1

SISTEMUL LOCOMOTOR

MISCAREA - insusire caracteristica tuturor organismelor vii.

o Apartine functiilor de relatie

o Se realizeaza prin intermediul sistemului osteoarticular cu rol pasiv si al sistemului muscular cu rol activ.

SISTEMUL OSOS

- Format din totalitatea oaselor (peste 200, cca 208) legate intre ele prin articulatii. Oasele si articulatiile formeaza scheletul.

- oasele sunt piese dure, rezistente, oarecum elastice, formate din tesut osos compact si spongios, cu inervatie si vascularizatie
proprii.

-scheletul constituie suportul morfologic si functional al muschilor scheletici.

Tipuri de oase dupa forma :

o Lungi – predomina lungimea – humerus, tibie, femur

o Late- predomina latimea si inaltimea – parietal, frontal, occipital, stern, coxal, scapula
o Scurte- cele 3 dimensiuni sunt aproximativ egale ( lungime, latime, grosime)- carpiene, tarsiene
o Sesamoide- situate in grosimea unui tendon – rotula
o Pneumatice – in jurul foselor nazale
o Alungite – predomina lungimea dar nu prezinta epifize si diafiza – claviculele si coastele

Oasele prezinta :

o Corp
o Extremitati
o Suprafete articulare acoperite de cartilaj hialin
o Apofize
o Tuberozitati – create prin tractiuni prelungite
o Santuri si fosete create prin presiunile exercitate asupra osului

Structura unui os lung ( vezi tesutul osos)

o Diafiza este acoperita la exterior de periost format din 3 straturi : extern- cu tesut conjunctiv, cu rol nutritiv,
mijlociu- intermediary, fibros si intern – cu osteoblaste.
o Epifizele – contin tesut osos compact la exterior si tesut spongios la interior. Sunt acoperite de periost – in
portiunila care nu participa la articulatie, si din cartilaj hialin- in portiunile care participa la articulatie.

Osul lat – prezinta 2 lame de tesut compact numite table si intre ele o portiune de tesut spongios numita diploe.

Osul scurt – are structura asemanatoare cu epifiza, cu tesut compact la exterior si spongios la interior.

Prezenta canalului medular in mijlocul diafizei ca si cavitatile din epifize, determina ca oasele sa fie mult mai usoare. Structura
oaselor este o adaptare la functie, in legatura cu factorii mecanici care actioneaza asupra lor. Forma tubulara a oaselor lungi,
dispozitia dupa anumite curbe a lamelelor din tesutul spongios, pozitia osului compact si dispozitia sistemelor haversiene, sunt in
concordant cu directia fortelor de presiune si tractiune ce se exercita asupra lor.

OSTEOGENEZA

o Este procesul de dezvoltare a oaselor.

o Consta in transformarea tesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului in tesutul osos al adultului.
o In perioada intrauterina scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul craniului) si din cartilaj hialin
( scheletul axial, membrele, coastele ). In saptamana 3-4 de dezvoltare embrionara, apar primele procese de
osificare la nivelul claviculei, proces care se continua pe tot parcursul vietii embrionare. Dupa nastere si pana in
jurul varstei de 25 de ani, scheletul se dezvolta, creste in grosime si lungime.

Osteogeneza se desfasoara in 2 etape :

o Osificarea primara – in care predomina procesele constructive. Se finalizeaza cu formarea osului brut,
nefunctional
2

o Osificarea secundara – in care procesele constructive se desfasoara paralel cu cele de distrugere. Se finalizeaza cu
formarea osului secundar, functional.

