Sunteți pe pagina 1din 43

Note de curs. Capitolul 12.

Angrenaje

IV. TRANSMISII MECANICE


Generalităţi

Transmisiile mecanice sunt caracterizate prin raportul de transmitere a


mişcării şi prin randamentul energetic:
n1 P2
i12 = η= unde n1, n2 sunt turaţiile la intrarea în transmisie,
n2 P1
respectiv ieşire, iar P1 şi P2 sunt puterile la intrare şi ieşire. Se convine notaţia cu
indicele 1 pentru intrarea şi cu indicele 2 pentru ieşirea din transmisie.
Schema unei transmisii mecanice este indicată în fig.12.1

MM – maşină motoare: ME; MAS; MAC; MH;


ML – maşină de lucru;
TM – transmisie mecanică;
MM C - cuplaj
i12
C
TM

η ML

Fig.12.1

T.M. pot fi :
- roţi cu fricţiune
- roţi cu elemente elastice sau articulate (curele, lanţ)
- angrenaje - cilindrice (cu dinţi drepţi, dinţi înclinaţi)
- conice
- melcate
sau combinaţii ale acestora.

96
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.Transmisii prin roţi dinţate


12.1. Caracterizare. Rol funcţional

Angrenajul e mecanismul cu roţi dinţate care serveşte la transmiterea


directă şi forţată a mişcării de rotaţie de la un arbore conducător (1) la un arbore
condus (2).
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în
mod regulat pe suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire.
Roata dinţată montată pe arborele conducător se numeşte pinion şi se
roteşte cu turaţia n1 sau viteza unghiulară ω1, iar roata dinţată condusă, montată
pe arborele condus, se roteşte cu turaţia n2 (viteza unghiulară ω2).
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui
angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate, se
numeşte angrenare.
Angrenajul poate transmite mişcarea în ambele sensuri.
Avantaje :
n1
- raport de transmitere constant : i = ;
n2

- durabilitate şi siguranţă în funcţionare;


- dimensiuni şi gabarit reduse;
- transmiterea puterii într-un domeniu larg de viteze şi rapoarte de
transmitere.
Dezavantaje:
- necesitatea unei precizii înalte de execuţie şi montaj;
- funcţionarea cu zgomot la viteze ridicate;
- rapoarte de transmitere discrete (numărul dinţilor este un număr
natural).

97
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Materiale
Roţile dinţilor se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale
metalice şi nemetalice. Alegerea raţională a sortimentului de material trebuie să
aibă în vedere sarcinile ce se transmit prin dantură, durata totală de funcţionare,
viteza şi precizia de execuţie.
Oţeluri: oţel carbon de calitate pentru cementare şi îmbunătăţire STAS 880
(OLC45)
oţeluri aliate pentru construcţia maşinilor STAS 791-66-80 : 41MoCr11
oţel carbon turnat în piese STAS 600
oţel aliat turnat în piese STAS 1773
Fonte: maleabile STAS 569 : Fmp 70-02
cu grafit nodular STAS 6071 : Fgn 700-2
antifricţiune STAS 6707
Metale neferoase : bronzuri – Cu Sn 10; CuSn 6Zn 4Pb4-STAS 197/2
Materiale nemetalice : bachelita, textolit, lignofol, poliamide.

12.2. Legea fundamentală a angrenării


(teorema Willis)

Legea fundamentală a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o


îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact (dinţi
conjugaţi), pentru ca transmiterea mişcării să se poată realiza cu un raport de
transmitere constant (fig.12.2).
01, 02 - centre de rotaţie ; a distanţă dintre axe
V1M = R1ω1(┴O 1M) , V2M = R2ω2(┴O 2M)
N-N – normala comună în punctul de contact al profilelor
T-T – tangenta comună în punctul de contact al profilelor

98
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Se descompun vitezele : V1M şi V2M după N-N şi T-T;


V1M = V1n + V1t ; V2 M = V2n + V2t
Din momentul intrării în angrenare a punctului M (primul contact) până la
ieşirea din angrenare (ultimul contact), punctul M descrie o curbă plană numită
traiectoria de angrenare
Elementele 1 şi 2 fiind rigide,
O1
transmiterea mişcării devine posibilă
ω1 numai dacă Vn1 = Vn2
T
α1
N V1n = V1 cos α1
α
T1 V1 t

V1M V2 n = V2 cos α 2
C C1 α1 ⇒ V1 cos α1 = V2 cos α 2
V2M
M T2
a

V1n=V2n R 1ω1 cos α1 = R 2 ω 2 cos α 2


α N
R 1 cos α1 = O1T1 = R b1
α2 
dar 
T R 2 cos α 2 = O 2 T2 = R b 2
ω2
⇒ R b1ω1 = R b 2 ω2
O2
n 1 ω1 R b 2
deci : i12 = = =
Fig.12.2 n 2 ω2 R b1
Observaţii importante:
R b2
Dacă i12 = ct, atunci trebuie ca = ct
R b1
Se observă că O1O2 taie normala N-N în punctul C şi că ∆ O1CT1 ~ ∆ O 2 CT2
(dreptunghice şi unghiul C opus la vârf)
O1T1 T1C O1C
⇒ = = = i12
O 2 T2 T2 C O 2 C
O1T1 OC
deci, dacă = ct atunci şi 1 = ct, însă O1 şi O2 sunt constante – ca atare
O 2 T2 O 2C
punctul C trebuie să fie fix.
99
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Punctul C = polul angrenării sau centrul de rotaţie al vitezei relative.


- Se poate enunţa legea fundamentală a angrenării:
Pentru ca angrenarea să fie posibilă şi să se realizeze cu raport de
transmitere constant, profilele conjugate ale dinţilor trebuie astfel construite,
încât în timpul angrenării, normala lor comună în punctele succesive de
contact să treacă prin polul angrenării.
Concluzii
1) Deoarece V1≠ V2, deşi V1n = V2n ⇒ V1t ≠ V2t, deci profilele dinţilor în
contact se rostogolesc cu alunecare ;
2) Traiectoria angrenării este o dreaptă suprapusă normalei comune N-N,
deci trece prin pol; când M ajunge în C, au loc relaţiile :
V1 este paralelă cuV2; V1 = V2 = V1n = V2n = VC⊥O1O2 şi V1t = V2t = 0
(alunecare nulă). În C– numai rostogolire.
3) Cercurile tangente în C, cu
O1
centrele O1 şi O2 ,se numesc cercuri de
ω1
rostogolire ( razele rw1 şi rw2)
Fn2 Mt1
ω r T1
rw1ω1 = rw2ω2 ⇒ i12 = 1 = w 2 = ct C
T2
ω 2 rw1
Fn1
4) Forţa se transmite de la o roată
la cealaltă prin normala de contact Mt2
ω2
M M 2M t1
Fn1 = t1 = t1 = O2
O1T1 rb1 d b1
rb1 = raza cercului de bază
Curbe folosite pentru construcţia profilurilor dinţilor conjugaţi
(fig.12.3)
Satisfacerea legii fundamentale a angrenării este asigurată de orice pereche de
curbe reciproc înfăşurate : curba generată de un punct situat pe o generatoare
(ruletă) care se rostogoleşte fără alunecare pe bază fixă.

