UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “ G.M.CANTACUZINO “

Str. Bulevardul Profesor Dimitrie Mangeron nr 3, Iași, cod 700050

ORAȘUL MEU IDEAL

COORDONATOR :
CONF. DR. ARH. NISTOR SORIN
STUDENT:
DASCĂLU IONELA LARISA
AN III, SEMIAN A

IAȘI, 2021

1
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………….3

Cuvinte cheie, Introducere

I . CONTEXT………………………………………………………………….4-7
Urbanismul Arhitectural, Direcții Ideologice

II. ORAȘUL VIITORULUI……………………..……………...................…7-9

Aplicarea modelului Culturalist:Orașul Grădină

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….10

2
 CUVINTE CHEIE

INDIVID, COMUNITATE, ESTETICĂ, NATURĂ,ORAȘ

INTRODUCERE

Referatul cu titlul " Orașul meu ideal " elaborat sub coordonarea profesorului universitar
Conf. Dr. Arh. Nistor Sorin este realizat în așa manieră încât să ofere o perspectivă cât mai clară
asupra temei alese, Urbanismul, prin folosirea informațiilor teoretice preluate dintr-o bibliografie,
de specialitate.

Lucrarea este struturată în două capitole:

Primul capitol, Context presupune o scurtă introducere în Urbanism și în exigențele orașului,

acesta fiind structurat la rândul său în două subcapitole. Primul subcapitol este Urbanismul
Arhitectural, și presupune prezentarea conceptului despre care am precizat anterior, iar cel de-al
doilea subcapitol intitulat Direcții Ideologice prezintă chiar ideologiile care au avut un rol major în
evoluția urbană ulterioară și care au influențat în mod direct teoriile filosofilor : Modelul ideologic
Progresist, Modelul ideologic Culturalist și Modelul Naturalist sau Antiurbanismul american.
În al doilea capitol, Orașul viitorului, mi-am exprimat punctul de vedere în legătură cu
orașul ideal și am ales să prezint viziunea mea asupra orașului ideal prin Aplicarea modelului
culturalist, deoarce din punctul meu de vedere, acesta însumează trăsăturile unui oraș idilic.
Consider că într-o lume în care totul evoluează prea rapid în unele privințe, și mai ales din punct de
vedere tehnologic și industrial, cea mai potrivită soluție pentru un oraș al viitorului ar fi o abordare
corespondentă întoarcerii la origini, la elementele de bază și natură.
În concluzie, consider că orașul viitorului s-ar încadra în mare măsură în caracteristile
orașului grădină reinterpretat, care din punctul meu de vedere este un oraș idilic, un model inspirat
din orașul tradițional, iar datorită faptului că nu s-ar putea suprapune un oraș nou peste cel vechi, s-
ar putea creea mici orășele grădină adiacente celor mari, practic ar trebui extrasă esența orașelor
vechi, și transpusă cirumstanțelor moderne într-un nou oraș, mai pitoresc, dar într-o manieră
reinterpretată și actuală..

I.CONTEXT
3
I.1. URBANISMUL ARHITECTURAL

Urbanismul arhitectural presupune fuziunea dintre arhitectură și urbanism, cea dintâi

reprezentând punctul de pornire, baza și anume arhitectura în sine. Consider că urbanismul, cu toate
strategiile și teoriile care l-au ajutat să se contureze drept disciplină științifică pe parcursul unui
secol, nu poate fi considerat o operă terminată, deoarece mereu o să intervină noi obiective și
concepții care pot fi abordate în domeniu. Direcțiile de dezvoltare și amenajare pe care le oferă
provoacă mereu nașterea unor noi posibilități, situații neprevăzute inițial, potențial și constrângeri
neprevăzute. Prin urmare, urbanismul ar trebui să fie considerat mai mult un punct de pornire și nu
o finalitate.
O preocupare de interes major la nivelul populațiilor urbane este calitatea cadrului construit,
a mediului pentru locuire și a mediului înconjurător,a spațiilor verzi și a conexiunii cu natura, iar la
nivelul reprezentanților oficiali, aceștia au ca preocupări: protecția terenului agricol, controlul
urbanizării, calitatea mediului,cât și redarea valorilor patrimoniului. Jean Louis Harouel susține în
Istoria urbanismului că "Definiția dată de Enciclopedie a rămas adevărată până la Revoluția
industrială: o asamblare de…case dispuse de-a lungul străzilor și închise cu o împrejmuire
comună."1