Din punct de vedere al originii, oasele se impart in :

o Oase de membrana- dezvoltate prin osificare de membrana = desmala= endoconjunctiva

o Oase de cartilaj- dezvolta
o te prin osificare de cartilaj= endocondrala= encondrala

Osificarea de membrana = endoconjunctiva

o Formeaza oasele boltii craniene, partial claviculele (corpul) SI mandibula, oasele fetei, rotula.
o Asigura cresterea in grosime a osului prin periost.
o Se desfasoara in 3 etape :
a. Proteica - consta in multiplicarea celulelor conjunctive ( ce se vor transforma In osteoblaste producatoare de
oseina) in jurul unor centre de osificare din membrane conjunctiva.
b. Minerala – oseina se impregneaza cu saruri de calciu si formeaza substanta osoasa.. ulterior, osteoblastele se
transforma in osteocite, iar osul este invelit de periost. In final se formeaza osul primar , prin fuzionarea
tuturor centrelor de osificare .
c. De remaniere – consta in modelarea structurii osului primar de catre osteoclaste ( se adapteaza functiei).

Osificarea de cartilaj= encondrala

o Formeaza oasele bazei craniului, oasele membrelor, oasele scurte (vertebrele), coaste, stern, clavicule ( partile
laterale)
o Asigura cresterea in lungime a oaselor
o Se desfasoara in 3 etape :
a. De distrugere a cartilajului – celulele cartilaginoase se multiplica, se hipertrofiaza si degenereaza formand niste
cavitati in care patrund muguri de tesut conjunctivo-vascular ( formeaza canalul medular).
b. De osificare – se desfasoara la nivelul tesutului conjunctiv din canale, unde apar osteoblaste ce secreta oseina, aceasta
se va impregna cu saruri de calciu formand substanta osoasa.
c. De remaniere- realizata prin procese de osteoliza ( eliberarea si mobilizarea calciului din oseina urmata de liza oseinei)
si osteoclazie ( distrugerea substantei osoase de catre osteoclaste ). Se finalizeaza cu formarea osului secundar.

Osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive.. raman cartilaginoase pana in
jurul varstei de 20 de ani doar cartilajele de conjugare (epifizo-diafizare). Celulele acestor cartilaje prolifereaza numai spre
diafiza, realizand cresterea in lungime a osului.

Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin numit cartilaj articular.

In jurul varstei de 20-25 de ani, cartilajele de crestere sunt inlocuite cu tesut osos iar epifizele se sudeaza la diafize.

La un tanar, functia osteogena a periostului intrece functia de osteoliza a osteoclastelor, la adult cele 2 functii sunt in echilibru
iar la batrani actiunea osteoclastelor intrece pe cea a osteoblastelor si de aceea canalul medular se largeste iar osul se subtiaza.
Periostul devine fibros.

Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini ( hormon hipofizari, paratiroidieni, tiroidieni, sexuali), vitamine
(A;D;C), enzime, alimente bogate in saruri de calciu.

• SCHELETUL CAPULUI – 22 de oase

o 2 regiuni ; neurocraniu ( 8 oase) si viscerocraniu (14 oase)

NEUROCRANIU – OASELE CUTIEI CRANIENE

o FRONTAL
o OCCIPITAL
o ETMOID
o SFENOID
o TEMPORALE
o PARIETALE

VISCEROCRANIU – OASELE FETEI; contine segmentele periferice ale analizatorilor si primele segmente ale
aparatului respirator si digestiv.
3

o VOMER
o MANDIBULA
o MAXILARE
o PALATINE
o NAZALE
o ZIGOMATICE
o LACRIMALE
o CORNETELE NAZALE INFERIOARE

La nivelul gatului , pe partea anterioara se afla osul hyoid , deasupra laringelui, la baza limbii , nepereche, sub forma de potcoava.

•
SCHELETUL TRUNCHIULUI – format din coloana vertebrala, coaste , stern si bazin.

COLOANA VERTEBRALA

o Este scheletul axial al corpului

o Are un triplu rol : ax de sustinere a corpului, protejeaza maduva spinarii prin canalul vertebral, executa diferite
miscari ale capului si trunchiului.
o Alcatuita din 33-34 de vertebre impartite in 5 regiuni :

Cervical a- 7 vertebre – C1- atlas, C2 – axis, atipice, cu rol in miscarile capului

Toracala – 12 vertebre
Lombara – 5 vertebre
Sacrala- 5 vertebre unite in osul sacrum

