Sunteți pe pagina 1din 510
EUMZ ABER H EITM CORINTEENS Pentru a-si salva regatul, o tanara ambitioasa si talentata trebuie si croiasca trei rochii din ZAMBETUL SOARELUI, LACRIMILE LUNII si SANGELE STELELOR... ndeva, la marginile Marelui Drum al Mirodeniilor, Maia Tamarin fucreazi din zori si pama-n seara in pravalia feel UUM ONOmere CaN Te MOT Coy OKC cee a ee Eee nee Re Re QUE MCRL ORCC Cer are) dear in regatul A’landi, astfel de dorinte nu sunt pentru femei. Nici macar pentru cele mai pline de har. Ca femeie, cel mai bun lucru la care poate spera Maia este sa Tatas TIKa TS avantajoasa. COE Te MUL Mn ret mm LL ora E Oa aac Oa aCe Me Te (OCC palat pe maestrul croitor Tamarin, Maia decide sa se deghizeze in barbat si sa indeplineasca sarcina primita in locul tatalui sau, PORE NAS eer oS nee Smear eM eo Re RTT salva familia de siracie si de a scapa de un mariaj pe care nu-l doreste. Lucrurile nu sunt insa atat de simple mela cen ETE Rong CCTM nee MeoReOlE) See A Cee Cs SNE RSC Ferclaleatt a intra in slujba imparatului. OTe tlstelse MAIC cee nt Te el ce (0) Meola es oye suveranului, pare sa isi fi dat seama de minciuna tinerei. Totusi, nimic nu se compara cu provocarea finala: Maia trebuie sa croiasca Cero CCCTEIM EELS CeO: CON Tae Tae Cor Re RON OE CY TEE Te Lar mercer vaLarl tT »O lectura incredibila! De fiecare data cand banuiam incotro se indreapta povestea, ma inselam. O carte pe care o veti citi cu sufletul la gura!” TAMORA PIERCE, au iii Ree ced Pe os OReLa ole mOsm Celt Colectie coordonata de SHauxt AL-~GaREEB ELIZABETH LIM URZEALA ZORILOR Primul volum al seriei SANGE DE STELE Traducere din limba englezi de JORDANA FERENT SI STEFAN FERENT TORINTEENS -2020~ Redactare: Alina Baltac Tehnoredactare: Cristina Gvinda, Mihaela Ciufu ELIZABETH LIM SPIN THE DAWN Text copyright © 2019 by Elizabeth Lim Map copyright © 2019 by Virginia Allyn This translation published by arrangement with Random House Children’s Books, a division of Penguin Random House LLC Toate drepturile asupra editiei in limba romana apartin EDITURII CORINT BOOKS. CORINTEENS este marci inregistratd. ISBN: 978-606-95080-2-2 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale 2 Roméniei Lim, Elizabeth Urzeala zorilor / Elizabeth Lim; trad. din Ib. englezi de Tordana Ferent si Stefan Ferent. - Bucuresti: CorinTeens, 2020 ISBN 978-606-95080-2-2 I. Ferent, Iordana (trad.) TI. Ferent, Stefan (erad.) 821111 Lui Adrian, pentru cd mi-a schimbat viata in cel mai bun mod posibil a3 ae — a. bets ee as Nis ee ar : fare Mls Posios® ‘ - Xs. # oe ae : = Fell Soh | ee , laeete: [nar } fi - + 4) Mirostcmaileigy _ PN a5 QexuNc ON yan) i Valea Sau risers uy feet, hn Shae 7 “ PILSETUL ALARA a « a ING se 4 eget, ana ENSULELE TAMBU == a ed a Aantal a GCEANULMUIVAN Sain Pe a ds imi veti cere si depan cel mai delicat fir, 0 voi face mai iute decit oricine, chiar si cu ochii inchisi. Totusi, dac3 mi veti ruga si spun o minciun3, mi voi balbai si voi sovai. Nu am avut niciodati talent la depinat povesti. Fratele meu, Keton, stie asta mai bine decat oricine. Chiar dacd a ridicat din sprancene o dat sau de dou’ ori in timp ce fi povesteam totul — despre cele trei sarcini imposibile care mi s-au incredintat, despre demonul si fantomele cu care m-am intalnit in cilatoria mea, precum si despre vraja care il inconjura pe impiratul nostru —, fratele meu mi crede. Jn schimb, Baba, tat3l meu, nu. El nu se lasi pacalit de umbrele indiratul carora mi ascund. Vede ci, dincolo de zAmbetul daruit lui Keton, ochii imi sunt rosii si iritati, umflati dupa ore si chiar zile de plans, dar nu isi da seama c&, in ciuda lacrimilor ce mi se usucd pe obraji, inima mea este puternica. 10 ELIZABETH LIM Mi tem si ajung la sfrsitul povestirii mele, pentru ci este plina de piedici pe care nu am avut curajul si le tn- frunt. Tobe risuni in zare. Cu fiecare secundi care trece, batdile lor se aud tot mai aproape, un avertisment tul- bur3tor al putinului timp ce mi-a rimas pentru a lua o hotarare. Dac mi intorc, o las in urmi pe cea care sunt. Nu-mi voi mai vedea niciodat3 familia, nu-mi voi mai zari nicio- dat chipul in oglinds si nu-mi voi mai auzi niciodat3 nu- mele strigat. Dar as renunta la soare, la lund si la stele, dacd asta ar insemna si-l salvez pe el. El este baiatul fara nume, dar ciruia i se spune in o mie de feluri in acelasi timp, baiatul ale cirui mAini sunt patate cu sange de stele. El este baiatul pe care il iubesc. PARTEA INTAI PROBA CAPITOLUL UNU Andva aveam trei frati. Finlei era cel mai mare — cel curajos. Nimic nu il inspaimAnta; nici paianjenii, nici acele si nici loviturile bastonului lui Baba. Era cel mai iute dintre noi, cei patra copii, suficient de iute, incat si prind& o musca doar cu de- getul mare si un degetar. Dar atitudinea lui cutezitoare se impletea cu o poftd nebuna de aventur3. Finlei dispretuia indatorirea de a munci in privalia noastra, croind rochii si carpind c4masi cat era ziua de lungi. Si, pentru cd nu era atent cand folosea acul, avea degetele vesnic bandajate din cauza intepiturilor, iar munca ij era distrus’ de cusdturile inegale, pe care trebuia si le descos si si. le refac asa cum trebuie ca si-I scap de dojenile lui Baba. Finlei nu avea rabdarea necesara pentru a deveni croi- tor, precum Baba. Sendo avea rabdare, dar nu pentru cusut. Cel de-al doilea frate al meu era poetul familiei, asadar singura tesdturd pe care o iubea