100
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

G B – baza; G -generatoarea
RG C1 – epicicloidă;
M2 C2 – epicicloidă;
C2 M1 C 1
C – cicloidă
RG
G
G2
rb G

RG
C

B M

Fig.12.3
Dacă baza are raza foarte mare rb →∞ (dreaptă)⇒cicloidă propriu-zisă
Dacă ruleta RG →∞ iar baza este un cerc fix ( r b)⇒ evolventă
Cea mai utilizată este evolventa
de ce ?
- angrenajul cu dinţi în evolventă nu este sensibil la abaterile distanţei dintre axe,
deoarece profilele dinţilor conjugaţi fiind evolvente rămân în contact pe o nouă
linie de angrenare, deci raportul de transmitere nu-şi schimbă valoarea ;
- roţile cu dinţi în evolventă se pot prelucra cu o
N1 Evolventă
sculă simplă având profil rectiliniu ;
- angrenajele evolventice se controlează uşor cu N
T rb1
aparate obişnuite de măsurat dimensiuni.
A θ
Condiţia rostogolirii fără alunecare: α
rb
arcul de cerc AT = segmentul de dreaptă NT
rb (α + θ) = rb tgα
O
θ = tgα − α = invα = evα [
α ∈ 10...45 o ]
Functia invα se numeşte funcţia involut sau evolventă de argumentul α. Unghiul
α se numeşte unghi de presiune şi poate lua valori cuprinse între 10 şi 45o.

101
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.3. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522)

Se disting elemente geometrice ale fiecărei roţi dinţate şi elemente geometrice


ale angrenajului în ansamblul său.
A. Elementele geometrice ale roţii (fig.12.4)
- cercul de vârf;
- cercul de bază;
- cercul de rostogolire;
- înălţimea dintelui;

Cerc de vârf
O1 Cerc de fund (exterior)

ha
Cerc de rostogolire
hf
T1 Cerc de vârf
h
Cerc de rostogolire Cerc de fund
T2 (interior) ha = h*oam
Linia de angrenare
hf = h*ofm
a

Cerc de fund
O1 c* = hg - ha

T1
C
Cercul de
bază
O2 T2

O2
Fig.12.4

Cremaliera de referinţă
Cremalieră: când z →∞ roata dinţată devine cremalieră ⇒ cercurile
devin drepte, iar evolventa devine profil rectiliniu (fig.12.5).

102
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

ha
h

ρf
hf

Dreapta de cap

p/2 p/2 Dreapta de referinţă

p Dreapta de picior

Fig.12.5
Elementele geometrice standardizate se definesc pe cremaliera de
referinţă:
ha c
h ∗a = (coeficientul înălţimii capului dintelui) c∗ = (coeficientul
m m
jocului danturii) ρ ∗f = ρ f / m (coeficientul racordării piciorului dintelui).

Cremaliera de referinţă standardizată: α=20o; h*a=1; c*=0,25; ρ*f=0,38


a) pasul danturii p - măsurat pe cercul de divizare = distanţa dintre 2
flancuri omologe consecutive
pb = pas pe cercul de bază;
b) modulul - parametrul principal al unui angrenaj m. Modulul m este o
mărime standardizată prin STAS 822:
π d 1 = z 1 p, rezultă d 1 = z 1 p/ π = z 1 m ; z 1 = numărul de dinţi.
Observaţie importantă: roţile dinţate cunjugate pot angrena numai dacă sunt de
acelaşi fel şi au acelaşi pas şi deci acelaşi modul.
c) Diametrele caracteristice
- de vârf (exterior) da: da1= d1 + 2ha; da2 = d2 + 2ha
- de fund (interior) df: df1 = d1 - 2hf; df2 = d2 - 2hf
- de divizare (de generare) d: d1= m z1 ; d2 = m z2
- de rostogolire dw
- de bază db: db1 = d1cosα; db2 = d2cosα; (α = 20o)
103
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

d) Înălţimea dintelui h:
- înălţimea piciorului dintelui hf ; hf = h*f m ; h*f – coeficientul înălţimii
piciorului dintelui
- înălţimea capului din ha; ha = h*am; h*a - coeficientul înălţimii capului
dintelui
- jocul la fund danturii c = hf - ha; c = 0,25 m
Pentru roţile dinţate obişnuite : ha = m; hf = 1,25 m
B)Elemente geometrice ale angrenajului
În procesul de funcţionare, punctele succesive de contact definesc segmentul de
angrenare AE.
Puncte pe linia de angrenare: A – punctul de intrare în angrenare; E – punctul
de ieşire din angrenare; B, D – punctele de angrenare unipară.
π d b π d cos α
pb = = = p cos α ω1 O1
z z
{A} = {ce 2 I T1T2 } {B} = A E − pb
d1 df1
{E} = {ce1 I T1T2 } {D} = A E − pb da1 pb
pb
{C} = {0102 I T1T2 } A
Ce1
T1 B C
A1 D E
T2
B1 A2 Ce2
B2 d2 Linia de
1 da2 df2
C1 angrenare
C2
2
D1
D2 ω2
E1 O2
E2

Corespunzător celor doi dinţi conjugaţi, punctele specifice pe linia de angrenare


sunt: A1, A2, B1, B2, C1, C2, D1, D2, E1, E2
Arc de angrenare AE
Se defineşte : ε= =
Pasul pe cerc de baza p b

104
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

ε = grad de acoperire şi reprezintă, sub aspect fizic, numărul mediu de


perechi de dinţi aflate simultan în angrenare;
ε > 1 pentru ca angrenarea să fie continuă, mişcarea să fie uniformă şi raportul
de transmitere i = constant
Dacă pinionul are un număr foarte mic de dinţi (z1 < 17) şi angrenează cu
o roată condusă cu număr mare de dinţi (z2 >>17), în timpul procesului de
angrenare apare fenomenul de interferenţă, care constă din tendinţa de
pătrundere a vârfului dinţilor roţii (z2) în profilul evolventic al dinţilor pinionului
(z1).
Evitarea acestui lucru se poate face prin :
- alegerea unui număr minim de dinţi z1 min
- corijarea danturii
Număr minim de dinţi : z1min
O
În ∆BC
AC ha 0
sin α = = = d α d
BC OC sin α o
ha 0 ha* m 2h * a m
= = N
(d / 2) sin α o d mz sin α o α
sin α o A B
2
ho

2ha*
T T
⇒ z min = N C
sin 2 α o
Scula cremalieră

Cum scula cremalieră se caracaterizează prin:


2h * o
(h *
a = 1,α o = 20) ⇒ z min = = 17 dinţi
sin 2 20

105
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Corijarea danturii
Se deplasează scula cremalieră faţă de linia de referinţă T-T cu distanţa x, care
se exprimă în funcţie de modulul m:
x
x = ξm ξ = → deplasarea specifică sau coeficient de deplasare (corijare)
m
Dacă x > 0 ⇒ roţi corijate pozitiv (cremaliera se apropie de centrul roţii
faţă de poziţia de referinţă);
x < 0 ⇒ roţi corigate negativ(cremaliera se îndepărtează de centrul
roţii faţă de poziţia de referinţă);
x = 0 ⇒ roţi necorijate.
x= +ξm >0

x= - ξm < 0
x= ξm =0
x= +ξm >0

C
α0 C α0 α0 C

r= d/2

rb= db/2 rb= db/2 rb= db/2

h”= h”a+h”f = h = m(h*a+h*f ) h'= h’a+h’f =


= ha + x + hf – x= = ha + x + hf – x=
ha+hf = h ha+hf = h

h = hon+ x + hof - x = ho h = hon+ hof = m(z+1,25) = ho


h = hon- x + hof + x = ho
Forma aproximativă a unor dinţi necorijaţi (“0”) şi corijaţi (“+”) sau (“-”) este
precizată în schema de mai jos:

106
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

“+ “0” “–

Pentru a îmbunătăţi comportarea angrenajului, deplasarea profilului se


poate face, diferit, pe cele 2 roţi :
a) ξ S = ξ1 + ξ 2 = 0 (ξ1 = −ξ 2 ) - angrenaj cu dantură compensată (se
schimbă raportul dintre înălţimile capului şi piciorului dinţilor)
m
aw = a = (z1 + z 2 )
2
b) ξ S = ξ1 + ξ 2 ≠ 0
m
aW = a ± ∆a = (z1 + z 2 ) ± ∆ a
2

∆ a = (ξ1 + ξ 2 )m
Necesitatea deplasării (corijării)
a) realizarea unor roţi cu gabarit redus, deci cu număr de dinţi foarte mic,
astfel încât să se evite fenomenul de interferenţă
b) realizarea unor distanţe dintre axe impuse
c) creşterea capacităţii portante la încovoiere şi la presiune contact
d) reducerea alunecării dintre flancuri
e) creşterea gradului de acoperire.
Realizarea unei roţi cu un număr minim de dinţi

107
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

d/2 α db/2

N +x
A B

ha
α

hao
+x T
T -x C
N

mz1
CA = BC sin α = ( d / 2 ) sin α sin α = sin 2 α
2

mz1
h a = h ao + x = AC + x = sin 2 α + mξ
2

mz1
h*a m = sin 2 α + mξ
2

z1 2
h* a = +ξ
2 z1 min
dar zmin = 2 ha* / sin2 α
z min − z1
dacă h *a = 1 ⇒ ξ =
z min

12.4. Cauzele scoaterii din funcţiune a angrenajelor

a) Cauze care duc la ruperea dinţilor:


- rupere prin oboseală
- suprasarcini
- desprinderea aşchiilor
b) Cauze care duc la distrugerea flancurilor (suprafeţelor)

108
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

- ciupire (pitting)
- gripare
- uzură atrazivă
- strivire
- coroziune de contact
- fisuri pe flanc
- exfoliere
a) Ruperea dinţilor prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz
a roţilor dinţate din materiale dure (HB > 350) sau a angrenajelor din materiale
plastice.
Fenomenul se datoreşte încovoierii repetate a
dintelui, ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseală
care duce în final la ruperea dintelui.
Fisura începe de obicei în zona de racordare a dintelui
cu capul roţii unde se produce o puternică concentrare de
tensiuni.
b) Ciupirea (pittingul) este principala cauză care duce la reducerea
durabilităţii unui angrenaj din materiale cu durităţi mici şi mijlocii (HB < 350).
Fenomenul se manifestă prin desprinderea unor
aşchii fine de pe suprafeţele active ale flancurilor şi
apariţia ca urmare a acestor desprinderi a unor gropiţe
localizate cu precădere pe linia polului.

c) Griparea reprezintă deteriorarea rapidă prin uzarea intensivă de


aderenţă a flancurilor active ale dinţilor şi este hotărâtă de factorii tribologici ai
angrenajului.

109
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu


viteze mari de alunecare pe inăţimea dintelui
(transmisia melcată, transmisia cilindrică elicoidală).

12.5. Angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi

a) Forţele de angrenaj: Forţa Fn se deplasează pe flancul activ după cum


se deplasează dintele de la intrarea la ieşirea din angrenare.
Ţinând seama de imprecizia de
O1
ω1 db1 = 2 O1T1 execuţie şi montaj si de repartiţia

Mt1 dw1= 2 O1C sarcinii pe lăţimea angrenajului ⇒


sarcini dinamice suplimentare
T1 α Ft1
Fortele nominale
C α
T2 Fn1 2 M t1 2 M t1
Fr1 Fn1 = =
d b1 d w1 cos α
α

Ft1 = Fn1 cos α


Mt2
Fr1 = Fn1 sin α = Ft1 tgα
ω2

O2 Ff 1 = µ Fn1

Fig.12.8 µ fiind mic, µ=0,08…0,1


Ff1 ≈ 0.
Analog se pot scrie şi forţele pentru roata 2 (Fn2, Ft2, Fr2, Ff2). Conform
principiului acţiunii şi reacţiunii, se poate scrie Fn1 = Fn2 şi apoi se poate stabili
legătura dintre momentele de torsiune şi raportul de transmitere.
În calculul angrenajului se consideră forţa nominală de calcul Fnc:
Ft 2M t 1
Fnc = Fn ⋅ k = k= ⋅ ⋅k
cos α d w1 cos α

110
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

k = factor de sarcină: k = kS . kV . kB
unde: kS = coeficient de suprasarcină, dependent de maşina de lucru şi de
maşina motoare
kV = coeficient dinamic dependent de viteză şi clasa de precizie a
angrenajului.
kB = coeficient de repartizare a sarcinii pe lăţimea dintelui, dependent de
lăţimea roţii şi de diametrul de rostogolire.
b) Calculul la solicitarea de încovoiere
Ipoteze simplificatoare :
- se consideră forţa normală de valoare Fnc/ε aplicată în vârful dintelui (A2 sau
E1) (ε - gradul de acoperire);
- se consideră doar efortul de încovoiere în secţiunea de la baza dintelui;
- secţiunea periculoasă de la baza dintelui se defineşte prin punctul de tangenţă
la profilul dintelui în zona de racordare cu corpul roţii dinţate.

Fnc/ε
Frc
αe
Ftc

E1 2
h30

E1 D1
D1 30o 30o
C1
C1 B1
B1 A1 s30
1 A1
σip df
αe

111
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Fnc
⋅ cos α e ⋅ h 30
Mi Fte h 30 ε 1 F h m
σ ip = ± =± 2 =± = ± ⋅ t ⋅ k ⋅ cos α e ⋅ 30 ⋅ =
Wi s 30 ⋅ B 2 B ε cos α 2 B m
s 30 ⋅ s 30 ⋅
6 6 6

h 
6 30  cos α e
Ft m  Ft
=± ⋅  ⋅ k = ± ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε
B ⋅ m ⋅ ε  s 30  2 B⋅ m
  ⋅ cos α
m
unde : B este lungimea dintelui; Yf = coeficientul de formă al dintelui
1
Yε = = coeficientul gradului de acoperire
ε
Ft σ p lim
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai = ⋅ k ρ ⋅ k PN relaţie ce poate fi utilizată pentru
Bm C p min

dimensionare sau verificare;


unde : σp lim - rezistenţa limită la oboseală prin încovoiere la piciorul dintelui
σp lim = - 250…300 N/mm2 pentru oţeluri aliate îmbunătăţite
- 400…450 N/mm2 pentru oţeluri aliate de cementare
- 230…270 N/mm2 pentru oţeluri aliate călite superficial
- 40…60 N/mm2 pentru fonte cenuşii (Fc)
- 150…170 N/mm2 pentru fonte cu grafit nodular(Fgn)
Cp min = factorul minim de siguranţă la încovoiere
Cp min = - 1,25…1,35 pentru materiale îmbunătăţite
- 1,75…2 pentru materiale cementate-călite
kρ = factorul concentratului de tensiune : funcţie de raza de racordare a
piciorului dintelui – kρ = 1…1,2
kpN = factorul numărului de cicluri

