PERCEPȚIA

CETĂȚENILOR
STATELOR MEMBRE
FAȚĂ DE CETĂȚENIA
UNIUNII EUROPENE
DANCIU CĂTĂLIN-SERGIU

CETĂȚENIE ȘI STAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

 1. Introducere
Cetățenia Uniunii Europene, concept și realitate instituită odată cu intrarea în vigoare
a Tratatului de la Maastrich în anul 1993, implică o serie de drepturi pentru cetățenii statelor
membre și presupune, înainte de toate, o conștiință identitară europeană. În mod ideal, un
cetățean care posedă cetățenia Uniunii Europene ar trebui să aibă un anumit grad de
apartenență față de aceasta, cel puțin la fel cum are față de cetățenia statului de proveniență,
însă acest scenariu se dovedește mai degrabă improbabil, fapt abordat de prezenta lucrare,
care își propune o examinare a nivelului de conștientizare și de înțelegere a cetățeniei Uniunii
Europene.
2. Cuprins
Pentru a putea efectua o analiză clară referitoare la tema propusă, este necesar, mai
întâi, să se definească cetățenia Uniunii Europene. În acest sens, „[…] Este cetățean al
Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește
cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.” (Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene –
versiune consolidată, 2016)1. De aici, se deduce cât se poate de clar că cetățenia Uniunii
Europene este una complementară și este menită să „colaboreze” armonios cu cetățenia
națională, neavând, în niciun caz, rolul de a înlocui/eradica apartenența cetățeanului la statul
de baștină.
În ceea ce privește gradul de conștientizare a cetățeniei Uniunii Europene în rândul
cetățenilor Statelor Membre, acesta depinde, într-o bună măsură, și de
cunoașterea/asimiliarea valorilor promovate de însăși Uniunea Europeana și a funcționării
mecanismelor/instituțiilor acestei organizații, atașamentul/dezacordul europenilor față de ceea
ce înseamnă cu adevărat Uniunea Europeană și modul ei de acționare jucând, astfel, un rol
esențial în conștientizarea cetățeniei oferite de poate cel mai mare jucător global în economia
mondială. Referitor la asimilarea valorilor promovate de Uniunea Europeană, o bună parte
dintre europeni apreciază principiile pe care se bazează acest organism, printre care
diversitatea culturală, respectul făță de drepturile omului și viață, libertatea de mișcare sau
păstrarea păcii, însă balanța europenilor care înțeleg cu adevărat cum funcționează instituțiile
europene este îngrijorătoare, cu toate că o mare parte dintre aceștia au mai multă încredere în
instituțiile și administrația europene decât în cele naționale (Standard Eurobarometer 92,
2019).

1
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A12016ME%2FTXT (30 noiembrie 2020).
 Se pare că beneficiul cel mai apreciat al cetățeniei europene îl reprezintă libertatea de
mișcare, însă drepturile și beneficiile conferite de aceasta, printre care dreptul de a fi ales în
Parlamentul European și de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul de reședință, dreptul
la protecție consulară, dreptul de a petiționa Parlamentul European sau rolul Ombudsmanului
European (Carta drepturilor fundamentale, 2012)2, sunt necunoscute sau puțin cunoscute de
majoritatea europenilor, cu toate că un număr considerabil dintre aceștia declară că se simt
cetățeni ai Uniunii Europene. În aceste condiții, nu poate fi vorba despre o interiorizare
veritabilă a cetățeniei Uniunii Europene de către cetățenii Statelor Membre, care se folosesc
sau nu de drepturile pe care mai mult nu le cunosc, caz în care cetățenia europeană pare să fie
percepută mai degrabă ca o ?. Or, din punct de vedere juridic, politic și doctrinar, aceasta are
la bază un caracter inovator, care urmărește crearea unei cetățenii ce nu are la bază
naționalitatea, ci instinctul civic și unitar al cetățenilor, existența unui spațiu european comun,
întărind „[…]legăturile dintre noi și statele noastre (în sensul că suntem cetățeni europeni
tocmai pentru că suntem cetățeni ai statelor noastre)” care, „în același timp, ne eliberează de
acestea (în măsura în care suntem în prezent cetățeni dincolo de statele noastre membre)”
(Udo Bux, 2020)3.
În fond, cetățenia Uniunii Europene nu poate fi considerată și nu s-a dorit niciodată a
fi o cetățenie în sensul tradițional al termenului (apartenența la o națiune), ci o conexiune
civică și umană strânsă între cetățenii Statelor Membre, dincolo de granițele națiunilor, un
liant între statul de proveniență și Uniunea Europeană. Prin urmare, există o neconcordanță
evidentă între menirea cetățeniei europene și percepția cetățenilor față de aceasta. De
asemenea, relația dintre jurisprudența CJUE și felul în care statele se raportează față de
cetățenia Uniunii Europene nu este deloc negliajbilă. În acest sens, exemplul Micheletti, unde
CJUE a intervenit, asigurând recunoașterea cetățeniei italiene, deci europene, a cetățeanului
cu dublă naționalitate (argentiniană-italiană) și, implicit, a drepturilor acestuia este unul cât se
poate de relevant, legea spaniolă de la acea vreme prioritizând naționalitatea statului de
reședintă, care era argentiniană în cazul amintit (Chalmers, Davies, Monti, 2010: 445). DE
ADĂUGAT
3.Concluzii.....

2
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:12012P/TXT (30 noiembrie 2020).
3
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/145/die-unionsburger-und-ihre-rechte (30 noiembrie
2020).
 Bibliografie

Bux, Udo (2020). Cetățenii Uniunii și drepturile lor. Parlamentul European.

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/145/die-unionsburger-und-ihre-rechte, 30
noiembrie 2020
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012). https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:12012P/TXT, 30 noiembrie 2020
Chalmers, Davies, et al. (2010). European Union Law. Cases and Materials. Second
Edition, New York: Cambridge University Press, pp. 438-445.
Standard Eurobarometer 92. Public opinion in the European Union. (2019)
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (versiune consolidată) (2016).
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A12016ME%2FTXT, 30
noiembrie 2020