Orașul reprezintă o formă complexă de așezare omenească, de dimensiuni variabile și dotări

edilitare, îndeplinind, de obicei, mai multe funcții: administrativă, industrială, comercială, politică și
culturală. Din punct de vedere legal, orașul este o subdiviziune politică, creată de către stat, care se
diferențiază de alte subdiviziuni, cum ar fi regiunile, județele, comunele și satele. Dar modul în care
sunt stabilite orașele variază de la stat la stat. Membrii grupurilor sociale și politice aveau puterea
de a lua deciziile în legătură cu dezvoltarea urbană, sau problemele economice, cum ar fi asigurarea
resurselor financiare sau chiar a problemelor de nivel social.
Strategiile principale de gestionare a problematicii organizării orașului, nu au fost abordate
de la început de arhitecți,ci de gânditori importanți în domenii precum filosofia, economia, studiile
politice și sociale, fapt care a dus la o îmărțire a urbanismului în două perioade, după spusele lui
Francoise Choay și anume: pre-urbanismul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și urbanismul
propriu-zis cu sensul din prezent a început oficial la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă în care
au fost implicați și arhitecții.
În notele de curs etrase din Modelele Ideologice am regăsit informația că " Toate liniile de
gândire pornesc de la critica orașului industrial urmărind localizarea criticii asupra anumitor

1
Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului - Editura Meridiane, București, anul 2001, pag.153
4
aspecte, considerate cheie, precum și modul în care se propune compensarea aspectelor criticate,
Francoise Choay evidentiază câteva direcții ideologice, care vor juca un rol hotărâtor în momentul
în care se vor propune soluții arhitectural-urbanistice." 2 Direcțiile ideologice care au avut un rol
major în evoluția urbană ulterioară și care au influențat în mod direct teoriile filosofilor sunt
următoarele: Modelul ideologic progresist, Modelul ideologic culturalist și Modelul naturalist sau
Antiurbanismul american.

I.2. DIRECȚII IDEOLOGICE

Modelul ideologic Progresist

" Curentul progresist…se bazează pe o concepere abstractă a omului, individual-tip,același

în orice timp și loc.Știința trebuie deci să dea posibilitatea definirii exacte a unui model urban
perfect, convenabil pentru orice grup urban."3
Modelul ideologic Progresist are reprezentanți de origini diferite, anume filosofi englezi și
francezi Owen, Fourier, Considerant, Proudhon cu teorii despre mediul social și politic, de
asemenea și utopiștii veritabili Cabet, Richardson, care au în comun aceeași concepție asupra
omului și asupra rațiunii și conturează în cadrul teoriilor lor idei privind revoluția industrială drept
consecința principală a degradării indivizilor. Aceștia studiază, individul uman cu nevoi, care se pot
deduce și prin metode științifice. Viziunea lor este orientată spre viitor, spre progres, pentru că
analiza rațională permite determinarea unei ordini generale care să raspundă exigențelor omului,
ordine care devine lege universal valabilă. În această nouă ordine, exigențele cum ar fi cele
igieniste, de soare, lumină, aer proaspăt, sau cultura solului au un rol major, ca și impresia vizuală,
adică estetica, în care logica și frumusețea coincid, spațiul urban propus este larg deschis, pentru a
putea răspunde nevoii igieniste, acesta fiind decupat funcțional după o strategie de dispunere
simplă, iar edificiile sunt gândite ca prototipuri .
Proudhon propune modele de locuințe, Fourier, falansterul "model de locuință colectivă cu
ateliere" și diverse construcții în mediul rural, Owen propune un tip de școală. Locuința standard are
cel mai important rol dintre toate, fapt care duce la propunerea mai multor modele. Considerant
propune palatul, Fourier, propune locuința colectivă, altii, precum Proudhon sau Richardson,
propun locuința individuală. Punctul comun al tuturor propunerilor este dorința de a elibera
individul de traiul orașului industrial, care este caracterizat drept rigid, atât din punct de vedere
2
A.M.Zahariade, Modele Ideologice- esență critică și trăsături generale( note de curs), pag.8
3
Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului - Editura Meridiane, București, anul 2001, pag.117
5
politic cât și spațial, constrângător din anumite privințe. Din păcate, încercările de punere în
aplicare a strategiilor propuse ale filosofilor nu au avut succesul așteptat, spre exemplu încercările
adepților lui Cabet, flansterele, sau familisterul lui Godin din Guise, nu au rezistat mai mult de două
generații, nici măcar comunitățile adepților lui Owen din S.U.A.

