Sunteți pe pagina 1din 89

CUPRINS

I. Introducere
1.1. Definiţia, fazele şi etapele procesului civil................................. 9
1.2. Definiţia dreptului procesual civil. Caracterele sale. Legătura dintre dreptul procesual civil şi alte ramuri de drept 10
1.3. Izvoarele dreptului procesual civil.............................................. 13
1.4. Normele de procedură civilă....................................................... 14
1.5. Acţiunea normelor de procedură civilă....................................... 17

II. Principiile fundamentale care guvernează procesul civil


2.1. Precizări...................................................................................... 21
2.2. Examinarea principiilor fundamentale........................................ 23
2.2.1. Principiul contradictorialităţii........................'....'............. 23
2.2.2. Principiul dreptului de apărare.......................................... 27
2.2.3. Principiul rolului activ al judecătorului............................. 37
2.2.4. Principiul disponibilităţii................................................... 46
2.2.5. Principiul legalităţii........................................................... 53
2.2.6. Principiul adevărului......................................................... 55
2.2.7. Principiul continuităţii....................................................... 57
2.2.8. Principiul nemijlocirii...................................„.................. 59
2.2.9. Principiul publicităţii.............."......................".................. 61
2.2.10. Principiul oralităţii...............'................................... 62

III. Acţiunea civilă


3.1. Noţiune..............:.'!'..„.,...........^.....1.,..;.2. ....,...„„..................... 65
3.2. Elementele acţiunii civile....................................................,...... 66
3.3. Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile.................................... 69
3.4. Clasificarea acţiunilor civile.............................'.......................... 73
5.3.2. Competenţa teritorială {rationepersonae vel loci)............. 145
IV. Participanţii la procesul civil
5.3.2.1. Competenţa teritorială de drept comun................. 146
4.1. Consideraţii generale.................................................................. 78
5.3.2.2. Competenţa teritorială alternativă (facultativă)... 147
4.2. Instanţa de judecată..................................................................... 78
5.3.2.3. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională)... 148
4.2.1. Noţiune. Rolul şi poziţia instanţei în procesul civil............ 78 5.4. întinderea competenţei instanţei sesizate.................................... 150
4.2.2. Compunerea şi constituirea instanţei................................. 79 5.4.1. Competenţa instanţei sesizate în raport de apărările pârâtului 150
4.2.3. Incidente procedurale privind compunerea şi constituirea instanţei 5.4.2. Competenţa instanţei sesizate în raport de cererile incidentale
............................................................................................ 82 şi accesorii......................................................................... 151
4.2.3.1. Incompatibilitatea................................................. 82 5.4.3. Prorogarea de competenţă.................................................. 152
4.2.3.2. Abţinerea şi recuzarea........................................... 84 5.5. Incidente procedurale cu privire la instanţa sesizată.................... 155
4.3. Părţile în procesul civil................................................................ 87 5.5.1. Delegarea instanţei............................................................ 155
4.3.1. Noţiunea de părţi în procesul civil..................................... 87 5.5.2. Strămutarea pricinilor........................................................ 156
4.3.2. Condiţiile necesare pentru a fi parte în proces................... 89 5.5.3. Excepţia de necompetenţă ................................................ 156
4.3.3. Coparticiparea procesuală................................................... 91 5.5.4. Conflicte de competenţă.................................................... 158
4.3.4. Drepturile şi îndatoririle procesuale ale părţilor.................. 93
4.3.5. Consecinţe ce decurg din calitatea de parte în procesul civil.... 95 VI. Actele de procedură şi termenele de procedură
4.3.6. Participarea terţilor în procesul civil.................................. 96 6.1. Actele de procedură.................................................................... 160
4.3.7. Reprezentarea părţilor în procesul civil............................. 107 6.1.1. Definiţie............................................................................. 160
4.3.8. Participarea procurorului în procesul civil........................ 110 6.1.2. Clasificarea actelor de procedură...................................... 160
6.1.3. Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură........... 161
6.2. Termenele procedurale................................................................ 162
V. Competenţa
6.2.1. Noţiune. Clasificare........................................................... 162
5.1. Noţiuni introductive.................................................................... 112
6.2.2. Modul de calcul al termenelor procedurale....................... 163
5.1.1. Competenţa: noţiune, definiţie.......................................... 112
6.2.3. Durata termenelor procedurale.......................................... 164
5.1.2. Normele de competenţă în materie civilă. Clasificarea 6.3. Sancţiuni procedurale privitoare la actele procedurale şi la
competenţei........................................................................ 113 termenele procedurale................................................................. 166
5.2. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti........................... 115 6.3.1. Nulitatea actelor de procedură........................................... 166
5.2.1. Noţiune.............................................................................. 115 6.3.2. Decăderea.......................................................................... 169
5.2.2. Competenţa în materia controlului de constituţionalitate ... 117
5.2.3. Competenţa în materia controlului financiar...................... 119 Bibliografie selectivă......................................................................... 173
5.2.4. Competenţa în materia contenciosului administrativ.......... 120
5.4.1. Competenţa în materie electorală....................................... 122
5.4.2. Competenţa în alte materii.................................................. 125
5.3. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti................. 131
5.3.1. Competenţa materială {ratione materiae)........................... 132
5.3.1.1. Competenţa materială a judecătoriei.................... 133
5.3.1.2. Competenţa materială a tribunalului..................... 135
5.3.1.3. Competenţa materială a curţilor de apel............... 139
5.3.1.4. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie............................................................... 142

7
6
1. INTRODUCERE

1.1. Definiţia, fazele şi etapele procesului civil


Procesul civil este activitatea desfăşurată de către instanţă, părţi,
organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la
înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în pricinile civile, în
vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse
judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri
executorii, conform procedurii prevăzute de lege.1
Din definiţia procesului civil rezultă că acesta parcurge două faze,
şi anume: faza judecăţii şi faza executării silite.
Faza judecăţii cuprinde judecata în primă instanţă şi judecata în
căile de atac.
Judecata în primă instanţă parcurge trei etape: etapa scrisă, etapa
dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti.
In cadrul etapei scrise părţile se încunoştinţează reciproc, prin
intermediul cererii de chemare în judecată, respectiv a întâmpinării şi
cererii reconvenţionale, asupra pretenţiilor şi apărărilor, precum şi în
legătură cu probele ce urmează a fi administrate în vederea dovedirii
susţinerilor acestora.
Etapa dezbaterilor este o etapă complexă ce se desfăşoară în sediul
instanţei de judecată şi, de regulă, la mai multe termene de judecată.
Această etapă dă părţilor posibilitatea de a-şi susţine în mod real şi
contradictoriu pretenţiile şi apărările, de a administra probe, de a pune
concluzii.
Cea de-a treia etapă - etapa deliberării şi pronunţării - intervine
după închiderea dezbaterilor.

1
V.M. Ciobanii, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Teoria
generală, voi. I, Editura Naţional, Bucureşti, 1996, p.148.
9
Deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu şi la ea participă Caracterele dreptului procesual civil reţinute în doctrină sunt:2
numai judecătorii care au luat parte la judecată. - Caracterul sancţionator. Prin asigurarea soluţionării litigiilor
Pronunţarea hotărârii - spre deosebire de deliberare - are loc civile, purtând asupra drepturilor subiective, dreptul procesual
întotdeauna în şedinţă publică. civil garantează eficacitatea dispoziţiilor de drept material în
Partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă care sunt consacrate drepturile subiective.
poate să o atace cu apel, declanşând o nouă judecată în fond. - Caracterul reglementar. Dreptul procesual civil reprezintă o
După rămânerea definitivă a hotărârii se poate declara recurs care ramură în care voinţa părţilor şi a judecătorului se limitează la
este considerat ca o cale extraordinară de atac, deoarece se poate exercita dispoziţiile legale.
numai în cazurile expres prevăzute de lege (art. 304 din Codul de - Caracterul formalist. Actele de procedura se supun unor
procedură civilă). exigenţe de formă şi unor termene.
Legea permite şi exercitarea unor căi extraordinare de atac, de - Caracterul de drept comun. Dreptul procesual civil fiind
retractare: contestaţia în anulare şi revizuirea. reglementat prin Codul de procedură civilă constituie dreptul
Faza executării silite - a doua fază a procesului civil - intervine în comun al procedurii şi se aplică oricărui litigiu dintr-un proces
cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de fi puse în executare cu civil.
ajutorul forţei de constrângere a statului, dar şi în cazul altor titluri
executorii, în situaţia în care nu îşi execută de bună voie obligaţia. Dreptul procesual civil are legătură cu mai multe ramuri de drept.
Trebuie menţionat faptul că nu întotdeauna procesul civil trebuie Legătura dintre dreptul procesual civil şi dreptul civil dă expresia
să urmeze ambele faze. în situaţia în care debitorul execută de bună voie corelaţiei dintre conţinut şi formă. Ea a fost evidenţiată în Raportul de
prezentare a proiectului Codului de procedură civilă către Consiliul de
obligaţia stabilită în titlul executoriu, faza executării silite va lipsi.
Stat din anul 1865, care sublinia că „procedura este inima legislaţiunii
Atunci când creditorul pune în executare un alt titlu decât o
unui stat... Codicele civil fără procedură este ca un corp fără inimă, este
hotărâre judecătorească, faza judecăţii lipseşte, existând numai faza ca o bună şi completă maşină căreia îi lipseşte puterea motrice".3
executării silite. Legătura dintre dreptul procesual civil şi dreptul constituţional este
Este posibil ca nici faza judecăţii să nu parcurgă toate cele trei concretizată în aceea că, acesta din urmă conţine norme şi principii pentru
etape: fie nu are loc dezbaterea deoarece reclamantul renunţă la judecata toate celelalte ramuri ale dreptului, implicit ale dreptului procesual civil.
cauzei; ori nu are loc deliberarea deoarece părţile sting litigiul prin In Constituţie sunt consacrate principii fundamentale ale dreptului
încheierea unei tranzacţii, ori hotărârea judecătorească pronunţată nu este procesual civil, cum ar fi dreptul de apărare, legalitatea, publicitatea
atacată prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare. dezbaterilor etc.
O strânsă conexiune există între dreptul procesual civil şi dreptul
1.2. Definiţia dreptului procesual civil. Caracterele sale. procesual penal deoarece fiecare urmăreşte apărarea unei norme de drept
Legătura dintre dreptul procesual civil şi alte ramuri de drept substanţial.
Dreptul procesual civil reprezintă ansamblul normelor juridice care Intre cele două ramuri de drept există atât asemănări cât şi
reglementează modul de judecată de către instanţele judecătoreşti a deosebiri.
pricinilor referitoare la drepturile subiective ori interesele civile, precum
şi la modul de executare silită a titlurilor executorii.

2
10 A se vedea V.M Ciobanu, op. cit, p. 159.
3
Ibidem, p. 160.
11
Asemănările dintre cele două proceduri se caracterizează prin: 1.3. Izvoarele dreptului procesual chil
- cauzele civile şi penale sunt soluţionate de aceleaşi instanţe
judecătoreşti; Potrivit art. 126 alin. 2 din Constituţie, competenţa şi procedura
- judecătorii sunt selecţionaţi în acelaşi mod şi pot soluţiona atât de judecată sunt stabilite de lege.4
cauze civile cât şi cauze penale; Din textul constituţional menţionat rezultă că principalul izvor de
- procesul civil şi procesul penal se desfăşoară şi după principii drept procesual civil îl constituie legea.
comune cum ar fi, principiul dreptului de apărare» principiul în materie procesuală au valoare de izvor de drept atât legea
legalităţii, principiul rolului activ al judecătorului, principiul fundamentală - Constituţia -, cât şi legea organică şi ordinară.
contradictorialităţii, principiul publicităţii, principiul oralităţii Constituţia României este un important izvor al dreptului procesual
etc; civil deoarece cuprinde unele principii fundamentale referitoare atât la
- etapele privind sesizarea, dezbaterea, deliberarea şi organizarea judecătorească, cât şi la desfăşurarea procesului.
pronunţarea hotărârii sunt asemănătoare atât în procesul civil Codul de procedură civil român a fost elaborat în 1865, după
cât şi în procesul penal; modelul Legii geneveze din aiul 1819 şi al celui francez din 1806.
- căile de atac ce se pot exercita sunt aceleaşi. De-a lungul timpului Codul de procedură civilă a suferit
numeroase modificări ce au reprezentat un progres semnificativ în
între cele două ramuri, există şi deosebiri importante, ceea ce justi- domeniu.
fică, astfel, autonomia dreptului procesual civil faţă de dreptul procesual Astfel, în anul 1900 Codul a fost revizuit, urmându-se scurtarea
penal. unor termene şi simplificarea unor formalităţi.
Dintre principalele deosebiri enunţăm: în perioada 1925-1948 legislaţia procesual civilă s-a caracterizat
- procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în prin faptul că existau şi se aplicau în paralel atât Codul de procedură
timp ce procesul penal este caracterizat de oficialitate; civilă, cât şi o lege de accelerare a judecăţilor.5
sesizarea instanţei de judecată în civil este efectuată de partea în anul 1948 s-a adus o altă modificare Codului şi a constat în
; interesată, iar în penal procesul se declanşează de regulă la faptul că a unificat legislaţia procesual civilă a vremii, păstrând aproape
sesizarea unui organ al statului; intacte principalele instituţii şi categorii juridice în materie.
- în procesul civil, principiul contradictorialităţii se manifestă Ulterior, Codul de procedură civilă a suferit şi alte modificări
prin participarea la proces a celor două părţi ou interese dintre care cele mai importante au fost în anii 1952, 1985, 1993, 1998,
contrarii ale raportului litigios, pe când în procesul penal, 2000,2001.
contradictorialitatea se bazează pe existenţa unor organe In decursul timpului norme cu caracter procedural au fost instituite
diferite în ceea ce priveşte modalitatea de acuzare şi decizie, la şi în alte acte normative, cum ar fi: Codul civil, Codul comercial, Codul
care se adaugi şi poziţia contradictorie dintre acuzator şi familiei, Codul muncii, Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
acuzat; judecătorească* Legea tu\ 105/1992 privind raporturile de drept
- executarea silită în materie civilă se declanşează la solicitarea
părţii interesate, în timp ce în materie penală punerea în
executare este obligatorie. : ■ 4■ Constituţia României din 1991 revi2Mităi|rrin Legea nr. ,429/2003* şi
aprobată prin referendum naţional, republicată în M. Of., p.I, nr.
767/31.10.2003.
5
Gabriel Boroi, Drept procesual civil, note de curs, voi. I, Editura
Rom Jel SRL, 1993, p.24.
12 13
internaţional privat, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii civile de competenţa instanţelor între instanţe de grad diferit (competenţa
notoriale, Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea avocaturii, materială) şi între instanţe de acelaşi grad (competenţa teritorială).
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, Legea Sediul principal al normelor de competenţă îl reprezintă Codul de
304/2004 privind organizarea judiciară. procedură civilă.
Deşi numărul ordonanţelor Guvernului României care instituie Normele de procedură civilă propriu-zisă reglementează modul de
norme este redus, ele constituie izvor de drept procesual civil. judecată al pricinilor civile şi de executare silită a titlurilor executorii iar
Cu titlu exemplicativ menţionăm: Ordonanţa de urgenţă a sediul principal al acestora îl reprezintă Codul de procedură civilă.
Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de b) în funcţie de întinderea câmpului de aplicare, normele de
procedură civilă, O.U.Gf. nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea procedură se împart în norme generale şi norme speciale.
O.U.G. nr. 138/200 precum şi Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2001. Normele generale sau de drept comun sunt acelea care se aplică în
Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 a fost aprobată prin Legea nr. orice materie şi în toate cazurile, în afară de cele pentru care legea
219/2005, în fiecare etapă Codul de procedură civilă suferind modificări. prevede altfel.7
Normele speciale reglementează anumite materii expres stabilite
1.4. Normele de procedură civilă de lege. Deoarece sunt derogatorii de la normele generale, normele
speciale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin analogie.
Normele de procedură civilă sau legile de procedură civilă
împărţirea normelor de procedură în generale şi speciale are o
reglementează modul de judecată a cauzelor civile şi punerea în executare
importanţă deosebită în activitatea practică a instanţelor.
a titlurilor executorii.
Astfel, concursul de legi prin care se înţelege coexistenţa celor
Normele de procedură civilă se clasifică după mai multe criterii, două categorii de norme se rezolvă după două reguli:
cele mai importante fiind: obiectul normelor, întinderea câmpului de - norma specială se aplică cu prioritate ori de câte ori se găseşte
aplicare, caracterul conduitei pe care o prescriu. în faţa unui caz ce intră în prevederile sale8;
a) în funcţie de obiectul lor, normele de procedură se împart în - norma specială în măsura în care tace, se completează cu
norme de organizare judecătorească, norme de competenţă şi norma generală.
norme de procedură propriu-zise. c) în funcţie de caracterul conduitei pe care o prescriu, normele de
Normele de organizare judecătorească reglementează compunerea procedură se împart în norme imperative şi norme dispozitive.
şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public, numirea şi Normele imperative sunt cele care impun părţilor o acţiune sau le
avansarea magistraţilor, statutul magistraţilor, compunerea şi constituirea obligă la o abstenţiune şi, sub sancţiune, nu îngăduie să nu se aplice sau
instanţei.6 să se deroge de la ele.9
Până în momentul apariţiei Legii nr. 304/2004 privind organizarea Normele dispozitive sunt cele care suplinesc sau interpretează
judiciară, sediul principal al normelor de organizare judecătorească era voinţa neexprimată sau insuficient exprimată a părţilor, ori protejează
reprezentat de Legea nr. 92/1992 de organizare judecătorească.
Normele de competenţă reglementează atribuţiile instanţelor
judecătoreşti faţă de atribuţiile altor organe de jurisdicţie sau cu activitate 1
jurisdicţională (competenţă generală), precum şi repartizarea pricinilor Ibidem,?. 171.
8
Curtea de Apel Bucureşti, dec. civ. nr. 1371/2002, în Culegere de
Practică Judiciară Comercială, Bucureşti, Editura Briliance, Colecţia Lex Expert,
Piatra Neamţ, p. 519-521.
9
6
V.M. Ciobanu, op. cit., p. V.M. Ciobanu, op. cit., p. 172.
169 14 15
interesele uneia dintre părţi prin posibilitatea acesteia de a deroga de la 1.5. Acţiunea normelor de procedură civilă
dispoziţiile pe care le cuprind. Normele de procedură ca şi celelalte norme juridice se aplică în
Cele două categorii de norme prezintă categorii specifice constând în: timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
- aplicarea normelor imperative nu pot fi înlăturate nici chiar a) Aplicarea în timp a normelor de procedură civilă
prin voinţa părţilor sau autorizarea instanţei de judecată, în Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţie, legea dispune numai pentru
timp ce, aplicarea normelor dispozitive pot fi înlăturate prin viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
voinţa părţilor; Câteva consecinţe decurg din principiul astfel formulat:
- nerespectarea normelor imperative atrage după sine o Până la adoptarea Constituţiei, aplicarea în timp a legilor de
sancţiune procedurală absolută, în timp ce încălcarea normelor procedură au avut ca reper şi norma de drept substanţial cuprinsă în
dispozitive sunt sancţionate cu nulitatea relativă; art. 1 Cod civil şi anume: legea dispune numai pentru viitor; ea nu are
- părţile nu pot confirma nici expres şi nici tacit, viciile unui act putere retroactivă.
procedural săvârşit cu încălcarea normelor imperative, în timp In raport cu principiul neretroactivităţii putem spune că actele de
ce în cazul normei dispozitive partea interesată poate renunţa la procedură efectuate sub imperiul legii vechi rămân bine efectuate dacă au
dreptul de a invoca încălcarea ei şi poate acoperi viciile unui respectat dispoziţiile acelei legi şi nu trebuie refăcute. Iar după intrarea în
act de procedură lovit de nulitate relativă; vigoare a legii noi actele de procedură vor fi efectuate potrivit acestei
- încălcarea noimei imperative poate fi invocată de oricare dintre legi.11
părţi, de instanţă din oficiu, de procuror în cazul în care acesta Rezultă, că legile de procedură sunt de imediată aplicare atât la
participă la judecată, în timp ce nerespectarea normei cauzele noi, cât şi la cauzele vechi care au fost începute sub incidenţa
legii abrogate.
dispozitive poate fi ridicată numai de partea în favoarea căreia
a fost edictată aceea dispoziţie; Principiul aplicării imediate a legii noi, necesită anumite precizări
pe care le vom face în funcţie de împărţirea normelor de procedură după
- încălcarea unei norme imperative poate fi invocată în orice
obiectul lor de reglementare:
stare a pricinii, în timp ce încălcarea unei norme dispozitive
- normele de organizare judecătorească sunt de imediată
poate fi invocată într-un anumit termen. aplicare, deoarece, aşa cum am arătat, au un caracter imperativ,
în practică apar, uneori, dificultăţi în legătură cu determinarea reglementează modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor
caracterului imperativ sau dispozitiv al normei procedurale. împrejurarea judecătoreşti;
se datorează în anumite situaţii şi faptului că nu întotdeauna sunt întrunite - în ceea ce priveşte normele de competenţă, prin Legea nr.
particularităţile menţionate anterior în cadrul unei norme procedurale 59/1993 legiuitorul s-a oprit cu unele derogări la principiul
imperative sau dispozitive. De aceea criteriul formal al modului de aplicării imediate a legii noi;
exprimare a le^uitorului nu este uneori suficient, ci trebuie să ţină seama - normele de procedură propriu-zisă sunt de imediată aplicare.
şi de finalitatea textelor în cauză.10 Astfel, art. 5 alin.l din legea menţionată prevede: „cauzele aflate în
Literatura de specialitate consideră că au caracter imperativ curs de judecată la instanţele de fond chiar dacă sunt după casare cu
normele referitoare la: organizarea judecătorească, competenţă (generală, trimitere, vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii sau vor fi
materială, teritorială exclusivă) şi cele care prevăd principiile trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială
fundamentale ale procesului civil. din prezenta lege".

10
Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura AH Beck, Bucureşti,
2001, p. 27. 16 11
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 178.
17
De asemenea, art. 725 alin. 2! C. proc. civ. introdus prin Ordonanţa Consecinţele ce decurg din propagarea principiului teritorialităţii sunt:
de Urgenţă nr. 138/2000 precizează că, în cazul în care instanţa este -. normele de procedură române se aplică doar litigiilor ce se
desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit soluţionează de către instanţele române.
legii noi de procedură. Potrivit art. 159 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, privitoare la
Aceasta înseamnă că actele de procedură îndeplinite după intrarea reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, în procesele
în vigoare a legii noi vor fi supuse prevederilor acesteia, în timp ce actele privind raporturi de drept internaţional privat instanţele române aplică
de procedură efectuate sub imperiul legii vechi, cu respectarea ei, rămân legea procedurală română, dacă nu s-a dispus altfel în mod expres.
valabile. Alineatul 2 din acelaşi text de lege prevede că legea română
Referitor la materia probelor trebuie făcute câteva precizări, şi stabileşte şi dacă o anumită problemă este de drept procedural sau de
anume:12 drept material.
- în ceea ce priveşte admisibilitatea dovezilor privind acte Legea nr. 105/1992 cuprinde şi excepţii, printre care menţionăm:
juridice este consacrat principiul potrivit căruia se aplică legea capacitatea procesuală a fiecărei părţi este cârmuită de legea, sa naţională
în vigoare la data încheierii acestora; (art. 158); obiectul şi cauza acţiunii civile sunt determinate de legea care
- când este vorba de probe care constituie mijloace tehnice cum reglementează fondul raportului juridic litigios (art. 160); mijloacele de
ar fi expertiza sau cercetarea la faţa locului, acestea sunt probă pentru dovedirea unui act juridic şi forţa probantă a înscrisului care
admisibile potrivit legii în vigoare la data la care se solicită îl constată sunt cele prevăzute de legea locului încheierii actului sau legea
efectuarea lor; aleasă de părţi, dacă aveau această posibilitate, iar proba faptelor juridice
- administrarea probelor se face după legea în vigoare în acel se face potrivit legii locului în care s-a produs (art. 161 alin 1-3); dovada
moment. stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă se
Potrivit art. 725 alin. (3) C. Proc. civ., hotărârile pronunţate înainte reglementează potrivit legii locului unde s-a întocmit înscrisul invocat
de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac şi termenelor (art. 161 alin.4).
prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. - în principiu, este exclusă aplicarea normei procedurale străine
în materia executării silite, legea nouă este de imediată aplicare pe teritoriul statului nostru;
- dacă se solicită, de către o autoritate străină, efectuarea unei
chiar dacă la momentul la care s-a obţinut titlul executoriu era aplicabilă o
comisii rogatorii, aceasta se face după norma procesuală română;
altă lege.14 - hotărârile judecătoreşti pronunţate în străinătate pot fi
b) Aplicarea în spaţiu a normelor de procedură civilă executate în ţara noastră numai după ce se încuviinţează
Aplicarea normelor de procedură civilă în spaţiu este guvernată de urmărirea silită de către instanţa română competentă.
principiul teritorialităţii, ceea ce înseamnă că legile române se aplică pe Există şi hotărâri recunoscute de plin drept, cum este cazul
întreg teritoriul ţării. hotărârilor străine care se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde
Principiul teritorialităţii este un principiu universal ce decurge din au fost pronunţate. Situaţia este aceeaşi şi în cazul hotărârilor pronunţate
suveranitatea şi independenţa statelor. într-un stat terţ, dacă acestea au fost recunoscute mai întâi în statul de
cetăţenie al fiecărei părţi.15
12
I. Leş, op. cit., p.29; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. I, c) Aplicarea normelor de procedură civilă asupra persoanelor Potrivit
Editura Servo-Sat, 2001, p. 20. art. 16 alin. 1 din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
13
Avem în vedere art. 725 aşa cum a fost modificat prin art. I, pct. 225 autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
din O.U.G. nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 oct. 2000, aprobată
prin Legea nr. 219/2005; de altfel, întreaga lucrare este elaborată prin
raportare la Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat de Legea I. Leş, op. cit., p. 30.
nr. 219/2005. (M. Of. nr. 609/2005). 19
14
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 182,1. Deleanu, op. cit., p. 20.
18
Art 7 aHn. 2 din Legea 304/2004 pentru organizarea judiciară,
reiterând principiul egalităţii în faţa legii, prevede că justiţia se înfăptuieşte
în mod egal pentru toate persoanele fără deosebire de rasă, de naţiona- 2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CARE GUVERNEAZĂ
litate, de origine etnică, de limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, PROCESUL CIVIL
avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.
Din textele de lege menţionate rezultă că aplicarea normelor de
procedură asupra persoanelor se face sub incidenţa principiului egalităţii.
Referitor la cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România
art. 18 alin. 1 din Constituţie menţionează că aceştia se bucură de
protecţia generală a persoanelor şi averilor, garantată de Constituţie şi de 2.1. Precizări1
alte legi.
Totodată, cetăţenii străini şi apatrizii din România se pot bucura de In măsura în care conflictele apărute în circuitul civil nu se rezolvă
toate drepturile şi libertăţile, afară de acelea pentru care Constituţia sau pe căi prejurisdicţionale este nevoie ca cel interesat să se adreseze
legea impun calitatea de cetăţean român. justiţiei.2
De asemenea, art. 2 dm Legea nr. 105/1992 prevede că străinii sunt Atunci când dreptul subiectiv (material) sau un interes legitim
asimilaţi, în condiţiile legii, în drepturi civile cu cetăţenii români în tot ce protejat de lege a fost ignorat, contestat sau încălcat, de regulă el nu îşi
priveşte aplicarea acestei legii, precum şi că asimilarea se aplică şi găseşte protecţie în cadrul sistemului de drept substanţial, trebuind să se
persoanelor juridice străine. recurgă la forţa de constrângere instituţionalizată în acest scop.3
în art. 163 alin.l din Legea nr. 105/1992 se precizează că străinii, Modalitatea specifică prin care justiţia se înfăptuieşte este procesul
persoane fizice sau juridice, au în condiţiile legii, în faţa instanţelor civil care se declanşează la sesizarea instanţei de către reclamant.
române aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii procedurale ca şi persoanele Astfel, procesul civil este deschis de aceea persoană care pretinde
fizice de cetăţenie română şi persoanele juridice române.
că i s-a încălcat sau nesocotit dreptul subiectiv civil ori care nu-şi poate
Cetăţenii străini beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele
realiza interesul decât pe calea justiţiei.
privind raporturile de drept internaţional privat, de scutiri sau reduceri de
taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică Procesul civil fiind forma în care se desfăşoară activitatea
gratuită, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, instanţelor judecătoreşti în materie civilă, este evident că principiile care
sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al guvernează această activitate urmăresc apărarea drepturilor şi intereselor
solicitanţilor. Sub aceeaşi condiţie a reciprocităţii, reclamantul de * legitime ale părţilor.4
cetăţenie străină nu poate fi obligat să depună cauţiune sau vreo altă
garanţie, pentru motivul că este străin sau că nu are domiciliul sau sediul
în România (art. 163 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 105/1992).

1
16
M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovanii, I. Muraru, F. în acest capitol ne vom ocupa numai de principiile fundamentale care
Vasilescu, I. Vicia, Constituţia României comentată şi adnotată, Regia guvernează procesul civil, nu şi de principiile care reglementează organizarea
Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992, p.43. şi funcţionarea serviciului public al justiţiei.
2
V.M. Ciobanu, op. cit., vol.I, p.123.
loan Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. I, Editura Servo Sat
2001, Arad, 2001, p.23.
Ilie Stoenescu, Savelly Zlilberstein, Drept procesual civil. Teoria
20 generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
21
Principiile fundamentale reprezintă reguli esenţiale ce determină nemijlocirii, principiul continuităţii, principiul publicităţii, principiul
structura procesului civil şi guvernează întreaga activitate judiciară.5 oralităţii, nu trebuie confundate cu principiile organizării şi funcţionării
Importanţa principiilor fundamentale care guvernează organizarea serviciului public al justiţiei.
şi activitatea instanţelor de judecată rezultă din consacrarea explicită a Principiile care guvernează organizarea şi funcţionarea serviciului
acestora, fie în dispoziţiile Constituţiei sau ale Legii de organizare public al justiţiei sunt: justiţia constituie monopol de stat, egalitatea în faţa
judiciară. justiţiei, jurisdicţiile sunt permanente şi sedentare, organizarea justiţiei pe
Unele principii procesuale sunt consacrate şi în documentele sistemul dublului grad de jurisdicţie, colegialitatea, unitatea funcţiei
internaţionale, respectiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului jurisdicţionale, gratuitatea justiţiei.9
(art. IO)6, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice
(art. 14)7, Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a 2.2. Examinarea principiilor fundamentale
Libertăţilor Fundamentale (art. 6 pct. I).8
2.2.1. Principiul contradictorialităţii
Trebuie reţinut că principiile fundamentale care guvernează
procesul civil, respectiv principiul contradictorialităţii, principiul dreptului Contradictorialitatea în procesul civil constă în posibilitatea
de apărare, principiul rolului activ al judecătorului, principiul acordată părţilor de a participa în mod activ la prezentarea şi
disponibilităţii, principiul legalităţii, principiul adevărului, principiul argumentarea drepturilor lor şi dovedirea acestora în cursul desfăşurării
judecăţii.10
5
Ioan Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, Editura Având în vedere că procesul civil este construit pe îmbinarea
Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.55. iniţiativei şi activităţii procesuale a părţilor cu iniţiativa şi activitatea
6
"Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în instanţei, rezultă pentru contradictorialitate un rol creator, aceasta
mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotărî neîmpiedicând instanţa să-şi exercite rolul de conducere a procesului.
fie asupra drepturilor şi obligaţiile sale, fie asupra temeiniciei oricărei Până la emiterea Ordonanţei de Urgenţă nr. 138/2000 pentru
acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei". modificarea şi completarea Codului de procedură civilă11 principiul
7
„Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. contradictorialităţii nu era exprimat în legislaţia procesuală civilă în mod
Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod
echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, expres, însă în redactarea ce= i s-a dat prin Ordonanţa de Urgenţă a
stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri Guvernului nr. 138/2000, art. 129, alin. 2, teza a 2-a consacră principiul
penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi contradictorialităţii. Astfel, s-a prevăzut că judecătorul are îndatorirea să
obligaţiile sale cu caracter civil". facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi
8
„Orice persoană are dreptul să-i fie examinată cauza sa în fond,
echitabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care
va decide asupra drepturilor şi obligaţiilor sale civile sau asupra temeiniciei
oricărei acuzaţii, în materie penală, îndreptată împotriva ei. Hotărârea trebuie
să fie pronunţată în public dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis
9
presei sau publicului în timpul întregului sau a unei părţi din proces, în în acest sensj V.M. Ciobanu, op. cit., p. 42-52.
l0
interesul moralităţii, ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate Ibidem,p.\25.
11
democratică, când interesele minorilorsau protecţia vieţii private a părţilor la Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 pentru modificarea şi
proces o cer sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, când completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în Monitorul oficial
datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă al României nr. 479, din 2 octombrie 2000, iar Legea nr. 219/2005 a fost
atingere intereselor justiţiei. publicată în Monitorul Oficial nr. 609, din 14 iulie 2005.
22 23
celelalte principii ale procesului civil.12 Odată cu adoptarea legii de încuviinţarea probelor se face în şedinţă, după ce părţile se
aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, Legea nr. 219/2005, prin modificarea pronunţă asupra admisibilităţii lor, iar dacă la fixarea termenului
adusă art. 129 s-a revenit la situaţia în care principiul contradictorialităţii preşedintele a luat anumite măsuri cu privire la admisibilitatea lor, va
nu mai este consacrat expres în legea procesuală. trebui dezbătută la termenul de înfăţişare; nici o probă nu poate fi opusă
Pornind de la faptul că procesul civil, cu excepţia procedurii celeilalte părţi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta, astfel încât
necontencioase, este contradictoriu prin natura sa, deoarece presupune cel nici o hotărâre nu se poate întemeia pe un act depus după închiderea
puţin două părţi cu interese contradictorii (reclamant - pârât) sensul dezbaterilor fără a fi pus în discuţie.15
judecăţii este tocmai acela de a pune capăt unui conflict de interese. Când consideră că este necesar pentru lămurirea chestiunilor de
Rezultă că desfăşurarea normală a judecăţii nu este concepută fără fapt sau de drept, preşedintele poate da cuvântul în replică păstrând
ca instanţa să asculte concluziile fiecărei părţi în toate fazele procesuale. aceeaşi ordine a dezbaterilor, respectiv va acorda cuvântul mai întâi
Absenţa normei de consacrare expresă a acestui principiu nu echivalează reclamantului şi pe urmă pârâtului (art. 128 alin. 2 din Codul de
cu lipsa obligaţiei de a fi respectat atât de către părţi, cât şi de către procedură civilă), dar, dacă pârâtul formulează o cerere sau invocă o
instanţă. excepţie16, ordinea se inversează.
Prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare, părţile îşi aduc De asemenea, terţii participanţi la proces vor lua cuvântul potrivit
la cunoştinţă reciproc pretenţiile şi apărările lor, precum şi dovezile pe poziţiei lor procesuale, astfel: intervenientul principal după reclamant,
care înţeleg să le folosească (art. 112 şi 115 C. pr. civ.).13 intervenientul accesoriu după partea pe care o sprijină în proces, chematul
La primirea cererii de chemare în judecată (art. 114 alin. 1 în garanţie după pârât, terţul introdus în proces în condiţiile art. 57 Codul
coroborat cu art. 114 indice 1 alin. 1 şi 2 C. pr. civ.)14 preşedintele fixează de procedură civilă după reclamant.
termenul de judecată şi va dispune citarea părţilor. Caracterul contradictoriu subzistă şi în comunicarea hotărârilor
înainte de a trece la examinarea pricinii instanţa este obligată se judecătoreşti în cazul când acesta este necesar pentru curgerea termenului
verifice, atunci când o parte lipseşte, dacă procedura de citare a fost legal de exercitare a apelului sau recursului (art. 266 alin. 3 Codul de procedură
îndeplinită. în condiţiile în care partea care lipseşte nu a fost legal citată, civilă).
conform dispoziţiilor art. 85 Codul de procedură civilă, judecata se amână Principiul contradictorialităţii domină întreaga activitate de
(art. 107 Codul de procedură civilă) dispunându-se refacerea procedurii soluţionare a cauzei, ceea ce înseamnă că se aplică în condiţii similare şi
de citare. la judecata căilor de atac.
Principiul contradictorialităţii asigură atât dreptul părţilor de a Dispoziţiile art. 306 alin. 2 Codul de procedură civilă, aplicabile
prezenta şi discuta întregul material probator, cât şi dreptul părţilor de a-şi recursului, prevăd că instanţa poate să invoce din oficiu motivele de
expune părerea şi argumentarea ei în fapt şi drept, cu privire la toate ordine publică, însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
problemele ce trebuie soluţionate. Deşi redactarea art. 129 alin. 2 teza a 2-a Codul de procedură civilă
nu mai prevede in terminis că principiul contradictorialităţii îl vizează şi
pe judecător, acest aspect nu poate fi contestat, căci obligaţia instanţei de
12
V.M. Ciobanu, Gabriel Boroi, Marian Nicolae, Modificările aduse a conduce dezbaterile cu respectarea principiului contradictorialităţii
Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138 subzistă de-a lungul întregului proces civil. în caz contrar ar însemna să
(I), în „Dreptul", nr. 1/2001, p. 19.
13
V.M. Ciobanu, op. cit., p.125.
14
Art. 114 ' a fost introdus prin art. I pct. 43, din O. U. G. nr. V.M. Ciobanu, op. cit., p.125.
138/2000, actualmente aprobată prin Legea nr. 219/2005. Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, op. cit., p. 120.
24 25
se pronunţe o hotărâre cu încălcarea legii, ceea ce cade sub incidenţa 2.2.2. Principiul dreptului de apărare
art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Datorită strânsei legături dintre principiul contradictorialităţii şi
Astfel, invocarea din oficiu a unor împrejurări de fapt sau de drept
principiul dreptului de apărare există uneori tendinţa de a prezenta
trebuie dezbătută în prezenţa părţilor.
contradictorialitatea ca un aspect al dreptului de apărare sau de a le
Neprocedând în acest sens, judecătorul nesocoteşte principiul
prezenta ca fiind echivalente, iar alteori dreptul de apărare este înfăţişat ca
contradictorialităţii, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să fie nelegală.17
un aspect al contradictorialităţii, arătându-se că acesta reuneşte atât atacul,
Caracterul contradictoriu al judecăţii este asigurat şi în cazul în
cât şi apărarea.19
care la judecată se prezintă numai o parte sau chiar ambele părţi lipsesc,
Deşi cele două principii se completează reciproc, menţionarea
cu menţiunea că în acest caz trebuie ca cel puţin una din ele să fi solicitat
distinctă a dreptului de apărare se impune, întrucât principiul dreptului de
judecata în lipsă, deoarece instanţa este obligată să cerceteze cauza în
apărare are o valoare constituţională.
întregul ei în funcţie de dovezile existente.
Constituţia îl reglementează distinct pentru că, deşi este în strânsă
Este de reţinut că, în etapa deliberării şi pronunţării hotărârii,
legătură îndeosebi cu libertatea individuală şi siguranţa persoanei, el
contradictorialitatea este înlăturată.
prezintă un egal interes pentru întreaga activitate judiciară.20
Legea prevede că judecata unor cererii cu caracter de urgenţă,
Art. 24 alin. 1 din Constituţie arată că dreptul la apărare este
(ordonanţa preşedinţială, asigurarea dovezilor, sechestrul asigurător,
garantat, iar alin. 2 prevede că în tot parcursul procesului părţile au
poprire asigurătore, îndreptarea erorilor materiale) se poate face fără
dreptul să fie asistate de un avocat ales din oficiu.
citarea părţilor, însă contradictorialitatea este restabilită deoarece judecata
căilor de atac se face întotdeauna cu citarea părţilor. Art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
Contradictorialitatea îşi găseşte aplicarea şi în faza executării republicată, dispune că în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie
silite, debitorul fiind încunoştinţat prin somaţie despre pornirea executării. reprezentate sau, după caz, asistate de apărător.
Somaţia fiind un act de procedură, se face în forma scrisă şi se Rezultă că garantarea dreptului de apărare a părţilor în tot cursul
comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi procesului se impune într-un sistem procesual, întrucât respectarea sa
actelor de procedura prevăzute18 de art. 90-92 Codul de procedură civilă, contribuie ca hotărârile judecătoreşti să fie conforme cu legea şi să
iar dispoziţiile legale privitoare la comunicarea ei trebuie respectate sub corespundă adevărului.
sancţiunea anulării executării silite. Din redactarea art. 24 din Constituţie reiese conţinutul dreptului de
Având în vedere importanţa acestui principiu, deoarece asigură apărare sub accepţiunile sale, respectiv una materială şi alta formală.
respectarea altor principii - dreptul la apărare şi stabilirea adevărului în sens material, mai largi dreptul la apărare cuprinde întregul
-nerespectarea sa este sancţionată cu nulitatea hotărârii. complex de drepturi şi garanţii procesuale care sunt instituite de lege
pentru a da posibilitatea părţilor să-şi apere interesele, iar în sens formal,
mai restrâns, dreptul de apărare înseamnă dreptul părţilor de a-şi angaja
un apărător.21

