LEGĂMÂNTUL DE LA LAUSANNE

Lausanne, ElveŃia a fost locul unde s-a desfăşurat în 1974 Congresul InternaŃional organizat
de un comitet condus de pastorul Billy Graham. La congres au participat lideri creştini din
150 de Ńări. În timpul congresului s-a întocmit o declaraŃie numită „Legământul de la
Lausanne” prin care peste 2.300 de evanghelici au convenit să-şi concentreze atenŃia mai mult
asupra evanghelizarii lumii. De atunci, Legământul a provocat biserici şi organizaŃii creştine
să lucreze împreună pentru a-L face cunoscut pe Isus Cristos în toată lumea.

INTRODUCERE

Noi, membrii Bisericii lui Isus Cristos, din peste 150 de naŃiuni, participanŃi la Congresul
InternaŃional pentru Evanghelizarea Lumii de la Lausanne, Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru
marea Lui salvare şi ne bucurăm de părtăşia pe care ne-a dat-o cu El şi unii cu alŃii. Suntem
profund răscoliŃi de ceea ce face Dumnezeu în zilele noastre, mişcaŃi până la pocăintă de
eşecurile noastre şi provocaŃi de sarcina neîndeplinită a evanghelizării. Credem că Evanghelia
este Vestea Bună a lui Dumnezeu pentru toată lumea şi suntem determinaŃi de harul Său să ne
supunem însărcinării lui Cristos de a o proclama omenirii întregi şi de a face ucenici din toate
naŃiunile. Prin urmare, dorim să ne afirmăm cr edi nŃa şi hotărârea, şi să ne facem public
legământul.

1. Scopul lui Dumnezeu

Afirmăm cr edi nŃa noastră în singurul-etern Dumnezeu, Creator şi Domn al lumii, Tată, Fiu şi
Duh Sfânt, care guvernează toate lucrurile în conformitate cu scopul voii Lui. El a chemat din
lume un popor pentru El şi i-a trimis pe copiii Lui înapoi în lume că să-I fie slujitori şi martori
pentru lărgirea ÎmpărăŃiei Sale, creşterea trupului lui Cristos şi gloria numelui Său.
Mărturisim cu ruşine că deseori ne-am lepădat de chemarea avută şi am falimentat în
misiunea noastră, devenind asemenea lumii sau retrăgându-ne din ea. Totuşi ne bucurăm că,
şi dacă Evanghelia este purtată în vase de lut, ea este o comoară preŃioasă. Dorim să ne d edi
căm din nou sarcinii de a face cunoscută această comoară prin puterea Duhului Sfânt. (Isa.
40:28; Mat. 28:19; Efes. 1:11; Fapte 15:14; Ioan 17:6,18; Efes. 4:12; 1 Cor. 5:10; Rom. 12:2;
2 Cor. 4:7)

2. Autoritatea şi puterea Bibliei

Noi afirmăm inspiraŃia divină, adevărul şi autoritatea Vechiului şi Noului Testament,

Scripturile fiind în totalitatea lor singurul Cuvânt scris al lui Dumnezeu, fără greşeală în tot
ceea ce afirmă şi singura regulă infailibilă de cr edi nŃă şi practică. Afirmăm de asemenea
puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a împlini scopul Său de mântuire. Mesajul Bibliei este
adresat tuturor bărbaŃilor şi femeilor, deoarece revelaŃia lui Dumnezeu în Cristos şi în
Scripturi este neschimbătoare. Prin ea Duhul Sfânt vorbeşte şi astăzi. El luminează minŃile
credincioşilor lui Dumnezeu din toate culturile pentru a percepe adevărul Lui proaspăt cu
proprii lor ochi şi acest lucru dezvăluie întregii Biserici tot mai mult felurita înŃelepciune a lui
Dumnezeu. (2 Tim. 3:16; 2 Pet. 1:21; Ioan 10:35; Isa. 55:11; 1Cor. 1:21; Rom. 1:16; Mat.
5:17; Juda 3; Efes. 1:17, 18; 3:10,18)