Modelul ideologic Culturalist

Modelul ideologic Culturalist are exclusiv, reprezentanți filosofi englezi, cum ar fi Pugin,
Ruskin si Morris, aceștia având ca noțiune comună gruparea umană, comunitatea și faptul că
indentitatea individului se pierde odată cu risipirea simțului comunitar, dispariția vechii unități
organice a orașului, acestea fiind consecințele industrializării.
Un obiectiv în această aborare este sprijinirea esteticii, care are un rol cultural și totodată
este rezultată din tradiția colectivă și combate dezolanța factorului dezintegrator al tradițiilor
culturale, și anume orașul industrial tipic. După cum am precizat într-un paragraf anterior, accentul
este pus pe comunitatea umană și nu pe individul singur, prin urmare nevoile spirituale domină
nevoile materiale, tocmai pentru a crea o atmosferă prielnică conviețuirii și socializării unei grupări
umane, a unei familii de indivizi capabile să facă parte dintr-o comunitate organică.
Spațiul urban este amenajat după un model mai puțin schematic decât în cazul modelului
ideologic prezentat anterior, astfel se propune un oraș de dimensiuni mici, lipsit de geometrism, dar
circumscris în limite precise, în contrast cu natura liberă și în același timp care păstrează un
echilibru între spațiul verde natural și spațiul construit. Mijlocul de abordare este cel al unui oraș
organic care este construot în armonie cu natura și practic s-a integrat arhitectura în natură. De
asemenea, nu sunt utilizate prototipurile și standardele, fiind propuse locuințe simple, dar cu
diferențe îndeajuns de eligibile încât să denote statutul social al proprietarului.
În mare parte, edificiile culturale și comunitare reprezintă centrul de interes, în detrimentul
locuinței individuale, fapt care nu înseamnă neglijarea locuinței sau a individului, ci doar faptul că
individul este subordonat comunității.

Modelul ideologic naturalist

Acest model ideologic de gândire, mai este denumit și antiurbanismul american, iar după
denumire se subânțelege faptul că influența acestei concepții se desfățoară exclusiv pe teritoriul
Americii, și poate fi considerat o variantă locală a modelului Culturalist,dar cu mici diferențe care îl
pot încadra și în modelul Progresist.