17 lv
„Dreptul" nr. 5/1990, p.69-70; Curtea de Apel Bucureşti, Secţia V.M.Ciobanu, op. cit, p.127.
20
comercială. Dec. civ. nr. 275/1999, în Culegere de practică judiciară în M.Constantinescu, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin Vasilescu,
materie comercială 1999, p. 141-143. Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Constituţia României - comentată şi adnotată,
18
Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Regia Autonomă „Monitorul Oficial", Bucureşti, 1992.
21
Editura Lumina Lex, 2001, p.211. 1. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p.107.
26 27
Realizarea dreptului de apărare este posibilă şi prin modul de Concretizarea în practică a citării părţilor presupune, alături de
organizare şi funcţionare a instanţelor, prin dispoziţii procedurale şi prin principiul contradictorialităţii, şi respectarea principiului dreptului de
posibilitatea părţii de a fi asistată de un avocat. apărare, deoarece numai în măsura în care părţile au fost încunoştinţate de
In ceea ce priveşte realizarea dreptului de apărare prin modul de data şi locul judecăţii îşi pot pregăti apărarea.
organizare şi funcţionare a instanţelor, trebuie avut în vedere că acesta se Hotărârea pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate
efectuează printr-un sistem de principii şi anume: independenţa atrage nulitatea.23
judecătorilor, inamovibilitatea, colegialitatea, egalitatea, gratuitatea. Aşa cum am arătat, activitatea judiciară nu se declanşează din
Din dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (3) rezultă oficiu, ci la cererea părţii interesate.
principiul independenţei judecătorilor, principiu fără de care nu se poate Având în vedere importanţa cererii de chemare în judecată - actul
vorbi de o autentică activitate de înfăptuire a justiţiei.22 procedural prin care reclamantul investeşte instanţa - şi a efectelor
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti presupune că introducerii ei, O.U.G. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, a
partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă are dreptul completat dispoziţiile referitoare la elementele cererii (art. 112 Codul de
de a provoca o nouă judecată de fond prin exercitarea apelului, iar apoi un procedură civilă) şi primirea acesteia de către preşedinte, sau de
control de legalitate prin declararea recursului. judecătorul care îl înlocuieşte24 (art. 114 - 1141 Codul de procedură
Potrivit art. 296 teza a Ii-a Codul de procedură civilă, coroborat cu civilă).
art. 315 alin. 4 Codul de procedură civilă, instanţa de apel, respectiv Prin formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul are
recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţia mai grea părţii, obligaţia să arate în cuprinsul acesteia următoarele elemente:
deoarece raţiunea instituirii principiului non reformatio inpejus constă în 1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru
înlăturarea temerii justiţiabililor că li s-ar putea eventual agrava situaţia în persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după
propria lor cale de atac. caz, numărul de înmatriculare în registru comerţului sau de
Dreptul de apărare se realizează şi prin unele dispoziţii înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul
procedurale. bancar. Dacă locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales
Conform art. 85 Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate în România, unde i se vor face toate comunicările privind
hotărî asupra unei cereri decât după citarea părţilor sau înfăţişarea lor, procesul;
afară numai dacă părţile dispun altfel. 2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în
Rezultă că dispoziţiile privitoare la citarea părţilor au un caracter cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul
imperativ, încălcarea lor atrăgând nulitatea hotărârii judecătoreşti. profesional;
Caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 85 Codul de procedură 3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului,
civilă, îi impune judecătorului obligaţia verificării dacă părţile au fost atunci când preţuirea este cu putinţă;
citate cu respectarea dispoziţiilor legale, iar când constată că partea care
lipseşte nu a fost legal citată, dispune amânarea judecăţii cu refacerea 23
Curtea de Apel Bucureşti, dec. civ., nr. 1303/1997 şi dec. civ. nr.
procedurii de citare sub pedeapsa nulităţii. 205/1995, în Culegerea de practică judiciară 1993-1998, p.6-7; Curtea de
apel Bucureşti, secţia III civ., dec. civ. nr. 3217/1999, în Culegerea de
practică judiciară în materie civilă 1999, p.67-68.
24
A se vedea în acest sens M. Constantinescu, I. Muram, I. Deleanu, A se vedea în acest sens V.M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae,
FI. Vasilescu, A. Iorgovan, I. Vida, op. cit., p.278, cu menţiunea că art. 123, Modificările aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. 138/2000 (I),
alin. 2 în urma modificărilor Constituţiei a devenit art. 124 alin. (3). 28 p.13-16.
29
4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi
cererea; a libertăţilor fundamentale pentru un proces echitabil.26
5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; Alături de dispoziţiile art. 112 şi 115 Codul de procedură civilă,
6. semnătura. care dau posibilitatea părţilor să propună probe prin cererea de chemare în
Din redactarea art. 112 pct. 5 Codul de procedură civilă rezultă că judecată şi întâmpinare, dispoziţiile?art. 132 alin. 1 Codul de procedură
dreptul de apărare realizat prin posibilitatea acordată reclamantului de a civilă arată că la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului
propune probe urmăreşte un dublu scop, şi anume: instanţa să procedeze un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a
la administrarea probelor încuviinţate după discutarea contradictorie, fără propune noi dovezi. în acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi
a se tergiversa judecarea procesului, şi punerea părţilor într-o poziţie de comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
egalitate procesuală. Probele nepropuse în condiţiile arătate nu vor mai putea fi invocate
Tocmai pentru desfăşurarea unui proces în condiţii echitabile şi în tot cursul procesului, însă, sancţiunea decăderii nu îşi îndeplineşte
menţinerea egalităţii procesuale a părţilor, Ordonanţa de Urgenţă a efectele în situaţiile anume prevăzute de dispoziţiile art. 138 Codul de
Guvernului nr. 138/2000 a reintrodus, astfel cum am arătat deja, procedură civilă, şi anume:
caracterul obligatoriu întâmpinării.25 - când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o poate
Este firească soluţia la care s-a revenit prin consacrarea prevedea;
caracterului obligatoriu al întâmpinării deoarece aşa cum reclamantul îşi - când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;
formulează în scris pretenţiile sale şi arată dovezile pe care se sprijină - când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din pricina
fiecare capăt de cerere, tot altfel, şi pârâtul trebuie sa arate în scris neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată
apărările sale şi mijloacele de probă. sau reprezentată de un avocat.
Potrivit art. 115 Codul de procedură civilă, întâmpinarea va Trebuie evidenţiat faptul că deşi art. 118 alin. 2 din Codul de
cuprinde: procedură civilă a fost abrogat odată cu adoptarea legii nr. 219/2005,
- excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a
reclamantului. invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, rezultă din prevederile
- răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii; art. 136 şi art. 138 alin. 1 Codul de procedură civilă.
- dovezile cu care se apără pârâtul împotriva fiecărui capăt de în spiritul principiului dreptului la apărare, trebuie precizat că
cerere; sancţiunea decăderii se rezumă numai la posibilitatea de administrare a
- semnătura. probelor, nu şi la celelalte posibilităţi de apărare.
Caracterul obligatoriu al întâmpinării asigură egalitatea de Astfel, art. 171 Codul de procedură civilă prevede că partea
mijloace, de „arme", ceea ce dă satisfacţie şi exigenţelor prevăzute de decăzută din dreptul de a administra o dovadă, va putea totuşi să se apere
discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor părţii
potrivnice.
Potrivit, art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă, susţinerea
25 cauzei de către părţi se face într-o anume ordine.
Art. 118 alin.l Codul de procedură civilă „întâmpinarea este
Conform textului menţionat, preşedintele va da mai întâi cuvântul
obligatorie afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel",
întâmpinarea nu este obligatorie în procesele de divorţ (art. 612 alin. 5 Codul reclamantului şi în urmă pârâtului.
de procedură civilă) şi cele privitoare la posesiune (art. 674 alin. 4 Codul de
procedură civilă). 30 V.M. Ciobanu, G. Boroi, M.Nicolae, op. cit., p. 16-17.
31
să acţioneze pentru asigurarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un
Această ordine este firească, deoarece reclamantul este partea care proces echitabil.
investeşte instanţa şi în consecinţă trebuie să-şi susţină mai întâi Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi
pretenţiile, urmând ca pârâtul să răspundă acestor afirmaţii. juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi a
Bineînţeles, ordinea se inversează în cazul în care pârâtul invocă altor persoane, care au obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea
excepţii procesuale. Susţinerile orale ale părţilor pot continua în formă nestingherită a activităţii avocatului în condiţiile legii (art. 2 alin. 3 din
scrisă, concretizându-se în concluzii scrise depuse la dosarul cauzei. Legea nr. 51/1995 republicată pentru organizarea şi exercitarea profesiei
Părţile vor putea fi îndatorate - arată art. 146 Codul de procedură de avocat). Ceea ce dovedeşte că avocatul îndeplineşte; două funcţii, şi
civilă - ca după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii sau anume: de asistenta şi de reprezentare.
prescurtări scrise semnate de ele, ale susţinerilor lor verbale. Cele două funcţii ale avocatului se regăsesc şi în art 7 alin. 2 din
Părţile vor putea depune concluzii scrise sau prescurtări chiar fără Statutul profesiei de avocat, care prevede că în exercitarea dreptului său
să fie obligate; ele vor fi înregistrate. de a asista şi de a reprezenta persoanele fizice şi juridice în faţa tuturor
Textul de lege nu are un caracter imperativ, ei facultativ, astfel instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi a altor persoane fizice şi
încât nedepunerea concluziilor scrise de către părţi nu atrage vreo juridice, avocatul este îndreptăţit să folosească oricare.dintre mijloacele
sancţiune procedurală, judecătorul, ca „arbitru neutru", are obligaţia să de exercitare a dreptului de apărare.
hotărască, care este calificarea cea mai corespunzătoare în funcţie de Activitatea avocatului se realizează prin:
probele administrate. r a) consultaţii şi cererii cu caracter juridic, asistenţă şi
Dreptul de apărare realizat prin dispoziţiile procedurale menţionate reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie, de
obligă părţile să-şi exercite cu bună-credinţă drepturile procedurale şi urmărire penală şi în faţa notarilor publici;
potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege (art. 723 b) apărarea, reprezentarea cu mijloace juridice specifice a
alin. 1 Codul de procedură civilă).27 drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
Dreptul de apărare se realizează şi prin posibilitatea părţii de a fi juridice în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile şi cu
asistată sau reprezentată de un avocat. orice persoană română sau străină;
Spre deosebire de procesul penal în care, în unele situaţii, asistenţa c) redactarea de acte juridice, cu posibihtatea atestării identităţii
judiciară este obligatorie28, în procesul civil apărarea nu este obligatorie. părţilor, a conţinutului şi a datei actelor;
Art. 2 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat29 prevede că scopul d) orice alte mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de
profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, apărare, în condiţiile legii.
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, de Avocatul nu acţionează decât în baza mandatului avocaţional
drept public şi de drept privat în exercitarea profesiei, avocatul este dator acordat în baza unui contract de asistenţă juridică şi de reprezentare, care
se încheie în scris.30
Avocatul nu poate interveni într-o cauză decât atunci când a primit
27
Formularea contestaţiei în anulare motivată de faptul că instanţa de un mandat. El mai poate primi mandat de la un alt avocat cu care
recurs a încălcat dreptul apărare prin respingerea cererii în temeiul art. 156 colaborează în cauză, şi care, la rândul său, este împuternicit de client
Codul de procedură civilă poate fi considerată ca un abuz de drept - Curtea în cadrul mandatului primit, avocatul trebuie să acţioneze cu
de Apel Ploieşti, dec. civ. rir. 1411 din 5 mai 1999, în Culegerea de practică conştiinciozitate, promptitudine şi maximă diligentă.
judiciară a Curţii de Apel Ploieşti, p. 342-344.
28
Art. 171 alin. 2 C. pr. pen. în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 51/1995 republicată.
29
Publicat în Monitorul Oficial nr. 45, din 13 ianuarie 2005. 33
32
Pentru a se înlătura tergiversarea nejustitîcată a soluţionării unor în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în
cauze sub pretextul asigurării dreptului de apărare, art. 156 Codul de imposbilitatea vădită de a plăti onorariul.
procedură civilă prevede că instanţa va putea da doar un singur termen în cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace
pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, iar când refuză amânarea materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba
pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea acordarea de asistenţă gratuită.
depunerii de concluzii scrise. Alin. 3 din acelaşi articol prevede că baroul organizează asistenţă
Cererea pentru lipsa de apărare se impune a fi temeinic motivată judiciară la sediul tuturor instanţelor de judecată din judeţ, care asigură
iar amânarea cauzei se apreciază de către instanţă.31 asistenţă juridică şi la organele de urmărire penală locale, conduse de câte
Pornirea şi derularea procesului presupune cheltuieli şi cunoştinţe un avocat definitiv, numit de consiliul baroului şi coordonate de către un
de specialitate, punând în dificultate partea interesată să purceadă la membru al consiliului.
declanşarea acestuia. Din redactarea art. 68 din Legea 51/1995 şi compararea acestuia cu
înlăturarea acestor dificultăţi şi asigurarea accesului la justiţie şi a art. 74 Codul de procedură civilă, rezultă diferenţe de conţinut, dar, esenţa
celor cu venituri insuficiente* ca o garanţie a dreptului la apărare, este este aceeaşi, în sensul că, ambele texte urmăresc protejarea părţii care nu
posibilă prin aplicarea dispoziţiilor art. 74-81 ale Codului de procedură poate să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi.32
civilă completate cu art. 68-69 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea Cererea de asistenţă judiciară va fi făcută în scris instanţei de
şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. judecată şi va trebui să arate pricina la care se referă precum şi starea
Art. 74 Codul de procedură civilă prevede că cel care nu e în stare materială a părţii.
să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi, tară a primejdui propria sa Cererea va fi însoţită de dovezi scrise privitoare la veniturile şi
întreţinere sau a familiei sale, poate cere instanţei să-i încuviinţeze sarcinile sale, în conformitate cu prevederile art. 77 Cod de procedură
asistenţă judiciară. civilă.
Aceeaşi idee este reluată în art. 68 din Legea nr. 51/1995 care arată Instanţa va analiza cererea putând solicita lămuriri şi dovezi
că, baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care apărarea este părţilor, precum şi informaţii autorităţilor competente.
obligatorie, potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecată a După analizarea cererii prin care partea a solicitat asistenţa
organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice locale judiciară şi a materialului probatoriu concretizat în înscrisuri anexate
acesteia, instanţa va dispune, fără dezbateri, prin încheiere în camera de
Consiliu.
31
în aplicarea art. 156 alin. 1 Codul de procedură civilă, în practică, s-a Asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricând în cursul judecăţii
decis constant că o cerere de amânare a judecăţii pentru lipsa de apărare nu în totul sau numai în parte (art. 75 alin, 2 Codul de procedură civilă).
poate fi primită în condiţiile în care partea, fără nici o justificare, nu a Partea potrivnică poate oricând să înfăţişeze instanţei dovezi cu
îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, obligaţie personală a părţii, ce privire la starea materială a celui căruia i s-a încuviinţat cererea de
nu are legătură cu asistenţa juridică acordată de avocat - Curtea de Apel asistenţă judiciară.
Bucureşti secţia a IlI-a civilă, dec. civ. nr. 3000/1999, în Culegerea de în această situaţie, instanţa va analiza cererea părţii potrivnice şi
practică juridică în materie civilă 1999, p.388; Curtea de Apel Bucureşti dacă va considera că este întemeiată, va reveni asupra încheierii prin care
secţia a IY-a civilă, dec. nr. 3137/2000, în Culegerea de practică judiciară în a încuviinţat asistenţa judiciară.
materie civilă 2000; Curtea de Apel Piteşti s.com şi de cont. adm., dec. nr.
6/1997, în Buletinul jurisprudenţei 1997, p.91-92. 3137/2000, în Culegerea iZ
de practică judiciară în materie civilă 2000; Curtea de Apel Piteşti s.com şi A se vedea în acest sens Ioan Leş, Comentariile Codului de
de cont. adm., dec. nr. 6/1997, în Buletinul jurisprudenţei 1997, p.91-92. 34 procedură civilă, voi. I, Editura AH Beck, Bucureşti, 2001, p. 203.
35
Ca şi încheierea prin care s-a încuviinţat asistenţa judiciară, 2.2.3. Principiul rolului activ al judecătorului
încheierea prin care s-a revenit asupra asistenţei nu este supusă nici unei Plecând de la sarcina atribuită instanţei de judecată, şi anume aceea
căi de atac. de a soluţiona cauza cu care a fost investită, rezultă că, funcţia esenţială a
în condiţiile în care instanţa constată că cererea de asistenţă a fost judecătorului este tocmai aceea de a judeca, de a stinge litigiul ivit între
făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, ea poate reveni asupra părţi, prin pronunţarea hotărârii.33
asistenţei încuviinţate, putând ca prin încheiere să oblige partea la plata Hotărârea judecătorească fiind actul final al judecăţii, actul de
sumelor datorate (art. 78 alin 2 Codul de procedură civilă). dispoziţie al instanţei cu caracter jurisdicţional, trebuie să exprime
Art. 80 Codul de procedură civilă prevede cele două cazuri în care adevărul.
dreptul la asistenţă judiciară se stinge, şi anume: Descoperirea adevărului nu ar fi posibilă, dacă, printr-un sistem
- prin moartea părţii; procesual s-ar interzice judecătorului să stăruie, prin mijloace legale, în
- prin îmbunătăţirea stării sale materiale. vederea lămuririi acelor fapte pe care părţile au omis să le dovedească din
în spiritul textului de lege consacrat33, partea care cade în diferite motive.
pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. însă, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este esenţial să
Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin se stabilească poziţia procesuală a judecătorului în cadrul dezbaterilor,
încuviinţarea asistenţei judiciare vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, care este rolul său din cadrul acestei etape.
dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale, şi vor fi urmărite potrivit legii. Analiza poziţiei procesuale a judecătorului în cadrul dezbaterilor a
De asemenea, avocaţii numiţi apărători din oficiu au dreptul să permis clarificarea a două tipuri de proceduri: procedura acuzatorială şi
ceară instanţei de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte procedura inchizitorială.34
părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Procedura acuzatorială se bazează pe faptul că acordă părţilor
Dispoziţiile art. 155461 din Statutul profesiei de avocat vin în posibilitatea de a avea un rol determinant în faza dezbaterilor, deoarece,
susţinerea celor arătate; în cazul în care se solicită acordarea asistenţei procesul civil este un proces al intereselor private şi este normal să
judiciare gratuite de către instanţă, organele de urmărire sau cercetare constituie, mai întâi, un obiect de interes pentru părţi şi după aceea, pentru
penală ori organele administraţiei publice locale, decanul solicită judecător.
comunicarea datelor esenţiale despre natura cauzei, şi, după caz, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, prin modificarea
evaluarea sumară a obiectului material al acesteia pentru a se putea stabili adusă în art. 129, arată cu mai multă claritate, rolul pe care părţile şi
onorariul de avocat care va fi suportat de partea care ar cădea în pretenţii. judecătorul îl au în procesul civil. Art. 129 alin. 1 Codul de procedură
Dispoziţiile legale menţionate nu sunt în contradicţie cu art. 69 civilă consacră" caracteristicile procedurii acuzatoriale, precizând că
alin. 1 din Legea nr. 51/1995. Conform art. 69 alin. 1 din Legea 51/1995, părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi
în cauzele în care asistenţa judiciară este acordată din oficiu la cererea finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească
instanţelor de judecată sau a organelor de urmărire penale, plata actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau
onorariilor se face din fondurile Ministerului Justiţiei.
Astfel, art. 69 alin. 1 se referă la situaţia în care asistenţa judiciară a
fost acordată din oficiu, iar nu la cea solicitată de partea lipsită de A se vedea in acest sens M. Condoiu - I. Dragne, Consideraţii cu
mijloace materiale, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. privire la rolul activ al judecătorului prin prisma modificărilor legii
2 din Legea nr. 51/1995, republicată. procesual-civile în „Curierul Judiciar" nr. 1/2004, p. 51-57.
34
Pt. amănunte a se vedea G. Boroi, Codul de procedură civilă
33 comentat şi adnotat, voi. I, Editura AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 133-135.
în acest sens, art. 274 alin. 1 Codul de procedură civilă. 37
36
de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor Deşi soluţia legiuitorului din anul 1948 putea fi interpretată ca
art. 723 alin. 1 precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările. excesivă faţă de legislaţia ţărilor occidentale, în prezent nu i se dă o
Plecând de la realitatea că, părţile sunt singurele care au iniţiativă asemenea interpretare faţă de faptul că, legislaţiile procesuale ale acestor
procesuală, rezultă că, judecătorul, în cadrul conflictului dintre părţi, ţării au evoluat în direcţia extinderii rolului activ al judecătorului,
trebuie să adopte o poziţie neutră. afirmându-se că, specific prezentului este justiţia dialogului.36
în literatura de specialitate, judecătorul este caracterizat ca fiind Datorită faptului că textele de bază care consacră principiul rolului
arbitru neutru, având un rol pasiv până în momentul în care părţile îi vor activ al judecătorului au fost preluate din Legea accelerării justiţiei din
aduce elementele necesare formării convingerii sale, în vederea 1943 şi a corespuns evoluţiei legislaţiei procesuale şi din alte ţării, ideea
că rolul activ ar fi de origine comunistă nu îşi găseşte argumentarea.
pronunţării hotărârii.
în literatura juridică există şi opinia contrară37 conform căreia rolul
Procedura inchizitorială se caracterizează prin faptul că,
activ al judecătorului nu poate fi considerat ca principiu general al
judecătorul manifestă rolul activ de a conduce dezbaterile, ceea ce
procedurii civile deoarece:
înseamnă că, acestea nu sunt lăsate la discreţia părţilor.
1. Aspectele sub care se manifestă rolul activ al judecătorului în
Spre deosebire de procedura acuzatorială în care părţile sau căile de atac sunt mai reduse.
avocaţii care le reprezintă au rolul determinant în conducerea 2. Dacă s-ar accepta opinia că rolul activ al judecătorului este un
dezbaterilor, în procedura inchizitorială rolul hotărâtor îl are judecătorul, principiu general s-ar ajunge la consecinţe grave şi anume
prin soluţionarea litigiului. răsturnarea concepţiei asupra nulităţilor relative iar în al doilea
Fiind garantul legii pe care este chemat să o apere, judecătorul, rând la posibilitatea desfiinţării cu prea multă uşurinţă a unor
prin soluţionarea litigiului cu care a fost învestit are şi rolul de a restabili : hotărâri juste în ceea ce priveşte fondul pretenţiilor. ^ In ceea ce ne
legalitatea, a ordinii de drept din societate. priveşte, apreciem că rolul activ al judecătorului este un principiu
Urmărind evoluţia reglementării atât în ţară, cât şi în Franţa şi fundamental, acesta realizându-se în tot cursul procesului civil, adică
Belgia, se va constata că, după o dominaţie puternică a procedurii a atât în faza judecăţii, ceea ce presupune judecata de fond în faţa primei
acuzatoriale, în acest secol, şi-au făcut simţită prezenţa elementele instanţe, judecata în apel care este şi ea o judecată de fond, judecata
inchizitoriale, iar, în prezent, asistăm la un compromis între cele două căilor extraordinare de atac,38 cât şi în faţa executării silite, în condiţiile
tipuri de proceduri, cu progrese, însă, în direcţia procedurii prevăzute de lege.39
inchizitoriale.35 Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles ca un principiu care
Astfel, în Codul de procedură civilă din 1948 era consacrat conduce la aflarea adevărului şi în consecinţă la pronunţarea unor hotărâri
principiul roiului activ al judecătorului în două texte, respectiv, art. 129,
conform căruia „Preşedintele este în drept să pună întrebări părţilor sau să
36
pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la în acest sens V.M. Ciobanu, op. cit., p. 132 şi V.M. Ciobanu,
dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare. G. Boroi, Marian Nicolae, op. cit., p.18.
37
El va putea ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă G, Boroi, op. cit., p. 140-141.
38
părţile se împotrivesc" şi art. 130 alin. 2 care prevede: „Judecătorii sunt Capitolul II „Recursul" al Titlului IV - „Căile ordinare de atac" din
cartea II a devenit Capitolul I - „Recursul" - al Titlului V - „Căile
datori să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul extraordinare de atac" din Cartea II conform art. I pct. 106 din O.U.G. nr.
şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaştere faptelor; ei vor da părţilor 13 8/2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000.
ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor". 39
A se vedea în acest sens Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat
de executare silită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.276.
35
V.M. Ciobanu, op. cit., p.131. 38 39
temeinice şi legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege40 pentru
stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de cererea de chemare în judecată fixează termenul de judecată pe care, sub
fapt şi de drept. semnătură îl dă în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului
Prin modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. acestuia. Celelalte părţi vor fi citate conform legii. în situaţia în care
138/2000, rolul activ al judecătorului se manifesta, conform art. 129, sub cererea de chemare în judecată a fost trimisă prin poştă, se citează şi
diferite forme: reclamantul.
- judecătorul, în tot cursul procesului conduce desfăşurarea Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului
acestuia, veghează la respectarea dispoziţiilor legale şi pune în odată cu citaţia, copii de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisuri,
vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai
lor din proces şi va stărui în toate fazele procesuale pentru târziu cu 5 zile înainte de termenul de stabilit pentru judecată.
soluţionarea amiabilă a cauzei. Sub rezerva discutării în contradictoriu la prima zi de înfăţişare,
Art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă arată că preşedintele preşedintele, cu ocazia fixării termenului, dacă s-a solicitat prin cerere, va
poate deschide, suspenda şi ridica şedinţă. Judecata cauzelor civilele face putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, precum şi alte măsuri
de un complet de judecată care poate să fie format dintr-un judecător, doi necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.
judecători sau trei judecători, iar la înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi din Rolul activ al judecătorului41 se manifestă şi sub forma că, la
9 judecători. primirea cererii de chemare în judecată* preşedintele sau judecătorul care
Datorită faptului că şedinţele de judecată sunt publice, în afara
cazurilor prevăzute de lege, rezultă că accesul publicului în sala de 40
în cazul în care în cererea de chemare în judecată nu se indică
judecată este limitat doar în condiţiile respective. Deşi şedinţele de domiciliul pârâtului sau reclamantul nu a comunicat instanţei un alt
judecată sunt publice, preşedintele completului exercită poliţia şedinţei, domiciliu, atunci când citaţia trimisă la domiciliul indicat în cerere s-a
putând lua în baza dispoziţiilor art. 122 C pr. civ. măsuri pentru păstrarea restituit cu menţiunea că pârâtul nu locuieşte la aceea aderesă, nu se poate
ordinei şi bunei-cuviinţe. constata nulitatea cererii de chemare în judecată în baza art. 133 Codul de
Acelaşi text de lege prevede că, preşedintele completului de procedură civilă, deoarece acest text de lege nu prevede sancţiunea nulităţii
judecată poate înlătura din sala de şedinţă pe cei care nu mai au loc, pe pentru acest motiv - Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV a civilă, dec. nr.
684/2000, în Culegerea de practică judiciară în materie civilă - 2000;
minori, pe cei care au o ţinută necuviincioasă şi care tulbură mersul Refuzul reclamantului de a completa cadrul procesual sau de a completa
dezbaterilor. probatoriul nu poate fi sancţionat cu nulitatea cererii de chemare în judecată
Dacă printre cei îndepărtaţi din sală se afla şi vreuna din părţi, faţă de dispoziţiile art. 133 alin. î Codul de procedură civilă Curtea de Apel
înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sală şi sub Bucureşti, secţia a IV a civilă, dec. nr. 430/1999, în Culegere de practică
sancţiunea nulităţii i se vor aduce la cunoştinţă toate faptele petrecute în judiciară în materie civilă -1999. De asemenea, nu poate fi anulată cererea
lipsa sa precum şi declaraţiilor celor ascultaţi (123 alin.l Codul de pentru lipsa obiectului deoarece prin cererea de chemare în judecată
procedură civilă). în condiţiile în care partea îndepărtată din sala de reclamantul a dedus judecăţii nişte pretenţii concrete. în această situaţie
şedinţă a fost asistată de avocat, iar acesta a rămas mai departe în sală, instanţa trebuie să verifice dacă cererile formulate sunt admisibile şi în caz
afimativ să se pronunţe asupra temeiniciei şi netemeiniciei - Curtea de Apel
dispoziţia legală nu este aplicabilă.
Bucureşti secţia a IVa civilă dec. nr. 3587/2000, în Culegere de practică
în ceea ce priveşte fixarea termenelor de judecată, dispoziţiile judiciară în materie civilă ^2000.
legale ale art. 1141 Codul de procedură civilă prevăd ca preşedintele, de 41
Al 3 al art. 129 a fost abrogat prin art. 1 pct. 46 din OUG nr.
138/2000 aprobată prin legea 219/2005.
41
40
îl înlocuieşte îi va pune în vedere reclamantului, când este cazul, să Aşa cum am arătat, rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste
completeze sau să modifice cererea.42 de la primirea cererii de chemare în judecată până la pronunţarea
Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea, în hotărârii. Astfel, dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să indice calea
condiţiile art. 303 alin. 5 Codul de procedură civilă să o înapoieze părţii de atac la care partea este îndreptăţită şi termenul de exercitare.44 -
Judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau
prezente dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi
în scris, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea de drept pe care
refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile. acestea le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, precum şi
In cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt ori de drept,
preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.45 Art. 129
excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare. alin. 4 Codul de procedură civilă se referă la acele împrejurări de fapt
Rolul activ al judecătorului se manifestă şi sub aspectul că va pune sau de drept care se înscriu în cadrul procesului sub aspectul obiectului
în vedere părţilor termenul şi condiţiile în care se pot solicita probe şi şi părţilor participante.
contraprobe. Va explica părţilor consecinţele unor acte de dispoziţie pe în virtutea rolului activ, judecătorul este în drept să pună în discuţia
care intenţionează să le facă. părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept necesare soluţionării cauzei,
Dacă judecătorului i se înfăţişează acte de dispoziţie sub forma în limitele stabilite de dispoziţiile art. 129 alin. 6 Codul de procedură
renunţării achiesării, tranzacţiei trebuie să verifice dacă aceste acte nu civilă.
urmăresc vreun scop ilicit sau să nu prejudicieze alte persoane. în aceste condiţii, instanţa poate pune în discuţia părţilor
în cazul în care se constată că actul de dispoziţie urmăreşte un alt necesitatea introducerii în cauză a unor terţe persoane sau schimbarea
temeiului juridic al cererii de chemare în judecată.46
scop decât cel legal, cererea va fi respinsă şi în consecinţă judecata cauzei
în literatura de specialitate s-a menţionat că punerea în dezbaterea
va fi continuată.
părţilor a unor împrejurări de fapt şi de drept trebuie să aibă loc sub forma
Considerăm că în această situaţie, dreptul de dispoziţie al părţii nu
unor simple ipoteze, fără a afecta drepturile procesuale ale părţilor ce
este afectat deoarece el nu poate fi exercitat în afara legii.43
42
Instanţa de judecată este obligată să pună în discuţie introducerea în
44
cauză a altor persoane decât cele prevăzute în cererea cu care a fost investită Lipsa unor asemeni menţiuni din hotărâre, ca şi lipsa acestora din
însă nu este îndreptăţită să introducă şi să citeze alte persoane decât cele minuta nu atrag nulitatea hotărârii. Calea de atac şi termenul de exercitare a
menţionate în cererea de judecată; în acest sens, Tribunalul Suprem, secţia aceteia sunt prevăzute de lege şi nu de instanţă, iar omisiunea sau indicarea
civilă, dec. 1330 din 12 august 1982; Tribunalul Judeţean Constanţa, dec. lor grşită în hotărâre nu lipsesc partea de drepturi de a exercita calea de atac
civ., nr. 597 din 1 mai 1992 în Dreptul nr. 1/1993. în termenul prevăzut de lege. Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV a civilă,
43
Dacă renunţarea la judecată intervine după intrarea în judecata Dec. civ. nr. 1133/2000, în Culegere de practică judiciară în materie civilă,
fondului procesului, legea cere şi consimţământul pârâtului care are interesul 2000, p.366-367.
45
să se soluţioneze litigiul definitiv şi să nu fie expus la un nou proces. în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, dec. nr. 435 din
instanţa de apel în mod greşit a luat act de renunţare la judecarea cererii 21 martie 2002, în Culegere de practică judiciară în materie comercială -
formulate de reclamanta în apelul declarat de pârâtă fără consimţământul 2002, Editura Brillance, p. 450-452.
46
acesteia din urmă. Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este supusă casării Dacă acţiunea nu este corect fundamentată în drept, dar este
suficient motivată în fapt, instanţa este obligată să dea calificarea legală a
cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului - Curtea de Apel Bucureşti,
acesteia - Curtea de Apel Ploieşti, dec.civ. nr. 2104/9 septembrie 1998, în
secţia â IV a civilă, dec. 2149/1991, în Culegerea de practică judiciară în Buletinul Jurisprudentei 1998 - semestrul II, p. 346-347. '
materie civilă 1999, p.371. 43
42
decurg din principiul disponibilităţii şi fără a analiza soluţia care se va da Faţă de obligaţia judecătorului de a afla adevărul rezultă că cererea
în final, după analiza susţinerilor şi a materialului probator administrat. formulată de reclamant nu poate fi respinsă ca nedovedită deoarece ar
Conform art. 108 alin. 1 Codul de procedură civilă, nulităţile de echivala cu neîndeplinirea de către judecător a dispoziţiei procedurale
49
ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a
menţionate.
pricinii.
însă, rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la
Este posibil ca după închiderea dezbaterilor să fie necesară stabilirea situaţiei de fapt este limitat asupra celor ce formează obiectul
lămurirea unei împrejurări de fapt sau de drept, sau să fie invocată pricinii supuse judecăţii* astfel că instanţa de judecată nu poate iniţia
încălcarea unei norme de ordine publică. cereri noi pe seama părţilor în litigiu.50
In acest caz, în virtutea rolului activ şi în concordanţă cu principiul în cazul în care instanţa ordonă din oficiu administrarea unor
contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, instanţa poate să repună probe, trebuie să aibă în vedere în primul rând ca proba dispusă să
cauza pe rol astfel încât părţile să aibă posibilitatea să discute în îndeplinească cumulativ condiţiile de admisibilitate51 şi, în al doilea rând,
contradictoriu şi să-şi formuleze apărarea faţă de împrejurarea invocată să fie pusă în discuţia părţilor pentru a nu se aduce atingere principiului
din oficiu de către instanţă.47 contradictorialităţii şi a dreptului de apărare.
- Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele Este adevărat că manifestarea rolului activ al judecătorului este
legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea deosebit de importantă în vederea aflării adevărului, însă, nu poate duce
adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea la concluzia că întreaga sarcină de propunere şi administrare a probelor
corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi revine instanţei iar nerespectarea dispoziţiilor legale în materie nu ar avea
legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le pentru părţi consecinţe procedurale.52
consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc (art. 129
alin. 5 Codul de procedură civilă).
Această modalitate de manifestare a rolului activ al judecătorului
49
este una dintre cele mai importante deoarece instanţa are dreptul şi jnstanţa nu poate să respingă ca tardivă proba propusă de reclamant
obligaţia de a descoperi adevărul şi, în consecinţă, să ordone administrarea pentru a dovedi tocmai o împrejurare de fapt, ca ulterior să respingă şi
probelor necesare soluţionării cauzei chiar dacă părţile se împotrivesc. acţiunea întrucât nu există dovezi în sensul susţinerilor reclamantului. Proba
solicitată era nu numai concludentă, dar şl admisibilă, fiind cerută în
Redactarea art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă nu este completarea materialului probator administrat - dec. civ. nr. 867 din 6
contradictorie cu dreptul judecătorului de a dispune administrarea noiembrie 1970, tribunalul Judeţean Suceava, în „Revista română de drept",
probelor şi în cazul în care sunt fapte necontestate.48 nr. 10/1971,p.141. *
50
Instanţa de judecată poate dispune, atunci când este cazul, asupra unor
47
în acest sens Tribunalul Judeţean Galaţi, dec. eiv. nr. 93 din 27 dovezi suplimentare pentru stabilirea pretenţiîlior, dar numai în limita celor
ianurie 1972, în R.R.D., nr. 3/1973, p. 159-160. ce formează obiectul pricinii - Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială,
48
Promovarea acţiunii în tăgada paternităţii având drept consecinţă dec. civ. nr. 2640/1999, în Culegerea de practică judiciară în materie
modificarea statutului civil al copilului născut în timpul căsătoriei asupra comercială 1999, p.146-147; Curtea de Apel Braşov, dec. civ. nr. 1363/1999,
căruia nu se poate tranzacţiona, simpla recunoaştere a mamei pârâte, în lipsa în Culegerea de practică judiciară 1999, p.95-96.
51
altor probe, nu conduce la concluzia certă că într-adevăr a fost cu neputinţă în acest sens, Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul
ca soţul mamei să fie tată copilului - Tribunalul suprem, secţia civilă, dec. civil. Subiectele dreptului civil, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă „Şansa"
civ. nr. 867 din 8 mai 1986, în „Revista română de drept", nr. 2/1987, p.66; S.R.L., Bucureşti, 1992, p. 101.
52
Tribunalul Suprem secţia civilă, dec. civ. nr. 261 din 9 februarie 1988, în Curtea de Apel Constanţa, dec. civ. nr. 278/13 aprilie 1994, în
R.R.D.,nr. 1/1989; p.71-72. Culegere de Jurisprudenţă 1993-1994, p. 126-127.
44 45
De altfel dispoziţiile art. 24P-24122, recent introduse în codul de Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot
procedură civilă (prin Legea nr. 219/2005), reglementând procedura determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii
specială de administrare a probelor prin avocaţi, reiterează această idee, în judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de interveni
sensul unui echilibru de forţe în administrarea materialului probator. o hotărâre pe fondul pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul
De asemenea, rolul activ al judecătorului nu trebuie înţeles ca o procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a
diminuare a iniţiativei părţilor în procesul civil. participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar
Situaţia este alta dacă dovezile nepropuse prin cererea de chemare putea parcurge.55
în judecată ori întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare se încadrează într- Prin definiţia principiului disponibilităţii rezultă că acesta cuprinde
una din excepţiile prevăzute de art. 138 alin. 1 pct. 2,3,4 Codul de următoarele drepturi:
procedură civilă
1. Dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul
Din cele arătate rezultă că judecătorii sunt datori să stăruie prin
Pentru declanşarea procesului civil este necesar ca partea care
toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi a preveni orice
pretinde un drept împotriva altei persoane să sesizeze instanţa competentă
greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea
prin formularea unei cereri de chemare în judecată.
drepturilor şi intereselor lor33, dar, principiul rolului activ al judecătorului
Partea care sesizează instanţa de judecată afirmă, de regulă, că este
nu trebuie absolutizat deoarece s-ar ajunge la desfiinţarea unor hotărâri pe
titularul dreptului subiectiv şi solicită protecţia judiciară în vederea
motivul că instanţa nu a ordonat anumite dovezi deşi părţile aveau
exercitării acţiunii civile.
mijloacele procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care
Disponibilitatea nu este exclusivă, legea recunoscând legitimarea
le doreau.54
procesuală şi altor persoane şi organe.
Procesul civil este un proces al intereselor private, astfel încât,
Astfel, Ministerul Public poate pomi, conform art. 45 alin. 1 Codul
principiul rolului activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul
de procedură civilă, acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru
asigurării unui echilibru, pe de o parte cu principiul contradictorialităţii,
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor
dreptului de apărare şi disponibilităţii, iar pe de altă parte, cu principiul puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute
legalităţii şi adevărului. în spiritul modificărilor iniţiate de Legea nr. delege.
219/2005 se poate afirma că principiul rolului activ trebuie înţeles ca o In cazul în care unele cereri vizează ocrotirea minorilor şi au ca
garanţie a legalităţii procesului civil. obiect obligarea la plata pensiei de întreţinere, decăderea din drepturile
părinteşti, autoritatea tutelară poate sesiza instanţa de judecată.
2.2.4. Principiul disponibilităţii
Pentru punerea sub interdicţie instanţa de judecată poate fi sesizată
Principiul disponibilităţii este consacrat în dispoziţiile articolului de autoritatea tutelară, persoanele apropiate minorului, precum şi
129 alin. 6 Codul de procedură civilă şi prevede că, în toate cazurile, administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul; serviciul de
judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecăţii. stare civilă cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi biroul
notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei moşteniri, procuratura şi
poliţia cu prilejul pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative
53
Curtea Supremă de Justiţie, dec. civ. nr. 1850/2000, Culegere de de libertate, organele administraţiei de stat, organizaţiile obşteşti,
decizii pe anul 2000, p. 1026-1028. instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
54
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă, dec. civ.
nr. 2048/2000, Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000, G. Boroi, op. cit., p.l 19.
p. 398-401. 47
46
Instanţa de judecată poate acţiona din oficiu în următoarele situaţii:
- când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de Referitor la obiectul cererii, conform principiului disponibilităţii
exerciţiu, în acest caz instanţa este obligată să se pronunţe din care guvernează procesul civil, instanţa este ţinută să se pronunţe asupra
oficiu şi asupra reparării pagubei (art. 17 alin. 1 şi 3 Codul de celor solicitate de reclamant prin cererea introductivă.57
procedură penală); Insă, în cazul în care din conţinutul cererii în judecată nu se poate
- când cel vătămat este o persoană cu capacitate de exerciţiu determina obiectul, instanţa, în baza rolului activ, este în drept să solicite
restrânsă, caz în care instanţa se pronunţă din oficiu şi asupra reclamantului precizarea cererii.
reparării pagubei (art. 17 alin. 1 şi 3 Codul de procedură Dacă în ceea ce priveşte obiectul cererii instanţa este ţinută,
penală); neputând depăşi limitele ei, deoarece este obligată să se pronunţe numai
- când prin acţiunea de divorţ nu s-a solicitat încredinţarea cu privire la ceea ce s-a solicitat, în cazul temeiului juridic al cererii nu
minorilor sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la este legată, având posibilitatea ca, după ce a fost pusă în discuţia părţilor,
cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii de
profesională a acestora (art. 42 C. fam.); chemare în judecată
- punerea sub interdicţie (art. 143 C. fam. raportat la art. 115 lit. e
C. fam.) şi ridicarea acesteia în condiţiile în care au încetat 3. Dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv, dreptul
cauzele care au provocat-o. de achiesare şi dreptul de a stinge litigiulprintr-o tranzacţie
Disponibilitatea procesuală se realizează şi prin posibilitatea
2. Dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată părţilor ca, în cursul procesului, să efectueze diferite acte de dispoziţie,
sau ale apărării renunţare la judecată, renunţare la drept, achiesarea pârâtului la pretenţiile
Cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menţionează reclamantului, încheierea unei tranzacţii în vederea stingerii litigiului.
în cererea de judecată persoanele cu care înţelege să se judece şi obiectul Actul procesual de dispoziţie cu privire la renunţarea reclamantului
cererii, adică ceea ce pretinde. este prevăzut în cele două forme ale sale, renunţarea la judecată şi
Referitor la primul aspect, este de reţinut că instanţa nu poate renunţarea la dreptul subiectiv dedus judecăţii în articolele 246-247 din
introduce din oficiu o altă persoană în proces decât cele arătate de Codul de procedură civilă.
reclamant prin cerere.56 Potrivit art. 246 alin. 2 Codul de procedură civilă, reclamantul
Părţile au posibilitatea de a lărgi sfera subiectivă a procesului sub poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere
forma chemării în judecată a altei persoane (art. 57-59 C. pr. civ.), scrisă.
chemării în garanţie (art. 60-63 C. pr. civ.) şi arătării titularului dreptului Deşi alin. 1 din dispoziţia legală menţionată arată că renunţarea
(art. 64-66 C. pr. civ). Posibilitatea de a largi cadrul procesual o au şi alte poate fi făcută oricând, alineatele 3 şi 4 din acelaşi text fac distincţie dacă
persoane sub forma intervenţiei voluntare (art, 49-56 C. pr. civ.). s-a făcut comunicarea pârâtului a cererii de chemare în judecată sau, dacă
s-a intrat în dezbaterea fondului.
Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în
judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli
56
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, dec. civ. nr.
377/13,03.2002, nepublicată; Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială,
dec. civ. nr. 3782 din 27.10.1998, publicată în Repertoriu de practică şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, dec. civ. nr. 2526/1999,
literatură juridică 1997-2000, voi. IV, p.780-781. 48 în Culegerea de practică judiciară în materie comercială, 1999, p. 144-146;
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, dec. civ. nr. 3058/1999.
49
de judecată, iar când părţile au intrat în dezbaterile fondului, renunţarea Dreptul de a renunţa la judecata sau la dreptul subiectiv, dreptul de
nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.58 achiesare şi dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzacţie există chiar dacă
în situaţia în care există o participare procesuală activă, renunţarea procesul civil a Fost pornit de o altă persoană decât titularul dreptului.
unuia dintre reclamanţi nu produce nici un efect faţă de ceilalţi Disponibilitatea în ceea ce priveşte actele de dispoziţie nu este
reclamanţi, care doresc să continue judecata. De asemenea, renunţarea absolută, deoarece instanţa, în baza rolului activ, le va cenzura şi nu le va
reclamantului la judecată nu afectează soluţionarea unei cereri de da curs dacă urmăresc eludarea unor norme imperative.
intervenţie principală sau a unei cereri reconvenţionale.59
Renunţarea la dreptul subiectiv dedus judecăţii poate avea loc 4. Dreptul de a ataca sau nu hotărârea şi de a stărui sau nu în
oricând în cursul judecăţii fără consimţământul celeilalte părţi. calea de atac exercitată
Achiesarea, ca act de dispoziţie, se prezintă sub două forme, Potrivit art. 267 Codul de procedură civilă, partea poate renunţa în
-recunoaşterea pretenţiilor reclamantului de către pârât sau achiesarea instanţă la calea de atac, facându-se menţiune despre aceasta într-un
părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată de instanţă. proces-verbal semnat de preşedinte şi grefier.
Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului are loc fie Renunţarea se poate face şi ulterior, prin înfăţişarea părţii înaintea
spontan, fie prin intermediul interogatoriului şi îşi produce efectele fără a preşedintelui sau prin înscris autentic.
fi necesară acceptarea acestuia. Disponibilitatea sub acest aspect este uneori limitată, deoarece
Achiesarea părţii care a pierdut procesul are loc când partea procurorul poate să exercite căile de atac împotriva oricărei hotărâri.
renunţă la dreptul de a ataca hotărârea pronunţată de prima instanţă sau la
apelul declarat, hotărârea devenind definitivă. în condiţiile în care renunţă 5. Dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti
şi la recurs sau retrage recursul, hotărârea devine irevocabilă. Şi în faza executării silite, principiul disponibilităţii îşi găseşte
Tranzacţia este actul de dispoziţie ce reprezintă un contract prin aplicarea în măsura în care este vorba despre drepturi de care titularul lor
care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate dispune.60
poate naşte, prin concesii reciproce, constând în renunţări reciproce la Partea care a exercitat procesul - creditorul - poate să renunţe la
pretenţii noi săvârşite ori promise de o parte în schimbul renunţării de executarea începută sau să aştepte cu pornirea ei în limitele prescripţiei
către cealaltă parte la dreptul care este litigios sau îndoielnic. dreptului de a solicita executarea silită.
Potrivit art. 271 Codul de procedură civilă, părţile se pot înfăţişa Creditorul şi debitorul pot conveni, în cursul executării silite, ca
oricând în cursul judecăţii chiar iară să fi fost citate pentru a cere să se dea aceasta să se efectueze numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului.
o hotărâre de expedient care să consfinţească învoiala lor. De asemenea, se arată în alin. 2 al art. 371 indice 4 Codul de
încheierea tranzacţiei este posibilă atât în faza judecăţii cât şi în procedură civilă, părţile pot stabili ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi
faza executării silite. să se facă în tot sau în parte prin bună învoială.
Ca o consecinţă a principiului disponibilităţii, creditorul urmăritor
are dreptul, dacă legea nu dispune altfel, să aleagă bunurile debitorului, pe
58 care vrea să le urmărească, determinând astfel şi metode de urmărire.
Art. 618 alin. 1 Codul de procedură civilă, din materia divorţului, Art. 1042 C. civ. permite creditorului unei obligaţii solidare să
prevede că reclamantul poate renunţa la cerere în tot cursul judecăţii, înaintea
instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. urmărească pe oricare dintre debitori fără ca acesta să poată invoca
59
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, dec. civ. nr. 445/ beneficiul de diviziune.
11 februarie 2000, în Buletinul Jurisprudenţei, Culegere de decizii pe anul
2000. Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p.59.
50 51
Aplicarea principiului disponibilităţii se concretizează şi în punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor
dispoziţiile art. 431 alin. 2 Codul de procedură civilă, care arată că prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol, adică în favoarea minorilor, ale
executorul judecătoresc cu acordul creditorului poate să-i încuviinţeze persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri
debitorului să procedeze el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. In expres prevăzute de lege.
acest caz, debitorul este obligat să-1 informeze în scris pe executor despre
ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea şi adresa 2.2.5. Principiul legalităţii
potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se
angajează să consemneze preţul propus. In sistemul separaţiei puterilor, puterea judecătorească acţionează
Tot în aplicarea principiului disponibilităţii, art. 435 Codul de ca un factor de echilibru între puterea legislativă şi puterea executivă şi
procedură civilă arată că termenul fixat de executorul judecătoresc în are ca atribuţii esenţiale repararea oricăror disfuncţionalităţi intervenite în
materie de urmărire imobiliară pentru vânzarea la licitaţie a bunurilor funcţionarea mecanismelor statului în vederea garantării drepturilor şi
mobile urmăribile la cererea atât a creditorului, cât şi a debitorului, va libertăţilor cetăţenilor.
putea fi scurtat sau prelungit Puterea judecătorească acţionează numai în limitele sistemului
Există însă şi situaţii în care creditorul nu îşi poate valorifica titlul instanţelor judecătoreşti fiind singurele autorităţi publice chemate să
executoriu, fiind privat de dreptul de a alege modalitatea de executarea pe înfăptuiască justiţia.
care o preferă. Statul de drept implică obligativitatea respectării şi aplicării
Astfel, potrivit art. 453 alin. 2 Codul de procedură civilă, pentru Constituţiei şi legilor, astfel că, judecătorul aplică dreptul creat de
sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru parlament, el neputând înlătura o lege, pe motiv că nu este de acord cu ea
copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubire pentru din diferite motive reale sau pur sentimentale ştiut fiind că dura lex sed
lex61
repararea pagubelor cauzate prin moartea sau vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau Deşi nu este consacrat expres principiul legalităţii se deduce din
asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea numeroase dispoziţii legale.
popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea într-un stat de drept, obligaţia respectării legii este esenţială.
este executorie potrivit legii. Importanţa respectării acestei obligaţii presupune ca element
O reglementare aparte o are art. 455 Codul de procedură civilă, esenţial cunoaşterea legii, de la momentul edictat faţă de data publicării în
care dispune ca atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă sau este Monitorul Oficial, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 din Constituţia
României.
pensionat, poprirea rămâne în fiinţă, însă unitatea de la care pleacă
debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se Plecând de la realitatea că obligativitatea cunoaşterii legii este
află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor
ocrotirea socială care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit. şi a funcţionării mecanismelor statului, rezultă că nimeni nu se poate
Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul sustrage legii invocând necunoaşterea ei. Pe de altă parte, art. 16 alin (2)
loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre atare împrejurare. din Constituţie dispune că nimeni nu este mai presus de lege.
După aflarea noului loc de muncă al debitorului, creditorul îl va aduce la Dispoziţiile legale prevăzute în art. 124 alin. 1 din Constituţie
cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru ca aceasta să statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, ceea ce înseamnă că
procedeze în condiţiile menţionate mai sus.
Principiul disponibilităţii este atenuat şi prin aplicarea art. 45 alin. 5 Ioan Muram, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii
Codul de procedură civilă, potrivit căruia procurorul poate să ceară 52 publice, Editura A IX-a, revăzută şi completată, Lumina Lex, 2001, p.589.
53
actul de justiţie izvorăşte din normele legale şi forţa lui de executare judecătorească. Obligaţia judecătorului de a pronunţa o hotărâre
derivă din lege. temeinică şi legală rezultă şi din dispoziţiile art. 129 alin. 5 Codul de
Este adevărat că justiţia s-a impus prin judecarea litigiilor şi în procedură civilă, partea finală.
consecinţă a condus la restabilirea situaţiei de drept încălcate prin Potrivit art. 261 Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în
anularea actelor ilegale sau abuzive însă, procedura de soluţionare a numele legii şi va cuprinde:
proceselor este numai cea prevăzută de legea substanţială şi procesuală. 1. arătarea instanţei care a pronunţată-o şi numele judecătorilor care
Art. 1 alin. (1) din Legea 304/2004 prevede că puterea au luat parte la judecată;
judecătorească se exercită de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de 2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Alin. (2) prevede că, judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. 3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea
Relevant, în acest sens, este art. 6 din legea menţionată. Astfel, orice dovezilor;
persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
4. arătarea concluziilor procurorului;
şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces
5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei,
echitabil.
cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
în cadrul activităţii de aplicare a legii judecătorul fiind cel care
6. dispozitivul;
înfăptuieşte justiţia este realizatorul actului jurisdicţional.
Anterior elaborării actului jurisidicţional activitatea de înfăptuire a 7. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;
justiţiei se concretizează în stabilirea de către judecător a stării de fapt şi 8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică, precum şi
determinarea legii aplicabile. semnăturile judecătorilor şi grefierului. Lipsa semnăturilor poate fi
în stabilirea corectă a stării de fapt, judecătorul este supus complinită oricând în cursul procesului.
dispoziţiilor procedurale referitoare la administrarea dovezilor. Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în
în ceea ce priveşte determinarea legii aplicabile stării de fapt, condiţiile legii (art, 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
trebuie avută în vedere situaţia în care judecătorul stabileşte norma judiciară, republicată).
aplicabilă în cauza ce urmează să o soluţioneze. Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că principiul legalităţii
Este adevărat că judecătorul este subordonat numai legii, însă, exprimă cerinţa respectării legii atât în ceea ce priveşte organizarea
datorită diversităţii vieţii sociale şi evoluţiei ei în timp, aplicarea normei justiţiei, cât şi în ce priveşte înfăptuirea ei.
juridice creează adeseori probleme deosebite pentru aceasta.
Plecând de la realitatea respectivă s-a statuat că interpretarea legii 2.2.6. Principiul adevărului
reprezintă unul dintre momentele cele mai însemnate ale activităţii judiciare. Stabilirea adevărului în procesul civil se prezintă ca una din cele
Interpretarea legii este operaţiunea logico-raţională de lămurire, mai importante îndatoriri impuse de lege judecătorului.
explicare a conţinutului şi sensului normelor de drept civil, în scopul în dreptul procesual civil principiul adevărului este consacrat de
justei lor aplicări şi, prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa art. 129 alin. 5 Codul de procedură civilă, care obligă pe judecători să
practică, în ipotezele ce le conţin.62 stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind
Rezultatele stabilirii stării de fapt şi determinarea legii aplicabile se aflarea adevărului în cauză.
concretizează în elaborarea actului jurisdicţional, denumit hotărâre Principiul adevărului trebuie să guverneze activitatea de înfăptuire
a justiţiei, exprimând cerinţa ca toate faptele cauzei care se judecă să fie
62
Gh. Beleiu, op. cit., p.51. 54 stabilite în deplină concordanţă cu realitatea.
55
Astfel, întreaga activitate a instanţei de judecată urmăreşte să interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale. Hotărârea judecătorească
stabilească în mod precis şi complet faptele reale având în vedere pronunţată cu neobservarea principiului adevărului este în principal
împrejurările în care s-au petrecut. netemeinică, iar cea pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a
în ceea ce priveşte conţinutul principiului adevărului în literatura dispoziţiilor legale este nelegală.
de specialitate s-au conturat două opinii. Principiul adevărului este premisa că judecătorul depune toate
Autorii unei opinii susţin că noţiunea de adevăr include pe lângă eforturile în vederea stabilirii corecte a stării de fapt, astfel încât hotărârea
faptele pricinii şi calificarea juridică a acestora. pronunţată să corespundă adevărului.
Autorii celeilalte opinii susţin că noţiunea de adevăr nu poate
include alte elemente decât faptele cauzei. 2.2.7. Principiul continuităţii
Considerăm că nu poate fi îmbrăţişată prima opinie, deoarece
Principiul continuităţii este în strânsă legătură cu principiul
norma de drept nu poate fi inclusă în obiectul probei, judecătorul fiind
nemijlocirii şi presupune ca judecata cauzei să se facă de la început şi
prezumat a cunoaşte legea.
până la sfârşit de aceeaşi judecători într-o singură şedinţă care se încheie
Obiectul probei îl constituie elementul de dovedit pentru a
prin deliberarea judecătorilor şi pronunţarea hotărârii.64
demonstra existenţa dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative.
Aceasta înseamnă că principiul continuităţii presupune respectarea
Rezultă că obiectul probei este format din toate împrejurările - acte
cumulativă a două condiţii:
ori fapte juridice - care au dat naştere dreptului subiectiv civil şi obligaţiei
- unicitatea completului de judecată, respectiv soluţionarea
corelative.
întregului proces de către aceeaşi judecători;
Opinia este argumentată şi de dispoziţiile art. 129 alin. 5 Codul de
- continuitatea şedinţei de judecată, respectiv soluţionarea cauzei
procedura civilă, care se referă la obligaţia judecătorilor de a preveni orice
într-o singură şedinţă.
greşeală în cunoaşterea faptelor.
Este adevărat că art. 129 alin. 5 Codul de procedură civilă diferă de Continuitatea creează condiţiile pentru corecta soluţionare a
fostul art. 130 alin. 3 Codul de procedură civilă, în sensul că se referă la cauzelor prin faptul că judecătorii pot reţine cu uşurinţă şi în întreaga lor
aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a complexitate aspectele relevante ale pricinii, ceea ce înseamnă că
legii în scopul pronunţării unei sentinţe temeinice şi legale, însă, deliberarea este înlesnită de o analiză recentă a situaţiei de fapt.
considerăm că textul invocat are o dublă semnificaţie, făcând trimitere Din motive obiective, în numeroase cazuri, procesul civil nu se
atât la principiul adevărului, cât şi la principiul legalităţii. poate finaliza cu pronunţarea unei hotărâri la primul termen de judecată,
Procesul cunoaşterii se finalizează odată cu stabilirea faptelor deoarece desfăşurarea acestuia este condiţionată de respectarea altor
cauzei, calificarea lor juridică fiind independentă de acest proces. principii, precum principiul contradictorialităţii, a dreptului la apărare,
Astfel că, adevărul se raportează esenţialmente la faptele cauzei iar principiul adevărului.
nu şi la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale. De aceea, în cadrul procesului civil român, principiul continuităţii
în practica judecătorească se pot întâlni situaţii în care stabilirea are o aplicare limitată, în sensul că hotărârea trebuie să fie pronunţată de
faptelor să corespundă adevărului, însă calificarea lor juridică să fie
eronată.
în situaţia respectivă soluţionarea cauzei s-a Scut cu respectarea
principiului adevărului dar, au intervenit greşeli în ceea ce priveşte A se vedea în acest sens Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, op. cit.,
p.132-133.
A se vedea în acest sens Ioan Leş, op. cit., p.40.
56 57
aceeaşi judecători care au judecat cauza, sub sancţiunea nulităţii 2.2.8. Principiul nemijlocirii
hotărârii.65 Principiul nemijlocirii constă în obligaţia instanţei de a cerceta
Potrivit art. 304 pct. 2 Codul de procedură civilă, coroborat cu art. direct şi imediat întreg materialul probatoriu necesar soluţionării cauzei.
312 alin. 3 Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere Particularităţile şi dificultatea activităţii de judecată constă în
când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la împrejurarea ca judecătorul trebuie să reconstituie fapte care au avut loc
dezbaterea în fond a pricinii. în trecut, trebuind să cerceteze nemijlocit aceste probe, examinând
Nulitatea invocată sub acest aspect priveşte atât minuta întocmită înscrisurile originale, audiind martorii care au perceput personal faptele
cu ocazia pronunţării, cât şi hotărârea redactată ulterior nefiind posibil ca pe care le relatează sau dispunând efectuarea unei cercetări la faţa locului
un complet să pronunţe hotărârea iar altul să o redacteze şi să o semneze. în vederea analizării probelor materiale.
Nu aceeaşi este situaţia redactării considerentelor unei hotărâri de către O asemenea cercetare a probelor nu este posibilă întotdeauna,
alţi judecători decât cei care au participat la pronunţarea ei, din motive astfel că instanţa este nevoită să se întemeieze pe copii de pe înscrisuri, pe
obiective, când practica judecătorească a decis că în acest fel nu este
declaraţiile unor martori care cunosc faptele percepute de la alte persoane,
produsă nici o vătămare a părţii.66
situaţii în care trebuie să se acorde deosebită atenţie aprecierii unor
De asemenea, trebuie recunoscut instanţei care judecă cererea de
asemenea probe.
recuzare şi dreptul de apreciere în privinţa probelor administrate.
Din cele arătate rezultă că principiul continuităţii are o importanţă Datorită unor situaţii de natură obiectivă, principiul nemijlocirii
practică deosebită, fiind garanţia descoperirii adevărului în activitatea prezintă anumite excepţii.
judiciară. De la regula că administrarea probelor se face în faţa instanţei de
judecată, dacă legea nu dispune altfel, art. 169 alin. 4 Codul de procedură
civilă prevede că atunci când administrarea dovezilor urmează să se facă
în altă localitate, ea se va îndeplini prin delegaţie de către o instanţă de
65
Art. 6 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării acelaşi grad sau chiar mai mică în grad dacă în aceea localitate nu există o
judiciare şi a falimentului, republicată prevede că toate procedurile prevăzute instanţă de acelaşi grad. Dacă felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc,
de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.
exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului,
astfel cum figurează acesta în Registrul comerţului, respectiv în registrul O altă excepţie de la principiul nemijlocirii este cea prevăzută în
societăţilor agricole, şi sunt exercitate de un judecător sindic desemnat de art. 235 Codul de procedură civilă, potrivit căruia, oricine are interes să
preşedintele tribunalului în condiţiile art. 9 din acelaşi act normativ, aşa cum constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea
a fost modificat de Legea nr. 249/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. unor lucruri mobile sau imobile sau să le dobândească, recunoaşterea
678/31.07.2005). unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, va putea cere administrarea
66
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dec. civ. nr. acelor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de
1824/2000, Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000. Având în administrat în viitor. Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie
vedere că dispozitivul hotărârii a fost întocmit şi semnat de judecătorii în faţa în întârziere, în cazul în care pârâtul îşi dă învoirea.
cărora au avut loc dezbaterile faptul elaborării considerentelor de un alt
judecător, motivat de transferarea la o altă instanţă a unui membru al Dacă cererea se face pe cale principală, adică înainte de începerea
completului şi aflarea în concediu de odihnă a celuilalt nu încalcă dispoziţiile procesului, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei locului
art. 258, 160 alin. 2 şi 261 alin. 4, 6, 7 Codul de procedură civilă, şi nici nu a unde se găseşte proba, iar, dacă cererea se efectuează pe timpul judecăţii,
pricinuit părţii vreo vătămare, conform art. 105 alin. 2 Codul de procedură competenţa revine instanţei care judecă pricina.
civilă deoarece considerentele au fost întocmite ulterior pronunţării soluţiei.
58 59
Potrivit art. 239 Codul de procedură civilă, orice persoană, care are Art. 32 alin. 3 Codul de procedură civilă arată că încheierea prin
interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de
înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere judecătorul recuzat urmează a fi păstrate.
instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege Astfel, judecătorul are dreptul să aprecieze în ce măsură actele de
un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa procedură au fost viciate în condiţiile în care au fost îndeplinite în faţa
locului aceasta stare de fapt. unui judecător ce s-a aflat în unul din cazurile prevăzute de art. 27 Codul
Procesul-verbal de constare stării de fapt va fi comunicat în copie de procedură civilă.
celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă. In conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 219/2005
De la principiul nemijlocirii excepţii asemănătoare se produc şi în constituie excepţie de la principiul nemijlocirii dispoziţiile art. 24T-24122,
cazul declinării de competenţă, a perimării, a strămutării procesului civil, cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi.
precum şi în cazul admiterii unei cererii de recuzare. Normele cuprinse în această secţiune sunt norme speciale, care se aplică
Astfel, în cazul declarării necompetenţei - arată art. 160 Codul de numai în situaţiile strict prevăzute de lege.
procedură civilă - dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân
câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor 2.2.9. Principiul publicităţii
decât pentru motive temeinice. Publicitatea înseamnă că procesul civil, cu excepţia deliberării, se
Textul de lege este consecinţa principiului că dovezile aparţin desfăşoară înaintea instanţei în şedinţă publică, în prezenţa părţilor, dar şi
cauzei iar valorificarea lor chiar în faţa unei instanţe necompetente a oricărei alte persoane care vrea să urmărească modul în care se
poate realiza o mai bună administrare a justiţiei prin economisirea de desfăşoară judecata proceselor la o instanţă judecătorească şi poate asista
timp şi de cheltuieli pe care le-ar implica repetarea materialului chiar dacă este străină de procesele ce se judecă.
probatoriu. Principiul publicităţii este consacrat în Constituţia României
Potrivit art. 254 alin. 2 Codul de procedură civilă, când se face o (art. 127) în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (art. 12)
nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile republicată, precum şi în Codul de procedură civilă (art. 121).
administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua Potrivit art. 127 din Constituţie, şedinţele de judecată sunt publice
instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor. afară de cazurile prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că accesul liber al
Soluţia consacrată în textul de lege menţionat este raţională, oricărei persoane la şedinţele de judecată este garantat la toate instanţele
deoarece evită repetarea inutilă a probelor deja administrate. rară deosebire de natura cauzelor ce se judecă şi indiferent de poziţia
în cazul admiterii cererii de strămutare, în hotărâre se va arăta în ce persoanei.
măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează a fi Principiul publicităţii cu valoare constituţională este reluat în
păstrate. art. 12 din Legea nr. 304/2004.
Aceasta înseamnă că admiterea cererii de strămutare a procesului O dispoziţie asemănătoare se găseşte şi în art. 121 alin. 1 Codul de
civil nu atrage după sine în mod necondiţionat anularea actelor îndeplinite procedură civilă, care prevede că şedinţele vor fi publice, afară de cazurile
de instanţă anterior soluţionării cererii. când legea dispune altfel.
Instanţa care a admis cererea de strămutare are dreptul de a Pentru a se asigura respectarea principiului publicităţii, şedinţele de
dispune în ce măsură actele de procedură urmează a fi păstrate sau judecată se ţin de regulă la sediul instanţei, în zilele şi la orele stabilite.
dimpotrivă să fie refăcute.