3. Unicitatea şi universalitatea lui Cristos

Noi afirmăm că există un singur Mântuitor şi o singură Evanghelie, deşi există o mare
diversitate de abordări evanghelistice. Recunoaştem că fiecare om are nişte cunoştinŃe despre
Dumnezeu prin revelaŃia Sa generală în natură. Dar negăm că aceasta poate salva, pentru că
oamenii suprimă adevărul prin nedreptatea lor. De asemenea respingem şi considerăm o
ofensă adusă la adresa lui Cristos sau a Evangheliei orice fel de sincretism sau dialog care
insinuează ideea că Cristos vorbeşte în mod egal prin toate religiile şi ideologiile. Isus
Cristos, fiind El Însuşi singurul Dumnezeu-om, care S-a dat pe Sine ca singură răscumpărare
pentru păcătoşi, este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Nu există nici un alt
Nume în care să fim mântuiŃi. ToŃi oamenii mor datorită păcatului, dar Dumnezeu îi iubeşte
pe toŃi, dorind ca nici unul să nu piară, ci toŃi să se pocăiască. Totuşi cei care Îl resping pe
Cristos resping bucuria mântuirii şi se condamnă singuri la separare eternă de Dumnezeu. A-
L proclama pe Isus că „Mântuitorul lumii” nu înseamnă să afirmăm că toŃi oamenii sunt până
la urmă sau în mod automat salvaŃi, şi încă mai puŃin să afirmăm că toate religiile oferă
salvare în Cristos. Mai degrabă înseamnă să proclamăm dragostea lui Dumnezeu pentru o
lume de păcătoşi şi să invităm pe fiecare să-L primească ca Domn şi Mântuitor printr-un
angajament personal de căinŃă şi cr edi nŃă făcut din toată inima. Isus Cristos a fost înălŃat
deasupra oricărui alt nume; noi abia aşteptăm ziua în care fiecare genunchi se va pleca
înaintea Lui şi fiecare limbă Îl va numi Domn. (Gal. 1:6-9; Rom. 1:18-32; 1 Tim. 2:5,6;
Fapte 4:12; Ioan 3:16-19; 2 Pet. 3:9; 2 Tes. 1:7-9; Ioan 4:42; Mat. 11:28; Efes. 1:20,21; Fil.
2:9-11)

4. Natura evanghelizării A evangheliza înseamnă a răspândi Vestea Bună că Isus Cristos a

murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat din morŃi după Scripturi, şi că acum, ca Domn
stăpânitor, oferă iertarea păcatelor şi darurile eliberatoare ale Duhului Sfânt tuturor celor care
se pocăiesc şi cred. PrezenŃa noastră creştină în lume este indispensabilă evanghelizării şi aşa
este şi acel fel de dialog al cărui scop este de a asculta cu sensibilitate pentru a înŃelege. Dar
evanghelizarea însăşi este proclamarea Cristosului istoric şi biblic ca Domn şi Mântuitor, cu
intenŃia de a-i convinge pe oameni să vină personal la El şi în acest fel să se împace cu
Dumnezeu. În transmiterea invitaŃiei Evangheliei nu avem libertatea de a ascunde costurile
uceniciei. Isus încă îi cheamă pe toŃi care doresc să-L urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să se identifice cu noua Lui comunitate. Rezultatele evanghelizării includ ascultarea
de Cristos, integrarea în Biserica Lui şi slujirea responsabilă în lume. (1 Cor. 15:3,4; Fapte
2:32-39; Ioan 20:21; 1 Cor. 1:23; 2 Cor. 4:5; 5:11,20; Luca 14:25-33; Marcu 8:34; Fapte
2:40,47; Marcu 10:43-45)

5. Responsabilitate creştină socială

Noi afirmăm că Dumnezeu este atât Creatorul, cât şi Judecătorul tuturor oamenilor. De aceea
noi ar trebui să împărtăşim preocuparea Lui pentru dreptate şi reconciliere în societatea umană
şi pentru eliberarea tuturor oamenilor de orice fel de opresiune. Pentru că suntem făcuŃi după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fiecare persoană, indiferent de rasă, religie, culoare,
cultură, clasă, sex sau vârstă are o demnitate intrinsecă din cauza căreia toŃi trebuie respectaŃi
şi slujiŃi, nu exploataŃi. Aici dorim să ne exprimăm căinŃa atât pentru neglijenŃa de care am
dat dovadă cât şi pentru faptul că uneori am privit evanghelizarea şi activitatea socială ca
excluzându-se reciproc. Deşi reconcilierea cu alte persoane nu înseamnă împăcarea cu
Dumnezeu, nici acŃiunile sociale nu înseamnă evanghelizare, şi nici eliberarea politică nu
înseamnă mântuire, totuşi afirmăm că evanghelizarea şi implicarea socio-politică fac parte din
datoria noastră de creştini; deoarece ambele sunt expresii necesare ale doctrinelor noastre
despre Dumnezeu şi om, ale dragostei pentru aproapele nostru şi ale ascultării de Isus Cristos.
Mesajul mântuirii implică de asemenea un mesaj al judecăŃii asupra oricărei forme de
înstrăinare, opresiune şi discriminare, şi nu ar trebui să ne fie frică să denunŃăm răul şi
nedreptatea oriunde ar exista. Când oamenii Îl primesc pe Cristos, ei sunt născuŃi din nou în
ÎmpărăŃia Lui şi trebuie să caute nu doar să arate, ci şi să răspândească dreptatea Lui în
mijlocul unei lumi nedrepte. Mântuirea pe care pretindem că o avem ar trebui să ne
transforme în totalitate responsabilităŃile noastre personale şi sociale. CredinŃa fără fapte este
moartă. (Fapte 17:26,31; Gen. 18:25; Isa. 1:17; Psa. 45:7; Gen. 1:26,27; Iac. 2:14-26; Ioan
3:3,5; Matei 5:20; 6:33; 2 Cor. 3:18; Iac. 2:20)