112
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

 10 7 1 / 9
  pentru 10 3
 
k pN =  N p  p N p p 10 7

1 pentru N p ≥ 10 7

Np = 60 . n . h ( n – turaţia în rotaţii pe minut , h – numărul de ore de
funcţionare).
Pentru dimensionare :
B
Se alege : ψm = = - 6 pentru dinţi neprelucraţi
m
- 10…20 pentru dinţi prelucraţi şi roţi pe lagăre
detaşabile
B
ψa = = 0,1…0,3 angrenaj deschis
a
0,15…0,3 angrenaje cu duritatea HB > 350
0,3…0,4 pentru reductoare obişnuite
0 ,8...1 HB ≤ 350
B 
ψd = = 0,3 pentru angrenaje
d 1 0 ,3...0 ,5 HB ≥ 350

cementat călite prin CIF (curenţi de înaltă frecvenţă)
- Determinarea modulului
Ft
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai
B⋅m
2 M t1 2 M t1
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ p ai
d1 ⋅ B ⋅ m z1 ⋅ m ⋅ ψ m ⋅ m ⋅ m

2M t1 ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε 2M t1
⇒m=3 sau σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε
ψ m ⋅ z1 ⋅ σ pai ⋅ B
 m ⋅ d 1 2
 d1 
2a
iar d1 = , i fiind raportul de transmitere.
1+ i

113
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Dacă se calculează modulul, atunci se standardizează m → STAS 822


d w1 + d w 2 m(z1 + z 2 ) cos α
Se calculează a= = ⋅ şi apoi se
2 2 cos α w
standardizează a. STAS 6055; pentru realizarea STAS a distanţei dintre axe se
face corijarea danturii (α = 20o, αw - unghiul real de angrenare).
In cazul când se calculează din relaţia de dimensionare d1 şi apoi distanţa
2 M t1 ( 1 + i ) 2
dintre axe a ⇒ m min =
B 2
4a σ pai
d
b) Calculul pe baza solicitării de contact (ciupire, pitting)
Ipoteze simplificatoare (teoria lui Hertz)
- corpuri omogene şi izotrope
- materialul respectă legea lui Hooke (E = ct)
- forţele exterioare acţionează normal pe suprafaţă
- suprafeţele sunt netede
- se neglijează forţele de frecare
Contactul sub acţiunea sarcinii este o fâşie de lăţime 2b şi lungime B
Fnc ⋅ ρ
b = 1,52
B⋅E
(1)
Fnc
Fnc ⋅ E
σ H max = 0 ,418
B⋅ρ
R1 unde ρ = raza de curbură redusă
σH B 1 1 1
= +
ρ r1 r2
2b
R2 E = modulul de elasticitate redus
Relaţia lui Hertz se aplică pentru
flancurile evolventice ,considerate
cilindri, în polul angrenării.

114
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Identificarea mărimilor din (1) pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi :


Fnc = forţa normală din punctul C; pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi,
forţa normală de calcul este (a se vedea punctele a şi b):
Ft
Fnc = kFn = ⋅ k .Yε
cos α w
b = lungimea de contact a cilindrilor →lungimea dinţilor;
Rc = raza de curbură echivalentă a cilindrilor
→ pentru angrenaj
1 1 1
= + ,
R c R1 R 2
unde R1 = T1C şi R2 = T2C razele de curbură ale cilindrilor cu care se
aproximează evolventele celor două flancuri. Dar T1C = O1C sin αw şi T2C =
O2C sin αw ⇒


1
=
2
(d w1 + d w 2 ) = 2d w1 (1 + i )
R c sin α w sin α w
i = raportul de transmitere

αw
T1 E = modulul de elasticitate redus al materialelor

C 2 1 − υ12 1 − υ 22
cilindrilor = + ;
T2 E E1 E2
αw

E1,2 = modul de elasticitate; υ1,2 = coeficientul Poisson


Ft i + 1
Înlocuind în 1) ⇒ σ H max C = ⋅ ⋅ k ⋅ Yε Ym ⋅ Yc ≤ σ H ad (2)
bd w1 i

unde Ym = 0 ,418 E - factor de material;

115
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

2
YC = - factor al poziţiei punctului C pe linia de angrenare
sin α w cos α w

σ H lim
σH ad = tensiunea admisibilă : σ Had = k R k d k N , în care : σH lim = tensiunea
c H min
de contact minimă, dependentă de material.
De exemplu:
σH lim = 2,6 HB – pentru oţel, unde HB este duritatea Brinell (N/mm2)
= 1,5 HB – pentru fontă cenuşie
= 1,8 HB – pentru fontă de înaltă calitat
cH min = coeficient de siguranţă minim la oboseală superficială cH min ≈
1,15…1,25
kd = factor de duritate
kR = factor de rugozitate
kN = factor al numărului de cicluri – ţine seama de oboseala
materialului (curbe tip Wohler)
1dacă N H ≥ 5 ⋅ 10 7 σob

kN = 
( 5 ⋅ 10 7 / N )1 / 6 dacă N ≤ 5 ⋅ 10 7
 H H

NH = 60 hLn
NH – număr cicluri NH
h – rot/min 5.107

Ln – ore
Ft ⋅ k .Yε i + 1
Relaţia (2), σ H max c = ⋅ Ym Yc ≤ σ H ad , poate fi utilizată pentru
bd w i
verificarea angrenajului sau pentru dimensionare.
Pentru dimensionare – interesează distanţa dintre axe a = ? cunoscând: Mt1
(momentul de torsiune), i (raportul de transmitere);

116
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Se alege materialul (σH ad), se alege un raport b/dw1 = ψb (ψb = 0,8…1 pentru
materiale cu HB < 350 şi ψb = 0,3…0,5 pentru materiale cu HB ≥ 350)
În (2): Ym şi YC se determină, respectiv se estimează pentru αw ≈ α = 20o;
2 M t1
Ft = ;
d w1

2( M t1 / Yε ) ⋅ k . i + 1
k, Yε se estimează ⇒ σ H max c = ⋅ ⋅ Ym Yc ≤ σ H ad (3)
 b  i
 d w1 ⋅ d 2w1
 d w1 
d w1 + d w 2 d w1 (1 + i ) 2a
singura necunoscută este dw1; dar a = = ⇒ d w1 =
2 2 1+ i
( M t1 / Yε ).k (i + 1)4 2 2
Înlocuind dw1 în (3) şi la limită a = 3 ⋅ ⋅ YM ⋅ Yc
4ψ bσ rad
2
i

d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu dinţi drepţi


Se dau : Mt1, i, condiţii de lucru
Se aleg : materialul (σH lim, σp lim); b/d1;
Calcul : aH min→ a STAS 6055; mmin încov. → mSTAS 822 (dacă m< 1 se consideră m
= 1)
2a z i −i 
⇒ z1 = ,z 2 → i12ef = 2 → ∆ i =  12STAS 12ef  ≤ ∆ i a ≈ 3%;⇒ calculul
m(1 + i ) z1  i12STAS 
elementelor geometrice.
Calcul geometric:
A) Elementele cremalierei de referinţă αo= 20o; h*oa= 1; h*of = 1,25, co* =
0,25
B) Calculul deplasărilor specifice ale danturii
- unghiul de rostogolire a cremalierei aw cosαw = ao cos α
aw- distanţa dintra axe standardizată,
ao distanţa de referinţă a o = m (z1 + z2 )/2 )
⇒ αw

