PROIECT DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
(2ore)
Autor:
Cebotari Valentina, conf. universitar,
Doctor în drept.

1. Tema: Reglementarea raporturilor de căsătorie și familie cu elemente de extranietate.

2. Obiectivele:
 Încheierea și desfacerea căsătoriei cu /între cetățenii străini și apatrizi ;
 Raporturile juridice dintre părinți și copii cu element de extranietate;
 Adopția internațională;

3. Bibliografia:
1. Cebotari V. Dreptul familiei. Ediţia a III-a. Revăzută şi
completată.– Chişinău, 2014.
2. Filipescu Ion P. Tratat de dreptul familiei. Bucureşti, : Editura
ALL, 1996, p.1-10;
3. Florian E. Dreptul familiei.ed,a 4 – București. Universul
juridic, 2011;
4. Антокольская М.В. Семейное право. – Москва. Юристъ.
1996;
5. Гражданское право.Учебник. Часть 3 / Под.ред. Сергеева А.
П. и Толстого Ю.К. – Москва. Проспект. 1998 ;
6. Mareş C. Dreptul familiei. – Bucureşti, ed.C.H.Beck, 2013;
7. Culegere de acte normative în domeniul protecţiei drepturilor
copilului şi familiei. Coord/Danii R.,Chişinău, Trigraf-Tipar,
2007;
8. Lupaşcu D.,Crăciunescu C.M. Dreptul Familiei, ed. a II-a
amendată şi actualizată.—Bucureşti, Universul juridic, 2012.

Capitolul XVI. Reglementarea relaţiilor de căsătorie şi familie cu

elemente de extranietate

§ 1. Încheierea şi desfacerea căsătoriei cu cetăţenii străini şi apatrizi.

§ 2. Reglementarea juridică a raporturilor dintre părinţi şi copii şi alţi
membri ai familiei în cazul cetăţenilor străini şi apatrizilor.
§ 3. Reglementarea juridică a adopţiei internaţionale

