Fie ca este cultivat pentru boabe, fie ca este cultivat pentru furaj, porumbul are

aplicatii limitate în sistemele organice, din cauza necesitatilor sale nutritive

ridicate, a problemelor de control al buruienilor si din cauza riscului de
eroziune. Acesta da totusi ocazia unei pauze între cereale paioase, deoarece nu
este sensibil la aceleasi categorii de boli si daunatori. Porumbul poate
ajuta în acelasi timp la controlarea nematozilor de la sfecla pentru zahar. Într-un
sistem organic, porumbul ar trebui sa fie fertilizat cu îngrasaminte verzi,
aplicate în luna aprilie, cu scopul de a se putea folosi de substantele nutritive
si de a preveni scurgerea acestora. Cerintele ridicate de substante nutritive ale
porumbului ne arata ca este necesara folosirea unui îngrasamânt pentru aceasta
cultura. Acest lucru poate implica aplicarea a 20-30 t/ha gunoi de grajd
bine fermentat, atunci când se ara si ulterior, acoperirea foarte buna a suprafetei
cu namol. Porumbul se seamana în luna aprilie iar la 5-6 zile de la semanat,
terenul se poate grapa deoarece germenii sunt la doi centimetri adâncime în sol.
Lucrarile ulterioare cu cultivatorul aerisesc solul, mineralizeaza azotul si ajuta
la mentinerea sub control a buruienilor dintre rânduri. Buruienile de pe rând sunt
înca o problema importanta, desi se distrug prin prasilele dintre rânduri sau prin
pliviri. Exista o gama larga de culturi potrivite pentru semanarea printre
rândurile de porumb. Astfel, trifoiul are un efect eficient în controlul
buruienilor, concureaza bine cu porumbul si fixeaza cantitati mari de azot în sol.
În general plantele care cresc repede fac fata porumbului si suporta mai usor
umbrirea. Cultivarea împreuna cu leguminoasele pentru boabe serveste unui
scop similar iar cercetarile au aratat ca aceasta practica mareste productia totala
în comparatie cu porumbul si fasolea cultivate în ani separati, desi productia de
porumb creste pe seama scaderii celei de fasole. Tehnologia de cultivare
Conditiile climatice si cele edafice din majoritatea zonelor tarii noastre si
potentialul productiv al hibrizilor din cultura, în conditiile aplicarii unor
tehnologii moderne de cultivare, pot asigura realizarea unor recolte la nivelul
celor mai avansate tari ale lumii. Rotatia Porumbul este mai putin
pretentios fata de planta premergatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa
leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, dupa care urmeaza, cerealele paioase
de toamna, inul, cânepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui. Lucerna,
dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120 - 160
kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa, nu
este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb în zonele mai secetoase,
fara conditii de irigare. Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de
Sudan. Monocultura, de porumb în tara noastra s-a extins pe solurile
fer¬tile, mai joase, cu apa freatica la mica adâncime, supuse în primaverile
mai ploioase excesului temporar de umiditate - terenuri pe care grâul nu le
valorifica în aceeasi masura ca porumbul. Se poate aprecia, însa, ca prin
monocultura prelungita se reduce continutul de humus, se degradeaza structura, are
loc o acidifiere progresiva a solului, se epuizeaza solul în macroelemente si unele
microelemente, se înmultesc bolile si daunatorii specifici.