117
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

- suma deplasărilor danturii roţilor


inv α w − invα
ξ s = ξ1 + ξ 2 = (z1 + z 2 )
2 tgα
- repartizarea deplasărilor specifice ⇒ ξ2 şi se calculează ξ1 = ξs – ξ2
Elementele geometrice ale angrenajului
d1,2 = mz1,2; db1,2 = d1,2 cos α; dw1,2 = d1,2 cos α/cosαw
df1,2 = d1,2 – 2 m (h*of – ξ1,2); da1,2 = - d1,2 + 2 m (h*oa+ ξ1,2) ( angrenaje
fără joc)
da1 = 2 [a + m (h*oa – ξ2)] – d1
da2 = 2 [a +m (h*oa – ξ1)] – d2
- unghiul de presiune la capul dintelui (α a1,2); arcul dintelui pe cercul de
cap (Da1,2)
- lăţimea danturii b1,2; b2 = d1 (b/d1); b1 = b2 + (2…6 mm)
- diametrele cercurilor începutului profilului evolventic d11, d12(relaţiile
sunt date în Indrumare de proiectare).
- gradul de acoperire εα
C) Relaţii de calcul pentru verificarea dimensională a danturii roţilor
- lungimea (cota) peste N dinţi; coarda de divizare etc (relaţiile sunt date
în Indrumare de proiectare).

12.6. Angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi

a) Particularităţi faţă de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi


- roata echivalentă
Dacă se secţionează roata cu planul normal N-N, angrenarea are loc pe o
porţiune de elipsă cu 2…3 paşi normali şi ca urmare se consideră că aparţin unei
roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a
elipsei în punctul C. Raza de curbură a elipsei în punctul C este:

118
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

a 2 (d / 2 cos β 0 )
2
d
ρe = = =
b d/2 2 cos 2 β o
unde a = semiaxa mare a
C
elipsei: a = (d/2 cos βo) a b
N
b = semiaxa mică a elipsei: b
= d/2
C Axa
Diametrul cercului de divizare

d
βo roţii Roata
al roţii echivalente (înlocuitoare) echivalentă
(înlocuitoare)
dV = 2ρe = d / cos2 βo N

- pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : pn = pf cos βo


unde pf este pasul frontal (distanţa dintre două flancuri succesive în
plan frontal)
- modulul roţii echivalente (înlocuitoare) : mn = mf cos βo = modul normal
şi este STAS 822
- numărul de dinţi ai roţii echivalente (zV) : dV = d / cos2 βo dar dV = zV mn
mf z z
şi d = mf z ⇒ z V m n = dar m n = m f cos β o ⇒ z V =
cos 2 β o cos 3 β o
Elemente geometrice
Observaţie : - este standardizat modulul normal mn → notat m
*) pentru dinte - idem roata cilindrică cu dinţi drepţi :
h = ha + hf = h*oa m + h*of m = m + 1,25 m = 2,25 m
m m
**) pentru roată - d = m f z = z ⇒ d 1 ,2 = z 1 ,2
cos β o cos β o
m m
d a1,2 = d1,2 + 2h a = z1,2 + 2h ∗oa m = (z1,2 + 2 cos β o )
cos β o cos β o

m
d f 1,2 = d1,2 − 2h f = (z1,2 − 2,5 cos β o )
cos β o

119
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

d1 + d 2 m
* *) pentru angrenaj → distanţa dintre axe : a = = (z1 + z 2 )
2 cos β o

ε - gradul de acoperire; punctele specifice pe linia de angrenare


**) roata echivalentă (înlocuitoare) → modulul m; numărul de dinţi
zV = z / cos 3 βo
** (dV = mzV)
angrenaj echivalent : m; z1V, z2V
b) Forţele din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se pot determina
utilizând roata echivalentă.
Se dă : Mt (momentul de torsiune)
d - diametrul de divizare sau rostogolire
αn = 20o; βo (unghiul de înclinare a danturii)
Se cer : Fr, Ft, Fa

C
Planul
N normal
Fr
αn Ftn

Fr C Fa Fn
d

βo βo
Ft Fnf Ftn
Ft
αf N
Plan frontal

 2M
Ft = d ; Fa = Ft tgβ o
⇒

Fr = ?
Fr = ? din Ftn = Ft /cos βo ⇒ în planul roţii echivalente Fr = Ftn tg αn

120
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Ft tg α n
Ca atare, rezultă Fr =
cos β o
Ft tg α n tg α n
În plan frontal : Fr = Ft tgα f ⇒ = Ft tgα f ⇒ tgα f = , deci se
cos β cos β o
cunoaşte şi unghiul αf
c) Calculul angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi – identic cu cel al
angrenajului cilindric cu dinţi drepţi, însă calculul se aplică pentru angrenajul
echivalent (înlocuitor), deci, pentru angrenajul cu modulul
mn = m şi numerele de dinţi z1V = z1 / cos3 βo; z2V = z2 / cos3 βo
Unghiul βo de înclinare a danturii se recomandă a fi:
βo = 12o…15o pentru angrenaje din materiale cu HB < 350o
= 8o…10o pentru angrenaje din materiale durificate (HB ≥ 350o)
- Relaţia de încovoiere a dinţilor se aplică roţii echivalente
Fte 2M t
σ ip = k ⋅ Yε ; Fte = ; K ε = functie(z1V , z 2 V );
bm dV
b = lungimea dinţilor (b = B / cos βo, B - lăţimea roţii)
- Relaţia pentru solicitarea de oboseală superficială a flancurilor
Ftc i e + 1 z z
σ H max c = ⋅ k ⋅ Yε ; i e = 2 v = 2 = i
bd v1 i e z 1v z 1
ie = raportul de transmitere al angrenajului echivalent.

Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi – cu


deosebirea că iniţial se alege şi βo (direcţia dinţilor faţă de axa roţii) – apoi
calculul se face pentru angrenajul echivalent (înlocuitor – m, z1,2)
Din calcule de portanţă ⇒ m şi a; se aleg z1 şi z2 ⇒ celelalte elemente
geometrice.

121
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.7. Angrenaje conice

Sunt angrenaje cu axele roţilor coplanare care se intersectează, iar


suprafeţele de rostogolire formează o pereche de conuri tangente care se
rostogolesc fără alunecare.
a) Tipuri :

δ
δ1 δ1
δ2
δ2 δ2
δ1 δ2
δ δ

Exterioare Interioare Cu roată plană

δ = unghiul dintre axele roţilor ; δ 1,2 – unghiular roţii 1, respectiv 2


După forma dinţilor ⇒ Există, teoretic, o infinitate de conuri tangente; se
consideră doar două: - conul exterior şi conul mediu.

