3.

 PROCEDEE DE PRELUCRARE PRIN AȘCHIERE

 3.1. Definirea procedeului de prelucrare prin așchiere 
Procesul tehnologic de prelucrare prin aschiere consta in detasarea unui strat de
material sub forma de aschii, cu ajutorul sculelor aschietoare si masinilor unelte, in
scopul obtinerii unor piese finite. Pentru realizarea procesului de aschiere este
necesara prezenta sistemului tehnologic, masina unealta – dispozitiv de prindere-scula
– semifabricat. Masina unealta asigura cinematica procesului de aschiere, dispozitivul
asigura fixarea semifabricatului pe masina unealta, scula asigura indepartarea
adaosului de prelucrare de pe semifabricat.
Bazele teoretice ale procesului de aschiere.

a) Cinematica procesului de aschiere

Pentru a avea loc procesul de aschiere sunt necesare urmatoarele miscari: Strunjire
Gaurire

1.cutit; 2.piesa 1.burghiu elicoidal; 2.piesa

Frezare Rectificare
1.freza; 2.piesa 1.disc abraziv; 2.piesa
In procesul de aschiere se intalnesc urmatoarele notiuni:
 miscarea de aschiere (miscarea relativa dintre piese si taisul sculei; rezulta din
compunerea miscarii principale cu cea de avans)
 miscarea principala (miscarea prin care se produce detasarea aschiei)
 miscarea de avans (miscarea care determina aducerea unor noi straturi de
material in zona de aschiere in vederea repetarii procesului de aschiere)
viteza de aschire pentru miscarea principala este determinata de realtiile:
in cazul miscarii de rotatie:
v =p d n/1000 (m/min)
in cazul miscarii de translatie:
v =L/T (m/min)
in aceste formule am intalnit:
d – diametrul piesei, in mm;
n – turatia piesei sau a sculei, in rot/min;
L – lungimea cursei de lucru a masinii, in m;
T – timpul corespunzator unei curse de lucru a masinii, in min.
b) Elementele geometrice ale sculei
Scula se compune, in cazul general, din trei parti distincte:
a – partea activa, de aschiere;
b – corpul sculei;
c – partea de fixare sau de prindere.
3.2. Strunjirea  
Strunjirea reprezintă procedeul de prelucrare prin aşchiere executat pe maşini-unelte
numite strunguri, cu ajutorul unor scule aşchietoare, de obicei cuţite de strung. La
această prelucrare procesul de aşchiere se realizeaza prin compunerea a două mişcări.
• mişcarea principală, de rotaţie Ι a piesei (determină desprinderea aşchiilor)
efectuată cu turaţia n dată de relaţia:
n=1000×V/π×D [rot/min]
unde: -V- viteza de aşchiere
[m/min]
-D- diametrul piesei de
prelucrat [mm]
• mişcarea secundară, de
avans II a sculei (determină
aducerea unor straturi noi de
material în faţa tăişului sculei);
această mişcare este executată de
sculă cu viteza de
avans s, care se exprimă în
mm/rot; în funcţie de direcţie, avansul poate fi:
longitudinal, transversal şi înclinat; de asemenea există avansuri continue şi
intermitente.
3.3. Burghierea 
Burghierea este operaţia prin care se realizează în piesele de prelucrat, găuri pătrunse
sau înfundate cu ajutorul maşinilor unelte şi al sculelor aşchietoare, şi la care mişcarea
principală este de rotaţie efectuată fie de scula aşchietoare numită burghiu, fie de
piesă, iar avansul de aşchiere efectuat în lungul axei de rotaţie este făcut fie de scula
aşchietoare fie de piesă.
Burghiul are de regulă doi dinţi, dar poate avea numai unul sau trei.
Burghierea se poate executa pe maşini de găurit, frezat si strunguri.
Dacă operaţia de burghiere se execută la maşini de găurit (cu coloană, radială sau de
masă) piesa de prelucrat rămâne imobilă şi burghiul execută mişcarea principală de
rotaţie, precum si mişcarea secundară de avans, rectilinie. În cazul strungurilor
universale piesa de prelucrat fixată cu dispozitive de prindere pe arborele principal al
maşinii unelte execută mişcarea principală de rotaţie, iar burghiul fixat în pinola
papuşii mobile execută mişcarea secundară de avans rectilinie.
Principiul de lucru al procedeului precum şi elementele secţiunii stratului de aşchiere
sunt exemplificate în figura de mai jos:
Elementele secşiunii stratului de aşchiere se calculează cu relaţiile :
unde: sz-avansul pe dinte, d0-diametrul miezului burghiului
Scule utilizate:
Burghiele- sunt scule aşchietoare utilizate la executarea găurilor din plin, fiind
dintre cele mai răspândite scule.
Trebuie privite ca scule de degroşare, cu toate că, în numeroase situaţii,
găurile burghiate pot fi considerate suficient de precise, astfel încât nu mai necesită
prelucrări ulterioare. Se construiesc, de regulă, cu două tăişuri, aflate permanent în
contact cu materialul prelucrat în timpul aşchierii.
Burghiele sunt realizate din oţel rapid pentru prelucrarea oţelurilor, şi prevăzute cu
plăcuţe din carburi metalice pentru prelucrarea fontei şi pieselor din oţel călit.
- Structura sculei aşchietoare:1- Partea de atac; 2- Partea de calibrare;