era cea din cuvinte, mai ales cand 14 EvtzaseTH Lim era votba despre ocean. Sendo spunea povesti despre vesmintele desavarsite pe care Baba le croia, folosindu-se de imagini atat de minunate, ci toate doamnele din oras se inghesuiau si le cumpere, doar ca si descopere mai apoi ci aceste haine nici macar nu existau. Drept pedeapsd, Baba il trimitea pe pontonul din spa- tele privaliei noastre si descurce firele de pe gogosile vier- milor de matase. Adeseori, ma furisam si eu acolo ca si-i ascult povestile despre ceea ce se afla dincolo de nemir- ginirea apelor. — Ce culoare are oceanul? mi intreba Sendo. — Oceanul este albastru, prostutule! Cum altfel? — Cum vei fi cel mai bun croitor din A’landi daci nu cunosti culorile? insista Sendo, clitinand din cap si ari- tand spre ap. Priveste din nou! Uit3-te spre adAncul lui! — Are culoatea safirului, spuneam eu, cercetand cres- tele domoale si adanciturile stralucitoare ale apei. Are culoarea safirului, precum pietrele pretioase pe care lady Tainak le poart in jurul gatului. Dar se distinge si o urmi de verde... un verde jad, Iar spuma striluceste ca perlele. Sendo z4mbea. — Acum e mai bine, spunea el in timp ce imi cuprin- dea umerii cu un brat si mi strngea la piept. intr-o bun’ zi, noi doi vom naviga pe mri. Si vei vedea albastrul din toat& lumea. Datoriti lui Sendo, albastru era culoarea mea prefe- rat, culoarea care inviora albul peretilor odaii cand des- chideam fereastra in fiecare dimineat& si ziream oceanul strilucind in lumina soarelui. Safir sau ceruleu, Azur. Urzeala zorilor Is Indigo. Sendo mi invata cum si privesc, astfel incAt si observ nuantele, si disting cel mai tern maro, dar si cel mai stralucitor roz, remarc4nd cum lumina putea s4 pre- schimbe aceeasi culoare intr-o mie de-feluri. Sendo se simtea atras de ape, nu de croitorie, precum Baba. Keton era cel de-al treilea frate al meu si cel mai apro- piat de mine ca varst4. Cantecele si glumele lui ne faceau pe toti si radem, indiferent c&t de sumbri ne-ar fi fost dispozitia. Keton didea mereu de necaz, pentru ci vop- sea mitisurile in verde in loc de violet, pentru ci pasea nepisator, cu sandalele murdare, pe rochiile proaspat cal- cate, pentru ci uita sa ude duzii si pentru c4 niciodat’ nu risucea firul indeajuns de subtire ca Baba s’-I tricoteze intr-un pulover. Banii fi alunecau printre degete precum apa. Dar Baba il iubea cel mai mult, chiar dac&’ Keton nu avea calitAtile necesare pentru a deveni croitor. Apoi, veneam eu, Maia. Fiica ascultdtoare. Primele mele amintiri sunt legate de mama, alSturi de care sti- team mulrumiti pe cAnd lucra la roata de tors, in timp ce ti ascultam pe Finlei, Sendo si Keton, care se jucau afar’. in timp asta, Baba mi invita si depin firul tors de mama, ca si nu se incurce. imi doream foarte mult si devin croitor: am invatat si bag ata in ac inainte de a face primii pasi si si insailez perfect inainte de a rosti primele cuvinte. Iubeam lucrul cu acul si eram fericit’ si deprind meseria lui Baba in loc s& ies cu fratii mei. Pe lang’ toate acestea, cand Finlei m-a invatat s& lovesc cu pumnii $i 4 trag cu arcul, intotdeauna 16 EvizaneTH Lim ratam tinta. Chiar daci eram captivati de basmele si de povestirile cu fantome ale lui Sendo, niciodat3 nu eram in stare si inventez ceva. Si mereu mi lasam inselatd de farsele lui Keton, indiferent cat de des fratii mei mai mari mi avertizau in privinta acestora. Baba imi spunea cu mandrie ci m3 niscusem cu acul intr-o mani si cu foarfeca in cealalta. Ca, dacd nu m-as fi nascut fat, as fi putut deveni cel mai apreciat croitor din A'landi, un meserias la mare cAutare printre negustorii de pe © coasti pe cealalt a continentului. — Valoarea unui croitor nu se m3soari prin faima sa, ci prin fericirea pe care o aduce, spunea mama, obsetvand cum mi dezamigeau vorbele lui Baba. Tu vei pastra fi- rele familiei noastre laolalta. Maia. Niciun alt croitor din lume nu poate face asta. fmi amintesc ci ti zambeam larg. Pe atunci, tot ce imi doream era ca familia mea sa fie fericiti si com- pleti — mereu. Dar, mai apoi, mama a murit, si totul s-a schimbat. Noi locuiam in Gangsun, un oras important de-a lungul Marelui Drum al Mirodeniilor, iar pravalia noastri ocupa jumatate de stradi. Tata era un meserias respectat, cunos- cut peste tot prin partea de miazizi a tinutului A’landi pentru priceperea sa la croitoria pentru femei. Dar vremuti grele s-au abitut asupra noastra, cici moartea mamei a scos la iveala prima fisurd in vointa de fier a lui Baba. Acesta a inceput si bea fark masur’, un mod de a-si ineca amarul, spunea el, dar nu a durat mult, pentru c4, in durerea lui, tata si-a inrAutapit starea sindtitii pana’ cand Urzeala zorilor 7 nu a mai fost in stare si pun strop de alcool pe limba. Curand, s-a intors la truda din pravalie, dar nu a mai fost niciodat’ cel dinainte. Musteriii au observat de indat’ o scidere a calititii lucrurilor cusute de Baba si au vorbit despre asta cu fratii mei, ins& Finlei si Sendo nu i-au spus niciodat’, pentru ci nu au avut inimi si o faca, Dar, cu ceva vreme inainte de izbucnirea Razboiului celor Cinci Ierni, cand aveam vreo zece ani, Finlei J-a convins pe Baba si pirisim Gangsun si s4 ne mutim intr-o casi cu pravalie. in Port Kamalan, un oras de coast mic, care se inalta de-a lungul Marelui Drum al Mirodeniilor. Aerul proaspit avea si-i fac bine lui Baba, insistase el. Noul nostru cimin se