60 61
Preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o Referiri la oralitate se fac în următoarele dispoziţii procedurale.
listă cu pricinile fixate să se judece în ziua respectivă şi care va fi afişată Astfel, propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru
la uşa sălii de şedinţă, cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei de fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri (art 29
judecată. alin. 1 Codul de procedură civilă); dreptul de reprezentare mai poate fi dat
De la principiul publicităţii se fac şi unele excepţii, deoarece în şi prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi trecută în încheierea de
anumite situaţii prezenţa publicului în sala de judecată poate aduce grave şedinţă (art. 68 alin, 2 Codul de procedură civilă); în cazul în care pârâtul
prejudicii atât actului de justiţie, cât şi în interesul părţilor. nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere,
în aceste condiţii, Constituţia permite legiuitorului să stabilească la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile despre care se va face vorbire
prin lege cazurile în care şedinţele de judecată sunt secrete şi accesul în încheierea de şedinţă (art. 118 alin. 3 Codul de procedură civilă);
publicului este limitat. preşedintele va da mai întâi cuvântul reclamantului şi pe urmă pârâtului
Astfel, potrivit art. 121 alin. 2 Codul de procedură civilă, instanţa (art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă); părţile vor putea fi îndatorate
poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă după încheierea dezbaterilor să depună concluzii scrise sau prescurtări
dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale (art. 146 Codul de
părţi. procedură civilă); partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va
în acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afara apărătorilor lor, de putea totuşi să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi
cel mult două persoane desemnate de ele. a dovezilor părţii potrivnice (art. 171 Codul de procedură civilă); când
De regulă pentru părţi nu există judecată secretă, însă, în anumite instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora
situaţii, se impune rezolvarea unor incidente procedurale rară prezenţa care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare (art. 186 alin. 1 Codul de
părţilor (art. 31 alin. 1 Codul de procedură civilă). procedură civilă); dacă experţii pot să-şi dea de îndată părerea, vor fi
La cererea părţii interesate sau din oficiu instanţa poate dispune ca ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va trece într-un proces-verbal
şedinţa să fie secretă, dar, întotdeauna măsura va fi motivată. întocmit potrivit art. 198 Codul de procedură civilă (art. 207 Codul de
Măsura luată poate privi întregul proces sau numai o parte a procedură civilă); se va putea încuviinţa chemarea la interogator, când
acestuia. este privitor la fapte personale, care, fiind în legătura cu pricina, pot duce
Cu privire la pronunţarea hotărârii, art. 121 alin. 3 Codul de la dezlegarea ei (art. 218 Codul de procedură civilă); cel chemat va fi
procedură civilă statuează că ea se face întotdeauna în şedinţă publică. întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte (art. 219 alin. 1
Codul de procedură civilă).
2.2.10. Principiul oralităţii Oralitatea presupune obligaţia preşedintelui completului de
judecată, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, de a da părţilor cuvântul pentru
De-a lungul timpului, procesul civil a cunoscut atât procedura
a-şi susţine verbal pretenţiile, a discuta regularitatea actelor de procedură,
orală, cât şi procedura scrisă, dar în prezent majoritatea sistemelor de
a propune probe şi a formula concluzii.
drept reglementează procedura mixtă, care îmbină elemente ale
în cazul că părţile lipsesc dar cel puţin una din ele a solicitat
procedurii orale cu elemente ale procedurii scrise.67 Principiul oralităţii
judecata în lipsă, pricina se va putea judeca pe baza actelor de la dosar,
este prevăzut în art. 127 Codul de procedură civilă. Potrivit textului de
deci fără dezbateri orale. (art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă).
lege menţionat, pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel.
Faţă de cele arătate rezultă că oralitatea asigură respectarea
celorlalte principii şi anume publicităţii, contradictorialităţii, dreptului de
67
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 140. apărare, nemijlocirii, rolului activ al judecătorului.
62
63
Sistemul unei oralităţi pure creează şi dezavantaje, deoarece nu s-ar
putea verifica susţinerea părţilor, depoziţiile martorilor, fiind astfel 3. ACŢIUNEA CIVILĂ
imposibil sau greu de realizat controlul judiciar.
Este adevărat că oralitatea vizează întreagă activitate de judecată,
însă, unele acte de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă, cum ar fi,
cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională,
cererea de intervenţie, hotărârea judecătorească.
De asemenea, susţinerile orale ale părţilor şi ale altor participanţi, 3.1. Noţiune
se consemnează în acte scrise, precum încheieri, depoziţii de martori,
procese-verbale, concluzii scrise. Doctrina juridică defineşte acţiunea civilă diferit.
Astfel, unii autori identifică acţiunea civilă cu însuşi dreptul
subiectiv pe care îl caracterizează, situaţie în care apare ca fiind absolvită
de dreptul material negăsindu-i-se existenţă distinctă.l
Dimpotrivă, alţi autori consideră acţiunea civilă ca un drept distinct
de dreptul subiectiv civil, de care se deosebeşte sub aspectul obiectului,
cauzei,condiţiilor de exercitare şi al efectelor.2
Sunt autori care definesc acţiunea civilă ca fiind mijlocul legal prin
care o persoană cere instanţei judecătoreşti fie recunoaşterea dreptului
său, fie realizarea acestui drept prin încetarea piedicilor puse în
exercitarea sa de o altă persoană sau printr-o despăgubire
corespunzătoare.3
Prin această definiţie se admite că este posibil ca un drept să dea
naştere la mai multe acţiuni.
într-o formulare sintetică, acţiunea civilă este definită ea fiind
ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia
judiciară a drepturilor şi intereselor civile ocrotite de lege4.
Atât în legislaţie, cât şi în practica judiciară, există, în afara
noţiunilor de drept subiectiv şi drept de acţiune, noţiunea de drept la
acţiune.

64 G. Tocilescu, Curs de procedură civilă - Partea all-a, Iaşi, 1889,


p.16-17.
E. Herovanu, Principiile procedurei financiare, vol.I, Institutul de Arte
Grafice „Lupta" N. Stroilă, Bucureşti, 1932, p.128-129. 31. Stoenescu, S.
Zilberstein, op.cit., p.229 şi 207. 4 G. Boroi, op. cit., vol.I, p. 104.
65
în ceea ce priveşte natura juridică a dreptului la acţiune, au fost Astfel, în momentul în care acţiunea este exercitată vom întâlni o
exprimate puncte de vedere diferite. persoană care pretinde că i-a fost încălcat dreptul subiectiv şi o persoană
Unii autori consideră dreptul la acţiune ca un drept subiectiv care contestă pretenţia.
general şi abstract, nediferenţiat şi nelegat de fiecare drept subiectiv care Denumirea generică a persoanelor respective este de părţi.
intră în conţinutul capacităţii de folosinţă a fiecărei persoane şi care în ceea ce priveşte părţile - fără a intra în amănunte - se impun
două precizări:
preexistă dreptului subiectiv.5
- părţile sunt persoanele între care s-a legat raportul juridic
Alţi autori identifică dreptul la acţiunea civilă, punând semnul
dedus judecăţii;
egalităţii între cele două noţiuni.6
- părţilor li se pot adăuga şi terţe persoane care intrând în proces,
într-o altă opinie, dreptul la acţiune este considerat ca o parte fie din iniţiativa lor, fie din iniţiativa părţilor iniţiale,
componentă a dreptului subiectiv.7 dobândesc calitatea de părţi.
în literatura juridică este dominantă concepţia potrivit căreia b) Obiectul acţiunii civile este ceea ce se cere prin acţiune,
dreptul la acţiune ar avea un sens procesual (posibilitatea unei persoane pretenţia concretă a reclamantului precum: plata unei sume de
de a se adresa instanţei de judecată) şi un sens material (posibilitatea bani, predarea unui bun, constatarea unui drept, anularea unui
reclamantului de a obţine recunoaşterea sau realizarea dreptului său contract etc.10
contestat prin constrângerea juridică a pârâtului). Această divizare se face Obiectul acţiunii se individualizează în funcţie de forma ei
pentru a putea explica mecanismul prescripţiei extintive.8 concretă de manifestare.
Astfel, prin obiect, în cazul cererii de chemare în judecată se
3.2. Elementele acţiunii civile înţelege pretenţia concretă a reclamantului (rezoluţiunea unui contract,
Acţiunea civilă are trei elemente şi anume părţile, obiectul şi cauza. încredinţarea minorilor, evacuarea, anularea unei licitaţii etc).
a) Părţile acţiunii civile în cazul excepţiilor procesuale obiectul constă în invocarea
Acţiunea civilă nu poate fi concepută iară existenţa cel puţin unei încălcării unor norme procedurale (de organizare judecătorească,
persoane - fizice sau juridice - care să fie interesată în protecţia dreptului competenţă sau de procedură propriu-zisă) sau a unor lipsuri privind
subiectiv. Această persoană este cea care se pretinde titularul dreptului exerciţiul acţiunii.
subiectiv.9 Căile de atac au ca obiect desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti ce
au fost atacate.
în situaţia în care dreptul său este nesocotit sau încălcat, titularul
dreptului recurge la forţa de constrângere a statului, adică la dreptul la Executarea silită are ca obiect fie obligaţia debitorului de a preda
acţiune. în acest caz, apare o a doua persoană şi anume aceea despre care bunul determinat prevăzut în titlul executoriu, fie din bunurile debitorului
care pot fi valorificate pentru îndestularea creanţei creditorului.
se pretinde că a nesocotit dreptul subiectiv.
Rezultă că în cazul executării silite obiectul diferă în funcţie de
calitatea creditorului: ipotecar sau gajist (dreptul de creanţă fiind însoţit
5
de un drept real accesoriu) ori creditor chirografar (dreptul de creanţă nu
Ibidem. este însoţit de garanţii reale, ci numai de dreptul de gaj general).
6
V. Negru, D. Radu, Dreptul procesual civil, Editura Didactică şi Obiectul acţiunii trebuie să fie licit, posibil şi determinat.11
Pedagogică, Bucureşti, 1972, p.l 13-115.
7
P.A. Szabo, Probleme legate de acţiunea civilă a procurorului, în 10
„Justiţia populară", nr. 7/1956, p.l 13. 1. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p.237. 1'
8 Ibidem.
G. Boroi, op. cit, p.l05.
9
V.M. Ciobanu, op. cit., p.261. 67
66
c) Cauza acţiunii civile. Preşedintele instanţei sau judecătorul de serviciu care este sesizat
Referitor la cauza acţiunii civile în literatura juridică există puncte cu o pretenţie, trebuie să verifice dacă sunt arătate părţile între care
de vedere diferite. urmează să aibă loc judecata, dacă se solicită protejarea dreptului
Astfel, unii autori consideră cauza acţiunii civile ca fiind temeiul subiectiv pretins sau a unui interes, dacă există cauza acţiunii.
Această verificare se face în primul rând cu ajutorul cererii de
juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una din părţi îl
chemare în judecată, care constituie una din formele de manifestare a
valorifică împotriva celeilalte părţi.12
acţiunii.
Alţi autori consideră cauza ca fiind neînţelegerea sau conflictul
care există între reclamant şi pârât cu privire la temeiul dreptului 3.3. Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile
subiectiv.13
într-o altă opinie, sunt autori care prin cauza acţiunii înţeleg scopul în literatura juridică nu există un punct de vedere unitar în ceea ce
spre care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără, scop explicat priveşte condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile.
prin împrejurările şi prin motivele speciale care au determinat partea să Astfel, unii autori consideră că pentru exerciţiul acţiunii civile
acţioneze.14 trebuie îndeplinite cumulativ patru condiţii şi anume: drept, interes,
capacitate procesuală, calitate procesuală.15
Cauza acţiunii nu poate fi pusă sub semnul egalităţii cu cauza
Sunt autori care nu sunt de aceeaşi părere şi stabilesc alte condiţii
raportului juridic sau a obligaţiilor puse în discuţie, cea din urmă
respectiv: interesul şi calitatea;16 interesul, calitatea şi capacitatea;17
constituind fundamentul dreptului invocat de către cel ce formulează
interesul, calitatea şi termenul pentru acţiune.18
pretenţia.
In ceea ce ne priveşte vom îmbrăţişa opinia care stabileşte că
Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată, nu pentru exerciţiul acţiunii civile sunt necesare patru condiţii:
a acţiunii civile în totalitatea ei. 1. Afirmarea unui drept subiectiv de către persoana care solicită o
Cauza acţiunii civile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: pretenţie judiciară reprezintă o condiţie esenţială a exercitării acţiunii
- să existe, adică persoana care se adresează justiţiei să civile.19
urmărească un scop; Dispoziţiile art. 109 din Codul de procedură civilă prevăd că,
- să fie reală, adică, exercitarea acţiunii civile să fie determinată oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere
de scopul pe care titularul dreptului urmăreşte să-1 obţină prin înaintea instanţei competente.
hotărâre judecătorească; Afirmarea dreptului subiectiv civil se manifestă în mod special la
- să fie licită şi morală, ceea ce înseamnă că trebuie să fie în declanşarea procedurii judiciare, dar şi ulterior sub diferite forme.
concordanţă cu legea şi cu regulile de convieţuire socială. în acelaşi timp trebuie avut în vedere că pretenţia constă nu numai
în ceea ce priveşte importanţa practică a elementelor acţiunii civile în reclamaţia celui ce o invocă, ci şi în opunerea celeilalte părţi.
trebuie să avem în vedere că elementul acţiunii fixează de la început
cadrul procedural al procesului care poate fi modificat numai în anumite
condiţii şi termene.

12 15
Ibidem. V.M. Ciobanu, op. cit., vol.I, p.266.
13 16
V. Negru, D. Radu, op. cit, p. 120, G. Boroi, op. cit., p.l 14. G. Conchez, Procedure civile, 6-eme edition, 1990, p.99.
14
G. Boroi, op. cit., p.l 14, Herovanu, op. cit., p.195-196, V.M. 17
G. Boroi, op. cit., vol.I, p.l 18.
18
Ciobanu, op. cit., p.263. R. Martin, Thhorie generale du proces (Droit processual), EJT,
68 Semur-en-Anxois, 1983, p.86.
19
Ioan Leş, op. cit., p.l50.
69
Dreptul subiectiv civil afirmat pentru a putea fi exercitat trebuie să prezintă sub două aspecte distincte: capacitatea de folosinţă şi capacitatea
îndeplinească următoarele condiţii: să fie recunoscut şi ocrotit de lege; să de exerciţiu.22
fie exercitat în limitele legii; să fie exercitat cu bună-credinţă; să fie Capacitatea procesuală de folosinţă este aceea parte a capacităţii
actual. procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi
Dacă reclamantul nu justifică un drept subiectiv, cererea i se va obligaţii pe plan procesual.23 La persoanele fizice capacitatea de folosinţă
respinge ca neîntemeiată. începe de la naşterea lor şi încetează la decesul acestora.
Când se invocă faptul că dreptul nu este actual, cererea se va In condiţii expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de
respinge ca prematură, cu posibilitatea ca reclamantul la împlinirea folosinţă poate fi limitată.
termenului sau a condiţiei să formuleze o nouă cerere. La persoanele juridice capacitatea de folosinţă începe de la data
2. Interesul. Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce înregistrării, pentru cele supuse înregistrării, ori de la data actului de
a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele dispoziţie, data autorizării sau data îndeplinirii unei alte condiţii prevăzute
procedurale ce intră în conţinutul acesteia. de lege.
Interesul poate fi material (exemplu-obţinerea unei sume de bani, Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice
predarea unui bun) şi moral (exemplu: punerea sub protecţia legii). încetează de la data încetării persoanei juridice însăşi, la data comasării,
Condiţia interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în divizării totale sau dizolvării.
mişcare a acţiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei
trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conţinutul persoane de a-şi valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi
acţiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită îndeplini singură obligaţiile procesuale.
etc.21. Persoanele fizice dobândesc capacitatea de exerciţiu la împlinirea
Interesul trebuie să îndeplinească unele cerinţe: să fie legitim, să fie vârstei de 18 ani; minora care se căsătoreşte la 16 ani sau 15 ani
personal şi direct, să fie născut şi actual. dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu.
Dacă instanţa va constată că acţiunea este lipsită de interes, o va încetarea capacităţii procesuale de exerciţiu intervine definitiv prin
respinge ca fiind lipsită de interes» moarte sau temporar prin punerea sub interdicţie judecătorească.
De asemenea, instanţa va respinge acţiunea şi dacă interesul nu Persoana juridică dobândeşte capacitatea procesuală de exerciţiu la
îndeplineşte cerinţele menţionate mai sus. data înfiinţării ei şi o pierde odată cu încetarea sa.
Lipsa interesului se poate invoca pe calea excepţiei, care este o Dispoziţiile art. 42 Codul de procedură civilă prevăd că persoanele
excepţie de fond, absolută şi peremtorie. care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt
3. Capacitatea procesuală. Capacitatea civilă este capacitatea reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat în legile sau statutele
juridică de drept civil a persoanelor fizice şi juridice, adică aptitudinea care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
generală a acestor persoane de a avea drepturi şi obligaţii de natură civilă, Actele de procedură civilă, îndeplinite de o persoană fără
de a fi subiecte de drept în raporturi juridice civile. Capacitatea civilă se capacitate de folosinţă, sunt nule. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă
poate fi invocată de oricare din părţi, de procuror sau instanţă din oficiu.

