Recomandări pentru părinţi

- Observaţi cu atenţie copilul şi încercaţi să evaluaţi cât mai obiectiv situaţiile care îi creează
dificultăţi
- Observaţi în ce momente apar comportamentele problematice (când este obosit, când i se refuză
ceva, când este nevoit să împartă o jucărie cu un alt copil etc.)
- Stabiliţi reguli de comportament acasă, pe care le puteţi enunţa şi chiar reprezenta sub formă de
imagini sugestive pentru copil
- Pentru un copil cu tulburare de opoziţie, consecinţele pozitive trebuie să fie cu mult mai
frecvente decât cele negative -  observaţi aspectele „pozitive” ale copilului şi faceţi remarci
pozitive frecvente la adresa acestora
- În timpul crizelor de furie, duceţi copilul într-un loc unde se poate linişti, fără a-l brusca sau a
încerca să-l determinaţi să se liniştească
- Păstraţi-vă calmul – ameninţările, tonul ridicat, ridiculizarea, etichetarea nu vor face decât să
crească opoziţia
- Atunci când este liniştit, discutaţi cu copilul despre comportamentele agresive, despre greşeli
sau certuri şi ajutaţi-l să găsească alternative de reacţie în asemenea situaţii
- Menţineţi un "jurnal" zilnic al comportamentelor "bune şi rele" – astfel, veţi putea monitoriza
progresele;
- Amintiţi-vă că scopul negativismului copilului nu este lipsa de respect. El încearcă să se afirme
pe sine ca un individ separat, să ajungă la un echilibru între nevoia lui de independență şi nevoia
de dependență.
- Păstrați-vă simțul umorului atunci când sunteţi în preajma copilului, folosiţi formulări
amuzante – de ex: „Am nevoie de ajutor să pun jucăriile astea năzdrăvane în lumea cuminţeniei”
mai degrabă decât "Strânge jucăriile!"
- Formulaţi întrebări deschise, în locul întrebărilor care vor necesita un răspuns de tip "da" sau
"nu". Copilul va spune, fără îndoială, "NU!". De exemplu, în loc de "Vrei prăjiturica la gustare?"
spuneţi "Pe care prăjiturică o vrei?"
- Evitați lupta pentru putere cât mai mult posibil. Flexibilitatea este utilă mai ales atunci când
ştiţi că este important să deţineţi controlul – oferiţi copilului alternative, pentru că astfel este
mult mai probabil să accepte ceea ce îi cereţi. De exemplu: "Acum trebuie să plecăm la grădi.
Vrei să te încalţi singur sau ai nevoie de ajutorul meu?"
- Concentraţi-vă pe întărirea comportamentului dorit, mai degrabă decât pe atragerea atenției
asupra comportamentului nedorit. De ex: "Îmi place când îi dai jucăria fratelui tău fără să vă
certaţi" mai degrabă decât "Nu vă mai certaţi!"
- Fiţi fermi, atunci când trebuie să stabiliţi limite.
- Şi, cel mai important: nu uitaţi că toţi copiii au nevoie să parcurgă această etapă de
independență, pentru a putea deveni adulţi care ştiu ce vor şi pot gândi pentru ei înșiș

Umorul, o soluţie indicată pentru ieşirea din criză

Cel mai bun moment în care se poate interveni pentru gestionarea crizei este începutul acesteia.
Odată ce simptomele au fost recunoscute şi conştientizăm că ne aflăm într-o etapă sensibilă a
vieţii, evitând riscurile şi comunicând cu un psiholog, cresc şansele de a-i face faţă situaţiei de
criză cu o anumită detaşare şi seninătate. Specialiştii ştiu cum să te ajute, împreună o să reuşiţi să
regăsiţi energia creatoare şi elanul bucuriei de viaţă!