Anghel M.A.

Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

ANALIZA DATELOR SECUNDARE PE PIAȚA

ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE DIN ROMÂNIA

O organizație neguvernamentală (abreviat ONG) este o asociere voluntară, formată din

cetățenii unei societăți, care are ca scop comun un caracter non-profit, din inițiativă civică, pentru
dezvoltarea societății respective. După cum reiese din nume, ONG-urile sunt independente față de
guvern, fiind în primul rând pentru interesele și nevoile cetățenilor atunci când statul și instituțiile
sale nu au resurse suficiente pentru a rezolva problema. Uneori, ONG-urile sunt o legătură dintre
comunitate și guvern.

În România, legea defineste 3 tipuri principale de ONG-uri: asociații, fundații și federații, iar
în acest moment, există peste 90.000 de ONG-uri în România.

(https://spark.adobe.com/page/hh3zfTf51y79s/ )

Macromediul:

 Mediu economic: În România, starea economică și socială este mai fragilă, creând o cerere
foarte mare de ONG-uri și servicii sociale, dar oferte puține. O perioadă lungă de timp, de la
privatizare și schimbarea la democrație, până acum 10 ani, numărul ONG-urilor era destul de
mic la mia de locuitori. Însă prin dezvoltarea economică a țării, organizațiile non-
guvernamentale s-au dezvoltat, oamenii având mai mult curaj să investească într-unul și mai
mulți cetățeni au înțeles mai bine rolul acestor organizații, donând.

Fig.1: Indexul de asociativitate pe regiuni în 2007 și 2015 ( nr. ONG active la 1000 de locuitori)
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

Sursa: http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

Tendința generală este că în zonele mai dezvoltate din punct de vedere economico-
financiare ale României a crescut exponențial numărul de ONG-uri la 1000 de locuitori. Zona
centrală, de Nord-Vest, dar și sudică, mai precis București-Ilfov sunt zonele unde se extrage cel mai
mare procent din PIB-ul țării.

În analiza surselor de venit ale organizațiilor neguvernamentale, pentru comparabilitate,

am urmat structura propusă în raportul România 2010. Sectorul neguvernamental - profil, tendinţe,
provocări având la bază modul de grupare a surselor de venit:

- Surse publice sprijinul din partea guvernului sau alte instituții din sectorul public. În România,
finanțarea publică este directă (incluzând subvențiile, finanțările nerambursabile, contractele/
achizițiile de servicii) și așa numita finanțare indirectă generată primordial prin intermediul
facilităților fiscale acordate de stat și care pot contribui la dezvoltarea sectorului neguvernamental
(i.e. reglementările privind sponsorizarea, mecanismul 2%);

- Filantropie, incluzând donații din partea persoanelor fizice, din partea fundațiilor și companiilor;

- Venituri din activități economice

Finanțările din surse publice externe (UE sau alte instituții guvernamentale străine
sau internaționale) au reprezentat cea mai importantă sursă de finanțare pentru 34% dintre
organizații, cu o creștere semnificativă a frecvenței față de 2010, susținută de altfel de:
disponibilitatea resurselor financiare din fondurile structurale (în special în perioada 2014/2015
după o perioada lungă de blocaj la nivel de implementare programe operaționale); schemele de
finanțare aferente Mecanismului Financiar și Contribuția Elvețiană cu vârf de alocări financiare
pentru societate civilă în aceeași perioadă.

(http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

 Mediul Demografic: fiind în strânsă legătură cu mediul economic, prin faptul că piața ONG-
urilor se desfășoară preponderent în zona urbană. Zona rurală încă rămâne slab dezvoltată
economic și social pentru evoluarea și crearea de organizații non-profit, chiar dacă de multe ori,
acolo sunt probleme grave.
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

Fig 2: Distribuția ONG pe medii: rural/urban în anul 2015

Sursa: http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

Din păcate, un procent destul de mic de ONG-uri, adică aproximativ 13% își desfășoară
activitatea proiectelor dincolo de granițele regionale din care figurează în mod normal, 38% au
activitate redusă în alte zone, iar restul doarr în regiunea în care se află.