20
G. Boroi, op. cit., p. 118. Mircea Costin, Mircea Mureşan, Victor Ursa, Dicţionar de drept civil,
21
V.M Ciobanu, op. cit., vol.I, p.270-271. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p.65. 23 V.M. Ciobanu,
70 op. cit., p. 273.
71
în cazul în care excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este Transmisiunea convenţională intervine în cazul cesiunii de creanţă,
întemeiată, cererea se respinge, ca fiind introdusă de o persoană fără vânzării sau donării bunului litigios, preluării datoriei cu consimţământul
capacitate procesuală de folosinţă. creditorului.
Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi Din punctul de vedere al întinderii transmisiunii calităţii
invocată în orice stare a pricinii. procesuale, transmisiunea poate fi: universală, cu titlu universal, sau cu
Actele de procedură îndeplinite de o persoană fără capacitate de titlu particular.
exerciţiu sau cu capacităţi de exerciţiu restrânse sunt anulabile. In cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, drepturile şi
Nulitatea nu intervine în mod direct, ci instanţa va acorda un obligaţiile care constituie o fracţiune din universalitate trec de la un
termen pentru împlinirea lipsurilor. subiect de drept la altul.
Dacă lipsurile nu se împlinesc înăuntrul termenului acordat, îs cazul transmisiunii cu titlu particular drepturile şi obligaţiile se
cererea se va anula. i transmit de la un subiect la altul, numai cu privire la anumite bunuri
3. Calitatea procesuală. Calitatea procesuală presupune existenţa determinate.
unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al Subiectul care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al
dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum şi între persoana transmisiunii preia procesul în starea în care se găseşte în acel moment,
pârâtului şi cel despre care se pretinde obligat în raportul juridic dedus iar actele procedurale îndeplinite de autorul său îi sunt opozabile.
judecăţii (calitatea procesuală pasivă). Lipsa calităţii procesuale poate fi invocată pe cale de excepţie.
Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi
atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a peremtorie, ce poate fi invocată de partea interesată, procuror şi instanţă
persoanei cu care înţelege să se judece. din oficiu în orice fază procesuală.
După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea Dacă se constată lipsa calităţii procesuale, instanţa, va respinge
procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau
începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul "j fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
dezbaterilor asupra fondului dreptului.
în cursul procesului, drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi 3.4. Clasificarea acţiunilor civile
transmise, ceea ce echivalează cu o transmisiune a calităţii procesuale, fie In doctrină, acţiunile (cererile de chemare în judecată) sunt
activă, fie pasivă. clasificate în general după mai multe criterii, şi anume:25
Transmisiunea calităţii procesuale poate fi legală sau 1. în funcţie de calea procedurală pe care o alege partea, cererile de
convenţională* chemare în judecată sunt: cereri principale, cereri accesorii şi cereri
Transmisiunea legală intervine în cazul persoanelor fizice prin incidentale.
intermediul moştenirii (moştenitorii care acceptă moştenirea preiau Cererile principale sunt acelea prin care se declanşează procedura
poziţia procesuală pe care o avea defunctul, exceptându-se cazurile judiciară.
nepermise de lege), iar în cazul persoanei juridice, prin intermediul
reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces.

24
V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv, ediţia V.M. Ciobanu, op. cit., p. 291; V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit.,
-a Ii-a, Editura AII Beck, Bucureşti, 2003, p.7. 72 p. 12; I. Stoenescu, G. Porumb, Dreptul procesual civil român, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966, p. 109-111; I. Stoenescu, S.
Zilberstein, op. cit., p. 240-241.
73
Cererile accesorii sunt acelea care depind de cererile principale. b. Acţiunile în constatare, spre deosebire de acţiunile în realizare,
Cererile incidentale sunt acelea care au o existenţă de sine au un obiectiv limitat.27
stătătoare, însă sunt formulate într-un proces deja început. Reclamantul solicită instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa,
Cu titlu de exemplu arătăm că în cazul unui proces de divorţ, să se constate existenţa unui drept al său, sau inexistenţa unui pretins
cererea principală are ca obiect desfacerea căsătoriei; cererile accesorii drept al pârâtului împotriva sa.
pot fi cu privire la încredinţarea minorilor, stabilirea pensiei de întreţinere, Potrivit art. 111 Codul de procedură civilă - partea care are interes
partajarea bunurilor comune etc, iar dacă aceasta din urmă este formulată poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui
de pârât prin intermediul cererii reconvenţionale, are caracter incidental. drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea
Clasificarea prezintă interes practic sub următoarele aspecte: dreptului.
- din punctul de vedere al competenţei cererile, accesorii şi Din textul de lege menţionat rezultă că acţiunea în constatare poate
incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece fi pozitivă, când se solicită constatarea raportului juridic, sau negativă,
cererea principală - art. 17 Codul de procedură civilă; când se solicită să se constate inexistenţa unui raport juridic.
- sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale principală ori Teza a Ii-a a articolului 111 Codul de procedură civilă arată că
numai pe cale accesorie; acţiunea în constatare are caracter subsidiar în raport cu acţiunea de drept
- există cereri accesorii şi incidentale care trebuie soluţionate din comun, respectiv acţiunea în realizarea dreptului.
oficiu de către instanţa investită cu cererea principală; Astfel, este inadmisibilă o acţiune (cerere) în constatare dacă partea
- terţul care formulează o cerere incidentală dobândeşte calitatea are posibilitatea formulării unei acţiuni (cereri) în realizarea dreptului.28
de parte iar hotărârea pronunţată îi va fi opozabilă; Având în vedere că reclamantul nu urmăreşte condamnarea
- hotărârea este supusă termenului de apel sau recurs prevăzut de pârâtului, hotărârea pronunţată referitor la acţiunea (cererea) în constatare
lege pentru acţiunea principală chiar dacă se atacă soluţia dată nu constituie titlu executoriu şi în consecinţă nu poate fi pusă în
privind cererea accesorie sau incidentală iar termenul de apel executare.
sau recurs este altul. în literatura juridică acţiunile în constatare mai sunt clasificate în
2. în funcţie de scopul material, acţiunile (cererile de chemare în declaratorii, interogatorii şi provocatorii.
judecată) sunt: acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi Acţiunile declaratorii sunt acelea prin care se solicită instanţei să se
acţiuni (cereri) în constituire de drepturi. pronunţe dacă există un raport juridic, sau dimpotrivă, este inexistent.
a. Acţiunile (cererile) în realizarea dreptului sunt acele acţiuni prin Acţiunile interogatorii sunt acelea prin care, în mod preventiv
care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv titularul dreptului cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual
solicită instanţei obligarea pârâtului la respectarea dreptului, iar să-i conteste dreptul, pentru a răspunde şi a se lua act dacă îi recunoaşte
în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri sau îi contestă dreptul.
pentru prejudiciul suferit.26 Acţiunile provocatorii sunt acela prin care titularul unui drept
Astfel, sunt acţiuni în realizarea dreptului, acţiunea în revendicare, cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sau prin actele sale îi
acţiunea prin care se valorifică o creanţă, acţiunea prin care se solicită tulbură exerciţiul dreptului său.
daune-interese pentru repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită.

26
A se vedea V.M. Ciobanii, op. cit., vol.I, p.294-298, V. M. Ciobanu, Ilie Stoenescu, Savely Zilberstein, op. cit., p.242. 28 Curtea de Apel
G. Boroi, op. cit., p.14-17. Bucureşti, secţia comercială, dec. nr. 539/2000 în: Culegere de practică
74 judiciară în materie comercială, 2000-2001, p.22-23.
75
c. Acţiunile (cererile) în constituire de drepturi se mai numesc şi solicită rezoluţiunea contractului de cumpărare, petiţia de ereditare,
cereri în transformare şi sunt acele acţiuni (cereri) prin care cererea de partaj.29
reclamantul solicită instanţei aplicarea legii la anumite fapte pe Acţiunile reale se împart în acţiuni reale mobiliare (când au ca
care le invocă în sensul de a crea între părţi o nouă situaţie obiect un bun mobil) şi acţiunile reale imobiliare (când obiectul dreptului
juridică. real este un imobil sau când posesia poartă asupra unui imobil).
Prin acţiunile (cererile) în constituire de drepturi se urmăreşte c) Acţiunile (cererile) mixte sunt acele acţiuni prin care se exercită
schimbarea sau desfiinţarea unor raporturi juridice vechi şi crearea unor în acelaşi timp un drept real şi un drept personal, ce au luat naştere din
raporturi juridice noi între părţi. aceeaşi operaţiune juridică.
De regulă, hotărârile pronunţate produc efecte numai pentru viitor Acţiunile mixte sunt împărţite în două grupe şi anume: acţiunile
(de exemplu: acţiunea de divorţ, acţiunea de încuviinţare a adopţiei sau de care urmăresc executarea unui act juridic ce a creat sau transferat un act
desfacere a acesteia etc). real asupra unui bun determinat, dând naştere totodată unor obligaţii
Deşi se creează o situaţie juridică nouă, în anumite situaţii personale, şi acţiunile în anulare, rezoluţiunea, rezilierea unui act juridic
hotărârea produce efecte retroactiv (de exemplu: acţiunile pentru anularea prin care s-a transmis ori constituit un drept real.30
căsătoriei, de anulare a adopţiei etc). Clasificarea acţiunilor patrimoniale în raport de natura dreptului ce
3. în funcţie de natura dreptului subiectiv ce se valorifică distingem: se valorifică prezintă interes practic din mai multe puncte de vedere:
acţiuni (cereri) nepatrimoniale, acţiuni (cereri) patrimoniale acestea din - din punctul de vedere al competenţei teritoriale, în cazul
urmă clasiflcându-se în acţiuni (cereri) personale şi acţiuni (cereri) mixte. acţiunilor personale se aplică dispoziţiile art. 5 din Codul de
Din categoria acţiunilor nepatrimoniale fac parte: cererea de divorţ, procedură civilă, ceea ce reprezintă regula de drept comun; în
cererea în anularea căsătoriei, cererea de stabilire a paternităţii, cererea de cazul acţiunilor reale imobiliare se aplică dispoziţiile art. 13
încuviinţare a adopţiei etc. din Codul de procedură civilă; în cazul acţiunilor mixte sunt
Aşa cum am arătat, acţiunile patrimoniale se împart în: acţiuni aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 1 din Codul de procedură
personale, acţiuni reale, acţiuni mixte. civilă;
a) Acţiunile (cererile) personale sunt acele acţiuni prin care se - din punctul de vedere al calităţii procesuale, în cazul acţiunilor
încearcă valorificarea unui drept de creanţă. personale titularul dreptului se îndreaptă împotriva subiectului
Acţiunile (cererile) personale se împart în: pasiv din raportul juridic obligaţional; în cazul acţiunilor reale
- acţiuni (cereri) personale mobiliare - când dreptul de creanţă şi ale acţiunilor mixte, calitate procesuală pasivă poate avea
pretins are ca obiect un bun mobil; deţinătorul bunului;
- acţiuni (cereri) imobiliare - când obiectul dreptului pretins este - din punctul de vedere al prescripţiei extinctive, în cazul
un imobil. acţiunilor prin care se valorifică drepturile reale principale nu
b) Acţiunile (cererile) reale sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte se aplică dispoziţiile Decretului nr. 167/1958,.ci dispoziţiile
valorificarea unui drept real. înscrise în Codul civil (art. 1837 şi următoarele).
Au caracter real - acţiunea în revendicare, acţiunea confesorie,
acţiunea negatorie, acţiunea prin care se valorifică un drept real accesoriu,
acţiunea posesorie, acţiunea în grăniţuire, acţiunea prin care vânzătorul

76 A se vedea V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p. 18-19. A


se vedea I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p.249-251.
77
în caz contrar judecătorul poate fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de
dreptate.
4. PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL Dispoziţiile art. 3 din Codul civil prevăd că judecătorul care va
refuza să judece sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată
sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de
dreptate.
Activitatea instanţei de judecată cuprinde două funcţii procesuale:
cercetarea cauzei şi soluţionarea ei.1
Cercetarea cauzei de către instanţa de judecată constă în stabilirea
4.1. Consideraţii generale situaţiei de fapt ca urmare a administrării probelor solicitate de părţi sau
Procesul civil implică participarea la activitatea judiciară a unor ordonate din oficiu.
organe şi persoane cunoscute sub denumirea de participanţi la procesul Soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată constă în
civil. Participanţii procesului sunt: instanţa de judecată, părţile, organul de pronunţarea hotărârii judecătoreşti prin aplicarea textului de lege în
executare, alte persoane şi organe. funcţie de situaţia de fapt stabilită.
Procurorul participă la activitatea de judecată în materie civilă atât în activitatea judiciară, judecătorii sunt independenţi şi se supun
în calitate de parte sub aspect procesu numai legii (art. 124 alin. 3 din Constituţie), însă ei trebuie să respecte şi
al, cât şi ca organ de stat în vederea respectării dispoziţiilor legale. celelalte principii fundamentale care guvernează procesul civil.
Rolul şi atribuţiile fiecărui participant la proces sunt prevăzute de lege.
In capitolul privind participanţii la procesul civil vom trata unele 4.2.2. Compunerea şi constituirea instanţei
probleme referitoare la instanţa de judecată, părţi şi procuror, urmând ca a) Compunerea instanţei
în capitolele viitoare să arătăm rolul celorlalţi participanţi la proces: Prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea instanţei de
martori, experţi, organ de executare. judecată cu numărul de judecători prevăzut de lege.2
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea privind organizarea judiciară,
4.2. Instanţa de judecată republicată, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a
4.2.1. Noţiune. Roiul şi poziţia instanţei în procesul civil judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format
dintr-un judecător.3
Instanţa de judecată este organul de stat împuternicit de lege să De la regula prevăzută de dispoziţiile art. 54 alin. 1 din Legea nr.
soluţioneze litigiul cu care a fost investită. 304/2004, republicată, se prevede o excepţie, respectiv cauzele privind
Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea conflictele de muncă şi asigurări sociale, care se judecă în prima instanţă
judiciară, republicată, instanţele judecătoreşti sunt: înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, Curţi de Apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii. în
limitele stabilite prin lege vor funcţiona şi instanţe militare. Competenţa 1
A se vedea în acest sens V.M. Ciobanu, op. cit., p. 306.
instanţelor judecătoreşti se stabileşte prin lege. 2
M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I, Universitatea Creştină
Instanţa de judecată este obligată să soluţioneze conflictul cu care a Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 2003, p. 111.
fost investită prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, 3
în ceea ce priveşte repartizarea cauzelor pe complete, art. 53 alin. 1
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, dispune că
aceasta se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
78 79
de complete formate din doi judecători şi doi asistenţi judiciari. în art. 55 Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată este o
alin 2 din aceeaşi lege se prevede că asistenţii judiciari participă la excepţie de procedură şi poate fi invocată de oricare dintre părţi, de
deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia procuror sau de instanţa din oficiu.
acestora se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează. Asupra excepţiei instanţa se pronunţă printr-o încheiere
în concordanţă cu sistemul colegialităţii, apelurile şi recursurile se interlocutorie care poate fi atacată odată cu fondul.
judecă în complet format din doi judecători respectiv trei judecători.4 în cazul în care excepţia greşitei compuneri a completului de
Astfel, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, judecată a fost admisă, transferul dosarului de la un complet de judecată
apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile se la altul din cadrul aceleiaşi instanţe se va face pe cale administrativă de
judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care către preşedintele instanţei.
legea prevede altfel. Dacă a fost pronunţată o hotărâre de primă instanţă, încălcarea
Completul de judecată este prezidat prin rotaţie de unul dintre normelor care reglementează compunerea instanţei poate fi invocată prin
membrii acestuia, iar compunerea completelor de judecată este stabilită intermediul apelului sau recursului.
de colegiile de conducere la începutul anului, urmărindu-se asigurarea b) Constituirea instanţei
continuităţii completului (art. 52 din Legea nr. 304/2004 republicată). Dacă prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea acesteia cu
La înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completele de judecată se numărul de judecători prevăzut de lege, prin constituirea instanţei se
compun din 3 judecători din aceeaşi secţie, Dacă numărul de judecători înţelege alcătuirea ei cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege.6
necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se Astfel, alături de judecători participă grefierul, magistratul asistent
constituie cu judecătorii de la celelalte secţii desemnaţi de către la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari în conflictele de
preşedintele sau vicepreşedintele înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie muncă şi procurorul.
(art. 31 din Legea nr. 304/2004). Deşi nu există o dispoziţie legală expresă care să prevadă instituţia
Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezidează Secţiile „constituirea instanţei" totuşi din textele legale rezultă implicit necesitatea
Unite, completul de 9 judecători iar în cadrul secţiilor orice complet când ei.
participă la judecată. în lipsa preşedintelui înaltei Curţi de Casaţie şi Exemplificativ vom aminti în acest context dispoziţii procedurale
Justiţie, şedinţele la care acesta trebuie să ia parte vor fi prezidate de care se referă la semnarea de către grefier a încheierii de şedinţă (art.
vicepreşedinte sau de un preşedinte de secţie (art. 33 din Legea nr. 147), a procesului-verbal privind starea materială a înscrisului deiăimat (art.
304/2004). 181), a interogatorului (art. 221), a hotărârii judecătoreşti (art. 261) şi
Normele care reglementează compunerea instanţei sunt norme de investirii acesteia cu formulă executorie (art. 269).
organizare judecătorească astfel că este greşit să se vorbească despre Rolul grefierului la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este îndeplinit
necompetenţa instanţei pentru că a soluţionat cauza într-o compunere de către magistratul asistent.
nelegală.5 Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
Greşita compunere a completului de judecată poate fi invocată pe judiciară republicată, în cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
cale de excepţie. funcţionează magistraţii asistenţi, stabiliţi prin statutul de funcţii.

4 6
în legătură cu colegialitatea instanţei a se vedea I. Deleanu, Tratat de în literatura juridică există şi opinia potrivit căreia conceptul
procedură civilă, voi. 1, Editura Servo Sat, Arad, 2001, p. 320. „constituire a instanţei" este un concept anacronic, desuet şi inutil;
5
V.M. Ciobanu, op. cit.; V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p.32. participarea la activitatea instanţei nu poate fi asimilată cu constituirea
80 acesteia; a se vedea în acest sens I. Deleanu, op. cit., p. 320.
81
După cum am arătat, cauzele privind conflictele de muncă se 2. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la
judecă în primă instanţă cu celeritate de către complete formate din doi judecarea aceleiaşi pricini în caz de rejudecare după casarea cu trimitere.
judecători, asistaţi de doi asistenţi judiciari. Asistenţii judiciari participă la Cazul de incompatibilitate menţionat dovedeşte intenţia
deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia legiuitorului de a asigura condiţii optime pentru rejudecarea fondului
acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează după casare deoarece este greu de presupus că acelaşi judecător îşi va
(art. 55 din Legea nr. 304/2004 republicată.). schimba convingerea pronunţând o altă hotărâre.
Potrivit Codului de procedură civilă procurorul poate solicita Este de reţinut că incompatibilitatea în acest caz poate fi invocată
strămutarea pentru siguranţa publică (art. 38); poate porni acţiunea civilă
numai dacă judecătorul s-a pronunţat pe fondul cauzei sau a soluţionat
ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor
prin încheiere o problemă litigioasă (de exemplu încheiere de admitere în
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale
dispăruţilor precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, poate pune principiu a acţiunii de partaj).
concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia dacă apreciază că Astfel că, dacă judecătorul s-a pronunţat asupra unei excepţii
este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor procesuale nu devine incompatibil în caz de casare cu trimitere spre
cetăţenilor, poate în condiţiile legii să exercite căile de atac împotriva rejudecare a cauzei.
oricăror hotărâri iar în anumite cazuri să ceară punerea în executare a 3. Judecătorul nu poate soluţiona o pricină în care a fost martor,
hotărârilor (art. 45); participă la cercetarea locală când prezenţa sa este expert sau arbitru.
cerută de lege (art. 217); poate pune întrebări celui chemat la Pentru a deveni incompatibil judecătorul trebuie să fi fost efectiv
interogatoriu (art. 219). audiat ca martor, nefiind suficientă doar citarea lui în calitatea respectivă.
Trebuie menţionat că procurorul participă alături de completul de Celelalte două situaţii ale cazului de incompatibilitate prevăzut de
judecată atunci când legea prevede în mod expres obligativitatea art. 24 alin. (2) Codul de procedură civilă presupune exercitarea efectivă a
concluziilor sale în anumite materii. însărcinării de expert sau arbitru în cauza ce i-ar reveni spre soluţionare.
Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, cazurile de
4.2.3. Incidente procedurale privind compunerea şi incompatibilitate privesc numai pe judecători, nu şi pe procurori sau
constituirea instanţei grefieri.
423.1. Incompatibilitatea Cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare şi nu pot fi
extinse prin analogie chiar dacă mai există şi alte situaţii în care un
Incompatibilitatea constă în împrejurarea în care un judecător
judecător care a pronunţat o hotărâre urmează să participe la judecata
este oprit să participe la judecarea unei cauze, pricini în cazurile expres
altor cauze dar nu ca efect al exercitării căilor de atac şi nici al rejudecării
prevăzute de lege.
Art. 24 Codul de procedură civilă prevede trei cazuri de incompati- fondului după casare.
bilitate:7 Astfel, nu există incompatibilitate în cazul căilor extraordinare de
1. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate retractare (contestaţia în anulare, revizuirea); aşa cum am arătat nu este
lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs. Aceasta incompatibil judecătorul care a soluţionat recursul şi participă la
înseamnă că după ce judecătorul a pronunţat o hotărâre în primă instanţă rejudecarea după casare cu reţinere; nu există incompatibilitate în cazul în
sau în apel a fost avansat la instanţa superioară căreia îi revine spre care judecătorul care a judecat cauza în recurs, participă la judecata unui
soluţionare apelul sau recursul declarat împotriva hotărârii.

7
82 V.M. Ciobanu, op. cit.,
p.312. 83
al doilea recurs îndreptat împotriva unei hotărâri pronunţate în fond ca 1. când el, soţul său, ascendenţii sau descendenţii au vreun interes
urmare a casării cu trimitere.8 în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al
în cursui judecăţii incompatibilitatea se invocă pe cale de excepţie patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
de oricare dintre părţi, de procuror sau instanţă din oficiu. 2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie
Asupra excepţiei de incompatibilitate instanţa se pronunţă printr-o colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
încheiere interlocutorie care poate fi atacată numai odată cu fondul. mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora
După pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti excepţia de soţului uneia din aceste persoane;
incompatibilitate poate fi invocată pe calea apelului sau recursului. 3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia
Incompatibilitatea este reglementată de norme de organizare dintre părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
judecătorească imperative, astfel că, sancţiunea care intervine pentru încetat din viaţă ori despărţit au rămas copii;
nerespectarea lor este nulitatea absoluta. 4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au
o pricină asemănătoare cu cea care se judecă sau dacă au o
4.2.3.2. Abţinerea şi recuzarea judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
Abţinerea şi recuzarea sunt reglementate de lege pentru protejarea 5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată
părţii în anumite cazuri în care s-ar putea presupune că judecătorul nu ar penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
putea fi obiectiv. 6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;
Prin abţinere se înţelege aceea situaţie în care un judecător ştiind că 7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
se află într-unui din cazurile prevăzute de lege solicită retragerea sa de la 8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri
judecata unei anumite pricini. ori altfel de îndatoriri;
Potrivit art. 25 din Codul de procedură civilă, judecătorul care ştie 9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până
că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe la al patrulea grad inclusiv, şi una din părţi sau rudele acestora
şeful său şi să se abţină de la judecarea pricinii. până la gradul al treilea inclusiv.
Prin recuzare se înţelege aceea împrejurarea în care una din părţi Articolul 28 din Codul de procedură civilă prevede că nu se pot
solicită în cazurile determinate de lege îndepărtarea unuia sau mai multor recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore
judecători de la soluţionarea unei anumite pricini. sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale când aceştia
Cazurile pentru care se poate solicita recuzarea, precum şi cazurile nu au interes personal în judecarea pricinii. Al doilea alineat al aceluiaşi
pentru care judecătorul poate formula cerere de abţinere sunt aceleaşi. articol instituie norma potrivit căreia nu se pot recuza toţi judecătorii unei
Astfel, potrivit art. 27 din Codul de procedură civilă, judecătorul instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Ultimul alineat prevede că pentru
poate fi recuzat în următoarele situaţii: aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva
aceluiaşi judecător. Aceste dispoziţii nou introduse prin Legea nr.
219/2005 sunt menite să împiedice utilizarea instituţiei recuzării în alt scop
decât cel pentru care a fost concepută, în limitele edictate de art. 27
8
A se vedea pentru alte cazuri în care judecătorul nu este incompatibil, Codul de procedură civilă.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p. 34-35. Deşi cazurile pentru cele două instituţii (abţinere şi recuzare) sunt
9
Pe calea recursului excepţia de incompatibilitate poate fi invocată comune, normele care le reglementează sunt diferite.
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.l Codul de procedură civilă.
10
V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p. 37.
84
85
Astfel, normele care reglementează instituţia abţinerii sunt norme Cererea de abţinere sau recuzare se judecă în Camera de Consiliu,
imperative iar cele care reglementează recuzarea sunt, în mare parte, fără prezenţa părţilor, ascultând pe judecătorul recuzat, în conformitate cu
norme dispozitive. art. 31 alin. 1 Codul de procedură civilă.
Cazurile de abţinere şi recuzare sunt limitativ prevăzute de lege Proba cu interogatoriu nu poate fi administrată pentru dovedirea
ceea ce înseamnă că ele nu pot fi extinse nici prin voinţa judecătorilor şi motivelor de recuzare.
nici la cererea părţilor. In cursul judecării cerere de abţinere sau recuzare nu se face nici un
Competenţa de a se pronunţa asupra abţinerii şi recuzării aparţine act procedural.
instanţei sesizate cu pricina în care s-a pus problema abţinerii şi Asupra cererii de abţinere sau recuzare instanţa competentă se va
recuzării.11 în alcătuirea completului de judecată nu poate intra pronunţa printr-o încheiere care se citeşte în şedinţă publică.
judecătorul care s-a abţinut sau a fost recuzat. Dacă s-au abţinut sau au Dacă cererea de abţinere sau recuzare a fost admisă, judecătorul se
fost recuzaţi mai mulţi judecători, neputându-se forma completul de retrage din completul de judecată, urmând a fi înlocuit de un alt judecător.
judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară. Potrivit art. 34 alin. (1) Codul de procedură civilă, încheierea prin
In situaţia prevăzută de art. 30 alin. 2 Codul de procedură civilă, care s-a încuviinţat sau respins abţinerea nu este supusă nici unei căi de
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să rezolve un astfel de atac.
incident, aceasta fiind instanţa superioară.12 De asemenea, nici încheierea prin care s-a admis recuzarea nu este
Aşa cum am arătat, dacă judecătorul ştie că există motive de supusă vreunei căi de atac.
recuzare împotriva sa este dator să înştiinţeze pe şeful său şi să se abţină încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai
de la judecarea pricinii. odată cu fondul (art. 34 alin. 2 Codul de procedură civilă).
Abţinerea se propune de judecător imediat după ce acesta cunoaşte Alineatul (3) al art. 34 Codul de procedură civilă prevede că atunci
existenţa motivului de recuzare şi înaintea de începerea oricărei dezbateri. când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept
Recuzarea poate fi propusă de partea interesată, verbal sau înscris respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.
pentru fiecare judecător în parte înainte de începerea oricărei dezbateri. Dispoziţiile privitoare la abţinere şi recuzare, cu excepţia
în cazul în care motivele de recuzare s-au ivit după ce dezbaterile prevederilor art. 24 şi 27 pct. 7 Codul de procedură civilă, se aplică şi
au început, partea interesată va trebui să propună recuzarea de îndată ce procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.
le-a cunoscut.
Potrivit art.29 alin. (3) din Codul de procedură civilă, judecătorul 4.3. Părţile în procesul civil
împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine, situaţie în
care instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra abţinerii. 4.3.1. Noţiunea de părţi în procesul civil
In procesul civil poartă denumirea de parte persoanele care au un
litigiu cu privire la un drept civil, dedus în faţa instanţei şi asupra cărora
se răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti.13
11
Mihaela Tăbârcă, op. cit., p.123. în raportul juridic civil litigios ce constituie chiar obiectul
12
A se vedea în acest sens şi pentru considerente asupra regimului procesului civil, sunt implicate două subiecte: subiectul activ, respectiv
juridic al instituţiei recuzării anterior modificărilor aduse prin Legea nr. titularul dreptului civil care formează conţinutul raportului juridic civil şi
219/2005: M. Tăbârcă, I. Dragne, Condiţiile de aplicare şi procedura de
judecată a cererii de recuzare întemeiată pe dispoziţiile art. 27 pct. 7 din I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil român, Editura
Codul de procedură civilă, în „Juridica", nr. 3/2000, p. 89-92. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966, p.124 - 125.
86 87
care pretinde că acel drept civil material i-a fost încălcat sau contestat de credinţă şi fără a fi deturnate de la scopul în vederea căruia au fost
către cel căruia îi incumbă obligaţia civilă corelativă şi care este subiectul recunoscute de lege.
pasiv. In caz contrar, partea se face vinovată de abuz de drept şi este
Aşadar procesul civil presupune, în mod necesar, cel puţin un susceptibilă de a răspunde pentru aceasta, după cum dispune art. 723 alin.
reclamant şi un pârât,14 subiecte ale raportului juridic de drept material, 2 Codul de procedură civilă ,16
care, odată ce reclamantul declanşează procesul civil prin introducerea Dată fiind structura procesului civil trebuie reţinut faptul că
cererii de chemare în judecată a pârâtului, devin şi subiecţi ai raportului noţiunea de părţi nu interesează numai acţiunea civilă propriu-zisă, ci şi
de drept procesual, fiind titulari de drepturi şi obligaţii procedurale. orice mijloc de apărare (ex.: excepţia procesuală în care pârâtul devine
Sediul materiei pentru a defini noţiunea de parte îl reprezintă Codul reclamant, conform principiului in excipiendo reus fit actor), iar
de procedură civilă în art. 41 alin.l, care defineşte partea ca fiind aceea promovarea căii de atac poate aparţine pârâtului din cererea de chemare
persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar din prima teză a art. 42 în judecată care devine apelant ori recurent etc.17 Din aceste considerente
Codul de procedură civilă rezultă printr-un raţionament per a contrario că
rezultă nu numai rolul părţilor în procesul civil dar şi poziţia lor de
numai persoana care are exerciţiul drepturilor sale poate sta ca parte în
egalitate şi din punct de vedere procesual.
procesul civil, personal, fără a fi reprezentate, asistate ori autorizate.
Totuşi, Codul de procedură civilă nu defineşte cele două noţiuni,
reclamant şi pârât, chestiune ce a fost complinită în doctrină astfel: 4.3.2. Condiţiile necesare pentru a fi parte în proces
reclamant este persoana care se adresează instanţei judecătoreşti, cerând Pentru a fi parte într-un proces civil, indiferent de etapa sau faza de
apărarea unui drept al său ori a unui interes ocrotit de lege iar pârât este desfăşurare a acestuia, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ
persoana chemată în judecată ca fiind presupusă a fi încălcat sau contestat condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, şi anume: să pretindă un drept, să
drepturile reclamantului.x 5 justifice un interes, sa aibă capacitate procesuală şi calitate procesuală.18
Aşadar, nu este întâmplător faptul ca „Procedura contencioasă" de Datorită faptului că aceste condiţii au fost prezentate deja pentru
care se ocupă Codul de procedură civilă în Cartea II, analizează în Titlul I exercitarea acţiunii civile, ne vom limita în cele ce urmează numai asupra
„Părţile", căci din punct de vedere procesual, reclamantul a declanşat
unor considerente esenţiale asupra fiecăreia.19
procesul prin introducerea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul este
Dreptul pe care o persoană tinde să-1 valorifice pe calea acţiunii
chemat să răspundă pretenţiilor sale sau chiar să formuleze pretenţii
proprii (vezi cererea reconvenţională - art. 119 Codul de procedură civile trebuie să fie recunoscut şi ocrotit de lege, să fie actual, adică să nu
civilă). în ce măsură există concordanţă între calitatea de subiecţi (activ, fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.
respectiv pasiv) ai raportului juridic de drept material şi cea de subiecţi Interesul pe care trebuie să îl justifice o persoană pentru a fi parte în
(aflaţi în deplină egalitate) ai raportului juridic de drept procesual, numai proces- se referă la interesul practic, imediat pe care îl are acea persoană
instanţa de judecată va cerceta şi va stabili acest aspect prin hotărârea ce o
va pronunţa. Oricum, din momentul investirii instanţei prin introducerea 16
în legătură cu drepturile şi îndatoririle procesuale ale părţilor precum
cererii de chemare în judecată de către reclamant, atât reclamantul, cât şi şi cu privire la abuzul de drept procesual vezi: VM. Ciobanu, op.cit., vol.I,
pârâtul devin titulari de drepturi şi obligaţii procesuale, în exerciţiul p.320-323; VM. Ciobanu, G. Boroi, op, cit. p.45 - 50; I. Deleanu, op. cit.,
cărora trebuie să se supună normei instituite de art. 723 Codul de vol.I, p.352 - 364; I. Leş, op. cit., p.88 - 90; I.Stoenescu, S. Zilberstein, op.
procedură civilă, şi anume exercitarea drepturilor procedurale cu bună cit., p. 272 - 278.
17
VM. Ciobanu, op. cit., vol.I, p.317.
18
14 Ibidem,?. 319-320
Ibidem, p. 125. 19
Pentru amănunte vezi I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 278-
*5Ibidem,p.\25. 88 297.
89
pentru a justifica recurgerea la forţa coercitivă statului prin sistemul 4.3.3. Coparticiparea procesuală
judiciar. Interesul poate fi atât material cât şi judiciar. Totodată, interesul
Noţiunea de coparticipare procesuală îşi are sediul materiei în art. 47
trebuie să fie născut şi actual, ca şi dreptul, şi personal, independent de
Codul de procedură civilă, care alături de art. 48 constituie capitolul II
faptul că acţiunea a fost exercitată personal ori prin reprezentant (legal
al titlului I, Părţile, intitulat „Persoanele care sunt împreună reclamante
sau mandatar).
sau pârâte".
Capacitatea procesuală de folosinţă, legitimatio ad processum,
-prevăzută de art. 41 alin.l Codul de procedură civilă - de altfel singura Aşadar definim coparticiparea procesuală ca situaţia în care
condiţie cerută expres de lege, reprezintă aptitudinea generală a procesul civil se desfăşoară între mai mulţi reclamanţi şi pârâţi,22 situaţie
persoanelor de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, pe plan cunoscută şi ca litisconsorţiu procesual.
procesual. Capacitatea procesuală de exerciţiu reprezintă capacitatea unei In afara condiţiilor generale pentru a fi parte în proces, legea
persoane, care are folosinţa drepturilor procesuale de a angaja şi conduce consacră şi o condiţie anume pentru existenţa acestei situaţii, şi anume ca
personal procesul, realizându-şi drepturile şi îndeplinind obligaţiile obiectul pricinii să fie un drept sau o obligaţie comună, ori ca drepturile
procesuale; cu alte cuvinte capacitatea de exerciţiu rezidă în faptul de a sau obligaţiile să aibă aceeaşi cauză - după cum este prevăzut în teza a 2-a
sta în judecată şi este consecinţa directă a capacităţii de folosinţă. a art. 47 Codul de procedură civilă. Rezultă însăşi raţiunea de a fi a
Calitatea procesuală legitimatio ad causam, presupune să existe instituţiei coparticipării procesuale, respectiv soluţionarea unui litigiu faţă
identitate între persoana care reclamă încălcarea dreptului şi persoana care de mai multe subiecte de drept, iar în mod practic, evitarea posibilităţii ca
este titularul acelui drept, în raportul juridic dedus judecăţii. Vorbim în prin judecarea în cauze separate să se pronunţe hotărâri contradictorii.23
acest caz despre calitate procesuală activă, dar în mod similar trebuie In literatura de specialitate24 se disting forme ale coparticipării
satisfăcută cerinţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în procesuale, în funcţie de poziţia părţilor, de momentul în care se formează
acelaşi raport juridic, caz în care vorbim despre calitatea procesuală sau chiar de rolul voinţei părţilor.
pasivă.20 Aşadar, după primul criteriu distingem coparticiparea procesuală
Desigur că fiecare dintre aceste condiţii trebuie să îndeplinească subiectivă de cea obiectivă.
anumite cerinţe de valabilitate iar lipsa vreuneia dintre ele duce, pe cale Coparticiparea procesuală este numită subiectivă când se referă la
de consecinţă la însăşi lipsa unei condiţii de exerciţiu a acţiunii. Orice situaţia în care există o pluralitate de părţi cu interese identice.
neregularitate în acest sens poate fi învederată instanţei de către partea La rândul ei, aşa-numita coparticipare subiectivă poate fi: activă
interesată, pe cale de excepţie. -statornicită între mai mulţi reclamanţi; pasivă - între mai mulţi pârâţi şi
mixtă - când există pluralitate atât de reclamanţi, cât şi de pârâţi.
Coparticiparea procesuală este numită obiectivă când se realizează
contopirea procesuală a mai multor acţiuni/cereri, într-un singur proces
-fie între aceleaşi părţi, fie între părţi diferite, dar cu condiţia ca între
aceste

20 11
Pentru amănunte v. M.Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul \. Leş, Tratat..., p. 75. M. Tăbârcă, Codul de procedură civilă
civil, Editura Rosetti, Bucureşti, 2002, p.96-126. comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Editura
21
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, dec. nr. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 114; VM. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p.318; I.
1701/11.12.2002 şi dec. nr. 210/14.02.2002, în Culegere de practică Leş, op.cit., p. 76; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p.298.
24
judiciară în materie comercială, 2002, Editura Brillance, Colecţia Lex V, M. Ciobanu, op. cit, p. 318; I. Leş, Tratat..., p. 76; I. Stoenescu,
Expert, Piatra Neamţ, 2002, p. 329-330, p. 336-338. 90 S. Zilberstein, op. cit., p. 298.
91
acţiuni/cereri să existe o strânsă legătură - şi anume, cea exprimată în în ceea ce priveşte teza finală a art. 48 alin. (2) Codul de procedură
art.47 Codul de procedură civilă prin sintagma „aceeaşi cauză". civilă trebuie precizat că aceasta stabileşte o derogare de la art. 153 alin.
După al doilea criteriu, distingem coparticiparea procesuală iniţială (1) Codul de procedură civilă, în legătură cu procedura de citare.
de cea ulterioară. Desigur, coparticiparea procesuală iniţială presupune Instituţia coparticipării procesuale ridică probleme complexe şi
faptul de a fi luat naştere odată cu introducerea cererii de chemare în chiar de interpretare a legii, astfel că aceasta trebuie înţeleasă în întreaga
judecată, şi această formă reprezintă regula. Totuşi, coparticiparea fizionomie a procesului civil, prin coroborarea textelor de lege incidente
procesuală poate fi şi ulterioară şi anume când se formează pe parcursul şi printr-o abordare în conotaţie cu alte instituţii ale dreptului procesual
judecăţii - prin introducerea unei terţe persoane în proces/5 civil (cu titlu exemplificativ: promovarea căilor de atac, perimarea cauzei,
In fine, după cel de-al treilea criteriu, distingem coparticiparea excepţiile absolute).30
procesuală facultativă de cea necesară. Mai mulţi autori26 împărtăşesc
ideea că din economia redactării textului de lege - art.47 Codul de 4.3.4. Drepturile şi îndatoririle procesuale ale părţilor
procedură civilă - ar rezulta că în toate cazurile coparticiparea procesuală
Calitatea de parte în raportul procesual civil conferă acesteia, ca
este facultativă. Totuşi, atât alte texte de lege27 cât şi practica instanţelor
subiect de drept procesual, o serie de drepturi procesuale şi impune o
judecătoreşti28 relevă faptul că există şi coparticiparea procesuală
serie de obligaţii procesuale.
necesară, adică participarea la proces a tuturor persoanelor interesate, este
In Codul de procedură civilă nu există o secţiune aparte care să
obligatorie - cum este cazul ieşirii din indiviziune sau introducerea unei
reglementeze drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor, ci asemenea
acţiuni în indiviziune.
reglementări există disparat în structura Codului: cu titlu de exemplu vom
Indiferent de forma pe care o ia coparticiparea procesuală, între
enumera articole din cadrul primelor două titluri ale primei cărţi, în care
coparticipanţi se stabilesc anumite raporturi. Sediul materiei pentru
sunt stipulate prevederi ce conferă părţilor drepturi procesuale: art. 57
analiza acestor raporturi este art. 48 Codul de procedură civilă din care
Codul de procedură civilă, art. 65 Codul de procedură civilă, art. 67
rezultă principiul independenţei procesuale ce guvernează aceste
Codul de procedură civilă, art.69 Codul de procedură civilă, art. 74 Codul
raporturi, în cazul coparticipării procesuale facultative (art.48 alin. (1)
de procedură civilă, art. 86 - 87 Codul de procedură civilă, art. 89 Codul
Codul de procedură civilă) iar în cazul coparticipării procesuale necesare
de procedură civilă, art. 108 Codul de procedură civilă.
legea prin art. 48 alin. (2) Codul de procedură civilă instituie o derogare
Drepturile procesuale cel mai des amintite în doctrină31 sunt:
de la acest principiu, aşa încât va funcţiona regula dependenţei procesuale
- dreptul părţii de a adresa cereri instanţei de judecată;
a coparticipanţilor.29 Totuşi se impune o nuanţare, căci în conformitate cu
- dreptul de a participa la judecată; în structura căruia se cuprinde
art. 48 alin. 2 teza a doua, această regulă a dependenţei procesuale
• dreptul de citare cât şi dreptul de a participa la dezbateri;
priveşte numai actele de procedură şi termenele cele mai favorabile.
- dreptul de apărare care presupune folosirea tuturor mijloacelor
procesuale şj procedurale necesare, în maniera stabilită de lege;
Pentru această clasificare, în funcţie de momentul în care se - dreptul de a conduce procesul personal ori prin mandatar ori chiar
formează vezi I.Leş, op.cit., p. 76. c beneficiind de asistenţă judiciară conform art. 74 şi urm. Codul de
26
V. M. Ciobanu, op. cit., p. 318; I. Leş, Tratat..., p. 76. procedură civilă, în anumite condiţii;
27
. Art. 797 Cod civil -este nulă împărţeala în care nu s-au cuprins toţi
copiii în viaţă la deschiderea moştenirii şi descendenţii fiilor premuriţi.
28
T.S., sec. civ. in CD. 1969, p.237.dec. nr. 1105/1969. ™ V.M. Ciobanu, op. cit., p. 319.
29
I.Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, Editura AII Beck, 31
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 320-323; I. Leş, Tratat..., p.
Bucureşti, 2001, voi. I, p.159. 88; I. Deleanu, op. cit., p. 353-356; G. Porumb, op. cit., p. 125.
92 93
- dreptul de a recuza judecători, procurori, grefieri, experţi; De asemenea, reţinem din doctrină ca principale obligaţii
- dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecată, în cazul procesuale ce revin părţii în procesul civil:
în care partea va câştiga procesul; - obligaţia de a îndeplini actele de procedură respectând întocmirea
- dreptul de dispoziţie asupra procesului, care se exercită numai prevederilor art. 129 Codul de procedură civilă;
personal de către parte sau prin mandatar, în baza unei procuri - obligaţia de a proba cererile şi apărările;
speciale (inclusiv pentru situaţia reprezentării prin avocat).32 - obligaţia de a depune copii certificate de pe înscrisurile invocate
Din această succintă enumerare a drepturilor procesuale rezultă şi ca mijloace materiale de probă;
faptul că unele dintre aceste drepturi se ridică la rangul de principii - obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată, în conformitate cu
fundamentale ale procesului civil, asemenea drepturi subscriindu-se prevederile art. 274 - 277 Codul de procedură civilă. îndeplinirea
principiului dreptului la apărare, principiului egalităţii părţilor, obligaţiilor procesuale este prevăzută de legea
principiului disponibilităţii, principiilor publicităţii şi oralităţii. procesuală sub diverse sancţiuni precum cea a nulităţii, perimării,
Indiferent însă de natura dreptului procesual pe care legea îl con- decăderii, răspunderii pentru paguba pricinuită.35
feră părţii, aceasta trebuie să îl exercite cu bună-credinţă, supunându-se
întocmai prevederilor art. 723 Codul de procedură civilă, aşa încât 4.3.5. Consecinţe ce decurg din calitatea departe în procesul civil
exerciţiul oricărui drept să nu conducă la săvârşirea unui abuz de drept.
în persoana celui care este parte în procesul civil, fie că vorbim
Cum este şi firesc, exercitarea unor drepturi procesuale este
despre situaţia clasică în care există un reclamant şi un pârât, fie că ne
indisolubil legată de îndeplinirea unor obligaţii, îndatoriri procesuale şi
aflăm în prezenţa unui litisconsorţiu, se produc efecte, consecinţe ce
procedurale din partea subiectului acelui raport de drept procesual.
decurg pe de-o parte din însuşi faptul de a fi subiect în raportul de drept
Doctrina33 a statuat fără echivoc obligaţia părţii de a exercita drepturile
procesual iar pe de altă parte din finalitatea procesului civil. Aşadar,
procesuale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în care au fost
aceste consecinţe se dispun în două planuri temporale şi anume: în
recomandate de lege. De altfel faptul că în art. 723 alin. (2) Codul de
decursul procesului (în cursul derulării procedurii judiciare) şi, respectiv,
procedură civilă prevede şi o sancţiune în cazul neîndeplinirii acestei
după terminarea procesului şi dezinvestirea instanţei prin pronunţarea
obligaţii întăreşte ideea importanţei ce o are în economia procesului civil.
hotărârii, demers în vederea căruia s-a desfăşurat procesul.
Şi în ceea ce priveşte sediul materiei pentru obligaţiile procesuale
în decursul procesului constituie consecinţe ale calităţii de parte în
ale părţilor se menţine faptul că ele sunt stipulate în mod disparat în
plan juridic tocmai drepturile procesuale pe care le poate exercita numai
Codul de procedură civilă, cu titlu de exemplu amintim: art. 129 alin. (1)
partea şi, respectiv, obligaţiile procesuale ce revin acesteia. In acest con-
Codul de procedură civilă, art. 1141 Codul de procedură civilă, art. 136
text ne vom limita la a sublinia aici faptul că dreptul de dispoziţie aparţine
Codul de procedură civilă, art. 146 Codul de procedură civilă, art. 153
numai părţii şi se exercită în conformitate cu prevederile art. 271-273
Codul de procedură civilă, art. 155' Codul de procedură civilă.
Codul de procedură civilă.
Cum finalitatea procesului civil constă în pronunţarea unei
hotărâri temeinice şi legale prin care urmează să se rezolve conflictul