6. Biserica şi evanghelizarea

Noi afirmăm că Cristos ne trimite pe noi, poporul Lui mântuit în lume aşa cum Tatăl L-a
trimis pe El şi că aceasta înseamnă să pătrundem la aceeaşi adâncime ca El şi să ne coste cât
L-a costat pe El. Trebuie să ieşim din ghetourile noastre eclesiastice şi să pătrundem în
societatea necreştină. Evanghelizarea este primordială în misiunea Bisericii de slujire cu
sacrificii. Evanghelizarea lumii presupune că întreaga Biserică duce întreaga Evanghelie
întregii lumi. Biserica este chiar în centrul scopului cosmic al lui Dumnezeu şi reprezintă
mijlocul Lui stabilit de a răspândi Evanghelia. Dar o biserică care pr edi că crucea trebuie să
fie ea însăşi marcată de cruce. Ea devine o piatră de poticnire în calea evanghelizării atunci
când trădează Evanghelia sau îi lipseste cr edi nŃa vie în Dumnezeu, adevărata dragoste pentru
oameni sau cinstea scrupuloasă în toate lucrurile, inclusiv în promovare şi mijloacele
financiare. Biserica este mai degrabă comunitatea poporului lui Dumnezeu decât o instituŃie
şi nu trebuie să fie identificată cu nici o cultură specifică, cu nici un sistem social sau politic,
cu nici o ideologie umană. (Ioan 17:18; 20:21; Mat. 28:19,20; Fapte 1:8; 20:27; Efes. 1:9,10;
3:9-11; Gal. 6:14,17; 2 Cor. 6:3,4; 2 Tim. 2:19-21; Fil. 1:27)

7. Cooperare în evanghelizare

Noi afirmăm că unitatea vizibilă a Bisericii în adevăr este scopul lui Dumnezeu.
Evanghelizarea ne cheamă de asemenea la unitate, deoarece unirea noastră ne întăreşte
mărturia, tot aşa cum dezbinarea noastră subminează evanghelia noastră a reconcilierii.
Recunoaştem, totuşi, că unitatea organizaŃională poate lua multe forme şi nu duce neaparat la
înaintarea Evangheliei. Totuşi noi, cei care împărtăşim aceeaşi credinŃă biblică, ar trebui să
fim strâns uniŃi în părtăşie, muncă şi mărturie. Mărturisim că mărturia noastră a fost uneori
obstrucŃionată de un individualism păcătos şi de o inutilă duplicitate. Ne angajăm să căutăm o
unitate mai profundă în adevăr, închinare, sfinŃenie şi misiune. Noi susŃinem dezvoltarea
cooperării regionale şi funcŃionale pentru progresul misiunii Bisericii, pentru planificare
strategică, pentru încurajare reciprocă şi pentru împărtăşirea resurselor şi experienŃei. (Ioan
17:21,23; Efes. 4:3,4; Ioan 13:35; Fil. 1:27; Ioan 17:11-23)

