DEFRISAREA PADURILOR

Cruduleci Andrei,Grupa 742

Defrisarea padurilor

Fig.1

CUPRINS

Cap. 1.Introducere…................................................................................................3

Cap. 2.Defrisarea sau despadurirea…......................................................................4

Cap. 3.Rolul fizico-geografic al padurilor................................................................5

Cap. 4.Efectele defrisarilor.......................................................................................8

Cap. 5.Defrisarea pe glob….....................................................................................9

Cap. 6.Defrisarea in Romania….............................................................................11

Cap. 7.Solutii privind defrisarile............................................................................12

Cap. 8.Concluzii......................................................................................................13

Bibliografie............................................................................................................14

2
 Fig.1.2

Cap. 1. INTRODUCERE

Cuvantul pădure provine din cuvantul latinesc“palus-udis”ceea ce

înseamnă teren acoperit cu arbori. Din cele mai vechi timpuri se
ştie că pădurea a fost mijloc de adăpost, de refugiu atât pentru
animale cât şi pentru oameni. Padurea era sursa de energie a
stramosilor, era materia prima pentru arme si locuinte, era locul unde isi gaseau vanatul si era
cetatea de nepatruns in care se ascundeau ei înşişi, cand se simţeau ameninţaţi. Acest lucru este
dovedit şi de columna lui Traian, de la Roma, unde se vede cum luptau dacii in codri sau in
apropierea lor. [1]

Pădurile reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi

hidric, reprezentând ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decât oricare
alt ecosistem natural. Pădurile adăpostesc peste jumătate din speciile care trăiesc pe pământ,
ajută, de asemenea, la încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, sunt
surse de produse lemnoase, ajută la reglarea căderilor de precipitaţii, sunt surse esenţiale de
hrană şi apă şi aduc în acelaşi timp enorme avantaje estetice, spirituale şi de agrement pentru
milioane de oameni.[1]

Defrişarea pădurilor reprezintă înlăturarea arborilor de pe o anumită suprafaţă de teren şi

schimbarea categoriei de folosinţă a acestui teren. Pe glob dacă în trecut pădurile erau
predominante, acum datorită defrişărilor ocupă doar 30% din suprafaţa uscatului. În ţara noastră
dacă în anul 1800 aveam 40% din suprafaţa ţării ocupată cu păduri, astăzi, datorită defrişărilor,
pădurile din ţara noastră ocupă doar 26,7% din suprafaţă, fiind sub nivelul ecologic, cea ce duce
la schimbări majore asupra mediului înconjurător.[3]

Comertul cu lemne, defrisarile ,taierile abuzive, creşterea suprafeţelor terenurilor agricole

si obiectivele de infrastructură (drumuri, autostrăzi, căi ferate etc.) au condus la o degradare
majoră a pădurilor.[1]
Cap. 2. DEFRISAREA SAU DESPADURIREA

Defrisarea sau despadurirea reprezinta totalitatea actiunilor prin care padurile

sunt inlaturate complet de pe anumite suprafete atat din cauze naturale cat mai ales din
cauze antropice.[4]

Cauzele defrisarilor:

– hazarde naturale ( eruptii, cutremure, alunecari, avalanse ). Ex.: Peru 1970- un cutremur a
distrus padurea de pe o suprafata de 70.000 kmp. ; 1980 -eruptia vulcanului Saint Hellens.
– incendiile ( atat cele cu cauze naturale , cat mai ales cele provocate ) . Ex. : Indonezia in 1983 ,
au fost distruse 3,7 mil. ha; Australia 1994 – 800.000 ha.
– taierile ( pentru consumul casnic, materie prima industriala ). Anual se exploateaza cca.3,5
miliarde mc de masa lemnoasa ( mai ales in zona calda ), in timp ce capacitatea de
regenerare este de numai de 2,7 mld. mc .[4]

Functiile padurii in echilibrul mediului inconjurator sunt:

– pastreaza si amelioreaza calitatea mediului;
– are rol de reglare a temperaturii;
– purifica aerul fiind sursa de oxigen si mentine umiditatea acestuia;
– are o functie edafica, estetica si ecologica;
– are rol antierozional;
– participa la circuitul hidrologic.[4]

Astfel, se constata clar ca functiile care privesc echilibrul mediului sunt mai importante
decat rolul de sursa de materii prime pentru activitatile umane. Nevoia de lemn, comertul cu
lemne, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri, cai ferate si incendii sunt toate
cauze legate de deforestare. Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si
comertul cu lemn. [4]
Cap. 3. ROLUL FIZICO-GEOGRAFIC AL PADURILOR

Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai

multe straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Pădurea e o bogăţie naturală, al cărei rol în
economia naţională şi ale cărei multiple funcţii în menţinerea echilibrului ecologic sunt greu de
evaluat. Secole la rînd, pădurea a fost (şi mai continuă să fie) privită doar ca o sursă de materii
prime.[5]

Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii: geomorfologic,

climatic, asupra solului, hidrologic, asupra culturilor agricole si asupra sanatatii oamenilor .[5]

Influenta geomorfologica (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre)-

pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din subsol,
ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale reliefului,
favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa pădurilor a
împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor.[5]

Influenta climatica ( rolul pădurilor asupra climei)- în acest sens, s-a constatat că
pădurile îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii exercitând o influenţă
similară cu cea a oceanelor, sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului putând să acţioneze
favorabil asupra precipitaţiilor, reduc viteza vântului, înlesnesc depunerea zăpezii, împiedică
evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor.[5]

Influenta pădurilor asupra solului - această influenţă se manifestă prin contribuţia

arborilor datorită sistemului radicelar la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului,
precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia, îmbogăţirea solului în
elemente asimilabile datorită litierei bogate, în descompunere, in consolidarea terenurilor
expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor,
fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip.[5]
 Influenta hidrologica (influenţa pădurilor asupra regimului apelor) - acest rol se
realizează prin absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide care devin mai
constante şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor, drenarea biologică la
care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţiei puternice a masei
foliare. Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin
procesele fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci
circuitul apei în natură. Vegetaţia forestieră participă la acest proces prin faptul ca frânează
scurgerile de suprafaţă, înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii,ajuta la
alimentarea izvoarelor si asigura permanent regimul moderat al debitelor apelor curgătoare.
Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii,
duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii. Tăierile rase pe
suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă, de a deregla ciclul
bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din
modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.[5]

Influenta padurilor asupra culturilor agricole - rolul mentionat apare în contextul

modificarilor climatului si solului unei regiuni datorate padurii, care contribuie la ameliorarea
conditiilor de vegetatie ale pasunilor, fânetelor si culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele
forestiere de protectie, asezate perpendicular pe directia vântului, reduc simtitor viteza acestuia.
În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 %
mai mari în anii obisnuiti, în anii secetosi, sporul de recolta ajunge pâna la 300 % fata de câmpul
fara perdele. Acest efect se datoreste faptului ca perdelele reduc evaporatia si, în timpul iernii,
contribuie la raspândirea mai uniforma a zapezii pe teren, care nu mai e dusa de vânt ci retinuta
pe camp.[5]

Influenta padurilor asupra sanatatii oamenilor – aceasta influenta se manifesta atât

prin mediul care le este propriu, cât si prin resursele oferite. Astfel padurea purifica atmosfera,
fixeaza carbonul vatamator animalelor si omului si reda oxigenul trebuitor respiratiei
lor.Conditiile igienice ale masivelor mari împadurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale
oraselor, mai cu seama centrelor industriale. Aerul de padure este mai curat, mai sanatos,
deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vatamatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt relativ
putin reprezentati.In padurile de rasinoase, se adauga si îmbogatirea aerului în ozon, provocata
de rasina arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun în cazul bolilor
urmate de o perioada de lunga convalescenta. Frunzisul des al padurii actioneaza ca un ecran
protector si atenueaza zgomotul (reduce poluarea fonica), asigurând un echilibru al organismului
uman cu mediul înconjutator.Padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante
medicinale, fructe de padure, ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. Padurile,
luminisurile, vaile si plantatiile adapostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente
în tara noastra. Si, deoarece farmacopeea naturala este în continua expansiune si se poate usor
întelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier.

Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare
stabilitate, decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la
îmbunătăţirea calităţii mediului si menţinerea echilibrului ecologic.[5]

Fig.3.3
Cap. 4. EFECTELE DEFRISARII

Datorită omului, în prezent,cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate
din suprafaţa originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească, dacă
rata actuală de despădurire nu este încetinită. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina
faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure , ci şi deoarece pădurile joacă un rol
important în reglarea climei planetei. Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se
acutizeaza tot mai vertiginos:

• s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;

• sunt tot mai frecvente secetele sau inundatiile;
• s-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materiale economiei
naţionale;
• a degenerat starea masivelor forestiere;
• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.[5]

Defrisarea padurilor reprezinta factorul principal al incalzirii globale si a efectului

de sera datorita acumularii de dioxid de carbon in atmosfera . Copacii si alte plante verzi
absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce oamenii si animalele
consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurilor ar produce un imens
dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat,lucru care ar duce la acumularea
acestuia in atmosfera si schimbari majore de clima.