Pentru amănunte vezi Gh. Durac, Drept procesual civil. Actele de


34
dispoziţie ale părţilor în procesul civil, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p.45 - 73 I.Leş, Tratat..., p. 88-90; V.IvI. Ciobanu, op. cit., p. 320.
35
şip.139-175. După cum este prevăzut în Codul de procedură civilă: art. 105-107
33
V.M. Ciobanu, op. cit., p.320 - 323; I. Leş, Tratat..., p.89; I. -nulitate, art. 248 - perimare, art. 103 - decădere, art. 723 alin. 2 - răspundere
Deleanu, op. cit., p.356 - 358; G. Pormub, op. cit., p.126. 94 pentru paguba pricinuită.
95
stabilit în raportul de drept material supus judecăţii, se ridică două trebuie îndeplinită este interesul, aşa cum rezultă din prevederile art.49
probleme legate de hotărârea judecătorească: puterea de lucru judecat şi alin. (1) Codul de procedură civilă, respectiv posibilitatea de a pretinde
opozabilitatea acesteia. Cele două concepte vizează de fapt poziţia aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, conform art. 57 alin. (1) Codul de
părţilor şi, respectiv, a părţilor faţă de actul jurisdicţional final, adică procedură civilă.
hotărârea judecătorească. Din prevederile art. 49 - 66 Codul de procedură civilă rezultă că
Art. 1200 alin. 4 Codul civil instituie prezumţia legală absolută de legea procesuală ce reprezintă dreptul comun în materie dispune asupra
„putere", autorităţii lucrului judecat pentru ca în art. 1201 Codul civil să următoarelor forme de participare a terţilor la proces:
se stabilească întocmai noţiunea de lucru judecat care presupune - intervenţia (art. 49 - 56 Codul de procedură civilă);
identitate de obiect, cauză şi părţi. - chemarea în judecată a altor persoane (art. 57 - 59 Codul de
Aşadar avem în vedere principiul relativităţii lucrului judecat,36 şi procedură civilă);
anume regula că hotărârea are putere de lucru judecat numai între părţile - chemarea în garanţie (art. 60 - 63 Codul de procedură civilă);
litigante, astfel spus actul jurisdicţional nu este opozabil decât părţilor din - arătarea titularului dreptului (art. 64-66 Codul de procedură
proces, adică inter partes şi nu erga omnes (excepţie fac hotărârile ce au civilă).
ca obiect statutul civil al persoanei). Cum am anticipat deja instituţia intervenţiei este deja consacrată în
Rezultă pe cale de consecinţă faptul că pentru a face o hotărâre două forme: intervenţia voluntară şi intervenţia forţată, chestiune care
judecătorească opozabilă unei alte persoane decât cea care este parte deşi nu este prevăzută ca atare de Codul de procedură civilă, a fost
adversă în proces, acea persoană trebuie introdusă în cauză, aşa încât să complinită de doctrină.39
devină parte iar hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă.
1. Intervenţia voluntară
4.3.6. Participarea terţilor în procesul civil După cum rezultă din prevederile art. 49 alin. (2) şi (3) Codul de
Instituţia participării terţilor la proces este reglementată de legea procedură civilă, în cadrul instituţiei intervenţiei voluntare distingem
procesuală în capitolul III din Titlul I, Părţile, intitulat, Alte persoane care intervenţia „în interes propriu" - alin. (2) şi intervenţia „în interesul uneia
pot lua parte la judecată" şi cuprinde prevederile art. 49 - 66 Codul de din părţi"-alin. (3).
procedură civilă. Instituţia intervenţiei voluntare constă în posibilitatea, recunoscută
Din cele arătate anterior rezultă interesul unei părţi de a introduce de lege, unei persoane de a interveni într-un proces în curs, prin
în cauză un terţ tocmai pentru ca hotărârea să-i devină opozabilă. Aşadar, introducerea unei cereri - numită de intervenţie - la instanţa investită cu
această formă de intervenţie a terţului este una forţată, căci el este chemat acţiunea principală, în scopul apărării unui drept propriu, respectiv de a
în judecată de către parte. Din aceleaşi considerente însă, intervenţia sprijini apărarea uneia dintre părţi (reclamant ori pârât).
poate fi iniţiată de către terţ însuşi, situaţie în care forma sa este cea In funcţie de elementul scop distingem cele două forme de
voluntară.37 intervenţie voluntară, numite în doctrină40 intervenţie voluntară principală
Mijlocul procedural prin care terţul intervine sau este chemat să (agresivă) cea în interes propriu - şi intervenţie accesorie, (auxiliară,
intervină într-un proces pendent este cererea incidentală38 iar condiţia care alăturată sau conservatoare).

36
în acest sens v. I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit.,, p 520-526.. I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 300; V.M. Ciobanu, op. cit., p. 324;
37
V.M. Ciobanu, op. cit., p.324. I. Leş, Comentariile..., p. 164. I. Leş, Comentariile..., p.164.
38
Ibidem, p. 327. 97
96
Pentru fiecare dintre cele două forme de intervenţie voluntară legea încuviinţarea în principiu are drept consecinţă faptul că
presupune anumite rigori, pe lângă condiţia interesului.41 intervenientul a devenit parte în proces, fiind subiect de drepturi şi
obligaţii procesuale, iar cererea sa are valoarea unei veritabile acţiuni
l.a. Intervenţia principală civile,43 care se va judeca odată cu cererea principală, disjungerea nefiind
Sediul materiei în legea procesuală este dat de prevederile art. 49 posibilă decât dacă prin judecarea conexă s-ar pricinui întârzierea
judecării cererii principale (art. 55 Codul de procedură civilă);
alin. (1) şi (2), art. 50, art. 55 Codul de procedură civilă. Din normele
- în conformitate cu prevederile art. 17 Codul de procedură civilă
legale amintite rezultă următoarele caracteristici pentru instituţia
prin introducerea cererii de intervenţie are loc o prorogare de
intervenţiei principale:
competenţă a instanţei;
- terţul care are interes în a-şi apăra un drept subiectiv, propriu,
- încheierea prin care se pronunţă instanţa asupra încuviinţări în
poate deveni intervenient principal într-un proces pendent;
principiu a cererii de intervenţie este una interlocutorie şi se poate
- interesul respectiv dreptul subiectiv pretins de terţul intervenient
ataca numai odată cu fondul;
are legătură cu raportul de drept material supus judecăţii în acţiunea
- deşi a devenit parte în proces şi se bucură de toate drepturile
principală;
conferite de această poziţie, intervenientul nu poate efectua acte de
- cel puţin din punct de vedere formal cererea de intervenţie în
procedură retroactiv; aşa cum este şi firesc calitatea de parte o
interes propriu va respecta prevederile referitoare la cererea de capătă din momentul intervenţiei deci drepturile procesuale le
chemare în judecată şi este îndreptată împotriva ambelor părţi din exercită tot din acel moment (art. 53 Codul de procedură civilă);
proces;42 - ca domeniu de aplicare, cererea de intervenţie nu cunoaşte norme
- cererea de intervenţie principală se poate introduce numai la prohibitive dar se consideră44 că este inadmisibilă în acţiunile cu
prima instanţă şi numai înainte de închiderea dezbaterilor, adică caracter personal.
înainte ca părţile să fi pus concluzii în fond; această cerinţă a legii
este în acord cu principiul general în materie de jurisdicţie, de a nu 1 .b. Intervenţia accesorie
priva persoana interesată de un grad de jurisdicţie.
Există totuşi o derogare instituită de art. 50 alin. (3) Codul de Sediul materiei în legea procesuală este dat de prevederile art. 49
procedură civilă şi anume ca, cererea de intervenţie să fie înaintată alin. 1 şi 3, art. 51, art. 52-54, art. 55 teza I, art. 56 Codul de procedură
instanţei de apel, dar numai „cu învoirea părţilor", şi, conform principiului civilă. în baza acestor norme legale cât şi a consideraţiilor din doctrină45
simetriei, considerăm că momentul până la care se poate introduce asupra instituţiei intervenţiei accesorii rezultă elemente specifice ce o
cererea este tot înainte de închiderea dezbaterilor. diferenţiază de instituţia intervenţiei principale.
- în legătură cu cererea de intervenţie principală instanţa se va Dacă intervenţia principală se configurează ca o veritabilă acţiune
pronunţa prin încheierea de încuviinţare în principiu a acesteia; cu civilă în care intervenientul devenit parte se bucură de o poziţie
respectarea principiului oralităţii şi a contradictorialităţii. procesuală de independenţă faţă de celelalte părţi din proces, intervenţia
accesorie reprezintă un mijloc de apărare în favoarea părţii pentru care
intervenientul accesoriu intervine ui litigiu, cu precizarea că a sprijini
41
în legătură cu inadvertenţa între sintagma „interes" din art. 49 alin
43
(1) Codul de procedură civilă şi „drept" din art. 49 alin (2) Codul de 1. Stoenescu, G.Porumb, op.cit., p.134.
44
procedură civilă, vezi V.M. Ciobanu, op.cit., p. 325. 1.Leş, Tratat de drept procesual civil, p.96.
45
42
V. M. Ciobanu, op. cit., p. 326. 1. Leş, Tratat.., p. 100-102; V.M. Ciobanu, op. cit p. 326-330.
98 99
apărarea respectivei părţi nu exclude existenţa unui interes propriu. Prin natura de mijloc de apărare, instituţia intervenţiei accesorii îşi
Intervenientul accesoriu nu se bucură de independenţă procesuală faţă de găseşte aplicabilitate48 în litigii de orice natură, căci în sens contrar ar
partea a cărei apărare o sprijină; totodată cererea de intervenţie în însemna să se încalce principiul fundamental al dreptului la apărare.
interesul uneia dintre părţi nu are o existenţă de sine-stătătoare, ci
reprezintă o cerere accesorie situată în raport de subordonare faţă de 2. Intervenţia forţată
apărarea pe care înţelege să şi-o construiască respectiva parte, în sprijinul Instituţia intervenţiei forţate este reglementată de legea procesuală
căreia s-a intervenit. Din acest motiv, instituţia disjungerii nu se poate în trei forme:
aplica în acest caz, căci cererea accesorie nu se poate judeca separat de - chemarea în judecată a altei persoane (art. 57 - 59 Codul de
cererea principală deoarece în absenţa acesteia nici cererea accesorie nu procedură civilă);
poate exista. - chemarea în garanţie (art. 60 - 63 Codul de procedură civilă);
Fiind un mijloc de apărare, legiuitorul a înţeles să permită - arătarea titularului dreptului (art. 64-66 Codul de procedură
introducerea cererii de intervenţie accesorie chiar şi „înaintea instanţei de civilă).
recurs" (art. 51 Codul de procedură civilă); considerăm pe motiv de Elementul definitoriu pentru această instituţie de drept procesual
analogie că momentul procesual până la care se poate interveni este constă în faptul că în oricare dintre aceste forme terţul intervine în
înainte de închiderea dezbaterilor (art. 50 alin. (2) teza a doua Codul de procesul pendent la voinţa unei părţii şi nu din propria sa voinţă.
procedură civilă). Pentru fiecare dintre aceste forme legea a prevăzut condiţii şi reguli
Art. 54 Codul de procedură civilă instituie o normă specială specifice de exercitare.
aplicabilă intervenientului accesoriu care precizează poziţia de
subordonare procesuală a acestuia faţă de partea în sprijinul căreia 2.a. Chemarea în judecată a altor persoane
intervine, şi anume interdicţia de a face acte de procedură care nu ar fi în
interesul respectivei părţi. Din prevederile legale (art. 57 - 59 Codul de procedură civilă) ce
Dependenţa procesuală a intervenientului accesoriu nu trebuie consacră această instituţie rezultă că finalitatea sa constă în posibilitatea
absolutizată căci legea îi conferă prerogativele de parte, limitând doar oricăreia dintre părţi de a extinde cadrul procesual la o terţă persoană dar
întinderea acestora prin subordonare faţă de interesul părţii în sprijinul numai dacă aceasta „ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi
căreia intervine. în acest mod trebuie înţeleasă şi prevederea art. 56 Codul reclamantul". Aşadar, şi în acest caz extinderea litigiului faţă de terţi
de procedură civilă care conferă intervenientului accesoriu dreptul de a presupune un interes şi anume acela de a soluţiona raporturi juridice
susţine calea de atac în favoarea părţii pe care o apără, dar nu şi de a iniţia conexe într-un singur cadru procesual.49
respectiva cale de atac, în locul părţii însăşi. Din prevederile art. 59 alin. (2) - (4) Codul de procedură civilă
rezultă condiţiile pe care trebuie să le întrunească cererea de chemare în
judecată a altor persoane. Din punct de vedere formal cererea trebuie să
îndeplinească toate condiţiile prevăzute de art. 112 Codul de procedură
46
Pentru precizări asupra înţelesului sintagmei „act potrivnic", vezi
I.Leş, 7rafaf...,p.l0l-l02. De pildă într-o acţiune având ca obiect punerea sub interdicţie pe
47
Dreptul procesual al intervenientului accesoriu de a introduce apel motiv că persoana este bolnavă, în vârstă şi suferă de sindrom depresiv senil
(sau recurs) în condiţiile în care partea însăşi este apelant (sau recurent) nu cu fenomene deteriorative: Curtea Supremă de Justiţie, sec. civ., dec. nr.
trebuie să dea naştere la confuzii în legătură cu instituţia aderării la apel 2825/14.11.1997. !
49
prevăzută de art. 293 - 293' Codul de procedură civilă. I.Leş, Tratat..., p.\03.
100 101
civilă pentru cererea de chemare în judecată iar din punct de vedere interesul de a face hotărârea ce se va pronunţa opozabilă faţă de acest terţ,
procedural legea distinge între cererea făcută de reclamant şi cea făcută de aparţine reclamantului sau pârâtului.54
pârât. în cazul în care este făcută de reclamant, condiţiile sunt In legătură cu condiţiile de exercitare ale acestei instituţii se
asemănătoare celor prevăzute pentru cererea de intervenţie în interes remarcă şi faptul că nu mai există dispoziţie legală expresă în legătură cu
propriu, şi anume: momentul procesual până la care se poate înainta este admisibilitatea în principiu a cererii.55
dat la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe (art. 57 alin. (3) Prevederile art. 59 Codul de procedură civilă se referă la situaţia în
Codul de procedură civilă). Când cererea este făcută de pârât, se depune care pârâtul, debitor de bună-credinţă, recunoaşte datoria şi vrea să o şi
odată cu întâmpinarea iar când există dispoziţie expresă că nu este execute faţă de acel creditor pe care îl va indica instanţa prin hotărârea ce
obligatorie depunerea întâmpinării, cererea de chemare în judecată a altor o va pronunţa; astfel pârâtul va depune suma ce o datora şi va ieşi din
persoane se poate depune cel târziu la prima zi de înfăţişare. Sancţiunea litigiu, urmând ca acesta să decurgă între reclamantul iniţial şi terţul
nerespectării acestor termene este aceeaşi ca şi în cazul cererii intervenient, introdus ulterior.56
reconvenţionale, şi anume judecarea separată.
Prevederile alin. (4) ale art. 57 Codul de procedură civilă vizează 2.b. Chemarea în garanţie
ambele situaţii (cerere depusă de reclamant sau pârât) şi instituie
Din prevederile art. 60 - 63 Codul de procedură civilă rezultă
obligativitatea de motivare şi comunicare.
elementele definitorii pentru instituţia chemării în garanţie ca formă a
Prevederile art. 58 Codul de procedură civilă au dat naştere unor
intervenţiei forţate, astfel: posibilitatea legală a oricărei părţi dintr-un
controverse în doctrină52 cu privire la poziţia procesuală pe care o
proces pendent de a introduce în cauză o terţă persoană - garant al
dobândeşte cel chemat în judecată pe această cale. Dacă din prevederile
obligaţiei de despăgubire - pentru situaţia în care respectiva parte va
art. 57 alin. (1) Codul de procedură civilă rezultă că introducerea terţului
pierde procesul introdus pe cale principală.
în litigiu se poate face în calitate de pârât; din prevederile art. 58 Codul de
procedură civilă rezultă că poziţia procesuală ce o va ocupa respectivul Se impune o precizare de esenţă a conceptului de garanţie, şi
terţ în raportul juridic de drept procesual este cea de „intervenient în anume, accepţiunea mai largă a sa în dreptul procesual, ce face ca această
interes propriu", calitate ce reprezintă tocmai o varietate a calităţii de instituţie să fie aplicabilă în raporturi de drept material grefate atât pe un
reclamant.53 Cum persoana chemată în judecată „ar putea să pretindă drept real, cât şi pe un drept de creanţă, în care obligaţia de garanţie îşi
aceleaşi drepturi ca şi reclamantul" (art. 57 alin. (1) Codul de procedură poate avea fie izvor legal, fie convenţional.57
civilă), şi cum odată chemat în judecată devine intervenient în interes Din punct de vedere procedural, prevederile art. 60 - 63 Codul de
propriu (art. 58 Codul de procedură civilă), rezultă că poziţia sa procedură civilă reglementează instituţia chemării în garanţie pe cale
procesuală este cea de reclamant şi nu de pârât, indiferent de faptul că incidentală, cu titlu facultativ (ceea ce nu înseamnă că respectivul drept
nu poate fi valorificat şi pe calea unei acţiuni principale în garanţie ori
despăgubire). Se poate afirma că există opinie unitară în doctrină58 cu

50 54
Ibidem, p.104. Vezi opinia prof. I.Stoenescu din I.Leş, Comentariile Codului de
51
Prima zi de înfăţişare este socotită - conform art. 134 Codul de procedură civilă, p. 177.
55
procedură civilă - ca fiind acel termen de judecată în care părţile, legat citate, M.Tăbârcă, Codul..., p.121-122.
56
pot (s.n.) pune concluzii şi este redată prin adagiul in limine litis. VM. Ciobanu, op.cit., p. 331.
57
52
1.Deleanu, Tratat...,\ol I, p.406; I. Leş, Tratat..., p.104. 53LLeş, Pentru amănunte vezi V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p. 79-87.
58
Tratat...,p.\04. 102 V. M. Ciobanu, op. cit., p. 332 - 333; I.Leş, Comentariile..., p.180.
103
privire la avantajele introducerii în litigiu a pârâtului pe cale incidentală, şi reprezintă regulă în materie. Excepţia este formulată în cuprinsul art. 63
datorită judecării cauzelor conexe în acelaşi cadru procesual. Indiferent de alin. (2) Codul de procedură civilă, care prevede că instanţa poate dispune
calea aleasă însă, este de necontestat faptul că soluţionarea raportului disjungerea, numai dacă judecarea laolaltă a cererii accesorii cu cea
obligaţional de garanţie ori despăgubire ţine de fondul dreptului, de principală ar întârzia judecata cererii principale. Aprecierea asupra acestei
modul în care se soluţionează raportul conflictual de drept material. chestiuni aparţine numai instanţei61 şi are la bază administrarea probelor
Art. 60 alin. (2) Codul de procedură civilă instituie posibilitatea ca asupra cererii principale.
şi cel chemat în garanţie de către una din părţile litigante să cheme, la Cum legea procesuală nu a prevăzut expres dacă introducerea unei
rândul său, în garanţie o altă persoană. în literatura de specialitate 59 s-a cereri de chemare în garanţie presupune sau nu încuviinţarea de principiu
statuat că această prevedere legală are rolul de a limita şirul chemărilor în (ca în cazul cererii de intervenţie - art. 52 alin. (1) Codul de procedură
garanţie, pe cale incidentală, la numai două asemenea posibilităţi, în civilă, în doctrină s-a opinat62 că soluţionarea cererii de chemare în
scopul de a împiedica tergiversarea nejustificată a judecăţilor. garanţie nu necesită cele două faze (admiterea de principiu şi
Din prevederile art. 61 alin. (1) rezultă forma în care trebuie tăcută soluţionarea), dar s-a exprimat şi opinia contrară.63
cererea de chemare în garanţie care va respecta condiţiile de formă In ceea ce priveşte poziţia procesuală a chematului în garanţie
prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, adică se va supune trebuie avută în vedere necesitatea de a corobora prevederile art. 62 cu
prevederilor art. i 12 Codul de procedură civilă. cele ale art. 1141 alin. (2) Codul de procedură civilă, deoarece el are
Din punctul de vedere al momentului până la care se poate depune poziţia unui pârât.64
cererea de chemare în garanţie, ca şi în cazul instituţiei anterior analizate, Dispoziţiile art. 63 alin. (2) Codul de procedură civilă se vor
legea distinge după cum este introdusă de pârât (art. 61 alin. (1), teza a corobora cu dispoziţiile art. 244 alin 1 pct.l Codul de procedură civilă,
doua Codul de procedură civilă) ori reclamant (art. 61 alin. (2) Codul de aşa încât judecata cererii de chemare în garanţie se va suspenda până la
procedură civilă). Dispoziţiile legale din materia chemării în judecată a soluţionarea cererii principale.65
altor persoane se aplică întocmai.
De asemenea, sancţiunea nerespectării termenului legal pentru 2.c. Arătarea titularului dreptului
introducerea cererii de chemare în garanţie nu este decăderea, ci
Prevederile art. 64 - 66 Codul de procedură civilă instituie cadrul
judecarea separată.
legal pentru această instituţie care, aşa cum se dispune chiar din prima
Din prevederile art. 62 Codul'de procedură civilă, rezultă obligaţia
teză a art. 64 Codul de procedură civilă, aparţine în mod exclusiv
de a respecta procedura de comunicare, respectiv citare, ceea ce
pârâtului, parte într-un proces pendinte, dacă sunt îndeplinite şi alte
garantează dreptul la apărare a celui chemat în garanţie, care, odată
condiţii, precum:
introdus în proces, devine parte ce se va bucura de independenţa
- pârâtul să aibă calitatea de detentor precar în raport de drept
procesuală şi având libertatea de a alege dacă se va substitui sau nu în
material supus judecăţii;
toate drepturile procesuale ale celui garantat60 iar hotărârea ce se va
pronunţa îi va fi opozabilă.
Dispoziţia cuprinsă în art. 63 alin. (1) Codul de procedură civilă
este în deplină concordanţă cu efectul prorogării de competenţă pe care îl M.Tăbârcă, Codul.., p.124.
determină introducerea cererii de chemare în garanţie pe cale incidentală I.Leş, Comentariile..., p. 186.
LDeleanu, op. cit., p. 412 - 413. \
VM.Ciobanu, op.cit.,p.333; I.Leş, Comentariile..., p.182. 60 M.Tăbârcă, Codul.., p. 124. V M.
G.Porumb, op.cit., p. 137. 104 Ciobanii, op. cit., p. 335.
105
- acţiunea principală să aibă ca obiect valorificarea unui drept real, După cum remarca un distins autor , legea nu a prevăzut şi ipoteza
căci art. 64 teza a doua Codul de procedură civilă prevede că în care reclamantul nu consimte, în condiţiile art. 66 alin. (1) Codul de
reclamantul pretinde un drept real. procedură civilă, ca terţul arătat titular al dreptului să se substituie
Pe baza acestor elemente putem defini instituţia de a arăta titularul procesual pârâtului. Soluţia citată în aceeaşi sursă, ar fi ca terţul să ia parte
dreptului ca fiind posibilitatea reală ce o are pârâtul care deţine cu titlu la proces, în calitate de intervenient ori ca judecata să continue în aşa fel
precar pentru altul un lucru sau exercită un drept asupra lucrului, în încât să nu se modifice raportul procesual stabilit prin cererea de chemare
numele altuia, parte într-o acţiune reală, de a arăta titlul precar sub care în judecată. In cazul în care, în urma dezbaterilor ar rezulta că terţul este
deţine lucrul ori exercită dreptul, prin faptul de a cere să fie introdusă în într-adevăr titularul dreptului real în litigiu, respectiva cerere de chemare
cauză titularul dreptului (adică de a-şi indica autorul).66 în judecată ar urma să fie respinsă ca fiind greşit îndreptată, respectiv
Din dispoziţiile art. 65 alin. (l)Codul de procedură civilă rezultă că formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.71
mijlocul procedural prin care se materializează această instituţie este
cererea, despre care doctrina67 adaugă şi faptul că ea trebuie să 4.3.7. Reprezentarea părţilor în procesul civil
întrunească condiţiile art. 82 Codul de procedură civilă.
Instituţia reprezentării vizează atât aspecte de drept material (drept
Momentul depunerii este odată cu întâmpinarea ori in limine litis,
civil)72, cât şi de drept formal (drept procesual civil). Desigur că obiect al
dacă întâmpinarea nu este obligatorie. Alin. (2) al aceluiaşi articol
consideraţiilor ce urmează îl va face doar cel din urmă aspect, adică din
prevede dispoziţii imperative referitoare la obligaţia de comunicare şi
perspectiva dreptului procesual.
procedura de citare ce se constituie şi în această varietate de intervenţie
Legea procesuală reglementează această instituţie sub titlul
forţată în reale premise ale dreptului la apărare, de această dată, în
„Reprezentarea părţilor în judecată" în Capitolul IV al Titlului I (Părţile)
persoana celui arătat ca titular al dreptului real în litigiu.
din „Procedura contencioasă" (Cartea II), prin dispoziţiile art. 67 - 72
Prevederile art. 66 alin. (1) Codul de procedură civilă instituie în
Codul de procedură civilă. Capitolul V intitulat „Asistenţă judiciară" are
mod expres posibilitatea ca cel introdus în cauză ca titular al dreptului să
de asemenea incidenţă în materia reprezentării.
se substituie pârâtului din acţiunea reală, principală, care în acest caz va fi
Din punct de vedere procesual regula este că părţile pot fi
scos din judecata. Pentru aceasta, legea cere şi ca recalamantul să
reprezentate în exerciţiul drepturilor lor procedurale (art. 67 alin. (1)
consimtă, dispoziţie ce este în deplin acord cu principiul disponibilităţii.68
Codulde procedură civilă). în mod excepţional reprezentarea nu poate
Prevederile art. 66 alin. (2) Codul de procedură civilă se
funcţiona,73 partea fiind obligată să se înfăţişeze personal la judecată
circumscriu ipotezei în care cel arătat ca titular al dreptului şi chemat la
-desigur ea poate fi asistată de mandatarul avocat. în acest sens dispune
judecată „nu se înfăţişează" ori „tăgăduieşte arătările pârâtului", soluţia
art. 131 alin. 1 Codul de procedură civilă, care conferă primei instanţei
legală fiind aceea de a se aplica dispoziţiile art. 58 Codul de procedura
dreptul de a solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea
civilă, respectiv regimul procesual al intervenientului în interes propriu.
sunt reprezentate, în scopul de a încerca împăcarea părţilor.

66
G. Porumb, op. cit., p.138. V.M. Ciobanu, op. cit., p. 336.
67 71
1.Leş, Comentariile..., p. 188. Ibidem, p .337.
68 72
/6/*fem,p.l90. în acest sens facem trimitere la regulile ce guvernează contractul de
69
Pentru controversa privind calitatea de intervenient principal ori mandat şi la cele privitoare la capacitatea persoanelor fizice şi juridice, având
forţat, vezi V. M. Ciobanu, op. cit., p. 336, respectiv I. Leş, în vedere distincţia între reprezentarea convenţională şi cea legală.
73
Comentariile..., p. 190. 106 De ex: în condiţiile art 218 sau 614 Codul de procedură civilă.
107
Instituţia reprezentării părţilor în proces este denumită şi exista o procură specială în acest sens; de altfel această limitare a
reprezentare judiciară şi constă în posibilitatea legală a părţilor din proces dreptului de reprezentare se menţine şi în cazul în care mandatul este dat
să îşi exercite drepturile procesuale, printr-o altă persoană numită unui avocat;
reprezentant (mandatar - avocat sau neavocat) şi care acţionează în - dreptul de reprezentare prin mandatar neavocat nu se manifestă
numele şi în interesul părţii ce 1-a mandatat în acest sens.74 şi în posibilitatea de a pune concluzii;78 cu anumite excepţii prevăzute
în conformitate cu prevederile art. 67 - 69 Codul de procedură expres şi limitativ ale art. 68 alin. (5) şi (6) Codul de procedură civilă;
civilă rezultă că mandatul poate fi dat fie unui profesionist în drept - conţinutul dreptului de reprezentare este mai larg şi în cazul
-avocat,75 fie unui neprofesionist mandatar, cel mult licenţiat în drept. reprezentării legale (în cazul când reprezentat este un minor) ori judiciare
Aceste dispoziţii se referă la situaţia în care partea în litigiu este o (având ca izvor o hotărâre judecătorească), căci nici în această situaţie
persoană fizică. în cazul în care partea este persoană juridică, dreptul de -prevăzută de art. 70 Codul de procedură civilă - asistarea reprezentantului
reprezentare a acesteia revine fie avocatului, fie consilierului juridic, de către un avocat nu este obligatorie;
angajat al respectivei părţi - persoană juridică.76 - condiţiile de încetare a mandatului judiciar sunt prevăzute în
în ceea ce priveşte reprezentarea prin mandatar neavocat, din art. 71- 72 Codul de procedură civilă, şi se supune unui regim special,
prevederile art. 67 - 72 Codul de procedură civilă, rezultă următoarele derogatoriu de la dreptul comun al mandatului.
caracteristici: în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74-81 Codul de procedură
- calitatea de reprezentant se dovedeşte prin procură; dacă însăşi civilă ce reglementează instituţia asistenţei judiciare, precizăm că natura
cererea de chemare în judecată se face prin mandatar, aceasta trebuie să acesteia este una de proteguire a cetăţenilor care nu şi-ar putea exercita
conţină precizare expresă în acest sens; dreptul constituţional de a accede la justiţie, datorită costurilor. Raportată
la instituţia reprezentării, asistenţa judiciară constă în apărarea şi asistarea
- procura trebuie să fie una ad litem (art. 68 alin. (1), teza 1
gratuită a părţii care îndeplineşte cerinţele legale, de către un avocat
Codul de procedură civilă); aşadar este vorba despre o procură în formă
delegat de barou,79 în conformitate cu art. 75 alin. 1 pct. 2 Codul de
autentificată şi specială - din punct de vedere al conţinutului; dacă există
procedură civilă. Cadrul legal instituţionalizat prin art. 74 - 81 Codul de
totuşi o procură generală ea trebuie să cuprindă dispoziţie expresă, de procedură civilă se completează cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr.
natură ad litem (art. 67 alin. (2) Codul de procedură civilă); 51 /1995 republicată.
- sfera de întindere a dreptului de reprezentare vizează toate actele O problemă importantă de drept procesual este cea a justificării
procedurale, mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecăţii77 cu calităţii de reprezentant şi respectiv sancţiunea prevăzută de lege în caz
excepţia actelor procesuale de dispoziţie (renunţare, achiesare, tranzacţie) contrar.
pentru care art. 69 alin. 1 Codul de procedură civilă instituie obligaţia de a Dovada calităţii de reprezentant - aţâţ pentru persoane fizice, cât şi
pentru persoane juridice - se face prin:
74 - procură specială ad litem - pentru mandatarul neavocat;
G.Porumb, op. cit., p. 138.
75
Pentru aspecte ce vizează raportul client-avocat vezi Legea nr. - împuternicire avocaţială (în baza contractului de asistenţă
51/1955, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în juridică) - pentru mandatarul avocat;
Monitorul Oficial, nr. 113/06.03.2001, cu modificările şi completările - împuternicire (în baza Statutului profesiei de consilier juridic) -
ulterioare. pentru consilierul juridic care reprezintă persoana juridică;
76
Pentru această situaţie vezi Legea nr. 514/2003 privind organizarea -------------------------------------- /
şi exercitarea profesiei de consilier juridic; publicată în Monitorul Oficial, 78
Ne referim la conceptul de concluzii în fond, aşa cum precizează
Partea I, nr. 867/5.12.2003. M.Tăbârcă, în Codul.., p. 130.
77
V.M. Ciobanu, op. cit., p, 79
I.Leş, Comentariile..., p. 204.
338. 109
108
- hotărâre judecătorească, dispoziţie de curatelă, acte de stare Din prerogativele ce îi sunt oferite de prevederile art. 45 alin. (2) Codul
civilă - pentru reprezentarea legală ori dispusă judiciar. de procedură civilă, rezultă calitatea sa de reclamant. De altfel este şi
Lipsa dovezii calităţii de reprezentant se invocă pe cale de excepţie firesc să fie aşa, căci în cele din urmă hotărârea pe care o va pronunţa
în temeiul art. 161 Codul de procedură civilă. instanţa nu numai că îl priveşte dar îi este opozabilă; nu există un text de
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant duce la anularea lege care să consacre o normă derogatorie astfel încât efectele hotărârii
cererii numai dacă nu va fi acoperită până la termenul pe care îl acordă judecătoreşti pronunţate într-o cauză introdusă de procuror să se
instanţa în acest scop. repercuteze asupra acestuia. Aşadar poziţia de parte, din punct de vedere
Excepţia poate fi invocată în orice stare a pricinii, sancţiunea fiind procesual, pe care o dobândeşte procurorul prin introducerea acţiunii
aceeaşi iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de persoana ce nu civile în interesul vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 45 alin. (1)
şi-a dovedit calitatea de reprezentant.80 Codul de procedură civilă, nu face ca atribuţiile sale (de altfel de ocrotire
şi protecţie a persoanelor sus-amintite) să se răsfrângă asupra raportului
4.3.8. Participarea procurorului în procesul civil de drept material dedus judecăţii.
Temeiul legal al participării procurorului în procesul civil îl Faptul că minorii, interzişii ori dispăruţii se bucură de o protecţie
constituie art. 45 Codul de procedură civilă. Conţinutul dispoziţiilor aparte din partea legiuitorului este confirmat şi prin dispoziţiile art. 45*
legale a fost modificat de-a lungul anilor, iar chestiunea81 a determinat Codul de procedură civilă, care instituie şi instanţei obligaţia de a cenzura
controverse în doctrină, în special în legătură cu poziţia procurorului în chiar dreptul de dispoziţie al părţii, când parte este o asemenea persoană.
procesul civil;82 normele în materie făcând şi obiectul controlului de Prevederile art. 45 alin (5) Codul de procedură civilă îi conferă
constituţionalitate.83 procurorului dreptul de a cere punerea în executare a hotărârilor
în lumina textului de lege aşa cum a fost modificat prin O.U.G. pronunţate în cauze cu minorii, interzişii ori dispăruţii, adică să acţioneze
nr. 138/2000 procurorului i se recunoaşte legitimare procesuală activă în numele părţii pe care o protejează şi prin cererea de executare a
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale hotărârii care îi este favorabilă.
persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor - în conformitate cu Prevederile art. 45 alin. (3) conferă procurorului posibilitatea de a
dispoziţiile art. 45 alin. (1) Codul de procedură civilă. pune concluzii în orice proces civil, dacă este necesar pentru apărarea
Cum legea nu distinge care este natura cauzelor în care procurorul ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Alin. (4) al
poate iniţia acţiunea, subscriem opiniei84 că este legitimat şi în acţiuni cu aceluiaşi articol instituie obligativitatea procurorului de a participa şi pune
caracter strict personal. concluzii în cazurile prevăzute de lege. Cu titlu de exemplu: punerea sub
Art. 45 alin. (2) Codul de procedură civilă prevede că titularul interdicţie şi ridicarea interdicţiei (art. 33 şi 35 din Decretul nr. 32/1954),
dreptului în interesul căruia a pornit acţiunea procurorul, şi care nu poate declararea dispariţiei şi a morţii pe cale judecătorească şi anularea85
avea decât calitatea de minor, interzis sau dispărut, va fi introdus în proces. hotărârii de declarare a morţii (art. 38 şi 42 din Decretul nr. 32/1954).
Din prevederile art. 45 alin. (5) Codul de procedură civilă rezultă şi
80 faptul că procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac
V.M. Ciobanu, op.cit., p. 348.
81
Pentru istoricul acestei instituţii vezi Florea Măgureanu, Drept împotriva oricăror hotărâri.86
procesual civil, Editura AU Beck, Bucureşti, 2004, p. 88-91.
82
Vezi V.M. Ciobanu, op.cit., p. 348 - 350. Vezi M.Tăbârcă, Drept..., p.170 - 171, unde se precizează şi faptul
83
CC, dec. nr. 1 din 04.01.1995, în Monitorul Oficial, Partea I, că lipsa concluziilor procurorului în cauzele în care prezenţa sa este
nr. 66/11.04.1995 obligatorie, atrage nulitatea hotărârii.
84
M.Tăbârcă, Drept procesual..., voi. I, p. 169. 86
Pentru amănunte vezi I.Leş, Comentariile..., p. 154.
110 111
tocmai în judecarea (capacitatea, puterea de a judeca) litigiilor deduse în
faţa sa prin introducerea cererii de chemare în judecată.
5. COMPETENŢA Dată fiind existenţa unor autorităţi cu activitate jurisdicţională şi a
altor organe de jurisdicţie, trebuie să extindem definiţia competenţei şi la
aceste structuri alături de instanţele de judecată, structuri care au de
asemenea aptitudinea (capacitatea, puterea) de a se pronunţa asupra
chestiunilor prevăzute în legile speciale, altele decât cele date prin lege
instanţelor de judecată.
5.1. Noţiuni introductive Pe de altă parte instanţele de judecată sunt structurate într-o ierarhie
5.1.1. Competenţa: noţiune, definiţie având grade diferite - aşa-numita competenţă „pe verticală", iar cele de
acelaşi grad dispuse pe o anumită rază teritorială, - aşa-numita
In limbajul comun termenul de competenţă este definit ca fiind competenţă „pe orizontală".
capacitatea unei persoane de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul Pe baza acestor considerente rezultă că trebuie să distingem între
cunoaşterii adânci a problemei în discuţie1 dar şi ca fiind capacitatea unei competenţa autorităţii judecătoreşti faţă de competenţa celorlalte organe
autorităţi de a exercita anumite atribuţii2 care îi definesc competenţa. jurisdicţionale ori cu activitate jurisdicţională, pentru ca apoi să stabilim
în limbaj juridic prezintă interes cea de-a doua accepţiune a atribuţiile ce delimitează competenţa fiecărei instanţe, atât „pe verticală",
termenului, cu precizarea că trebuie să distingem după obiectul de studiu cât şi „pe orizontală". Numai în urma unei astfel de analize se poate
al ramurii de drept în discuţie, dar şi după cum ne raportăm la o autoritate afirma că o cerere de chemare în judecată având ca obiect un raport
sau la o persoană având atribuţii specifice într-o anume materie.3 juridic de drept material, de natură litigioasă, trebuie înaintată instanţei pe
In dreptul procesual civil competenţa este definită ca fiind care legea, prin normele de competenţă, o împuterniceşte5 a o judeca.
aptitudinea recunoscută de lege a unei instanţe judecătoreşti (ori a unui alt
organ de jurisdicţie ori cu activitate jurisdicţională) de a judeca un anumit 5.1.2. Normele de competenţă în materie civilă. Clasificarea competenţei
litigiu (pricină).4
Raportând această definiţie (deja clasică) la cea conferită După cum este deja cunoscut, normele de procedură sunt
termenului de competenţă în limbajul uzual, se poate afirma că în loc de clasificate după obiect în: norme de organizare judecătorească, norme de
„capacitate", vorbim despre aptitudine iar în loc de „autoritate", în competenţă şi norme de procedură propriu-zisă.6
general, ne raportăm la instanţa de judecată ale cărei atribuţii constau Normele de competenţă la rândul lor au ca obiect reglementarea
atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.7
De vreme ce trebuie să distingem între instanţele judecătoreşti şi
alte organe jurisdicţionale sau cu activitate jurisdicţională, un prim
;
DEX, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1975, p. 177. criteriu de clasificare a normelor de competenţă priveşte tocmai
2
Ibidem.
3
V. S. Ghimpu, Gh. Breboi, Gh. Mohanu, A. Popescu, I. Urs,
Dicţionar juridic, Editura Albatros, Bucureşti, 1985, p. 96. 5
Pentru că puterea şi competenţa sunt unul şi acelaşi lucru, v.
4
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 134; na: Această definiţie s-a E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, vol.I, Bucureşti, 1932, p. 315-
impus în doctrină în detrimentul celei care definea noţiunea sub aspectul 319.
pricinilor supuse judecăţii. V. G. Porumb, Drept procesual civil român, 6
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p. 168.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966, p.68. 7
1. Deleanu, op. cit., vol.I, p. 211.
112 113
autoritatea la care facem referire. Astfel, distingem între norme de dreptul comun şi îşi are sediul materiei în Cartea I a Codului de procedură
competenţă generală şi norme de competenţă jurisdicţională.8 Aşadar, civilă, art. 1 - 401 - şi norme speciale, care reglementează în mod expres
aceasta din urmă vor reglementa atribuţiile sistemului judiciar în ceea ce o anumită materie şi îşi au sediul în legi speciale. Această clasificare a
priveşte aptitudinea sa legală de a soluţiona raporturile litigioase deduse normelor de competenţă determină clasificarea competenţei civile în cea
judecăţii. de drept comun şi cea specială.
La rândul lor, normele de competenţă jurisdicţională se subclasifică Şi în ce priveşte competenţa se aplică principiile de bază în materia
în norme de competenţă materială şi norme de competenţă teritorială, normelor speciale şi generale, şi anume: specialia generalibus derogant,
după cum obiectul de reglementare se raportează la instanţe de grad generalia specialibus non derogant iar în tăcerea normei speciale vine în
diferit (de la judecătorie până la instanţa supremă), respectiv, la instanţe completare norma generală, dar şi aici norma specială este de strictă
de acelaşi grad, dispuse în teritoriu. interpretare şi aplicare.
în legătură cu normele de competenţă materială trebuie să După caracterul conduitei procesurale, pe care o impun, normele
distingem şi după cum se referă la instanţa de drept comun ori la instanţe de competenţă se împart în norme imperative şi norme dispozitive.
specializate.9 Şi în această materie, conduita impusă de norma imperativă este
Normele de competenţă materială stabilesc atribuţiile obligatorie, sub sancţiune, iar norma dispozitivă instituie facultatea părţii
jurisdicţionale pentru fiecare categorie de instanţe, aşa încât vor de a putea să deroge de la conduita prescrisă.
determina competenţa materială funcţională a acestora. Dar există şi altă Din acest punct de vedere trebuie reţinut că toate normele de
categorie de norme de competenţă materială care stabilesc atribuţiile competenţă sunt imperative cu excepţia celor care reglementează
instanţelor de a judeca în funcţie de obiectul, valoarea sau natura competenţa teritorială care sunt dispozitive, mai puţin cele de competenţă
litigiului, situaţie în care se determină competenţa materială procesuală.1 teritorială exclusivă, care sunt de asemenea imperative.
Normele de competenţă teritorială se subclasifică în norme ce Din caracterul normelor rezultă un alt criteriu de a clasifica
reglementează competenţa teritorială de drept comun, competenţa competenţa în absolută şi relativă.
teritorială alternativă (facultativă) şi competenţa teritorială exclusivă Competenţa absolută este instituită prin norme imperative şi priveşte
(excepţională). Criteriul de departajare îl face instanţa la care se introduce competenţa generală şi jurisdicţională cu excepţia celei teritoriale care, fiind
cererea, după cum este cea de drept comun din punct de vedere teritorial reglementată de norme legale dispozitive, este competenţă relativă; desigur
şi reclamantul are facultatea de a alege între mai multe instanţe competenţa teritorială1 x exclusivă fiind exceptată ca absolută.
deopotrivă competente şi respectiv după cum cererea trebuie obligatoriu
introdusă la o anumită instanţă. 5.2. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti
După cum se aplică sau nu, în toate cazurile şi în orice materie şi
normele de competenţă se diferenţiază în norme generale - ce constituie 5.2.\. Noţiune
Prin competenţă generală se desemnează acea instituţia procesuală
8 prin intermediul căreia se delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti
V.M. Ciobanii, op. cit., p.371. de atribuţiile altor autorităţi, statale şi nestatale, cu atribuţii
9
După cum am arătat, v. art. 2 alin (2) din Legea nr. 304/2004 privind
jurisdicţionale.12
organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial nr. 827/13.09.2005,
care stabileşte următoarele instanţe judecătoreşti: a) înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe Pentru amănunte v. Teodor Bodoaşcă, Competenţa instanţelor
militare; f) judecătorii. judecătoreşti în materie civilă, Editura AH Beck, Bucureşti, 2002, p.5-21. 121.
10
V.M. Ciobanu, op. cit., p.371. Leş, Tratat..., p.166.
114 115
într-o altă exprimare şi ţinând cont de noutăţile legislative în jurisdicţii din afara sistemului instanţelor judecătoreşti ea nu poate
materie, se poate spune că prin intermediul instituţiei competenţei soluţiona acea pricină, întrucât s-ar încălca competenţa generală, iar
generale se diferenţiază atribuţiile de competenţă între sistemul judiciar şi hotărârea pe care o va pronunţa va ii io vită de nulitate absolută.1
celelalte autorităţi extrajudiciare dar cu atribuţii jurisdicţionale.
în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, se 5.2.2. Competenţa în materia controlului de constituţionali (aia
statuează încă din art. 1, a cărei normă are valoare de principiu în
Controlul de constituţionalitate a legilor este de competenţa
organizarea judiciară, că puterea judecătorească se exercită de înalta
exclusivă a Curţii Constituţionale - organism de jurisdicţie specializat
Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
care deţine monopolul contenciosului constituţional18 şi care a fost
lege; instanţe care, reiterăm, sunt stabilite în art, 2 alin (2) din acelaşi act
înfiinţat în baza Constituţiei din 1991. Prin Legea nr. 429/2003, de revizuire
normativ. De altfel, dispoziţia Legea nr. 304/2004 este în consonanţă cu
a Constituţiei, norma de reglementare pentru Curtea Constituţională
art. 1 din Legea nr. 56/199313 care prevedea că Justiţia în România se
rezidă în art. 142-147 şi aduce o serie de elemente noi atât faţă de ceea ce
realizează prin Curtea Supremă de Justiţie14 şi prin celelalte instanţe
era prevăzut în Constituţie anterior revizuirii, cât şi faţă de prevederile Legii
judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi dispoziţiile prevăzute în
nr. 47/1992, legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.'9
Constituţie şi în legile ţării".
Constituţia revizuită instituie rolul Curţii Constituţionale20 de
Dispoziţiile art. 2 alin 2 din Legea nr. 304/2004 reiterează de fapt
garant al supremaţiei legii fundamentale. Aşadar, Constituţia are o poziţie
principiul constituţional care stabileşte structura organizatorică a puterii
supraordonată în ordinul ierarhiei sistemului juridic, generând o
judecătoreşti şi care este statuat în art. 126 din Constituţia României,15
organizare piramidală şi întărind sistemul garanţiilor supremaţiei legii
dispunând ca: , justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi prin
fundamentale.21
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".
Totalitatea atribuţiilor Curţii ce alcătuiesc competenţa acesteia, sunt
Pe de altă parte competenţa organelor judiciare şi procedura
prevăzute în art. 146 din Constituţie şi vizează controlul a priori şi a
judiciară sunt stabilite de lege (art. 3 din Legea nr. 304/2004 republicată).
posteriori, cât şi celelalte atribuţii. Ceea ce aduce nou Constituţia
Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu principiul constituţional al
revizuită sunt următoarele:
liberului acces la justiţie, consacrat în art. 21 din Constituţie.16
Fără a se considera că principiul constituţional prevăzut în art. 21 - în cadrul controlului apriori i s-a conferit legitimitate procesuală
este încălcat, trebuie să menţionăm că atunci când o instanţă activă şi Avocatului Poporului (art. 146 lit. a);
judecătorească a fost sesizată cu o pricină care este de competenţa unei

