig.3.13. Simularea MATLAB a modelului matematic al sc derii

semnalelor:
Pentru simularea cu SIMULINK s-a utilizat schema bloc

din Fig.3.14.a. Valoarea multiplicatorului Gain este egal cu
constanta k, care, în funcție de cerințele aplicației, poate realiza
amplificarea diferenței celor dou semnale de intrare. Rezultatele
acestei simul ri, pentru un semnal de intrare sinusoidal, sunt
ilustrate în Fig.3.14.b. ¥n Fig.3.15 este prezentat schema
amplificatorului diferențial care permite realizarea operației de
29
sc dere. Având în vedere funcționarea liniar a circuitului, se
poate aplica teorema superpoziției, care permite obținerea unei
a) b)
Fig.3.14. Simularea cu SIMULINK a amplificatorului diferențial:

informații la ieșire ca sum a contribuțiilor parțiale aduse separat

de fiecare semnal de intrare în parte.
Fig.3.15. Schema amplificatorului diferențial.
Astfel, pentru deducerea ecuației de funcționare, se

pasivizeaz (se înlocuiesc cu rezistența lor intern ), pe rând,
sursele de tensiune ui1 și ui2, obținându-se ecuațiile pentru circuit
în cele dou cazuri. Pasivizând sursa ui1, circuitul cap t
configurația de amplificator neinversor cu tensiunea aplicat la
intrarea neinversoare:
30
R4
U  ui 2 (3.14)
R3  R4
iar tensiunea corespunz toare la ieșire devine:
 R 
ue2  1  2  U (3.15)
 R1 
Pasivizând ui2, circuitul are o configurație de amplificator

inversor (U+=0) și tensiunea de ieșire este de forma:
R2
ue1   ui1 (3.16)
R1
Totalizând contribuția ambelor surse de semnal de la

intrare, rezult semnalul de ieșire:
R1  R2 R4 R
ue  ue2  ue1   ui 2  2 ui1 (3.17)
R1 R3  R4 R1
Asigurând condiția:
R1  R2 R4 R
  2 (3.18)
R1 R3  R4 R1
ecuația de funcționare devine:
R2
ue (t )  ui 2 (t )  ui1(t ) (3.19)
R1
31
Rezultatele simul rilor SPICE, obținute cu programele
prezentate în tabelul 3.12, sunt prezentate în Fig.3.16.
a) b)
c) d)
Fig.3.16. Simularea SPICE a modelului amplificatorului diferențial:
Corespondența între m rimile asociate modelului
matematic și cele ale modelului electronic sunt ilustrate în tabelul
3.11.
Tabelul 3.11
MODEL xk y k
MATEMATIC
MODEL uik ue R2R1
ELECTRONIC
3.4. INTEGRAREA
3.4.1. Integrarea cu inversare
(INTEGRATORUL INVERSOR).
32
Funcția matematic de integrare cu inversare este:
t
y(t) = -k  xdk = constant ; k  R + (3.20)
0
Tabelul 3.12
*AMPLIFICATOR DIFERENTIAL *r spunsul la semnale STEP

*calculul caracteristicii de transfer .LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
.LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD X1 6 2 3 4 5 X741
X1 6 2 3 4 5 X741 V1i 1 0
Vi 1 0 +PULSE(0 1 .500E-3 1.000E-6
R1 1 2 10k +1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3)
R2 2 5 10K V2i 7 0
R3 0 6 10k +PULSE(0 -1 .500E-3 1.000E-6
R4 6 0 10k +1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3)
V+ 3 0 15V R1 1 2 10k
V- 0 4 15V R2 2 5 10k
.dc lin Vi -15 15 0.1 R3 7 6 10k
.probe R4 6 0 10k
.END V+ 3 0 15V
V- 0 4 15V
Program II .tran 0.01m 3m 0 0.01m
.probe
*r spunsul la semnale PULSE .END
.LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
X1 6 2 3 4 5 X741 Program IV
V1i 1 0
+PULSE(-2 2 5.000E-3 1.000E-6 *r spunsul la semnale SIN
+1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3) .LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
V2i 7 0 X1 6 2 3 4 5 X741
+PULSE(-1 1 0 1.000E-6 1.000E-6 V1i 1 0 SIN(0 3 50 0 0 0)
+10.00E-3 20.00E-3) V2i 7 0 SIN(0 -1 50 0 0 0)
R1 1 2 10k R1 1 2 10k
R2 2 5 10K R2 2 5 10k
R3 7 6 10k R3 6 7 10k
R4 6 0 10k R4 6 0 10k
V+ 3 0 15V V+ 3 0 15V
V- 0 4 15V V- 0 4 15V
.tran 0.1m 50m 0 0.1m .tran 0.1m 50m 0 0.1m
.probe .probe
.END .END 33
R spunsurile acestei funcții la cele patru tipuri de semnale
analizate au fost obținute cu ajutorul programului MATLAB
Tabelul 3.13
%Simularea modelului b=length(t2);

%matematic al integratorului a=round(b/12);
%inversor x2(1:a)=zeros(1,a);
%calculul caracteristicii de x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%transfer y2=-2000*p2*cumsum(x2);
p=10^(-6); figure (2)
t=-10^(-4):p:10^(-4); subplot(221)
x=t; plot(t2,x2,'-y')
y=-2000*x*100; subplot(223)
figure (1) plot(t2,y2,'-y')
subplot(221) %calculul r spunsului la semnal
plot(t,x,'-y') %PULSE
subplot(223) p3=.0001;
plot(t,y,'-y') t3=0:p3:.05;
%calculul r spunsului la semnal b1=length(t3);
%SIN a1=round(b1/5);
p1=.0002; C=ones(1,a1);
t1=0:p1:.05; x3(1:a1)=C.*.5;
x1=sin(2*pi*50*t1); x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
s1=-2000*p1*cumsum(x1); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
y1=s1+max(abs(s1))/2; x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
subplot(122) x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*.5;
plot(t1,x1,'-y',t1,y1,':y') s3=-2000*p3*cumsum(x3);
%calculul r spunsului la semnal y3=s3+max(abs(s3))/2;
%STEP subplot(122)
p2=.00004; plot(t3,x3,'-y',t3,y3,':y')
t2=0:p2:.012;
Formele de und obținute sunt prezentate în Fig.3.17.

34
a) b)
c) d)
Fig.3.17. Simularea MATLAB a modelului matematic al integr rii cu
inversare:
c)r spunsul la semnal STE; d) r spunsul la semnal PULSE.
Schema bloc pentru simularea cu SIMULINK a funcției

de integrare cu inversare este prezentat în Fig.3.18.a, iar formele
de und obținute în urma simul rii cu semnal sinusoidal sunt
reprezentate în Fig.3.18.b.
a) b)
Fig.3.18. Simularea cu SIMULINK a integr rii cu inversare de semn:
35
Implementarea electronic a funcției de integrare cu
inversare este realizat de integratorul inversor, a c rui schem
electric este ilustrat în Fig.3.19.
Fig.3.19. Schema electric a integratorului inversor.
Acest circuit este descris funcțional de urm toarele ecuații:
ui  iR  0  i   ui R (3.21)
1
ue   idt ui  iR (3.22)
C
rezultând caracteristica de conversie:
1 t
RC 0
u e (t ) = - ui (t dt (3.23)
Pentru ui (t )  U  constant , se obține:

 U 
ue (t )   t
 RC  (3.34)
expresie din care rezult r spunsul la semnal treapt având panta:

U
tg  
RC (3.25)
Programele SPICE, care au permis simularea funcțional a

integratorului inversor, sunt prezentate în tabelul 3.14.
36
Tabelul 3.14
Program I Program II
*r spunsul la semnal SIN
*INTEGRATOR INVERSOR .LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
*calculul caracteristicii de X1 0 2 3 4 5 X741
%transfer R 1 2 500
*r spunsul la semnal PULSE C 2 5 1uF ic=-6.4V
.LIB Vi 1 0
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD + SIN(0 1 50 0 0 0)
X1 0 2 3 4 5 X741 V+ 3 0 15V
R 1 2 500 V- 0 4 15V
*pentru condensator se impun .tran 0.1m 50m 0 0.1m uic
*conditii initiale (ic;uic), astfel .probe
*încât s se simuleze regimul .END
*permanent (la momentul de Program III
*timp t=0, C se consider *r spunsul la semnal STEP
*înc rcat la -5V) .LIB D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
C 2 5 1uF ic=-5 X1 0 2 3 4 5 X741
Vi 1 0 R 1 2 500
+PULSE(-0.5 0.5 0 1.000E-6 C 2 5 1uF ic=0
+1.000E-6 10.00E-3 20.002E-3) Vi 1 0
V+ 3 0 15V +PULSE(0 1 1m 1.000E-9 1.00E-3 +1
V- 0 4 15V 2)
.dc lin Vi -0.5m 0.5m 0.002m V+ 3 0 15V
.tran 0.1m 50m 0 0.1m uic V- 0 4 15V
.probe .tran 0.05m 20m 0 0.05m uic
.END .probe
END
Rezultatele simul rii SPICE pentru integratorul

inversor sunt prezentate în Fig.3.20. Tabelul 3.15 evidențiaz
corespondența între variabilele și parametrii utilizați în funcția
matematic și în ecuația funcțional a circuitului electronic ce
realizeaz funcția de integrare.
37
a) b)
c) d)
Fig.3.20. Simularea SPICE a integratorului inversor:
Tabelul 3.15
MODEL ELECTRONIC ui ue -1/RC
3.4.2. Func ia propor ional - integral

(INTEGRATORUL NEINVERSOR).
Un rol important în blocurile de calcul analogic utilizate în

automatiz ri îl joac funcția proporțional-integral (PI), descris de
relația matematic :
38
t
y(t)  x(t)  k  x()dk = constant ;k  R + (3.26)
0
Programul scris în MATLAB, prezentat în tabelul 3.16,
permite ilustrarea r spunsului acestei funcții la stimulii propuși,
rezultatele fiind indicate în Fig.3.21.
Tabelul 3.16
%Simularea modelului a=round(b/20);

%matematic x2(1:a)=zeros(1,a);
%al functiei PI x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%calculul caracteristicii de y2=x2+1000*p2*cumsum(x2);
%transfer figure (2)
subplot(221)
p=10^(-6); plot(t2,x2,'-y')
t=-4*10^(-4):p:4*10^(-4); subplot(223)
x=t; plot(t2,y2,'-y')
y=(x+1000*x)*200; %calculul r spunsului la semnal
figure (1) %PULSE
subplot(221) p3=.0001;
plot(t,x,'-y') t3=0:p3:.05;
subplot(223) b1=length(t3);
plot(t,y,'-y') a1=round(b1/5);
%calculul r spunsului la semnal C=ones(1,a1);
%SIN x3(1:a1)=C.*.5;
p1=.0001; x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
t1=0:p1:.05; x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
x1=sin(2*pi*50*t1); x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
s1=1000*p1*cumsum(x1); x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*.5;
y1=s1+x1-max(abs(s1))/2; s3=1000*p3*cumsum(x3);
subplot(122) y3=s3+x3-max(abs(s3))/2;
plot(t1,x1,'-y',t1,y1,':y') subplot(222)
%calculul r spunsului la semnal plot(t3,x3,'-y')
%STEP subplot(224)
p2=.00004; plot(t3,y3,'-y')
t2=0:p2:.02;
b=length(t2);
39
a) b)
c) d)
Fig.3.21. Simularea MATLAB a modelului matematic al funcției PI:
a ) caracteristica de transfer; b ) r spunsul la semnal SIN;
c ) r spunsul la semnal STEP; d ) r spunsul la semnal PULSE.
a) b)
Fig.3.22. Simularea cu SIMULINK a modelului matematic
al funcției PI:
a) schema bloc; b) rezultatele simul rii cu intrare SIN.
40
Schema bloc pentru simularea cu SIMULINK a modelului
matematic al funcției PI este prezentat în Fig.3.22.a, iar
rezultatele simul rii, pentru semnal sinusoidal de intrare, sunt cele
din Fig.3.22.b.
Circuitul electronic care implementeaz funcția PI este
prezentat în Fig.3.23.
Fig.3.23. Schema integratorului neinversor.
Pentru acest circuit se pot scrie ecuațiile rezultate din

teoremele lui Kirchhoff:
ui  iR  i = ui R (3.27)
1
ue  ui   idt (3.28)
C
unde ui, ue și i sunt funcții de timp. Înlocuind relația (3.27) în

relația (3.28), se obține caracteristica de conversie a circuitului
integrator neinversor:
1 t
RC 0
ue (t )  ui (t )  ui (t )dt (3.29)
Programele prezentate în tabelul 3.18 permit simularea

SPICE a integratorului neinversor, rezultatele fiiind ilustrate în
Fig.3.24.
¥n tabelul 3.17 sunt evidențiate similitudinile dintre
m rimile asociate celor dou modele, matematic și electronic.
41
Tabelul 3.17

MODEL ELECTRONIC ui ue 1/RC
Tabelul 3.18
*INTEGRATOR *calculul caracteristicii de

*NEINVERSOR *transfer
*r spunsul la semnal STEP *r spunsul la semnal PULSE
.LIB .LIB
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
X1 1 2 3 4 5 X741 R 0 2 1k
V+ 3 0 15V C 2 5 1uF ic=0
V- 0 4 15V Vi 1 0
.tran 0.02m 20m 0 0.02m uic +PULSE(0 1 1m 1.000E-9
.probe +1.000E-9
.END +.1 .2)
X1 1 2 3 4 5 X741
Program II R 0 2 1k
*r spunsul la semnal SIN C 2 5 1uF ic=2.5
.LIB Vi 1 0
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD +PULSE(-.5 .5 0 1.000E-9
X1 1 2 3 4 5 X741 +1.000E-+
R 0 2 1k + 10.00E-3 20.00E-3)
C 2 5 1uF ic=3.2 V+ 3 0 15V
Vi 1 0 V- 0 4 15V
+ SIN(0 1 50 0 0 0) .dc lin Vi -1.5m 1.5m 0.003m
V+ 3 0 15V .tran 0.1m 50m 0 0.1m uic
V- 0 4 15V .probe
.tran 0.1m 50m 0 0.1m uic .END
.probe
.END
42
a) b)
c) d)
Fig.3.24. Simularea SPICE a integratorului neinversor:
3.5. DERIVAREA
3.5.1. Derivarea cu inversare

(DERIVATORUL INVERSOR)
Relația matematic ce descrie funcția de derivare cu

inversare este urm toarea:
dx(t)
y(t) = - k ; k = constant ; k  R + (3.30)
dt
Programul scris în MATLAB, prezentat în tabelul 3.19,
permite studierea comport rii acestei funcții matematice pentru
cele patru tipuri de semnale de excitație considerate.
43
Tabelul 3.19
%matematic al derivatorului x2(1:a)=zeros(1,a);
%inversor x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%calculul caracteristicii de dy2=-.0005*diff(x2)./diff(t2);
%transfer dt2=t2(2:length(t2));
p=.02; figure (2)
t=-2:p:2; subplot(221)
dy=-.0005*diff(x)./diff(t); subplot(223)
dt=t(2:length(t)); plot(dt2,dy2,'-y')
figure (1) %calcul r spuns la semnal
subplot(221) %“PULSE
plot(t,x,'-y') p3=.0001;
subplot(223) t3=0:p3:.05;
plot(dt,dy,'-y') b1=length(t3);
%calcul r spuns la semnal  a1=round(b1/5);
%SIN C=ones(1,a1);
p1=.0001; x3(1:a1)=C.*.5;
t1=0:p1:.05; x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
x1=sin(2*pi*50*t1); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
dy1=-.0005.*diff(x1)./diff(t1); x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
dt1=t1(2:length(t1)); x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*.5;
subplot(122) dx3=x3(2:length(x3));
plot(t1,x1,'-y',dt1,dy1,':y') dy3=-.0005*diff(x3)./diff(t3);
%calculul r spunsului la dt3=t3(2:length(t3));
subplot(222)
%semnal STEP
plot(t3,x3,'-y')
p2=.0001;
subplot(224)
t2=0:p2:.02;
plot(dt3,dy3,'-y')
b=length(t2);
Rezultatele simul rii MATLAB a modelului matematic al

deriv rii cu inversare sunt ilustrate în Fig.3.25.
44
a) b)
c) d)
Fig.3.25. Simularea MATLAB a funcției matematice de derivare cu

inversare:
Schema bloc pentru simularea cu SIMULINK a deriv rii

cu inversare este cea din Fig.3.26.a, iar rezultatele acestei simul ri
pentru un semnal de intrare sinusoidal sunt prezentate în
Fig.3.26.b.
a) b)
Fig.3.26. Simularea cu SIMULINK a funcției de derivare cu inversare:
a) schema bloc; b) rezultatele simul rii pentru intrare SIN.
45
Schema electronic a circuitului derivator care realizeaz
funcția de derivare cu inversare este prezentat în Fig.3.27.
Fig.3.27. Schema derivatorului inversor.
Din analiza schemei rezult ecuațiile ce descriu

funcționarea montajului în ipoteza simplificatoare a absenței
rezistorului R1:
ue  iR  i  ue R (3.31)
1
C
ui  idt  0 (3.32)
Introducând ecuația (3.31) în relația (3.32) și derivând, se

obține ecuația de funcționare:
dui (t )
ue (t ) = -RC (3.33)
dt
¥n Fig.3.28 este ilustrat comportarea circuitului pentru

semnal treapt la intrare, în cazul în care R1 lipsește. Aceast
comportare se explic prin faptul c în situația dat condensatorul
se comport ca un virtual scurtcircuit și conform ecuației de
funcționare a amplificatorului inversor, amplificarea va fi infinit .
Prin introducerea rezistenței R1 se corecteaz acest neajuns. Chiar
dac ecuația de funcționare se modific puțin, semnalul de ieșire
46
are forma derivatei semnalului de intrare. Luând în considerare și
aportul rezistorului R1, rezult ecuațiile:
1
C
ui  iR1  idt  0 (3.34)
1
C
ue  iR  ui  iR1  idt (3.35)
i  ue R (3.36)
Din aceste relații se obține caracteristica de conversie:
due (t ) du (t )
ue (t )  R1C   RC i (3.37)
dt dt
a) b)
Fig.3.28. Particularit ți ale funcțion rii derivatorului inversor:
a) forma semnalului la ieșire în absența rezistorului R1;
b) atenuarea semnalului de intrare în funcție de frecvenț .
¥n domeniul frecvenț , acest circuit constituie un filtru

trece-sus care atenueaz semnalele cu pulsația , mai mic decât
1/RC. Alegerea rezistorului R1 este condiționat de comportarea
amplificatorului operațional utilizat.
47
Utilizând calculul operațional și notând cu Zc = 1/sC
impedanța condensatorului în transformata Laplace, se obțin
relațiile:
 R 
Ue (s)  Ui (s)   (3.38)
 R1  ZC 
 sRC 
Ue (s)  Ui (s)   (3.39)
 1  sR1C 
Funcția de transfer a derivatorului privit ca filtru este:
Ue (s) sRC
H (s)   (3.40)
Ui (s) 1  sR1C
și înlocuind s = j , rezult expresia caracteristicii de frecvenț :
jRC
H ( j )   (3.41)
1  jR1C
1 1
Cu notațiile  1  și  s  rezult caracteristic
RC R1C
amplitudine-frecvenț :

H ( j )  (3.42)
 1 1  ( /  s )2
Atenuarea semnalului de intrare în funcție de frecvența

acestuia este definit ca:
48
a(dB) = 20 log H( ) (3.43)
Reprezentarea grafic a atenu rii se obține cu programul
realizat în MATLAB, prezentat în tabelul 3.20, rezultatele fiind
cele din Fig.3.28.b .
Tabelul 3.20
%Calculul atenu rii realizate %calculul frecvenței de t iere

%de derivatorul inversor ft=1/(R1*C*2*pi)
%parametrii circuitului %calculul pulsației de t iere
wt=1/(R1*C);
R=10000; %calculul lui H la ft
C=50*10^(-9); +Ht=-
R1=2000; (wt*i*R*C)/(1+wt*i*R1*C);
%generarea vectorului de %calculul lui a la ft
%frecvenț cu pas logaritmic at=20*log10(abs(Ht))
f=logspace(1,6,1000); %calculul atenu rii maxime
%vectorul pulsației semnalelor amax=max(a);
w=2*pi*f; semilogx(f,a)
%vectorul funcției de transfer grid
H=-
(w.*i*R*C)./(1+w.*i*R1*C);
%vectorul atenu rii
a=20*log10(abs(H));
Programele SPICE pentru simularea funcțional a

circuitului sunt prezentate în tabelul 3.22. Rezultatele simul rii
SPICE a circuitului sunt cele din Fig. 3.29.
Tabelul 3.21

MODEL ELECTRONIC ui ue -RC
49
Tabelul 3.22
Programul I C 6 2 50nF
R 2 5 10K
*DERIVATOR INVERSOR R1 6 7 2K
*calculul caracteristicii de Vi 7 0
*transfer +PULSE(0 1 1m 10.000E-9
*r spunsul la semnal PULSE +10.00E-+3 1 2)
.LIB V+ 3 0 15V
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD V- 0 4 15V
X1 0 2 3 4 5 X741 .tran 0.02m 20m 0 0.02m
C 6 2 50nF .probe
R 2 5 10K .END
R1 6 7 2k
Vi 7 0 Programul III
+PULSE(-.5 .5 0 1.000E-9
+1.000E-+9 *r spunsul la semnal SIN
+10.00E-3 20.000002E-3) .LIB
V+ 3 0 15V D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
V- 0 4 15V X1 0 2 3 4 5 X741
.dc lin Vi -2 2 0.01 C 6 2 50nF
.tran 0.1m 50m 0 0.1m R 2 5 10K
.probe R1 6 7 2K
.END Vi 7 0 SIN(0 1 50 0 0 0)
V+ 3 0 15V
Programul II V- 0 4 15V
.tran 0.05m 50m 0 0.05m
*r spunsul la semnal STEP .probe
.LIB .END
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
X1 0 2 3 4 5 X741
Tabelul 3.21 ilustreaz corespondența dintre m rimile

asociate funcției matematice de derivare cu inversare și a
modelului s u electronic considerat în ipoteza simplificatoare a
lipsei rezistorului R1 .
50
a) b)
c) d)
Fig.3.29. Simularea SPICE a derivatorului inversor:
c) r spunsul la semnal STEP; d) r spunsul la semnal PULSE
3.5.2. Func ia propor ional - derivativ

(DERIVATORUL NEINVERSOR)
Relația matematic ce descrie funcția proporțional-

derivativ (PD) este:
dx(t)
y(t)  x(t)  k ; k  constant ; k  R  (3.44)
dt
Programul sub MATLAB care simuleaz aceast operație,
pentru diverse semnale de intrare, este prezentat în tabelul 3.23.
Rezultatele simul rii în MATLAB sunt ilustrate în
Fig.3.30.
Schema bloc și rezultatele simul rii în SIMULINK a
funcției propuse, pentru un semnal de intrare sinusoidal, sunt
51
Tabelul 3.23
%Simularea modelului a=round(b/20);x2(1:a)=zeros(1,a)

%matematic al ;
%derivatorului neinversor x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%calculul caracteristicii de dx2=x2(2:length(x2));
%transfer dy2=.001*diff(x2)./diff(t2)
+dx2;
p=.1; dt2=t2(2:length(t2));
t=-15:p:15; figure (2)
x=t; subplot(221)
dx=x(2:length(x)); plot(t2,x2,'-y')
dy=.001*diff(x)./diff(t)+dx; subplot(223)
figure (1) plot(dt2,dy2,'-y')
plot(x,x,'-y') %PULSE
subplot(223) p3=.0001;
plot(dx,dy,'-y') t3=0:p3:.05;
%calculul r spunsului la b1=length(t3);
%semnal SIN a1=round(b1/5);
p1=.0001; C=ones(1,a1);
t1=0:p1:.05; x3(1:a1)=C.*.5;
x1=sin(2*pi*50*t1); x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.5);
dx1=x1(2:length(x1)); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*.5;
dy1=.001*diff(x1)./diff(t1) x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.5);
+dx1; x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*.5;
dt1=t1(2:length(t1)); dx3=x3(2:length(x3));
subplot(122) dy3=.001*diff(x3)./diff(t3)+dx3;
plot(t1,x1,'-y',dt1,dy1,':y') dt3=t3(2:length(t3));
%calculul r spunsului la subplot(222)
%semnal STEP plot(t3,x3,'-y')
p2=.00006; subplot(224)
t2=0:p2:.02; plot(dt3,dy3,'-y')
b=length(t2);
52
a) b)
c) d)
Fig.3.30. Simularea MATLAB a funcției proporțional-derivative:
c) r spunsul la semnal STEP; d)r spunsul la semnal PULSE.
a) b)
Fig.3.31. Simularea cu SIMULINK a funcției proporțional-derivative:
a) schema bloc; b) rezultatele simul rii pentru intrare SIN.
53
Schema electric a circuitului derivator care realizeaz
funcția proporțional-derivativ este ilustrat în Fig.3.32. Scopul
introducerii rezistorului R1 este asigurarea stabilit ții circuitului.
¥n ipoteza simplificatoare a absenței rezistorului R1,
conform teoremelor lui Kirchhoff, se pot scrie ecuațiile:
ue  ui
ue  ui  iR  i = (3.45)
R
1
C
ue  iR  idt (3.46)
unde ue, ui și i sunt funcții de timp.
Fig.3.32. Schema circuitului derivator neinversor.
Introducând relația (3.45) în (3.46) și derivând, se obține

ecuația de funcționare:
dui (t )
ue (t )  ui (t )  RC (3.47)
dt
ºinând seama de contribuția rezistorului R1 se obțin

ecuațiile reale ce descriu funcționarea electric a circuitului; astfel,
dac relația (3.45) r mâne valabil , ecuația (3.46) devine:
1
C
ue  iR  iR1  idt (3.48)
iar ecuația de funcționare ia forma:
54
due (t ) du (t )
ue (t )  R1C  ui (t )  C( R  R1 ) i (3.49)
dt dt
¥n domeniul frecvenț acest tip de derivator se comport ca

un filtru “trece sus” având funcția de transfer :
Ue (s) sRC
H (s)   1 (3.50)
Ui (s) 1  sR1C
Atenuarea depinde de elementele circuitului conform
relației:
1  4 2 f 2 C 2  R  R1 
2
a(dB)  20 log ( 3.51)
1  4 2 f 2 R12 C 2
Aceast atenuare este calculat și reprezentat grafic cu

ajutorul programului MATLAB prezentat în tabelul 3.24.
Rezultatul simul rii MATLAB pentru determinarea
atenu rii în frecvenț a derivatorului este prezentat în Fig.3.33.
Se observ c circuitul realizeaz o amplificare selectiv
funcție de frecvența semnalului de intrare. El poate amplifica
semnalele cu frecvența mai mare decât frecvența de t iere (ft).
¥n exemplul ales, circuitul amplific cu 9,5 dB semnalele
de frecvenț mult mai mare decât ft = 281,485Hz.
Fig.3.33. Atenuarea funcție de frecvenț a derivatorului neinversor.