3- Corpul sculei aşchietoare; 4- Coada sculei aşchietoare; 5- Partea de transport;

6- Partea de identificare a sculei aşchietoare; 7- Partea de prindere şi de susţinere a
sistemului “sculă aşchietoare”;
 Partea de atac şi partea de calibrare, împreună, formează partea de aşchiere a sculei
aşchietoare. Structura sculei aşchietoare prezentate mai înainte este necesară pentru
maşinile cu comandă numerică. În cazul maşinilor-unelte clasice părţile 5,6,7 pot lipsi.
https://biblioteca.regielive.ro/referate/organe-de-masini/burghierea-largirea-tesirea-
adancirea-lamarea-78088.html
3.4. Frezarea 
Frezarea reprezintă operaţia de prelucrare prin aşchiere executată pe maşini-unelte
numite maşini de frezat, cu ajutorul unor scule aşchietoare cu mai multe tăişuri numite
freze. La prelucrarea prin frezare procesul de aşchiere se realizează prin compunerea a
două mişcări.
• mişcarea principală, de rotaţie a sculei (determină desprinderea aşchiilor) efectuată
cu turaţia n dată de relaţia:
n=1000×V/π×D [rot/min]
unde: - V - viteza de aşchiere [m/min]
- D - diametrul sculei [mm]
• mişcarea secundară, de avans al piesei prinsă în dispozitiv pe masa maşinii-unelte
(determină aducerea unor straturi noi de material in faţa taişului sculei); în funcţie de
direcţie avansul poate fi: orizontal (longitudinal sau transversal) sau vertical.

Fig. Schema de principiu a frezării unei suprafețe plane

a – cu freză cu alezaj; b – cu freză cu coadă
Bibliografie •
 https://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/Tehnologia-prelucrarii-
prin-as47.php
•https://biblioteca.regielive.ro/referate/organe-de-masini/burghierea-largirea-tesirea-
adancirea-lamarea-78088.html

Bibliografie opțională
1. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C., Bazele aşchierii, Ed.
“Gh. Asachi”, Iaşi, 1995  
2. Cozmîncă, M., Panait,
S., Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor – Îndrumar de lucrări practice, Litogra
fia I.P.Iaşi, 1976  
3. Cozmîncă,
M., Scule aşchietoare – Îndrumar de proiectare, Litografia I.P.Iaşi, 1972  
4. Constantinescu C.,
- Teoria prelucrării prin aşchiere pentru mecanică fină, note de curs, Iaşi  
5. Grama L., Bazele tehnologiilor de fabricare in construcţia de maşini, Editu
ra Universităţii “Petru Maior”, Targu – Mureş, 2000  
6. Korka Iosif Zoltan, Bazele așchierii și generării suprafețelor, Ed. Eftimie Mu
rgu Reșița, 2013  
7. Minciu, C., Predicea, N., Bazele așchierii și generării suprafețelor, I.
P. București, 1992  
8. Oprean,
A., ş.a., Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor, E.D.P., Bucureşti, 1981  
9. Romanescu, I., Note de curs și laborator, format pdf., 2017  
10. Teodor V., Bazele proceselor de prelucrare prin aschiere, Galaţi –
2008, Universitatea “Dunărea de Jos”