§ 1. Încheierea şi desfacerea căsătoriei cu cetăţenii străini şi apatrizi

1
 Normele materiale de drept referitor la căsătorie şi familie diferă de la stat la stat, ceea
ce duce la conflicte de legi în materia raporturilor de familie cu element străin. La aceste
conflicte duc particularităţile naţionale, religioase, economice precum şi tradiţiile şi
obiceiurile fiecărui stat.
Ţara noastră se caracterizează prin egalitatea soţilor în drepturile personale şi
patrimoniale, în problemele educaţiei copiilor, apărării intereselor membrilor minori
şi inapţi de muncă ai familiei.
În unele ţări se păstrează pînă în prezent neegalitatea în drepturi ale femeii cu
bărbatul, este recunoscută poligamia, se interzice căsătoria între persoanele care au
diferite religii, sau sînt de diferite rase, provenienţă etnică etc. De aceea în cazurile
raporturilor de familie cu element străin este necesară o reglementare specială.
Conform art. 154 Codul Familiei, cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul pe
teritoriul Republicii Moldova, în relaţiile de familie, au aceleaşi drepturi şi obligaţii
ca şi cetăţenii Republicii Moldova.
Intensificarea proceselor de migraţiune, în urma cataclismelor sociale, politice,
în urma conflictelor etnice frecvente în sec. XX, au dus la majorarea numărului de
căsătorii încheiate între cetăţeni ai diferitor state.
Cetăţenii străini şi apatrizii se pot căsători în ţara noastră, după propria dorinţă,
cu un cetăţean străin, un cetăţean din ţara sa, un apatrid sau un cetăţean al Republicii
Moldova.
Forma şi modul de încheiere a căsătoriei sînt determinate de Codul Familiei al
Republicii Moldova şi Legea privind actele de stare civilă a Republicii Moldova.
Astfel, ca şi căsătoria între cetăţenii Republicii Moldova, căsătoria între un cetăţean
străin şi un cetăţean al Republicii Moldova, cât şi între cetăţeni străini şi apatrizi
trebuie să fie încheiată la organele de înregistrare a actelor de stare civilă, în prezenţa
persoanelor ce vor să se căsătorească, după regula generală, la expirarea termenului
de o lună de zile de la data depunerii declaraţiei de căsătorie (art. 155 alin. 1 Codul
Familiei). De la această regulă este şi o excepţie, prevăzută în art. 155 alin. 4 Codul
Familiei, care menţionează că căsătoriile încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile
consulare străine sînt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova în baza
2
principiului reciprocităţii. Asta înseamnă că, o astfel de căsătorie se consideră
valabilă, dacă cei care s-au căsătorit la momentul încheierii căsătoriei erau cetăţeni ai
unui stat care a numit un ambasador sau un consul în Republica Moldova.
Condiţiile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul Republicii Moldova de
către cetăţenii străini sau apatrizi sînt determinate de legislaţia naţională. În afară de
respectarea legislaţiei naţionale pentru încheierea căsătoriei în Moldova, cetăţenii
străini trebuie să prezinte un certificat eliberat de autorităţile componente ale statului
ai cărui cetăţeni sînt, din care să rezulte că ei au dreptul la încheierea căsătoriei în
conformitate cu legislaţia acestui stat (art. 155 alin. 2 Codul Familiei). Apatrizii
prezintă acelaşi certificat eliberat de autorităţile competente ale statului în care îşi au
domiciliul, care confirmă că sunt respectate prevederile legislaţiei acestui stat (art.
155 alin. 3 Codul Familiei). În caz că apatridul are domiciliu permanent în Moldova,
el nu trebuie să prezinte un astfel de certificat.
Deci, la încheierea căsătoriei cu un străin sau cu un apatrid se aplică principiul
locului înregistrării căsătoriei. Condiţiile de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie
trebuie să coincidă prevederilor art. 11, 13, 14, 15 din Codul Familiei al Republicii
Moldova. Datoria funcţionarului de stare civilă este de a lămuri viitorilor soţi
legislaţia străină, în măsura în care aceasta este cunoscută, cu scopul de a evita
nerecunoaşterea valabilităţii căsătoriei în ţara soţului cetăţean străin. De exemplu, în
Algeria femeia de religie musulmană nu se poate căsători cu un bărbat care nu este de
aceeaşi religie sau cetăţeni din Italia, Irak, India, veniţi la învăţătură în Moldova, se
pot căsători doar dacă este un aviz special al organului competent al statului lor.
În cazul în care Republica Moldova a încheiat tratate internaţionale, legea
aplicabilă raporturilor de familie cu element de extranietate se determină în baza
acestor tratate. Astfel, conform art. 26 al Convenţiei statelor membre ale Comunităţii
Statelor Independente cu privire la asistenţa juridică în materie civilă, familială şi
penală încheiată la Minsk la 22.01.1993, condiţiile pentru încheierea căsătoriei se
determină pentru fiecare dintre viitorii soţi de legislaţia statului membru al CSI,
cetăţean al căruia el este, iar pentru apatrizi – de legislaţia statului membru al CSI
unde el îşi are domiciliul. În ceea ce priveşte lipsa impedimentelor la încheierea
3
căsătoriei, urmează să fie respectate prevederile legislaţiei statului membru al CSI, pe
teritoriul căruia se încheie căsătoria (de exemplu, la încheierea căsătoriei în
Republica Moldova urmează să fie respectate prevederile art. 15 Codul Familiei).
Cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în afara teritoriului ţării se pot
căsători la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova (art.