8. Biserici în parteneriat evanghelic

Ne bucurăm că a început o nouă eră evanghelistică. Rolul dominant al misiunilor occidentale

dispare repede. Domnul ridică din bisericile mai tinere noi resurse mari pentru
evanghelizarea lumii, şi aceasta demonstrează că responsabilitatea evanghelizării aparŃine
întregului trup al lui Cristos. De aceea toate bisericile ar trebui să-L întrebe pe Dumnezeu şi
pe ele însele ce ar trebui să facă atât pentru a câştiga pentru Cristos propria lor zonă, cât şi
pentru a trimite misionari în alte părŃi ale lumii. Reevaluarea responsabilităŃii şi rolului nostru
misionar ar trebui să fie continuă. Astfel se va dezvolta un parteneriat crescând al bisericilor
şi caracterul universal al Bisericii lui Cristos va fi arătat mai clar. MulŃumim de asemenea lui
Dumnezeu pentru organizaŃiile care lucrează la traducerea Bibliei, în domeniul educaŃiei
teologice, în mass m edi a, la producerea de literatură creştină, în evanghelizare, misiuni,
reînnoirea bisericii şi în alte domenii specializate. Şi ei ar trebui să se angajeze într-o
continuă auto-examinare pentru a-şi evalua eficacitatea ca parte a misiunii Bisericii. (Rom.
1:8; Fil. 1:5; 4:15; Fapte 13:1-3; 1 Tes. 1:6-8)

9. UrgenŃa sarcinii evanghelistice

Mai mult de 2,7 miliarde de oameni, care reprezintă mai mult de două treimi din întreaga
omenire, mai trebuie încă evanghelizate. Suntem ruşinaŃi că atât de mulŃi au fost neglijaŃi;
acest fapt este o mustrare permanentă pentru noi şi pentru toată Biserica. Totuşi, în multe
părŃi ale lumii, oamenii sunt foarte receptivi să-L primească pe Domnul Isus Cristos. Suntem
convinşi că acum este momentul ca bisericile şi organizaŃiile para-bisericeşti să se roage cu
seriozitate pentru mântuirea celor necâştigaŃi pentru Cristos şi să depună noi eforturi pentru a
realiza evanghelizarea lumii. Uneori poate fi necesară o reducere a misionarilor străini şi a
finanŃărilor într-o Ńară evanghelizată pentru a facilita creşterea bisericii naŃionale în
autofinanŃare şi eliberarea unor resurse pentru zonele neevanghelizate. Misionarii ar trebui să
circule mai liber ca niciodată pe toate cele şase continente într-un spirit de umilă slujire.
Scopul ar trebui să fie ca prin toate mijloacele disponibile şi cât mai curând posibil, fiecare
persoană să aibă ocazia să audă, să înŃeleagă şi să primească Vestea Bună. Nu putem spera să
obŃinem acest scop fără sacrificiu. ToŃi suntem şocaŃi de sărăcia a milioane de oameni şi
tulburaŃi de nedreptatea care o cauzează. Aceia dintre noi care trăiesc în condiŃii îmbelşugate
acceptă ca o datorie a lor adoptarea unui stil de viaŃă simplu pentru a contribui mai generos
atât la ajutorare, cât şi la evanghelizare. (Ioan 9:4; Mat. 9:35-38; Rom. 9:1-3; 1 Cor. 9:19-23;
Marcu 16:15; Isa. 58:6,7; Iac. 1:27; 2:1-9; Matei 25:31-46; Fapte 2:44,45; 4:34,35)

10. Evanghelizare şi cultura

Dezvoltarea unor strategii pentru evanghelizarea lumii presupune metode noi inventive, de
pionerat. Sub călăuzirea lui Dumnezeu se vor dezvolta biserici adânc înrădăcinate în Cristos
şi strâns legate de cultură. Cultura trebuie să fie întotdeauna testată şi judecată de Scriptură.
Pentru că oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, o parte din cultura acestora este bogată în
frumuseŃe şi bunătate. Pentru că sunt decăzuŃi, totul este pătat de păcat şi o parte din aceea
cultură este demonică. Evanghelia nu presupune superioritatea nici unei culturi asupra alteia,
dar evaluează toate culturile după propriile ei criterii de adevăr şi dreptate, şi insită asupra
principiilor morale din fiecare cultură. Misiunile au exportat prea adesea împreună cu
Evanghelia şi o cultură străină, iar bisericile au fost uneori supuse mai degrabă sclavei culturii
decât Scripturii. Evangheliştii lui Cristos trebuie să caute smeriŃi să renunŃe la tot în afară de
autenticitatea personală pentru a deveni slujitorii altora, iar bisericile trebuie să urmărească să
transforme şi să îmbogăŃească cultura, totul pentru gloria lui Dumnezeu. (Marcu 7:8,9,13;
Gen. 4:21,22; 1 Cor. 9:19-23; Fil. 2:5-7; 2 Cor. 4:5)