13 17
Art. 1 din Legea nr. 56/1993 a fost abrogat prin Legea nr. 304/2004; în acest sens v. M. Tăbârcă, Drept..., p. 175-176.
18
prezintă relevanţă identitatea de conţinut între norma în vigoare şi cea V.M. Ciobanu, op. cit., p.373.
19
abrogată, în ceea ce priveşte structura sistemului judiciar. Pe considerentul că problematica controlului de constituţionalitate
14
După cum am arătat, potrivit art. 126 din Constituţia României aşa face obiectul Dreptului contencios constituţional, ne corn referi aici numai la
cum a fost revizuită prin Legea nr.429/2003, denumirea Curţii Supreme de noţiuni esenţiale şi la modificările recente în materie. Pentru studiu
Justiţie este „înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". aprofundat v. M. Constantinescu, M. Amzulescu, Drept contencios
15
Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, publicată în constituţional, Editura Fundaţiei României de mâine, Bucureşti, 2003.
20
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767/31.10.2003. Brevitatis causa, vom spune „Curtea" pentru Curtea Constituţională.
16 21
Cap. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată cuprinde în art. 6-9 M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. M, E.S. Tănăsescu, Constituţia
dispoziţii privind accesul la justiţie. României revizuită - comentarii şi explicaţii, Editura AII Beck, Bucureşti,
116 2004, p.317-323.
117
- Curtea are o competenţă sporită prin noua atribuţie de a se 5.2.3. Competenţa în materia controlului financiar
pronunţa asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri
Pe considerentul că legea de revizuire a Constituţiei (Legea nr.
internaţionale (art. 146 lit (b));
429/2003), care a instituit conţinutul art. 140 din Constituţia revizuită, cu
- în ceea ce priveşte controlul a posteriori, pe de o parte, excepţia
privire la Curtea de Conturi, a operat o schimbare a naturii juridice a
de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi în faţa instanţelor de arbitraj Curţii de Conturi, din organ administrativ cu autoritate jurisdicţională, în
comercial, iar pe de altă parte, şi Avocatul Poporului poate ridica excepţia autoritate menită să contribuie la asigurarea echilibrului în funcţionarea
de neconstituţionalitate; celor trei puteri24 (legislativă, executivă şi judecătorească), problema
- forţa juridică a deciziilor Curţii este potenţată de sintagma „sunt stabilirii competenţei generale a instanţelor de judecată în raport cu cea a
general obligatorii" (art.1471 alin (4)). Curţii de Conturi, nu mai este de natură să creeze dificultăţi şi
Deciziile Curţii, date atât în soluţionarea obiecţiilor de controverse.25
neconstituţionalitate (control a priori) cât şi a excepţiilor de Curtea de Conturi alături de Consiliul Economic şi Social şi
neconstituţionalitate (control a posteriori), prin care se constată Avocatul Poporului sunt, în lumina noii reglementări din legea
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe (doar acestea făcând obiect fundamentală, instituţii fundamentale care au rolul de a asigura echilibrul
al controlului de constituţionalitate) sunt puse în executare prin aceea că în mecanismul exercitării puterii.
obligă Parlamentul, respectiv Guvernul, să pună în acord prevederile In conformitate cu prevederile art. 140 alin (1), teza a 2-a, din
neconstituţionale cu dispoziţiile din legea fundamentală. De la data Constituţie, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se
publicării deciziilor în Monitorul Oficial, prevederile în vigoare, soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, de unde rezultă per a
neconstituţionale se suspendă, iar după 45 de zile, dacă obligaţia nu a fost contrario că în atribuţiile Curţii de Conturi nu mai rezidă cele
îndeplinită, acestea îşi încetează efectele, de drept.22 jurisdicţionale.
Incidenţa directă a controlului de constituţionalitate asupra regulilor
De lege dată, reglementări privind instanţe specializate rezidă în
de procedură civilă vizează controlul a posteriori şi constă în faptul că
Legea nr. 304/2004 republicată, în art. 35-42. în conformitate cu aceste
doar în cursul judecăţii se invocă excepţia de neconstituţionalitate (vizând
dispoziţii, în cadrul curţilor de apel funcţionează şi tribunale specializate,
o lege sau o ordonanţă - invocată ca temei de drept în speţă). In această
iar în cadrul tribunalelor funcţionează şi secţii, sau după caz, complete
situaţie instanţa va sesiza Curtea Constituţională printr-o încheiere ce va
specializate. Printre domeniile enunţate de art. 36 alin. 3 din Legea nr.
cuprinde punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra
304/2004 figurează şi cel privind cauze de contencios administrativ şi
excepţiei - însoţită de dovezile propuse de părţi. Excepţia de
fiscal. Competenţa acestora este stabilită de art. 37 alin. 3 din acelaşi act
neconstituţionalitate poate fi ridicată şi de instanţă din oficiu, caz în care
normativ.
va sesiza Curtea printr-o încheiere motivată ce va cuprinde susţinerile
Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu art. 154 alin (1) din
părţilor şi dovezile necesare. Până la soluţionarea excepţiei de
Constituţie, care prevede o abrogare implicită a actelor normative ce
neconstituţionalitate, judecarea cauzei se suspendă, în conformitate cu
contravin reglementărilor constituţionale, dispunând expres că rămân în
art. 23 alin (5) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată.23
vigoare actele normative în măsura în care ele nu contravin prezentei

22 24
Ibidem, p.325. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muram, E.S. Tănăsescu, op. cit.,
23
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii p.308.
25
Constituţionale, republicată în M. Of., p. I, nr. 643/16.07.2004. V. Decizia nr. 64/1994 a Curţii Constituţionale, publicată în
118 Monitorul Oficial, partea I, nr. 199/1994.
119
Constituţii; rezultă că art. 40-88 din Legea nr. 94/1992 , ce constituie interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat
capitolul IV, reglementând asupra atribuţiilor jurisdicţionale, contravin altui subiect de drept.
prevederii art. 140 alin (1) din Constituţie şi trebuie considerate abrogate. Acţiunea în justiţie care se formulează în temeiul Legea nr.
Aşadar, controlul jurisdicţional financiar revine instanţelor de judecată, 554/2004 este denumită acţiune directă.29
specializate în contencios administrativ şi fiscal. Pentru sesizarea instanţei se cer a fi respectate anumite condiţii, şi
anume: actul administrativ atacat să fie emis de o autoritate publică,
5.2.4. Competenţa în materia contenciosului administrativ incluzându-se aici şi lipsa răspunsului autorităţii publice emitente în
termenul prevăzut de lege, actul să producă o vătămare unei persoane
In materia contenciosului administrativ trebuie să avem în vedere
fizice sau juridice într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
distincţia formulată în doctrină27 între: contenciosul administrativ
legitim, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
exercitat de instanţe potrivit procedurii de drept comun, contenciosul
într-un interes legitim să fi efectuat procedura prealabilă.30
administrativ exercitat de instanţe în temeiul legii speciale de contencios28 şi
Potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor
contenciosul administrativ exercitat de jurisdicţii speciale
introduse de prefect, Avocatul poporului, Ministerul Public, Agenţia
administrativej cu posibilitatea atacării hotărârii acestora la instanţele
Naţională a Funcţionarilor Publici sau ale celor ce privesc cererile celor
judecătoreşti, în conformitate cu art. 21 din Constituţie.
vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul
Aşadar se impune a se face distincţia între: competenţa instanţelor
prevăzut la art. 4 alin. 2 nu este obligatorie procedura prealabilă.
judecătoreşti ordinare de contencios administrativ, pe de o parte, iar pe. de
Competenţa de a soluţiona acţiunile directe în contencios
altă parte, competenţa în materie a instanţelor speciale şi competenţa
administrativ revine secţiilor specializate din cadrul tribunalelor şi curţilor
instanţelor judecătoreşti de a controla soluţiile unor jurisdicţii speciale
de apel. Recursul se judecă, după caz, de instanţa ierarhic superioară.
administrative.
b) Instanţele judecătoreşti speciale de contencios administrativ sunt
a) In ceea ce priveşte dreptul comun în materia contenciosului
competente să judece litigiile având obiect actele administrative exceptate
administrativ, sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 554/2004, care în
de la controlul instituit de Legea nr. 554/2004 şi pentru a căror desfiinţare
art. 1 alin. (1) prevede că orice persoană, care se consideră vătămată într-un
şi modificare se prevede o altă procedură judiciară, prin legi speciale.
drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un
Cu titlu de exemplu, ne putem referi la materia contravenţiilor, a
act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri,
litigiilor pentru plata ajutorului de şomaj, a unor litigii din materie
se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru
electorală.
anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim
c) In ceea. ce priveşte jurisdicţiile speciale administrative, trebuie
şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
precizat că acestea rezolvă litigii expres prevăzute în competenţa lor prin
privat, cât şi public. In alin. 2 se arată că se poate adresa instanţei de
legi speciale, iar hotărârile luate de aceste organe pot fi atacate în instanţă,
contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său ori într-un
conform principiului constituţional al liberului acces la justiţie. Cu titlu de
exemplu, ne putem referi la procedura administrativ-jurisdicţională din
Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi, republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 116/16.03.2000.
27 29
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p.381. în acest sens v. V.M. Ciobanu, op. cit., p. 381; T. Bodoaşcă, op. cit.,
28
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, publicată în p. 81.
30
Monitorul Oficial, partea I, 1154/07.12.2004. O.U.G. nr. 190/2005 a In legătură cu acţiunea în contencios administrativ v. A. Negoiţă,
modificat art. 1 alin. 9, în sensul neparticipării reprezentatului Ministerului Notă la decizia nr. 932/1996 a CSJ Secţia Contencios administrativ, în
Public la soluţionarea cererilor în contencios administrativ. Dreptul nr. 1/1997, p. 94-96.
120 121
materia impozitelor şi taxelor, ori la litigiile din domeniul protecţiei Hotărârea pronunţată în recurs este definitivă şi irevocabilă, aşadar
copilului aflat în dificultate, ori la cele din domeniul răspunderii împotriva acesteia nu există cale de atac. Pe baza sa biroul electoral de
disciplinare a funcţionarilor publici. circumscripţie întocmeşte proces-verbal iar candidatura ce a făcut
De asemenea, trebuie precizat că art. 126 alin (6) din Constituţie obiectul contestaţiei este supusă numai soluţiei pronunţată de instanţă.
prevede cu valoare de principiu controlul judecătoresc asupra actelor în art. 117 din Legea nr. 67/2004 se instituie reglementări de
administrative, pe calea contenciosului administrativ, care se bucură şi de procedură, norma legală dispunând că judecarea de către instanţă a
garanţie constituţională. contestaţiilor, întâmpinărilor şi oricăror altor cereri prevăzute de lege, se
face potrivit reglementărilor prevăzute pentru ordonanţa preşedinţială, cu
5.2.5. Competenţa în materie electorală participarea obligatorie a procurorului.
b) în ceea ce priveşte alegerile parlamentare, act normativ în
în materie electorală se face distincţia între felul alegerilor (locale,
materie este Legea nr. 373/200434, care a abrogat Legea nr. 68/1992.
parlamentare, prezidenţiale),31 aşa încât pentru fiecare există un act
Legea nr. 373/2004 a fost modificată şi completată de O.U.G. nr. 80/2004
normativ ce reglementează inclusiv competenţa instanţelor de judecată.32
(aprobată de Legea nr. 590/2004) şi de O.U.G. nr. 89/2005 (respinsă de
a) în ceea ce priveşte alegerile locale ne raportăm la Legea nr.
Legea nr. 292/2005).
67/200433 care reglementează această materie, şi care a abrogat Legea nr.
în conformitatea cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 373/2004
70/1991. în conformitate cu prevederile Legea nr. 67/2004, astfel cum a
împotriva înregistrării ori neînregistrării unei candidaturi depuse, se poate
fost modificată de O.U.G. nr. 8/2005, aprobată prin Legea nr. 131/2005,
face contestaţie la instanţa competentă, sub sancţiunea nulităţii (prevăzută
împotriva acceptării sau respingerii unei candidaturi de către biroul
de art. 47 alin (6) din lege),
electoral de circumspecţie, se poate face contestaţie, la instanţa
Art. 47 alin (3) dispune că instanţa competentă este tribunalul în a
competentă, sub sancţiunea nulităţii (art. 48 alin. (4) din Legea nr.
cărui rază teritorială se află respectiva circumspecţie.
67/2004).
Şi în acest caz hotărârea pronunţată în urma judecării contestaţiei
Aceeaşi normă legală stabileşte că instanţa competentă a judeca
nu se comunică iar împotriva ei se poate face recurs la instanţa ierarhic
contestaţia este judecătoria, respectiv tribunalul, în a cărei rază teritorială
superioară. Adică, competenţa revine curţii de apel din aceeaşi
se află circumscripţia electorală în speţă, în raport de caracterul local,
circumscripţie jurisdicţională. Hotărârea pronunţată în recurs este
respectiv central al acesteia.
definitivă şi irevocabilă, aşa încât împotriva sa nu există cale de atac.
împotriva hotărârii instanţei care a judecat contestaţia, şi care nu se
în baza hotărârii, Biroul electoral central întocmeşte proces-verbal
comunică, se poate face recurs în termen de 24 ore de la pronunţare.
şi constată rămânerea definitivă de înregistrare ori neînregistrare a
Art. 48 alin (6) din Legea nr. 67/2004 stabileşte că recursul se
candidaturii, după caz.
înaintează la instanţa ierarhic superioară, adică tribunalul, respectiv curtea
Totodată, prin art. 6 alin (4) - (6) din Legea nr. 373/2004 se
de apel, cu respectarea competenţei teritoriale.
stabileşte competenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca
contestaţiile împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central - în materia
31 admiterii, respectiv respingerii protocolului de constituire a unei alianţe
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p. 378; F. Măgureanu, op. cit, p.170.
32 electorale. Hotărârea poate fi contestată la înalta Curte de Casaţie şi
Am considerat că atribuţiile jurisdicţionale ale organelor electorale
(comisii electorale, Biroul electoral central etc.) nu fac obiectul succintei
noastre prezentări a competenţei în materie.
34
33
Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului,
locale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 271/29.03.04. publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 887/29.09.2004.
122 123
Justiţie iar instanţa supremă se pronunţă prin hotărâre definitivă şi 5.4.6. Competenţa în alte materii
irevocabilă. '
Competenţa în materia litigiilor de muncă
Legea mai precizează în art. 41 că orice contestaţie privind Biroul în sistemul nostru actual de drept, regula este dată de faptul că în
Electoral Central revine în competenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. materia litigiilor de muncă, competenţa aparţine instanţelor judecătoreşti.38
c) In ceea ce priveşte alegerile prezidenţiale ne raportăm la Legea Această reglementare cu valoare de principiu rezultă în special din
nr. 370/200435 care a abrogat vechiul act normativ în materie, Legea nr. art. 126 din Constituţie care instituie realizarea justiţiei prin intermediul
69/1992. Legea nr. 370/2004 a fost modificată şi completată de O.U.G. instanţelor şi stabileşte structura sistemului judiciar şi din art. 281-291 din
nr. 77/2004, (aprobată de Legea nr. 592/2004). Codul Muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003,39 care stabileşte în art. 284
încă din art. 2 alin (2) al Legea nr. 370/2004 este prevăzută regulile de competenţă materială şi teritorială în materie: competenţa
competenţa Curţii Constituţionale care, potrivit art. 146 lit. f) din generală a instanţelor şi competenţa teritorială după domiciliul, reşedinţa
Constituţia României republicată, veghează la respectarea în întreaga ţară ori sediul (după caz) reclamantului.
a prevederilor prezentei legii şi confirmă rezultatele sufragiului. La aceste dispoziţii se adaugă şi cele cuprinse în Legea nr.
Totodată în caz de fraudă electorală competenţa de anulare a 304/2004, privind organizarea judiciară republicată, care a prevăzut
alegerilor revine Curţii Constituţionale, potrivit art. 24 din Legea nr. înfiinţarea tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, iar în art. 110-115,
370/2004. unde este reglementată instituţia asistenţilor judiciari, sunt conţinute
în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 370/2004 norme de organizare judecătorească, cu privire la compunerea
contestaţiile împotriva candidaturilor depuse şi înregistrate la Biroul completului de judecată, care vor trebui coroborate cu cele din art. 55,
Electoral Central se soluţionează de Curtea Constituţională în termen de unde, prin lege, sunt instituite şi norme speciale cu privire la procedura
48 ore. Soluţia este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al deliberării în această materie.40
României, partea I. Secţii specializate în materie funcţionează în cadrul curţilor de apel,
Termenul de depunere al contestaţiilor este de până la 20 de zile iar în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete
înainte de data alegerilor şi pentru alegerea Preşedintelui României poate specializate. Potrivit art. 35 alin. 2 şi art. 36 alin. 3 din Legea
avea ca obiect fie înregistrarea, fie neînregistrarea candidaturii - art. 11
alin (2) - Contestaţia se depune la Biroul Electoral Central iar acesta o
înaintează împreună cu dosarul candidaturii, în termen de 24 ore, Curţii 37
în considerarea finalităţii demersului nostru de analiză am apreciat
Constituţionale, spre soluţionare. că în ceea ce priveşte competenţa în alte materii nu vom epuiza normele
De altfel, se poate afirma că în materia alegerilor prezidenţiale, dată speciale ce reglementează aceste domenii, ci ne vom opri sintetic numai la
fiind importanţa instituţiei Preşedintelui României, competenţa Curţii unele dintre ele care, în raport cu celelalte obiecte de studiu, sunt de o
Constituţionale este absolută. necesitate mai mare studenţilor.
38
Norme referitoare la competenţa Curţii Constituţionale se găsesc şi 1. Leş, Tratat...,p.\16.
39
Legea nr. 53/2003, de adoptare a Coduuil muncii, publicată în
în structura art. 17,23-25 din Legea nr. 370/2004.36 Monitorul Oficial, partea I, nr. 72/05.02.2003, cu modificările şi
completările ulterioare.
40
35
Legea nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, Pentru un studiu aprofundat şi actual v. S. Beligrădeanu,
publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 887/29.09.2004. Consideraţii de ansamblu şi observaţii critice referitoare la tribunalele
36
Pentru o viziune integrată în această materie, v. Gh. Iancu, specializate de muncă şi asigurări sociale, precum şi la asistenţii judiciari, în
Contenciosul electoral constituţional, realitate şi perspective, în A.U.B., lumina Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ,J)reptul"
1993. nr. 9/2004, p.l0-18.
124 125
nr. 304/2004, republicată, acestea au competenţa generală în cauze privind judecătoreşti, în conformitate cu art. 45 din Legea nr. 188/200045. Hotărârea
conflicte de muncă şi asigurări sociale. Comisiei superioare de disciplină este definită şi poate fi atacată cu recurs la
In anumite profesii funcţionează organe jurisdicţionale cu competenţă instanţa competentă.
de instanţe disciplinare. - Comisia de disciplină, respectiv Comisia superioară de disciplină care
In acest sens amintim: funcţionează la nivelul fiecărui colegiu teritorial, respectiv la nivelul
- Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă Colegiului Medicilor din România, şi care judecă plângerile formulate
disciplinară pentru magistraţi, după cum dispune Constituţia în art. 133- împotriva medicilor, având ca obiect abateri disciplinare. Actele normative în
134, dar şi legea organică în materie, Legea nr. 317/2004 privind materia acţiunii disciplinare a medicilor sunt: Legea nr. 306/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii,41 republicată, în art. 44-50 cât şi, exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea
Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor,42 republicată, care în Colegiului Medicilor din România46 şi Legea nr. 308/2004 privind executarea
art. 94-101 dispune asupra instituţiei răspunderii magistraţilor. profesiei de medic dentist precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
- Comisia de disciplină a baroului, care potrivit art. 72 din Legea nr. Colegiului Medicilor Dentişti din România.47
51/199543 republicată şi modificată, judecă abaterile disciplinare, iar
hotărârile acesteia pot fi atacate la Comisia Centrală de Disciplină a Uniunii Competenţa în materia litigiilor de dreptul familiei
Naţionale a Barourilor din România, în conformitate cu procedura de judecată O primă precizare care se impune în această materie rezidă în Legea
stabilită prin Statutul profesiei de avocat. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care în art. 35-40
- Consiliul de disciplină prevăzut în art. 40 din Legea nr. 36/1995^, dispune asupra tribunalelor specializate, respectiv a secţiilor specializate,
care judecă acţiunea disciplinară, conform procedurii stabilite prin competente să judece cauze cu minori şi de familie. Potrivit art. 37 alin. 3 din
regulament, în cazul abaterilor disciplinare ale notarilor publici. Activitatea acelaşi act normativ, tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa
consiliului poate fi atacată în instanţă. tribunalului în domeniile în care se înfiinţează, aşadar în acest domeniu,
- Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti, judecă competenţa acestora se referă la cauzele cu minori şi de familie. Soluţia este
acţiunea disciplinară pentru abaterile disciplinare ale executorilor similară în ceea ce priveşte secţiile, ori după caz, completele specializate,
care funcţionează în cadrul tribunalelor.48

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,


45
republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 827/13.09.2005. Actul a fost Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în
republicat în baza Legea nr. 247/2005. Monitorul Oficial, partea I, nr. 559/2000, cu modificările şi completările
Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, republicată în ulterioare.
46
Monitorul Oficial, partea I, nr. 826/13.09.2005, cu modificările şi Legea nr. 306/2004, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.
completările ulterioare. 582/30.06.04, cu modificările şi completările ulterioare. \
47
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de Legea nr. 308/2004, publicată în Monitorul Oficial, partea I,
avocat, republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 113/06.03.2001, nr.582/30.06.04, cu modificările şi completările ulterioare.
48
modificată şi completată de L 255/2004 şi O.U.G. nr. 190/2005. Din practica instanţelor de judecată, în materie de competenţă pentru
Legea nr. 36/1995, a notarilor publici şi a activităţii notariale, cauze cu minori şi de familie, v.: CA. Piteşti, secţia civilă, dec. nr.
publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 92/16.05.1995, cu modificările şi 1739/2004; CA. Alba Iulia, secţia civilă, dec. nr. 781/2004; Tribunalul Olt,
completările ulterioare. 126 secţia civilă, dec. nr. 668/2005.
127
Legea nr. 273/2004, privind regimul juridic al adopţiei şi care a abrogat
în această materie, competenţa generală se împarte între autoritatea
OUG nr. 257/1997. In conformitate cu prevederile acestei legi, atât în ce
tutelară şi instanţele judecătoreşti.49
priveşte evaluarea, cât şi în ceea ce priveşte încuviinţarea adopţiei,
Conform Legii nr. 272/200450, instanţa judecătorească este singura
competenţa revine instanţei. în primul caz, refuzul nefavorabil al evaluării
autoritate competentă să se pronunţe cu privire la:
poate fi atacat în termen de 15 zile la instanţa competentă, conform art. 19
- persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile
alin (5) din Legea nr. 273/2004. în al doilea caz, actul normativ
părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit de ocrotirea părinţilor;
precizează în art. 34 că încuviinţarea adopţiei este de competenţa
- modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc
instanţelor judecătoreşti.
obligaţiile părinteşti;
Trebuie precizat că Legea nr. 273/2004 instituie o procedură
- decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti;
internă a adopţiei prevăzută în art. 19-38, dar şi o procedură a adopţiei
- reluarea exerciţiului drepturilor părinteşti.
internaţionale, prevăzut în art. 39-49, în care încuviinţarea adopţiei este
Aceste dispoziţii sunt în conformitate cu art 38 din Legea
de asemenea de competenţa instanţei (art. 46 din lege). Art. 42 din Legea
nr. 272/2004. Potrivit art. 124 din acelaşi act normativ51 măsurile de
nr. 273/2004 face trimitere la art. 30-33 din Legea nr. 105/1992, cu
protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de domiciliu ori în a
privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, pentru
cărei rază a fost găsit copilul. *
situaţia în care adoptatul domiciliază în străinătate iar adoptatorul în
Competenţa revine autorităţilor tutelare pentru a soluţiona:
România.
- cererea copilului care a împlinit vârstă de 14 ani ce are ca obiect
schimbarea locuinţei. Autoritatea tutelară poate încuviinţa o astfel de
Competenţa în materia actelor de stare civilă
cerere pentru desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale a
In această materie actul normativ principal este Legea nr.
minorului, după cum este prevăzut în art. 102 Codul familiei;
119/1996 cu privire la actele de stare civilă,54 modificată şi completată.
- cererea unui părinte de a avea legături personale cu copilul său
în conformitate cu prevederile acestei legi competenţa instanţei
minor, formulată în timpul căsătoriei, când soţii sunt despărţiţi în fapt dar
judecătoreşti în materia actelor de stare civilă este prevăzută în art. 10,
nu există o hotărâre de stabilire a locuinţei copilului la unul dintre părinţi,
art. 21, art. 58. Vom face referire la următoarele situaţii:
în conformitate cu prevederile art. 99 Codul familiei.
- în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un
act ori să înscrie o menţiune, potrivit atribuţiilor sale;
Competenţa în materia adopţiei
- când declaraţia de naştere a fost făcută după trecerea unui an de la
Competenţa în această materie este reglementată de o lege
data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti
specială52 care, conform principiului general de aplicare a legii speciale,
definitive şi irevocabile care trebuie să conţină toate datele necesare
se completează cu legea generală (Codul de procedură civilă) numai
întocmirii actului; instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază
acolo unde tace şi cu condiţia ca norma generală să nu contravină vreunei
teritorială domiciliază persoana interesată;
norme din cuprinsul legii speciale. în această materie ne raportăm la
- anularea, modificarea, rectificarea ori completarea unui act de
stare civilă sau a unei menţiuni înscrisă pe acesta se vor face numai în
4V
M. Tăbârcă, Drept..., p. 181.
50
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 557/23.06.2004. Legea nr. 273/2004, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.
51
Precizăm că Legea nr. 272/2004 reprezintă actul normativ de bază în 557/23.06.2004.
54
ceea ce priveşte protecţia copilului. Legea nr. 119/1996, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.
52
Normele de competenţă în materie sunt norme speciale. 282/11.11.1996.
128 129
baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţată de Competenţa în materie succesorală
judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază persoana interesată; In această materie competenţa se împarte între instanţa de judecată
înscrierea se face prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător. şi notarul public, după cum procedura civilă are caracter contencios,
Aşadar, în termeni de principiu, competenţa generală în această respectiv necontencios.
materie se împarte între instanţa de judecată şi serviciile publice In situaţia în care procedura decurge amiabil în faţa notarului
comunitare de evidenţă a persoanelor.55 -abilitat în baza Legea nr. 36/199558 - moştenitorii căzând de acord asupra
în ceea ce priveşte competenţa generală privind schimbarea întinderii şi conţinutului drepturilor lor succesorale, procedura notarială,
numelui şi/sau prenumelui, de asemenea trebuie să distingem între necontencioasă se va finaliza prin eliberarea certificatului de moştenitor.
competenţa la nivelul sistemului judiciar, pe de o parte, şi cea la nivelul In situaţia în care există neînţelegeri între moştenitori, notarul este
aparatului administrativ, pe de altă parte. în drept să suspende procedura - în baza art. 78 din Legea nr. 36/1995
Instanţa de judecată este competentă să se pronunţe cu privire la -urmând ca părţile să se adreseze instanţei de judecată.
modificarea numelui în următoarele cazuri: Procedura notarială este una prealabilă, părţile se pot adresa direct
- divorţ, instanţei competente. Ceea ce determină alegerea unei căi sau a celeilalte
- adopţie, este modul în care părţile se înţeleg, ori momentul de la care curg
- când filiaţia este stabilită succesiv faţă de ambii părinţi. neînţelegerile. Totodată, dacă au ajuns la un acord de voinţă, părţile pot
în materia schimbării numelui ca urmare a voinţei subiectului ce cere notarului să reia procedura ce fusese suspendată, dacă între timp au
are posesia de stat, competenţa revine serviciilor competente ale înlăturat neînţelegerile fără concursul instanţei de judecată.
administraţiei publice locale, iar actul normativ ce reglementează această Trebuie reţinut că există chestiuni asupra cărora numai instanţa de
materie este O.G. nr. 41/2003,57 privind dobândirea şi schimbarea pe cale judecată este competentă să se pronunţe, precum cererea de repunere în
administrativă a numelor persoanelor fizice, care stabileşte procedura. termenul de acceptare a succesiunii, cererea de anulare a declaraţiei de
Instanţa de judecată va fi însă competentă să judece acţiunea în acceptare sau renunţare pentru vicii de consimţământ59 ori anularea
contencios administrativ pe care o are la dispoziţie persoana interesată în certificatului de moştenitor.
condiţiile Legea nr. 554/2004, în situaţia în care cererea de schimbare a
numelui a primit dispoziţie de respingere. 5.3. Competenţa jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti
Instituţia competenţei jurisdicţionale are ca finalitate delimitarea
atribuţiilor concrete ale instanţelor judecătoreşti,60 adică în interiorul
sistemului judiciar. După ce s-a stabilit că pricina este de competenţa
55
Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor au fost instanţelor judecătoreşti, se pune problema repartizării cauzelor pe
înfiinţate prin O.G. nr. 84/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi „verticala" şi respectiv pe „orizontala" sistemului judiciar.
funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor,
publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 554/01.09.2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
56
FI. Măgureanu, op. cit., p. 168.
57
O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale Legea nr 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale,
administrativă a numelui persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial, completată şi modificată, stabileşte procedura suuccesorală în art. 68 şi urm.
partea I, nr. 68/02.02.2003, modificată şi completată, aprobată prin Legea nr. 59
M. Tăbârcă, Drept...,p. 183.
323/2003, publicată în Monitorul Oficial, p. I, nr. 510/15.07.2003. 60
I. Leş, Tratat..., p.\79.
130 131
Din această perspectivă rezultă şi formele competenţei Competenţa materială, indiferent de actul normativ ce conţine
jurisdicţionale61: prevederi asupra sa, este reglementată prin norme imperative, de la care
- competenţa materială {ratione materiae), prin intermediul căreia părţile nu pot deroga sub nici un aspect.
urmează să se stabilească nivelul instanţei care este competentă să
soluţioneze litigiul; ceea ce presupune stabilirea instanţei competente pe 5.3.1.1. Competenţa materială a judecătoriei
„verticala" sistemului judiciar Art. 1 din Codul de procedură civilă dispune asupra competenţei
- competenţa teritorială (ratione personae vel loci\ prin materiale a judecătoriilor:
intermediul căreia se va stabili care dintre instanţele de acelaşi grad (de 1) judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile în afară de
acelaşi nivel pe „orizontală") este competentă din punct de vedere cele date de lege în competenţa altor instanţe;
teritorial să soluţioneze litigiul. 2) judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor
administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu
5.3.1. Competenţa materială (ratione materiae) astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
Competenţa materială (sau de atribuţiune) este definită62 ca fiind 3) judecă în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.65
forma competenţei prin care se delimitează, pe linie verticală, sfera de In legătură cu acest prim articol din Codul de procedură civilă, în
activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul doctrină se afirmă că prin dispoziţiile nsale consacră principiul
judiciar. plenitudinii de jurisdicţie a judecătoriilor ca instanţă de fond, de unde
Sediul materiei în legătură cu competenţa materială îl reprezintă rezultă că toate celelalte instanţe au o jurisdicţie de excepţie, adică ele pot
Codul de procedură civilă căruia i se alătura legi în cuprinsul cărora există soluţiona cauze civile în primă instanţă numai în baza unor dispoziţii
normative care le atribuie expres o atare competenţă.
şi norme de competenţă.
Pe de altă parte pentru a determina competenţa materială de primă
Cel mai important act normativ în această sferă îl reprezintă Legea
instanţă a judecătoriei, ca instanţă de drept comun, dispoziţiile art. 1 din
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. Norme privitoare
Codul de procedură civilă trebuie completate şi cu dispoziţiile art. 2. în
la competenţă există şi în alte acte normative cu caracter special.
urma acestei operaţii prin interpretare per a contrario, rezultă pentru
Normele Q"e competenţă materială sunt stabilite sub dublu aspect63:
judecătorii şi cbmpetenţa rhaterială de a judeca în j)rimă instanţă:
funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi procesual (după - procesele şi cererile în materie comercială al cărui obiect are o
obiectul, natura şi valoarea cauzelor).64 valoare de până la 1 miliard lei (rezultă din art. 2 pct. 1 lit. a);
Din această dublă perspectivă Codul de procedură civilă în art 1-41
4in Titlul I, „Competenţa după materie", din Cartea I, „Competenţa
instanţelor judecătoreşti", reglementează ceea ce constituie dreptul comun
Cu titlu de exemplu reţinem din practica judiciară: - competenţa
în materie.
materială de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârilor comisiei judeţene
de aplicare a Legea nr. 112/1995, Curtea de Apel Cluj, sec. civ., dec. nr.
61
1/2000, în B.J./2000, vol.I, p.236;
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p.401; I.Leş, Principii şi instituţii de - competenţa materială de soluţionare a cererii privind investirea cu
drept procesual civil, Editura Lumina Lex, Buc, 1998, vol.I, p.289. formulă executorie a contractului de leasing - Curtea de Apel Galaţi, sec.
62
I. Leş, Tratat..., p.179. corn. şi de cont. adm., dec. nr. 46/R/08.05.2002, în „Curierul Judiciar"
63
V.M. Ciobanu, op. cit., vol.I, p.401. nr. 8/2002, p.26.
64
Curtea Supremă de Justiţie, sec. corn., dec. nr. 579/1994, în CD. 66
I.Leş, Codul.., vol.I, p.19; V.M. Ciobanu, op. cit, vol.I, p.402.
1994, p.288. 133
132
- procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are valoare - cererea de încuviinţare a executării silite, în afara cazurilor în care
mai mică sau egală cu 5 miliarde lei precum şi cererile de împărţeală legea dispune altfel (rezultă din art. 373 alin (2) Codul de procedură
judiciară, indiferent de valoare, căci legea nu face distincţie în această civilă);
materie, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani - cererea de asigurare a dovezilor pe cale principală (rezultă din
şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept art. 236 alin (1) Codul de procedură civilă);
comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în - cererea de anulare a unui act notarial ori plângerea împotriva
drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar (rezultă din încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, după
art. 2 pct. 1 lit. b). cum se dispune în art. 51 din Legea nr. 36/1995 a notarilor şi activităţii
In ceea ce priveşte dispoziţia cuprinsă în art. 1 pct. 2 din Codul de notariale;
procedură civilă, trebuie avut în vedere controlul judecătoresc pe care îl - cererea de înscriere a unei asociaţii ori fundaţii în Registrul
exercită judecătoriile asupra hotărârilor autorităţilor administraţiei publice Asociaţiilor şi Fundaţiilor, după cum dispune O.G. nr. 26/2000 cu privire
cu activitate jurisdicţională şi a altor organe de acest fel, în cazurile la asociaţii şi fundaţii;
prevăzute de lege. Aşadar pentru a exercita acest control judecătoresc se - cererea având ca obiect anularea, modificarea, rectificarea sau
impun două condiţii, necesarmente cumulativ: completarea actelor de stare civilă ori a menţiunilor înscrise în cuprinsul
- instanţa competentă, recte judecătoria, trebuie sesizată printr-o acestora, în conformitate cu art. 57 alin (2) din Legea nr. 119/1996 cu
plângere al cărei obiect îl face o atare hotărâre, de natură administrativă; privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
- competenţa instanţei trebuie prevăzută în norme de competenţă De remarcat că în acest context norma din alin (3) al aceluiaşi
din legi speciale, în mod expres.67 articol 57 instituie o competenţă specială pentru Judecătoria sector 1,
în materia controlului judecătoresc asupra activităţii jurisdicţionale Bucureşti, când subiectul activ al unei asemenea cereri este un cetăţean
din afara sistemului judiciar, hotărârea pronunţată de instanţa competentă, străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate.
adică judecătoria, este o hotărâre definitivă care poate fi atacată numai cu In loc de concluzie putem afirma că, în temeiul art. 1 Codul de
recurs, potrivit art. 377 alin 1 pct. 1 Codul de procedură civilă. procedură civilă, judecătoria este instanţa de drept comun pentru judecată
Referitor la dispoziţia cuprinsă în art. 1 pct. 3 Codul de procedură în fond, iar din aceste prevederi rezultă că dacă o lege specială nu prevede o
civilă reţinem, cu titlu de exemplu, competenţa judecătoriei cu privire la: normă de competenţă pentru o altă instanţă, competenţa materială revine
- cererea de recuzare a unui judecător de la judecătorie (rezultă din judecătoriei, dar şi că un litigiu este de competenţa judecătoriei, în primă ori
art. 30 alin. (1) Codul de procedură civilă); ultimă instanţă de fiecare dată când o normă specială prevede acest lucru.
- cererea de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate de
judecătorie (rezulta din art. 323 alin (1) Codul de procedură civilă); 5.3.1.2. Competenţa materială a tribunalului
- cererea de îndreptare, lămurire şi completare a propriei hotărâri In conformitate cu art. 2 Codul de procedură civilă,68 aşa cum a
(rezulta din art. 281 şi urm. Codul de procedură civilă); fost modificat ori completat în mod succesiv prin O.U.G. nr. 138/2000,
- cererea de contestaţie în anulare împotriva hotărârilor pronunţate O.U.G. nr. 58/2003 şi Legea nr. 195/2004 de aprobare a acestei O.U.G.,
de judecătorie (rezultă din art. 319 alin. (1) Codul de procedură civilă);