55
Tabelul 3.24
%Calculul atenu rii în
%frecven a circuitului de (amax)a=20*log10(abs(H));
%ponderare-derivare %pt.o pulsație foarte mare (p)
%parametrii circuitului p=10^10;
Hmax=1+(p*i*R*C)/(1+p*i*R1*C);
R=2000; amax=20*log10(abs(Hmax));
C=500*10^(-9); %atenuarea la t iere=amax-3dB
R1=1000; at=amax-3;
%vectorul de frecvențe %calculul frecvenței de t iere
f=logspace(1,4,2000); for k=1:length(f);
%vectorul pulsațiilor if a(k)==at;
w=2*pi*f; ft=f(k);
%vectorul funcției de transfer semilogx(f,a)
%complexe grid
H=1.+(w.*i*R*C)./(1.+w.*i*R end;
1*C); end
%vectorul atenu rii
%calculul atenuarii maxime
Funcționarea în domeniul timp a circuitului derivator

neinversor este simulat cu programele SPICE prezentate în
tabelul 3.25.
S-a ales o valoare mare a constantei de timp a circuitului,
=RC, pentru a se observa defazajul și amplificarea realizate în
cazul semnalului de intrare sinusoidal. M rimea lui  influențeaz
și timpul de r spuns, dup cum se observ la r spunsurile la
semnalele treapt și impuls. Rezultatele simul rii SPICE sunt
cele din Fig.3.34.
56
Tabelul 3.25
Programul I D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
*PROPORTIONAL- X1 7 2 3 4 5 X741
*DERIVATIV C 6 2 500nF
*calculul caracteristicii de R1 6 0 1k
*transfer Vi 7 0
*r spunsul la semnal +PULSE(0 1 1.000E-3 1.000E-9
*PULSE +1 1 +2)
.LIB V+ 3 0 15V
D:\PSPICE\LIB\X741.MOD V- 0 4 15V
X1 7 2 3 4 5 X741 .tran 0.04m 20m 0 0.04m
C 6 2 500nF .probe
R 2 5 2K .END
R1 6 0 1k Programul III
Vi 7 0 *r spunsul la semnal SIN
+PULSE(-.5 .5 0 1.000E-9 .LIB
+1.000E-+9 10.00E-3 20.00E- D:\PSPICE\LIB\X741.MOD
+3) X1 7 2 3 4 5 X741
V+ 3 0 15V C 6 2 500nF
V- 0 4 15V R 2 5 2K
.dc lin Vi -15 15 0.1 R1 6 0 1k
.tran 0.05m 50m 0 0.05m Vi 7 0
probe + SIN(0 1 50 0 0 0)
END V+ 3 0 15V
Programul II V- 0 4 15V
*r spunsul la semnal STEP .tran 0.1m 50m 0 0.1m
.LIB .probe
.END
Tabelul 3.26

MODEL ELECTRONIC ui ue RC
57
a) b)
c) d)
Fig.3.34. Simularea modelului real al derivatorului neinversor:

Asem n rile dintre parametrii asociați funcției matematice

PD și cei corespunz tori circuitului derivator neinversor,
considerat în ipoteza simplificatoare, ce realizeaz aceast funcție,
sunt ilustrate în tabelul 3.26.
3.6. LOGARITMAREA
(CIRCUITUL DE LOGARITMARE)
Funcția matematic de logaritmare este:

 x(t) 
y(t)   k1ln  (3.52)
 k2 
58
Programul scris în MATLAB, care realizeaz funcția
matematic de logaritmare, este prezentat în tabelul 3.27, iar
reprezentarea grafic a rezultatelor în Fig.3.35 .
Fig.3.35. Simularea MATLAB a funcției de logaritmare:

Pentru simularea cu SIMULINK s-a propus schema bloc

din Fig.3.36.a. Generatorul de semnal asociat cu blocul Voffset
furnizeaz semnalul x(t) supus logaritm rii, semnal sinusoidal
care are și o component de curent continuu (Voffset).
Funcția “Fnc” este de forma:
f (u)  ln x(u) (3.53)
59
Tabelul 3.27
%Simularea modelului b=length(t2);

%matematic a=round(b/6);
%al functiei de logaritmare x2(1:a)=2*ones(1,a);
%calculul caracteristicii de x2(a+1:b)=4*ones(1,b-a);
%transfer y2=-.025*log(x2.*(1.4*10^11));
figure (2)
p=.1; subplot(221)
x=.01:p:10; plot(t2,x2,'-y')
y=-.025*log(x.*(1.4*10^11)); subplot(223)
plot(x,x,'-y')
%PULSE
subplot(223)
p3=.0001;
plot(x,y,'-y')
t3=0:p3:.05;
%calculul r spunsului la
b1=length(t3);
p1=.0001; C=ones(1,a1);
t1=0:p1:.05; x3(1:a1)=C.*4;
x1=3+sin(2*pi*50*t1); x3(a1+1:2*a1)=C.*2;
y1=.025*log(x1.*(1.4*10^11)); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*4;
subplot(222) x3(3*a1+1:4*a1)=C.*2;
plot(t1,x1,'-y') x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*4;
subplot(224) y3=-025*log(x3.*(1.4*10^11));
plot(t1,y1,'-y') subplot(222)
%calculul r spunsului la plot(t3,x3,'-y')
%semnal STEP subplot(224)
p2=.000006; plot(t3,y3,'-y')
t2=0:p2:.003;
Rezultatele acestei simul ri sunt ilustrate în Fig.3.36.b.

Realizarea unui circuit de logaritmare, funcție neliniar ,
implic utilizarea unui dispozitiv electronic caracterizat de aceast
funcție. Caracteristica curent-tensiune a unei joncțiuni polarizate
direct, poate constitui o baz util pentru un dispozitiv nelinear.
60
a) b)
Fig 3.36. Simularea cu SIMULINK a funcției de logaritmare:
Printr-un proces automat de testare și selecție este posibil

s se obțin dispozitive ale c ror caracteristici s aib o lege de
variație apropiat de caracteristica logaritmic într-o gam
dinamic larg (de câteva decade) a valorilor curentului prin
joncțiune. Tranzistoarele npn și pnp pot fi utilizate pentru a realiza
funcții logaritmice pe câteva decade ale variației curentului lor de
colector.
Exist trei configurații de baz pentru conectarea
tranzistorilor la un amplificator operațional în scopul obținerii
unor circuite de logaritmare (Fig.3.37). Configurația de tip
transdiod (Fig.3.37.a) are performanțe limitate doar de curentul
de saturație (Is) al tranzistorului și de sensibilitatea
amplificatorului operațional asociat, oferind o liniaritate bun pe
patru-cinci decade ale tensiunii de intrare. Alte configurații
posibile sunt cele din Fig.3.37.b și c. Aceste trei circuite pot
calcula fie logaritmul curentului de intrare, fie al tensiunii de
intrare, dup cum la intrare este sau nu conectat rezistorul R.
a) b) c)
Fig.3.37. Tipuri de circuite de logaritmare:
a) conexiune tip transdiod ; b) conexiune tip diod
61
c) conexiune tip tranzistor.
O analiz mai atent a funcțion rii circuitului de
logaritmare se poate face pornind de la ecuațiile Ebers-Moll,
exprimate în forma general :
 V  I  V 
I c  I s  exp BE  1  S  exp BC  1 (3.54)
 VT  R  VT 
IS  V   V 
IE    exp BE  1  I S  exp BC  1 (3.55)
F  VT   VT 
unde VBE și VBC sunt tensiunile pe joncțiunile baz -emitor
respectiv baz -colector ale tranzistorului, F și R sunt
amplific rile în curent între emitor și colector în regiunea activ de
KT
funcționare, respectiv în regiunea invers , iar VT  este
e
tensiunea termic dependent de constanta lui Boltzman (K),
temperatura absolut (T) și sarcina electronului (e). Dup cum se
poate observa din aceste relații, exist o puternic dependenț a
curentului prin tranzistor funcție de curentul de saturație și
tensiunea termic .
O metod de calcul, cu ajutorul programului MATLAB, a
variației tensiunii de ieșire a circuitului din Fig.3.37.a. în funcție
de temperatura joncțiunii p-n, este prezentat în tabelul 3.28. ¥n
Fig.3.38 se pot observa rezultatele acestei simul ri și dependența
liniar a tensiunii de ieșire funcție de temperatur , când tensiunea
la intrare este menținut constant .
Schema circuitului electronic care realizeaz funcția de
logaritmare este prezentat în Fig.3.39.
62
Fig.3.39. Schema circuitului de logaritmare.
Tabelul 3.28
%Calculul varia iei tensiunii de

%ie ire cu temperatura la
% circuitul de logaritmare
%generarea vectorului de
%temperaturi
t=15:.1:40;
%calculul vectorului tensiunilor
%termice
VT=(273.15+t).*8.62*10^(-5);
%tensiunea la intrare (constant )
Vi=4;
%c=R*F *Ies (constant )
c=500*.995*14.34*10^(-15);
%calculul tensiunii la ieșire
Ve=-VT.*log(Vi/c);
%reprezentarea grafic Ue(temp)
plot(t,Ve)
grid
63
Fig.3.38. Variația tensiunii de la ieșirea circuitului de logaritmare,
funcție de temperatura joncțiunii, când semnalul de intrare
este menținut constant.
Pentru a realiza funcția impus este necesar ca tranzistorul

s funcționeze în regim activ normal, deci trebuie ca joncțiunea
baz -colector s fie polarizat invers sau nul, iar joncțiunea baz -
emitor s fie polarizat direct. Acest aspect impune semnul pozitiv
al tensiunii de intrare (ui > 0).
Considerând amplificatorul operațional ideal și datorit
faptului c joncțiunea baz -colector a tranzistorului este conectat
între mas și intrarea inversoare, se poate face aproximația
VBC  0. Astfel, ecuațiile Ebers-Moll pentru tranzistor se pot
simplifica luând forma:
64
VBE
iC  I S e VT
(3.56)
Tensiunea baz -emitor a tranzistorului se poate obține prin

logaritmarea ambilor membri ai relației (3.56), rezultând:
iC
VBE  VT ln (3.57)
IS
Pentru circuitul din fig.3.39 pot fi scrise ecuațiile de funcționare:
ui
i  iC ue  VBE (3.58)
R
rezultând ecuația de funcționare a circuitului de logaritmare:
 u (t ) 
ue (t )  VT ln i  (3.59)
 RIS 
Simularea funcțional SPICE a acestui circuit este

realizat prin programele prezentate în tabelul 3.30.
Rezultatele simul rii funcționale SPICE sunt ilustrate în
Fig.3.40
a) b)
65
c) d)
Fig.3.40. Simularea SPICE a circuitului de logaritmare:

Corespondența dintre constantele asociate funcției

matematice și ecuației funcționale a circuitului de logaritmare
sunt prezentate în tabelul 3.29.
Tabelul 3.29
Parametru Semnal Semnal Constanta Constanta

MODEL intrare ieșire 1 2
MODEL x y -k1 k2
MATEMATIC
MODEL ui ue -VT RIS
ELECTRONIC
66
Tabelul 3.30
Program I
D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB
*CIRCUIT DE X1 0 2 3 4 5 X741
*LOGARITMARE Q 2 0 5 Q2N2222
R 2 6 500
*calculul caracteristicii de Vi 6 0
*transfer +PULSE(2 4 .5m 1.000E-6
V+ 3 0 15V
*r spunsul la semnal V- 0 4 15V
*PULSE .tran 0.005m 3m 0 0.005m
.probe
.LIB D:\PSPICE\X741.MOD 1.00E-3
.LIB +30.000E-3 40.00E-3)
D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB END
X1 0 2 3 4 5 X741
Q 2 0 5 Q2N2222 Program III
R 2 6 500
Vi 6 0 *r spunsul la semnal SIN
+PULSE(2 4 0 1.000E-6
+1.000E-6 .LIB D:\PSPICE\X741.MOD
+10.00E-3 20.00E-3) .LIB
V+ 3 0 15V D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB
V- 0 4 15V X1 0 2 3 4 5 X741
.tran 0.05m 50m 0 0.05m Q 2 0 5 Q2N2222
.dc lin Vi 0 10 0.01 R 2 6 500
.probe Vi 6 0
.END + SIN(3 1 50 0 0 0)
V+ 3 0 15V
Program II V- 0 4 15V
.tran 0.05m 50m 0 0.05m
*r spunsul la semnal STEP .probe
.END
.LIB D:\PSPICE\X741.MOD
.LIB
67
3.7. ANTILOGARITMAREA
(CIRCUITUL DE ANTILOGARITMARE)
Funcția matematic de antilogaritmare este:

x(t)

y(t)  k1e k2
(3.60)
Funcțiile de logaritmare și antilogaritmare sunt utile în
cadrul sistemelor ce utilizeaz blocuri de calcul analogic. Operații
ca înmulțirea, împ rțirea și extragerea radicalului se pot obține
prin combinarea blocurilor de logaritmare cu cele de sumare
(eventual cu inversare) și de antilogaritmare.
Programul MATLAB care permite simularea funcției de
antilogaritmare este prezentat în tabelul 3.31.
Rezultatele simul rii MATLAB a funcției de
antilogaritmare sunt prezentate în Fig.3.42.
Simularea cu SIMULINK a aceleiași funcții este realizat
utilizând schema bloc din Fig.3.41.a, unde blocul Fnc realizeaz
funcția:
x (t )

f (t )  e k2
(3.61)
iar blocul Gain realizeaz multiplicarea cu constanta k1.
Rezultatele acestei simul ri, pentru un semnal de intrare
sinusoidal, sunt cele din Fig.3.41.b.
a) b)
Fig.3.41. Simularea cu SIMULINK a circuitului de exponențiere:
68
Tabelul 3.31
%Simularea modelului t2=0:p2:.003;

%matematic al b=length(t2);
%antilogaritm rii a=round(b/6);
%calculul caracteristicii x2(1:a)=-.71*ones(1,a);
de %transfer x2(a+1:b)=-.69*ones(1,b-a);
y2=1.4268*10^(-11)*exp(x2./(-.025));
p=.002; figure (2)
x=-.8:p:-.55; subplot(221)
y=1.4268*10^(- plot(t2,x2,'-y')
11)*exp(x./(-.025)); subplot(223)
plot(x,x,'-y') %PULSE
subplot(223) p3=.0001;
plot(x,y,'-y') t3=0:p3:.05;
%calculul r spunsului la b1=length(t3);
p1=.0001; C=ones(1,a1);
t1=0:p1:.05; x3(1:a1)=C.*(-.69);
x1=- x3(a1+1:2*a1)=C.*(-.71);
.7+.01*sin(2*pi*50*t1); x3(2*a1+1:3*a1)=C.*(-.69);
y1=1.4268*10^(- x3(3*a1+1:4*a1)=C.*(-.71);
11)*exp(x1./(-.025)); x3(4*a1+1:b1)=ones(1,a1+1).*(-.69);
subplot(222) y3=1.4268*10^(-11)*exp(x3./(-.025));
plot(t1,x1,'-y') subplot(222)
subplot(224) plot(t3,x3,'-y')
plot(t1,y1,'-y') subplot(224)
%calculul r spunsului la plot(t3,y3,'-y')
%semnal STEP
p2=.000006;
Schema circuitului electronic care realizeaz funcția de
antilogaritmare este cea din Fig.3.43. ªi aici, ca și în cazul
circuitului de logaritmare, pentru ca circuitul s realizeze
antilogaritmarea semnalului de intrare, este necesar ca tranzistorul
s funcționeze la limita dintre regimul activ normal și saturație.
69
Se impune deci condiția ca ui < 0 (joncțiunea baz -emitor trebuie
s fie polarizat direct).
Fig.3.42. Simularea MATLAB a funcției de antilogaritmare:

Amplificatorul operațional fiind considerat ideal, se poate

aproxima uBC  0 și iC = iR. Astfel, pentru tranzistor, ecuația
Ebers-Moll simplificat va fi:
iC  IS eVBE VT
(3.62)
iar analiza circuitului permite scrierea relațiilor:
ui  VBE , ue  RiC (3.63)
rezultând ecuația de funcționare pentru acest circuit:
70
ui ( t )

ue (t )  RIS e VT
(3.64)
Semnificația notațiilor folosite este aceeași ca la circuitul
de logaritmare.
Fig.3.43. Schema circuitului de exponențiere.
Dependența exponențial de temperatur a ecuației (3.64)

este datorat utiliz rii tranzistorului ca element neliniar, similar
situației existente pentru circuitul de logaritmare. Simularea
acestei dependențe pentru caracteristica de transfer a circuitului se
poate face cu programul MATLAB prezentat în tabelul 3.32.
Rezultatul acestei simul ri este prezentat în Fig.3.44.
Programele SPICE folosite pentru simularea funcțional a

circuitului de antilogaritmare sunt prezentate în tabelul 3.33, iar
rezultatele simul rii funcționale SPICE a circuitului sunt
71
Tabelul 3.32
%Calculul varia iei tensiunii VT=(t+273.15).*(8.62*10^(-5));

de %ie ire cu temperatura la %tensiunea la intrare (constant )
%circuitul Vi=-.7;
%de antilogaritmare %c=R*F *Ies (constant )
%generarea vectorului de c=1000*.995*14.34*10^(-15);
%temperaturi
%calculul tensiunii la ieșire
t=15:.1:40; Ve=c*exp(-Vi./VT);
%calculul vectorului tensiunilor %reprezentarea grafic
%termice Ue(temp)
plot(t,Ve)
Fig.3.44. Variația tensiunii la ieșire în funcție de temperatura

joncțiunilor pentru circuitul de antilogaritmare,
atunci când semnalul de intrare este menținut
constant.
72
a) b)
c) d)
Fig.3.45. Simularea SPICE a circuitului de antilogaritmare:
73
Tabelul 3.33
Program I Q 2 0 6 Q2N2222
*CIRCUIT ANTILOG R 2 5 1k
*r spunsul la semnal PULSE Vi 6 0
.LIB D:\PSPICE\X741.MOD + PULSE(-.71 -.69 .5
.LIB +E-3 1 E-6 1. E-6 10 E-3 20 E-3)
D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB V+ 3 0 15V
X1 0 2 3 4 5 X741 V- 0 4 15V
Q 2 0 6 Q2N2222 .tran 0.005m 3m 0 0.005m
R 2 5 1k .probe
Vi 6 0 END
+PULSE(-.71 -.69 0 1.000E-6 Program III
+1.000E-6 10.00E-3 20.00E-3) *r spunsul la semnal SIN
V+ 3 0 15V .LIB D:\PSPICE\X741.MOD
V- 0 4 15V .LIB
.tran 0.05m 50m 0 0.05m D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB
.dc lin Vi -0.9 -0.50 0.002 X1 0 2 3 4 5 X741
.probe Q 2 0 6 Q2N2222
.END R 2 5 1k
Program II Vi 6 0 SIN(-.7 10.E-3 50 0 0 0)
*r spunsul la semnal STEP V+ 3 0 15V
.LIB D:\PSPICE\X741.MOD V- 0 4 15V
.LIB .tran 0.05m 50m 0 0.05m
D:\PSPICE\LIB\BIPOLAR.LIB .probe
X1 0 2 3 4 5 X741 .END
Corespondența dintre
parametrii asociați funcției matematice de antilogaritmare și cei ai
circuitului electronic de antilogaritmare, sunt prezentate în tabelul
3.34.
Tabelul 3.34
Parametru Semnal Semnal Constanta Constanta
MODEL intrare ieșire 1 2
MODEL x y k1 k2
MATEMATIC
74
MODEL ui ue RIS VT
ELECTRONIC
3.8. FUNCºIA MODUL

(DETECTORUL F R PRAG)
Funcția matematic de extragere a modulului este:

y(x)  k x (3.65)
Circuitele ce realizeaz funcția matematic de extragerea
modulului, numite și detectoare f r prag, sunt utile în cazul
aparatelor de m surare de curent alternativ.
Propriet țile funcției modul, aplicate pentru patru tipuri de
semnale de intrare, pot fi observate utilizând programul MATLAB
din tabelul 3.35.
Rezultatele simul rii realizate cu acest program sunt
prezentate în Fig. 3.46.
Pentru implementarea electronic a funcției modul, este
necesar realizarea unei redres ri ideale a semnalului, funcție ce
poate fi obținut cu ajutorul unui circuit de detecție f r prag.
75
Fig.3.46. Simularea MATLAB a funcției modul:
Tabelul 3.35
%matematic al multiplic rii x2(1:a)=zeros(1,a);
cu o %constant pozitiv x2(a+1:b)=ones(1,b-a);
%caracteristica de transfer y2=abs(x2);
p=.02; figure (2)
t=-4:p:4; subplot(221)
y=abs(x); axis([0 1 -.3 1.3])
figure (1) subplot(223)
subplot(221) plot(t2,y2,'-y')
plot(t,x,'-y',t,y,':w') axis([0 1 -.3 1.3])
%calculul r spunsului la %calculul r spunsului la
% semnal ”SIN” %semnal “PULSE”
p1=.0001; p3=.0001;
t1=0:p1:.04; t3=t1;
x1=sin(2*pi*50*t1); b1=length(t3);
y1=abs(x1); a1=round(b1/5);
subplot(422) C=ones(1,a1);
plot(t1,x1,'-y') x3=sign(x1);
subplot(424) y3=abs(x3);
plot(t1,y1,':y') subplot(222)
%calculul r spunsului plot(t3,x3,'-y')
%la semnal “STEP” axis([0 .04 -1.3 1.3])
p2=.002; subplot(224)
t2=0:p2:1; plot(t3,y3,'-y')
b=length(t2); axis([0 .04 -1.3 1.3])
Acesta trebuie s simuleze funcționarea unei diode ideale,

care are tensiunea de deschidere nul și o caracteristic curent-
tensiune rectangular . Acest detector poate avea schema electric
de principiu din Fig.3.48.a. Semnalele de la intrarea și ieșirea
detectorului, în cazul unui semnal sinusoidal de intrare, sunt
prezentate în Fig.3.48.b.
76
Schema bloc din Fig.3.47.a permite studiul funcției modul
cu ajutorul simulatorului SIMULINK. Rezultatele acestei
simul ri, pentru un semnal sinusoidal de intrare, sunt ilustrate în
Fig.3.47.b.
a) b)
Fig.3.47. Simularea cu SIMULINK a circuitului de exponențiere:
Funcționarea sa este caracterizat de includerea diodei

detectoare în bucla de reacție negativ , ceea ce reduce
neliniarit țile acesteia de un num r de ori egal cu amplificarea
amplificatorului operațional. Rolul rezistoarelor R1 și R2 este de a
fixa amplificarea etajului, în cazul de faț unu. Grupul D2, R3 are
rolul de a echilibra funcționarea etajului pentru ambele alternanțe
ale semnalului de intrare. Din examinarea Fig.3.48.b se poate
observa c tensiunea de ieșire reprezint semialternața pozitiv ,
dar inversat ca semn a semnalului de intrare, f r nici o pierdere
vizibil datorat pragului de deschidere a diodei D1, ceea ce atrage
dup sine și numele de detector f r prag.
77
a) b)
Fig.3.48. Detectorul f r prag:
a) schema electric de principiu;
b) semnalele la intrarea și ieșirea detectorului.
Ecuația care descrie matematic funcționarea circuitului
este:
 0 pentru ui t   0
udetector t    (3.66)
ui t  pentru ui t   0
Deoarece detectorul astfel obținut funcționeaz numai pe o

singur semialternanț a semnalului de intrare, se poate ad uga un
etaj suplimentar care s permit obținerea unui detector dubl
alternanț . Acesta este rolul etajului sumator inversor din
Fig.3.49.a.
a)
78
b)
Fig.3.49. Sumator inversor:

a) schema electric de principiu; b) semnale.
Tensiunea la ieșirea sumatorului - Fig.3.49.b - are forma:
u t  u t  
ue t    R6  detector  i  (3.67)
 R5 R4 
Rezistoarele de intrare au valori în raportul 1/2 pentru a