6
 În acest caz, este abordată conexiunea individului cu natura sălbatică, neinfluențată de ființa
umană, în detrimentul orașului tip industrial, criticat din diverse perspective de ajoritatea
gânditorilor. Spre exemplu, Thomas Jefferson unul dintre filosofii care abordează acest subiect,
critică orașul industrial în numele democrației, Emerson și Thoreau în numele unei transcendențe a
naturii, Henry Adams și Henry James îl desconsideră din punctul de vedere al legăturilor sociale.
Atfel s-a indus o nouă strategie de restaurare a stării rurale, care era singura care permitea o bună
dezvoltare a personalității individului prin urmare și a comunității. Această abordare nu a constat
într-un plan concret sau o metodă bine definită însă a influențat în mare măsură urbanismul
american al secolului al XX-lea.
Prin urmare, modelul naturalist este o fuziune a elementelor spațiale provenite de la ambele
modele prezentate anterior, spațiul urban fiind liber, cu caracter geometrizat, iar la nivelul
organicului și al deschiderii, acestea se pot identifica în cadrul edificiilor laice.

II ORASUL VIITORULUI

Orașul ideal, reprezintă un oraș care să răspundă tuturor exigențelor necesare asigărării unui
trai bun, o atmosferă liniștitoare, de calm, care să încurajeze înfiriparea relațiilor sociale între
indivizii comunității, tocmai pentru a insufla spiritual colectiv, deoarece în esență urbanismul este
dependent de calitatea vieții. În opinia mea conexiunea cu natura joacă de asemenea un rol major în
calitatea vieții personale, sociale, fapt pentru care susțin păstrarea cât mai multor spații verzi,
amenajarea de parcuri, grădini sau piețe și care, pentru un oraș industrial ar fi aproape inexistente.

APLICAREA MODELULUI CULTURALIST : ORAȘUL GRĂDINĂ

Consider că într-o lume în care totul evoluează prea rapid în unele privințe, și mai ales din
punct de vedere tehnologic, industrial, cea mai potrivită soluție pentru un oraș al viitorului ar fi o
abordare corespondentă întoarcerii la origini, la elementele de bază și natură. Pentru mine, imaginea
orașului ideal se regăsește în modelul ideologic culturalist, mai exact sub forma orașului grădină. Iar
acest tip de așezare, format relativ rapid, atât pe plan teoretic, cât și practic, în special în perioada
anilor 1880-1890, poate fi identificat cu ușurință în zonele din Austria, Germania.

7
 Sitte este unul dintre reprezentanții oficiali ai acestei ideologii și este de părere că planul
unui oraș este o opera de artă, idee cu care sunt total de accord. Acesta mai suține și faptul că orașul
trebuie să fie bine organizat "El trebuie să se ordoneze în funcție de locurile de trecere și întâlnire,
care sunt străzile și piețele. Acestea trebuie să reia modelul străzii și piețelor medievale."4
Cel mai reprezentativ simbol al acestei abordări este orașul-grădină englez, al cărui
teoretician este Ebenezer Howard și care în 1898 a introdus în forma architectural-urbanistică și legi
teoretice sociale, care prezintă o pondere de importanță majoră la nivelul întregii comunități, în
detrimental individului ca persoană singură. Prin urmare, conceptul cultural de oraș este mai
important decât noțiunea materială de oraș și printr-o anume estetică urbană se poate stimula o
atmosferă prielnică socializării și conectării comunității. Planul lui Howard pentru orașele-grădină a
constituit un răspuns la nevoia de îmbunătățire a calității vieții urbane, care a fost afectată de
valoarea maximă atinsă în cadrul indivizilor, urmare cauzată de Revoluția Industrială. "Odată ce un
oraș a atins o anumită mărime, trebuie începută construcția unui al doilea oraș, separat de primul
printr-o centură verde."5 Astfel, spațiul orașului are limite precise, și nu se produce aglomerarea
urbană, în viziunea lui Howard numărul de 35.000-58.000 de locuitori este ideal, iar repartizarea
acestora este realizată într-o manieră diferențiată, ceea ce constituie mijlocul de creere al varietăților
și distengerii statutului social al locuitorilor pentru a exista și o ierarhie în cadrul comunității.
Spațiul este controlat și închis, decupat în continuitatea de fond a edificiilor, conturând piețe, străzi,
sau close-uri, care constituie unitățile de grupare si vecinatate apropiată a locuințelor.
Forma sitului este preluată de structura orașului , nesimetrică și cu caracter pitoresc. Estetica
are un rol fundamental, dar spre deosebire de modelul progresist în care se promovează a nouă
estetică, de avangardă, în cadrul modelului culturalist se promovează ideea naturaleții, a întoarcerii
la origini, inspirată din formele tradiționale ale orașului, capabilă să controleze spațiile urbane și să
favorizeze un anumit tip pitoresc, asociat unui trecut idilizat. Jean Louis Harouel vorbește despre
estetică și în cartea sa, unde transpune elemente esențiale ale unui oraș ideal și anume regularitatea
străzilor, acesta afirmând că "Frumusețea orașului constă mai ales în alinierea străzilor. 6" , iar
traseul urban trebuie să corespundă unei figuri geometrice organizate metodic. Se creează astfel o
ordine spațială ideală, așa cum în viziunea progresistă se crează construcții model, care produc o
atmosferă calmă, liniștitoare, favorabilă dezvoltării relațiilor interpersonale. În esență, pentru acest
tip de oraș contează în mare măsură administrația și auto-guvernarea care păstrează un echilibru în
comunitate și gestioneză posibilele situații care pot apărea.