afla Ia colrul strizilor Yanamer si Tongsa, vizavi de o pravalie unde se faceau thietei atat de lungi, ci te puteai situra doar cu unul, si o brutirie care vindea cele mai bune chifle pregitite la abur si painici cu lapte — cel putin, asa le simteam noi gustul, eu si fratii mei, atunci cand eram infometati, ceea ce se intimpla deseori. Dar ceea ce imi plicea cel mai mult era privelistea pe care © oferea oceanul. Uneori, in timp ce urmiream valurile rostogolindu-se de-a lungul digurilor, ma rugam in secret ca apele sale si vindece inima frantS a lui Babs, asa cum, incet, incet, o vindeca pe a mea. Afacerea mergea cel mai bine vara si iarna, cand toate caravanele care se deplasau spre risArit sau spre apus, pe Marele Drum al Mirodeniilor, se opreau in Port Kamalan 8 se bucure de clima noastra blanda. Pravalioara lui Baba depindea de aprovizionarea constant cu indigo, softan si 18 EvzaseTH Lim octu, culori pentru vopselele noastre. Orasul era mic, asa cA nu faceam numai haine, ci vindeam si tesdturi si ate. Trecuse mult timp de cAnd Baba nu mai croise o rochie demni de o mare doamni, iar cand a inceput razboiul, oricum, afacerea noastr’ nu prea mai mergea. Ghinionul s-a tinut scai de noi in noul cimin. Port Kamalan era suficient de departe de capitali, inc4t imi imaginam ci fratii mei nu aveau si fie niciodat& recrutati pentru rizboiul civil care devastase A’landi. fnsi ostilitatile dintre tanarul impSrat Khanujin si shansen, cel mai puter- nic razboinic din tar3, nu dideau semne de calmare, iar suveranul avea nevoie de tot mai multi oameni care si lupte in armata sa. Finlei si Sendo erau majori, asa ci au fost recrutati inaintea altora. Pe atunci eram asa de tandra si de ne- coapti, incat consideram de-a dreptul romantica ideea de a merge la razboi. Sa ai doi frati care devin soldati parea ceva onorabil. : fn ziua de dinaintea plecirii lor, eram afar’ si pictam pe o fasie de bumbac alb. Polenul din florile piersicilor care mirgineau strada Yanamer m-a facut s& stranut si, astfel, am impristiat ultimul indigo scump al lui Baba pe fustd. Finlei a ras de mine si mi-a sters picdturile de vopsea de pe nas. — Nu te agita, mi-a spus el in timp ce incercam dis- petati si salvez c4t mai mult din vopsea. — Cost4 optzeci de jeni douizeci si opt de grame! Si cine stie cind se vor intoarce negustorii de vopsele? am Urzeala zorilor 19 mormiit, continuand si imi curat fusta, Este mult prea cald acum si strabat’ Marele Drum al Mirodeniilor. — Atunci iti voi cumpira eu in timpul calatoriilor mele, a spus Finlei, inclinandu-mi usor barbia spre el. Am de gand sa vad tot tinutul A’landi cAnd voi fi soldat. Poate ci mi voi intoarce general. — Sper ca nu vei fi plecat atat de mult timp! am comentat. . Fata lui Finlei a devenit serioas’, iar privirea i s-a in- tunecat in timp ce mi-a dat la o parte de pe chip o suviti din pirul meu ciufulit de vant. — Ai grija de tine, sori! a rostit el cu umor si, in acelasi timp, cu tristete in voce. Nu te osteni muncind, ca s4 nu... — ... devii zmeul care nu va zbura niciodat’, am ter- minat eu pentru el. Stiu! Finlei mi-a mangiiat usor obrazul. — Nu-l pierde din ochi pe Keton! Asigur3-te ci nu da de necaz! — Ai grija si de Baba! a adaugat Sendo, venind in spa- tele meu, dup& ce rupsese din copacii de lang privalie © floare, pe care mi-a pus-o la ureche. Si nu uita de ca- ligrafie! Voi reveni curand ca si mi asigur ca scrisul tau de m4ni s-a imbunatitit, a completat el, ciufulindu-mi parul. Acum tu esti st3pana casei. Mi-am inclinat capul ascultatoare. — Da, fratilor! — O faci si sune de parcd nu sunt bun de nimic, a in- tervenit Keton, dar Baba a strigat la el sd-si termine treaba, iar el a sarit ca ars, 20 EvzaBeTH L™ Un zambet s-a itit pe fata serioasi a lui Finlei. — Poti dovedi contrariul? Keton si-a pus miinile in solduri si toti am izbucnit in ras. — Vom vizita locuri indepartate cu armata, a spus Sendo cu mana pe umirul meu. Ce pot s3-ti aduc? Vop- sele din Gangsengul de Apus, poate? Sau perle din portul Majestic? — Nu, nu, am raspuns. Vreau doar si veniti acasi in siguranti. Am4ndoi, am adZugat, apoi m-am oprit. — Ce e, Maia? m-a indemnat Sendo si vorbesc. Obrajii imi ardeau si mi-am coborat privirea si-mi privesc miinile. — Daci ajungeti sd-1 vedeti pe imparatul Khanujin, arn inceput eu incet, desenati-i portretul, vreti? iau umerii. — Asadar ai aflat de la fetele din sat cat de aratos este? Toate aspira s3-i devin’ una dintre concubine. M-am simtit atat de stingherit4, cA nici nu J-am putut privi. — Nu mi intereseaz4 si devin concubina. — Tu nu vrei s& locuiesti in unul dintre cele patru palate ale sale? a intrebat Keton sarcastic. Am auzit ca are cAte un palat pentru fiecare anotimp. — Keton, ajungel I-a dojenit Sendo. — Nu mii intereseazi palatele sale, am spus, intor- cA4ndu-mi privirea de la fratele meu cel mai mic spre Sendo, ai c4rui ochi striluceau de bunitate si, pentru Urzeala zorilor 21 c& intotdeauna fusese fratele meu preferat, am stiut cA intelegea. Vreau si stiu cum arati ca si pot deveni croito- rul siu intr-o buni zi, croitorul imperial. Keton a facut ochii mari, auzind confesiunea mea. — Asta este la fel de probabil ca a deveni concubina lui! Finlei si Sendo I-au privit cu furie. — Foarte bine, atunci! a promis Sendo, atingandu-mi pistruii de pe obraz, pistrui pe care doar doi din familie ii aveam, ca urmare a orelor noastte de visare cu ochii