Fig. 3: Extinderea activităților/proiectelor organizațiilor neguvernamentale în alte regiuni decât cea în care își au
sediul

Sursa: Barometrul Liderilor ONG , http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

(http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

 Mediul socio-cultural: Românii nu sunt obișnuiți cu o promovare intensă și nu sunt consumatori

înrăiți, mereu văzând publicitatea ca un spirit negustoresc excesiv, fiind agasantă. Ei acceptau
promovarea atunci când beneficiile erau destul de mari, de aceea le-a fost greu să se obișnuiască
prin ideea de ONG, să doneze bani pentru servicii sociale care nu se observă la prima vedere și
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

se îmbunătățesc într-un timp îndelungat. În plus, ONG-urile din România au fost criticate în
mod frecvent în mass-media pentru presupuse legături politice, pentru corupție sau pentru
promovarea unor obiective nepopulare.

Fig. 4: Câtă încredere aveți în organizațiilke neguvernamentale?

Sursa: Cercetare de tip Omnbius realizată de IMAS, http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

Tabelul din 2016 reprezintă încrederea românilor în organizațiile non-profit, reflectând

faptul că nici până, procentul nu crește semnificativ pentru o încredere hotărâtă în ONG-uri.
Deși, 43% din populația României, un procent aproape de jumătate au o încredere relativă în
serviciile sociale, asta însemnând că nu consideră toate ONG-urile de încredere, oamenii având
nevoie de mai multe motive decât doar de cauză.

( http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

 Mediul tehnologic: Organizațiile non-profit fiind prestatoare de servicii sociale și bazându-se pe

donații de la indivizi, trebuie să se extindă pe partea de comunicare cu donatorii, să fie cât mai
transparenți și cât mai sinceri cu potențialii clienți/donatori. De aceea, sunt obligați să
implementeze un sistem de donație prin SMS, un număr unic pentru asta, să aibă un cont la
bancă și să permită donații prin aplicații de instrumente de plată, precum Revolut. Pe lângă
transparență, importantă este și siguranța datelor, care devine o problemă din ce în ce mai
controversată în zilele noastre, ONG-urile trebuie să câștige încredere și prin protejarea datelor
donatorilor.

( http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

 Mediul politic și juridic: Organizațiile non-guvernamentale au o relație delicată cu autoritățile de

stat, grupurile civice având influență din ce în ce mai mare la luarea deciziilor publice, legi
precum: fumatul în spații interioare, înființarea partidelor politice cu doar trei membrii,
reutilizarea în scopuri sociale a bunurilor confiscate, acordarea de tichete sociale pentru
menținerea în gradiniță a copiilor familiilor defavorizate, ș.a.m.d. Însă, pe lângă legile pentru
bunăstarea societății, sunt foarte multe inițiative care sunt complet ignorate sau cu șanse minime
să fie aprobate, deoarece nu ajută interesele personale ale guvernanților, mai ales ONG-urile
mici.

Fig. 5.1: Percepția asupra modului în care autoritățile răspund la critică

Sursă: http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

În grafic, se poate observa că 24%, adică cel mai mare procent pentru “Acord
Total”, consideră că părerile contra modului de administrare a guvernului asupra serviciilor locale
duce la tăierea finanțărilor de către stat. O altă statistică care arată faptul că ONG-urile nu sunt
susținute de stat, ba dimpotrivă, sunt împedicate să acționeze este faptul că 50% consideră parțial că
organizațiile neguvernamentașe din România sunt constrânse să își dezvolte mesajul în funcție de
cerințele autorităților publice centrale sau locale. Un alt procent supărător este 11% de “Acord
Total” pentru aceeași categorie.
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

Fig 5.2: Raportarea generală la politicile guvernului

Sursa: http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

Din observațiile acestuli grafic de tip Pie, un procent destul de mic sprijină în
totalitate intențiile actuale ale guvernului în România, respectiv 21%, iar un procent aproape
asemnănător, adică 19% critică actualele politici ale guvernului. Prin compararea celor două putem
extrage și o concluzie socio-politică, prin faptul că în țara noastră există o oarecare instabilitate
politică.