Deşi pădurea are un rol foarte important în menţinerea echilibrului ecologic, oamenii
defriseaza în mod constat pădurile. Tăierile legale nu afectează aşa mult pădurile, deoarece
acestea respecta regulile silvice: sunt tăiati doar copacii batrani, bolnavi, se fac tăieri pentru a
face loc altor copaci să crească. Din păcate defrisările ilegale sunt cele care afectează pădurea.[5]
Cap. 5. DEFRISAREA PE GLOB

Ca efect , la nivelul intregului Glob , suprafetele forestiere s-au redus de la cca. 9 mld. ha
in antichitate ,la doar cca. 4 mld. ha in prezent, cu consecinte foarte grave la nivelul bilantului
hidrologic, accelerarii eroziunii , degradarii solurilor sau climei.Ex: scaderea resurselor de
biomasa lemnoasa; modificarea peisajelor ; reducerea biodiversitati. Unele tari duc politici de
reimpadurire, astfel crescandu-si suprafetele forestiere ( ex.:Germania-41% din suprafata in
prezent fata de mai putin de 25% in anii 50).[4]

In ultimii 10 000 de ani, mantia forestiera a planetei s-a stramtat cu o treime prin
defrisarile ce faceau loc terenurilor arabile, pasunilor sau asezarilor omenesti. Desi aceasta
evolutie continua, padurile diminuindu-se anual cu circa 17 milioane de hectare de teren, cererea
fata de bogatia ei principala – lemnul – este mare si intr-o permanenta crestere. Intre timp,
devine, insa, clara necesitatea de a conserva padurile, prin recunoasterea rolului determinant in
conservarea conditiilor climaterice, stabilizarea terenurilor si a resurselor de apa, sau in
asigurarea diversitatii biologice.[4]

In functie de procentajul actual de impadurire, distingem:

– tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);
– tari cu paduri relativ putine dar inca in limita de echilibru ecologic (in Europa si America de
Nord);
– tari extrem de sarace in paduri (in Africa Tropicala, Australia).[4]
Pe ansamblu, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind
continentul cu cel mai mare procent deimpadurire (46,7 %) .
 In Africa, despadurirea a luat proportii dramatice, in special in Algeria, Egipt, Africa de
Sud. Foarte afectata a fost Sahara, care din zona fertila, partial impadurita, a devenit un vast
desert. In Ghana, Nigeria si Kenya se despaduresc zone imense pentru a face loc culturilor
agricole. O regiune serios afectata este Republica Malgasa, unde toate padurile de pe ramura
vestica si nordica au disparut, ducand la disparitia unor specii de pasari necunoscute in alte parti
ale lumii. Singura parte a Africii relativ pastrata, cu un potential forestier apreciabil, este zona
ecuatoriala (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).[4]

In Asia, pe locul padurii de odinioara s-a instalat desertul (Hindustan, Iranian, Arabic,
Sirian). Tablitele de lut babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de
cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii, paduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din
Muntii Taurus (Turcia) pana in Muntii Libanului, Amanului (Siria) si Cipru. Taierea masiva a
cedrilor a condus la disparitia lui. Astazi exista in Liban o modesta rezervatie cu cedrii. La fel de
puternic a fost impactul si in Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc in China, in
bazinele fluviilor Huanhe si Iantzi.[4]

In America de Nord, desi padurea a fost bine conservata pana la venirea colonistilor (sec.
18), apoi a suferit cea mai rapida si mai violenta transformare din istoria omenirii. Padurea a fost
afectata astfel ca din 382 milioane ha au mai ramas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane
ha productive, 6 milioane ha rezervatii si 89 milioane ha paduri degradate.[4]

In America de Sud, despaduririle au avut intensitate inegala, in functie de gradul de

accesibiliate si directia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectata zona a fost
Brazilia rasariteana, dar si Columbia si Chile. Padurea amazoniana tinde si ea sa fie distrusa din
cauza mijloacelor de transport – marea magistrala amazoniana.[4]

In Europa, despaduririle s-au produs lent, dar „moartea padurilor” este aici poluarea.
Taierile, distrugerile nerationale nu conduc numai la pierderea padurilor, ci chiar a unor pierderi
materiale, pierderi de vieti omenesti, cum s-a intamplat in nordul Italiei, unde, din cauza
despaduririlor, inundatiile au avut efecte devastatoare.[4]
Cap. 6. DEFRISAREA IN ROMANIA

Problema defrisarilor in Romania este cat se poate de alarmanta, caci padurile sunt
exploatate peste orice limita si intr-un ritm mult prea rapid. Daca, pana la sfarsitul secolului al
XIX-lea, teritoriul Romaniei era acoperit in proportie de 80% cu paduri, in prezent a ajuns sa
acopere doar un sfert din suprafata tarii, Romania situandu-se sub media europeana de 30%. Pe
durata anului 2007 s-a estimat o suprafata de aproape 1.000 hectare de padure distrusa ilegal, iar
in urma retrocedarilor terenurilor impadurite din perioada 1994-2004 au fost rase de pe suprafata
pamantului in jur de 30.000 de hectare, proprietarii actionand la taierea padurilor imediat dupa ce
au intrat in posesia terenurilor. [6]