deschisi sub razele soarelui. Un portret al imparatului pentru talentata mea sora, Maia. L-am imbritisat si, chiar daci imi dideam seama cA ce- rerea mea era foarte nechibzuit’, o consideram, in aceleasi timp, realizabila. Dacd as fi stiut cd eram pentru ultima oard toti patru impreuni, nu le-as fi cerut nimic. Dot ANI MAI TARZIU, Baba a primit o instiintare care ne in- forma ci Finlei fusese ucis in batalie. Emblema imperial’, aplicat in josul scrisorii, era la fel de rosie ca sAngele proas- pat varsat si pecetluit’ in grabi, asa incat literele care formau numele imp&ratului Khanujin erau patate. Chiar si dupa foarte multe luni, amintirea imi umplea ochii de lacrimi. Apoi, intr-o noapte, firi si prevind pe nimeni, Keton a plecat si se aliture armatei. A Jasat doar un bilet maz- galit in grabi deasupra rufelor pregitite de spalat pentru dimineati, stiind ci va fi primul lucru pe care am sa-l vid cand mi voi trezi. 22 EuzaseTH Lim N-am fost bun de nimic prea mult timp. Am de gand sé-1 gasesc pe Sendo $i sd-l aduc acasa. Ai grija de Baba! Ochii mi s-au umplat de lacrimi in timp ce mototo- leam biletul in pumn. Ce stia el despre lupti? La fel ca mine, era subtire ca o trestie, dar nu indeajuns de puternic si tind piept vantului. Nu putea cumpira orez la piat’ fara si fie tras pe sfoari si mereu incerca si iasi basma curati dintr-o bataie. Cum avea el si scape teafir dintr-un razboi? Pe deasupra, eram furioas’ ci n-am putut merge cu el. Daci Keton considera ci el nu fusese bun de nimic, eu in ce ape mi scildam? Nu puteam lupta in armati. fn plus, in ciuda miilor de ore pe care le petrecusem cos4nd si de- senand modele ca sa le vand, nu puteam deveni niciodat’ maestru croitor $i nici nu puteam prelua vreodati fraiele afacerii lui Baba. Eram fata si cel mai bun lucru la care puteam spera era si inchei o cisatorie avantajoasi. Baba nu a vorbit deloc despre plecarea lui Keton si nu avea si vorbeascA despre cel mai mic ftate al meu luni in sir. Dar i-am vizut degetele devenind la fel de tepene pre- cum pietrele, astfel inc&t nu se puteau intinde nici macar si tin’ o foarfeci. fi petrecea zilele cu ochii afintigi asu- pra oceanului, pe cand eu mi ocupam de afacetea noastra deloc rodnici in ultima vreme. Era de datoria mea si fac pravalia si mearg’, si mA asigur ci fratii mei aveau un camin la care si se intoarc’. Nimeni nu mai avea nevoie de haine scumpe, nu in timp ce fara era micinati de conflicte. fn consecinti, fi- ceam cimési de c4nep’ pentru pescarii din vecini si rochii Urzeala zorilor 23 de in pentru sotiile lor sau torceam inul in fire subtiri cu care reparam hainele soldarilor aflati in trecere. Pescarii ne ofereau capete de peste si saci cu orezin schimbul muncii mele, iar mie nu mi prea corect s4 pretind plat soldatilor. Spre sfarsitul fiecdrei luni, ajutam femeile care pre- giteau ofrande pentru cei riposati — de obicei, imbrica- minte de hartie, care era complicat de cusut — si le arda in fata altarelor de rugiciune in onoarea strimosilor lor. Am tighelit hartie in pantofii negustorilor in trecere prin oras si sitaguri de monede in braie, ca si se pazeascd de hotii de buzunare. Am reparat chiar si amulete pentru cilStorii care m3 rugau sa o fac, desi nu credeam in magie. Nu pe vremea aceea. In zilele cand nu era treaba de facut, iar proviziile noastre de grdu si orez erau pe sfarsite, imi scoteam cosul din ratan si il umpleam cu cAteva bobine de ata, un cupon de muselin si un ac. Cutreieram strazile, mergind din usd in usd, si intrebam daci avea cineva nevoie de reparat sau de carpit. fn port acostau putine nave. Strizile goale erau acope- rite de praf si umbre. Lipsa de activitate nu mi deranja la fel de mult ca in- talnirile neplicute pe care incepusem si le am in drumul meu spre casi, De obicei imi plicea sa intru in brutiria aflata vizavi de pravalia noastri, dar, in timpul rizboiului, lucrurile s-au schimbat. Pentru cA atunci cand.mi intor- ceam spre strada Yanamer, Calu, fiul brutarului, se afla acolo si mi astepta. 24 EvzaseTH Lim Nu-mi plicea Calu. Nu pentru cd nu fusese Inat in armati, cdci nici nu putea, avand in vedere ca nu trecuse examenul medical imperial, ci pentru ci, de indat4 ce am implinit saisprezece ani, i-a intrat in cap ideea cd urma si fiu sotia lui. — Nu-mi place si te vid milogindu-te s4 muncesti, mi-a spus Calu intr-o zi, Mi-a facut semn cu mana din interiorul brutiriei ta- talui siu. Aroma de pine si prajituri era purtatS de vant dincolo de usi, iar mirosul de drojdie, de faina de orez fermentati, de alune prijite si de seminte de susan imi lisa gura ap’. — Este mai bine decat s4 flimanzesti. Calu si-a sters pasta de fasole rosie din palma. Transpiratia de pe tample a picurat in bolul cu aluat de pe masa. Jn mod firesc, momentul m-ar fi facut si stramb din nas — daci tatil lui Calu ar fi vazut ce neglijent era, Lar fi dojenit —, dar imi era prea foame ca si-mi pese. — Daci te-ai cis’tori cu mine, n-ai ribda de foame niciodata. Obriznicia lui m-a facut s4 mi jenez cand m-am gan- dit cu groazi la Calu atingandu-mi, la nasterea copiilor lui, la ramele mele pentru broderie adundnd tot praful din lume si la hainele lipicioase de la zahir. Mi-am inabusit un fior. — Ai avea mereu de mAncat din belsug, la fel si tatal tiu, a insistat Calu, lingandu-si buzele si zambind cu dintii galbeni ca untul la vedere. Stiu c&t de mult iti plac Urzeala zorilor 25 aluatul de