Pentru a reţine cu titlu de exemplu astfel de norme speciale v.: Din considerente pedagogice şi brevitatis causa, vom reda conţinutul
FI. Măgureanu, op. cit., p.172; M. Tăbârcă, Drept..., p.187. 134 acestui articol aşa cum rezultă din aplicarea acestor acte normative, fără a
indica în mod expres modificările şi completările rezultate din fiecare act
normativ în parte, şi pentru fiecare prevedere a articolului, în parte, dar
respectând ordinea pe puncte şi litere a Codului de procedură civilă.
135
O.U.G. nr. 65/2004, iar în ultima etapă, prin Legea nr. 219/2005, de judiciar, la rândul ei dublă, căci vizează atât apelul cât şi recursul. Mai
aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, rezultă că tribunalele judecă în primă mult, pct. 4 instituie o competenţă diversă.™
instanţă: De asemenea, din economia acestor prevederi se pot face aprecieri
a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o cu privire la natura competenţei materiale a tribunalelor, şi anume dacă
valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această este una de excepţie, aşa cum rezultă din principiul că instanţa de drept
materie al căror obiect este neevalabil în bani; comun în fond este judecătoria, ori este totuşi tribunalul la rându-i
b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o instanţă de drept comun, în considerarea unor anumite categorii de
valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală litigii,71 care revin în primă instanţă în competenţa tribunalului.
judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevalabile în bani Trebuie să avem în vedere de conexiunile ce se impun a fi făcute
şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept cu normele în materie, prevăzute de Legea nr. 304/2004, republicată.
comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în Astfel reamintim că art. 35. alin. 1 şi 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004
drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar; instituie tribunalele specializate, respectiv secţiile, sau după caz,
c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în completele specializate pentru:
competenţa altor instanţe; - cauze civile;
d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în - cauze penale;
afară de cele date în competenţa curţilor de apel; - cauze comerciale;
e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de - cauze cu minori şi de familie;
proprietate industrială; - cauze de contencios administrativ şi fiscal;
f) procesele şi cererile în materie de expropriere; - cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
g)cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; în conformitate cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004
h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare republicată tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa
săvârşite în procesele penale; tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea Norma stabilita în art. 2 pct 1 lit. d Codul de procedură civilă,
executării silite a hotărârilor date în ţări străine. vizând competenţa tribunalelor în materie de contencios administrativ,
Din prevederile cuprinse în art, 2 pct. 2 Codul de procedură civilă face ca şi în condiţiile actualei reglementări să—fi6 de actualitate
rezultă că în calitate de instanţe de apel, tribunalele judecă apelurile aprecierea72 că tribunalele au plenitudinea de jurisdicţie în materie de
declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă. contencios administrativ, ceea ce rezultă din însăşi formularea art. 2 pct. 1
Art. 2 pct. 3 Codul de procedură civilă prevede competenţa Codul de procedură civilă, care exceptează de la competenţa materială a
tribunalelor de a judeca ca instanţe de recurs, recursurile declarate tribunalelor doar cauzele date în competenţa curţilor de apel. De altfel,
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt
supuse apelului.
în fine, pct. 4 al art. 2 Codul de procedură civilă dispune că Reamintii» că instanţa controlului judiciar vizează controlul de
tribunalele judecă în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. temeinicie şi legalitate a hotărârilor pronunţate de prima instanţă, în căile de
Din prevederile acestui articol, cât şi din modul în care este atac. Se impune distincţia faţă de controlul judecătoresc exercitat de instanţă
asupra hotărârilor pronunţate în extrajudiciar (de natură administrativă).
structurat rezultă o dublă competenţă pentru tribunale, şi anume: o 70
I. Leş, Comentariile Codului..., voi. I, p.26.
competenţă ca instanţă de fond şi o competenţă ca instanţă de control 71
Ibidem, p.26-29.
72
Ibidem, p. 30.
136 137
prin chiar înfiinţarea tribunalului specializat de contencios administrativ şi
în cazul recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
fiscal, conceptul plenitudinii de jurisdicţie în materie este reiterat şi
judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
consolidat.
Competenţa materială a tribunalului de a judeca în orice alte
Aceeaşi este soluţia, pe de o parte, raportându-ne la art. 2 Codul de materii date prin lege în competenţa sa, după cum dispune art. 2 pct. 4
procedură civilă pentru prevederile cuprinse la pct. 1 lit. c şi e-j, iar pe de Codul de procedură civilă, poate fi redată exemplificativ cu privire la:
altă parte, raportându-ne la normele cuprinse în Legea nr. 304/2004 - conflictele de competenţă dintre două judecătorii din raza
republicată, care instituţionalizează celelalte tribunale specializate. teritorială a tribunalului respectiv, ori dintre una dintre judecătoriile din
Plenitudinea de jurisdicţie a tribunalului se manifestă în materia minorilor raza teritorială şi un organ cu activitate jurisdicţională (rezultă din art. 22
şi familiei, a muncii şi asigurărilor sociale, a creaţiei intelectuale şi a alin (1) şi (4) Codul de procedură civilă);
proprietăţii industriale, cât şi pentru dreptul comercial. Totuşi, în legătură - cererea de recuzare, în cazul în care la o judecătorie din raza
cu acest din urmă aspect considerăm că trebuie să avem în vedere şi teritorială a tribunalului respectiv nu se poate constitui completul din
prevederile din art. 2 pct. 1 lit. a Codul de procedură civilă, care cauza recuzării (rezultă din art. 30 alin (2) Codul de procedură civilă);
coroborate cu dispoziţiile normei speciale din Legea nr. 304/2004,
- strămutarea de la o judecătorie la alta din raza teritorială a
republicată, privind judecarea cauzelor comerciale, duc la concluzia că
tribunalului respectiv, pe motiv de rudenie sau afinitate (rezultă din art. 39
tribunalul este instanţa de drept comun în materie, cu excepţia litigiilor al
alin (1) Codul de procedură civilă);
căror obiect are o valoare ce nu depăşeşte 1 miliard lei, litigii care rămân
- îndreptarea erorilor materiale, lămurirea sau completarea
în competenţa judecătoriei.73
propriilor hotărârii (rezultă din art. 281 şi urm. Codul de procedură
Legea nr. 304/2004 republicată conţine prevederi şi cu privire la civilă);
înfiinţarea secţiilor maritime şi fluviale ori pentru alte materii, în raport cu
- contestaţia în anulare şi revizuirea îndreptate împotriva propriilor
natura şi numărul cauzelor (art. 36 alin. 3).
hotărâri (rezultă din art. 319 alin (1) şi art. 323 alin. (1) Codul de
Ca instanţa de apel tribunalul are competenţa materială de a judeca procedură civilă;
apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în
- contestaţia la titlu privind hotărârea pronunţată de tribunal
primă instanţă, după cum enunţă în mod expres Codul de procedură civilă
(rezultă din art. 400 alin (2) Codul de procedură civilă).
în art. 2 pct. 2; aşadar tribunalul este instanţă comună în materie de apel.
Ca instanţă de recurs, tribunalele au o sferă de competenţă şi mai
5.3.1.3. Competenţa materială a curţilor de apel
redusă, după cum dispune art. 2 pct. 3 Codul de procedură civilă, numai
Art. 3 Codul de procedură civilă74 stabileşte competenţa materială a
curţilor de apel în a judeca, după cum urmează:
73
în materie de competenţă, reţinem cu titlu de exemplu din 1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios
jurisprudenţă: administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
- acţiunea în evacuare a unei societăţi comerciale din spaţiul unde îşi 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor
desfăşoară activitatea, competenţa materială revine tribunalului (N.a. - la acel pronunţate de tribunale în primă instanţă;
moment tribunalul era instanţa de drept comun în prim gsad de jurisdicţie, în
materie comercială) - Curtea de Apel Bucureşti, sec. corn., dec. nr. 717/1999,
în C.P.J. în materie comercială pe anul 1999, Editura Rosetti, p. 63.
- procesele şi cererile în materie de expropriere se judecă de tribunale 4
Facem precizarea că şi acest articol a suferit modificări consecutive,
în primă instanţă - Curtea Supremă de Justiţie, sec. civ., dec. nr. 1785/1999,
ultimă fiin adusă prin Legea nr. 219/2005. Pentru felul cum am enunţat
înB.J.C.D., 1999, p. 120.
conţinutul v. nota 68.
138
139
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel
pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care,
primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres
precum şi în orice alte cauzuri expres prevăzute de lege; prevăzute de lege. Aşadar, competenţa curţilor de apel ca instanţe de
4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. recurs nu mai este una pur excepţională, aşa cum prevedea O.U.G. nr.
Prevederile art. 3 pct. 1 Codul de procedură civilă coroborate cu 58/2003, ci, rezultă mai degrabă că, în judecarea recursurilor,
prevederile art. 35 alin (2) din Legea nr. 304/2004 republicată reiterează competenţa materială se împarte între tribunale, curţi de apel şi, după cum
calitatea de instanţă de drept comun a tribunalelor în materia vom vedea, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
contenciosului administrativ-fiscal, în primă instanţă dar din aceste în ceea ce priveşte competenţa curţilor de apel de a judeca în orice
dispoziţii legale rezultă totodată şi calitatea de instanţă de excepţie în alte materii, în conformitate cu prevederile legale, după cum dispune art.
considerarea competenţei materiale a curţilor de apel în această materie. 3 pct. 4 Codul de procedură civilă, enunţăm cu titlu de exemplu:
Aceasta pentru că trebuie să ne raportăm exclusiv la litigiile privind actele - conflictele de competenţă între două tribunale sau între un tribunal
autorităţilor şi instituţiilor centrale, căci numai acestea se judecă în primă şi o judecătorie din raza sa teritorială, ori între două judecătorii de
instanţă de curţile de apel. Aşadar, competenţa materială a acestora este circumscripţii deosebite dar care se afla, ambele, în raza aceleiaşi curţi de
una de excepţie. apel. Aceeaşi este soluţia şi în cazul conflictului de competenţă între un
Dispoziţiile din Codul de procedură civilă vor fi de asemenea tribunal din raza curţii de apel şi un organ de jurisdicţie (rezultă din art. 22
coroborate cu cele din Legea nr. 304/2004 republicată şi la nivel Codul de procedură civilă);
instituţional ori ca norme de principiu. - cererea de recuzarea înaintată unui tribunal din circumscripţia
în acest sens trebuie sa avem în vedere conţinutul art 35 alin (2) din curţii de apel, dacă, din cauza recuzării, nii se poate constitui completul la
acest act normativ, care dispune că în cadrul curţilor de apel funcţionează tribunal (rezultă din art. 30 alin (2) Codul de procedură civilă);
secţii pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de - strămutarea pricinilor, pe motiv de materie sau afinitate, de la un
familie, de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflictele de tribunal la altul din circumspecţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel
muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu materia şi numărul (rezultă din art. 39 alin. 1 Codul de procedură civilă);
cauzelor, secţii maritime şi fluviale, ori pentru alte materii. - îndreptarea erorilor materiale, lămurirea şi completarea propriilor
în ceea ce priveşte art. 3 pct 2 Codul de procedură civilă, acesta hotărâri (rezultă din art. 281 şi urm. Codul de procedură civilă); /
instituie competenţa materială a curţilor de apel pentru judecarea - contestaţia în anulare şi revizuirea împotriva propriei hotărâri
apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prima (rezultă din art 319 alin.-(l) şi art. 323 alin. (1) Codul de procedură
instanţă.75 civilă;
Ca instanţe de recurs, curţile de apel, aşa cum rezultă din formularea - contestaţia la titlu împotriva propriilor hotărâri (rezultă din art.
art. 3 pct. 3 Codul de procedură civilă76, sunt competente material să 400 alin. (2) Codul de procedură civilă).

Reamintim că art. 2 pct. (2) Codul de procedură civilă stabileşte


competenţa materială a tribunalelor ca instanţe de apel, pentru apelurile pentru aspecte comparative, v. M. Condoiu, Drept procesual civil, Note de
declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prima instanţă. curs, voi. I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 154-158.
76
Reiterăm faptul că art. 3 Codul de procedură civilă a fost modificat 77
Pentru jurisprudenţa recentă în materia competenţei materiale a
prin Legea nr. 219/2005, care în materia căilor de atac, în competenţa curţii curţilor de apel v. Curtea de Apel Bucureşti, Practică judiciară comercială 2002,
de apel operează o revenire la regimul juridic anterior O.U.G. nr. 58/2003; Editura Brilliance, Colecţia Lex Expert, Piatra-Neamţ, 2004, p.371-388.
140 141
5.3.1.4. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie78 judecătoreşti", competenţei înaltei Curţi, prin dispoziţiile art. 21-27,
grupate sub titulatura „Competenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."83
In temeiul art. 4 Codul de procedură civilă, înalta Curte de Casaţie Art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată84 prevede competenţa
şi Justiţie judecă79: Secţiei civile şi de proprietate intelectuală, a Secţiei comerciale şi a celei
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a de contencios administrativ şi fiscal ale înaltei Curţi de a judeca
altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor
2. recursurile în interesul legii; hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. în acest din urmă caz, se instituie o
3. abrogat;80 competenţă diversă, cu sublinierea că, aceasta se aplică numai în situaţiile
4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. Acest text va expres prevăzute de lege.
trebui coroborat cu art. 299 alin. (2) Codul de procedură civilă şi 329 alin. în conformitate cu art. 23 alin. 2 din Legea nr. 304/2004
(2) Codul de procedură civilă. republicată, secţiile înaltei Curţi au competenţa exclusivă de a soluţiona şi
Din economia acestui text de lege rezultă competenţa înaltei Curţi81 recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive, sau a actelor
în materie de recurs, pentru recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar
curţilor de apel, dar şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Al cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.
doilea punct al acestui articol instituie competenţa înaltei Curţi de a Art. 24 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată prevede
judeca recursurile în interesul legii. în acest ultim caz competenţa sa este competenţa specială pentru completul de 9 judecători de a funcţiona ca
şi una exclusivă. instanţă disciplinară şi o competenţă diversă în alte cauze, prevăzute
Prevederile din Codul de procedură civilă trebuie coroborate cu expres în competenţa sa prin lege.
cele din Legea nr. 304/2004 republicată.82 Aceasta pentru că în acest act Pentru a analiza competenţa materială a înaltei Curţi trebuie să ne
normativ se conferă Secţiunea a 2-a din Titlul II, „Instanţele raportăm şi alte norme din Legea nr. 304/2004 republicată. In acest sens,
dispoziţiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. 2 lit. (a), care plasează
înalta Curte în vârful piramidei sistemului judiciar, vin în completarea
celor cuprinse în art. 18-34, care instituie dispoziţii privitoare numai la
înalta Curte. încă din art. 18 alin. (1) se statuează că aceasta este singura
78 instanţă supremă din România, având misiunea de a asigura interpretarea
în temeiul art. 126 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit
429/2003, denumirea Curţii Supreme de Justiţie - aşa cum o găsim încă în
art. 4 Codul de procedură civilă - este „înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", de competenţei sale (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304 republicată).
altfel reiterată şi de art. 141 şi art. 21 şi urm. din Legea nr. 304/2004 Aceste prevederi raportate la cele cuprinse în art. 4 Codul de
republicată procedură civilă duc la următoarele concluzii:
Redăm punctual dispoziţiile art. 4 Codul de procedură civilă aşa cum
a fost modificat prin OUG nr. 5 8/2003.
80
înainte de modificarea instituţiei prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 83
58/2003, pct. 3 prevedea „recursurile în anulare", instituţie abrogată. De lege ferenda, opinăm că înalta Curte va avea competenţa de a
Brevitatis causa, „înalta Curte" va însemna înalta Curte de Casaţie şi promova şi aplica dreptul comunitar, de a asigura o jurisprudenţă unitară şi
Justiţie. din perspectiva contenciosului comunitar.
84
82
Pentru consideraţii asupra Legea Nr. 56/1993, a Curţii Supreme de Art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată prevede şi competenţa
Justiţie, şi incidenţa Legea 303/2004 şi a Legea nr. 304/2004 asupra sa, v. Secţiei penale în materie, detaliată punctual în art. 22 din acelaşi act
M. Condoiu, Drept..., p. 159-160. 142 normativ.
143
- competenţa materială a înaltei Curţi este una de drept comun ca - cererea de recuzare formulată în faţa unei curţi de apel când,
instanţă de recurs, în materiile stabilite de lege;85 datorită recuzării, nu se poate constitui completul de judecată la curtea de
- înalta Curte este competentă material, exclusiv, să judece apel (art. 30 alin. 2 Codul de procedură civilă);
recursurile în interesul legii;86 soluţiile pronunţate având rolul de a - îndreptarea erorilor materiale, lămurirea şi completarea propriilor
contribui la interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul hotărâri (art. 281 şi urm. Codul de procedură civilă);
ţării. - contestaţia în anulare, revizuirea şi contestaţia la titlu împotriva
în legătură cu prima concluzie va trebui să ne raportăm la art. 21 propriilor hotărâri (art. 319 alin. 1, art. 323 alin.l şi art. 400 alin. 2 Codul
din Legea nr. 304/2004 republicată, care dispune că înalta Curte judecă de procedură civilă).
recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi alte Reiterăm faptul că al doilea alineat din art. 23 din Legea nr.
hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, în secţia civilă şi de proprietate 304/2004 republicată instituie o exclusivitate de competenţă pentru înalta
intelectuală, secţia comercială şi secţia de contencios administrativ şi Curte în a soluţiona recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinite
fiscal" sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o
în legătură cu a doua concluzie ne vom raporta la art. 25 lit. a), care altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.89
prevede competenţa materială în a judeca recursurile în interesul legii, de Competenţa exclusivă a înaltei Curţi de a asigura o jurisprudenţă
către înalta Curte, constituindu-se în Secţii Unite.88 unitară la nivel naţional este prevăzută în dispoziţiile art. 25 lit. b din
în completarea pct. 4 Codul de procedură civilă vine art. 23 din Legea nr. 304/2004 republicată. Art. 26-27 din aceeaşi lege sunt de
Legea nr. 304/2004 republicată, care stabileşte care sunt acele „alte asemenea incidente, dispunând asupra procedurii de schimbare a
materii" la care se face referire în art. 4 pct. 4 Codul de procedură civilă. jurisprudenţei unei secţii, cât şi asupra celei de a propune îmbunătăţirea
Astfel art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată dispune că legislaţiei.
secţiile înaltei Curţi, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează:
a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în Codul de 5.3.2. Competenţa teritorială (ratione personae vel loci)
procedură civilă;
b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; în demersul firesc de a stabili instanţa competentă pentru a judeca
c) orice alte cereri prevăzute de lege. un litigiu, după ce s-a stabilit că respectivul litigiu este de competenţa
Referitor la dispoziţia din lit. c vom exemplifica prin: materială a unui anumit nivel de jurisdicţie (delimitarea „pe verticală"),
- delegarea instanţei (art. 23 Codul de procedură civilă); urmează a realiza delimitarea „pe orizontală", între instanţele de acelaşi
grad.
Sediul materiei competenţei teritoriale de drept comun îl constituie
cu precădere art. 5-16 Codul de procedură civilă.
Art. 4 pct.l Codul de procedură civilă combinat cu art. 21 din Legea Normele care reglementează competenţa teritorială au caracter
nr. 304/2004 republicat[. dispozitiv (deci părţile pot deroga de la ele) cu excepţia normelor care
86
Instituţia recursului în interesul legii este prevăzută de art. 329 Codul stabilesc competenţa materială în materie de stare şi capacitate a
de procedură civilă şi art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 republicată. persoanelor, a celor incidente prevederilor art. 13-16 Codul de procedură
87
Şi în acest caz avem în vedere numai secţiile, respectiv litigiile care
se judecă după normele de procedură civilă.
88
Art. 25 lit. b) şi c) vizează sesizările privind schimbarea
jurisprudenţei înaltei Curţi şi respectiv, sesizarea Curţii Constituţionale
pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare. V.şi prevederile art. 244' Codul de procedură civilă.
144 145
civilă şi în unele situaţii prevăzute de norme speciale, când au caracter de conducere, cererea se poate depune la instanţa de domiciliu a oricăruia
imperativ (părţile nu pot deroga).90 dintre asociaţi.
Clasificarea normei de competenţă ca fiind dispozitivă ori Dacă cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai
imperativă îşi are temeiul în prevederile art. 19 Codul de procedură civilă, multor pârâţi, aceasta se poate depune la instanţa în raza căreia îşi are
cu valoare de principiu în materie. ' domiciliul oricare dintre pârâţi, indiferent că sunt persoane fizice ori
juridice, singura condiţie este de a avea calitatea de debitor principal,
5.3.2.1 Competenţa teritorială de drept comun după cum dispune art. 9 Codul de procedură civilă.
Prevederile art. 8 Codul de procedură civilă acoperă situaţia în care
Avem în vedere acea formă a competenţei teritoriale ce instituie calitatea de pârât aparţine statului, direcţiilor generale ori altor organe de
regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează stat, când are incidenţă competenţa alternativă între instanţele fie din
instanţei din circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul. capitala ţârii, fie din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliu
Regula derivă din prevederile art. 5 Codul de procedură civilă şi reclamantul. In cazul capitalei, competenţa aparţine Judecătoriei sector 4
corespunde adagiului clasic actor sequitur forum rei, în baza căruia Bucureşti.
reclamantul este cel care se deplasează la domiciliul pârâtului. In acest
Regulile competenţei de drept comun se aplică tuturor categoriilor
sens, în favoarea pârâtului operează o prezumţie de nevinovăţie, în
de acţiuni civile, cu excepţia celor pentru care legea a prevăzut o altă
virtutea căreia se consideră că în acţiunile personale, pârâtul nu datorează
competenţă.95
nimic reclamantului, atât timp cât procesul nu s-a judecat.93
Textul de lege prevede şi ipotezele în care pârâtul are domiciliul în
5.3.2.2 Competenţa teritorială alternativă (facultativă)
străinătate94 sau domiciliul nu este cunoscut, situaţii în care cererea se
depune la instanţa reşedinţei sale din ţară. Dacă ambele (domiciliul şi Instituţia vizată are o formă de competenţă care consacră dreptul
reşedinţa) sunt necunoscute reclamantului, instanţa competentă este cea în reclamantului de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă
a cărei circumscripţie se află domiciliul ori reşedinţa reclamantului. competente.
Prevederile art. 7 Codul de procedură civilă se aplică situaţiei în Norme de competenţă teritorială alternativă există în art. 6-8 Codul
care pârâtul este persoană juridică, situaţie în care instanţa competentă de procedură civilă dar cu precădere în art. 9-11 Codul de procedură
este cea în a cărei circumscripţiei îşi are sediul principal civilă.
Dacă pârâtul este o asociaţie ori o societate fără personalitate Art. 9 Codul de procedură civilă stabileşte că, atunci când cererea
juridică, art. 7 alin. (3) Codul de procedură civilă prevede că instanţa este îndreptată împotriva mai multor pârâţi, reclamantul poate alege
competentă este cea în raza căreia îşi are domiciliul persoana căreia, instanţa de la domiciliul oricăruia dintre ei. Dacă există şi obligaţi
potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat preşedenţia sau direcţia accesorii, aceştia nu pot constitui criteriu de alegere a instanţei
respectivei formaţiuni. Dacă nu se cunoaşte domiciliul ori persoana cu rol competente; condiţia fiind ca pârâtul, în funcţie de al cărui domiciliu se
alege instanţa, să fie debitor principal.
90
V.M. Ciobanu, op. cit. voi. I, p. 422. Art. 10 Codul de procedură civilă prevede pentru cazuri în care, pe
91
T. Bodoaşcă, op. cit., p. 253. lângă instanţa de drept comun (de la domiciliul pârâtului), mai sunt
92
1. Leş, Tratat..., p.196. Precizăm că autorul numeşte această formă a competente şi alte instanţe:
competenţei teritoriale, competenţa teritorială generală.
93
FI. Măgureanu, op. cit., p.177.
94
Pentru litigii cu element de extraneitate v. I.P. Filipescu, Drept I. Leş, Tratat..., p. 198.
internaţional privat, Editura Actami., Bucureşti, 1997, voi. II, p. 203-220. Ibidem.
146 147
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 13-16 dar acestea sunt
rezilierea unui contract, instanţa locală prevăzută în contract pentru
în strânsă legătură cu dispoziţiile art. 19 Codul de procedură civilă, care
executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;
2. în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil,
consacră legea competenţei teritoriale alternative în pricini privitoare la
în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară, instanţa locului unde bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13-16 Codul de procedură
se află imobilul; civilă.
3. în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, Intr-o manieră sintetică, se apreciază că normele de competenţă
instanţa locului de plată; teritorială exclusivă se aplică în materie reală imobiliară, în materie de
4. în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, instanţa locului moştenire, în materie de societate, în materie de faliment, în pricinile
unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii; privitoare la persoane, în situaţii reglementate prin legi speciale vizând
5. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa locului alte materii precum şi în materii necontecncioase.101
de plecare sau de sosire; Aşadar, în toate asemenea cazuri prevăzute în mod expres de lege,
6. în cererile împotriva unei femei căsătorite care are reşedinţa
este competentă numai acea instanţă pe care o indică norma imperativă,
obişnuită, deosebită de ceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii;
7. în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de tară posibilitate de derogare.
întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului; Art. 13 Codul de procedură civilă stabileşte competenţa teritorială
8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în exclusivă în materia acţiunilor imobiliare, desemnând ca instanţă
circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. competentă pe cea în a cărei circumscripţie se află bunul imobil în litigiu.
Art. 11 Codul de procedură civilă stabileşte instanţe deopotrivă In ipoteza în care imobilul este situat în circumscripţia mai multor
competente în materie de asigurare terestră,98 după: domiciliul instanţe, se aplică norma de competenţa teritorială de drept comun.
asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs accidentul. Deşi textul de lege nu precizează in terminis natura acţiunilor
în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea între mai multe imobiliare cărora se aplică, doctrina102 a apreciat că aceste prevederi se
instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, potrivit art 12 aplică numai acţiunilor reale imobiliare, nu şi celor personale. Rezultă, pe
Codul de procedură civilă. Odată aleasă instanţa, reclamantul nu mai de o parte, că art. 13 Codul de procedură civilă vizează acţiunea în
poate reveni," după ce aceasta a fost investită prin introducerea cererii de revendicare, acţiunea negatorie, acţiunea confesorie şi acţiunea posesorie,
chemare în judecată, şi este una dintre instanţele deopotrivă competente iar pe de altă parte, că acţiunile personale imobiliare cad sub incidenţa
în a judeca respectivul litigiu. art. 5 sau art. 10 pct. 1 şi 2 Codul de procedură civilă.103
Art. 14 Codul de procedură civilă stabileşte competenţa instanţei în
5.3.2.3 Competenţa teritorială exclusivă (excepţională) a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul, în materie de
Această formă a competenţei teritoriale este cea care determină moştenire pentru cererile prevăzute expres la pct 1-3 ale aceluiaşi articol.
capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate Competenţa excepţională prevăzută în materie de moştenire
anumite cauze civile. ' °° încetează odată cu finalizarea procedurii succesorale, adică după
soluţionarea definitivă a procesului de partaj.104
97
Dispoziţia de la punctul 6 este abrogată implicit. 101
98
Prin dispoziţia expresă cuprinsă în alin. 3 al art. 11 Codul de 1. Deleanu, op. cit., voi. I, p 280.
procedură civilă, asigurările maritime şi fluviale nu fac obiectul reglementării 102
G. Porumb, op. cit., p. 87; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p.
prevăzute în acest text de lege. 175; V.M. Ciobanu, op. cit., p. 428; I. Leş, Tratat..., p. 202.
99
V.M. Ciobanu, op. cit, voi. I, p.427. 103
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p. 428.
,00
I. Leş, Trate*..., p.201. 104
Ibidem,pA29.
148 149
Art. 15 Codul de procedură civilă stabileşte competenţa instanţei în literatura de specialitate106 se afirmă că regula privind întinderea
unde se află sediul principal al societăţii - fie comercială, fie civilă, căci competenţei instanţei este dată de principiul Judecătorul acţiunii este şi
legea nu distinge. judecătorul excepţiei". Această soluţie este logică şi firească deoarece apă-
Art. 16 Codul de procedură civilă se referă numai la societăţile rările pârâtului, indiferent de forma procesuală pe care o îmbracă, sunt în
comerciale stabilind competenţa teritorială tot după criteriul sediului strânsă legătură cu cererea de chemare în judecată pronunţată de către
principal şi în materie de faliment şi reorganizare judiciară. reclamant şi tind tocmai spre a anihila pretenţiile ridicate de acesta din urmă.
La aceste norme se adaugă şi cea înscrisă în art. 607 Codul de Aşadar, odată investită instanţa prin introducerea cererii de chemare
procedură civilă şi care stabileşte, în materie de divorţ, competenţa în în judecată, de către reclamant, aceasta este competentă să judece toate
favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află cel din urmă problemele litigioase ce apar în cursul judecăţii, fie că sunt invocate de
reclamant ori de pârât.
domiciliu comun al soţilor.
In legătură cu această extindere a competenţei instanţei sesizate, în
5.4. întinderea competenţei instanţei sesizate special în legătură cu incidenţele procedurale, se poate adăuga şi regula
exprimată prin principiul accesorium seguitur principalem.™1
Prin însăşi introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa De la regula extinderii competenţei există şi excepţii iar acestea se
competentă din tripla perspectivă a competenţei; generale, materiale şi refera la chestiunile prejudiciale. Chiar dacă acestea sunt invocate ca
teritoriale, instanţa este investită nu numai să soluţioneze toate capetele de mijloace de apărare - fie că este vorba despre regula „penalul ţine în loc
cerere, dar şi obligată să o facă. civilul" exprimată de art. 19 alin. 2 Codul de procedură penală, ori că se
Există situaţii în care fie cadrul procesual se lărgeşte, prin ridică o excepţie de neconstituţionalitate legată de o normă legală
introducerea unor terţe persoane în proces, fie obiectul litigiului este incidenţă în cauză - ele nu pot fi rezolvate decât de instanţa competentă
fixat prin cereri ulterioare, fie pârâtul introduce cerere reconvenţională -instanţa penală, respectiv Curtea Constituţională - în prealabil şi în mod
ori ridică excepţii, fie în chiar cererea de judecată există şi cereri definitiv.
accesorii. Aşadar, în faţa instanţei sesizate prin introducerea cererii de
In mod firesc se pune întrebarea: care sunt limitele competenţei chemare în judecată, judecata se suspendă până la soluţionarea chestiunii
instanţei sesizate ori altfel spus, urmează să delimităm sfera de jurisdicţie prejudiciale de către instanţă competentă.
în raport nu numai de normele prevăzute în art. 1-16 Codul de procedură
civilă, ci şi de alte reguli cu privire la apărările pârâtului, cererile 5.4.2. Competenţa instanţei sesizate în raport de cererile
accesorii, chestiunile prejudiciale ori incidentele de procedură.105 incidentale şi accesorii
Potrivit reglementărilor art. 17 Codul de procedură civilă, cererile
5.4.1. Competenţa instanţei sesizate în raport de apărările pârâtului accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece
Mijloacele de apărare ale pârâtului cuprind apărările pe fond, cât şi cererea principală.
excepţiile procesuale iar uneori pot atrage şi soluţionarea unor chestiuni Rezultă din prevederile legale că instanţa este competentă să se
prejudiciale, ori pot fi convertite într-o formă de „atac" - în cazul pronunţe asupra unei cereri care, dacă ar fi fost introdusă pe cale de
introducerii unei cereri reconvenţionale. acţiune principală, nu ar fi fost necesarmenete de competenţa sa, dar