4
Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului - Editura Meridiane, București, anul 2001, pag.124
5
Peter Hall, Orașul Grădină- Editura ALL, anul 1999, pag.106
6
Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului - Editura Meridiane, București, anul 2001, pag.68

8
 Această ordine spațială este inspirată din formele orașului trecut, din antichitate până în
renaștere, iar melancolia merge până la refuzul evoluției condițiilor de muncă sau a problemei
circulației. Într-un fel, se poate spune că traduce anumite tendințe nevrotice rezultate din
incapacitatea și refuzul de adaptare la epoca industrială.
Locuința este individuală și preia tipologii tradiționale de exemplu, cottage-ul în orașele
gradină engleze, și este în strânsă legătură cu spațiile verzi individuale, fiind grupată expresiv și
variat în jurul unor spații cu caracter comunitar mai ales close-uri, dar și străzi și piețe. Howard a
propus și o deosebită gestiune economică, care urma să ducă la auto-finanțare și la anihilarea
speculației funciare. Totusi, primele orașe-grădină engleze, propuse adăpostirii unei populații
sărace, au reprezentat un triumf arhitectural, dar din punct de vedere financiar nu și-au atins
obiectivul propus, locuitorii lor aparținând în final mai degrabă micii burghezii. În continuare,
legislația britanică intervine cu modificări în scopul de a stimula construcția de orașe grădină.
Mișcarea a luat amploare și pe continent, dacă nu prin preluarea modelului spațial, cel puțin prin
preluarea ideilor și a fost folosită din plin pentru locuința muncitorească, dar și pentru cartierele
superioare. Fapt care susține ideea că ideologia orașului grădină este potrivită însă ar mai trebui
șlefuită la nivelul educației indivizilor care fac parte din comunitate pentru a putea exploata la
maxim toate beneficiile traiului într-o astfel de comunitate, oraș.
Prin urmare, consider că orașul viitorului s-ar încadra în mare măsură în caracteristile orașului
grădină reinterpretat, care din punctul meu de vedere este un oraș idilic, un model inspirat din orașul
tradițional, iar datorită faptului că nu s-ar putea suprapune un oraș nou peste cel vechi, s-ar putea
creea mici orășele grădină adiacente celor mari, practic ar trebui extrasă esența orașelor vechi, și
transpusă cirumstanțelor moderne într-un nou oraș.

BIBLIOGRAFIE

9
A.M.Zahariade, Modele Ideologice- esență critică și trăsături generale( note de curs)
Peter Hall, Orașul Grădină- Editura ALL, anul 1999
Jean Louis Harouel, Istoria Urbanismului - Editura Meridiane, București, anul 2001

10