foitaj al tatalui meu, chiflele pregitite la abur cu past de lotus si cele cu nucd de cocos, Stomacul mi-a dat semne de neribdare, dar n-am Lisat foamea si mi copleseasca. — Te rog, inceteazi cu cererea asta! R4spunsul meu nu se va schimba. Calu s-a enervat. — Esti prea bund pentru mine, nu? — Trebuie sd tin pravalia tatei, am spus, incercand s4 fiu amabila. Tata are nevoie de mine. — O fata nu tine o privalie, a spus el, deschizind cosul de gitit la aburi ca si scoata ultimul rand de chifle din care, de obicei, ne oferea, mie si lui Baba, cAteva, dar nu $i in ziua aceea. Ai putea fi o bun croitoreas’ — cea mai bun din sat —, dar, cu fratii tai plecati si lupte pentru impirat, nu prea este timp si fii rationala si si te asezi la casa ta, nu-i aga? a mai spus el, intinzand mina dupa mana mea, cu degetele lui umede si pudrate cu fain’. Gandeste-te la sinatatea tatAlui tau, Maia! Esti egoist3. Ai putea si-i oferi o viati mai bun’. M-am retras brusc, jignit’. — Tatal meu nu ar renunta niciodati la pravilie. Calu s-a infuriat. — Va trebui sa renunte de vreme ce nu poti continua si o tii de una singura. Ai slabit, Maia. Sa nu crezi ci nu am observat, a ras el batjocoritor si cu asprime in urma refuzului meu. D3-mi un sarut $i iti voi arunca o chifla! — Nu sunt c4ine, am spus, tinand capul sus. 26 EuzaseTH LIM — Ah, acum esti prea mandr s4 ceri, nu? fei vei lisa tatal si moar de foame, pentru ci esti foarte aroganti... Nu-I mai ascultam. Am plecat fugind din brutirie si am navalit ca o furtund pe strad’. Stomacul scotea din nou zgomote in timp ce tranteam dup mine usa pravaliei lui Baba. Cea mai dificila parte a fost faptul ci am recu- noscut in sinea mea ci eram egoista. Se cédea s4 mA mirit cu Calu, Dar doream si-mi salvez familia singurd, aga cam spusese mama. M-am pribusit lang usa casei. Dar daci nu reuseam? Baba m-a gisit acolo, suspinand incet. — Ce s-a intamplat, Maia? Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat in picioare. — Nimic, Baba. — Ti-a cerut Calu din nou si te casatoresti cu el? — Nici vorbi, am rispuns, evitind intrebarea. Noi... — Calu este un baiat bun, a spus el, dar doar atat... un biiat. Si nu este demn de tine, a adSugat tata, invar- tindu-se in jurul ramei mele pentru broderie in timp ce studia dragonul la care lucram. Se muncea mai greu pe bumbac decat pe mitase, dar eu mA striduisem si prind toate detaliile: solzi asem’- natori cu ai crapului, gheare ascutite si ochi de demon. Mi-am dat seama ci Baba era impresionat. — Meriti mai mult, Maia! Mi-am intors privirea. — Cum si merit mai mult? Nu sunt barbat. — Daca ai fi barbat, te-ar fi trimis la rizboi. Zeii te au in paza lor. Urzeala zorilor 27 Nu |-am crezut, dar, de dragul lui, am incuviintat cu o miscare din cap si mi-am sters lacrimile. Cu cAteva saptimAni inainte de a implini optsprezece ani, a venit vestea bund: imp&ratul a anuntat un armistitiu cu shansen-ul. Razboiul celor Cinci Ierni se incheiase, cel putin deocamdata. Dar bucuria noastri s-a preschimbat rapid in tristete, pentru c4 a sosit o alti instiintare. Una cu pecetea rosie ca sangele. Sendo murise, luptand in munti, cu doar doud zile ina- inte de armistitiu. Vestea I-a diramat pe Baba. A ramas toati noaptea ingenunchiat in fata altarului, leginand pantofii pe care mama ii ficuse pentru Finlei si Sendo cand erau tineri. Nu m-am rugat al3turi de el. Eram prea furioasi. Macar daca zeii I-ar fi putut proteja pe Sendo inc’ doui zile! inca doui zile! — Micar rizboiul nu mi-a luat toti fii, a baiguit Baba, batandu-mi cu palma pe umir. Trebuie si rim4nem pu- ternici pentru Keton. Da, mai era Keton. Fratele meu cel mai mic s-a rein- tors acasi dupa o luni de la incheierea armistitiului. A sosit intr-o ciruta, tinandu-si picioarele intinse, in timp ce rotile sc&rt&iau pe drumul de pim4nt. Parul fi fusese tuns scurt si slabise atat de mult, incat abia |-am recu- noscut. Dar ceea ce m-a facut s4 tresar au fost umbrele din ochii lui, aceiasi ochi care candva scAnteiasera datorita glumelor si strengiriilor. — Keton! am strigat. 28 ExzaseTH LIM Am alergat spre el cu bratele deschise in timp ce la- ctimi de fericire imi curgeau pe obraji. Pana cand mi-am dat seama de ce stitea el intins acolo, sprijinit de sacii cu orez $i faina. Mahnirea mi-a tiat respiratia. Fratele meu nu mai putea merge. M-am urcat in c4rutd si l-am cuprins cu bratele. M-a imbrStisat si el, dar cu privirea lipsiti de orice expresie. Rézboiul ne luase mult. Prea mult. Am crezut cd imi im- pietrisem destul inima dup’ moartea lui Finlei si, apoi, dupa disparitia lui Sendo — si fiu puternici de dragul lui Baba. Dar, in ziua aceea, cind Keton s-a reintors acasi, 0 parte din mine s-a frant. Am fugit in camera mea si m-am ghemuit langi perete. Am cusut pani cind degetele mi-au s4ngerat, iar durerea mi-a inabusit suspinele care mi distrugeau. Dar pani in dimineata urmitoare, m-am pus pe picioare. Trebuia si am grija de Baba, Si acum si de Keaton. Cinci ierni, iar eu crescusem fri si-mi dau seama. Eram la fel de inalt3 precum Keton, iar parul meu drept si negru semina cu al mamei. Alte familii cu fete de varsta mea angajau pefitoare sa le giseasca soti. Si familia mea ar fi procedat la fel, dac3 mama ar fi fost in viatd, iar Baba ar fi rimas un croitor de succes. Zilele acelea insi trecusera de multa vreme. C&nd primivara a sosit, imp&ratul a anuntat ci urma s& o ia de sotie pe fiica