permite obținerea unei detecții dubl alternanț prin sumarea
ponderat a semnalului detectat simpl alternanț și a semnalului
de intrare. Schema complet a detectorului f r prag, dubl
alternanț , este ilustrat în Fig.3.50.
79
Fig.3.50. Schema electric a detectorului f r prag dubl alternanț .
ºinând seama și de ponderarea rezistoarelor din

compunerea schemei, se obține ecuația de funcționare pentru
detectorul f r prag dubl alternanț :
ue  t   ui  t  (3.68)
Simualarea SPICE a circuitului echivalent pentru cele

patru tipuri de semnale de intrare poate fi f cut utilizând
programele prezentate sub form “netlist” în tabelul 3.37.
Rezultatele simul rii SPICE pentru circuitul detector dubl
alternanț sunt prezentate în Fig.3.51.
a) b)
80
c) d)
Fig.3.51. Simularea SPICE a circuitului ce realizeaz funcția modul:
O comparație între parametrii corespunz tori relației

matematice ce descrie funcția de modul și ecuația ce descrie
funcționarea electric a detectorului f r prag dubl alternanț este
Tabelul 3.36
Parametru Semnal Semnal Factor de
MODEL intrare ieșire amplificare
MODEL x y k
MATEMATIC
MODEL ui ue 1
ELECTRONIC
81
Tabelul 3.37
Program I X_U2 0 $N_0011 15V -15V
%Caracteristica de transfer $N_0009 LM324
X_U1 0 $N_0006 15V -15V D_D1 $N_0014 $N_0004 D1N4148
$N_0004 LM324 v_V2 0 -15V dc 15V
X_U2 0 $N_0011 15V -15V v_V3 15V 0 dc 15V
$N_0009 LM324 D_D2 $N_0004 $N_0018 D1N4148
D_D1 $N_0014 $N_0004 D1N4148 R_R1 $N_0019 $N_0006 10k
v_V2 0 -15V dc 15V R_R2 $N_0006 $N_0014 10k
v_V3 15V 0 dc 15V R_R3 $N_0006 $N_0018 10k
D_D2 $N_0004 $N_0018D1N4148 R_R4 $N_0019 $N_0011 10k
V_V1 $N_0019 0 dc 0 ac 0 R_R5 $N_0014 $N_0011 5k
+PWL 0 -10 100ms 10 R_R6 $N_0011 $N_0009 10k
R_R1 $N_0019 $N_0006 10k V_V6 $N_0019 0 dc 0 ac 0
R_R2 $N_0006 $N_0014 10k +PULSE -10 10 1ms 1us 1us +10ms
R_R3 $N_0006 $N_0018 10k 20ms
R_R4 $N_0019 $N_0011 10k Program IV
R_R5 $N_0014 $N_0011 5k %Semnal treapt
R_R6 $N_0011 $N_0009 10k X_U1 0 $N_0006 15V -15V
Program II $N_0004 LM324
Semnal sinusoidal 50 Hz X_U2 0 $N_0011 15V -15V
X_U1 0 $N_0006 15V -15V $N_0009 LM324
$N_0004 LM324 D_D1 $N_0014 $N_0004 D1N4148
X_U2 0 $N_0011 15V -15V Program IV
$N_0009 LM324 %Semnal treapt
D_D1 $N_0014 $N_0004 D1N4148 X_U1 0 $N_0006 15V -15V
v_V2 0 -15V dc 15V $N_0004 LM324
v_V3 15V 0 dc 15V X_U2 0 $N_0011 15V -15V
D_D2 $N_0004 $N_0018 D1N4148 $N_0009 LM324
R_R1 $N_0019 $N_0006 10k D_D1 $N_0014 $N_0004 D1N4148
R_R2 $N_0006 $N_0014 10k v_V2 0 -15V dc 15V
R_R3 $N_0006 $N_0018 10k v_V3 15V 0 dc 15V
R_R4 $N_0019 $N_0011 10k D_D2 $N_0004 $N_0018 D1N4148
R_R5 $N_0014 $N_0011 5k R_R1 $N_0019 $N_0006 10k
+SIN 0 10 50 R_R2 $N_0006 $N_0014 10k
R_R6 $N_0011 $N_0009 10k R_R3 $N_0006 $N_0018 10k
V_V5 $N_0019 0 dc 0 R_R4 $N_0019 $N_0011 10k
Program III R_R5 $N_0014 $N_0011 5k
%Semnal dreptunghiular R_R6 $N_0011 $N_0009 10k
X_U1 0 $N_0006 15V -15V V_V6 $N_0019 0 dc 0
$N_0004 LM324 +PULSE 0 10 20ms
82
CAPITOLUL 4
IMPLEMENTAREA ELECTRONIC A FUNC IILOR

MATEMATICE PRIVIND TRATAREA SEMNALELOR
ÎN DOMENIUL FRECVEN
4.1. FUNC II MATEMATICE CARACTERISTICE

FILTRELOR DE FRECVEN
Un filtru electronic este, în general, un dispozitiv selector

de frecvenţă, datorită faptului că acesta lasă să treacă semnale de o
anumită frecvenţă şi opreşte sau atenuează semnale de alte
frecvenţe.
Filtrul lasă să treacă, cu o atenuare cât mai mică,
semnalele cuprinse într-o anumită bandă de frecvenţă numită
band de trecere şi atenuează cât mai mult semnalele din restul
benzii de frecvenţă numită band de atenuare (oprire). Un filtru
ideal trebuie să aibă atenuarea zero în banda de trecere şi o
atenuare infinită în banda de oprire.
Cele mai cunoscute tipuri de filtre selectoare de frecvenţe
sunt :
 filtru trece - jos (FTJ) - care lasă să treacă frecvenţele joase şi
blocheazã frecvenţele înalte - Fig.4.1.a.
 filtru trece - sus (FTS) - care lasă să treacă frecvenţele înalte şi
blochează frecvenţele joase - Fig.4.1.b.
79
a) b)
Fig.4.1. Caracteristica amplitudine - frecvenţă
a) FTJ ideal; b) FTS ideal.
 filtru trece - band (FTB) - care lasă să treacă o anumită bandă

de frecvenţe şi blochează frecvenţele care sunt mai înalte sau
mai joase decât cele din bandă - Fig.4.2.a.
 filtru opreşte - band (FOB) - care opreşte o bandă de
frecvenţe şi lasă să treacă frecvenţele mai joase sau mai înalte
decât cele din bandă - Fig.4.2.b.

a) b)
a) FTB ideal; b) FOB ideal.
Pornind de la structura filtrului trece - jos, prin

transformarea s1/s realizată în funcţia de transfer, se obţine un
filtru trece - sus. Filtrul trece - bandă se poate obţine prin punerea
în cascadă a unui filtru trece - jos cu un filtru trece - sus. Filtrul
80
opreşte - bandă se poate realiza prin combinarea filtrului
trece - jos cu un filtru trece - sus şi cu un sumator - Fig.4.3.
Fig.4.3. Filtru opreşte - bandă.
Caracterizarea unui filtru selector de frecvenţă poate fi

realizată prin considerarea funcţiei sale de transfer H(s) :
U ies (s)
H (s )  (4.1)
U int (s)
Cu notaţia s  j ( j   1) , se obţine caracteristica de
frecvenţă H j  cu componentele sale:
 caracteristica amplitudine - frecvenţă: H   H j  ;
 caracteristica fază - frecvenţă:     arg H ( j ) .
Pe baza caracteristicii de frecvenţă H(j) se pot stabili
condiţiile ca un sistem oarecare (deci şi un filtru) să nu deformeze
semnalul:
 caracteristica amplitudine - frecvenţă:
H   H j   const. (4.2)
 caracteristica fază - frecvenţă:
arg H j      t0  m (4.3)
 timpul de întârziere de grup:
d 
g    to const. (4.4)
dt
81
În Fig.4.4 sunt prezentate aceste caracteristici pentru un
filtru ideal.
Fig.4.4. Caracteristici specifice filtrului ideal.
Filtrul trece - jos ideal are caracteristicile prezentate în Fig.4.5.
Fig.4.5. Caracteristica de frecvenţă a filtrului trece - jos ideal.
Condiţiile matematice îndeplinite de un filtru trece - jos ideal

sunt:
H    H0  H    0 
 
    t0   0, t         t , (4.5)
 g  t0  g  0 
 
Fig.4.6. Caracteristici ale filtrului trece -jos real.
82
Un asemenea filtru ideal nu este practic realizabil; pentru
un filtru real caracteristicile sunt de forma celor din Fig.4.6.
Din prezentarea caracteristicii amplitudine - frecvenţă a
filtrului real trece - jos se constată că acesta nu are o caracteristică
dreptunghiulară în banda de trecere. Problema centrală a realizării
filtrelor selectoare de frecvenţă este aproximarea răspunsului ideal
cu anumite niveluri prescrise ale exactităţii admisibile. Realizările
tehnice permit o aproximare a acestor caracteristici ideale;
principalele tipuri de aproximare sunt: Butterworth, Cebîşev,
eliptice (Cauer) şi Bessel.
Filtrul Butterworth realizează aproximarea printr-o
caracteristică amplitudine - frecvenţă monotonă, fără ondulaţii în
banda de trecere sau în banda de oprire.
Filtrul Cebîşev, admiţând ondulaţii în banda de trecere sau
în banda de oprire şi utilizând acelaşi număr de poli şi zerouri ca
şi filtrul Butterworth, poate realiza o caracteristică de frecvenţă cu
o pantă mai abruptă în jurul frecvenţei de tăiere.
Filtrul eliptic (Cauer) realizează cu o precizie mai mare
frecvenţa de tăiere pentru aceeaşi complexitate a circuitelor, dar
admiţând ondulaţii atât în banda de trecere cât şi în banda de
oprire.
Filtrul Bessel prezintă o variaţie liniară a caracteristicii
fază - frecvenţă.
4.2. APROXIM RI MATEMATICE PENTRU

CARACTERISTICA DE FRECVEN ŞI
IMPLEMENT RI ELECTRONICE
Funcţiile de transfer ce se pot implementa cu constante

concentrate dispun de un număr finit de parametri. Aproximarea
în domeniul frecvenţă urmăreşte determinarea parametrilor, pentru
apropierea caracteristicii de frecvenţă de caracteristica ideală,
simultan cu asigurarea condiţiilor de realizabilitate fizică.
83
Unul din parametri ce permite studiul privind apropierea
maximă a caracteristicii de frecvenţă faţă de cea ideală îl
reprezintă eroarea de aproximare ). În aproximările de tip
Taylor se utilizează criteriul aplatizării maxime, ce constă în
apropierea maximă de zero a erorii ) în jurul unei frecvenţe
impuse. Aproximarea de tip Cebîşev realizează valori minime
pentru max    într - un domeniu   1 , 2  precizat.
4.2.1. Aproximarea Butterworth
 Func ii matematice. Criteriul aplatizării maxime

aplicat pentru aproximarea caracteristicii ideale a filtrului
trece-jos, presupune anularea termenilor din dezvoltarea în serie
Taylor a erorii ), în jurul frecvenţei   :
 k
      0   '  0...   k   0... (4.6)
1! k!
Considerând funcţia de transfer de forma:
1 1
H  s  
Qn  s n (4.7)
 bk s k
k 0
şi aplicând aproximarea în sens Taylor pentru pătratul modulului
funcţiei de transfer, rezultă expresia caracteristicii amplitudine -
frecvenţă:
1
H    H  j   (4.8)
2n

1  
t 
unde: t - pulsaţia de tăiere.
Polinomul Qn(s) din relaţia (4.7) se numeşte polinom
Butterworth , polii săi fiind obţinuţi cu relaţia:
84
(2k  1)  2k  1 ; k  1, n
sk   sin
2n
 j cos
2n
  (4.9)
Astfel, pentru:
1
n=1 H1 s  s = -1 (4.10)
s 1
1
n=2 H2  s   s1,2=-0,707j0,707
s  1,41s  1
2
1
n=3 H 3  s  3 s1=-1; s2,3=-0,5j0,866
s  2s  2s  1
2
1
n=4 H 4  s  4
s  2,6131s 3  3,4142s 2  2,6131s  1
s1,2= - 0,3227  j0,9239 s3,4 = - 0,9239  j0,3827
Caracteristica amplitudine - frecvenţă pentru mai multe
valori ale ordinului n, este prezentată în Fig.4.7.

a FTJ real, aproximarea Butterworth.
85
În tabelul 4.1 se prezintă caracteristica de frecvenţă a FTJ,
aproximare Butterworth pentru n = 2 , 4 şi 6 poli.
Tabelul 4.1

n=2 n=4 n=6
t
- A  A  A 
(dB) (grd) (dB) (grd) (dB) (grd)
0,0 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
0,2 0,01 -16,4 0,00 -30,1 0,00 -44,5
0,4 0,11 -34,0 0,00 -61,4 0,00 -90,4
0,6 0,53 -53,0 0,07 -95,7 0,01 -140
0,7 0,93 -62,7 0,24 -115 0,06 -167
0,8 1,49 -72,3 0,67 -136 0,29 -198
0,9 2,19 -81,5 1,55 -158 1,08 -233
1,0 3,01 -90,0 3,01 -180 3,01 -270
1,2 4,88 -104 7,24 -217 9,96 -330
1,4 6,85 -115 11,98 -242 17,61 -368
2,0 12,3 -136 24,10 -282 36,12 -425
4,0 24,1 -159 48,16 -322 72,25 -484
6,0 31,1 -166 62,25 -334 93,38 -503
8,0 36,12 -169 72,25 -341 108,3 -512
10 40,00 -171 80,00 -345 120,0 -517
Alegerea ordinului n al filtrului, pentru o aplicaţie dată, se

realizează punând condiţia ca la o frecvenţă  1' (din banda de
trecere) să nu se depăşească atenuarea amax (dB), iar la o
86
frecvenţă  '2 (din banda de oprire) să se asigure atenuarea amin
(dB). În acest caz, ordinul necesar al filtrului se obţine cu relaţia:
1 100,1amin  1
n log (4.11)
'  100,1amax  1
2 log 2 
  1' 
De exemplu, pentru: amax = 0,1dB, amin = 30dB,
 '
2/  1,3  n = 20,3, deci ordinul filtrului este n = 21.
'
1=
 Simularea func iilor matematice cu MATLAB.

Pentru realizarea studiului aproximării Butterworth la filtrul
trece-jos se utilizează un program de calcul realizat pe baza
pachetului de programe MATLAB. Acest program permite
calculul şi afişarea grafică a caracteristicii amplitudine - frecvenţă
pentru aproximări de diferite ordine n. Programul de calcul este
prezentat în tabelul 4.2, iar rezultatele în Fig.4.8.
Tabelul 4.2
%Function Butterworth plot(w,a1,w,a2,w,a3,w,a4)
echo off xlabel('w/wt ')
w=(0:2500) ylabel('H(w)')
w=w./500 title('Caracteristica amplitudine
a1=1./sqrt(1+(w).^4) frecventa a FTJ cu aproximare
a2=1./sqrt(1+(w).^8) Butterworth')
a3=1./sqrt(1+(w).^12) gtext('n=2')
a4=1./sqrt(1+(w).^18) gtext('n=4')
whitebg gtext('n=6')
graymon gtext('n=9')
Pentru calculul şi reprezentarea grafică a caracteristicii

fază-frecvenţă se poate folosi programul din tabelul 4.3. În Fig.4.9
s-a reprezentat grafic, utilizând acest program, caracteristica fază -
87
frecvenţă a FTJ, aproximare Butterworth, pentru ordinul n = 6.
Fig.4.8. Caracteristica amplitudine frecvenţă pentru FTJ

obţinută cu MATLAB, aproximare Butterworth.
Tabelul 4.3
%Func ia faz -frecven plot(w,b6*38000./pi)
%FTJ Butterworth xlabel('w (rad/s)')
ylabel('faza (grade)')
w=(0:0.01:3) title('Caracteristica fază-
b6=w.^2./200-w./33 frecventă a filtrului trece - jos
whitebg aproximatia BUTTERWORTH)
88 graymon
Comparaţia între rezultatele obţinute cu pachetul de
programe MATLAB şi rezultatele teoretice indică utilitatea
programelor de simulare a aproximărilor matematice pentru
caracteristicile de frecvenţă.
Fig.4.9. Caracteristica fază-frecvenţă pentru FTJ

obţinută cu MATLAB, aproximare Butterworth.
 Simularea func iilor matematice cu SIMULINK.

Utilizarea pachetului de programe SIMULINK permite simularea
funcţiilor matematice ce caracterizează descrierea caracteristicii de
frecvenţă a unui filtru analogic. Polii funcţiei de transfer sunt cei
prezentaţi în relaţiile (4.10), rezultatele simulărilor fiind prezentate
în Fig.4.10 - 4.13.
Pentru aproximarea Butterworth se poate utiliza şi schema
de simulare prezentată în Fig.4.14. Aceasta are la bază o funcţie
predefinită în programul SIMULINK de filtru cu aproximare
Butterworth.
89
Fig.4.10. Simularea cu SIMULINK a FTJ, n =1,
aproximare Butterworth.
Fig.4.11. Simularea cu SIMULINK a FTJ,

n = 2, aproximare Butterworth.
Fig.4.12. Simulare cu SIMULINK a FTJ,

90
Fig.4.13. Rezultatele simulării pentru filtrul din Fig.4.12.
Fig.4.14. Simularea cu SIMULINK a caracteristicilor

FTJ, aproximare Butterworth.
În Fig.4.15 se prezintă rezultatele simulărilor pentru FTJ

cu aproximare Butterworth, ordin n =2, 4, 6, 8, obţinute cu
această funcţie existentă în programul SIMULINK. Se observă
concordanţa rezultatelor obţinute pentru forma caracteristicilor
reale de aproximare ca şi posibilitatea obţinerii caracteristicii
fază - frecvenţă. Această caracteristică este neliniară în banda de
trecere, iar în banda de oprire neliniaritatea este şi mai accentuată.
Se pot obţine caracteristicile de frecvenţă pentru orice tip
de filtru: trece-sus, opreşte - bandă, trece - bandă.
91
În Fig.4.15, Fig.4.16 şi 4.17 sunt prezentate rezultatele
simulărilor cu SIMULINK pentru filtrele trece-jos, trece - sus şi
opreşte - bandă.
n=2 n=4
n=6 n=8
Fig.4.15. Rezultatele simulărilor cu SIMULINK

a FTJ, aproximarea Butterworth.
92
Fig.4.16. Simularea cu SIMULINK a FTS,
aproximarea Butterworth.
Fig.4.17. Simularea cu SIMULINK aFOB,

93
 Simularea SPICE a implement rilor tehnice ale filtrelor
cu aproximare Butterworth. Implementarea tehnică a acestor
funcţii matematice se realizează cu filtre pasive (numai
componente R, L, C) sau cu filtre active (ce conţin cel puţin un
element semiconductor activ).
Cele mai simple filtre trece - jos active, cu aproximare
Butterworth, ordin n = 1, sunt prezentate în Fig.4.18 şi Fig.4.20
împreună cu relaţia corespunzătoare caracteristicii amplitudine -
frecvenţă.
R2
1
R1
H ( ) 
2

1  
t 
Fig.4.18. Implementarea FTJ activ, n=1,

Programul de simulare SPICE a funcţionării acestui filtru

este prezentat în tabelul 4.4, caracteristica amplitudine - frecvenţă
obţinută fiind cea din Fig.4.2.
Tabelul 4.4
*FTJ Butterworth n=1

VCC 6 0 DC 15V
VEE 0 7 DC 15V
R 1 4 10K
V1 1 0 AC 1 SIN( 0 1
R1 0 3 10K
100}
R2 3 2 20K
.AC DEC 10 1 1MEG
C 4 0 .0145U
.PROBE
X1 4 3 6 7 2 UA741
.END
.LIB OPNOM.LIB
94
Fig.4.19. Simularea SPICE a FTJ activ, n = 1,
O variantăa filtrului trece-jos activ, de ordin n = 1, cu

caracteristică de aproximare Butterworth, care utilizează un
amplificator operaţional în montaj neinversor, este prezentatăîn
Fig.4.20. Programul de simulare a funcţionårii acestui filtru este
prezentat în tabelul 4.5, iar caracteristica amplitudine – frecvenţă
este cea din Fig.4.21.
R2 1
H ( )  
R1 2

1  
t 
Fig.4.20. Implementarea FTJ activ, n = 1, aproximare Butterworth,
cu amplificator operaţional în montaj inversor.
Tabelul 4.5
Butterworth n=1 VCC 6 0 DC 15V
R1 1 3 10K VEE 0 7 DC 15V
R2 3 2 10K V1 1 0 AC 1 SIN( 0 1 100)
C 3 2 .0145U .AC DEC 10 1 1MEG
X1 0 3 6 7 2 UA741 .PROBE
.LIB OPNOM.LIB .END
95
Fig.4.21. Simulare SPICE pentru FTJ din Fig.4.20.
Pentru implementarea filtrelor trece - jos de ordin superior

se poate utiliza celula elementară de filtru trece - jos, ordin n = 2,
prezentată în Fig.4.22.
Fig.4.22. Schema generală a unui FTJ activ, n = 2.
Funcţia de transfer este :
KY1sY3s
H  s  (4.12)
 
Y4 sY1s  Y2 s  Y3s  Y3s Y1s  Y2 s1  K 
96
Dacå:
Y1s 
1
; Y2 s  sC2 ; Y3s 
1
; Y4 s  sC4 (4.13)
R1 R3
rezultå:
k
H  s 
R1R3C2C4
(4.14)
 1 1 1 k  1
s 2  s   
 R1C2 R2C3 R3C4  R1R3C2C4
deci o funcţie de transfer a unui filtru trece - jos, de ordinul n = 2,

aproximarea Butterworth realizându-se prin valorile elementelor
pasive din montaj.
Schema din Fig.4.23 prezintăimplementarea fizicăa FTJ
activ, n = 2, aproximare Butterworth, conform principiului
prezentat în Fig.4.22.
Fig.4.23. Implementarea FTJ activ, n = 2.
Filtrul are frecvenţa de tåiere ft = 1000 Hz prin

introducerea urmåtoarelor componente: R1=10 k, R2=10 k, C1
= 0,0225 F, C2 = 0,0114 F. Programul de simulare a
funcţionårii acestui filtru este prezentat în tabelul 4.6, iar
caracteristica amplitudine – frecvenţă este cea din Fig.4.24.
97
Tabelul 4.6
*Butterworth n= 2 .LIB OPNOM.LIB

VCC 6 0 DC 15V
R1 1 2 10000 VEE 0 7 DC 15V
R2 2 3 10000 V1 1 0 AC 1 SIN( 0 1 100)
C1 2 4 .0225U .AC DEC 10 1 100k
C2 3 0 .0112U .PROBE
X1 3 4 6 7 4 UA741 .END
Fig.4.24. Simularea SPICE pentru FTJ din Fig.4.25.
Realizarea unor filtre cu un număr mai mare de poli

(n = 3,4,5....) necesită utilizarea conectårii în cascadă a unor
celule elementare. În Fig.4.25 se prezintă schema unui filtru trece
- jos activ, de ordin n = 4, cu aproximare Butterworth.
Fig.4.25. Implementarea FTJ activ, n = 4, aproximare Buterworth.
98
Programul SPICE este prezentat în tabelul 4.7, iar
rezultatele sunt trasate în Fig.4.26.
Tabelul 4.7
*Butterworth n= 4 C22 8 0 .01U
X1 4 5 10 11 6 UA741
R1 1 3 8617 X2 8 9 12 13 2 UA741
R2 3 4 29400 .LIB OPNOM.LIB
C1 3 6 .01U VCC1 10 0 DC 15V
C2 4 0 .01U VCC2 12 0 DC 15V
R3 5 0 10K VEE1 0 11 DC 15V
R4 5 6 10K VEE2 0 13 DC 15V
R11 6 7 20800 V1 1 0 AC 1 SIN ( 0 1 100)
R22 7 8 12180 .AC DEC 10 1 100K
R33 9 0 10K .PROBE
R44 9 2 10K .END
C11 7 2 .01U
Fig.4.26. Simularea SPICE a FTJ , n = 4,

O posibilitate de implementare o reprezintă structura

BIQUAD indicată în Fig.4.27. Circuitul este complex, dar
prezintă avantaje privind posibilitåţile sporite de acordare şi
stabilitate.
99
Fig.4.27. Implementarea FTJ activ, n = 2,
BIQUAD, aproximarea Butterworth.
În tabelul 4.8 se prezintă programul SPICE, iar în

Fig.4.28 sunt redate rezultatele simulårii pentru un filtru trece-jos,
n = 7, aproximare Butterworth, implementat cu structuri
BIQUAD. Filtrul conţine trei etaje de tipul celui prezentat în
Fig.4.27 şi un etaj de filtru de ordinul n =1. Frecvenţa de tăiere
este ft = 1 000 Hz, iar câştigul de 8.
Fig.4.28. Simularea SPICE a FTJ activ BIQUAD,

100
Tabelul 4.8
*F BIQUAD Butterworth 7 C3 8 9 10N
C4 12 13 10N
R1 1 2 7.95K C5 14 0 10N
R2 2 3 32.76K C6 15 16 10N
R3 2 5 15.91K C7 17 20 10N
R4 5 6 15.91K X1 0 2 21 22 3 UA741
R5 6 7 15.91K X2 0 4 21 22 7 UA741
R6 3 4 15.91K X3 0 8 21 22 9 UA741
R7 7 8 7.95K X4 0 12 21 22 13 UA741
R8 8 9 11.75K X5 0 15 21 22 16 UA741
R9 8 10 15.91K X6 0 17 21 22 20 UA741
R10 10 11 15.91K X7 0 19 21 22 18 UA741
R11 11 13 15.91K X8 0 11 21 22 10 UA741
R12 9 12 15.91K X9 0 6 21 22 5 UA741
R13 13 14 15.91K .LIB OPNOM.LIB
R14 14 15 7.95K VCC 21 0 15
R15 15 16 7.83K VEE 0 22 15
R16 15 18 15.91K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R17 18 19 15.91K .AC DEC 10 1 50K
R18 19 20 15.91K .PROBE.
R19 16 17 15.91K END
C1 2 3 10N
C2 4 7 10N
O altă posibilitate de implementare a unui filtru activ o

constituie montajele de tipul celor din Fig.4.29.
Fig.4.29. Implementarea FTJ activ, n = 2, cu amplificatoare cu câştig

infinit.
101
Spre exemplificare, se prezintă un filtru trece - jos, de
ordin n = 6, realizat cu trei celule de tipul celor din Fig.4.29.
Programul SPICE este prezentat în tabelul 4.9, iar rezultatele
simulårilor în Fig. 4.30.
Fig.4.30. Simularea SPICE a FTJ activ,

Tabelul 4.9
*FTJ Butterworth n=6 C3 6 7 1.6N

C4 5 0 .01U
.LIB OPNOM.LIB C5 11 12 3.1N
R1 1 2 69.7K C6 10 0 .01U
R2 2 3 139.4K X1 0 4 8 9 3 UA741
R3 2 4 90.9K X2 0 7 8 9 6 UA741
R4 3 5 28.13K X3 0 12 8 9 11 UA741
R5 5 6 56.27K VCC 8 0 15
R6 5 7 56.28K VEE 0 9 15
R7 6 10 23.38K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R8 10 11 46.77K .AC DEC 10 1 50K
R9 10 12 34.94K .PROBE
C1 3 4 200P .END
C2 2 0 0.01U
102
Implementarea unui filtru trece - sus activ, aproximaţie
Butterworth, n = 1, se realizeazăcu schema din Fig. 4.31.
Programul SPICE pentru simularea caracteristicii
amplitudine – frecvenţă a acestui filtru este prezentat în tabelul
4.10, iar rezultatele în Fig.4.34\2.
Fig.4.31. Implementarea filtrului

trece-sus n=1,
Tabelul 4.10
*Filtru trece sus Butterworth .LIB OPNOM.LIB
*n=1 VCC 6 0 DC 15V
VEE 0 7 DC 15V
R 4 0 10K V1 1 0 AC 1 SIN( 0 1 100)
R1 0 3 10K .AC DEC 10 1 70k
R2 3 2 20K .PROBE
C 1 4 .0145U .END
X1 4 3 6 7 2 UA741
Fig.4.32. Simulare SPICE a FTS, n=1, aproximare Butterworth.