Un procent considerat de 46% sunt neutrii cu privire la opinia lor cu privire la

acțiunile statului în guvernarea societății, ceea ce înseamnă că ONG-urile din România nu au interes
politic și nu au o comunicare bună cu acest mediu.

( http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

 Mediul natural : România prezintă un

potențial de resurse extrem de ridicat,
dar din păcate sunt exploatate ilegal de
către guvern, o parte din ONG-uri au
misiunea de a le apăra și a schimba legi
pentru a combate aceste abuzuri. În
mare parte, organizațiile civice au rolul
de a dezvolta piloii societății și
imaginea ei în lume, dar trebuie să și
conservăm pentru a nu rămâne fără aceste resurse prețioase, devenind chiar o activitate ce a
cunoscut o creștere seminificativă.
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

Fig. 6: Evoluția numărului de organizații pe domenii de activitate (2000-2015)

Sursa:http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf

În tabel, putem observa rata de creștere a numărului de ONG-uri cu diferite activități

în perioada 2005-2010 și respectiv, 2010-2015. Sectorul agricol este cel care a avut creșterea cea
mai semnificativă, 181%, respectiv 154%. Alte sectoare care au avut dezvoltări importante sunt
turismul, educația și cultura, dar cel care pare cel mai interesant și actual cu problemele zilelor
noastre este cel de mediu/ecologie, având o evoluție de 81%, în perioada 2005-2010 ca rată de
creștere, respectiv perioada 2010-2015 cu 66%. Încălzirea globală devine o problemă din ce în ce
mai serioasă, având deja efecte în clima țării noastre( secetă, deficit de ploaie ), astfel este o ocazie
unică pentru ONG-urile de protejare a mediului să aibă “o voce” asupra guvernului și a schimbării
legilor.

(http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

Micromediul: În sectorul non-profit (ONG și agenții publice) există o mare ambiguitate a

produsului, care nu are o specificație foarte clară, deci rezultă că prin definiție el are o generalitate
foarte mare, el având acces oricine, fiind o idee, un serviciu, o cauza sau un produs confecționat.

O organizație non-profit care își construiește o strategie de marketing și PR trebuie

să-și pună mai multe întrebări, prima și poate și cea mai importantă fiind: “Cui ne adresam?” În
acest domeniu întâlnim o anumită specificitate a publicurilor - sunt publicuri extrem de diverse:

 diversitate de gen,
 de vârstă
 geografică (publicuri comunitare, naționale, districtuale),
 profesională (studii diverse, status-uri profesionale diferite)
 valorice (grupuri marcant religioase, grupuri etnice, grupuri extremiste, minorități sexuale)

Această diversitate foarte mare face ca aceste publicuri să fie extrem de fluide, greu de
accesat pe termen lung; cu o anumită instabilitate pe piață, un mod individualizat de a solicita și
accesa serviciile.

( http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

În alegerea publicului țintă, un ONG trebuie să atragă atenția prin mesajul puternic și să
pună în evidență problema pentru oamenii și clienții care vor și pot să ajute. Ei apelează la o
clientelă empatică, emoțională care înțeleg problema cu care agenția neguvernamentală se înfruntă
și să explice pentru persoane noi inițiate în campania socială.

Aflate toate în aceeași sferă publică care poate fi definită în cel mai larg sens drept ”societate
civilă”, mass-media, partidele politice şi cultele, adică Biserica Ortodoxă Română în prim plan, sunt
alături de Stat și de mediul de afaceri, organizațiile cele mai relevante pentru activitatea agențiilor
neguvernamentale. Ele se influențează reciproc, prin interese și preocupări comune, care fie le fac să
coopereze, fie le situează pe poziții de adversitate.

ONG-urile și mass-media au o relație comună de cooperare, împărtășind de multe ori rolul

de “câine de pază” a democrației. Atunci când sunt dezechilibruri ale societății, iar mass-media nu
poate să ajute, ONG-urile sunt cele care îndreaptă balanța (de exemplu, opoziția politică este slabă,
iar mass-media este partizană unui partid politic). În plus, organizațiile non-profit au nevoie de
promovare și să își facă mesajul auzit, prin reclame, reportaje TV sau știri, iar mass-media primește
avantajul de a crea o imagine mai bună, prin creșterea notorietății publicației de știri respective.