156 alin. 1 Codul Familiei). Căsătoria se va încheia cu aplicarea legislaţiei Republicii
Moldova. Actele de căsătorie întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare sînt echivalente celor întocmite la oficiile de stare civilă din ţară şi nu
necesită transcrierea lor în registrele de stare civilă.
La fel, căsătoria între un cetăţean al Republicii Moldova şi un cetăţean străin ori
apatrid poate fi încheiată la organele competente ale statului de aflare. Condiţiile şi
forma încheierii căsătoriei, cât şi competenţa care înregistrează căsătoria este
determinată de legislaţia statului străin în care se încheie căsătoria. Astfel de căsătorii
sînt recunoscute în Republica Moldova dacă au fost respectate condiţiile de fond şi nu
au existat impedimente la momentul încheierii căsătoriei. Încălcarea condiţiilor de
formă pentru încheierea căsătoriei nu duce la nulitatea acesteia. De exemplu,
cetăţeana Republicii Moldova a încheiat căsătorie cu un cetăţean al Iranului, conform
legislaţiei acestui stat – la biserica pravoslavă cu ceremonia religioasă. O astfel de
căsătorie va fi valabilă, deoarece la încheierea ei a fost respectată legislaţia statului în
care a fost încheiat actul juridic al căsătoriei.
Actul de stare civilă care confirmă încheierea căsătoriei într-un stat străin
urmează să fie transcris în registrele de stare civilă ale Republicii Moldova în termen
de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea în străinătate a documentului sau
a extrasului de pe actul de stare civilă. Nerespectarea acestei reguli lipseşte actele de
stare civilă întocmite în străinătate de organele competente de putere doveditoare (art.
13 alin. 2 din Legea privind actele de stare civilă).
Desfacerea căsătoriei încheiate între cetăţeanul Republicii Moldova cu un
cetăţean străin sau apatrid, cât şi între cetăţenii străini pe teritoriul Republicii
Moldova are loc conform legislaţiei naţionale (art. 158 alin. 1 Codul Familiei).
Aşadar, la desfacerea căsătoriei se aplică prevederile capitolului VII (art. 33-40) din
4
Codul Familiei, şi anume căsătoria se desface la oficiul de stare civilă în cazurile
specificate în art. 36 Codul Familiei, iar în celelalte cazuri – la instanţa
judecătorească conform procedurii de divorţ generale ( motivele, pretenţiile care se
soluţionează, efectele divorţului).
Cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în afara ţării au dreptul la
desfacerea căsătoriei în instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova, indiferent de
cetăţenia şi domiciliul celuilalt soţ. Această regulă este stabilită în scopul ocrotirii
intereselor cetăţenilor Republicii Moldova care locuiesc într-o ţară legislaţia căreia nu
permite divorţul sau procedura acestuia este foarte complicată. Conform legislaţiei
naţionale, desfacerea căsătoriei poate avea loc şi în lipsa unuia dintre soţi, dacă acesta
a fost informat despre data procesului, dar nu s-a prezentat nemotivat, ceea ce nu se
admite în legislaţia altor state. În acest caz, divorţul se consideră valabil în Republica
Moldova, dar poate să nu fie recunoscut în ţara în care soţii domiciliază.
Dacă, conform legislaţiei Republicii Moldova, căsătoria poate fi desfăcută de
oficiul de stare civilă (în temeiul acordului ambilor soţi care nu au copii minori şi
litigii privind partajarea bunurilor, plata pensiei de întreţinere pentru soţul inapt de
muncă şi care necesită sprijin material; sau în baza cererii unuia dintre soţ când
celălalt a fost declarat dispărut, incapabil sau condamnat la privaţiune de libertate pe
un termen mai mare de 3 ani), această problemă poate fi soluţionată de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova (art. 158 alin. 3 Codul
Familiei).
În Republica Moldova este recunoscută valabilă desfacerea căsătoriei într-un
stat străin cu condiţia că au fost respectate prevederile legislaţiei statului
corespunzător privind competenţa organelor care au adoptat hotărîrea şi privind
desfacerea căsătoriei.
Legea nu prevede careva impedimente la desfacerea căsătoriei în străinătate în
dependenţă de cetăţenia soţilor sau domiciliul lor. Astfel vor fi recunoscute valabile
divorţurile efectuate într-o ţară străină indiferent de faptul dacă ambii sau numai unul
dintre soţi este cetăţean al Republicii Moldova, dacă ambii sau numai unul dintre ei
este apatrid sau ambii sunt cetăţeni străini. Valabilitatea divorţului nu este dependentă
5
nici de domiciliul soţilor, spre deosebire de legislaţia anterioară care înainta această
cerinţă. Drepturile şi obligaţiile personale şi patrimoniale ale soţilor se determină de
legislaţia statului în care îşi au domiciliul comun, iar în lipsa domiciliului comun – a
legislaţiei statului unde aceştea au avut ultimul domiciliu comun (art. 157 alin. 1
Codul Familiei). În caz că soţii nu au avut domiciliu comun niciodată, drepturile şi
obligaţiile lor personale şi patrimoniale se determină pe teritoriu Republicii Moldova
de legislaţia naţională.
Dacă soţii au încheiat un contract matrimonial şi un contract privind plata
pensiei de întreţinere, prevederile contractelor vor fi supuse legislaţiei statului unde
îşi are domiciliul unul dintre soţi, în baza acordului dintre ei. În lipsa unui atare
acord, contractelor menţionate li se aplică legislaţia domiciliului comun al soţilor sau,
în lipsa acestuia, - legislaţia naţională.