Dreaptă Evolventă
Arc de cerc

Conică în arc de
Conică dreaptă Conică Conică în arc de
cerc
înclinată evolventă
(dantură paloidă) (dantură hipoidă)

122
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

b) Elementele geometrice standardizate (fig.12.9)

axa roţii 2
B
δ δ2
ha O2
δ1

da2
d2
df2
hh
M
con mediu

df1
con exterior
axa roţii 1

d1
da1

O1

Fig.12.9

Se referă la conul exterior


⇒ d1,2 = m z1,2, m = modulul standardizat; z1,2 = numerele de dinţi.
Elementele geometrice ale unui dinte :
h = ha + hf = h*oam + h*ofm = m (h*oa + h*of) = 2,25 m
⇒ da1,2 = d1,2 + 2ha cos δ1,2
(da1,2 – diametre exterioare sau de vârf, df1,2 - - diametre interioare sau de fund)
⇒ df1,2 = d1,2 – 2hf cos δ1,2

123
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

d1,2 = m z1,2


Ca atare rezultă: d a1,2 = m z1,2 + 2m cos δ1,2
 ha = m
δ1
d = m z − 2 ,5 cos δ m
 f 1 ,2 1,2 1 ,2
df1 hf =1,25m
d1
da1

B B
pe conul mediu (dus pe jumătatea dinţilor , )
2 2

δ Oe O1m O
δ1 δ1

Conul Mm
mediu δ2
Mm G G
B/2
Me
Me
B

Modulul danturii pe acest con – mm (modul mediu)


Ce legătură este între m (modulul exterior standardizat) şi cel mediu mm ?
Din triunghiurile asemenea O O1mMm şi O OeMe ⇒
B
OM e −

O1m M m OM m
= = 2 = G − B / 2 = 1 − 0 ,5 B = 1 − 0 ,5ψ
g
Oe M e OM e OM e G G

unde ψg = coeficientul de lungime a dintelui : ψg = 0,2…0,3


d1m m m z1 d 1 m z1 m z /2
O1m M m = = şi O e M e = = ⇒ m 1 =
2 2 2 2 m z1 / 2
dar
= 1 − 0 ,5ψ g ⇒ m m = m(1 − 0,5ψ g )

Ce legătură există între δ1 şi δ2, atunci când se cunoaşte δ şi raportul de


transmitere i:
124
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

ω1 d 2
i= = ?
ω2 d1 O1 O
ω1 δ1
Viteza periferică într-un punct M :
δ2
V1M = O1 M ⋅ ω1
O2
V2 M = O2 M ⋅ ω 2 M
ω2
(ω1,2 – viteza unghiulară a roţii 1,2
Corpurile se rostogolesc ⇒ V1M = V2M ⇒
ω1 O 2 M OM sin δ 2 sin(δ − δ1 )
i= = = = ⇒ δ1
ω2 O1M OM sin δ1 sin δ1

π 
sin − δ1 
Dacă δ = (cazul cel mai frecvent) ⇒ i = 
π 2  = cos δ1 = ctgδ ⇒
1
2 sin δ1 sin δ1

δ1 = arcctg i şi apoi ⇒ δ2 = δ - δ1
Deci, elementele geometrice sunt :
- modulul exterior m; mediu mm
- unghiurile δ1, δ2 (δ1 = arc ctg i pentru δ = π/2)
- diametrele
- divizare d1,2 = m z1,2
- de vârf sau exterioare : da1,2 + 2ha cos δ1,2 =
- = m(z1,2 + 2 cos δ1,2)
- de fund sau interioare : df1,2 = d1,2 – 2hf cos δ1,2 =
- = m(z1,2 – 2,5 cos δ1,2)
- lungimea dintelui B = Gψg; G = d1,2 / sin δ1,2
c) Particularităţi geometrice - angrenajul înlocuitor (echivalent) pe :
- conul exterior (în punctul M)
- conul mediu (în punctul Mn)
Angrenaj înlocuitor exterior

125
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Prin punctul M se duce un plan (N-N) perpendicular pe generatoarea comună


celor două conuri (OM). Acest plan intersectează axele roţilor în O1v şi O2v. Se
translatează planul N-N şi punctele de intersecţie O1v, M, O2v spre stânga ⇒ un
angrenaj cilindric cu dinţi drepţi numit angrenaj înlocuitor sau echivalent şi se
caracterizează prin următoarele :
- modulul, egal cu cel exterior, m (modul standardizat)
- numerele de dinţi z1,v, z2v = ?
- raportul de transmitere iv
z 2 v z 2 cos δ1 cos δ1
iv = = ⋅ =i ; pentru δ = δ1 + δ2 = π/2 ⇒ iv = i2
z1v z1 cos δ 2 cos δ 2
Analog se defineşte şi
un angrenaj înlocuitor Axa roţii 1
O1v O1
(echivalent) pe conul O
δ1
mediu (determinat prin O1v δ2
intersectarea conurilor O2
M
medii al celor 2 roţi cu d1v
Axa roţii
un plan perpendicular
pe generatoarea
2

O2v
comună dus prin
d2v
punctul Mm)
O2v
Acesta se
caracterizează prin :
- modulul mediu mm = m (1 - 0,5 ψg)
- numerele de dinţi z1v, z2v (z1,2v = z1/cosδ1,2)
- raportul de transmitere iv = i2
Observaţie: Pentru calculele de rezistenţă privind capacitatea portantă se
recomandă utilizarea angrenajului înlocuitor (echivalent) pe conul mediu.
d) Forţele din angrenajul conic

126
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Se consideră cunoscute momentele de torsiune (Mt1, Mt2) transmise de


cele două roţi şi elementele geometrice (diametre de vârf, de divizare, de fund,
lungimile dinţilor, unghiurile δ1, δ2).
Se cer forţele (radiale, axiale, tangenţiale) necesare verificărilor privind
capacitatea portantă a angrenajului şi calculul reacţiunilor arborelui pe care sunt
rezemate roţile.
Se consideră conul mediu şi angrenajul înlocuitor pe conul mediu :
Forţa tangenţială a roţii 1 pe diametrul mediu
d1m= z1mm = z1 m (1 - ψg . 0,5) :
2M t1
Ft1m = (direcţia perpendiculară pe planul foii x)
d1m
Pe angrenajul înlocuitor mediu, această forţă este tangentă la cele două
cercuri de pe diametre d1mv şi d2mv şi face cu normala unghiul α = 20o pentru
angrenaje necorijate.

Axa roţii 1
O1mv O1
O
Mt2 δ1
O1mv
Mm δ2
Fn1m O2
d1mv Ft1m
Fr1v
Axa roţii 2

Ft1m

Mt2

O2mv
d2mv

O2mv

Conform teoremei fundamentale a angrenării, fluxul de forţă se transmite


prin normala la profile, astfel că Ft1m este o componentă a forţei normale Fn1v,
cealaltă fiind Fr1v.