shansen-ului. Razboiul cel mai san- geros din A’landi se incheia cu o nunta intre imp&ratul Urzeala zorilor 29 Khanujin si fiica dusmanului siu. Eu si Baba nu doream s& sirbatorim evenimentul. Totusi, era o veste bund. Pacea depindea de armonia dintre imparat si shansen, Speram ci o nunti regal avea si rezolve neintelegerile dintre ei si si aduci mai multi vizitatori care c4létoreau de-a lungul Marelui Drum al Mirodeniilor. in ziua aceea, am dat cea mai mate comandi de mitase pe care ne-o puteam permite. Era o achizitie riscant’, dar nidajduiam si era absolut necesar ca afacerea si se invioreze inainte de venirea iernii. Visul meu de a deveni croitor pentru impirat se pre- schimbase intre timp intr-o amintire indepartat’. Singura noastr4 surs de venit in clipa aceea era talentul meu la lucrul cu acul. Am acceptat ci urma sa riman in Port Kamalan pentru totdeauna, resemnati in coltul meu din pravalia lui Baba. Mi inselam. CAPITOLUL DOI cuverturd de nori cenusii si grosi riticea pe cer, dus& de vant. Erau atat de indesati, ci abia ziream lumina din spatele lor. Era o zi mohoratd, ciudati, pentru inceputul de var’, dar far’ nicio picitur’ de ploaie, astfel ci imi continuam treburile matinale, ca de obicei. Aveam sub brat o scari pe care si mi urc si verific fiecare dud care crestea in mica noastri curte. Viermi de mitase albi, filiformi, se hrineau cu frunze, dar nu erau gogosi de adunat in ziua aceea. Viermisorii mei nu pro- duceau mult in timpul veri, asa ci nu eram foarte ingri- jorata ci rim4neam cu cosul gol. fn timpul rizboiului, m&tasea fusese foarte scump4, iar pravalia noastri nu produsese suficienti pentru van- zare, astfel ci cea mai mare parte a afacerii se bazase pe in si canep’. Lucrul cu tesdturi aspre imi pistrase degetele agile si arta, vie. Aveam speranta cA foarte curand avea s& soseasc4 si comanda mea. — Baba! am strigat eu, plec la piata. Vrei ceva? Urzeala zorilor 31 Niciun rispuns. Probabil ci mai dormea. De la intoar- cerea lui Keaton acasi, stitea mereu pnd tarziu si se ruga la altarul familiei. Mica noastra piati era mai aglomerati ca niciodat’, dar negustorii ambulanti nu negociau preturile. Am luat-o incetisor, sperand ci mi va ajuta si evit pe cineva anume in drum spre casi. Dar, asa cum mi temeam, Calu se afla acolo. — Lasi-mi si te ajut! a spus el, intinz4nd mina dupa cosul meu. — Nu am nevoie de ajutor. Calu a apucat brusc mAnerul si J-a tras. — Vrei si incetezi si mai fii atét de incipat4nar’, Maia? — Fiiatent! Vei risturna totul! fndata ce Calu a slabit stransoarea, i-am smuls cosul si am dat buzna in pravalia noastra. Am inchis usa si am inceput sa golesc cosul: suluri de in si muselina, carnete mici pentru schite, c4teva portocale, o pung3 cu pier- sici galben-roz oferiti de vecinii nostri, ochi de somon (preferatii lui Baba), icre de ton si un sac mic cu orez. Fusesem atat de ocupata si scap de Calu, ca abia in clipa aceea am zirit trisura opritd pe partea cealalti a strazii si omul care astepta in pravalia noastra. Era un zdrahon de barbat, care ficea o ditamai umbra. Ochii mi-au ritacit peste tinuta lui, identificind nastu- rele de alamé care lipsea dintre fratii sii pe haina de ma- tase albastru intens. Aveam tendinta sA fiu mai atenta la vesmintele oamenilor decat la fetele lor. 32 EuizaseTH Lim Mi-am indreptat umerii. — Buni ziua, domnule! am rostit eu, dar barbatul nu s-a grabit si imi raspunda la salut. Omul cu pricina parea foarte ocupat s4 se uite prin pravalie cu dispret. Obrajii imi ardeau de rusine. in spatele tejghelei era tmpristiat material textil pe podea, iar o fasie de bumbac ce urma si fie pictat de mani at4rna piezis pe raftul cu vopsele. Cu ani in urma, concedi- aserim tot ajutorul din afara si nu mai dispuneam de bani sa angajam servitori pentru curatenie. Eu, una, incetasem si mai observ panzele de pianjen de pe la colturi, iar florile de piersic pe care vantul le miturase prin usi stdteau risipite in cele din urmi, privirea barbatului s-a rotit din nou spre mine. Mi-am dat la o parte prul din ochi $i mi-am aruncat coada peste umér in incercarea de a mi face mai prezentabila. Apoi am facut o pleciciune, ca si cum bunele mele maniere ar fi putut compensa in vreun fel imperfectiunile pravaliei. Am incercat din nou. — Bund ziua, domnule! Cum pot si va ajut? fn sfargit, birbatul a facut un pas spre tejgheaua mea. Un pandantiv mare de jad, in form de evantai, se balansa de lang’ esarfa lui, cu un pompon urias, rosu, facut din gnururi mit&soase innodate. Un functionar imperial. Totusi, nu purta tunica tipicd gri cu bleumarin pe care majoritatea functionarilor imperiali © purtau. Nu, era un eunuc. Ce ciuta unul dintre eunucii Majestatii Sale in acel loc? Urzeala zorilor 33 M-am uitat in sus, mAsurand cu privirea ochii lui bulbucati si barba potrivitd cu precizie, care nu izbutea s4-i ascunda linia arcuita si dispretuitoare a buzelor. EI si-a ridicat barbia. — Esti fitca lui Kalsang Tamarin. Am incuviintat. Tamplele imi erau transpirate dup3 iesirea la piata, iar mirosul portocalelor abia cumpi3rate imi ficea stornacul si se revolte. Zgomotos. Eunucul a strambat din nas si a spus: — Majestatea Sa Imperiali, imp4ratul Khanujin, cere tatalui tau sa fie prezent la Palatul de Vara. Surprins4, am scipat din méni cosul pe podea. — Tatal... tatal meu este onorat. Ce doreste Ma- jestatea Sa Imperiala de la el? Functionarul imparatului si-a dres glasul. — Timp de multe generatii, ai ti au slujit familia im- periali in calitate de croitori ai curtii, Avem nevoie de serviciile tatalui tau. Lordul Tainak |-a recomandat in mod deosebit. Inima bitea si imi sari din piept pe cind mintea se gtibea si-si aduci aminte tinuta pe care o ficusem pentru lady Tainak. Ah, da, o tunic si o fust& din cea mai find mitase, cu magnolii si cocori pictati manual. Comanda fusese o adevarati mana cereascA in timpul iemnii, iar eu impartisem cu mare atentie banii primiti, astfel incat acestia ne asiguraseri hrana saptimAni la rand. Nu aveam nevoie de detalii ca si fiu sigur cd sarcina aceea avea si-mi salveze familia. Visul de a coase pentru imparat mi s-a infiripat din nou in minte. 