105
1. Leş, Tratat..., p.208. V.M. Ciobanu, op. cit., vol.I, p .431; I. Leş, Tratat...., p. 209.
150 V.M. Ciobanu, op. cit., p. 432.
151
cererea accesorie ori cea introdusă pe cale incidentală, în timpul judecăţii, • Prorogarea legală
sunt de competenţa instanţei sesizate cu acţiunea principală. Această formă de prorogare există atunci când instanţa sesizată îşi
Cu titlu de exemplu, se reţin incidente referitoare la compunerea prelungeşte competenţa în temeiul unei dispoziţii exprese a legii.110
instanţei - incompatibilitate, abţinere, recuzare - incidente privind Regula este exprimată de prevederile art. 17 Codul de procedură civilă.
competenţa - excepţia de necompetenţă - incidente privind probele In ceea ce priveşte cererile accesorii, reţinem cu titlu de exemplu:
administrate - verificarea de scripte, înscrierea în fals - incidente privind cererea de acordare a pensiei de întreţinere formulată într-un proces de
nulitatea actelor de procedură, suspendarea judecăţii, perimarea.108 stabilire a paternităţii, cererea de acordare de despăgubiri formulare într-o
Ca orice regulă, şi cea exprimata de art. 17 Codul de procedură acţiune în revendicare, cererea pentru acordarea cheltuielilor de
civilă comportă şi excepţii, cel puţin în ceea ce priveşte unele incidente de judecată.111
procedură, ori în anumite circumstanţe în care acestea se ivesc şi când In afara prevederilor art. 17 Codul de procedură civilă, instituţia
competenţa de soluţionare nu mai revine instanţei sesizate prin cererea de prorogării legale de competenţă este incidenţă în oricare alte situaţii
chemare în judecată. Această situaţie poate fi întâlnită când, din cauza expres prevăzute de lege, precum: art. 9 Codul de procedură civilă, art.
recuzării, nu se poate alcătui completul. 9 164 Codul de procedură civilă.
Evident că în situaţia în care însăşi norma legală dispune ca un Art. 164 Codul de procedură civilă se referă la conexitate şi instituie
incident procedural să fie judecat de altă instanţă, norma generală din posibilitatea ca părţile să ceară întrunirea mai multor pricini ce se află
art. 17 Codul de procedură civilă nu se mai aplică. înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite dar de acelaşi
Asemenea norme speciale care indică o altă instanţă competentă grad, în care sunt aceleaşi părţi şi al căror obiect şi cauză au o strânsă
există, de exemplu în: art. 23 Codul de procedură civilă, cu privire la legătură între ele. Competenţa revine instanţei mai întâi investită, cu
instituţia delegării ori în art. 39 Codul de procedură civilă, cu privire la excepţia situaţiei în care ambele părţi cer trimiterea la una dintre celelalte
instituţia strămutării. instanţe şi â situaţiei în care o pricină este de competenţa unei anumite
Aşadar, din art. 17 Codul de procedură civilă se desprinde regula instanţe iar părţile nu o pot înlătura.112 Instanţa îşi păstrează competenţa
că, în temeiul legii, instanţa iniţial sesizată îşi extinde competenţa şi cu câştigată prin conexare chiar dacă face aplicarea art. 165 Codul de
privire la cereri accesorii şi incidentale, ceea ce înseamnă de fapt procedura civilă şi dispune disjungerea.
reglementarea instituţiei prorogării de competenţă. în legătură cu faptul că alt caz de prorogare de competenţă ar fi
litispendenţa, prevăzută de art. 163 Codul de procedură civilă, există o
5.4.3. Prorogarea de competenţă opinie113 minoritară în literatura juridică. Cei mai mulţi autori 114 nu îl
După cum anticipam în legătură cu prevederile art. 17 Codul de consideră caz de prorogare de competenţă, pe considerentul că ne aflăm
procedură civilă, în temeiul legii, instanţa sesizată iniţial îşi poate extinde în prezenţa unuia şi aceluiaşi litigiu, chiar dacă pentru soluţionarea sa au
competenţa asupra chestiunilor indicate de norma legală. în acest caz fost sesizate mai multe instanţe.
suntem în prezenţa unei prorogării legale, căci ea se naşte în temeiul legii,
dar instanţa îşi poate extinde competenţa şi în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti, pronunţată de o instanţă superioară, când vom vorbi despre 110
I. Leş, Comentariile Codulu..., voi. I, p.71 111
prorogarea judecătorească de competenţă, ori în temeiul unei convenţii, I. Leş, Tratat..., p.212. 1 n V.M. Ciobanu, op.
când va avea loc o prorogare convenţională (voluntară) de competenţă. cit., p. 435. 113 G. Porumb, op. cit., p. 83.
1,4
I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 192-193; V.M. Ciobanu, op.
108
cit., p. 435; I. Leş, Tratat..., p.214-215; I. Deleanu, op. cit., p.446.
1. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 188-190. 109 153
V.M. Ciobanu, op. cit., p.433. 152
5.5. Incidente procedurale cu privire la instanţa sesizată
• Prorogarea judecătorească (judiciară)
Această formă de prorogare intervine în situaţiile în care, prin Incidentele procedurale vizează în acest context situaţii în care, deşi
efectul unei hotărâri judecătoreşti, o instanţă este investită cu îndeplinirea instanţa sesizată este competentă, ea nu poate judeca respectivul litigiu,
unor acte procedurale sau chiar cu soluţionarea unei cauze civile ce ar fie pentru că nu sunt întrunite cerinţele necesare pentru judecată, fie
intra în sfera de jurisdicţie a altei instanţe.' pentru că pronunţarea hotărârii riscă să nu se îndeplinească condiţiile unei
depline obiectivităţi. Astfel de situaţii se subscriu instituţiilor: delegarea
Asemenea situaţii există în următoarele cazuri:
instanţelor şi strămutarea pricinilor.
- delegarea instanţei (art. 23 Codul de procedură civilă) ori Pe de altă parte, după cum există o extindere a sferei de jurisdicţie a
administrarea unor dovezi prin comisie rogatorie; instanţei sesizate - cazul analizat, al prorogării de competenţe -, poate
- cererea de recuzare, în cazul în care din pricina recuzării nu se exista şi o contestare asupra competenţei instanţei, aşa-numite situaţii de
poate alcătui completul (art. 33 Codul de procedură civilă); necompetenţă, compatibile cu instituţia excepţiei de necompetenţă şi cea
- strămutarea pricinilor (art. 40 Codul de procedură civilă); a conflictelor de competenţă.
- casarea cu trimitere la o altă instanţă de acelaşi grad (art. 312 Totodată trebuie precizat că în structura Codului de procedură
civilă, în Cartea I, „Competenţa instanţelor judecătoreşti" distingem
alin. 5 Codul de procedură civilă).
reglementările din Titlul IV „Conflicte de competenţă" (art. 20-23), Titlul
V „Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor" (art.24-36)117 şi
• Prorogarea convenţională (voluntară) Titlul VI „Strămutarea pricinilor" (art. 37-401).
Această formă de prorogare se produce în cazurile în care legea
procesuală îngăduie părţilor să deroge normele de competenţă supletive, 5.5.1. Delegarea instanţei
aşa încât, părţile, prin voinţa lor, aleg o altă instanţă decât cea prevăzută Această instituţie se referă la incidentul prevăzut în art. 23 Codul de
de lege pentru soluţionarea unui litigiu. Temeiul acestei forme de procedură civilă, care creează situaţia-premisă cauzată de împrejurări
prorogare este convenţia părţilor. excepţionale datorită cărora instanţa competentă este împiedicată un timp
Pentru a opera se cer întrunite următoarele condiţii: mai îndelungat să funcţioneze. în acest caz, legea instituie posibilitatea
- condiţiile de valabilitate a oricărei convenţii privitoare la capacitate, părţii de a cere instanţei supreme să desemneze o altă instanţă de acelaşi
consimţământ, obiect şi cauză, în conformitate cu art. 948 Codul civil; grad cu cea competentă, să judece cauza.
- convenţia părţilor să fie expresă, indiferent dacă există sau nu un Este evident că delegarea instanţei îşi poate găsi aplicare numai
înscris constatator; dacă sunt întrunite cumulativ cele două condiţii enunţate de art. 23 Codul
de procedură civilă: să existe împrejurări excepţionale ce împiedică
- în convenţie sa fie determinată instanţa aleasă în mod clar, precis
activitatea instanţei; iar împiedicarea de funcţionare să aibă loc un timp
şi neechivoc; mai îndelungat.
- instanţa aleasă să nu fie necompetentă absolut. Literatura şi practica nu au reţinut nici un caz în care s-ar fi făcut
Aşadar, prorogarea convenţională nu poate opera decât cu privire la aplicarea art. 23 Codul de procedură civilă.118
normele relative de competenţă; altfel spus în materie de competenţă
generală, materială şi teritorială excepţională, reglementate prin norme 117
Cele 3 instituţie ce au valoare de incident procedural, reglementate
imperative, nu poate avea loc nici o prorogare convenţională, căci sunt în art. 24-36 Codul de procedură civilă au fost prezentate anterior în cuprinsul
norme de ordine publică de la care nu se poate deroga. lucrări, în subcapitolul 4.2.3.-Incidente procedurale privind compunerea şi
constituirea instanţei.
118
115
1. Leş, Tratat..., p. 216. 116 V.M. Ciobanu, op. V.M. Ciobanu, op. cit., p. 438.
cit., voi. 1, p. 437-438. 154 155
5.5.2. Strămutarea pricinilor Potrivit art. 158 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanţa în faţa
Sediul materiei îl constituie art. 34-40 Codul de procedură civilă. Potrivit căreia se ridică excepţia de necompetenţă, este obligată să stabilească
art. 37 Codul de procedură civilă strămutarea pricinii de la o instanţă la instanţa competentă.
alta de acelaşi grad se poate cere: Trebuie să distingem după cum a fost încălcată o normă de
- când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al competenţă absolută, respectiv relativă.
patrulea inclusiv printre magistraţii instanţei; Astfel, excepţia de necompetenţă absolută (pentru competenţa
- pentru motive de bănuială legitimă; generală, materială sau teritorială exclusivă) poate fi invocată de oricare
- pentru motive de siguranţă publică. dintre părţi şi de procuror sau instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii.
Pentru acest din urmă caz nu are legitimare procesuală activă decât Excepţia de necompetenţă relativă (pentru competenţa teritorială de
procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. drept comun şi alternativă) poate fi ridicată numai de către pârât şi numai
Motivele diferite atrag şi momente diferite până la care poate fi prin întâmpinare şi cel mai târziu la prima zi de înfăţişare; mai mult
primită cererea de strămutare: în primul caz, înainte de începerea oricărei această excepţie trebuie invocată înaintea altor excepţii.120
dezbateri, iar în celelalte cazuri, strămutarea se poate cere oricând (rezultă Excepţia de necompetenţă este o excepţie de procedură, absolută
din art. 38 Codul de procedură civilă). ori relativă, după caz, dilatorie căci tinde la amânarea soluţionării
De asemenea, trebuie să distingem, căci, conform art. 39, în primul
fondului dreptului dedus judecăţii. Când competenţa generală nu aparţine
caz cererea se depune la instanţa imediat superioară iar în celelalte două
cazuri, la instanţa supremă. instanţelor de judecată, ci unui organ jurisdicţional, excepţia de
Art. 40 Codul de procedură civilă dispune că cererea se judecă în necompetenţă este dirimantă (peremtorie), căci ceea ce se urmăreşte prin
camera de consiliu după procedura anume reglementată în conţinutul său. invocarea excepţiei este chiar respingerea cererii.
Dacă se admite cererea de strămutare, pricina se trimite spre Procedura de soluţionare a excepţiei este aceeaşi indiferent de felul
judecare unei alte instanţe de acelaşi grad. Dacă se respinge cererea, necompetenţei şi presupune în mod obligatoriu respectarea principiului
instanţa iniţial sesizată este competentă să continue judecata. contradictorialităţii.121
Dacă această instanţă a efectuat acte de procedură ulterior Dacă excepţia este respinsă, instanţa se pronunţă prin încheiere
strămutării, acestea sunt desfiinţate de drept, prin efectul admiterii cererii interlocutorie, care poate fi atacată numai odată cu fondul, conform
de strămutare (art. 40 alin. (5) Codul de procedură civilă). art. 158 alin. (2) Codul de procedură civilă.
în legătură cu faptul că hotărârea asupra strămutării nu este supusă Dacă excepţia este admisă, instanţa se declară necompetentă şi
nici unei căi de atac, după cum prevede art. 40 alin (4) Codul de stabileşte cui revine competenţa de soluţionare a cauzei, pronunţându-se
procedură civilă, au fost exprimate opinii variate în literatură.119 prin hotărâre.
5.5.3. Excepţia de necompetenţă Dacă instanţa constată că litigiul nu este de competenţa instanţelor
judecătoreşti, ci de competenţa unui organ al statului fără activitate
Excepţia de necompetenţă este mijlocul procesual prin care se jurisdicţională, ori de competenţa unui organ de jurisdicţie din alt stat,
invocă necompetenţă instanţei sesizate, în cursul judecăţii în fond ori într-o (când există un element de extraneitate), cererea va fi respinsă ca
cale de atac. inadmisibilă, respectiv ca nefiind de competenţa instanţelor române.122
Dacă necompetenţă se invocă după ce s-a pronunţat o hotărâre,
mijlocul procesual prin care se invocă necompetenţă nu mai poate fi
excepţia de necompetenţă, ci, după caz, apelul sau recursul.
M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale..., p. 140-141.
V.M. Ciobanu, op. cit. voi. I, p. 443. Ibidem,
119
V.M. Ciobanu, op. cit., p.440-442; I. Leş, Tratat..., p. 237. p.443-444.
156 157
Hotărârea de declinare a competenţei nu are doar efectul de a Potrivit art. 21 Codul de procedură civilă, procedura de soluţionare
dezinvesti instanţa care a pronunţat-o, dar şi investeşte instanţa ori organul a conflictului de competenţă este declanşată de instanţa înaintea căreia s-a
jurisdicţional, stabileşte competenţe, efecte care se produc la momentul în ivit conflictul. Aceasta va suspenda din oficiu orice altă procedură şi va
care rămâne irevocabilă. înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.
Are putere de lucru judecat numai în ce priveşte instanţa care se Procedura este soluţionată prin pronunţarea regulatorului de
dezinvesteşte. Poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la competenţă, de către instanţa competentă, după cum dispune art. 22 alin.
pronunţare, după cum dispune art. 158 alin. (3) Codul de procedură civilă. (1-4) Codul de procedură civilă:
în conformitate cu art. 105 alin. (1) Codul de procedură civilă, - tribunalul, când conflictul s-a ivit între două judecătorii din
actele îndeplinite de instanţe necompetente sunt lovite de nulitate, urmând circumscripţia sa teritorială;
a fi refăcute, cu excepţia probelor care, de principiu, rămân câştigate - curtea de apel, când conflictul s-a ivit între două judecătorii care
judecăţii. nu ţin de circumscripţia aceluiaşi tribunal dar sunt în raza teritorială a
curţii de apel şi când conflictul s-a ivit între două tribunale şi între o
5.5.4. Conflicte de competenţă
judecătorie şi un tribunal, din raza sa teritorială;
Situaţia în care două sau mai multe instanţe se consideră com- - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când conflictul a apărut între
petente sau dimpotrivă necompetente să soluţioneze 6 cauză generează un două curţi de apel ori instanţele în conflict nu se găsesc în circumscripţia
conflict de competenţă, care, după caz, este pozitiv sau negativ. aceleiaşi curţi de apel;
Conflictul este pozitiv când două sau mai multe instanţe se declară - instanţa judecătorească superioară instanţei în conflict, când
competente şi este negativ când două sau mai multe instanţe se declară conflictul s-a ivit între o instanţă de judecată şi un organ cu activitate
necompetente. în primul caz instanţele refuză să-şi decline competenţa iar jurisdicţională ori un tribunal arbitrai.
în al doilea caz ele îşi declină reciproc competenţa. Conflictul este soluţionat în camera de consiliu, fără citarea părţilor,
Sediul materie îl constituie art. 20-22 Codul de procedură civilă. iar hotărârea pronunţată este supusă recursului în termen de 5 zile de la
Pentru a ne afla în prezenţa conflictului pozitiv de competenţă, comunicare, potrivit art. 22 alin. (5) Codul de procedură civilă.
legea nu cere a fi îndeplinite condiţii speciale, ci doar ca toate instanţele Şi în acest caz hotărârea rămasă irevocabilă are putere de lucru
să fie competente, datorită competenţei teritoriale alternative. judecat. După acest moment, dosarul este trimis instanţei declarată
Pentru a exista conflict negativ de competenţă, legea impune competentă în regulatorul de competenţă şi care nu îşi mai poate verifica
îndeplinirea condiţiilor: competenţa decât pe temeiuri noi, neverificate de instanţa superioară.125
- să fie două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină, cu O situaţie aparte poate exista când în conflictul de competenţă este
respectarea condiţiei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză; implicată chiar instanţa supremă,126 când se apreciază că hotărârea
- instanţele să se declare necompetente prin hotărâri rămase pronunţată în soluţionarea conflictului este în acelaşi timp declinator de
irevocabile; competenţă, cât şi regulator de competenţă - în cazul în care competenţa
- declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce; se stabileşte în favoarea unei instanţe inferioare.
- cel puţin una dintre instanţe să fie competentă să soluţioneze
pricina.

123
1. Leş, Tratat..., p. 220. 124 FI. Ibidem,p. 188.
Măgureanu, op. cit., p.187. 158 V.M. Ciobanii, op. cit., voi. I,
p.446. 159
- actele auxiliarilor justiţiei: dovezile de comunicare a actelor de
procedură, actele executorului judecătoresc, actele altor participanţi la
proces: întocmirea şi depunerea rapoartelor de expertiză, depoziţia
VI. ACTELE DE PROCEDURĂ ŞI martorului etc.
TERMENELE DE PROCEDURĂ b) în raport de conţinut, actele de procedură sunt:
- acte de procedură care exprimă o manifestare de voinţă: cererea
de chemare în judecată, cererea reconvenţională, cererea de renunţare la
judecată, cererea de renunţare la dreptul subiectiv însuşi etc.;
- acte de procedură care constată o garanţie procedurală: citaţia,
6.1. Actele de procedură procesul-verbal de sechestru etc.
6.1.1. Definiţie c) în raport de natura lor, actele de procedură sunt:
- acte judiciare care se îndeplinesc înaintea instanţei de judecată:
Actul de procedura este orice act făcut în cursul şi în cadrul depoziţia martorului, pronunţarea hotărârii, investirea cu formulă
procesului civil, de către instanţa de judecată şi ceilalţi participanţi la executorie etc.;
proces, legat de activitatea procesuală a acestora. - acte extrajudiciare care se îndeplinesc în cadrul procesului dar în
Procesul civil este declanşat printr-un act de procedura - cererea de afara instanţei: expertiza, comandamentul etc.
chemare în judecata - şi sfârşeşte tot printr-un act de procedură d) în raport de modul de efectuare, actele de procedură sunt:
-hotărârea judecătorească. - acte scrise: cererea de chemare în judecată, cererea
Unele acte de procedură sunt îndeplinite de părţi, altele sunt reconvenţională, hotărârea judecătorească etc;
îndeplinite de instanţa de judecată, altele de auxiliarii justiţiei, iar alţii de - acte orale: depoziţia martorilor, susţinerile părţilor etc.
participanţii la psocesul civil.
6.1.3. Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură
6.1.2. Clasificarea actelor de procedură
Actele de procedură sunt reglementate de lege care arată în ce
Actele de procedură se clasifică după mai multe criterii, şi anume: a) în condiţii şi în ce termen trebuie efectuate.3
raport de organele sau persoanele de la care emană, actele de procedură Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură au în vedere
sunt: următoarele reguli generale:
- actele părţilor: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, - actele de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă deoarece
cererea reconvenţională, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea astfel se poate dovedi uşor existenţa lor şi se poate asigura comunicarea
de a se pune în executarea hotărârea etc; lor.
- actele instanţei: încheierile de şedinţă, hotărârea judecătorească In literatura judiciară există şi opinia potrivit căreia forma scrisă nu
dată în cauză, dispoziţia de comunicare a hotărârii etc.; se înfăţişează ca o condiţie generală a actelor de procedură, ci eventual ca
una majoritară.4
1
I. Stoenescu, G. Yommb,op. cit., p. 209.
2
V.M. Ciobanu, op. cit., p.455-456; M. Tăbârcă, op. cit., p.237-238.
Pentru clasificarea actelor de procedură în funcţie şi de alte criterii, a se
3
vedea I. Leş, Tratat..., p. 248; O. Ungureanu, Actele de procedură în procesul Pentru dezvoltări a se vedea V.M. Ciobanu, op. cit., p. 456-458.
4
civil (la instanţa de fond), Ediţia a Ha, revăzută şi adăugită, Editura Press, în acest sens, a se vedea Ovidiţt Ungureanu, Actele.., p.42-43.
Bucureşti, p. 27 şi urm. 161
160
- actul de procedură trebuie să relateze în chiar conţinutul său Termenele de procedură sunt instituite de legea procesuală în
raptul că cerinţele legii au fost îndeplinite, ceea ce înseamnă că, cuprinsul scopul de a disciplina activitatea procesuală.9
acestuia nu poate fi completat cu probe extrinseci. Clasificarea termenelor,0 se realizează după mai multe criterii:
De la această regulă face excepţie principiul echipolentei potrivit - după criteriul caracterului lor, distingem:
căruia în cazurile expres prevăzute de legiuitor, un act de procedură poate a) termene imperative (peremtorii) - acele termene înlăuntrul cărora
fi înlocuit cu alt act de procedură.5 trebuie îndeplinit un act de procedură;
Şi în legătură cu această regulă a fost manifestată opinia potrivit b) termene prohibitive (dilatorii) - acele termene înăuntrul cărora
căreia actul trebuie să relateze, în chiar conţinutul său, faptul că au fost legea interzice efectuarea unui act de procedură.
îndeplinite condiţiile legii; nu este condiţie generală din moment ce o - după criteriul modului în care sunt stabilite, distingem:
parte a actelor se îndeplinesc oral. a) termene legale - stabilite prin lege;
- actul de procedură trebuie tăcut în limba română. b) termene judecătoreşti - stabilite de instanţă;
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea c) termene convenţionale - stabilite de părţi, atunci când le este
judiciară, republicată, şi art. 128 alin (1) din Constituţie, procedura permis.
judiciară se desfăşoară în limba română. - după criteriul sancţiunii ce intervine în caz de nerespectare:
Instanţa de judecată trebuie să asigure în mod gratuit folosirea unui a) termene absolute - acelea care, în caz de nerespectare afectează
interpret sau traducător autorizat, cetăţenilor români aparţinând validitatea actelor de procedură;
minorităţilor naţionale care îşi exercită dreptul de a se exprima în limba b) termene relative - acelea care, în caz de nerespectare nu
maternă în faţa instanţelor judiciare (alin. (2) şi alin. (3) din art. 14 din afectează validitatea actelor de procedură ci, eventual, atrag sancţiuni
Legea nr. 304/2004 republicată). disciplinare sau pecuniare.
- după criteriul duratei, distingem: termene pe ore, pe zile,
6.2. Termenele procedurale săptămâni, luni şi ani.
6.2.1. Noţiune. Clasificare
6.2.2. Modul de calcul al termenelor procedurale
Reglementarea procesuală presupune existenţa unor acte de
Sediul materiei îl constituie art. 101 Codul de procedură civilă iar
procedură care, necesarmente, se desfăşoară în anumite condiţii şi în
aplicarea prevederilor sale priveşte şi termenele care sunt instituite prin
anumite termene.
norme speciale.
Termenul de procedură reprezintă intervalul de timp mlâuntrul
Potrivit art. 101 Codul de procedură civilă, modul de calcul al
căruia trebuie îndeplinite anumite acte de procedură sau, dimpotrivă, este termenelor procedurale decurge astfel:
oprită îndeplinirea altor acte de procedură. - termenul pe ore începe să curgă de la miezul nopţii zilei
următoare (art. 101 alin. 2 Codul de procedură civilă);

5
Pentru cazurile în care se aplică principiul echipolentei, a se vedea
M. Tăbârcă, Drept..., p.239-240. 8
6
Pentru argumente în sprijinul opiniei respective, a se vedea I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 422; V.M. Ciobanu, op. cit.,
O. Ungureanu, op. cit, p.43-44; I. Leş., Sancţiunile procedurale în procesul voi. I,p.458.
9
civil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p.225. I. Leş, Tratat...,?. 268.
10
7
1. Deleanu, op. cit, p.224; I. Leş, Tratat..., p.246. V.M. Ciobanu, op. cit, voi. I, p.458-460.
162 163
- termenul pe zile presupune calculul pe zile libere, adică cel în ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau
care nu intră nici ziua când a început să curgă termenul şi nici ziua în care modificată, în cazul revizuirii (art. 324 pct. 4 Codul de procedură civilă).
s-a sfârşit termenul (art. 101 alin. 1 Codul de procedură civilă); Punctul de împlinire este acela în care efectul termenului se
- termenul pe săptămâni, luni sau ani se socoteşte împlinit în ziua realizează,14 ceea ce presupune că actul nu mai poate fi efectuat - în cazul
săptămânii, lunii sau anului, corespunzătoare zilei de plecare (art. 101 termenului imperativ, sau din contră, se naşte dreptul de a efectua actul
alin. 3 Codul de procedură civilă). -în cazul termenului prohibitiv.
Art. 101 alin, (4) Codul de procedură civilă dispune că termenul Pe parcursul duratei, deci între punctul de plecare şi punctul de
care începe la 29,30 sau 31 ale lunii şi se sfârşeşte într-o lună care nu are împlinire, termenul procedural curge continuu, fără a fi întrerupt sau
o asemenea zi, se va socoti îndeplinit în ziua cea din urmă a lunii. suspendat.15
Alin. (5) al aceluiaşi text de lege precizează că termenul care se Constituie excepţie de la această regulă, cazuri precum:
sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală ori când serviciul este suspendat se - situaţia în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o
va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. împrejurare mai presus de voinţa ei (art. 103 alin. (1) Codul de procedură
Art. 104 Codul de procedură civilă stabileşte regula că actele de civilă);
procedura trimise prin poştă se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost - cazuri de întrerupere a termenului de apel sau de recurs pentru
predate recomandat la oficiul poştal înainte de îndeplinirea lui. moartea părţii interesate să declare apel, respectiv recurs (art. 285 alin. (1)
şi art. 316 Codul de procedură civilă), şi pentru moartea mandatarului
6.2.3. Durata termenelor procedurale căruia i se făcuse comunicarea (art. 286 şi art. 316 Codul de procedură
Orice termen procedural are un punct de plecare şi un punct de civilă);
împlinire, iar între acestea se interpune un interval de timp ce reprezintă - situaţia prevăzută de art. 249 Codul de procedură civilă, care
durata termenului, adică însăşi substanţa sa.11 dispune că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de
Art. 102 alin. (1) Codul de procedură civilă stabileşte punctul de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care
plecare ca fiind marcat de data comunicării actelor de procedură, dacă justifică un interes.
legea nu dispune altfel. Art. 250 Codul de procedură civilă prevede cazurile în care
De la regula că punctul de plecare îl reprezintă data comunicării termenul de perimare se suspendă, cât şi limitele între care, ori până la
există şi excepţii care presupun aplicarea principiului echipolentei sau care termenul de perimare se consideră suspendat
echivalenţei actelor de procedură şi care sunt cuprinse în dispoziţiile Distincţia între instituţia întreruperii şi cea a suspendării termenului
art. 102 alin. (2) Codul de procedură civilă, art. 284 alin. (2) şi (3) Codul este următoarea: ca efect al întreruperii va Începe să curgă un nou termen,
de procedură civilă. Cazurile de echipolentă sunt de strictă interpretare şi integral, fără a mai intra în calcul termenul scurs înainte, pe când, efectul
nu pot fi extinse prin analogie.13 ' suspendării este acela că termenul se reia din punctul unde se oprise,
Situaţii în care legea dispune altfel şi prin urmare termenul curge de adică se ia în calcul timpul scurs înainte de suspendare şi apoi timpul
la un alt moment decât cel al comunicării întâlnim când punctul de scurs ulterior.16
plecare este pronunţarea hotărârii (art. 158 alin. (3) Codul de procedură în literatura mai veche se reţine şi faptul că termenele de procedură
civilă) ori ziua când s-au descoperit înscrisurile invocate, ori, după caz, se caracterizeazU prin fixitate şi continuitate.ll

11
I. Stoicescu, G. Porumb, op. cit, p.215; I. Leş, Tratat..., p.270. 121. V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p. 463.
X5
Leş, ibidem, p.270. 131. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. Ibidem.
16
433. 164 1.Leş, Tratat..., p.272; V.M. Ciobanu, op.cii., voi. I, p. 463 ^464. 171.
Stoenescu, G. Porumb, op. cit., p. 228.
165
6.3. Sancţiuni procedurale privitoare Conceptul de nulitate procedurală este esenţialmente definit prin
la actele procedurale următoarele trăsături ce îl caracterizează:22 >
şi la termenele procedurale - nulitatea este o sancţiune procedurală;
- această sancţiune conduce la ineficienta actelor de procedură şi a
Faptul că legea procesuală instituie condiţii privind îndeplinirea
efectelor acestora;
actelor de procedură şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale în
- respectarea formelor procesuale presupune ansamblul regulilor de
anumite termene implică în mod necesar şi instituirea de sancţiuni, în caz
de nerespectare a regulilor de procedură. desfăşurare a procesului civil;
- nulitatea poate fi necondiţionată $i condiţionată, în raport de
Sancţiunile procedurale au fost definite ca măsuri cu caracter de
constrângere menite să garanteze respectarea normelor juridice care prevederile art. 105 Codul de procedură civilă; »
prescriu formele şi condiţiile după care trebuie să se desfâşoare activitatea - nulitatea intervine numai dacă anularea actului este singura cale
judiciară în pricinile civile,18 de a înlătura vătămarea produsă părţii;. r

Prin finalitatea instituita de lege sancţiunilor procedurale, de a - nulitatea obligă la respectarea formei, având o funcţie inhibitorie
contribui la optima administrare a justiţiei, acestea reprezintă o garanţie a iar prin reparaţia ce o determină are şi o funcţie operativă, de respectare a
restabilirii ordinii de drept, şi în ultimă instanţă, a drepturilor subiective legalităţii. ■■
23
contestate.19 Clasificarea nulităţilor este realizată în funcţie de mai multe
Sancţiunea nerespectării condiţiilor cu privire la îndeplinirea actelor criterii: " :L
de procedură este nulitatea. - după izvor, adică după cum există sau nu un text de lege în care
Sancţiunea nerespectării condiţiilor cu privire la termenele să fie prevăzute expres, deosebim nulităţi exprese, respectiv virtuale;
procedurale esfe decăderea. - după cum privesc forma exterioară sau intrinsecă a actului,
deosebim nulităţi extrinseci, respectiv intrinseci; r
6.3.1. Nulitatea actelor de procedură - după cum nulitatea intervine pentru nerespectarea e condiţiilor
proprii unui act de procedură-sau numai datorită dependenţei actului de
în ceea ce priveşte actele de procedură trebuie precizat că nulitatea unul subsecvent, declarat nul, deosebim nulităţi: proprii, respectiv
nu este singura sancţiune20 care se poate aplica, ori altfel spus, nu orice derhate;
neregularitate cu privire la un act de procedură este sancţionat cu nulitate, -^ după caracterul normelor încălcate la efectuarea actului de
ci numai acea neregularitate care vizează un viciu constitutiv. procedură, deosebim nulităţi absolute (se încalcă norme imperative) şi
Nulitatea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului nulităţi relative (se încalcă norme dispozitive);
de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru ~r după întinderea efectelor distructive, deosebim nulităţi totale
validitatea lui, lipsindu-1 în total sau în parte de efectele fireşti.21 (vizează întregul act) şi parţiale (vizează numai o parte a actului).
In raport de dispoziţiile art. 105 Codul de procedură civilă,
18
D. Radu, în Dicţionarul de drept procesual civil, Editura Ştiinţifică şi distingem - după cum implică sau nu existenţa unei vătămări - nulităţi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 429. 191. Leş, Tratat..., $. 276. condiţionate, respectiv necondiţionate, de existenţa unei vătămări.
20
Pentru o imagine unitară asupra conceptului de sancţiune v. I. Leş,
Sancţiunile procedurale în materie civilă, Editura Lumina Lex, Buc, 1997,
p. 11 şi urm. O. Ungureanu, Nulităţile procedurale civile, Editura AH Beck,
21
V.M. Ciobanu, op. cit., vol.I, p.465. Bucureşti, 1998, p.21.
166 23
V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p. 468-469.
167
Legea procesuală reglementează nulitatea actelor de procedură în Din prevederile art. 108 alin. 2 Codul de procedură civilă ar rezulta
art. 105-108 Codul de procedură civilă dar aceasta nu înseamnă că că nulitatea relativă poate fi invocată numai de către partea interesată,
singurele cazuri de nulitate sunt cele prevăzute aici, mai precis în art. 105 deci ale cărei interese sunt protejate prin norma încălcată. Momentul până
Codul de procedură civilă. la care o poate tace este prima zi de înfăţişare ce a urmat după această
Cazuri de nulitate sunt prevăzute şi în conţinutul altor articole din neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond în cazul nerespectării
Codul de procedură civilă (ex.: art. 288 alin. 2; art. 302; art. 43 alin. 2; prevederii impuse de art. 108 alin. 3 Codul de procedură civilă, nulitatea
art 88 alin. 2; art. 89 alin. 1) sau chiar în alte acte normative, (de ex.: art 20 se acoperă, aşadar nu va putea fi invocată în calea de atac ce ar urma.
alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu Acest lucru este posibil dacă nulitatea a fost invocată la momentul cerut
modificările şi completările ulterioare).24 de lege dar a fost respinsă. Aceeaşi este soluţia dacă nulitatea a intervenit
Art. 105 Codul de procedură civilă prevede două cazuri de nulitate: la ultimul termen de judecată iar partea, nelegal citată, nu a fost prezentă
necompetenţă judecătorului (adică a instanţei de judecată) şi încălcarea la dezbateri.
formelor procedurale şi necompetenţă funcţionarului.25 Art. 108 alin. 4 Codul de procedură civilă race o aplicare a
Prezintă relevanţă raptul că acest text de lege consacră pe de o principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegam.
parte, un caz de nulitate necondiţionată de producerea unei vătămături (în în cazul m care excepţia prin care a fost invocată nulitatea este
primul caz; prevăzut de alin. 1) şi pe de altă parte, un caz de nulitate respinsă, instanţa se pronunţă prin încheiere ce sa va putea ataca odată cu
condiţionată de producerea unei vătămări (în al doilea caz, prevăzut de fondul, instanţa rămânând în continuare investită. în cazul contrar, când
alin. 2). excepţia este admisă, instanţa se pronunţă fie prin încheiere care are
Datorită faptului că în sistemul dreptului procesual civil român nu acelaşi regim, fie prin hotărâre, când instanţa se dezinvesteşte (de ex.: în
există nulităţi de drept, înseamnă că nulitatea trebuie invocată şi ulterior cazul declinării de competenţă).27
constatată, respectiv declarată de către instanţă. Efectele nulităţii actelor de procedură28 se subscriu principiului
Pentru a,stabili mijloacele de invocare a nulităţii trebuie să general: quod nullum est, nullum producit efectum. Aşadar, actul nul este
distingem după cum procesul este pendinte ori nu, şi după caracterul lipsit de eficacitate şi urmează a fi refăcut.
normelor încălcate. Dacă este posibilă remedierea parţială, aceasta se va aplica, iar
Mijlocul prin care se invocă nulitatea în timpul desfăşurării actele de sine stătătoare nu vor fi afectate de nulitatea unui act anterior ori
procesului civil este excepţia - de ex: excepţia de necompetenţă, excepţia subsecvent
lipsei procedurii de citare, excepţia incompatibilităţii.26
Potrivit art. 108 din Codul de procedură civilă, nulitatea absolută 6.3.,2. Decăderea
poate fi invocată de oricare dintre părţi sau de judecător, în orice stare a Decăderea constituie o sancţiune care determină stingerea unui
pricinii. drept procedural ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
în conformitate cu dispoziţiile art. 103 Codul de procedură civilă,
neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de
24
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a, dec. nr! 1678/02.12.2002 în procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea
Culegere de practică judiciară comercială, 2002, Editura Brilliance, Colecţia
Lex Expert, Piatra Neamţ, p. 538-539.
25
Pentru analiza cazurilor de nulitate v. V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, Ibidem,p.47&.
p. 470-476. Pentru studiul instituţiei v. O. Ungureanu, op. ctf.^p.80-87.
26
Ibidem,p.417. 168 I. Leş, Tratat..., p. 297.
169
dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o dispozitivă, termenul limită îl reprezintă primul termen de judecată ce
împrejurare mai presus de voinţa ei.- • urmează termenului la care partea a luat cunoştinţă de motivul decăderii.
Aşadar art. 103 alin.l Codul de procedură civilă conţine definţia legală Dacă procesul s-a soluţionat în primă instanţă, decăderea poate fi
a sancţiunii cât şi cauzele ce se conturează ca excepţii. Desigur există şi alte invocată pe calea apelului iar dacă se soluţionează şi apelul, decăderea poate
texte legale ce conţin prevederi incidente în materie, precum art. 13 8, art fi invocată pe calea recursului. Şi în acest caz, ca şi în materia nulităţii, se
136, art 610 Codul de procedură civilă. impune precizarea că, dacă decăderea priveşte o normă dispozitivă va putea fi
Sancţiunea decăderii nu este numai expres prevăzută, ci poate apărea şi invocată prin intermediul cererii de apel, respectiv de recurs, numai dacă a
virtual, prin norme care fixează termenul, ca în cazul art. 38 alin. 1 Codul de fost invocată în cursul judecăţii pe cale de excepţie.
procedură civilă. Din însăşi definiţia decăderii rezultă ca efect al său, stingerea unui
, Din acest considerent doctrina precizează că toate termenele, legale drept procedural ori, altfel spus, stingerea posibilităţii de punere în valoare a
imperative sunt prezumate a fi statornicite sub sancţiunea decăderii.3^ ' dreptului neexercitat în termenul legal.33
Cbndiţiile esenţiale ale decăderii rezultă din chiar conţinutul art. 103 Trebuie subliniat că sancţiunea nu aduce atingere dreptului subiectiv ce
alin. 1 Codul de procedură civilă şi pot fi enunţate sintetic astfel: se valorifică pe cale de acţiune dar poate duce indirect la pierderea dreptului
.— existenţa unui termen imperativ care să impună obligaţia exercitării la acţiune, în componenţa sa, dreptul de a obţine condamnarea pârâtului.34
dreptului în interiorulracelui termen; Tot în cuprinsul art. 103 Codul de procedură civilă este prevăzută o
' - neexercitarea dreptului procedural înăuntrul acelui termen cauză de înlăturare a efectelor decăderii, şi anume instituţia repunerii în
imperativ,legal; ■> -J; .> .. :*:< •- termen. Aceasta presupune ca partea interesată să facă dovada că a fost
- să nu existe o derogare expresă cfo la sancţiunea decăderii.31 împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să săvârşească
Chiar dacă elementul timp este de esenţa decăderii, s-a observat în mod respectivul act de procedură în termen. După cum legea nu distinge, apreciem
judicios în doctrină32 că sancţiunea intervine şi atunci când anumite acte că instituţia repunerii în termen este compatibilă oricărui act ce trebuie
trebuieiâcute într-o anumită ordine (de ex.: în materia probelor). exercitat într-un termen, pentru care, în caz contrar se aplică sancţiunea
In ceea ce priveşte mijlocul prinxare se va invoca decăderea,- sunt decăderii.
incidente elementele chxaimscrise nulităţii. Aşadar, în cursul procesului, Odată cu cererea de repunere în termen se arată şi motivele
decăderea este invocată pe cale de excepţie^ cu distincţia de condiţii între împiedicării iar un nou termen de 15 zile va curge de la data încetării
excepţia absolută şi cea relativă şi ţinând cont de regula că sarcina probei împiedicării pentru a se efectua respectivul act de procedură (art. 103 alin. 2
revine celui care invocă excepţia. în acest sens, dacă norma încălcată este Codul de procedură civilă).
imperativă, decăderea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror Cererea de repunere în termen se soluţionează de instanţa competentă
sau de instanţă din oficiu, pe când, în cazul încălcării unei norme dispozitive, să efectueze actul de procedură ori să judece calea de atac şi se va pronunţa
numai partea interesată poate invoca decăderea. fie prin încheiere, fie prin hotărâre, după caz. De altfel, în doctrina mai
Aceeaşi distincţie se impune în privinţa momentului în care este veche,35 repunerea în termen a fost definită ca fiind posibilitatea pe care o are
invocată decăderea: dacă priveşte o normă imperativă, decăderea poate fi instanţa de a înlătura decăderea părţii, atunci
invocată în orice moment procesual, dar dacă priveşte o normă

30 33
V.M. Ciobanu, op. cit., p. 480. 1. Leş, Tratat..., p. 305.
34
31
1. Leş, Tratat.., p. 298-303. .. * V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, p.483.
35
32
1. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 429. 1. Stoenescu; I. Zilberstein, op. cit., p.430.
170 171
când constată că au existat motive obiective care au împiedicat-o să
introducă actul procedural în termenul legal.
Dat fiind că atât nulitatea, cât şi decăderea sunt sancţiuni BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
procedurale care determină ineficacitatea actului nul, respectiv tardiv, cât
şi faptul că atât decăderea cât şi prescripţia au ca efect stingerea
drepturilor ce nu au fost exercitate în timpul prevăzut de lege, între cele
trei instituţii se pot stabili anumite raporturi.
Pe de o parte există asemănări între nulitate şi decădere dar şi
deosebiri de regim juridic între acestea.
Pe de altă parte, comparaţia între decădere şi prescripţie conduce la DOCTRINĂ
stabilirea atât a unor asemănări, cât şi a unor deosebiri.36
1. Al. Bacaci, Excepţiile de procedură în procesul civil, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1983.
2. Gh. Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul civil Subiectele
dreptului civil, Casa de Editură şi Presă „Şansa" S.R.L., Bucureşti,
1992.
3. T. Bodoaşcă, Competenţa instanţelor judecătoreşti în materie civilă,
Editura AII Beck, Bucureşti, 2002.
4. G. Boroi, Drept procesual civil, note de curs, voi. I, Editura Rom Jel SRL,
1993.
5. G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Editura
AII Beck, Bucureşti, 2001.
6. V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Teoria
generală, voi. I, Editura Naţional, 1996. ^
7. V.M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae, Modificările aduse Codului de
procedură civilă prin O. U.G. nr. 138/2000 (I), în „Dreptul", nr. 1/2001.
8. V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv, ediţia a Il-a,
Editura AII Beck, Bucureşti, 2003. :
9. M. Condoiu, I. Dragne, Consideraţii cu privire la rolul activ al
judecătorului prin prisma modificărilor leg^i procesual-civile, în <
„CurierulJudiciar" nr. 1/2004.
10. M. Constantinescu, M. Amzulescu, Drt.pt contencios constituţional,
Editura Fundaţiei României de Mâine, Bucureşti, 2002. ll.M.
Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovanu, I. Muraru, F. Vasilescu,
I. Vida, Constituţia României comentată şi adnotată, Regia autonomă
Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992,.- T
12. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituţia
României revizuită - comentarii şi explicaţii-, Editura AII Beck,
Pentru această analiză comparativă v^ V.M. Ciobanu, op. cit., voi. I, Bucureşti, 2004.
p.484-487. 172
173
13. M. Costin, M. Mureşan, V. Ursa, Dicţionar de drept civil, Editura 34. M.Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, Editura Rosetti,
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980. Bucureşti, 2002.
14. D. C. Dragoş, Recursul administrativ şi contenciosul administrativ, 35. M. Tăbârcă, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie,
Editura AII Beck, Bucureşti, 2001. jurisprudenţă şi doctrină, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.
15. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. I, Editura Servo-Sat, Arad, 2001. 36. M. Tăbârcă, I. Dragne, Condiţiile de aplicare şi procedura de judecată a
16.Gh.Durac, Drept procesual civil. Actele de dispoziţie ale părţilor în cererii de recuzare întemeiată pe dispoziţiile ort 27 pct.7 Codul de
procesul civil, Editura Polirom, Iaşi, 1999. 17.1.P. Filipescu, Drept procedură civilă.
internaţional privat voi II, Editura Actami, Bucureşti 1997. 37. G. Tocilescu, Curs de procedură civilă - Partea a II-a, Iaşi, 1889.
18. S.Ghimpu, Gh. Breboi, Gh. Mohanu, A. Popescu, I. Sas, Dicţionar 38. O. Ungureanu, Actele de procedură în procesul civil (la instanţa de fond),
juridic, Editura Albatros, Bucureşti, 1985. ediţia a II-a, Editura Press, Bucureşti, 1997.
19. E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, vol.I, Institutul de Arte 39. O. Ungureanu, Nulităţile procedurile civile, Editura AII Beck, Bucureşti,
Grafice „Lupta" N. Stoilă, Bucureşti, 1932. 1998.
20. Hilsenrad, V.Stoenescu, Procesul civil în R.P.R., Editura Ştiinţifică, 40. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Editura Lumina
Bucureşti, 1957. Lex, Bucureşti, 2001.
21. Gh. Iancu, Contenciosul electoral constituţional, realitate şi perspective,
în A.U.B., 1993. JURISPRUDENŢĂ
22. Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura AH Beck, Bucureşti, 2001. 41. Constituţia României 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
23. Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, Editura Lumina Lex, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Bucureşti, 1998. 24.1.Leş, Comentariile Codului de procedură civilă, Editura 42. Buletinul jurisprudenţei, 1997.
AH Beck, Bucureşti, 2001. 43. Buletinul jurisprudenţei, 1998.
25. Leş., Sancţiunile procedurale în procesul civil, Editura Lumina Lex, 44. Culegere de decizii pe anul 2000.
Bucureşti, 1997. 45. Culegere de jurisprudenţă 1993-1994.
26. R. Martin, Theorie generale du proces (Droit processuel), E.J.T., 46. Culegerea de practică judiciară în materie civilă 2000.
Semur-en-Auxois, 1983. 47. Culegere de practică judiciară în materie comercială 1999.
27. F. Măgureanu, Drept procesual civil, Editura AH Beck, Bucureşti, 2004. 48. Culegere de practică judiciară în materie comercială, 2000-2001.
28. Muram, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi Instituţii publice, ediţia a IX-a, 49. Culegere de practică Judiciară Comercială, Bucureşti, Editura Briliance,
revăzută şi completată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001. Colecţia Lex Expert, Piatra-Neamţ, 2004
29. V. Negru, D. Radu, Dreptul procesual civil, Editura Didactică şi 50. Codul deontologic al avocatului român adoptat de Congresul avocaţilor
Pedagogică, Bucureşti, 1972. din România în iunie 1999.
30. D. Radu, în Dicţionarul de drept procesual civil, Editura Ştiinţifică şi 51. „Justiţia populară" nr. 7/1956.
Enciclopedică, Bucureşti, 1983. 52. Repertoriu de practică şi literatură juridică 1997-2000, voi. IV.
31. Stoenescu, G. Pommb, Drept procesual civil român, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1966.
32. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
33. M. Tăbârcă, Drept procesual civil, vol.I, Universitatea Creştină „Dimitrie
Cantemir", Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Bucureşti,
2003.

174 175