103
Pentru realizarea unui filtru activ trece sus, de ordinul
n = 2, aproximare Butterworth, se poate folosi schema din Fig.
4.33.
Programul SPICE pentru simularea caracteristicii
amplitudine – frecvenţă este prezentat în tabelul 4.11.
Fig.4.33. Implementarea FTS activ, n=2, aproximare Butterworth.
Tabelul 4.11
*Butterworth .LIB OPNOM.LIB
R1 4 0 10K VCC 6 0 DC 15V
R2 3 2 10K VEE 0 7 DC 15V
C 1 4 .005U V1 1 0 AC 1 SIN( 0 1 100)
C1 4 2 .005U .AC DEC 10 1 50k
C2 4 3 .4U .PROBE
X1 0 3 6 7 2 UA741 .END
Rezultatele simulårilor cu acest program sunt prezentate în

Fig.4.34.
4.2.2. Aproximarea Cebîşev
 Polinoame Cebîşev. Aproximarea pentru care eroarea are

o lege de variaţie cu ondulaţii egale se numeşte de tip Cebîşev.
104
Fig.4.34. Simulare SPICE a FTS activ, n=2,
Criteriul de aproximare impune ca valoarea maximăa

modulului erorii să fie minimizatå. În prezenţa a n parametrii
ajustabili, eroarea de aproximare are un numår de (n+1) maxime
şi minime de modul egal, în domeniul de aproximare. Acest
rezultat implicăexistenţa a n zerouri ale erorii de aproximare, iar
polinoamele Cebîşev asigurăacest lucru.
Polinoamele Cebîşev rezultă din dependenţa:
Vn  x   cosn arccos x  (4.15)
În Fig.4.35 sunt prezentate grafic aceste dependenţe pentru

n = 1....6. Pornind de la funcţia de transfer a FTJ ideal,
aproximarea cu polinoame Cebîşev a caracteristicii amplitudine –
frecvenţă se poate realiza în intervale diferite de frecvenţå:
 în banda de trecere - aproximare tip Cebîşev ;
 în banda de oprire - aproximare tip invers Cebîşev;
 în banda de oprire şi în banda de trecere - aproximare tip
eliptic (Cauer).
105
n=1 n=2
n=3 n=4
n=5 n=6
Fig.4.35. Reprezentarea grafică a polinoamelor Cebîşev.
106
 Aproximarea tip Cebîşev
 Funcţii matematice. Aproximarea conduce la urmåtoarea

expresie a caracteristicii amplitudine - frecvenţå:
1
H    H  j   (4.16)

1   2 Vn2  
t 
valorile maxime şi minime fiind date de relaţiile:
1
maxH()=1 ; min H()= (4.17)
1 2
Caracteristica de aproximare Cebîşev prezintă un număr de
maxime şi minime în interiorul benzii de trecere, iar în afara
benzii caracteristica descreşte monoton (Fig.4.36).
Fig.4.36. Aproximare Cebîşev, n=3.
Polinomul Cebîşev se caracterizează prin ondulaţii egale

pentru x variind într-un domeniu dat; prin specificarea lui 
caracteristica amplitudine-frecvenţă(Fig.4.37) prezintă ondulaţii
egale în banda de trecere şi o cădere monotonă în banda de oprire.
Amplitudinea ondulaţiei este :
1
 1 (4.18)
1  2
107
Fig.4.37. Parametrii specifici aproximării Cebîşev.
În tabelul 4.12. sunt prezentate valorile numerice

corespunzătoare caracteristicii de frecvenţă.
Tabelul 4.12
t n=2 n=4 n=6

A (grd) A  A (grd)
(dB) (dB) (grd) (dB)
0,00 -0,04 -7,9 -0,09 -17,3 0,17 0,0
0,20 -0,15 -16,1 -0,30 -35,7 -0,45 -58,1
0,40 -0,44 -35,0 -0,46 -76,9 -0,13 -121,9
0,60 -0,36 -58,4 -0,03 -119,0 -0,32 -185,7
0,80 0,79 -84,0 -0,43 -167,6 -0,05 -267,7
1,00 3,01 -105 3,01 -245,3 3,01 -400,0
1,20 5,62 -121 12,02 -287,7 20,93 -465,2
1,50 9,36 -136 22,35 -310,6 37,64 -489,3
2,00 14,46 -149 34,09 -326,1 55,71 -55,3
3,00 21,69 -160 49,29 -338,6 78,73 -518,0
4,00 26,77 -165 59,65 -344,2 94,34 -523,8
6,00 33,88 -170 73,99 -349,6 115,90 -529,3
8,00 38,91 -172 84,07 -352,2 131,04 -532,0
10,00 42,79 -174 91,87 -353,8 142,73 -533,6
Condiţia ca la o frecvenţă  1' (la care caracteristica de

amplitudine ia valoare minimăîn banda de trecere) să nu se
108
depăşească atenuarea amax (dB), iar la o frecvenţă  '2 (din banda
de oprire) să se asigure atenuarea amin (dB), conduce la
determinarea ordinului n al filtrului cu relaţia :
1
1 100,1amin  1 2
n arg ch( ) (4.19)
'  100,1amax  1
arg ch 
2
 1 
'
Polii funcţiei de transfer sunt de forma:
sk   k  j k (4.20)
1 1 2k  1 
 k   1k sh arg sh  sin ,  k 0
n  n 2
1 1 2k  1 
 k  ch  arg sh  cos (4.21)
n  n 2
În tabelul 4.13 se prezintă polii normaţi ai funcţiei de

transfer cu caracteristica de amplitudine de tip Cebîşev în banda
de trecere.
Tabelul 4.13
n Deviaţia maximă 1 dB Deviaţia maximă 3 dB

2 -0,5227j0,8524 -0,3831j0,9236
3 -0,6262 -0,4735
-0,3131j1,2241 -0,2367j0,4334
4 -0,1925j1,3571 -0,1313j1,4590
-0,4649j0,5621 -0,3169j0,6042
109
5 -0,4403 -0,3088
-0,3561j0,9306 -0,2498j1,0388
-0,1361j1,5058 -0,0955j1,6807
 Simulări cu MATLAB. Pentru studierea aproximării
Cebîşev la filtrul trece - jos se utilizează un program de calcul
realizat pe baza pachetului de programe MATLAB. Acest
program permite calculul şi afişarea grafică a caracteristicii
amplitudine – frecvenţă pentru aproximări de diferite ordine n.
Programul de calcul este prezentat în tabelul 4.14, iar
rezultatele în Fig.4.38.
Tabelul 4.14
Function Cebîşev
echo off
w=(0:1500)
w=w./500
a1=1/sqrt(1+(cos(2*acos(w)).*0.99763).^2)
a2=1/sqrt(1+(cos(4*acos(w)).*0.99763).^2)
a3=1/sqrt(1+(cos(6*acos(w)).*0.99763).^2)
a4=1/sqrt(1+(cos(9*acos(w)).*0.99763).^2)
whitebg
graymon
gtext('n=2')
gtext('n=4')
gtext('n=6')
gtext('n=9')
lot(w,a1,w,a2,w,a3,w,a4)
xlabel('w (rad/s)')
ylabel('|H(jw)| (dB)')
title('Caracteristica amplitudine frecvenţăa FTJ
.Aproximare Cebîsev')
110
 Simulări cu SIMULINK. Simularea cu ajutorul
programului SIMULINK a permis obţinerea caracteristicii de
frecvenţă a filtrelor pornind de la polii funcţiei de transfer
prezentaţi în tabelul 4.13. În Fig.4.39 este indicată schema ce
permite simularea filtrului trece - jos, n = 2, aproximare Cebîşev.
Fig.4.38. Simulare MATLAB a FTJ, aproximare Cebîşev.
Fig.4.39. Simulare cu SIMULINK a funcţiei de transfer

a FTJ, n = 2, aproximare Cebîşev.
111
Rezultatele simulării, pentru caracteristica amplitudine –
frecvenţă şi fază-frecvenţă sunt prezentate în Fig.4.40. Aceeaşi
metodă este utilizată şi pentru obţinerea rezultatelor specifice FTJ,
ordin n = 4, aproximare Cebîşev - Fig.4.41 şi Fig.4.42.
Fig.4.40. Rezultatele simulării pentru schema din Fig.4.39.
Fig.4.41. Simulare cu SIMULINK a FTJ, n = 4, aproximare Cebîşev.

112
Programul SIMULINK conţine şi blocuri specializate
pentru simularea filtrelor analogice şi digitale. Astfel, din librăria
ce conţine blocurile specifice acestui program - Fig.4.43 - se
selectează blocul EXTRAS - Fig.4.44.
Fig.4.43. Blocuri specifice programului SIMULINK.
În blocul prezentat se observă existenţa unui etaj

specializat de filtre - FILTER. La rândul său, acest etaj are o
detaliere a filtrelor ce se pot simula - Fig.4.45.
În structura filtrelor analogice fiecare bloc din Fig.4.45
conţine tipurile de filtre indicate în Fig.4.46.
113
Fig.4.44. Blocul EXTRAS din SIMULINK
Fig.4.45. Blocuri cu tipuri de filtre în SIMULINK.
114
Cu ajutorul acestor blocuri, precum şi a celor din Fig. 4.47,
s-a realizat simularea caracteristicilor unor filtre analogice cu
aproximare Cebîşev. Pentru filtrul trece-jos schema utilizată este
prezentată în Fig.4.46.
Fig.4.46. Simularea cu SIMULINK a caracteristicilor

FTJ, aproximare Cebîşev.
115
Fig.4.47.Tipuri de filtre ce pot fi simulate direct în SIMULINK.
Rezultatele obţinute pentru FJT, aproximare Cebîşev,

n= 2 ,4, 6, 8, sunt prezentate în Fig.4.48.
n =2 n=4
116
n= 6 n=8
Fig.4.48. Simulare cu SIMULINK a FTJ, aproximare Cebîşev.
Cu aceeaşi metodologie s-au obţinut simulările pentru

filtrele cu aproximare Cebîşev: trece - sus  Fig.4.49; opreşte -
bandă Fig.4.50; trece - bandă Fig.4.51.
Fig.4.49. Simularea cu SIMULINK pentru FTS.
117
Fig.4.50. Simularea cu SIMULINK pentru FTB.
Fig.4.51. Simularea cu SIMULINK pentru FOB.
 Simularea SPICE a implementărilor tehnice ale filtrelor

cu aproximare Cebîşev. Implementarea tehnică a unor filtre active
118
trece - jos, aproximare Cebîşev, se poate realiza cu diferite scheme
electronice. O variantă posibilăpentru un filtru activ trece - jos, de
ordin n = 2, este prezentată în Fig.4.52.
Fig.4.52. Implementarea tehnică a FTJ, n =2, aproximare Cebîşev.
Simularea SPICE a caracteristicilor de frecvenţă ale

acestui circuit se realizează cu programul din tabelul 4.15.
Caracteristica amplitudine – frecvenţă obţinută în urma simulării
SPICE este prezentată în Fig.4.53.
Tabelul 4.15
FTJ activ Cebîşev n=2 LIB OPNOM.LIB

VCC 6 0 DC 15V
R1 1 5 25.3K VEE 0 7 DC 15V
R2 5 2 50.6K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R3 5 3 33K .AC DEC 10 1 100k
C1 3 2 .001U .PROBE
C2 5 0 .01U .END
X1 0 3 6 7 2 UA741
Utilizarea unor celule de filtru de ordinul n = 2 în cascadă

permite obţinerea unor filtre de ordin superior. În tabelul 4.16 se
prezintăprogramul SPICE pentru un filtru trece - jos de ordin n
119
= 4, aproximare Cebîşev. Rezultatul simulării este prezentat în
Fig.4.54.
Fig.4.53. Rezultatul simulării SPICE pentru schema din Fig.4.52.
120
Tabelul 4.16
*Filtru Cebîsev1 C3 6 7 1.6N
C4 5 0 0.01U
.LIB OPNOM.LIB X1_uA741 0 4 8 9 3 uA741
R1 1 2 128.13K X2_uA741 0 7 8 9 6 uA741
R2 2 3 256.27K VCC 8 0 15
R3 2 4 96.81K VEE 0 9 15
R4 3 5 46.48K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R5 5 6 92.97K .AC DEC 10 1 50K
R6 5 7 47.77K .PROBE
C1 3 4 96P .END
C2 2 0 0.01U
Fig.4.54. Rezultatul simulării SPICE pentru FTJ, n = 4.
Implementarea tehnicăa unui filtru trece - sus, n = 5,

aproximare Cebîşev, este prezentată în Fig.4.55. Programul de
simulare SPICE este cel din tabelul 4.17.
Fig.4.55. Implementarea tehnicăa FTS, n = 5, aproximare Cebîşev.

120
Tabelul 4.17
*FTS Cebîşev R5 2 0 31.6K
X1 4 5 6 7 5 UA741
.LIB OPNOM.LIB X2 9 10 16 17 10 UA741
C1 1 2 15N VCC 6 0 15
C2 2 3 15N VEE 0 7 15
C3 3 4 15N V11 16 0 15
C4 5 8 15N V22 0 17 dc 15
C5 8 9 15N V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R1 3 5 15.4K .AC DEC 10 1 500K
R2 4 0 348K .PROBE
R3 8 10 11.3K .END
R4 9 0 931K
Rezultatul simulării este prezentat în Fig.4.56.
Fig.4.56. Rezultatul simulării SPICE pentru FTS,

n = 5, aproximare Cebîşev.
Implementarea tehnică a unui filtru trece - sus, cu o

structură BIQUAD, este prezentată în Fig.4.57. pentru o celulă de
ordin n = 2. Pe baza acestei scheme s-a realizat un filtru de ordin
n = 4, iar în tabelul 4.18 se prezintă programul SPICE ce
realizează simularea.
121
Fig.4.57. Implementarea tehnică a FTS, n = 2,
BIQUAD, aproximare Cebîşev.
Tabelul 4.18
*FTS BIQUAD C3 8 11 10N
R1 1 2 24K C4 9 10 10N
R2 2 5 48K X1 0 2 14 15 5 UA741
R3 2 3 17K X2 0 6 14 15 7 UA741
R4 1 6 8K X3 0 8 14 15 11 UA741
R5 4 7 16K X4 0 12 14 15 13 UA741
R6 5 6 16K X5 0 10 14 15 9 UA741
R7 6 7 16K X6 0 4 14 15 3 UA741
R9 8 11 6.68K VCC 14 0 15V
R10 8 9 5.64K VEE 0 15 15V
R11 7 12 8K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R12 10 13 16K .AC DEC 10 1 50K
R13 11 12 16K .PROBE
C1 2 5 10N .END
C2 3 4 10N
Rezultatele simulării sunt prezentate în Fig.4.58.
Fig.4.58. Rezultatul simulării SPICE pentru FTS din Fig.4.57.

122
4.2.3. Aproximarea invers Cebîşev
 Funcţii matematice. Pentru a realiza aproximarea invers

Cebîşev (aproximare Cebîşev în banda de oprire) caracteristica
amplitudine – frecvenţă a filtrului trebuie să fie de forma:
1
H ( )  (4.22)
1
1
 1
 2Vn2  

În banda de oprire există oscilaţii a căror valoare maximă

este:

H   max  (4.23)
1  2
iar în banda de trecere se realizează condiţii de maximum plat

(Fig.4.59)
Fig.4.59. Caracteristica amplitudine –frecvenţă a

FTJ, aproximare invers Cebîşev.
Polii funcţiei de transfer rezultădin relaţia:
1
sk  (4.24)
 k  j k
123
unde în expresiile (4.18) şi (4.19) se înlocuieşte  prin  şi se
aleg valorile k negative care asigură situarea polilor în
semiplanul stâng.
Ordinul funcţiei de transfer care realizează aproximarea
Cebîşev în banda de trecere şi a celei care realizează aproximarea
Cebîşev în banda de oprire este acelaşi. Atenuarea, la frecvenţe
mari, este însă superioarăla funcţiile de transfer cu aproximare
Cebîşev în banda de trecere.
 Simularea cu MATLAB a caracteristicii de frecvenţă a

FTJ, aproximare invers Cebîşev. Programul ce permite trasarea
caracteristicii amplitudine – frecvenţă a filtrului trece - jos,
aproximare invers Cebîşev, este prezentat în tabelul 4.19.
În Fig.4.60 sunt prezentate rezultatele simulărilor pentru
ordinul filtrului n = 2, 4, 6, 8. Se observă existenţa ondulaţiilor
în banda de oprire, caracteristic acestui tip de aproximare a
caracteristicii de frecvenţă.
În aceeaşi figurăse prezintă rezultatele simulării pentru
ordine mari: n =10 şi n = 20.
Tabelul 4.19
function: invers Cebîşev whitebg
graymon
w=(0.001:0.001:5) lot(w,a2,w,a4,w,a6,w
a2=(cos(2.*acos(1./w)).*0.03)./ +,a8,w,a,10,w,a20)
%sqrt(1+(cos(2.*acos(1./w)).*0.03).^2) xlabel('w')
a4=(cos(4.*acos(1./w)).*0.03)./ pylabel('H(w)')
%sqrt(1+(cos(4.*acos(1./w)).*0.03).^2) title(' filtru trece jos
a6=(cos(6.*acos(1./w)).*0.03)./ aproximare
%sqrt(1+(cos(6.*acos(1./w)).*0.03).^2) invers Cebisev ')
a8=(cos(8.*acos(1./w)).*0.03)./ gtext('n=2')
%sqrt(1+(cos(8.*acos(1./w)).*0.03).^2) gtext ('n=4')
a10=(cos(10.*acos(1./w)).*0.03)./ gtext('n=6')
a20=(cos(20.*acos(1./w)).*0.03)./ gtext ('n=10')
124
n =2 n=4
n=6 n=8
n = 10 n = 20
Fig.4.60. Simularea cu MATLAB a FTJ, aproximare invers Cebîşev.
 Simulare cu SIMULINK a caracteristicii de frecvenţă a

FTJ, aproximare invers Cebîşev. Simularea caracteristicii de
frecvenţă cu ajutorul programului SIMULINK s-a realizat
125
conform schemei din Fig.4.61. Rezultatele simulărilor sunt
Fig.4.61. Schema pentru simularea cu SIMULINK

a FTJ, aproximare invers Cebîşev.
n=2 n=4
n=6 n=8
Fig.4.62. Rezultatele simulării cu SIMULINK
a FTJ, aproximare invers Cebîşev.
126
Cu programe realizate pe aceeaşi structură s-au obţinut
rezultate şi pentru filtrul trece - sus, filtrul opreşte – bandă şi
filtrul trece - bandă, aproximaţie invers Cebîşev. Graficele sunt
FTS FOB
FTB
Fig.4.63. Rezultate ale simulării cu SIMULINK.

127
cu aproximaţie invers Cebîşev. Schema unui filtru de ordinul
n = 2 sau care se poate folosi ca un etaj de acest ordin din
compunerea unui filtru de ordin mai mare, este prezentată în Fig
4.64.
Fig.4.64. Filtru trece-jos, n = 2, aproximaţie invers Cebîşev.
Folosind aceastăcelulă s-a realizat un filtru trece - jos,

ordin n = 6 , aproximare invers Cebîşev. Programul SPICE pentru
simularea caracteristicii amplitudine – frecvenţă este prezentat în
tabelul 4.20. Rezultatul simulării este prezentat în Fig.4.65.
Fig.4.65. Simularea SPICE pentru filtrul realizat

pe baza schemei din Fig.4.66.
128
Tabelul 4.20
*FTJ invers Cebîşev n=5 C3 8 9 10N
C4 11 12 10N
.LIB OPNOM.LIB C5 14 15 10N
R1 1 2 3.5K C6 17 18 10N
R2 3 6 25.3K X1 0 2 20 21 3 UA741
R3 2 7 7K X2 0 4 20 21 5 UA741
R4 4 5 8.3K X3 6 7 20 21 7 UA741
R5 1 4 16K X4 0 8 20 21 9 UA741
R6 7 8 1.5K X5 0 10 20 21 11 UA741
R7 9 12 9.4K X6 12 13 20 21 13 UA741
R8 8 13 3K X7 0 14 20 21 15 UA741
R9 10 11 32K X8 0 16 20 21 17 UA741
R10 7 10 16K X9 18 19 20 21 19 UA741
R11 13 14 13.5K VCC 20 0 15
R12 15 18 7.4K VEE 0 21 15
R13 14 19 27K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R14 16 17 750 .AC DEC 10 1 50K
R15 13 16 16K .PROBE
C1 2 3 10N .END
C2 5 6 10N
În Fig.4.66 se prezintă structura unui filtru trece - sus,

ordin n = 2, aproximaţie invers Cebîşev. Această structură a fost
utilizată, prin conectarea în serie a două celule, pentru realizarea
unui filtru de ordin n = 4. Programul SPICE pentru simularea
filtrului de ordin n = 4 este prezentat în tabelul 4.21.
Fig.4.66. Implementarea tehnicăa FTS, n=2, invers Cebîşev.

129
Tabelul 4.21
*FTS invers Cebîsev n=4 C4 11 12 5N
R1 1 2 9.17K X1 0 2 14 15 3 UA741
R2 3 4 26.77K X2 0 5 14 15 6 UA741
R3 2 7 6.6K X3 4 7 14 15 7 UA741
R4 5 6 31.82K X4 0 8 14 15 9 UA741
R5 1 5 15.91K X5 0 10 14 15 11 UA741
R6 7 8 196.4K X6 12 13 14 15 13 UA741
R7 9 12 11K .LIB OPNOM.LIB
R8 8 13 34.5K VCC 14 0 DC 15
R9 10 11 31.82K VEE 0 15 DC 15
R10 7 10 15.91K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
C1 2 3 10N .AC DEC 10 1 50K
C2 6 4 5N .PROBE
C3 8 9 10N .END
Rezultatul simulării este prezentat în Fig.4.67.
Fig.4.67. Simularea SPICE pentru FTS realizat

cu celule de forma celei din Fig.4.68.
4.2.4. Aproximare eliptică(Cauer)
 Funcţii matematice. Caracteristica amplitudine-frecvenţă

este de tip Cebîşev atât în banda de trecere cât şi în banda de
oprire. Aproximarea caracteristicii ideale se face cu o relaţie de
forma:
130
1
H    (4.25)

1  Rn  , L 
2
unde Rn(x,L) este o funcţie raţională Cebîşev definită prin:

 Rn(x,L) este pară(impară) dacă n este par (impar);
 Rn(x,L) are cele n zerouri în intervalul -1x1 şi cei n poli în
afara acestui interval;
 Rn(x,L) oscilează între 1 ; -1x1;
 Rn(x,L) =1;
 1/ Rn(x,L) oscilează între 1/L.
Existărelaţiile:
n
2 x 2  x i2
Rn  x , L  C1  , n - par (4.26)
x 2   x L xi 
2
i 1
 n 1
2 x 2  xi2
Rn  x , L  C2 x  , n - impar
x 2   x L / xi 
2
i 1
unde:
n 1  n 1
x 2  L 2 2 1
C1  L  L2 ; C2   
 xL 
 (4.27)
i 1 x i i 1 xi2
Forma graficăa aproximării este prezentată în Fig.4.68.
 Simularea funcţiilor matematice cu SIMULINK.