Cu Biserica, organizațiile neguvernamentale împărtășesc preocupări în sfera socială și

umanitară, cel mai adesea confruntările apar în sfera principiilor și valorilor pe care le promovează
cele doua instituții, unde, prin natura sa, Biserica are o viziune fundamental conservatoare în ceea ce
privește libertățile civile. Această viziune intră uneori în conflict cu agenda organizațiilor ce
militează pentru drepturile omului. O altă preocupare o reprezintă și raportul dintre Biserică și stat,
fie din aceeași perspectivă a influenței acestui raport asupra drepturilor omului, fie din considerente
de alocare echitabilă și corectă a resurselor publice.

Ca și organizațiile neguvernamentale, partidele politice sunt asociații de cetățeni constituite

în vederea atingerii unui scop comun, care în cazul partidelor este de câștigare și de exercitare a
puterii politice și implicit a posibilității de a decide alocarea resurselor publice în vederea susținerii
unor viziuni a partidului respectiv. Conflictul între cele două tipuri de entități apare atunci când pe
de o parte există o percepție că partidele politice urmăresc mai degrabă interese private decât
susținerea binelui public sau atunci când binele public este definit dintr-o perspectivă bazată pe
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

premiză ca majoritatea, legitimată prin vot, poate impune cu forța politici publice care produc
prejudicii minorității sau chiar interesului general.

( http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf )

La nivel de concurență,o organizație non-profit trebuie să pună accent pentru

identificarea exactă a propriilor concurenți direcți, cât și indirecți. ONG-urile trebuie să se
diferențieze prin canalele de informație pentru a aduce mesajul într-un mod interesant, dar conștient
pentru populație. Alt aspect pentru a fi în pas cu concurența este legătura agenției cu media, fiind un
pas înaintea altor organizații non-guvernamentale cu același scop și serviciu social.

( https://civic.md/util/resurse-ong/353-marketing-si-pr-in-ong-uri.html )

De la aderarea României la Uniunea Europeană există suficiente semne care ne indică

atât o maturizare a sectorului neguvernamental din România, cât și apariția de noi resurse și energii
cu un uriaș potențial pentru dezvoltarea societății civile. În același timp însă, contextul politici
autohton, dar și evoluțiile pe plan internațional sunt departe de a fi favorabile pentru sectorul
neguvernamental și pentru o societate deschisă. Perioada post-aderare a adus provocări neaşteptate
organizațiilor neguvernamentale, pentru care au fost reduse substanţial sursele de finanţare necesare
pentru continuarea şi conservarea acelor reforme din sfera publică care permiseseră României să
acceadă în grupul ţărilor membre UE.

În acelaşi timp observăm că latura reactivă, de alertă, a fost însoţită de o abordare

sistematică şi permanentă de a veni în sprijinul decidenţilor publici cu propuneri şi bune practici
testate şi gata de a fi multiplicate sau preluate în programe mai ample. În pofida creşterii birocraţiei
şi poverii administrative, percepute ca obstacole ale schimbării pozitive şi generatoare de
comportamente reziliente la progres, organizațiile neguvernamentale au reușit ca, în cadrul
programelor cu finanţare europenă, cum ar fi sau să inoveze și să creeze infrastructură socială,
economică sau educațională, sisteme care sa ajute la transparența actului de guvernare și la o
administrație publică în serviciul cetățeanului va continua şi să ajungem să funcţionăm într-o
paradigmă în care organizaţiile neguvernamentale sunt percepute ca actori fireşti, fără de care nu
poate fi realizată o dezvoltare durabilă a niciunei comunităţi
 Anghel M.A. Mihai Andrei
Facultatea de Marketing
Anul II, Grupa 1722

Sectorul neguvernamental din România poate contribui la susținerea democrației și la

apărarea valorilor fundamentale care stau la baza construcției europene. În acest context, în
următorii ani, o importantă provocare pentru organizațiile neguvernamentale este de a identifica
modalități de acțiune și resurse pentru susținerea democrației și de a mobiliza cât mai multe
organizații, cetățeni, comunitatea de afaceri și diverse instituții publice și private în vederea acestui
scop.