127
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Astfel, Fr1v = Ft1mtg α. Se translatează această componentă Fr1v în punctul


Mm şi se descompune după direcţia radială a roţii 1 şi după direcţia axială a roţii
1 şi
⇒ componentele radială Fr1 şi axială Fa1
δ1
Fr1 = Fr1v cos δ1 ; Fa1 = Fr1v sin δ1 Fr1v Fr1

2 M t1 Fa1
Deci: Ft1m = ; Fr1 = Ft1 tgα 0 cos δ1 Mm
d1m
Fa1 = Ft1 tgα 0 sin δ1
Din principiul acţiunii şi reacţiunii se constată că forţele pentru roata 2 sunt :
2M t 2
Fa 2 = Fr1 ; Fr 2 = Fa1 ; Ft 2 m =
d 2m
e) Metodica de calcul a angrenajelor conice
Calculul de rezistenţă (încovoiere la piciorul dintelui şi oboseala
superficială (pitting) a flancurilor) este asemănător cu cel de la angrenajele
cilindrice cu dinţi drepţi. Se aplică toate relaţiile obţinute la angrenajele
cilindrilor drepţi pentru angrenajul înlocuitor (echivalent) mediu (modulul mm
= m(1-0,5ψg), z1v = z1 / cos δ1, z2v / cos δ2)
- Din solicitarea de pitting se deduce d1
- Din solicitarea de încovoiere se deduce modulul m ⇒ celelalte elemente
geometrice
De exemplu : pentru solicitarea de încovoiere :
Ft KYε
σ ip = Yf ≤ σ pai (relaţie dedusă la angrenaje cilindrice cu dinţi
mb
drepţi)
2 M t1
Ft → Ft1m = ; Yε = f (z1z 2 ) → Yεv = f (z1v ,z 2 v ); m → m m ; b → b
d1m
(lungimea dintelui considerat de aceeaşi înălţime)

128
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

hm hm


b
b

Deci, relaţia portanţei la încovoiere devine


2M t1 ⋅ K ⋅ Yεv ⋅ Yfv
σ ip = =
d 1m b
M t1k' ⋅4 M t1 cos δ1
= = k' ' =
z1 mz1ψ g (1 − 0 ,5ψ g )G
m(1 − 0 ,5ψ g ) b
cos δ1

M t1 cos δ1 M t1
k' ' = k' ' '
d1 m 2 z12
mz1ψ g (1 − 0 ,5ψ g )
2 sin δ1
M t1
Deci σ ip = k' ' ' ≤ σ pai ⇒ modulul m pentru un z1 cunoscut sau ⇒
m 2 z12

k' ' M t1
d 1 = mz1 =
σ pai

Deci, din condiţiile de portanţă (pitting şi ruperea dinţilor prin oboseală de


încovoiere) se deduc modulul exterior (modul standardizat) şi numărul minim de
dinţi z1)
ω1 z 2
- Din definirea raportului de transmitere i = = ⇒ z2 şi unghiurile δ1, δ2;
ω 2 z1
sin(δ − δ1 )
i= ; pentru δ = π/2 ⇒ δ1 =2 arc ctg i
sin δ1
- Deducerea celorlalte elemente geometrice
diametre - de divizare : d1,2 = mz1,2
- de vârf sau exterioare : da1,2 = d1,2 + 2ha cos δ1

129
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

- de fund sau interioare : df1,2 = d1,2 - 2hf cos δ1 cu ha =


m; hf = 1,25 m
lungime dinte b = ψgG = ψg(d1/2) sin δ1

12.8. Angrenaje melcate

a) Particularităţi cinematice
Generarea unui angrenaj melcat este identică cu a angrenajelor cilindrice
cu dinţi înclinaţi.
Melcul se caracterizează printr-un număr mic de dinţi (z1) (număr de
începuturi, similar cu un şurub). Se recomandă z1 = 1…4, în funcţie de raportul
de transmitere i (de exemplu: z1 = 4 pentru i = 7…8 şi z1 = 1 pentru i ≥ 40).
Pe un cilindru se înfăşoară mai multe spire echidistanţate. Dacă raza cilindrului
este ro (diametrul do) şi pasul unei elice este px, la o rotaţie a cilindrului pasul
total este pE = z1 px;

do
πdo

θ0
pE = z1px

Spira 2
β0
Spira 1

pE zp
Din figura alăturată, tgθ o = = 1 x;
πdo πdo
θ0 = unghiul de înclinare a elicei melcului ;
β0 = unghiul de înclinare a dinţilor în comparaţie cu axa cilindrului (similar cu
angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi) (β0 + θ0= π/2)
Dar, p = m π, mx = modulul axial şi este standardizat prin STAS 822

130
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

z1 m x π z1 z
Deci, tgθo = = = 1 ; parametrul adimensional q = do/mx se
π do do / mx q
numeşte coeficientul diametral al melcului şi este standardizat în STAS 6845.
b) Elementele geometrice
- diametrul de referinţă al melcului do1 = do = mxq (din definirea coeficientului
diametral).
- diametrul de referinţă al roţii melcate do2 : do2 = mxz2

A
A-A

L1 2θ0
df1
da1

d1

a12

d2
df2

de2
da2

A
b2

- diametrul de divizare (rostogolire) al melcului d1 = do1 + 2mx xt2, xt2 -


coeficientul de corijare a danturii roţii melcate)
- diametrul de divizare (rostogolire) al roţii melcate : d2 = d02 = mx z2
- diametrele de picior (interioare sau de fund)
df1 = d01 - 2 (h*oa + c*o) mx = do1 - 2h*ofmx
(h*oa = coeficientul capului dintelui)
df2 = do2 - 2 (h*oa + c*o - ξt2) mx
(c*o = coeficientul jocului)
(h*of = coeficientul piciorului dintelui)
- diametrele de cap da1 = do1 + 2h*oamx

131
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

da2 = do2 + 2 (h*oa + ξt2) mx


- lăţimea coroanei melcate b2 = ≤ 0,75 da1 pentru z1 = 1; z1 = 2
≤ 0,67 da1 pentru z1 = 3 sau 4
- lungimea melcului L1 ≈ f (mx, z1, z2)
de exemplu : pentru z1 = 1 sau 2 L1 = (11 + 0,06 z2) mx
1 1 1
- distanţa de referinţă dintre axe : a12 = d 01 + d 02 = m x (q + z 2 )
2 2 2

c) Forţele din angrenajul melcat


Viteza de alunecare este mare şi nu mai pot fi neglijate efectele forţelor de
frecare
V1
Va = V12 + V22 = ;
cos θ o
pentru valori normale (θo< 30o) ⇒ Va > V1 deci alunecări mari (V1 = π do1n1
unde n1 = turaţia melcului)

V2

θo
Spiră melc Spiră (dinte)
V1 Va roată

Date : momentele de torsiune transmise de cele două roţi , Mt1; Mt2; geometria
roţilor. Se determină forţele
2M t1
Ft1 = = Fa 2
d o1 Axa roţii 2