§ 2. Reglementarea juridică a raporturilor dintre părinţi şi copii şi alţi

membri ai familiei în cazul cetăţenilor străini şi apatrizilor

Legea aplicabilă filiaţiei copilului se determină conform art. 159 Codul Familiei.
Modul de stabilire şi contestare a paternităţii şi maternităţii se determină pe teritoriul
Republicii Moldova de legislaţia naţională, indiferent de faptul dacă este copilul
născut din cetăţeni străini, apatrizi sau el este cetăţean al Republicii Moldova. În
ultimul caz, legea naţională guvernează stabilirea şi contestarea paternităţii şi
maternităţii, indiferent de domiciliul copilului cetăţean al Republicii Moldova.
Astfel, paternitatea poate fi stabilită prin depunerea declaraţiei comune a tatălui
împreună cu mama copilului la oficiul de stare civilă sau prin instanţa judecătorească.
Dacă părinţii copilului locuiesc în străinătate, ei sînt în drept să se adreseze cu o
declaraţie privind stabilirea paternităţii sau maternităţii la misiunile diplomatice sau
oficiile consulare ale Republicii Moldova cu condiţia că măcar unul din părinţi este
cetăţean al Republicii Moldova.

6
 Drepturile şi obligaţiile părinţilor, inclusiv obligaţia părinţilor de a-şi întreţine
copiii, sînt stabilite de legislaţia statului pe al cărui teritoriu aceştia îşi au domiciliul
comun. Această regulă permite ca la soluţionarea problemelor ce ţin de: educaţia
copiilor; comunicarea părinţilor care locuiesc separat de copii cu aceştea; intrarea şi
ieşirea din ţară a copiilor; să se ţină cont atît de interesele copiilor cât şi a părinţilor.
Aplicarea legislaţiei unui singur stat asigură mai deplin plata pensiei de întreţinere,
deoarece este posibil, într-o măsură mai mare, să fie luate în vedere necesităţile
creditorului şi posibilităţile debitorului.
În lipsa domiciliului comun al părinţilor şi copiilor, drepturile şi obligaţiile
acestora sînt reglementate de legislaţia statului al cărui cetăţean este copilul.
Reglementarea relaţiilor dintre părinţi şi copii în baza legislaţiei statului al cărui
cetăţean este copilul are o prioritate în cazurile când copilul locuieşte în acest stat. Părintele
căruia i s-a încredinţat minorul sau tutorele copilului are posibilitatea de a soluţiona toate
litigiile în instanţele judecătoreşti din ţara domiciliului copilului fără ca să se deplaseze în alt
stat, ceea ce deseori necesită cheltuieli, perfectarea actelor adăugătoare, probleme la ieşire şi
intrare în altă ţară cu copilul. De exemplu, copilul cetăţean al Republicii Moldova locuieşte în
ţară cu bunica (tutorele), mama fiind plecată la lucru în Italia. Tatăl, fiind divorţat cu mama
copilului, locuieşte în Algeria şi doreşte să ia copilul la el în ţară pentru a-l educa în
continuare. Mama şi bunica copilului sînt împotrivă. Litigiului se va soluţiona de către
instanţa judecătorească a Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia naţională, adică
legea statului al cărui cetăţean este copilul.
Codul Familiei nu indică legea care guvernează raporturile dintre părinţi şi copii
în cazul când ei nu au domiciliul comun şi copilul locuieşte în alt stat decât cel al
cărui cetăţean el este. Acest moment este reglementat de tratatele bilaterale sau
multilaterale la care Republica Moldova este parte. Astfel, Convenţia statelor CSI cu
privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală,
încheiată la Minsk la 22.01.1993 (art. 31), prevede că raporturile juridice dintre
părinţi şi copii sînt guvernate de legea statului pe teritoriul căruia copiii domiciliază
permanent. Organul împuternicit să examineze litigiile, ce reies din raporturile
juridice dintre părinţi şi copii, este instanţa judecătorească a statului în care
domiciliază copilul, adică statul a cărei legislaţie se aplică. Executarea hotărîrilor
judecătoreşti privind educaţia copiilor sau plata pensiei de întreţinere pentru copil la
fel este supusă legislaţiei statului în care copilul are un domiciliu permanent.
Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoriilor altor state privind plata pensiei

