Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conținutul:
- Cuptoare de ars porțelanul
- Sablatorul
- Paralelograful
Pe partea frontal a aparatului se află tabloul de comandă, incinta accesibilă în poziția ”deschis„ a
aparatului în care pe un suport din material refractar se depune piesa ce urmează a fi supusă
regimului termic și carcasa care închide cuptorul și pe care se află un vizor care permite un control
visual permanent.
Pe una din părțile laterale ale aparatului se află un platou mobil pe care se depune pentru răcire
piesa ce a fost supusă regimului termic.
Tabloul de comandă permite:
- punerea în funcțiune a aparatului printr-un buton de pornire – oprire;
- 100 de programe de utilizare;
- punerea în funcțiune a pompei de vacuum;
- etalonarea vidului și a temperaturii;
- viteza de ridicare a temperaturii pînă la 200C;
- programarea temperaturii de la 50 la 1200C în condiții de vid și în prezența aerului;
- menținerea uniform a temperaturii în interiorul incintei.
Paralelograful
Paralelograful este un aparat folosit în executarea protezelor scheletate și a protezelor culisabile. Cu
ajutorul lui se apreciază pe model, axul dinților restanți, se prelucrează machetele, se prelucrează
piesele protetice și se fixează în poziție corectă unele mecanisme de stabilizare de tipul culiselor și
telescoapelor.
Paralelograful este compus din mai multe piese asamblate, fiecare cu rol definit în funcționalitatea
generală.
Soclul sau baza este un disc metallic cu o masa de circa 2,5 kg, care asigură stabilitatea aparatului.
Pe această bază sunt fixate toate elementele component.
Măsuța de lucru, de formă rotunda, este fixate în centrul soclului pe un con, printr-o articulație în
formă de nucă care-i permite să se incline în toate direcțiile. La marginile măsuței există 3-4 gheare
culisabile care se înfig în soclul modelului și îl rețin fixat în aceeași poziție.
Dedesubtul măsuței există o tijă – piedică a articulației cu care se poate fixa temporar măsuța într-o
anumită poziție de lucru.
Stîlpul vertical are o lungime de 30 – 40 cm și este implantat cu o extremitate pe o margine a
soclului. El susține o parte din elementele mobile ale aparatului.
Brațul orizontal, format din două sau trei segmente articulare în balama, este prins cu extermitate în
formă de inel pe stălpul vertical.
Datorită extermității sale inelare el poate culisa pe stîlpul vertical, ridicîndu-se sau coborînd spre
modelul de examinat. Printr-un șurub se poate fixa temporar într-o anumită popziție. Articulația
segmentelor în balama, îi dă posibilitatea să se apropie sau să se depărteze de măsuță printr-o
mișcare orizontală.
Tija vertical culisabilă, trece prin cealaltă extremitate a brațului orizontal articulat, care are forma de
mufă. Această tijă este paralelă cu stălpul vertical, dar cu multiple poziții. Este mult mai scurtă și
mai subțire decît stîlpul vertical. Ea se poate coborî manual pentru a se apropia de model, iar
revenirea la poziția inițială se face automat, printr-un resort. La extremitatea inferioară a acestei tije
există un sistem de menghină în care sunt fixate piesele anexe.
Există unele paralelografe mai complexe prevăzute și cu o piesă dreaptă acționată de motorul de
tehnică dentară, cu ajutorul căreia se prelucrează prin frezaj microproteze și punți confecționate
protetic, ca și sistemele speciale de menținere, sprijin și stabilizare de tipul culiselor și coroanelor
telescopante.
Alt tip de paralelograf complex este prevăzut cu un micromotor. Izoparalelograful este un aparat
creat special pentru prelucrarea prin frezaj. Piesele accesorii ale paralelografului servesc la
executarea operațiilor de lucru. Acestea sunt, în ordinea utilizării lor, următoarele:
- tija detector, care folosește pentru a constata înclinarea suprafețelor dinților față de un plan
vertical. Cu ajutorul tijei detector se orientează înclinarea măsuței de lucru, pe care este fixat
modelul, pînă cînd dinții propuși ca stîlpi pe care se vor aplica croșete vor prezenta zone retentive.
În această poziție toți dinții sunt dependenți de un ax comun.
- tija grafică, care are la o extremitate un vîrf de creion cu care se trasează ecuatorul tuturor dinților
restanți;
- tijele retentivometrice care are la extremitatea liberă un taler ca o floare de cui, cu marginea de
0,25, 0,50, 0, 75 mm. Cu ajutorul lor se măsoară profunzimea retenției coronare față de axul comun;
- tija răzușă care are la extremitate o lamă verticală, cu ajutorul căreia se radiază ceară în exces,
aplicată pe model sau machetă, realizînd suprafețe plane și paralele;
- portmecanismele de stabilizare, de diverse tipuri, care ajută la poziționarea mecanismelor speciale
folosite la unele proteze scheletate.