34 EvizaseTH Lim — Ah, rochia lui lady Tainak! am spus, musc4ndu-mi limba fnainte de a dezvalui ci eu o faicusem gi nu Baba. Ce serviciu ar putea Majestatea Sa si-i ceara tatalui meu? am intrebat, nereusind si-mi ascund emotia $i curiozitatea. Eunucul a privit incruntat, deloc multumit de indraz- neala mea. — Unde. este el? — Domnule, tatil meu nu se simte bine, dar as fi feri- cita sd transmit instructiunile Majestatii Sale... — Atunci voi vorbi cu fratele tau. Am preferat s nu-i iau in seamé insulta. — Fratele meu s-a reintors recent din Razboiul celor Cinci Ierni si se odihneste. Eunucul si-a pus miinile in solduri. — Fato, spune-i tatalui thu si vind, inainte si-mi pierd rabdarea si si informez c4 a ignorat cu insolenti o convocare de la tmparat! Mi-am tuguiat buzele si am facut rapid o pleciciune. Apoi, m-am repezit s4-I gisesc pe tata. Ca de obicei, stitea ingenuncheat langi micul altar de lang’ soba noastra de bucitirie, tindnd in mina bete subtiri de tamiie. Se inclina de trei ori, cAte o dati pentru fiecare dintre cele trei sculpturi diferite reprezentand-o pe Zeita Mami, Amana. Mama pictase statuile zeitei Amana cAnd eram copil. O ajutasem si deseneze rochiile divine ale zeitei: una cu soa- tele, una cu luna si una cu stelele. Acele statuete erau prin- tre putinele lucruri pe care le aveam si care fi apartinusera mamei, iar Baba se ruga la ele in fiecare zi i mult timp in Urzeala zorilor 35 noapte. E] nu vorbea niciodata despre mama, dar stiam ci ii lipsea foarte mult. Nu doream s4-i intrerup rugiciunea, dar nu am avut de ales. — Baba! am spus, bitandu-I usor pe umerii plap4nzi. A venit un furictionar imperial si te vada. Mi-am. condus tatal in pravalie. Era atat de slabit, ci se sprijinea de brarul meu. Refuza si foloseasci baston, spundnd ci nu picioarele fi erau suferinde. — Maestre Tamarin, a rostit sever eunucul, demon- strand ci nu fusese impresionat de aparitia lui Baba. Majestatii Sale ti trebuie un croitor. Mi s-a ordonat si te insotesc la Palatul de Vara. incercand si nu-mi musc buza, am privit in podea. Era imposibil pentru Baba si fac un drum pani la Palatul de Vari in starea in care se afla. Incepusem deja si mi nelinistesc, stiind ceea ce Baba intentiona si spuna inainte de a deschide el gura... — Cu toate ci prezenta voastri mi onoreaz’, eu nu pot si merg. L-am urmirit pe eunuc stramb4nd din nas la auzul vorbelor lui Baba, expresia fetei lui fiind un amestec de neincredere si dispret. Mi-am muscat buza, stiind cA n-ar trebui s& intervin, dar nelinistea mea a sporit. Aveam nevoie de acea sansa, — Eu pot, am izbucnit exact cand functionarul imp’- ratului se pregitea si vorbeasci. Cunosc mestesugul tatlui meu. Eu am fost cea care a facut rochia lui lady Tainak. Baba s-a intors spre mine. 36 EvizaseTH Lim — Maia! — Pot si cos, am insistat. Mai bine dec&t oricine, am adaugat, facind un pas spre taftul cu vopsele deasupra c&ruia se aflau din belsug suluri brodate la care lucrasem siptiméni si luni Ja rand. Doar uitati-vi la munca mea... Baba a clitinat din cap, avertizand-mi si mi opresc. — Instructiunile Majestitii Sale au fost clare, a spus eunucul, pufnind. Si-1 aduc pe maestrul croitor al fami- liei Tamarin la Palatul de Vara. O fatd nu poate deveni maestru. Baba si-a inclestat pumnii. — Si cine esti tu si-mi spui cine este maestrul meste- sugului meu? a rostit Baba cu cea mai puternica voce pe care 0 auzisem vreodata. Eunucul si-a umflat pieptul. — Sunt ministrul Lorsa din Ministerul Culturii al Majestatii Sale. — De cAnd ministrii joaci rol de mesageri? — Te gandesti prea mult la persoana-ta, maestre Tamarin, a replicat Lorsa cu riceala. Eu am venit doar pentru ci maestrul Dingmar din Gangsun este bolnay. Odinioar’, munca ti-ar fi fost prefuiti, dar anii risipiti cu bere si vin au afectat bunul nume al familiei tale. Daci near fi existat recomandarea lordului Tainak, nu m-as fi aflat nicidecum in acest loc. Nu mai puteam suporta. — Nu aveti niciun drept si-i vorbiti in acest fel! — Maia, Maial a rostit Baba, punindu-si o m4ni pe umirul meu. Sunt haine de cArpit in spate. Urzeala zorilor 37 Era maniera lui de a ma indepirta. Am strans din dinti si m-am rasucit, dar am aruncat o privire fioroasi mesage- rului imperial: si am mers cat mai incet posibil. — Trisura mea va astepta afar’, pe strada Yanamer, a spus Lorsa, Daci tu sau fiul tu nu sunteti acolo pani miine-dimineat’, voi fi obligat si dau aceastA oferta ge- neroasi altcuiva. Nu sunt sigur ci privalia ta modesti va supravietui rusinii de a-l refuza pe impiratul nostru. Apoi, ministrul s-a risucit pe cilcdie si a plecat. — Baba, am spus, alergand spre el de indati ce usa pravaliei s-a inchis. Tu nu