Coccigiana – 4-5 vertebre unite in osul coccis

Structura unei vertebre tip

o Corp vertebral – anterior, se articuleaza cu corpul altei vertebre prin discul intervertebral
o Arc vertebral – posterior, legat de corp prin pediculii vertebrali. Acestia prin suprapunere, formeaza orificiile
intervertebrale ( de conjugare) prin care ies nervii spinali.
o Intre corp si arc sunt orificiile vertebrale ( gaurile vertebrale ) care, prin suprapunere, formeaza șî canalul
vertebral.
o Arcul vertebral prezinta 2 tipuri de apofize
• Musculare – pe care se prind muschii; una spinoasa medial si 2 transverse lateral.
• Articulare – cu rol de a articula vertebrele intre ele . sunt 2 superioare si 2 inferioare.
o Structura unei vertebre difera in functie de regiune si rolul indeplinit.

Coloana vertebrala prezinta curburi fiziologice , in plan frontal si sagital:

✓ In plan frontal se numesc scolioze , cu concavitatea la dreapta sau la stanga.

✓ In plan sagital (antero-posterior) :
o Lordoze – cervicala si lombara – concave posterior
o Cifoze- toracala si sacrala – concave anterior.

STERNUL

o Os lat situate median si anterior

o Format din sudarea a 3 regiuni :
- Manubrium sternal – la care se articuleaza claviculele si prima pereche de coaste.
- Corpul sternal- la care se articuleaza celelalte perechi de coaste
- Apendicele xifoid – liber si cartilaginos pana la 40 de ani.

COASTELE
4

- Arcuri osteocartilaginoase situate in partea laterala a toracelui, intinse de la coloana vertebrala toracala pana
la stern. Prezinta posterior un arc osos articulat la vertebrele toracice iar anterior un cartilaj costal.
- Sunt 12 perechi impartite dupa modul de prindere pe stern :
• Adevarate - perechile 1-7, se prind direct pe stern prin cartilaj propriu
• False –perechile 8-10, se prind pe stern prin intermediul coastei a saptea
• Libere sau flotante –perechile 11-12, nu se prind pe stern.

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR.

- Prins de trunchi prin CENTURA SCAPULARA formata din OMOPLAT (SCAPULA )SI CLAVICULA

Clavicula - os lung de forma literei S culcat, articulat lateral cu scapula si medial cu manubriul sternal.

Omoplatul/ scapula – os triunghiular cu baza in sus, articulat lateral cu humerusul.

- Membrul liber ; format din 3 segmente :

- Brat – HUMERUS
- ANTEBRAT- CUBITUS (ulna) SI RADIUS
- MANA – CARPIENE (8), METACARPIENE (5) SI FALANGE (14)- degetul mare –police – cu 2 falange,
restul degetelor cate 3.
-

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

- Prins de trunchi prin CENTURA PELVIANA formata din OASE COXALE. Un os coxal se formeaza
prin sudarea a 3 oase : ILION, ISCHION SI PUBIS. Oasele coxale sunt articulate intre ele anterior formand
simfiza pubiana , iar posterior se articuleaza cu sacrumul formand bazinul osos. Acesta este adaptat la
statiunea bipeda .membrele inferioare preiau greutatea corpului si au rol in locomotie.
- Membrul liber - prezinta 3 segmente :
- Coapsa – FEMUR
- GAMBA – TIBIA SI PERONEU (FIBULA)
- PICIOR - TARSIENE (7), METATARSIENE (5), FALANGE (14)- DEGETUL MARE – HALUCE – 2
FALANGE, RESTUL CATE 3

ROTULA – os triunghiular, situate in grosimea muschiului cvadriceps femural. Pe fata posterioara se articuleaza cu epifiza
distala a femurului.