In România dispar, în fiecare oră, 3 hectare de pădure. Studiul elaborat de

Greenpeace arată că suprafața forestieră totală despădurită și degradată, în perioada 2000-2011 a
fost de 280.108 hectare – aproximativ 28.000 hectare pe an. Cele mai afectate județe sunt
Suceava, Harghita, Argeș, Maramureș și Cluj.[6]

Aproape jumătate, mai exact 48,95% din suprafețele despădurite se află în actualele
arii protejate. Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre
cele mai valoroase. În comparație cu alte țări din Europa, unde suprafețele rămase sunt mult mai
mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine.[6]

Potrivit autorităților, anual, se înregistrează peste 30.000 de cazuri de tăieri ilegale

de arbori, la acest număr adăugându-se și cazurile care nu au fost identificate. În acest sens,
Greenpeace derulează o campanie pentru includerea celor mai valoroase păduri virgine în
patrimoniul UNESCO și adoptarea unui Cod Silvic care să protejeze pădurile.[6]
Cap. 7. SOLUTII PRIVIND DEFRISARILE

Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii desi

comertul mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari, asa ca oprirea acesteia ar fi
intampinata cu multa ostilitate. [4]

Se poate considera drept un prim pas pentru salvarea padurilor si reciclarea hartiei, un
subiect despre care se vorbeste din ce in ce mai mult in randul cetatenilor. Prin reciclarea
maculaturii se pot reduce semnificativ defrisarile executate in scopul obtinerii hartiei, spre
exemplu prin reciclarea unei tone de deseuri de hartie se salveaza 17 copaci. In plus, se
economisesc 30.000 de litri de apa, se foloseste intre 28% si 80% mai putina energie electrica
fata de fabricarea hartiei obisnuite, se elibereaza cu 27 de kilograme mai putine substante
poluante in atmosfera si se elibereaza aproximativ 2,5 m3 din spatiul destinat depozitarii
deseurilor. [6]

O alta solutie ar fi plantarea puietilor dar acestora le trebuie intre 30 si 50 de ani pentru a
ajunge la maturitate si a-si pune in aplicare functiile atat de pretioase pentru celelalte elemente
ale mediului, inclusiv pentru om. [6]

Pasul decisiv insa il au actorii principali in problema defrisarilor, si anume companiile

forestiere care executa taierile, proprietarii terenurilor impadurite si mai ales ocoalele silvice,
Garda de Mediu, Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Ministerul Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale. Acestia sunt primii care trebuie sa constientizeze problema si consecintele
grave ale defrisarilor si sa-si concentreze atentia asupra salvarii naturii si sa actioneze imediat.[6]
Cap. 8. CONCLUZII

Pădurile reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi

hidric, adapostind peste jumătate din speciile care trăiesc pe pământ, ajutand de asemenea, la
încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, fiind surse de produse
lemnoase, ajutand la reglarea căderilor de precipitaţii, fiind surse esenţiale de hrană şi apă şi
aducand în acelaşi timp enorme avantaje estetice, spirituale şi de agrement pentru milioane de
oameni.

Astfel, se constata clar ca functiile care privesc echilibrul mediului sunt mai importante
decat rolul de sursa de materii prime pentru activitatile umane desi comertul cu lemne, defrisarile
,taierile abuzive, creşterea suprafeţelor terenurilor agricole si obiectivele de infrastructură
(drumuri, autostrăzi, căi ferate etc.) au condus la o degradare majoră a pădurilor.

Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se acutizeaza tot mai vertiginos

intensificandu-se procesele de erodare a solurilor, secetele sau inundatiile fiind tot mai
frecvente, alunecarile de terenuri producand grave pierderi umane si materiale iar fauna si flora
saracind a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante. De asemenea defrisarea
padurilor reprezinta factorul principal al incalzirii globale si a efectului de sera datorita
acumularii de dioxid de carbon in atmosfera .

Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare
stabilitate, decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la
îmbunătăţirea calităţii mediului si menţinerea echilibrului ecologic.
BIBLIOGRAFIE

1. https://www.scribd.com/doc/149086487/58559333-DEFRI%C5%9EAREA-P%C4%82DURILOR-IN-
ROMANIA [1]

2. http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/12/defrisarea-padurilor-o-problema-pentru.html[2]

3.

http://www.milioanedecopaci.ro/rolul-padurilor.html[3]

4. http://www.ecomagazin.ro/despaduririle/[4]

5. http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/12/defrisarea-padurilor-o-problema-pentru.html[5]

6. http://www.green-report.ro/defrisarile-cea-mai-importanta-problema-de-mediu-din-romania/
[6]

Fig.4