Nasul organ de simţ al mirosului

Caracterizare

Nasul este un organ

nepereche asezat in
mijlocul fetei şi are atât rol
olfactiv cat si respirator.
Cavitatea nazala este alcatuită din două fose nazale,despărţite la mijloc
printr-un perete. Acestea se deschid la exterior prin nari, iar posterior
comunică cu faringele prin choane.

La interior fosele nazale prezintă cute osoase numite cornete( superior,

mijlociu şi inferior), căptuşite de omucoasă.
 Mucoasa olfactivă

Mucoasa cornetului superior

este galbuie si contine neuroni,
celule receptoare ale mirosului.
Ea poarta denumirea de
mucoasa olfactiva şi are o
suprafaţă de 1,5-2cm.²
 Nervul olfactiv

Prelungirile lungi ale neuronilor

din mucoasa olfactiva străbat un
os ciuruit al craniului şi pătrund
într-o formaţiune, bulbul olfactiv-
unde întâlnesc alte celule
nervoase ale căror prelungiri
alcătuiesc nervul olfactiv.
 Senzaţia de miros

Senzaţia olfactivă se realizează

atunci când vaporii emişi de
substanţele pe care le mirosim
ajung până la nivelul mucoasei
olfactive şi se dizolvă in mucusul
produs de mucoasa nazală.

Prelungirile scurte ale neuronilor

din mucoasa olfactiva vin în
contact cu stimulii, iar influxul
nervos este condus până la
creier, unde se formează senzaţia
de miros.
 Rolul mirosului

Mirosul ne ajută să apreciem

calitatea alimentelor şi să
prevenim anumite accidente.
Impreună cu gustul,mirosul
poate avea şi o influenţă
emoţională asupra
noastră,contribuind la elaborarea
unor stări afective,aşa cum sunt
amintirile anumitor unor
momente plăcute sau neplăcute.
 Factorii de risc

Comparativ cu cel al multor animale,

simtul mirosului la om este mai slab
dezvoltat.

Un om inzestrat cu un simt dezvoltat al

mirosului si antrenat in mod special
reuseste sa deosebeasca circa 10.000
de mirosuri.

Tutunul, drogurile sau alte substanţe pot

determina pierderea mirosului