Simularea cu programul SIMULINK s-a realizat pe baza schemei
din Fig.4.69 cu ajutorul blocurilor specializate ale programului.
Rezultatele simulărilor sunt prezentate în Fig.4.70.
131
Fig. 4.68. Aproximarea tip eliptic.
Fig.4.69. Simularea cu SIMULINK a FTJ, aproximare eliptică.
n=2 n=4
132
n= 6 n=8
Fig.4.70. Rezultatele simulării cu SIMULINK a FTJ,
aproximare eliptică.
Pentru celelalte tipuri de filtre rezultatele simulărilor sunt

FOB
133
FTB FTS
Fig.4.71. Rezultatele simulării cu SIMULINK .

cu aproximare eliptică. O posibilitate de implementare tehnică a
filtrului trece jos, n = 2, aproximare eliptică, o constituie celula
BIQUAD din Fig.4.72.
Fig.4.72. Implementarea FTJ, n =2, aproximare eliptică.
134
Cu douăcelule de acest tip, înseriate, s-a realizat un filtru
de ordin n = 4. Programul SPICE pentru simularea caracteristicii
de frecvenţăa acestui filtru este prezentat în tabelul 4.22.
Rezultatele simulării sunt prezentate în Fig.4.73.
Fig.4.73. Rezultatele simulării SPICE a FTJ, n = 4,

aproximare invers Cebîşev.
Tabelul 4.22
*F 1 13 Invers Cebîşev C1 2 3 10N
C2 4 5 10N
R1 1 2 52.85K C3 8 9 10N
R2 2 3 23K C4 10 11 10N
R3 2 4 15.6K X1 0 2 14 15 3 UA741
R4 1 6 36.6K X2 0 6 14 15 7 UA741
R5 1 5 7.8K X3 0 5 14 15 4 UA741
R6 5 7 15.6K X4 0 8 14 15 9 UA741
R7 3 6 16K X5 0 12 14 15 13 UA741
R8 6 7 16K X6 0 11 14 15 10 UA741
R10 8 9 7.83K VCC 14 0 15
R11 8 10 14.14K VEE 0 15 15
R12 7 12 174.7K V1 1 0 AC 1 SIN(0 1 100)
R13 7 11 7.07K .AC DEC 10 1 5000K
R14 11 13 14.14K .PROBE
R15 9 12 16K .END
R16 12 13 16K
135
4.2.5.Aproximare Bessel
 Funcţii matematice. Funcţia de transfer, de tip maxim

plat a caracteristicii timpului de întârziere de grup, de ordin n,
trebuie să fie de forma:
a a
H (s )   (4.28)
Qn (s ) Mn (s )  N n (s )
Se urmăreşte dezvoltarea numitorului funcţiei ideale, încât

acesta să fie un polinom Hurwitz, ceea ce conduce, prin limitarea
la termenul n, la:
M n ( s) 1 1
  (4.29)
N n ( s) s 3  1
s 5 ....
s
Deoarece funcţia:
 1 1

Wn    n Mn s  N n s
 s s
 (4.30)
îndeplineşte relaţia de recurenţă specifică polinoamelor Bessel:
 1 2 k  1   1  1 
Wk    Wk 1    Wk  2   , k  1 (4.31)
 s s   s  s 
rezultă funcţia de transfer:

a a a
H  s   
Qn  s
(4.32)
 1 n

n
s Wn   bk' s k
 s
k 0
136
cu:
bk' 
 2n  k ! (4.33)
2 nk
 k ! n  k !
şi caracteristica de frecvenţă:
bo' e  j
H  j  
   (4.34)
 1 J ( n  1 )    jJ n  1  
n
 n
2  2  2 
unde: Jk() - funcţiile Bessel de speţa întâi.
Timpul de întârziere de grup capătă expresia:

d  
    
1
 1
d  (4.35)
2 J n2 1    J 2n  1   
 2 2 
iar eroarea sa de aproximare:
 2 2n  1 4 
     1 
2n
 .... (4.36)
 2n  1 2n  1  2n  3
2

începe cu termenul de puterea n, ceea ce indică îndeplinirea

condiţiilor de maxim plat.
Funcţiile de acest tip se numesc de tip Bessel. În tabelul
4.23 se prezintă polinoamele Qn(s) şi polii funcţiei de transfer.
137
Tabelul 4.23
n Qn(s) Poli
2 -0,866j0,5
1+1,7321s+s2
3 -0,9416
1+1,2466s+2,433s2+ s3 -0,7456j0,7114
4 -0,6572j0,8301
1+3,201s+4,3916s2+3,124 s3+ s4 -0,3047j0,2703
 Simulări cu SIMULINK pentru funcţiile matematice

specifice aproximării Bessel. Utilizarea programului SIMULINK,
pentru simularea caracteristicilor de amplitudine şi de fazăale
funcţiilor de transfer ale filtrelor analogice cu aproximare Bessel,
a ţinut seama de polii funcţiei de transfer prezentaţi în tabelul
4.23. În Fig. 4.74 şi 4.75 sunt prezentate schema de simulare şi
rezultatele obţinute pentru FTJ, n = 2, iar în Fig.4.76 şi 4.77,
aceleaşi elemente, pentru filtrul de ordin n = 4.
Fig.4.74. Simularea cu SIMULINK a FTJ, n = 2, aproximare Bessel.
138
Fig.4.76. Simularea cu SIMULINK a FTJ, n = 4, aproximare Bessel.
139
 Simulări SPICE ale implementărilor tehnice specifice

filtrelor cu caracteristică de aproximare Bessel. Schema unui
filtrul trece - jos, de ordin n = 2, aproximare Bessel, este
prezentatăîn Fig.4.78.
Fig.4.78. Implementarea FTJ,

aproximare Bessel.
Programul SPICE pentru aproximarea caracteristicilor

acestui filtru este prezentat în tabelul 4.24.
140
Tabelul 4.24
*FTJ Bessel n=2 VCC 6 0 15V
VEE 0 7 15V
R 1 0 50 V1 1 0 AC 1 SIN (0 1 100)
C 1 0 2.93U .AC DEC 10 1 50k
X1 0 2 6 7 4 UA741 .PROBE
.LIB OPNOM.LIB
L 1 2 21.98m
Caracteristica amplitudine - frecvenţăa acestui filtru este

prezentatăîn Fig.4.79.
Fig.4.79. Rezultatele simulării SPICE a FTJ din Fig.4.78.
141
CAPITOLUL 5
CONDI ION RI DE SEMNAL
Rolul blocului de condi ionare este de a converti mărimea de

la ieşirea senzorului, sau varia iile acesteia fa ă de o stare ini ială,
în tensiune electrică, a cărei amplitudine sau (şi) frecven ă depind
de măsurand. Unele blocuri de condi ionare oferă posibilită i
suplimentare, ce permit corec ia mărimilor de influen ă şi
liniarizarea caracteristicii de conversie.
5.1. Condi ionarea senzorilor tip surs de curent
Blocul de condi ionare utilizat este convertorul curent-

tensiune realizat cu un amplificator opera ional (Fig. 5.1).
Fig. 5.1. Condi ionare curent-tensiune.
Reac ia negativă, realizată prin rezistorul R, men ine la

intrarea amplificatorului opera ional o diferen ă de poten ial
practic nulă: v+ - v-  0. Această diferen ă de poten ial este, de
asemenea, aplicată impedan ei Zs a senzorului (condensator Cs în
paralel cu un rezistor Rs) şi impedan ei Zl a cablului de legătură
dintre senzor şi amplificator. Curentul furnizat de senzor, de
115
intensitate i(m) dependentă de măsurandul m, traversează
rezistorul R şi determină la ieşire o tensiune:
u0 = - i(m)R (5.1)
Rezistorul R trebuie să aibă o rezisten ă electrică cu atât mai
ridicată, cu cât intensitatea curentului i(m) este mai mică.
Utilizarea rezisten elor foarte mari, peste 109 , ridică unele
probleme privind zgomotul propriu, instabilitatea în timp,
gabaritul mare şi pre ul de cost ridicat.
Fig. 5.2. Montaj în T.
În loc de a utiliza un singur rezistor R de valoare foarte

mare, acelaşi rezultat se poate ob ine cu un montaj în T, introdus
în bucla de reac ie (Fig. 5.2), valorile rezisten elor electrice fiind
mult mai mici. Tensiunea de ieşire are expresia:
  R  
u 0  im    R1  1  2   R2  (5.2)
  R3  
Alegând R2 R1, dispozitivul are, practic, acelaşi efect ca un
rezistor unic de valoare R = R1(1+R2/R3).
Acest montaj are inconvenientul prezen ei unui decalaj de
zero al tensiunii de la ieşire şi al zgomotului ridicat. Drept urmare,
se utilizează numai amplificatoare cu un decalaj minim de zero şi
cu zgomot propriu redus. O aten ie sporită trebuie acordată şi
eliminării curen ilor de fugă, prin utilizarea unui inel de gardă care
înconjoară intrările amplificatorului.
116
5. 2. Condi ionarea senzorilor tip surs
de sarcin electric
Ca şi în cazul blocului de condi ionare curent-tensiune,

influen a impedan ei interne a senzorului (şi cea a impedan ei
cablului de legătură) poate fi redusă cu ajutorul buclei de reac ie
care men ine la bornele acestor impedan e o tensiune electrică
practic nulă. Impedan a de reac ie este, în acest caz, un
condensator C care stochează sarcina electrică de măsurat; blocul
de condi ionare este de tip sarcină electrică-tensiune electrică şi
schema sa de principiu este prezentată în Fig. 5.3.
Admi ând că amplificatorul opera ional este ideal, diferen a
de poten ial între bornele sale de intrare este nulă. Aceeaşi
diferen ă de poten ial se regăseşte şi la bornele impedan ei
senzorului şi a cablului de legătură, ceea ce face ca să nu existe o
derivare de curent prin Cs, Cl sau Rl. Intensitatea curentului i ce
provine de la senzor contribuie la încărcarea condensatorului C cu
sarcina electrică:
t t
dq
q(t )   idt   dt (5.3)
0 0
dt
Fig. 5.3. Condi ionare sarcină electrică-tensiune electrică.
Transformata Laplace a tensiunii de ieşire având expresia:
117
Qs  sRC
U o s     (5.4)
C 1  sRC
rezultând o comportare de filtru trece-sus, cu frecven a de tăiere
f t  1 / 2RC .
Senzorul generator de sarcină electrică q(t), a cărui
impedan ă internă ZS este formată din condensatorul CS, poate
avea o schemă echivalentă de tip Thévenin: o sursă de tensiune
electromotoare e = q(t)/CS în serie cu condensatorul CS. Conform
acestei scheme, nu mai este necesar un circuit de condi ionare şi
conectarea se face direct la bornele unui amplificator de tensiune.
Acest montaj are limitări datorate valorii ridicate a impedan ei
senzorului, limitări care nu apar în cazul convertirii sarcină-
tensiune electrică. Impedan a cablului de legătură formează
împreună cu impedan a de intrare a amplificatorului (Ri||Ci) o
impedan ă echivalentă, având o capacitatea echivalentă C e = Cl
+Ci şi rezisten a echivalentă Re = Rl||Ri.
Transformata Laplace a tensiunii de la intrarea ampli-
ficatorului:
Qs  Re C S s
U i s    (5.5)
C S 1  Re C S  Ce s
pune în eviden ă o comportare de filtru trece-sus, cu frecven a de
tăiere:
f t  1 / 2Re  Ce  CS  (5.6)
Aceste expresii indică influen a impedan elor asociate cu
cea a senzorului, în particular a impedan ei cablului de legătură.
Toate schimbările de lungime ale cablului conduc la o modificare
a răspunsului în frecven ă. Aceasta este principala limitare a
montajului, care conduce la performan e scăzute în cazul folosirii
senzorilor cu electronică asociată, pentru care Re şi Ce pot fi
considerate ca valori fixe.
118
5.3. Condi ionarea senzorilor de tip rezistiv
Se disting două tipuri de măsurări:

- măsurarea unei rezisten e R(m) influen ată de măsurandul m: de
exemplu, cunoaşterea valorii R(T) a unei rezisten e de platină
permite determinarea temperaturii T. Un bloc de condi ionare
adaptat la acest tip de măsurări este montajul cu 4 fire, alimentat
de la o sursă de curent;
- măsurarea unei varia ii de rezisten ă R(m), când măsurandul
variază cu m pornind de la o valoare ini ială m0. Este cazul, de
exemplu, al termistorului, care permite măsurarea unor mici
varia ii de temperatură T în jurul unei temperaturi date T0.
Blocul de condi ionare utilizat este, în acest caz, puntea
Wheatstone în regim dezechilibrat. O altă solu ie constă în
utilizarea unui montaj poten iometric.
5.3.1. Montajul cu 4 fire şi surs de curent
Senzorul, cu rezisten a electrică R(m), este conectat prin

două conductoare la o sursă de curent I şi prin alte două
conductoare, de rezisten ă Rl, la blocul următor, ce are rezisten a
de intrare Ri (Fig. 5.4).
Fig. 5.4.Utilizarea montajului cu 4 fire.
Tensiunea electrică um la bornele blocului următor are

expresia:
119
Rm  Ri  2 Rl 
um  (5.7)
Rm  Ri  2 Rl
dacă sunt îndeplinite condi iile: Ri  Rl şi Ri R(m), expresia
devine:
u m  Rm  I
5.3.2. Montajul poten iometric
În cazul blocului de condi ionare tip poten iometru pentru

senzori rezistivi (Fig. 5.5.a), senzorul RS este înseriat cu un
rezistor R1 şi ansamblul este conectat la bornele unei surse de
tensiune continuă.
a) b)
Fig. 5.5. Montajul poten iometric: a) în gol; b) în sarcină.
Considerând sursa de alimentare ca fiind ideală, cu

tensiunea electromotoare E şi rezisten ă internă nulă, tensiunea de
ieşire a blocului de condi ionare are expresia:
R0 S
U0  E  (5.8)
R0 S  R1
când senzorul nu este solicitat (rezisten a electrică a senzorului în
stare de repaus este R0 S ) .
Când senzorul este solicitat ( RS  R0 S  RS ), expresia
tensiunii de ieşire ia forma:
R0 S  RS
U 0  U  E  (5.9)
R0 S  R1  RS
120
Din această rela ie se poate calcula varia ia U a tensiunii de
ieşire a blocului de condi ionare:
 R0 S  RS R0 S 
U  E     (5.10)
 0S
R  R 1   R S R0S  R1
Se observă dependen a neliniară între mărimea de intrare
RS şi mărimea de ieşire U. Dacă varia ia rezisten ei electrice a
senzorului, sub ac iunea mărimii de intrare, respectă condi ia
RS  R0 S  R1 , se ob ine pentru varia ia tensiunii de ieşire o
expresie de dependen ă lineară:
R  RS
U  E  1 (5.11)
R0 S  R1 2
Pentru blocul de condi ionare poten iometric prezentat în
Fig.5.5.a, caracteristica de conversie este lineară numai dacă R1
este un senzor de acelaşi tip cu RS dar cu varia ii de semn contrar:
R1  R0 S  RS
Pentru acest tip de montaj poten iometric, numit "push-pull", se
ob ine expresia caracteristicii de conversie:
E R
U   s (5.12)
2 R0 S
În cazul general, în care sursa de alimentare este o sursă reală, cu
rezisten a internă r, iar blocul ce urmează după blocul de
condi ionare are rezisten a de intrare Ri (Fig.5.5.b), expresia
tensiunii de ieşire capătă forma:
RS  Ri
U  E (5.13)
RS R1  r   Ri RS  R1  r 
Situa ia optimă pentru măsurare este caracterizată de
existen a unei rezisten e de intrare Ri mari ( Ri  RS ). În acest caz,
tensiunea la ieşirea blocului de condi ionare, dată de rela ia:
RS
U  E (5.14)
RS  R1  r
121
este independentă de caracteristicile blocului următor al lan ului
de măsurare şi, la varia ia rezisten ei senzorului cu RS , tensiunea
de ieşire devine :
R0 S  RS 1
U  U 0  U  E   (5.15)
( R0 S  R1  r ) RS
(1  )
R0 S  R1  r
Să vedem ce influen ă pot avea mărimile perturbatoare asupra
caracteristicii de conversie a blocului de condi ionare
poten iometric (Fig. 5.6).
Fig. 5.6. Influen a perturba iilor

exterioare asupra
montajului poten iometric.
Notând cu RS1 , RS 2 varia iile măsurandului la nivelul

senzorilor ( RS1  RS 2  R0 S ), tensiunea de dezechilibru are
expresia:
E RS 2  RS1
U   (5.16)
4  R0 S RS1  RS 2
1
2 R0 S
Considerând că mărimea perturbatoare, notată cu g, are
varia ii g identice la nivelul celor doi senzori, se poate determina
varia ia rezisten ei electrice a fiecărui senzor. Această varia ie
depinde de varia ia m a mărimii de măsurat şi de varia ia g a
mărimii perturbatoare conform rela iei:
RS RS
RS  g  m  S g g  S S m (5.17)
g m
122
unde cu SS şi Sg s-au notat sensibilită ile senzorului fa ă de
mărimea de măsurat, respectiv fa ă de mărimea perturbatoare.
Se pot ivi în practică următoarele situa ii:
- Senzorul 1 nu este solicitat (RS1=0):
E S S m
U   (5.18)
4 R0 S g
1 Sg
R0 S
- Senzorii func ionează "push-pull":
E S S RS
U   (5.19)
2 R0 S g
1 Sg
R0 S
5.3.3. Puntea Wheatstone în regim neechilibrat
Una dintre metodele tradi ionale de condi ionare a senzorilor

parametrici este puntea Wheatstone. Se poate utiliza puntea în
regim echilibrat, care asigură erori minime şi o slabă dependen ă
de linearitatea detectorului de nul. Totuşi, în multe aplica ii de
condi ionare a senzorilor pasivi, cum este cazul termorezisten elor
sau a senzorilor tensometrici, este mai uşor să se utilizeze puntea
în regim neechilibrat.
O aten ie specială trebuie acordată principiului de măsurare
prin compensare, care stă şi la baza măsurării cu puntea.
Fig. 5.7. Principiul compensatorului de tensiune.
123
O schemă de compensator, utilizând două surse şi două
poten iometre rezistive (R1-R2 şi R3-R4), este ilustrată în Fig. 5.7.
Din rela iile pentru poten ialele electrice ale punctelor A şi B
rezultă că, atunci când aceste poten iale se egalează, fie se poate
afla valoarea uneia dintre sursele de tensiune (dacă o cunoaştem
pe cealaltă şi valorile rezistoarelor), fie se poate ob ine o rela ie
între rezistoare, dacă se cunosc valorile celor două surse de
alimentare. În acest ultim caz, o simplificare importantă apare
dacă cele două surse de tensiune se înlocuiesc cu una singură,
ob inându-se astfel schema generică a pun ii Wheatstone
(Fig. 5.8).
a) b)
Fig. 5.8. Punte în regim neechilibrat alimentată cu sursă de:
a) tensiune; b) curent.
Puntea simplă Wheatstone în regim neechilibrat, utilizată ca

bloc de condi ionare pentru senzori pasivi, permite transformarea
unei varia ii de rezisten ă electrică a unui senzor într-o varia ie U
de tensiune electrică.
Pornind de la structura generală a pun ii Wheatstone în
regim neechilibrat (Fig. 5.8), se poate determina tensiunea de
dezechilibru U (cu neglijarea rezisten ei interne r a sursei):
- alimentarea în tensiune (Fig. 5.8.a):
R2 R3  R1 R4
U  E  (5.20)
R1  R2 R3  R4 
- alimentarea în curent (Fig.5.8.b):
R2 R3  R1 R4
U  I  (5.21)
R1  R2  R3  R4
124
În marea majoritate a aplica iilor, varia ia rezisten ei
electrice a unuia sau a mai multor senzori din bra ele pun ii, fa ă
de valoarea ini ială, conduce la o tensiune de dezechilibru, ce
depinde de varia ia mărimii de intrare. În func ie de numărul
senzorilor utiliza i pentru măsurare, se folosesc montaje de punte
în regim neechilibrat cu unul, doi sau patru senzori.
 Montaj de punte cu un senzor (Fig. 5.9).
Fig. 5.9. Punte cu un senzor.
Ini ial, senzorul nu este solicitat şi toate rezistoarele din

bra ele pun ii au aceeaşi valoare:
R1  R2  R3  R4  R0 S
Senzorul, modelat prin rezistorul R2, îşi modifică rezisten a
electrică la aplicarea mărimii de măsurat: RS  R2  Ros  Rs .
Tensiunea de dezechilibru are următoarele expresii:
- alimentarea cu sursă de tensiune:
E R 1
U   S  (5.22)
4 R0 S 1 RS
1 
2 R0 S
- alimentarea cu sursă de curent:
I 1
U   RS  (5.23)
4 1 RS
1 
4 R0 S
Binomul de la numitor indică o dependen ă neliniară între
tensiunea de ieşire U a pun ii şi varia ia rezisten ei electrice a
senzorului; se observă creşterea nelinearită ii simultan cu
125
mărirea varia iei RS / R0 S . Pentru varia ii mici, se poate aprecia
o linearitate suficientă a caracteristicii de transfer; de exemplu,
pentru R / Ros =1% , neliniaritatea este de 0,5%.
Pentru varia ii mici ale rezisten ei senzorului (RS  R0S),
rela iile devin:
- alimentare cu sursă de tensiune:
E R
U   S (5.24)
4 R0 S
- alimentare cu sursă de curent:
I
U   RS (5.25)
4
 Montaj de punte cu doi senzori (Fig. 5.10).
Sensibilitatea montajului de punte în regim neechilibrat

poate fi dublată fa ă de cazul precedent prin utilizarea a doi
senzori identici, variind sub ac iunea aceleiaşi mărimi de intrare.
a) b)
Fig. 5.10. Punte cu doi senzori.
În situa ia (Fig. 5.10.a) în care rezistoarele conectate în

punte au valorile: R1  R4  Ros şi R2  R3  Ros  Rs , pentru
alimentarea în tensiune, tensiunea de dezechilibru are expresia:
U Rs 1
U    (5.26)
2 Ros 1 Rs
1 
2 Ros
126
Se observă că sensibilitatea este de două ori mai mare, dar se
men ine neliniaritatea caracteristicii de conversie.
O metodă pentru liniarizarea caracteristicii de conversie
constă în utilizarea montajului cu doi senzori identici
(Fig.5.10.b), dar ale căror varia ii sunt de semn
opus: R3  R4  R0S , R2  R0S  RS , R1  R0S  RS .
Tensiunea de ieşire are, în acest caz, o varia ie riguros
liniară, în func ie de varia ia rezisten elor electrice ale senzorilor:
E R
U   S (5.27)
2 R0 S
I
U   RS (5.28)
4
Situa ia este ideală pentru realizarea unui lan de măsurare,
dar, pe lângă creşterea pre ului prin apari ia celui de-al doilea
senzor, apare şi aspectul deosebit de important că nu se pot găsi,
în toate situa iile, senzori liniari care să varieze cu +Rs şi cu -
Rs la aplicarea aceleiaşi mărimi.
 Montaj de punte cu patru senzori ( Fig. 5.11).
Fig. 5.11. Punte cu patru senzori.
Dacă se consideră cazul general, în care cele patru rezistoare

pot varia simultan în jurul valorii de repaus, cu valorile:
R1  Ros  R1; R3  Ros  R3 ;
R2  Ros  R2 ; R4  Ros  R4
127
(5.29)
expresia tensiunii de ieşire, în cazul alimentării cu sursă de
tensiune, devine:
R R  R1  R3  R4   R2  R3  R1  R4
U  E  2 os 2
4 Ros  2Ros R1  R2  R3  R4   R1  R2 R3  R4 
(5.30)
Rela ia indică o dependen ă neliniară.
Dacă bra ele pun ii se realizează din patru senzori identici,
dar cu varia ii de forma:
R1  R2 şi R4  R3
tensiunea de ieşire devine riguros liniară în func ie de varia ia
rezisten elor senzorilor:
E R1  R4 
U   (5.31)
2 Ros
Dacă şi varia iile rezisten elor senzorilor sunt egale
R1  R4  R2  R3  Rs , atunci tensiunea de ieşire are
forma:
R
U  E  s (5.32)
Ros
U  I  RS (5.33)
Din analiza efectuată s-au ob inut rezultate ce arată că unele
montaje au caracteristici de transfer liniare, pe când altele pot fi
utilizate numai pentru varia ii foarte mici ale rezisten ei senzorilor
(R<<Ros). Alegerea schemei se face în func ie de mărimea de
măsurat şi de senzorul disponibil.
5.4. Condi ionarea senzorilor cu varia ie de reactan
Sub ac iunea mărimii de măsurat, senzorul îşi variază

impedan a proprie ZS sau una din componentele acesteia (R, L, C).
128
Varia iile respective se transformă într-o tensiune electrică prin
asocierea unei surse de energie. Sursa de tensiune sau de curent
electric, împreună cu re eaua aferentă de impedan e ZK ,
constituie blocul de condi ionare.
Informa ia asociată valorii impedan ei senzorului poate fi
transformată în:
- varia ia amplitudinii unei tensiuni electrice prin
intermediul unei pun i de curent alternativ sau al montajului
poten iometric alimentat în curent alternativ;
- varia ia frecven ei unei tensiuni electrice prin intermediul
unui oscilator.
5.4.1. Bloc de condi ionare tip poten iometru