7
de întreţinere pentru copiii minori se efectuează în Republica Moldova în
conformitate cu tratatele internaţionale încheiate de Republica Moldova în acest
domeniu.
Conform art. 161 Codul Familiei, obligaţiile de întreţinere ale copiilor faţă de
părinţii lor şi ale altor membri ai familiei, cu excepţia soţilor şi a foştilor soţi, se
determină de legislaţia statului unde îşi are domiciliul persoana ce pretinde
întreţinerea. Astfel, dacă creditorul întreţinerii locuieşte pe teritoriul Republicii
Moldova, se vor aplica prevederile art. 80-81, 86-91 Codul Familiei. În caz că
debitorul întreţinerii locuieşte în străinătate, realizarea dreptului de a primi
întreţinerea pentru creditorul cetăţean al Republicii Moldova poate întîlni unele
dificultăţi, deoarece prevederile legislaţiei diferitor state nu întodeauna coincid. Dacă
Republica Moldova a semnat un tratat cu ţara respectivă, se vor aplica prevederile
tratatului internaţional.
Cu introducerea în Codul Familiei a normelor ce permit încheierea unui contract
privind plata pensiei de întreţinere, multe din dificultăţile ce apar din conflictele de
legi se pot soluţiona la înţelegerea părţilor. Prevederile contractului privind plata
pensiei de întreţinere încheiat între debitor şi creditor, în modul prevăzut de legislaţia
statului unde a fost întocmit, vor guverna relaţiile de întreţinere dintre membrii
familiei.