2M t 2 Mt2
Ft 2 = = Fa1
d2
d2

Fr2 Ft2 = Fa1

Fr1 Axa roţii 1 Ft1= Fa2


d01

(melc) Mt1

132
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Se poate demonstra, analog cu asamblările filetate, că Ft1 = Fa2tg (θo +φ ')


unde φ ' este unghiul de frecare (tg φ ' = µ / cos αon, µ = coeficientul de frecare,
cos ϕ' tgα on
αon = 20o), şi ⇒ Fr1 = Ft1
sin (ϕ'+θ o )

d) Calculul angrenajelor melcate


- Se alege q = f (P2) = 12 pentru P2 < 4 kW
10…11 pentru P2 = 4…7 kW
8…11 pentru P2 > 7 kW
(P2 = puterea transmisă de roata melcată)
- Se alege z1 = f (i) = 4 pentru i = 7…8
3 pentru i = 9…13
2 pentru i = 14…27
1 pentru i ≥ 40
(i = raportul de transmitere)
- Din solicitarea de oboseală a flancurilor sau din condiţia de transfer
termic, se determină distanţa dintre axe, a = max (aH, aT), aH - distanţa dintre axe
din condiţia de oboseală superficială a flancurilor; aT - distanţa dintre axe din
condiţia termică (viteze de alunecare mari) (aT = f (n1, P2, condiţii răcire, etc)
- Determinarea modulului axial (mx) din condiţia geometrică
d o1 + d o 2 m x ( z1 + z 2 ) 2a
ao = = ⇒ mx = şi se standardizează prin
2 2 z1 + z 2
STAS 822;
- Dacă distanţa dintre axe se standardizează ⇒ corijarea (modificarea)
danturii roţii melcate

133
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

a − ao
a = a o + m xSTAS x t ⇒ x t = ; se recomandă - 0,5 ≤ xt ≤ 0,5 (xt -
m xSTAS
coeficient de corijare);
- Cunoscând modulul standardizat (mx), coeficientul de corijare (xt),
numerele de dinţi şi coeficientul diametral standardizat q se determină toate
elementele geometrice (do1, d1, d2, df1, df2, da1, da2, b2, L1).

12.9. Elementele constructive ale roţilor dinţate

Forma roţilor dinţate depinde de :


- dimensiunile roţii
- materialul din care se execută dantura
- posibilităţile de execuţie ale întreprinderii
Pentru ca roata să se facă separat de arbore trebuie ca :
g ≥ 0,6 p = 0,6 πm - pentru roţi din oţel (m =
modulul standardizat)
g

g ≥ 0,8 p = 0,8 πm - pentru roţi din fontă


d df
Dacă g < 0,6 p
darbor
e
< 0,8 p atunci se face dintr-o bucată cu
arborele.
Criteriu practic : dacă d ≥ 2 darbore – roata se face separat de arbore.
Când se face separat, există două variante constructive :
a) roata în construcţie masivă - execuţie uşoară, masă mare de amortizare
a vibraţiilor.
b)roată cu obadă, disc şi butuc (da ≥ 500 mm). Discul poate fi pe ⊥ butuc sau
oblic
sc ≈ (0,5…0,6) p ≥ (8…10) mm
sb = 0,4 darbore + 10 mm pentru roţi din fontă

134
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

0,3 darbore + 10 mm pentru roţi din oţel turnat


0,15 darbore + 5 mm pentru roţi din oţel forjat
Lb ≈ (1,2 … 1,5) darbore sau Lb ≈ b + 0,05 d/2

Coronă sc
dinţată

sc
Obadă
da< 500 mm

Disc δ

sb
Butuc

d
darbore
Lb

a b c

Când diametrul roţii este foarte mare, roţile se execută separat de arbore şi se fac
din 2 jumătăţi - execuţie numai prin turnare, cu spiţe. Planul de secţionare trece
prin golul dintre dinţi.

Bibliografie
1. Rădulescu Gh. ş.a. - Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini,
vol II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1986;
2. Sauer L. – Angrenaje vol I şi II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1970;
3. Drăghici I. ş.a. – Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, vol II,
Edit.Tehnică, Bucureşti,1982;
4. Pavelescu D. ş.a. - Organe de maşini. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985;
5. *** Organe de maşini – Standarde şi comentarii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1972.

135
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

?? Intrebări recapitulative
1) Transmisiile mecanice sunt organe de maşini care au rolul funcţional
de a:
a. transmite mişcarea şi fluxul de forţă de la o maşină motoare la o
maşină de lucru;
b. de a susţine diferite elemente aflate în mişcare pe ele;
2) Parametrii de bază ai oricărei transmisii sunt:
a. puterea taransmisiei;
b. sensul sau orientarea transmisiei;
c. turaţiile şi raportul de transmitere;
d. gabaritul transmisiei;
e. felul transmisiei (interioară, exterioară);
f. randamentul transmisiei;
3) Care dintre următoarele transmisii au raportul de transmisie cel mai
mare;
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
d. transmisii cu elemente flexibile;
4) Care dintre următoarele transmisii pot transmite putere la distanţe
mari (a >1 m):
a. transmisii prin fricţiune;
b. transmisii cu elemente flexibile;
c. transmisii cu roţi dinţate;
5) Care dintre transmisiile de mai jos, pot proteja mecanismele la
suprasarcini:
a. transmisii cu elemente flexibile;
b. transmisii prin fricţiune;
c. transmisii cu roţi dinţate;
136
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

6) Care transmisii pot fi utilizate pentru transmiterea mişcării între


arbori, care se încrucişează
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
7) Numiţi caracteristica cinematică a unei tarnsmisii mecanice:
8) Numiţi caracteristica geometrică de bază a unei transmisii mecanice:
9) Condiţia de func]ionare continuă şi neîntreruptă a unui angrenaj este
ca:
a. componentele vitezelor tangenţiale să fie egale;
b. componentele vitezelor normale să fie egale;
c. rezultantele vitezelor în punctul de contact să fie egale;
10) Care din următoarele mărimi sunt standardizate:
a. modulul m;
b. pasul p;
c. numărul de dinţi z;
11) Gradul de acoperire al angrenajului ne indică:
a. mărimea danturii;
b. numărul de perechi de dinţi aflaţi în angrenare;
12) Prin corijarea danturii se poate modifica:
a. numărul minim de dinţi;
b. îmbunătăţirea capacitatea portantă;
c. distanţa dintre axe;
d. gradul de acoperire;
13) Care este ordinea crescătoare a randamentului următoarelor
transmisii:
a. roţi dinţate cilindrice;
b. roţi dinţate conice;
c. roţi dinţate melcate;
137
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

14) Pasul danturii se defineşte ca distanţa dintre două flancuri alăturate


măsurate pe:
a. cercul de divizare;
b. cercul exterior;
15) În relaţia πd = pz, legătura dintre diametrul d şi pasul p este dată de:
a. valoarea π;
b. numărul de dinţi;
15) Valorile coeficienţilor de deplasare x1, x2 se aleg din nomogramie în
funcţie:
a. mărimea modulului;
b. mărimea diametrului roţilor;
c. numărul de dinţi ai roţilor;
16) În relaţia forţei normale necesare de calcul Fnc = k ⋅ Fn, k este:
a. un coeficient de siguranţă;
b. un factor de suprasarcină;
c. un coeficient de unităţi de măsură;
17) Roţile dinţate conice au diametrul de rostogolire măsurat faţă de
punctul O:
a. variabil;
18) În cazul roţilor melcate, mărimile standardizate sunt:
a. q – coeficientul diametrelor;
b. m – modulul axial;
c. q şi m;
19) În care dintre tipurile de angrenaje enumerate mai jos nu se pot
neglija forţele de frecare:
a. cilindric;
b. conic;
c. melcat;

138