în curent alternativ
a) b)
Fig. 5.12. Montaj poten iometric pentru senzor cu varia ia reactan ei.
În cazul senzorilor la care variază inductivitatea sau

capacitatea electrică (Fig. 5.12.a), montajul poten iometric se
alimentează de la o sursă de tensiune alternativă sinusoidală E de
impedan ă internă neglijabilă. Deoarece Z1  R1  jX1 , se disting
trei situa ii:
a) X1  0 , ( Z1 = R1 )
Dacă impedan a senzorului variază de la Z 0 S la Z 0S   Z ,
varia ia tensiunii de ieşire este dată de rela ia:
129
R1 Z S 1
U  E   (5.34)
Z 0 S  R1  1   Z S
2
Z 0 S  R1
O caracteristică liniară se poate ob ine prin alimentarea
montajului de la un generator de curent (Fig. 5.12.b), situa ie în
care tensiunea de ieşire este propor ională cu varia ia impedan ei
senzorului:
U  I  Z S (5.35)
b) X 1 de acelaşi tip cu X 2
Este cazul tipic al senzorilor inductivi cu miez mobil,
utiliza i pentru măsurarea deplasării (Fig. 5.13). Alegerea celor
două impedan e identice (montaj "push-pull") asigură
compensarea efectelor datorate mărimilor perturbatoare, cât şi
ameliorarea linearită ii caracteristicii de conversie.
Fig. 5.13. Montaj poten iometric pentru Fig. 5.14. Senzori de

senzori inductivi de deplasare. natură diferită.
c) X 1 şi X 2 sunt de natură diferită (Fig. 5.14)
Tensiunea de ieşire are expresia:
jE
U  (5.36)
  1 
C  RS  j LS  
  C  
Prin varierea capacită ii electrice a senzorului capacitiv C, la
rezonan ă se ob ine o rela ie între valorile elementelor de circuit:
E
U max  (5.37)
CRS
130
5.4.2. Pun i de curent alternativ
O punte de impedan e (Fig. 5.15.a), între punctele de

măsurare A şi B, poate fi înlocuită cu schema echivalentă
Thévenin (Fig. 5.15.b), caracterizată prin:
Z  Z1 E
- tensiunea în gol: e0  2  ; (5.38)
Z 2  Z1 2
Z1Z 2 R
- impedan a internă: Z0   0; (5.39)
Z1  Z 2 2
e Z 2  Z1
- curentul de scurtcircuit: i0  0  E
Z 0 Z 2  Z 1 R0  2Z 1 Z 2
Dacă se conectează între A şi B un aparat de măsurat cu
impedan a internă Z m (Fig. 5.15.c):
e0
- tensiunea la bornele Z m este: um  ; (5.40)
1 Z 0 Z m
i0
- curentul prin Z m este: im  (5.41)
1 Z m Z 0
Fig. 5.15. Pun i de curent alternativ: a) schema; b) schema echivalentă;

c) legarea aparatului de măsurat; c) capacitatea parazită.
131
Semnalul informa ional trebuie să fie independent de Z m ;
de aceea, se aleg:
- pentru măsurarea tensiunii: Z m >> Z 0 ;
- pentru măsurarea curentului: Z m << Z 0 .
Alegerea între măsurarea tensiunii sau măsurarea curentului este
dictată de ordinul de mărime al impedan ei interne Z 0 a pun ii.
Condi ia este mai uşor de îndeplinit în cazul în care Z0 are o
valoare scăzută. În situa ia senzorilor inductivi, impedan a Z0 are
ordinul de mărime k (30 mH la 10 kHz, de exemplu) şi
măsurarea tensiunii este posibilă. Pentru senzorii capacitivi, Z0
este de ordinul 102 k (100 pF la 10 kHz, de exemplu) şi este mai
bine de a se măsura intensitatea curentului.
Trebuie avută în vedere şi prezen a capacită ii parazite Cp
între punctele A şi B, în paralel cu Zm (Fig. 5.15.d). De exemplu, o
capacitate parazită de 10 pF are la frecven a de 10 kHz o
impedan ă de 1,6 M. În această situa ie, măsurarea curentului
este solu ia optimă.
Pun i pentru senzori capacitivi

În situa ia în care senzorul este un condensator Cs, cu
dielectric aer, schema blocului de condi ionare este prezentată în
Fig. 5.16. Puntea este tip Sauty, iar expresia tensiunii de
dezechilibru este dată de rela ia:
U C  CS
U   E (5.42)
2 CE  CS
Ini ial, cu senzorul CS în stare de repaus, se echilibrează puntea
prin varierea condensatorului CE până la valoarea C E 0 . O
varia ie ulterioară a capacită ii electrice a senzorului
( C S  C S 0  C S ) conduce la apari ia unei tensiuni de
dezechilibru de forma:
132
U C S 1
U   (5.43)
4 CS0 1 C S
1
2 CS0
În situa ia în care varia iile CS sunt mici ( C S  C S 0 ), expresia
tensiunii de dezechilibru devine:
U C S
U   (5.44)
4 CS 0
Fig. 5.16. Puntea Sauty. Fig. 5.17. Puntea Nernst.
În cazul în care senzorul este de tip capacitiv, dar cu pierderi

în dielectric, se poate utiliza ca bloc de condi ionare o punte
Nernst (Fig. 5.17). Puntea este la echilibru, dacă este îndeplinită
condi ia:
RE RS 0
R  kR
1  jRE C E 1  jRS 0C S 0
deci, senzorul are elementele componente date de rela iile:
R
RS 0  E ; C S 0  kCE
k
La o varia ie a impedan ei senzorului de la Z S 0 la Z S 0   Z ,
tensiunea de dezechilibru se determină cu rela ia:
133
U Z 1
U    (5.45)
k  12 Z S0
1
1

Z
k k  1 Z S0
iar în situa ia particulară Z  k  1Z S 0 , tensiunea de
dezechilibru se poate determina din expresia:
U k Z
U   (5.46)
k  12 Z S 0
Pun i pentru senzori inductivi
În cazul unui senzor inductiv, se poate utiliza ca bloc de
condi ionare o punte Maxwell (Fig. 5.18). Condi ia de echilibru
ini ial:
Fig. 5.18. Puntea Maxwell.
RE
kR2  RS 0  jLS 0 
1  jRE C E
conduce la următoarele rela ii pentru determinarea rezisten ei şi
inductivită ii senzorului:
kR2
RS 0  ; LS 0  kR 2 C E
RE
La varia ia impedan ei senzorului, apare o tensiune de
dezechilibru de forma:
kR   Z 1
U  U   (5.47)
 
0S 
2 Z
kR  Z 1
kR  Z 0 S
134
O solu ie larg utilizată în condi ionarea senzorilor pentru
deplasare, inductivi şi capacitivi, o constituie montajul "push-pull"
(Fig. 5.19). Cei doi senzori, cu impedan a ini ială identică, sunt
plasa i în două bra e alăturate ale pun ii. Se asigură liniaritatea
caracteristicii de transfer şi compensarea mărimilor de influen ă.
Fig. 5.19. Condi ionarea senzorilor de deplasare inductivi şi capacitivi.
Tensiunea de dezechilibru a pun ii are expresia:

U Z  Z S1
U   S 2 (5.48)
2 Z S 2  Z S1
inând cont de varia iile impedan elor senzorilor:
Z S1  Z S 0   Z 1 şi Z S 2  Z S 0   Z 2
se ob ine expresia tensiunii de dezechilibru în această situa ie:
U Z 2  Z 1
U   (5.49)
2 (2Z S 0   Z 1   Z 2 )
5.5. Oscilatoare ca blocuri de condi ionare
Utilizarea unui oscilator într-un bloc de condi ionare permite

transferarea asupra frecven ei semnalului a informa iei legată de
varia ia impedan ei senzorului sub ac iunea măsurandului.
Semnalul de la ieşirea oscilatorului este modulat în frecven ă de
către măsurand. Această metodă de condi ionare oferă mai multe
avantaje:
- informa ia are o imunitate mai mare la perturba ii decât
la modula ia în amplitudine;
- conversia sub formă digitală este simplă: numărarea
135
impulsurilor pe o perioadă determinată;
- semnalul modulat în frecven ă poate fi transmis pe cale
radio (telemăsurare).
În condi ionarea senzorilor, un loc aparte îl ocupă
oscilatoarele sinusoidale şi cele de relaxare.
Frecven a unui oscilator sinusoidal este fixată printr-un
circuit rezonant format dintr-o bobină de inductan ă L0 şi un
condensator C0 . La rezonan ă, frecven a generată are expresia:
1
f0  (5.50)
2  L0 C0
În cazul senzorului inductiv se ob ine, prin diferen iere,
expresia varia iei frecven ei :
1 1 L
f    (5.51)
2 2 L0 C0 L0
Sub influen a mărimii de intrare, senzorul îşi modifică
inductivitatea proprie. Varia ia acestei inductivită i ( L  L0  L )
conduce la varia ia frecven ei semnalului de ieşire:
 1 L 
f  f 0  f  f 0  1    (5.52)
 2 L0 
Un rezultat asemănător se ob ine şi pentru un senzor
capacitiv, ce îşi variază capacitatea cu C:
f 1 C  1 C 
  ; f  f 0 1    (5.53)
f0 2 C0  2 C0 
În situa ia în care mărimea m de măsurat este variabilă în
timp, cu o varia ie armonică de forma m(t )  Mˆ cos t , iar
senzorul este liniar, având sensibilitatea absolută S, varia ia
inductivită ii proprii:
L  SMˆ cos t (5.54)
modifică frecven a instantanee a oscilatorului conform rela iei:
 1 SMˆ 
f (t )  f 0 1  cos t   f 0  (1  kMˆ cos t )
 2 L0 
136
Tensiunea variabilă ce se ob ine la ieşirea oscilatorului are
expresia:
u  U sin  (t )
Deoarece:
d ( t )
  ( t )  2f ( t )
dt
rezultă:
t t  kMˆ 
 ( t )    ( t )dt  2  f ( t )dt  2f 0  t  sin t 
0 0   
Se constată că tensiunea de ieşire este un semnal modulat în
frecven ă, de forma:
 kMˆ 
u  Uˆ sin 2f 0  t   sin t  (5.55)
  
Oscilatoarele de relaxare cuprind:
- unul sau mai multe comutatoare: trigger Schmitt sau poartă
logică;
- un condensator cu capacitatea C;
- rezistoare şi surse de curent ce controlează încărcarea şi
descărcarea condensatorului.
Ciclul de func ionare este format din alternan a fazelor de
încărcare şi de descărcare ale condensatorului. În timpul fiecărei
faze tensiunea la bornele condensatorului creşte sau descreşte între
două valori limită, care reprezintă pragurile de basculare ale
comutatorului. În momentul în care un astfel de prag a fost atins,
comutatorul basculează şi comandă trecerea la altă fază. Semnalul
de ieşire al oscilatorului este, în general, tensiunea de ieşire a
comutatorului; semnalul este rectangular, informa ia fiind
con inută în frecven ă.
În Fig. 5.20, se prezintă două configura ii simple pentru un
astfel de oscilator.
137
Fig. 5.20. Oscilatoare de relaxare.
În general, frecven a de oscila ie este legată de valorile

componentelor printr-o rela ie de forma:
k
f  (5.56)
RC
Introducând în schema unui astfel de oscilator un senzor
capacitiv ( C  C0  C ) sau rezistiv ( R  R0  R ), la varia ia
mărimii de intrare se ob ine o frecven ă a semnalului generat de
oscilator:
C R
f  f 0 (1  ) sau f  f 0 (1  ) (5.57)
C0 R0
138
CAPITOLUL 6
AMPLIFICAREA SEMNALELOR
6.1. Amplificatoare de măsurare

Semnalul electric ob inut la ieşirea senzorilor sau a
blocurilor de condi ionare are, de cele mai multe ori, un nivel
scăzut. Amplificatorul este dispozitivul care realizează creşterea
acestui nivel, fără a modifica forma sau structura semnalului.
În practică, în lan urile de măsurare se utilizează
amplificarea în tensiune. Factorul de amplificare este definit ca
raportul dintre tensiunea de ieşire şi tensiunea de intrare:
U
A  iesire (6.1)
U intrare
sau în decibeli:
U
A(dB)  20 lg iesire (6.2)
U intrare
Fig. 6.1. Amplificarea în tensiune.
În Fig. 6.1 este prezentată schema unui lan de amplificare în

tensiune ce cuprinde sursa de semnal (senzor, bloc de
condi ionare) cu tensiunea Us şi rezisten a internă Rs,
amplificatorul, care amplifică de A ori tensiunea Ui de la intrare şi
139
furnizează tensiunea Uo unui rezistor R, ce reprezentă rezisten a
de intrare a blocului următor.
Caracteristica de transfer a unui amplificator este prezentată
în Fig. 6.2, caracteristica ideală fiind o dreaptă ce trece prin
origine. În realitate, caracteristica de transfer este o curbă, la care
se disting trei domenii:
 domeniul I - corespunzător nivelelor mici ale semnalului de
intrare şi caracterizat prin faptul că tensiunea de ieşire este
produsă, în primul rând, de tensiunea de zgomot propriu a
amplificatorului şi de tensiunea de offset;
 domeniul II - zona utilă de lucru a amplificatorului, în care
există o rela ie de propor ionalitate între tensiunea de ieşire şi cea
de intrare ( Uo=AUi).
 domeniul III - zona de satura ie, unde apare o aplatizare a
caracteristicii de transfer ca urmare a limitării semnalelor de ieşire
din cauza dispozitivelor electronice şi/sau a tensiunilor finite de
alimentare.
Fig. 6.2. Caracteristica de transfer Fig. 6.3. Amplificator diferen ial.
În afara factorului de amplificare A, un alt parametru

important este banda de frecven ă. Aceasta reprezintă intervalul de
frecven e pentru care amplificarea A nu scade mai mult de 0,707
(-3dB).
Mai prezintă importan ă în aplica ii curen ii de polarizare,
tensiunea de decalaj (offset), impedan a de intrare, impedan a de
ieşire, viteza maximă de varia ie a tensiunii de ieşire etc.
140
O caracteristică deosebit de importantă a amplificatoarelor
de măsurare este insensibilitatea la semnale perturbatoare. Pentru
reducerea influen ei semnalelor perturbatoare se folosesc ampli-
ficatoarele diferen iale (Fig. 6.3).
Amplificatorul diferen ial are două borne de intrare: borna
neinversoare (+) de poten ial V2, borna inversoare (-) de poten ial
V1 şi o bornă de ieşire, la care se ob ine o tensiune dată de
expresia:
U0  A2V2  A1V1 (6.3)
unde cu A1 şi A2 s-au notat factorii de amplificare ai celor două
amplificatoare din schemă. Definind tensiunea de intrare
diferen ială cu rela ia:
Ud  V2  V1 (6.4)
şi tensiunea de intrare de mod comun ca media aritmetică a
poten ialelor bornelor de intrare:
V  V1
UCM  2 (6.5)
2
se ob ine expresia tensiunii de ieşire :
U0  AdUd  ACMUCM (6.6)
unde:
A  A2
Ad  1 - amplificarea diferen ială
2
ACM  A2  A1 - amplificarea de mod comun (6.7)
Tensiunea de ieşire U 0 depinde cu atât mai pu in de tensiunea de
mod comun, cu cât factorii de amplificare A1 şi A2 sunt mai
apropia i.
6.2. Amplificatoare operaţionale
6.2.1. Principiu şi parametrii caracteristici
Amplificatoarele opera ionale (AO) reprezintă cea mai

importantă categorie de circuite integrate liniare, având o largă
141
utilizare în lan urile de măsurare.
Pentru extinderea domeniului de aplicabilitate, respectiv a
posibilită ilor de utilizare, în scopul realizării unor func ii diverse,
este necesar ca amplificatorul opera ional (AO) să se bucure de o
serie de proprietă i şi să îndeplinească o serie de condi ii. Se
dovedeşte util ca un AO să fie prevăzut cu două intrări, una
inversoare (semnalul aplicat aici se regăseşte la ieşire amplificat şi
cu semn schimbat) şi una neinversoare (semnalul aplicat aici se
regăseşte la ieşire cu acelaşi semn). Având două intrări de semnal,
AO poate fi excitat simultan de către două semnale, aşa cum se
arată în Fig. 6.4., în care este redat şi simbolul său. Tensiunile de
intrare (Vi  şi Vi  ) pot fi atât pozitive, cât şi negative, la fel şi
tensiunea de ieşire U 0 . Acest lucru atrage necesitatea unei surse
duble de alimentare (V  şi V  ).
Fig. 6.4. Amplificator

opera ional.
În func ie de tehnologiile utilizate se disting următoarele

tipuri de amplificatoare opera ionale:
 Bipolare: realizate numai cu tranzistoare bipolare (741,
LM324) ;
 BiFET: etajul de intrare este format din tranzistoare cu
efect de câmp JFET (TL 071, TL072 , TL074 );
 BiMOS: etajul de intrare este realizat din tranzistoare cu
efect de câmp MOS (CA3140) ;
 LinCMOS: realizate din tranzistoare CMOS func ionând
în zona lineară (TLV2432, LMC6035) ; sunt utilizate în
sistemele alimentate de la baterii.
142
inând cont de prezen a celor două semnale de intrare, este
de dorit ca AO să se comporte ca un amplificator diferen ial ideal,
adică să răspundă doar la diferen a celor două tensiuni de intrare,
să accepte tensiuni de mod comun şi diferen ial oricât de mari
fără pericolul străpungerii jonc iunilor tranzistoarelor de intrare, să
prezinte impedan e de intrare infinite etc. Pentru a se bucura de
proprietă ile amplificatoarelor diferen iale, amplificatoarele
opera ionale sunt prevăzute la intrare cu etaje de tip diferen ial sau
cu structuri echivalente cu acestea, astfel concepute încât să
prezinte parametrii cât mai apropia i de cei ideali.
Pentru un amplificator opera ional ideal, având factorul de
amplificare diferen ială Ad, tensiunea de ieşire are expresia:

U 0  Ad Vi  Vi
În func ie de performan ele reale ale etajelor diferen iale de
intrare, cât şi de performan ele etajelor componente, se constată că
tensiunea de ieşire a unui amplificator opera ional real este de
forma:
U0  AdUd  ACMUCM  UD0 (6.8)
unde U D0 este tensiunea de decalaj ce apare la ieşire atunci când
tensiunile de intrare sunt nule. Tensiunea U D0 de decalaj de la
ieşire nu reprezintă, în sine, un parametru caracteristic pentru
amplificatorul opera ional. Se obişnuieşte ca această tensiune să
fie raportată la intrare, în scopul comparării ei cu semnalul util,
pentru a se vedea în ce măsură este afectat raportul
semnal/perturba ie. Raportarea la intrare se realizează prin
determinarea tensiunii, notată U DI , care, aplicată pe una din
intrări, cu cealaltă intrare conectată la masă, conduce la anularea
tensiunii de la ieşire U D0 . Tensiunea U DI se numeşte tensiune de
decalaj (offset) la intrare şi reprezintă un parametru caracteristic al
amplificatorului opera ional. Tensiunea de decalaj de la intrare,
relativ constantă, cu oarecare dependen ă de temperatură, este
echivalentă cu un generator de tensiune cu semn arbitrar, în serie
cu una dintre bornele de intrare ale AO - Fig. 6.5. În această
143
figură apar şi curen ii I B şi I B , necesari pentru polarizarea etajului
de intrare. Valoarea medie a acestor curen i, notată I B , se numeşte
curent de polarizare de intrare. Ordin de mărime:
0,5A…500A pentru tehnologia bipolară
10nA…200nA pentru tehnologia unipolară
Diferen a acestor curen i se numeşte curent de decalaj
(offset) de la intrare şi se notează cu I D . Pentru un AO ideal,
curen ii de polarizare şi de decalaj la intrare sunt nuli.
Fig. 6.5. Tensiunea de decalaj şi curen ii de polarizare.
În Tabelul 6.1 sunt prezentate valori tipice pentru câteva

amplificatoare opera ionale.
Tabelul 6.1
741 TL081 CA3140 LMC6035
IB 80 nA 30 pA 10 pA 0,02 pA
ID 20 nA 5 pA 0,5 pA 0,01 pA
UDI 1 mV 3 mV 8 mV 0,5 mV
Schema echivalentă a unui amplificator opera ional este

prezentată în Fig. 6.6. Conform acestui circuit, în sec iunea de
intrare apar parametrii specifici amplificatoarelor diferen iale. Este
vorba de impedan a pe modul diferen ial de excita ie Z d şi de
impedan ele de intrare pe modul comun de excita ie Z CL (văzută
spre borna inversoare) şi Z CH (văzută spre borna neinversoare).
Pentru un AO ideal, aceste impedan e sunt considerate infinite. La
amplificatoarele opera ionale reale rezisten a diferen ială de
144
intrare depinde de structura circuitului de intrare. Ordin de
mărime: M la bipolar, T la unipolar. Rezisten ele de intrare pe
mod comun sunt de valori şi mai mari decât rezisten a de intrare
diferen ială.
Fig. 6.6. Schema echivalentă a amplificatorului opera ional.
Impedan a de ieşire Z 0 corespunde, în general, unui etaj de

ieşire de tip repetor pe emitor, adesea în configura ie de etaj de
putere în contratimp; valoarea sa nu este mai mare de 100-200 .
În legătură cu sursele de alimentare, este de dorit ca varia ii
ale valorilor acestora să nu antreneze varia ii ale tensiunii de
ieşire. În realitate, varia iile tensiunilor de alimentare afectează
tensiunea de ieşire. Pentru aprecierea acestei influen e se defineşte
factorul SVR de rejec ie a tensiunii de alimentare (Supply Voltage
Rejection) . Ordin de mărime: 80 …100dB.
Un alt parametru important este viteza de varia ie a
semnalului de ieşire SR (Slew Rate). Aceasta este viteza maximă
de varia ie a semnalului de ieşire pentru un semnal treaptă de nivel
mare aplicat la intrare. Pentru un AO ideal, viteza de varia ie a
semnalului de ieşire este infinită, ceea ce antrenează şi valoarea
infinită pentru banda de frecven ă. La amplificatoarele
opera ionale reale, ordinul de mărime este: 0,5….50V/s
145
În Tabelul 6.2 se prezintă caracteristici specifice unor
amplificatoare opera ionale.
Tabelul 6.2.
741 TL081 CA3140 LMC6035
Amplificarea 105 2.105 105 126 dB
diferen ială
Factor de rejec ie de 90 dB 86 dB 96 dB
mod comun
Rezisten a de intrare 2 MΩ 106 MΩ 1,5. 106 MΩ >10 TΩ
diferen ială
Rezisten a de intrare 100 MΩ
pe mod comun
Rezisten a de ieşire 75 Ω 100 Ω
În concluzie, amplificatorul ideal se caracterizează prin:

- tensiune de decalaj la intrare nulă, U DI  0 ;
- curent de polarizare nul, I B  0 ;
- curent de decalaj nul, I D  0 ;
- deriva termică a acestor mărimi nulă;
- amplificare diferen ială Ad infinită;
- amplificare pe mod comun de excita ie nulă, ACM  0 ;
- factor de rejec ie pe mod comun CMRR infinit;
- impedan a de intrare diferen ială Z D infinită;
- impedan e de intrare pe mod comun de excita ie infinite;
- impedan a de ieşire Z 0 nulă;
- banda de frecven ă infinită;
- timp de răspuns nul.
6.2.2. Moduri de conectare
În toate aplica iile specifice, amplificatoarele opera ionale

sunt incluse într-o buclă de reac ie negativă. De aceea, o condi ie
esen ială impusă amplificatoarelor opera ionale este de a lucra
146
necondi ionat stabil într-o astfel de buclă. Acest lucru atrage după
sine condi ii bine precizate, severe, referitoare la caracteristicile de
frecven ă, de amplitudine şi de fază.
Fig. 6.7. Schema de utilizare a amplificatorului opera ional.
Schema generală de utilizare a AO este cea din Fig. 6.7.