§ 3. Reglementarea juridică a adopţiei internaţionale

Se ştie că adopţia este indiscutabil o problemă de statut personal. Diviziunea clasică existentă
între sistemele juridice supun statutul personal fie legii naţionale – lex patria (de exemplu,
Franţa, Italia, Grecia), fie legii domiciliului – lex domicili (Anglia, Danemarca, Norvegia)142.
Republica Moldova supune statutul personal legii naţionale, deoarece aceasta prezintă
avantajele certitudinii, a stabilităţii şi permanenţei, calităţi indispensabile materiei.
Analiza doctrinei şi a legislaţiei străine conduce la apariţia unei incertitudini în ceea ce priveşte
soluţia conflictului rezultat în cazul diferenţei de cetăţenie dintre adoptat şi adoptator. Dacă prin
analogie cu încheierea căsătoriei sau a unui alt act juridic condiţiile de fond la adopţie sînt
considerate ca fiind cele care privesc crearea unei legături juridice între adoptat şi adoptatori, se
înclină spre a se verifica aptitudinea celor două părţi la adopţie prin prisma legii lor naţionale.
Iată de ce pentru momentul creării legăturii de filiaţie adoptivă se aplică sistemul cumulativ al
celor două legi – legea naţională a adoptatorului şi legea naţională a adoptatului.
142
Filipescu I. Drept internaţional privat. Vol. II. – Bucureşti: Editura Proarcadia, 1994, p. 21.
8
 Legislaţia Republicii Moldova admite adopţia unui copil care este cetăţean al Republicii
Moldova de către cetăţenii străini şi apatrizi în cazuri excepţionale. Adopţia internaţională a
unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova poate fi încuviinţată în cazul în care:
a) soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
b) copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul
în străinătate;
c) copilul adoptabil fără nevoi speciale(copil cu vîrsta de pînă la 7 ani) este adoptat de către
adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă
sau curatelă timp de un an din momentul;
d) copilul adoptabil cu nevoi speciale (care a împlinit vîrsta de 7 ani, are unul sau mai mulţi
fraţi care au împlinit vîrsta de 7 ani, încadrat în grad de dizabilitate sau care preuintă un risc
sporit de dezvoltare ulterioară a maladiilor ereditare şi/sau o anamneză ereditară/genetică
agravată) este adoptatde către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în
adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de 6 luni din momentul luării la evidenţă drept
copil adoptabil.
Legea privind regimul juridic al adopţiei prevede că cetăţenii străini şi apatrizii care îşi au
domiciliul stabil în afara hotarelor Republicii Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetăţeni ai
Republicii Moldova numai dacă întrunesc condiţiile impuse de legislaţia statului cetăţeni ai
căruia sînt şi condiţiile impuse de legislaţia Republicii Moldova precum şi dacă ţara lor este
membru al Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei
internaţionale încheiată la Haga la 29 mai 1993143 sau, dacă în această materie există un acord
bilateral între state. O astfel de reglementare face viabilă cerinţa stipulată în art. 32 alin. 4 Legea
nr.99/2010, că adopţia de către un străin poate fi înfăptuită dacă, conform legilor ţării în care
urmează să plece, copilului i se vor asigura garanţii şi norme juridice echivalente celor de care
s-ar fi bucurat în cazul adopţiei naţionale.
Procedura adopţiei internaţionale efectuată pe teritoriul Republicii Moldova este guvernată de
legislaţia naţională. Conform art. 286 alin. 2 Codul de Procedură Civilă, cetăţenii Republicii
Moldova domiciliaţi în străinătate şi cetăţenii străini sau apatrizi care vor să adopte un copil
cetăţean al Republicii Moldova depun cererea la instanţa de judecată de la domiciliul (locul de
aflare) copilului. În afară de actele necesare pentru adopţia naţională, la cererea de încuviinţare a
adopţiei internaţionale, potrivit art.36 alin.1 din Legea nr.99/2010 se vor anexa următoarele
acte:
– raportul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor care confirmă
posibilitatea de a fi adoptator;
– permisiunea dată copilului de autoritatea competentă a statului respectiv de a intra şi a
locui permanent pe teritoriul său.
Actele anexate la cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale trebuie să fie însoţite de
traducerea lor, autentificată, în limba română, dacă tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte nu prevăd altfel (art.36 alin.2 Legea nr.99/2010).
Autoritatea centrală pentru protecţia drepturilor copilului cu sprijinul misiunilor diplomatice şi a
oficiilor consulare ale Republicii Moldova, precum şi pe alte căi recunoscute de normele
internaţionale urmăreşte respectarea de către adoptatori a vieţii copilului, a educaţiei şi
întreţinerii lui. Aceasta se poate înfăptui prin primirea informaţiilor de la organul central abilitat
din ţara respectivă şi prin controale la faţa locului.