poti merge. — Comanda impiratului nu poate fi ignorati. — Este o invitatie, am spus. Nu o comanda. — Cam asa a fost rostiti. Stiu ce se va intampla dacd nu o vor lua in seam’, a spus Baba si a oftat. Vestea ci nu am tinut cont de chemarea impiratului se va rispindi. Nimeni nu va mai intra in pravalie si vom pierde totul. Tata avea dreptate. Nu era vorba doar despre bani sau onoare — eta o invitatie obligatorie. Ca si cum am fi fost inrolati pentru a lupta in Razboiul celor Cinci Ierni. — Acum, cand rizboiul s-a terminat, impiratul tre- buie s& arate restului lumii ci A’landi este minunat. Va face aceasti demonstratie angajandu-i pe cei mai buni dintre cei mai buni: muzicieni, croitori si pictori. Se va cheleui oricat va fi nevoie. Este o onoare si fii invitat. Eu, unul, nu pot refuza. Nu am spus nimic, Baba nu era in stare si cilitoreasci pana la palat, ca si nu mai vorbim de ideea de a deveni noul croitor al impiratului. Iar Keton... Keton nu era in 38 EuzaseTH Lim stare si fac& nici cele mai simple cus&turi, ce si mai spu- nem despre niste vesminte demne de curtea imperial?! Dar eu? Eu stiam ci puteam sa o fac. Eu doream si fiu croitorul imperial. Am mers in camera mea si am sters cu mAneca petele de pe oglind’ casi mi pot vedea foarte clar. in med cinstit. Baba spunea meteu cd semin cu mama, nu cu el. Nu Lam crezut niciodat3. MA uitam la nasul drept, ochii ro- tunzi, mari, si la buzele pline — da, toate astea erau de la mama. Dar mama fusese cea mai frumoas’ femeie pe care © vazusern vreodat3, in timp ce eu... ctescusem intr-o casa plind de barbati si nici mAcar nu stiam cum si mi port ca o fata. Finlei obignuia si m4 tachineze c4, din spate, aritam exact precum Keton — subtite ca un baiat. Nu mi ajutau nici pistruii risipiti pe fat si pe brate. Fetele trebuiau si fie delicate si palide. Dar poate ci, poate ed mi puteam folosi de toate astea in favoarea mea. Nu eram in stare s4 cAnt sau sa recit o poezie. Nu stiam si dansez. Nu aveam gratie, farmec sau siretlicuri. Dar stiam si cos. Pe toti zeii, chiar stiam si cos! Trebuia sa fiu eu. Cand Baba s-a reintors la rugiciunile lui, mi-am frecat degetul pe cirbunele din semineu si apoi I-am intins pe sprancene. Lang’ masa mea de lucru se afla o foarfecd mare, pe care am luat-o brusc, desi am ezitat. Mainile nu mi-au tremurat niciodati cind am tiiat o panzi — pu- team si tai o linie dreaptd si cu ochii inchisi ~, asa ci de ce s&-mi fi tremurat in clipa aceea? Urzeala zorilor 39 Am atins varfurile pletelor mele, care depiseau talia chiar si atunci cand erau aranjate in coadi, Am desfacut panglicile si mi-am despletit cozile. Onduleuti s-au ros- togolit pe spate, gadilandu-mi sira spinarii. Am coborat mfna in acelasi timp cu foarfeca. Era de-a dreptul nebunesc ceea ce doream. Trebuia si fiu rational, trebuia si m4 gindesc la consecinte. Dar nu-l auzeam dec4t pe ministrul Lotsa, care imi spunea cA nu pot si merg. Si pe Baba, care imi spunea acelasi lucru. itreaga mea viati mi se spusese ceea ce nu puteam face pentru ci eram fat. Singurul lucru pe care il puteam face era s4 accept. Am slibit stransoarea mAnerelor foarfecii si am apasat lamele pe ceafa. Cu o miscare rapida, mi-am taiat parul la nivelul umerilor. Suvitele s-au dus repede pe spate, cA- z4ndu-mi la picioare intr-o moviliti de satin negru, pe care briza intrata pe o fereastra deschisi a rasfirat-o usor, de parca ar fi fost din pene. Maéinile mi s-au oprit tremurand, dar mi-am legat parul la spate asa cum o faceau Keton si toti, baietti de varsta lui. M-am simtita cuprinsi de un calm bizar, de parc nu mi-as fi tdiat doar temerile, ci si parul. Stiam ci nu era adevarat, dar era prea tarziu si intru in panict. In clipa aceea, aveam nevoie de haine potrivite. Am adus o tavi cu supa de pepene de iarnd, necondi- mentat&, si peste fiert in aburi la patul lui Keton. Odi- nioar4 isi impartea odaia cu Finlei si Sendo. La vremea aceea, casa noastra parea mic’. Acum parea prea mare. Juméatate din camera mea eta spatiu de depozitare pentru 40 EuizaseTH Lim tesaturi, mrgele si vopsele, iar, in imprejuririle date, Keton avea la dispozitie intregul dormitor doar pentru el. Fratele meu dormea. Sforiia, iar trisaturile ti erau schi- monosite. Ne spusese ci nu simtea niciun fel de durere chiar daci avea ambele picioare fracturate. — Cum si simt durere, daca eu nu-mi simt picioarele? incercase el s4 glumeasci. Am pus jos cina si am tras patura si-i acopar umerii. Apoi, am intins m4na in sertarul lui si am scos o pereche de pantaloni. I-am indoit peste brat si am incercat si ma indepirtez, in liniste, pe varfuri. — Maial a rostit Keton, miscindu-se. — Am ctezut ci dormeai, am spus, risucindu-mi cu fata spre el. — Ai crezut gresit, a spus Keton, punandu-si din nou capul pe perna. M-am asezat ling el, pe marginea patului. — Ti-e foame? Ti-am adus cina. — imi furi hainele, a remarcat, aritand cu capul spre grimada de pe bratul meu. Ce vrea si insemne treaba asta? Am incercat si mi fac una cu umbrele, ca si nu-mi poatd vedea parul, si mi-am tuguiat buzele. — Mai devreme a trecut pe aici un functionar impe- rial. Voia ca Baba si meargi la Palatul de Vari si croiasci haine pentru imp3ratul Khanujin. Keton a inchis ochii, Razboiul alungase rizvritirea din fratele meu cel mai mic, care arata cu cateva decenii mai in varst decAt cei noudsprezece ani ai sai. — Baba nu a mai cusut de ani de zile. Nu poate merge.