ROLUL OASELOR IN ORGANISM

1. Parghii ale sistemului locomotor

- Asupra lor actioneaza muschii , asigurand sustinerea corpului si locomotia.
- Cele 3 puncte ale unei parghii sunt : F- forta, data de muschi, S- sprijinul, dat de articulatie, R- rezistenta ,
data de oase.
• Parghia de ordin I- intalnita in articulatia capului cu coloana vertebrala; , articulatia coxofemurala, tibiotarsiana.
Legata de pastrarea echilibrului.
- F-S-R , S- intre forta si rezistenta, care se afla in planuri opuse.
• Parghia de ordin II – la articulatia dintre oasele gambei si picior. Este rara in corp. S – este dupa si in plan opus R si F,
aflate in acelasi plan.
• Parghia de ordin III- la articulatia dintre osul bratului si oasele antebratului, articulatia coapsei pe gamba. / cea mai
frecventa.
2. Protectia unor organe vitale; cutia craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazin osos.
3. Antitoxic – oasele retin substante toxice ( mercur, Pb, F) patrunse accidental in organism si le elibereaza treptat pe cale
renala. Astfel, concentratia sangvina a toxicului scade fiind prevenite efectele nocive asupra organelor. Strontiu-
ramane in oase distrugand maduva si producand anemii grave.
4. Sediul principal al organelor hematopoetice – la copii- toate oasele iar la adulti- numai oasele late , contin maduva rosie
hematogena.
5

5. In metabolismul calciului si fosforului, electrolitilor. Oasele – principalul rezervor de substante minerale din organism.

Compozitia chimica a oaselor

- 20% apa
- 80 reziduu uscat. – matricea organica solida intarita de depozitele de saruri de calciu. 90-95% din aceasta
matrice o reprezinta fibrele de colagen iar 5-10% reprezinta substanta fundamental a (mediu omogen).
Fibrele de colagen impreuna cu substanta fundamentala formeaza oseina.
Fibrele de colagen se extind de-a lungul liniilor de forta, de tensiune, dând osului marea rezistența la tensiune. Sarurile minerale
sunt reprezentate de fosfatul de calciu si de hidroxiapatita- cea mai importanta substanta cristalina.

La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celor din organe , particularitatea fiind marea afinitate a substantei
fundamentale pentru sarurile minerale.

Articulatiile

- Organe de legătură între oase.

- Reprezintă sediul mișcărilor.
- Dupa gradul de mobilitate se impart astfel :
a. SINARTROZE- articulații fixe, imobile
- Nu prezintă cavitate articulară
- Executa mișcări foarte reduse.
- După tipul de țesut interpus între oase astfel :
• Sincondroze – prezintă între oase țesut cartilaginos ( simfizele )
• Sindesmoze – prezintă între oase tesut fibros ( suturile craniene – dințate –între parietale, solzoase- între parietal si
temporal. )
• Sinostoze – prezintă între oase țesut osos, reprezintă sincondroze si sindesmoze osificate cu vârsta.
b. DIARTROZE – cu grad variabil de mobilitate.
• Amfiartroze – articulații semimobile. Prezintă suprafețe plane sau ușor concave. Ex; articulațiile dintre corpurile
vertebrale.
• Artrodii – sinoviale - articulații mobile. Au un mare grad de mobilitate. Mișcările depind de forma suprafețelor
articulare. Se pot realize în jurul unui ax, a 2 axe, 3 axe. Se gasesc la cot, sold, genunchi, glezna.

Elementele structurale ale unei articulatii mobile :

- Suprafete articulare - sunt zone netede, forma sferică, cilindrică, plană. Micșorează frecarea și au rol de
tampon amortizând șocul când asupra unei articulații se exercită o presiune.
- Capsula articulară- fibroasă, subțire, menține în contact suprafețele articulare, împiedică dislocarea.
- Membrana sinovială- conjunctivă, subțire, netedă, lucioasa, transparentă. Învelește tendoane, ligamente și
discurile intraarticulare. Secretă lichidul sinovial ce lubrifică articulația și hrănește cartilajele articulare.
Are aspectul albușului de ou și devine mai fluid când mobilitatea crește. Conține celule fagocitare care
înlătură resturile rezultate din eroziunile articulatiei.
- Cavitatea articulară – este un spațiu virtual cu lichid sinovial.
- Ligamente articulare - sunt ligamente interosoase sau capsulare care nu permit realizarea miscărilor
exagerate.