143
Tratate Internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990-1998). Ediţie oficială. Vol. XV. – Chişinău:
Moldpres MORM, 1999. – 420 p.
9
 În ceea ce priveşte adopţia copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc în afara
hotarelor ţării, legea stipulează că o astfel de adopţie se consideră valabilă dacă actul juridic s-a
făcut la organele statului, pe al cărui teritoriu locuieşte copilul şi pentru această adopţie s-a
obţinut în prealabil o autorizaţie din partea autorităţii centrale pentru protecţia drepturilor
copilului.
Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale
din 29 mai 1993 prevede că fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală care să
dirijeze activitatea statului respectiv în domeniul adopţiei internaţionale.
În afară de obligaţiile impuse de Convenţie, autoritatea centrală pentru protecţia drepturilor
copilului desfăşoară activitatea în domeniul elaborării propunerilor legislative, vizînd
perfecţionarea reglementărilor legale ce ţin de protecţia copiilor orfani şi lipsiţi de ocrotirea
părintească, ţinerea evidenţei centralizate a acestor copii, efectuarea controlului asupra
respectării legislaţiei în vigoare privind adopţia, studierea după caz, a condiţiilor materiale şi de
trai ale cetăţenilor Moldovei sau străini, pregătirea materialelor pentru adopţiile internaţionale ş.
a.
Spre deosebire de alte domenii în care au fost instituite autorităţi centrale de către Convenţia de
la Haga, cel al adopţiei este caracterizat, pe de o parte, de importanţa cantitativă a dosarelor de
adopţie şi, pe de altă parte, de varietatea şi complexitatea demersurilor în vederea realizării şi a
competenţelor pentru realizarea proiectelor de adopţie. De aceea Convenţia de la Haga prevede
deopotrivă, pe lîngă autorităţi centrale, crearea de organisme private agreate în domeniul
adopţiei internaţionale.
În acest scop, autoritatea centrală pentru protecţia drepturilor copilului este în drept să
acrediteze organizaţii străine ce îi reprezintă pe cetăţenii străini care doresc să adopte copii –
cetăţeni ai Republicii Moldova. Acestea sînt organizaţiile:
– care îndeplinesc condiţii de moralitate, de competenţă profesională, de experienţă şi de
responsabilitate cerute de lege;
– care sînt calificate prin integritatea lor morală şi prin pregătirea profesională sau
experienţa lor să acţioneze în domeniul adopţiei internaţionale.
Ordinea acreditării este prevăzută de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 550 din 22
iulie 20111, ce enumără actele ce urmează a fi prezentate de către organizaţiile respective
autoritatea centrală pentru protecţia drepturilor copilului, care, examinîndu-le, ia decizia
respectivă. Pentru a asigura îndeplinirea scopului adopţiei – creşterea şi educarea copilului în
familie – cît şi pentru a exclude abuzurile în acest domeniu, Regulamentul cu privire la
acreditarea organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei copiilor între actele ce
urmează să fie prezentate pentru acreditare include şi lista personalului care va presta servicii în
acest domeniu. Controlul prealabil al calităţilor morale a acestor persoane serveşte o garanţie
adăugătoare pentru îndeplinirea scopului adopţiei. Organizaţiei acreditate i se eliberează un
certificat de acreditare valabil pentru o perioadă de un an, ulterior, poate fi prelungit.
Certificatul include un apel adresat autorităţilor pentru ocrotirea minorilor de a susţine titularul
în conformitate cu legislaţia în vigoare. Organizaţia acreditată garantează, din numele statului pe
care îl reprezintă, respectarea drepturilor fiecărui copil adoptat conform Convenţiei
Internaţionale ONU privind drepturile copilului din 1989. Sînt acreditate organizaţii numai din
statele care au stabilit legături diplomatice cu ţara noastră.
Articolul 164 Codul Familiei prevede că normele dreptului familiei al ţărilor străine nu sînt
aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova, dacă acestea contravin moravurilor sau ordinii