Caracteristica de transfer are expresia:
Z Z Zm
 V1  r  V2  (1  r ) 
Z1 Z1 Z m  Z 2
U0  (6.9)
1  Zr 
1  1  
Ad  Z1 
În func ie de alegerea elementelor de circuit pentru Z1, Z2,
Zm şi Zr se ob in amplificatoare inversoare, neinversoare,
diferen iale etc.
Reac ia negativă permite controlul amplificării şi reduce
sensibil dependen a acestuia fa ă de varia iile diverselor surse ce
stabilesc factorul de amplificare în buclă deschisă. În ceea ce
priveşte rezisten a de intrare, la un amplificator neinversor cu
reac ie, ea se măreşte când amplificarea scade. Reac ia micşorează
rezisten a de ieşire. În sfârşit, reac ia negativă modifică
caracteristica amplitudine-frecven ă a amplificatorului fără reac ie;
amplificarea se reduce, dar banda se lărgeşte, deci răspunsul în
frecven ă se ameliorează. Pentru o clasă importantă de
amplificatoare opera ionale :
Factor de amplificare x banda de frecvenţă = constant
În tabelul 6.3 se prezintă câteva valori specifice.
147
Tabelul 6.3.
741 TL081 CA3140 LMC6035
Produs 1 MHz 3 MHz
amplificare- bandă
de frecven ă
Slew-Rate 0,5 V/μs 13 V/μs 1,5 V/μs
Pornind de la schema generală de conectare se pot realiza

diferite montaje cu AO:
 Pentru schema de amplificator neinversor (Fig. 6.8.a),
considerând că amplificatorul opera ional are amplificarea
diferen ială Ad în buclă deschisă, tensiunea de ieşire este de A ori
mai mare decât tensiunea de intrare. Calculul exact al factorului de
amplificare A, inând cont de toate elementele schemei, atât
interne, cât şi externe (Fig. 6.8.b), conduce la expresia:
R 1 R0
1 r  
R1 Ad Rd
A (6.10)
1  Rr  R0 R0 
1  
Ad  R p Rr 
unde R p  R1 Rr Rd . Rezisten a de intrare (Fig. 6.8.b) are
expresia:
 
 
Ri  Rd  1 
Ad   R1  Rr  R0  (6.11)
 Rr  R0  R1  Rr  R0
 1 R 
 1 
iar expresia rezisten ei de ieşire este:
R0
R0'  (6.12)
R1  Rd  R  R  Rd  
1   Ad  0 1 
R1  Rd  Rr R1  Rd   R1  Rd 
148
a) b)
Fig. 6.8. Amplificator neinversor.
Toate amplificatoarele opera ionale se construiesc cu

Rd R0 , iar schema trebuie să realizeze condi iile R1  Rr R0 şi
R1 Rr Rd .
Prin neglijarea unor termeni rezulta i din aceste restric ii,
rela iile de mai sus poate fi puse sub forma:
Ad
A
R1
1  Ad
R1  Rr
 R1 
Ri  Rd  1  Ad   (6.13)
 R1  Rr 
R0
R0' 
R1
1  Ad 
R1  Rr
Considerând amplificatorul opera ional ideal, cu Ad,
rezultă expresiile:
R
A  1 r Ri R0 = 0
R1
Dacă se îndepărtează rezistorul R1 şi rezistorul conectat în
reac ie capătă valoarea Rr = 0, se ob ine un repetor de tensiune
(Fig. 6.9).
149
Fig. 6.9. AO în montaj repetor.
 Amplificatorul operaţional în montaj inversor are schema

prezentată în Fig. 6.10. Rezisten a de intrare, rezisten a de ieşire şi
factorul de amplificare sunt date de rela iile:
Fig. 6.10. Amplificator opera ional în montaj inversor.
 R  Rr  1
A  1  1  
 R1  1  R1  Rr
Ad R1
R2
Ri  R1  (6.14)
1  Ad
R0
R0' 
R1
1  Ad 
R1  Rr
Pentru amplificatorul opera ional ideal, cu Ad, rela iile
conduc la expresiile:
150
Rr
A Ri  R1 R0  0
R1
Faptul că amplificarea în buclă închisă este negativă
conduce la schimbarea semnului tensiunii continue de ieşire fa ă
de cea de intrare, iar în cazul tensiunilor alternative apare o
inversare de fază (defazare cu 180 grade).
În continuare sunt prezentate câteva circuite şi func ii lineare
realizate cu amplificatoare opera ionale.
 Circuitul cel mai frecvent utilizat pentru însumarea algebrică
a mai multor tensiuni este sumatorul inversor (Fig. 6.11).
Fig. 6.11. AO în montaj de sumator inversor.
Intensitatea curentului I este suma intensită ilor curen ilor

produşi de fiecare sursă de tensiune:
V V V
I  I 1  I 2    In (6.15)
R1 R2 Rn
Tensiunea de ieşire rezultă:
n
V
U 0   R   Ik (6.16)
k 1
R k
Dacă rezistoarele au valori egale:
R1  R2    Rn  R (6.17)
n
U 0   V Ik (6.18)
k 1
151
Însumarea ponderată se poate efectua şi cu schema din
Fig. 6.12.
Fig. 6.12. AO în montaj de sumator ponderat.
Ansamblul de n surse Vbk, asociate cu rezistoarele Rbk, se

echivalează cu o sursă de tensiune cu parametrii Vb şi Rb, având
expresiile :
Vb V 1 1
  bk 
Rb R
k bk
Rb k bk
R
Similar, pentru cele m surse Vai, asociate cu rezistoarele Rai
se ob ine sursa echivalentă cu parametrii da i de rela iile:
Va V 1 V
  ai   ai
Ra i
Rai Ra i
Rai
1 1
Notând conductan ele: Ga  , Gb  etc. se ob ine rela ia :
Ra Rb
 G 
 GaVa   ' GbVb 
1 1
U 0  1  b'   (6.19)
 G  G G '
 b a a Gb
Deoarece :
GaVa   GaiVai ; Ga   Gai
i i
GbVb   Gbk Vbk ; Gb   Gbk
k k
152
expresia tensiunii de ieşire devine:

  Gbk  1 1
U 0  1  k '   '   GaiVai  '  GbkVbk (6.20)
 Gb  Ga   Gai i Gb k
  i
Dacă toate rezistoarele au aceeaşi valoare:
Rai  Rbk  Ra'  Rb'  R
tensiunea de ieşire se poate determina din rela ia:
1  n  V  V
1  m   ai  bk
U0  (6.21)
i k
 Integratoare. Să considerăm schema din Fig. 6.13.
Fig. 6.13. Circuit integrator.
Deoarece Z1  R; Y1'  jC , rezultă expresia tensiunii de ieşire:

A
U0   Ui (6.22)
1  j 1  ARC
deci montajul este un integrator cu constanta de timp :
  1  ARC (6.23)
Rela iile sunt ob inute considerând AO ideal, condensatorul
fără pierderi şi condi ii ini iale nule.
 Diferenţiatoare. Opera ia de derivare a unui semnal
analogic poate fi realizată cu ajutorul schemei din Fig. 6.14.
153
Fig. 6.14. Circuit de derivare.
1
Deoarece Y1'  G1' ; Z1  , rezultă caracteristica de
jC
transfer:
A jCR
U0   U (6.24)
1 A RC i
1  j
1 A
Un amplificator important în prelucrarea semnalelor
analogice este amplificatorul diferen ial (Fig. 6.15).
Cu valorile rezistoarelor în rela iile:
R2  R2' şi R1  R1'
expresia tensiunii de ieşire are forma:
U 0  2 V2  V1   2  U d
R R
(6.25)
R1 R1
Fig. 6.15. AO în montaj diferen ial.
154
Dacă se presupune că toate cele patru rezistoare fac parte din
aceeaşi clasă de exactitate, de indice de clasă c, abaterea maximă
la realizarea rapoartelor:
R1' R'
 2 (6.26)
R1 R2
apare atunci când R2 şi R1' sunt la limita inferioară de toleran ă,
iar R1 şi R2' sunt la limita superioară. După calcule simple se poate
observa că nesimetriile se pot concentra asupra unei singure
rezisten e, iar rela ia este îndeplinită dacă în locul lui R2' se
consideră valoarea R2  1  4c  . Cu această nouă valoare a
rezisten ei, expresia tensiunii de ieşire este de forma:
U 0  Ad  U d  ACM  UCM (6.27)
cu:
R  R  2 R2  R2
Ad  2  1  1  2c  ; ACM   4c (6.28)
R1  R1  R2  R1  R2
Factorul CMRR de rejec ie a modului comun datorat clasei
de exactitate a rezistoarelor utilizate în schema amplificatorului
diferen ial se determină cu rela ia:
1  R2
R1
CMRR  20 lg (6.29)
4c
Din analiza prezentată se observă că valoarea raportului de

rejec ie a modului comun este limitată în primul rând de clasa de
exactitate a rezistoarelor utilizate şi apoi de CMRR propriu
amplificatorului opera ional folosit.
6.3. Amplificatorul de instrumentaţie
Amplificatorul de instrumenta ie (AI) este un amplificator

diferen ial cu performan e deosebite: o mare impedan ă de intrare,
155
o amplificare finită, stabilă şi cunoscută cu precizie (reglată cu
ajutorul unui singur rezistor exterior), o bună rejec ie de mod
comun (CMRR în gama 100…120dB), simetria valorilor
impedan elor de intrare şi tensiunea de ieşire referen iată la masă.
Simbolul AI este prezentat în Fig. 6.16.
Constructiv, amplificatorul de instrumenta ie nu este un
amplificator pentru utilizări diverse, ca amplificatorul opera ional;
el func ionează deja cu reac ie negativă. Un exemplu de realizare
cu trei amplificatoare opera ionale este prezentat în Fig. 6.17.
Fig. 6.16. Simbolul AI. Fig. 6.17. Schema internă a AI.
Schema de principiu a unui AI cu trei amplificatoare

opera ionale (Fig. 6.18), pune în eviden ă două etaje. Primul etaj,
cu intrare şi ieşire diferen ială, oferă o foarte mare impedan ă de
intrare pentru sursele de semnal U1 şi U2 şi posibilitatea de
modificare a amplificării cu ajutorul unui singur rezistor. Al doilea
etaj este un amplificator diferen ial cu ieşirea referen iată la masă.
Tensiunile de intrare U 1 şi U 2 se aplică intrărilor neinversoare ale
amplificatoarelor opera ionale A1 şi A2. Considerând, că aceste
amplificatoare opera ionale nu au curen i de intrare, se poate scrie
rela ia:
 2R 
U 0'  1  1   U 2  U 1  (6.30)
 RG 
deci amplificarea poate fi variată cu ajutorul rezistorului RG.
156
Fig. 6.18. Amplificator de instrumenta ie cu trei AO.
Etajul al doilea este un amplificator diferen ial cu

amplificarea R3 / R2 , iar caracteristica de transfer a AI este :
R  2R 
U 0  3  1  1   U 2  U1  (6.31)
R2  RG 
În cazul în care R1  R2  R3 rela ia devine:
 2R 
U 0  1  1 U1  U 2  (6.32)
 RG 
De exemplu, la amplificatorul de instrumenta ie tip AD 524,
R1= 20 k ; caracteristica sa de transfer are expresia:
 40 
U 0  1  U1  U 2 
 RG k  
Modul independent în care intervine rezistorul RG în
func ionarea AI oferă posibilitatea varierii factorului de
amplificare uzual în limitele 1...1000, cu o eroare de neliniaritate
mai mică decât 0,01 % şi o exactitate de 0,05 ... 0,1%.
Amplificatorul de instrumenta ie prezentat în Fig. 6.19
prezintă o valoare ridicată a factorului de rejec ie a tensiunii de
mod comun, de 1  2R1 RG  ori mai mare decât a
amplificatoarelor A1 sau A2.
157
Se poate realiza un amplificator de instrumenta ie cu
amplificare programabilă utilizând, de exemplu, schema din Fig.
6.20.
Fig. 6.20. Amplificator de instrumenta ie programabil.
Există posibilitatea realizării unui amplificator de

instrumenta ie prin utilizarea doar a două amplificatoare
opera ionale (Fig. 6.21).Tensiunea la ieşirea AO1 are expresia:
 R 
U10  1  1   U1 (6.33)
 R2 
Tensiunea de ieşire U0 se determină prin aplicarea
principiului superpozi iei:
 R  R  R 
U 0  1  2   U 2  2  U10  1  2 U 2  U1 
 R1  R1  R1 
(6.34)
158
Fig. 6.21. Amplificator de instrumenta ie realizat cu două AO.
Pentru ob inerea unei amplificări reglabile se introduce în

schemă poten iometrul R. Tensiunea de ieşire are în acest caz
expresia:
 R R 
U 0  1  2  2 2 U 2  U1  (6.35)
 R1 R 
O solu ie privind utilizarea amplificatorului de
instrumenta ie la amplificarea semnalului de ieşire a pun ii de
curent continuu în regim neechilibrat este prezentată în Fig. 6.22.
Se observă ecranarea conductoarelor prin care se transmite
semnalul util şi a celor de legătură cu rezisten a de reglaj a
amplificării RG; ecranarea este necesară pentru prevenirea
inducerii în lan ul de măsurare a unor tensiuni electromotoare
perturbatoare.
Fig. 6.22. Mod de conectare a AI la o punte cu senzori

rezistivi.
159
Considerând, că în punte s-au conectat rezistori cu valoarea
Ros = 350  şi că varia ia rezisten ei electrice a senzorului este
Rs = 1, tensiunea de dezechilibru ce apare la ieşirea pun ii,
alimentată cu Uref =10, are valoarea U = 7,5 mV şi este înso ită
de o tensiune de mod comun UCM = 5V. Utilizând un amplificator
de instrumenta ie cu A = 100 şi CMRR = 100 dB, rezultă la ieşire
tensiunea utilă Uo = 715 mV şi o tensiune suprapusă
U 0'  ACM  U CM datorată modului comun. Deoarece:
CMRR dB   20 log

A A
 100  20 log ;
ACM ACM
A 10 2
 10 5  ACM  5
 10 3
ACM 10
semnalul perturbator U 0'  10 3  5  5mV reprezintă 0,7% din
semnalul util Uo de la ieşire.
O aplica ie ce utilizează un amplificator de instrumenta ie
realizat cu două amplificatoare opera ionale este prezentată în
Fig. 6.23. Montajul permite operarea cu o singură tensiune de
alimentare V+ ce poate varia în domeniul 4,5V…36V şi asigură
ob inerea informa iei metrologice de la senzori de presiune
conecta i în punte. Un amplificator opera ional dublu tip
OPA1013 (Burr-Brown) asigură realizarea amplificatorului de
instrumenta ie, iar un alt amplificator de acelaşi tip este folosit
împreună cu o sursă de curent de referin ă tip REF200, pentru
ob inerea unor tensiuni de valori fixe şi stabile în timp. Una din
tensiuni asigură alimentarea pun ii, iar cea de-a doua tensiune
produce un decalaj dorit la intrarea amplificatorului de
instrumenta ie.
Amplificatorul A1 asigură o tensiune de alimentare a pun ii
de 3,4V prin amplificarea de 6,8 ori a căderii de tensiune de la
bornele rezistorului R3. Amplificatorul opera ional A2 garantează
o tensiune de 0,5V la intrarea amplificatorului de instrumenta ie
160
(realizat cu două amplificatoare opera ionale, A3 şi A4). Această
tensiune creează un decalaj dorit, încât la o tensiune nulă de
dezechilibru a pun ii să corespundă o tensiune U0= 0,5V la ieşirea
montajului.
Fig. 6.23. Utilizare a amplificatorului de instrumenta ie.
Amplificatorul de instrumenta ie amplifică tensiunea

diferen ială de ieşire a pun ii, factorul de amplificare putând fi
modificat prin intermediul rezistorului RT. Pentru rezistorii R4-R7
încadra i în 1%, factorul de rejec ie a modului comun este mai
mare de 80dB pentru factor de amplificare mai mare ca 200.
În cazul în care sursa de semnal este cuplată capacitiv la
intrarea amplificatorului de instrumenta ie (Fig. 6.24) apare
necesitatea asigurării unei căi de circula ie a curen ilor de
polarizare către masă (rezistoarele RA şi RB). Aceleaşi probleme
apar la conectarea unui traductor inductiv la un amplificator de
instrumenta ie (Fig. 6.25) sau la conectarea unui termoelement
(Fig. 6.26)
161
Fig. 6.24. Conectarea sarcinilor capacitive la AI.
Fig. 6.25. Conectarea traductorului Fig. 6.26. Conectarea

inductiv. termoelementului.
162
CAPITOLUL 7
LINIARITATE ÎN PRELUCRAREA
SEMNALELOR DE M SURARE
7.1. Liniaritatea traductoarelor
Un traductor este liniar dacă produce, la ieşire, o tensiune

electrică u m  S  m , unde S este sensibilitatea traductorului, iar m
este valoarea măsurandului. Exemple: senzorii piezoelectrici,
fotodioda, senzorii integraţi pentru temperatură (AD 590, LM
135); traductoarele de forţă, acceleraţie, presiune, realizate cu
traductoare tensometrice.
Un traductor este neliniar dacă tensiunea de ieşire este o
funcţie neliniară de măsurand:
u m  a  f m (7.1)
unde a nu depinde de variaţiile măsurandului şi f(m) este o
expresie matematică caracteristică traductorului, exprimând
neliniaritatea caracteristicii de conversie a acestuia.
Exemple:

 termorezistenţa de platină: RT   R0 1  AT  BT 2 
În acest caz: a =R0 şi f m  1  AT  BT 2
 termoelement: eT   b0  b1T  b2T 2  ....
deci: a = 1 şi f m  eT 
1 1 
 termistor: RT   R0  exp B   
 T T0 
163
1 1 
deci: a =R0 şi f(m)= exp B   
 T T0 
În Fig. 7.1 se observă o dependenţă liniară ideală, una
neliniară şi diferenţa dintre cele două (neliniaritatea).
Fig. 7.1. Neliniaritate.
Practic, toate elementele unui lanţ de măsurare sunt

neliniare. Pentru unele, neliniaritatea este dorită (de exemplu,
caracteristica logaritmică a unui amplificator log-antilog). Pentru
altele, natura fizică a elementului conduce la neliniaritate. În rest,
limitele de neliniaritate variază de la element la element, fiind
specificate prin eroarea de neliniaritate.
7.2. Aproximarea caracteristicii de conversie
Pentru senzorii şi traductoarele ce prezintă caracteristici de

conversie neliniare, o primă problemă importantă o constituie
cunoaşterea funcţiei matematice f(m). În general, caracteristica de
conversie este obţinută prin măsurări experimentale; aproximarea
matematică se poate realiza cu erori mai mari sau mai mici, în
funcţie de destinaţia rezultatului măsurării. Exemplificările vor fi
făcute cu unele traductoare des întâlnite în lanţurile de măsurare,
modul de aproximare putând fi extins în alte situaţii.
7.2.1. Aproximarea caracteristicii termistorului

Termistorul (THERMALLY sensitive resiSTOR) a fost
descoperit, în anul 1833, de către Michael Faraday. Este realizat
164
din materiale ceramice, ce au urmat un proces de sinterizare la
temperaturi ridicate. Se construiesc două tipuri: cu coeficient de
temperatură negativ (NTC), rezistenţa electrică scăzând o dată cu
creşterea temperaturii, şi cu coeficient de temperatură pozitiv
(PTC).
Câteva dintre caracteristicile metrologice ale termistoarelor
sunt:
- domeniul de utilizare: -50°C …150°C ;
- rezistenţa termistorului R25, indicată la temperatura de
25°C. Pentru cele mai multe aplicaţii, R25 ia valori între 100  şi
100 k. Valoarea ridicată a rezistenţei electrice face ca efectul
conductoarelor de legătură să fie nesemnificativ. Dacă la
termorezistenţă se utilizează montaje cu 3 sau patru fire de
conexiune, ce conduc la scheme complicate de prelucrare,
termistorul se conectează doar cu două fire;
- sensibilitatea termistoarelor NTC este foarte mare în
comparaţie cu alţi senzori parametrici. De exemplu, un termistor
cu valoarea de 2251  poate avea o sensibilitate de –100 /K la
temperatura ambiantă. Drept comparaţie, o termorezistenţă de
platină are sensibilitatea 0,4 /K. În general, sensibilitatea
termistoarelor se află în intervalul –3 %/K … -6 %/K.
- dimensiunile mici ale termistorului ( între 0,25 mm şi
1,5 mm) conduc la o constantă mică de timp şi deci, la un răspuns
rapid la schimbările de temperatură.
- interschimbabilitatea este descrisă prin toleranţele pe care
fabricantul le specifică. De exemplu, valori uzuale sunt cuprinse
între ±0,1°C şi 0,2°C pe domenii cuprinse între 0°C şi 70°C,
respectiv 0°C la 100°C.
Problema dificilă a utilizării termistorului o reprezintă
caracteristica de conversie neliniară (curba R/T). – Fig.7.2. Există
diferite expresii matematice care permit aproximarea
caracteristicilor de conversie de tipul celor prezentate în Fig.7.2.
 Modelul cu 2 parametri aproximează caracteristica de
conversie prin relaţia:
165
  1 1 
RT  R0  exp      (7.2)
  T T0 
unde T0=298K. Relaţia se mai utilizează şi sub forma:
 
RT  A  exp  
T 
Acest model aproximează caracteristica de conversie reală cu
erori de ordinul 0,3K pentru un interval cuprins între 273K şi
323K.
Fig.7.2. Caracteristici de conversie.
 Modelul cu 3 parametri aproximează caracteristica de

conversie prin relaţia:
 B C
RT  exp  A   (7.3)
 T T 3 
expresie ce se utilizează sub forma, mult mai cunoscută, a ecuaţiei
Steinhart-Hart:
1/T = A + B(lnRT) + C(lnRT)3 (7.4)
Determinarea parametrilor A,B şi C se realizează prin măsurarea
rezistenţei electrice a senzorului la 3 temperaturi diferite (T1, T2,
166
T3) şi rezolvarea sistemului de ecuaţii obţinut. Relaţia de calcul a
rezistenţei este:
 1
1  3
1
  1  3 
 m m
2
n  
3 2
m m 2
n   
3 2

RT  exp         
 2  4 
27    
2  4 
27  
     
     
 
1
A
T B
cu: m  n (7.5)
C C
Eroarea de aproximare este de 0,01K pentru intervalul
273 K …373 K.
 Modelul cu 4 parametri conduce la o apropiere şi mai
bună între caracteristica teoretică şi cea experimentală. Eroarea
este de ordinul 0,00015K. Relaţia de aproximare are forma:
 B C D
RT  exp  A   2  3  (7.6)
 T T T 
1/T = A + B(lnRT) + C(lnRT)2+D(lnRT)3 (7.7)
7.2.2. Aproximarea caracteristicii termorezistenţei de platin
Caracteristica de conversie la acest tip de senzor este

tabelată, iar aproximarea se poate realiza cu polinoame de ordinul
 
al doilea, de forma RT  R0 1  At  Bt 2 ; valoarea coeficienţilor
A şi B diferă funcţie de coeficientul  de variaţie al rezistivităţii cu
temperatura.
Cu ajutorul pachetului de programe MATLAB, s-au obţinut
aproximări polinomiale de ordinul al doilea, pe diferite intervale
de temperatură, coeficienţii polinoamelor fiind prezentaţi în
Tabelul 7.1, iar variaţia erorii de aproximare este reprezentată
grafic în Fig.7.3 şi Fig.7.4.
167
Tabelul 7.1.
Tip termorezistenţă Pt100 A (K-1) B(K-2)
 = 0,00385 3,90802 10-3 -5,8020 10-7
 = 0,00391 3,9686810-3 -5,8677 10-7
 = 0,00392 3,98484 10-3 -5,8710 10-7
Fig. 7.3. Eroarea de neliniaritate la Pt100, intervalul 0...100C.
Fig. 7.4. Eroarea de neliniaritate la Pt100, intervalul 0...300C.
Pentru obţinerea altor tipuri de aproximări, s-a utilizat

programul TABLE CURVE JANDEL, ce calculează polinoamele
168
de aproximare pe baza minimizării erorii medii pătratice,
obţinându-se peste 8000 tipuri de polinoame de aproximare.
Câteva din acestea sunt prezentate mai jos, în ordinea exactităţii
de aproximare:
y = a+bx+cx2+dx3
y = a+bx+cx2
y = (a+cx)/(1+bx)
y0.5 = (a+cx)/(1+bx)
lny=(a+cx)/(1+bx)
y = a+bx
lny = a+bx+cx2
y = a+blnx+c(lnx)2+d(lnx)3
lny = (a+cx)/(1+bx+dx2)
Aproximarea cu polinom de ordinul al doilea, obţinută în

urma studiului, este de forma R  99,995818  AT  BT 2 .
Valorile coeficienţilor A şi B sunt prezentate în Tabelul 7.2.
Tabelul 7.2.
Tip termorezistenţă A( K-1) -2
B( K )
 = 0,00385 a1= 0,39082575 b1= -5,802638 10-5
 = 0,00391 a1 = 0,39687413 b1= -5,8741259 10-5
Aproximarea cea mai corectă este obţinută prin folosirea

unui polinom de gradul al treilea, rezultat ce apare în contradicţie
cu recomandările cunoscute din literatura de specialitate. În
Fig. 7.5, se prezintă caracteristica R = f(T), iar în Fig. 7.6 se
prezintă prima derivată, pentru aproximarea cu polinom de ordinul
al treilea. Prima derivată arată că sensibilitatea senzorului Pt100
nu este constantă pe întreg domeniul de măsurare.
169
Fig. 7.5. Caracteristica de conversie pentru Pt100;
Aproximare cu polinom de ordinul al treilea.
Fig. 7.6. Prima derivată.
170
7.2.3. Aproximarea caracteristicii unui senzor pentru CO
Senzorul ales pentru studiu (Fig. 7.7) este un senzor pentru

monoxid de carbon, cu o excelentă selectivitate la concentraţii
mici şi o mică sensibilitate la alte gaze.
Fig. 7.7. Senzor pentru monoxid de carbon.
Fig. 7.8. Caracteristica de conversie a senzorului.
171
Rezistenţa electrică a senzorului variază neliniar cu
temperatura (Fig. 7.8) de la aproximativ 100 k la 60 ppm, până la
1 k la 1000 ppm. Din compararea ecuaţiilor polinomiale de
aproximare a caracteristicii de conversie, cele mai bune rezultate
s-au obţinut cu relaţiile:
y = a+blnx a = 8,44 b = -1,007
y1/2 = a+b/x1/2 a = 0,031 b = 67,386
y-1= a+bx a = 0,000196 b =0,00022
7.3. Liniariz ri
7.3.1. Liniarizare analogic . Metode generale
Să considerăm un senzor activ sau pasiv (asociat cu blocul

său de condiţionare) ce produce, la ieşire, o tensiune electrică Um
cu dependenţă neliniară faţă de măsurandul m.
Prin operaţia de calibrare, se obţin valori pentru m şi Um şi
se poate afla ecuaţia:
m  a0  a1U m  a2U m2  ....  anU mn (7.8)
Coeficienţii ao...an se obţin prin rezolvarea unui sistem de
n+1 ecuaţii cu n+1 necunoscute. Valorile obţinute nu sunt unice,
depinzând de alegerea punctelor experimentale. Pentru uşurinţă,
se limitează numărul de termeni la minimum posibil, compatibil
însă cu exactitatea dorită.
Blocul de liniarizare are ca mărime de intrare tensiunea Um
şi trebuie să producă o tensiune de ieşire proporţională cu
măsurandul m:
Uo  A  m  A(a 0  a1U m  ....  anU mn ) (7.9)
relaţie ce se poate pune şi sub forma:
Uo  Ao  A1Um  A2U m2  ...  AnU mn (7.10)
172
Se observă faptul că un dispozitiv de liniarizare analogic
este realizabil prin asocierea unor multiplicatoare, ce sintetizează
termenii U mk , cu un sumator ponderat.
Liniarizarea într-un interval limitat se aplică în cazul în care
relaţia m = f(Um) prezintă un interval linear în care nu se impune
liniarizarea, interval precedat şi urmat de zone neliniare:
Zona liniară Um>Um1 m = ao + a1Um
Uo= Am = Ao + A1Um (7.11)
n
Zona neliniară Um<Um1 m=ao+a1U m+ a'k (U m1  U m ) K
1
n
Uo=Ao+A1U m+ Ak' (U m1  U n ) K (7.12)
1
Dispozitivul practic utilizat cuprinde:
- unul sau mai multe sumatoare ponderate;
- un circuit ce asigură pentru Um>Um1 o tensiune nulă de
ieşire şi una proporţională cu Um1-Um când Um<Um1;
- multiplicatoare sau un circuit multifuncţional.
Fig. 7.9. Bloc de liniarizare.
Exemplul din Fig. 7.9 permite obţinerea caracteristicii:

R R R R V
Uo=  10   Um -  V -  10  ( ) n (7.13)
R1 R2 R3 R4 10
R
unde: V=0 pentru U m  U m1  10
R6
173
R5
V  U m1  U m  pentru U m  U m1
R
O liniarizare pe cale pur analogică este posibilă şi eficace
dacă corecţia variază de o manieră destul de regulată pentru a
putea face aproximarea cu segmente de dreaptă. Se utilizează
elemente de circuit cu caracteristica de transfer neliniară şi
amplificatoare operaţionale. O variantă posibilă este prezentată în
Fig. 7.10.
Fig. 7.10. Liniarizare cu elemente neliniare.
Considerând diodele ideale, se pot scrie relaţiile:

R
ii  0 pentru u e  u c  ai (7.14)
Rsi
u u R
ii  e  c pentru u e  u c  ai
Rai Rsi Rsi
Prin modificarea valorilor elementelor Rai, Rsi şi Uc, se pot
realiza diferite segmente de dreaptă pentru orice funcţie
crescătoare concavă.
Prin combinarea circuitului din Fig. 7.10 cu un amplificator
operaţional, se poate varia orientarea concavităţii caracteristicii
(Fig. 7.11). Utilizând mai multe elemente neliniare şi ampli-
ficatoare operaţionale, se poate genera, în principiu, orice funcţie.
174
Fig. 7.11. Metodă de liniarizare.
7.3.2. Procedee de liniarizare analogic
Aceste procedee se pot grupa în două categorii:

- procedee de liniarizare ce intervin asupra sursei de
semnal informaţional (senzor);
- procedee de liniarizare ce intervin în aval de senzor.
7.3.2.1.Liniarizarea la nivelul sursei de semnal (senzor)

În numeroase aplicaţii, se poate asigura liniarizarea
caracteristicii de conversie a senzorului în cadrul lanţului de
măsurare analogic. Dintre procedeele utilizate în acest scop se pot
menţiona:
a) Alegerea punctului de funcţionare

Caracteristica de conversie a senzorului nu este lineară, dar
prezintă o zonă rectilinie. Informaţia de măsurare provine din mici
variaţii ale măsurandului m faţă de acest punct de repaus şi se
poate asigura o linearitate corespunzătoare.
b) Conectarea unui rezistor în paralel cu senzorul
Această metodă este utilizată pentru asigurarea unui interval
limitat de liniaritate în jurul unei valori impuse (Fig. 7.12).
Analizând gruparea caracterizată de rezistenţa echivalentă
175
RRT
Re  ca un element independent, se observă că panta
R  RT
caracteristicii de conversie:
dRe R2 dR
  T (7.15)
dT R  RT  dT
2
nu este constantă decât pentru intervale mici de variaţie dRT dT .
Fig. 7.12. Metodă de liniarizare cu rezistor în paralel cu senzorul.
În Fig. 7.12, este prezentat efectul liniarizării unui termistor

cu RT = 25 k,  = 4000 K, cu un rezistor R =18,5 k. Se
observă efectul scăderii sensibilităţii.
O metodă pentru determinarea valorii rezistorului R,
conectat în paralel cu senzorul neliniar, constă în a pune condiţia
ca, în trei puncte ale caracteristicii de conversie, aceasta să
coincidă cu dreapta de aproximare. Notând cu T1, T2 şi T3 cele trei
puncte şi punând condiţia:
Re1  Re2  Re2  Re3
rezultă expresia pentru calculul rezistorului R:
R R  RT 3   2 RT 1 RT 3
R  T 2 T1 (7.16)
RT 1  RT 3  2 RT 2
Exemplu: T1 = 0C; T2 = 50C; Rs(T1) = 826  ; Rs(T2) = 1194  ;
T3 = 100C; Rs(T3) =1651  R = 2585 
Această metodă conduce la o bună liniaritate în jurul fiecărui
punct ales i = 1…3 şi are avantajul că nu depinde de legea de
variaţie specifică senzorului.
176
O altă metodă de determinare a valorii rezistorului R constă
în a pune condiţia ca, în punctul Ti - centrul intervalului ales,
curba rezultantă să aibă un punct de inflexiune. Să consideram
situaţia conectării unui rezistor R în paralel cu senzorul de
temperatură Rs(T) (Fig. 7.13); întreaga grupare este alimentată cu
un curent de intensitate I constantă.
a) b)
Fig. 7.13. Metode de liniarizare.
Rs(T)  R
Rezistenţa echivalentă a grupării este Re(T)  , iar
Rs(T)+R
tensiunea electrică la bornele grupării are expresia:
Rs(T)  R
U  I  Re(T)  I (7.17)
Rs(T)  R
d 2U
Punând condiţia  0 , prin efectuarea calculelor, rezultă:
dt 2 T Ti
2
d Re(T)
|T Ti  0
dT 2
Rs T   dRs T  
2 2
R  Rs T  d T T  2  T Ti
dT 2 i
 dT 
Relaţia de calcul a rezistenţei electrice a rezistorului R este:
dRs(T) 2
( ) |T Ti
R= 2  2 dT  Rs (Ti ) (7.18)
d Rs (T )
|T Ti
dT 2
177
Aplicaţii:
- termorezistenţă de platină: Rs(T )  R0 (1  α T  β T 2 )
dRs(T ) d 2 Rs
 R0 (α  2 β T ) ;  2 β R0
dT dT 2
(α  2 Ti ) 2
R  R0  RS (Ti ) (7.19)
β
În cazul termorezistenţei de platină  =-5,810-7< 0 , rezultând
R< 0 ; liniarizarea este imposibilă prin aceasta metodă.
- termistor: RT  Ae B T
Procedând în acelaşi mod, rezultă:
B  2Ti
R  RT (Ti )  (7.20)
B  2Ti
Deoarece B  [3000 ...5000]K, există soluţii pentru acest mod de
liniarizare.
c) Conectarea unui rezistor în serie cu senzorul
Să considerăm acum posibilitatea de liniarizare a
caracteristicii de conversie a senzorului prin conectarea unui
rezistor în serie cu senzorul (Fig. 7.14.a). Deoarece:
Rs(T)
U E
Rs(T)  R
prin impunerea condiţiei:
d 2U
|T Ti  0
dT 2
se obţine aceeaşi relaţie ca la conectarea în paralel, cu injectare de
curent constant.
Aceste tehnici de asociere a senzorilor de temperatură de tip
termistor cu rezistori permite liniarizarea caracteristicii în
domeniul 0-100C, cu erori de neliniaritate de 0,2C. O soluţie de
acest tip este utilizată de firma Analog Devices. În Fig. 7.14.b,
sunt prezentate rezultatele liniarizării pentru diferite valori ale
rezistenţei R.
178
a) b)
Fig. 7.14. Liniarizare prin montarea rezistorului în serie cu senzorul.
Fig. 7.15. Liniarizare cu un rezistor în serie cu termistorul.
Diferite variante de liniarizare utilizate pentru termistor sunt

prezentate în Fig. 7.15. Schemele conţin o sursă cu t.e.m. E,
termistorul RT şi rezistorul R. (Fig. 7.15.a şi b). Pentru circuitele
prezentate în Fig.7.15.c şi d, în urma calculelor, rezultă expresia:
B  2Ti
R  R (Ti )  (7.21)
2Ti
O aplicaţie a acestor metode de liniarizare se întâlneşte la
circuitul integrat specializat pentru condiţionarea senzorilor
parametrici de tip termistor şi termorezistenţă produs de firma
Analog Devices şi vândut sub denumirea de AD7471.
179
Caracteristic acestui circuit este faptul că el conţine un convertor
analog-digital de tip Sigma-Delta, mărimea de ieşire fiind semnal
digital.
Circuitul, specializat pentru mărimi cu variaţie lentă în timp,
acceptă semnale de nivel scăzut şi are în compunere un
amplificator (PGA) cu factor de amplificare programabil între 1 şi
128. Având o tensiune de referinţă de 2,5V, se acceptă semnale de
intrare unipolare începând de la 0…20mV până la 0…2,5V şi
semnale bipolare de la +/-20mV la +/-2.5V. Circuitul se poate
alimenta de la o singură sursă de tensiune (VSS la ANGND) sau
de la o sursă dublă şi conţine două surse de curent constant, de
valoare 200A, care permit cuplarea senzorilor parametrici în
conexiune cu 3 fire şi 4 fire.
Fig. 7.16. Conectare serie, cu sursă de curent.
În Fig. 7.16, este prezentat modul de conectare la AD 7411 a

termistorului, cu folosirea sursei de curent care injectează curentul
de 200A în circuitul în care se afla termistorul. Aceeaşi sursă
creează tensiunea de referinţă pentru circuit şi astfel, eventualele
variaţii ale intensităţii curentului nu mai afectează rezultatul.
180
Termistorul utilizat are R25 = 300 , este utilizat în domeniul
35C…100C, iar tensiunea la bornele termistorului variază între
7mV (la 100C) şi 750mV (la -35C). Conectarea se face în
conexiune cu 4 fire, pentru ca rezistenţa firelor de legătură să nu
perturbe măsurarea.
În Fig. 7.17, se prezintă cazul alimentării termistorului de la
o sursă de tensiune constantă. Termistorul utilizat are R25 = 10 k
şi este conectat în serie cu doi rezistori, Rs şi R1. Rezistorul Rs
asigură o valoare optimă a intensităţii curentului prin circuit,
pentru a nu permite autoîncălzirea termistorului (max.0,1mW), iar
R1 este utilizat pentru liniarizarea caracteristicii de conversie.
Tensiunea la bornele rezistorului R1 variază între 33mV (la
–50C) şi 2,329V (la +100C). Valoarea rezistorului R1 este
calculată astfel încât eroarea de aproximare a caracteristicii să fie
nulă în trei puncte din intervalul de temperatură: –50C , +25C şi
+100C. Eroarea de aproximare este mică, 0,01C pentru un
interval îngust (10C), 0,05C pentru un interval de 30C şi
2C pentru un interval de 60C.
Fig. 7.17. Conectare serie, cu sursă de tensiune.
181
d) Liniarizare cu utilizarea a doi rezistori
Unele aplicaţii folosesc o liniarizare a caracteristicii de
conversie a senzorului cu ajutorul a doi rezistori (Fig. 7.18.a) sau
a doi rezistori şi al unui alt senzor neliniar (Fig.7. 18.b). În situaţia
prezentată în Fig. 7.18.a, valorile rezistoarelor R1 şi R2 se
determină astfel încât, la o anumită temperatură Tc, rezistenţa
echivalentă să aibă un punct de inflexiune şi o pantă dată m.
Considerând: R1  a  R0 , R2  b  R0 şi rezistenţa termistorului
variind conform relaţiei RT  Ae B T , rezultă:
a) b)
Fig.7.18. Liniarizare cu doi rezistori.
R0  b  a  R0  RT 
R
a  R0  RT  bR0
Punând condiţiile :
dR dR
0 şi m
dT dT Tc
se obţin expresiile pentru coeficienţi:
1
2T0  mB 
2
B  2T0
b  şi a b (7.22)
B  2T0  R  B  2T0
 0 
7.3.2.2. Liniarizarea în aval de senzor

Neliniaritatea caracteristicii de transfer a lanţului de
măsurare poate fi produsă nu numai de către senzor, ci şi de blocul
de condiţionare. De exemplu, pentru un senzor care utilizează ca
bloc de condiţionare puntea Wheatstone în regim neechilibrat, se
obţine o tensiune de ieşire de forma:
182
E ΔR 1
ΔU  (7.23)
4 Ros 1 ΔR
1
2 Ros
Se observă existenţa unei neliniarităţi:
1 R
N   (7.24)
2 Rso
cu atât mai accentuată cu cât raportul  R/Ros creşte.
O soluţie simplă de liniarizare constă în utilizarea punţii
active (Fig. 7.19).Tensiunea de ieşire a blocului de condiţionare:
E R
Uo  
2 Ros
indică o caracteristică de conversie liniară.
Fig. 7.19. Punte activă.
O altă soluţie de condiţionare, care permite obţinerea unei

caracteristici de conversie lineare, o reprezintă utilizarea
montajului "push-pull" (Fig. 7.20) Se folosesc doi senzori identici,
în montaj potenţiometric, cu variaţii de semn opus, +R respectiv
-R. Tensiunea de ieşire:
Rso  ΔR
U E
2 Rso
are o variaţie:
ΔR
ΔU  E (7.25)
2 Rso
183
care indică o legătură lineară faţă de mărimea de intrare.
Fig. 7.20. Montaj "push-pull".
În general, în funcţie de natura neliniarităţii, circuitele

utilizate pentru liniarizare cuprind:
- elemente cu neliniaritate complementară (de exemplu, cu o
caracteristică logaritmică, pentru compensarea răspunsului
exponenţial al blocului de condiţionare) - Fig. 7.21;
Fig. 7.21. Utilizarea unei neliniarităţi complementare.
Se observă că:
U Uo e 
Ue   K log   K log
Uref Uref
Ue   K[log (Uo  Uref)  ]
Dacă se îndeplineşte condiţia Uo = Uref, rezultă o caracteristică de
conversie lineară, de forma:
Ue = -K (7.26)
- elemente de circuit pentru calcul analogic (circuite cu
multiplicare analogică).
O metoda simplă de liniarizare a punţii o constituie
utilizarea unui multiplicator analogic (Fig. 7.22).
184
Fig. 7.22. Liniarizare cu utilizarea multiplicatorului analogic.
Tensiunea de ieşire are expresia:

ΔU  Uo
Uo  b + a  ΔU (7.27)
K
Introducând expresia tensiunii de dezechilibru a punţii cu un
singur traductor:
E ΔR 1
ΔU  (7.28)
4 Ros 1 ΔR
1
2 Ros
rezultă:
E ΔR 1
Uo  a (7.29)
4 Ros 1 ΔR E
1 (1  b )
2 Ros 2K
Prin reglarea factorului de amplificare b al sumatorului la valoarea
b = 2K/E, rezultă expresia tensiunii de ieşire:
E ΔR
Uo  a (7.30)
4 Rso
Inconvenientul acestui mod de liniarizare îl constituie
influenţa tensiunii de alimentare E a punţii asupra caracteristicii
de transfer. Eliminarea acestui defect se realizează cu montajul
din Fig. 7.23.
185
Fig. 7.23. Metodă de liniarizare analogică.
Pornind de la expresia tensiunii de ieşire:

V
Uo  n k
Vd
şi cunoscând expresiile potenţialelor:
2 2 E
Vn   U ; Vd =  U 
3 3 3
rezultă pentru tensiunea la ieşire expresia:
Vn  2ΔU
Uo  K  K (7.31)
Vd E  2ΔU
Efectuând calculele rezultă o caracteristică de conversie lineară:
K ΔR
Uo   (7.32)
2 Rso
Fig. 7.24. Liniarizare specifică utilizării punţii cu un senzor.

186
O altă posibilitate pentru liniarizarea caracteristicii de
conversie a lanţurilor de măsurare, ce utilizează puntea cu un
senzor ca bloc de condiţionare, este prezentată în Fig.7.24. La
ieşirea amplificatorului de instrumentaţie, se obţine o tensiune
electrică de forma:
E ΔR G
U1  (7.33)
4 Ros 1 ΔR
1
2 Ros
Caracteristica de transfer a multiplicatorului analogic:
( X 1  X 2 )(Y1  Y2 )  10(Z1  Z 2 ) (7.34)
conduce, pentru schema din Fig.7.24, la expresia:
(U 0  0)( U1  0)  10(U 0  U1 )
10U1
U0 
10    U1
E R
10 G
U0  4 R os
(7.35)
R E
10  (5    G  )
Ros 4
E
Dacă se aleg parametrii conform relaţiei    G  5 , tensiunea
4
de ieşire depinde linear de variaţia iniţială a rezistenţei senzorului:
E R
Uo = 10 G (7.36)
4 Ros
O soluţie o reprezintă liniarizarea prin dublă reacţie, asupra
tensiunii de dezechilibru şi a celei de alimentare (Fig.7.25).
187
Fig. 7.25. Liniarizare prin dublă reacţie.
Tensiunile  V pentru alimentarea punţii sunt produse de

sumatorul A2 şi inversorul A3:
R6
V 1  E  Um (7.37)
R5
Dacă este îndeplinită condiţia:
R6 Rso
 (7.38)
R5 Rso  2 Rf
atunci:
E  2 Rf  ΔR
Um  1   (7.39)
2 Rso  Rso
7.3.3. Principii şi metode digitale de liniarizare
Presupunând că traductorul generează o tensiune electrică

um, funcţie neliniară de măsurandul m:
u m  a  f m
la intrarea convertorului analog-digital (CAD) se aplică tensiunea:
ui  Au  u m  U d  Au  a  f m  U d (7.40)
unde Au este amplificarea în tensiune a lanţului de măsurare, iar
Ud este tensiunea de decalaj datorată ansamblului dispozitivelor
folosite.
Valoarea numerică N de la ieşirea CAD are expresia:
188
ui Au  a
N m    f m  N d
q q
sau:
N m  c  f m  N d (7.41)
unde valoarea c depinde de convertor, iar Nd este valoarea
corespunzătoare decalajului total al lanţului de măsurare; c şi Nd
pot avea derive şi trebuie să fie determinate prin măsurători.
Pentru două valori diferite m1 şi m2 ale măsurandului, se
aplică relaţia (7.41):
N m1   c  f m1   N d şi N m2   c  f m2   N d
rezultând:
N m2   N m1  N m1   f m2   N m2   f m1 
c ; Nd 
f m2   f m1  f m2   f m1 
Valorile pentru c şi Nd fiind acum cunoscute, se poate deduce, din
rezultatul N(m), valoarea numerică a funcţiei f(m) specifică
măsurandului m studiat:
N m  N d
f m   N f  (7.42)
c
Valoarea m a măsurandului rezultă:
m  f 1 N  f  (7.43)
De exemplu, pentru termorezistenţa de platină:
N  f   1  AT  BT 2
 A  A 2  4 BN  f   1
T
2B
În caz ideal, diferitele dispozitive ale lanţului de măsurare au
caracteristici nominale şi decalaj nul. Se poate scrie relaţia:
N 0 m  c0  f m
Cunoscând c0 şi f(m), fiecărei valori N0, cuprinsă între 0 şi 2n-1, i
se poate asocia valoarea corespunzătoare m:
N 0 mi   c0  f mi  pentru 0  N0  2n-1 (7.44)
189
Valorile N0(m) obţinute şi exprimate în n biţi sunt utilizate pentru
adresarea uneia din cele 2n elemente de memorare, care conţin
fiecare valoarea numerică corespunzătoare a măsurandului m. Este
nevoie de o memorie având capacitatea C = n2n; capacitatea
memoriei este importantă, fiind cu atât mai mare, cu cât
exactitatea cerută este mai mare.
190

A4S1 - Conceptia Asistata de Calculator A Convertoarelor de Masurare - Cursuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A4S1 - Conceptia Asistata de Calculator A Convertoarelor de Masurare - Cursuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

METODE DE MODELARE ȘI SIMULARE

1.1. UTILIZAREA PROGRAMELOR MATLAB,

Printr-o structurare adecvată, circuitele electronice pot

1.2. ELEMENTUL DE BAZĂ ÎN IMPLEMENTAREA

Elementul de bază cu ajutorul căruia se poate realiza o

Fig.1.1. Caracteristica de transfer în tensiune a unui amplificator.

Pentru ca un circuit electronic, ce înglobează un

SEMNALE ELECTRICE SPECIFICE

Prin semnal, în sens larg, se înțelege orice mărime fizică

Fig 2.1. Clasificarea fundamentală a semnalelor.

Clasificarea prezentată implică următoarele definiții ale

O reprezentare intuitivă a problemelor legate de

Fig.2.2. Evoluția semnalelor în domeniile timp și frecvență.

Funcție de direcția pe care se face observarea acestor

Fig.2.3. Studiul semnalelor în domeniul timp.

Fig.2.4. Studiul semnalelor în domeniul frecvență.

Rezultatele anterioare se pot extinde și în cazul semnalelor

numită transformata Fourier directă, iar ecuația (2.4) ia forma:

MODEL RI I SIMUL RI PRIVIND

Pentru înțelegerea conceptelor privind modelarea și

3.1. MULTIPLICAREA CU O CONSTANT

3.1.1. Multiplicarea cu o constant negativ

Funcția matematic studiat este multiplicarea variabilei

Utilizând schema bloc din Fig.3.2, se obțin rezultate

Fig.3.2. Simularea cu SIMULINK a multiplic rii cu o constant

Fig.3.3. Schema amplificatorului inversor.

Ecuațiile caracteristice montajului sunt:

ui  iR1  0  i = ui R1 (3.2)

unde ui, ue și i sunt funcții de timp.

În tabelul 3.3 sunt ilustrate similitudinile dintre m rimile

Parametru Semnal Semnal Factor de

3.1.2. Multiplicarea cu o constant pozitiv

Funcția matematic realizat prin multiplicarea cu

Simularea matematic a funcției matematice de

Fig.3.5. Simularea MATLAB a modelului matematic al multiplic rii cu

%Simularea modelului x2(1:a)=zeros(1,a);

Schema bloc pentru simularea cu SIMULINK a modelului

Fig.3.6. Simularea cu SIMULINK a multiplic rii cu o constant

Implementarea funcției matematice este realizat cu

Fig.3.7. Schema amplificatorului neinversor.

Ecuațiile ce descriu funcționarea acestui circuit sunt :

Din relațiile (3.6) și (3.7) rezult caracteristica de conversie

Pentru simularea funcțional a modelului electronic s-a

Fig.3.8. Simularea SPICE a amplificatorului neinversor:

Corespondența dintre m rimile asociate modelului

Parametru Semnal Semnal Constanta

Operația matematic care realizeaz funcția de sumare cu

¥n tabelul 3.7. este prezentat programul MATLAB ce

%Simularea modelului x22(a+1:b)=ones(1,b-a);

Pentru simularea cu SIMULINK s-a utilizat schema bloc

Fig.3.10. Simularea cu SIMULINK a amplificatorului sumator:

Schema circuitului electronic, în cazul particular cu dou

Fig.3.11. Schema amplificatorului sumator.

Coeficientul de amplificare global se regleaz din valoarea

MODEL ELECTRONIC uik ue RRk

Funcția matematic de sc dere cu multiplicare este:

%Simularea modelului x22(1:a)=zeros(1,a);

Fig.3.13. Simularea MATLAB a modelului matematic al sc derii

Pentru simularea cu SIMULINK s-a utilizat schema bloc

Fig.3.14. Simularea cu SIMULINK a amplificatorului diferențial:

informații la ieșire ca sum a contribuțiilor parțiale aduse separat

Fig.3.15. Schema amplificatorului diferențial.

AMPLIFICATOR DIFERENTIAL r spunsul la semnale STEP

INTEGRATOR calculul caracteristicii de