1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2011. – Nr. 122-127, art. 622.
10
 publice a Republicii Moldova, şi în acest caz se aplică legislaţia Republicii Moldova. În
literatura de specialitate2 se arată că ordinea publică poate interveni în următoarele situaţii:
– lipsa de comunitate juridică între legea forului şi legea străină;
– legea străină este contrară unei anumite politici legislative a forului, a unui principiu
fundamental al ţării instanţei care condiţionează existenţa însăşi a dreptului privat.
Teoretic putem prezenta astfel de situaţii:
1. legea adoptorului străin este mai restrictivă în privinţa condiţiilor de fond decît
legea Republicii Moldova şi nu permite încuviinţarea adopţiei solicitate (de exemplu,
legea străină prevede că adoptatorul să nu aibă copii fireşti, legea ţării noastre nu
prevede condiţia absenţei descendenţilor adoptatorului). A înlătura legea străină în
numele ordinii publice din dreptul internaţional privat pentru a încuviinţa adopţia vine
în întîmpinarea interesului copilului. Bineînţeles, autoritatea Republicii Moldova
trebuie să se asigure că situaţia copilului va fi valabilă, ferită de surprize care ar avea
urmări dramatice pentru el. O astfel de hotărîre urmează să fie recunoscută în ţara
adoptatorului pentru a produce efectele juridice dorite;
2. legea străină a adoptatorului este mai largă, mai generoasă decît legea
moldovenească. Ea conţine dispoziţii mai favorabile în privinţa condiţiilor de fond (de
exemplu, diferenţa de vîrstă mult mai mică, adoptatorul prea tînăr pentru a putea
asigura întreţinerea şi educarea copilului);
3. prin schimbarea frauduloasă de către adoptatori a cetăţeniei pentru a se evita
aplicarea legii lor naţionale care prevedea anumite impedimente la adopţie sau condiţii
de fond pe care ei nu le îndeplinesc. Frauda de lege în dreptul internaţional privat
constă în operaţia prin care părţile unui raport juridic, uzînd de mijloace legale, îşi
creează în mod voit condiţii pentru a se sustrage de sub incidenţa legii normal
competente, recurgînd la dispoziţiile altei legi convenabile lor.
Tratatele internaţionale pot să reglementeze într-o manieră diferită soluţia conflictului de legi în
materia condiţiilor de fond ale adopţiei, înlăturînd unele sau altele din dispoziţiile legii străine
aplicabile potrivit normelor dreptului internaţional privat al Republicii Moldova.
În acest sens, art. 32 alin. 3 Legea nr. 99/2010 prevede că pe teritoriul Republicii Moldova
adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova, dacă tratatele internţionale nu prevăd altfel.
De exemplu, Convenţia ţărilor CSI din 22 ianuarie 1993 în art. 37 stipulează că adopţia sau
anularea ei se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia ţării a cărei cetăţean este adoptatorul în
momentul depunerii cererii de adopţie sau de desfacere a adopţiei.
Efectele adopţiei internaţionale sînt aceleaşi ca şi la adopţia naţională. În ceea ce priveşte
cetăţenia copilului cetăţean al Republicii Moldova adoptat de un cetăţean străin, legea prevede
că în Republica Moldova pluralitatea de cetăţenii se permite copiilor cetăţeni ai Republicii

2
Batiffol H., Lagarde P. Traitè de droit international privè. Ed. a 7-a, t. II. – Paris: Précis, 1983, p. 487.
11
Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma adopţiei (art. 24 din Legea cetăţeniei).
Astfel, copilul cetăţean al Republicii Moldova îşi va menţine cetăţenia Republicii Moldova şi va
dobîndi totodată şi cetăţenia adoptatorilor.

Bibliografie

1. Batiffol H., Lagarde P. Traitè de droit international privè. Ed. a 7-a, t. II. – Paris: Précis,
1983.
2. Băieşu V., Căpăţină I. Drept internaţional privat. Note de curs. – Chişinău, 2000.
3. Filipescu I. Drept internaţional privat. Vol. I. – Bucureşti: Editura Proarcadia,
1993.
4. Filipescu I. Drept internaţional privat. Vol. II. – Bucureşti: Editura
Proarcadia, 1994.
5. Jakotă M. Drept internaţional privat. Vol. II. – Iaşi: Editura Fundaţiei
Chemarea, 1997.
6. Скаридов А. С. Международное частное право. – Москва, 1999.
7. Шебанова Н. А. Семейные отношения в международном частном праве.
– Москва, 1995.

12