11. EducaŃie şi conducere

Mărturisim că uneori am urmărit creşterea bisericii în detrimentul profunzimii bisericii şi am

separat evanghelizarea de ucenicizare. De asemenea, recunoaştem că unele dintre misiunile
noastre au fost prea încete în echiparea şi încurajarea conducătorilor naŃionali pentru a-şi
asuma responsabilităŃile de drept. Totuşi suntem devotaŃi principiilor indigene şi dorim mult
ca fiecare biserică să aibă conducători naŃionali care să manifeste un stil creştin de conducere,
nu să domine, ci să slujească. Recunoaştem că există o mare nevoie de îmbunătăŃire a
educaŃiei teologice, în special pentru conducătorii bisericii. În fiecare Ńară şi cultură ar trebui
să fie un program eficient pentru pastori şi laici în domeniul doctrinei, uceniciei,
evanghelizării, creşterii şi slujirii. Asemenea programe de pregătire nu ar trebui să se bazeze
pe nici o metodologie stereotipă, ci ar trebui să fie dezvoltate prin iniŃiative creative locale în
concordanŃă cu standardele biblice. (Col. 1:27,28; Fapte 14:23; Tit 1:5,9; Marcu 10:42-45;
Efes. 4:11,12)

12. Conflict spiritual

Credem că suntem angajaŃi într-un război spiritual continuu cu domniile şi puterile răului,
care caută să distrugă Biserica şi să împedice realizarea sarcinii ei de evanghelizare a lumii.
Recunoaştem nevoia de a ne echipa cu armura lui Dumnezeu şi de a lupta în această bătălie cu
armele spirituale ale adevărului şi rugăciunii, pentru că sesizăm activitatea duşmanului nostru,
nu doar în ideologiile false în afara Bisericii, ci şi în interiorul ei în evangheliile false care
deformează şi răstălmăcesc Scriptura şi-i pun pe oameni în locul lui Dumnezeu. Avem nevoie
atât de veghere, cât şi de discernământ pentru a păzi Evanghelia biblică. Recunoaştem că noi
înşine nu suntem imuni faŃă de acŃiunile şi gândurile lumeşti, adică putem capitula în faŃa
secularismului. Spre exemplu, deşi studiile atente despre creşterea bisericii, atât din punct de
vedere numeric, cât şi spiritual, sunt corecte şi valoroase, uneori le-am neglijat. Alteori, din
dorinŃa de a asigura un răspuns la Evanghelie, am compromis mesajul nostru, am manipulat
ascultătorii prin tehnici de presiune şi am devenit excesiv de preocupaŃi de statistici sau chiar
necinstiŃi în folosirea lor. Toate astea sunt lumeşti. Biserica trebuie să fie în lume; lumea nu
trebuie să fie în Biserică. (Efes. 6:12; 2 Cor. 4:3,4; Efes. 6:11,13-18; 2 Cor. 10:3-5; 1 Ioan
2:18-26; 4:1-3; Gal. 1:6-9; 2 Cor. 2:17; 4:2; Ioan 17:15)

13. Libertate şi persecuŃie

Este datoria lăsată de Dumnezeu fiecărui guvern de a asigura condiŃiile de pace, dreptate şi
libertate în care Biserica să poată asculta de Domnul, să-L slujească pe Domnul Isus Cristos şi
să pr edi ce Evanghelia fără pi edi ci. Noi ne rugăm deci pentru conducătorii naŃiunilor şi le
cerem să garanteze libertatea gândirii şi a conştiinŃei, şi libertatea de a practica şi propaga
religia în concordanŃă cu voia Domnului şi aşa cum se afirmă în DeclaraŃia Universală a
Drepturilor Omului. Ne exprimăm de asemenea profunda grijă pentru toŃi cei care au fost
închişi pe nedrept, şi mai ales pentru cei care suferă din cauza mărturisirii Domnului Isus.
Promitem să ne rugăm şi să lucrăm pentru eliberarea lor. În acelaşi timp refuzăm să fim
intimidaŃi de soarta lor. Cu ajutorul Domnului, vom căuta şi noi să ne împotrivim nedreptăŃii
şi să rămânem cr edi ncioşi Evangheliei, cu orice preŃ. Nu uităm avertizările lui Isus că
persecuŃia este inevitabilă. (1 Tim. 1:1-4; Fapte 4:19; Col. 3:24; Evrei 13:1-3; Luca 4:18;
Gal. 5:11; 6:12; Matei 5:10-12; Ioan 15:18-21)

14. Puterea Sfântului Duh

Credem în puterea Duhului Sfânt. Tatăl Şi-a trimis Duhul să mărturisească despre Fiului Său;
fără mărturia Lui, a noastră este zadarnică. Convingerea de păcat, naşterea din nou şi
creşterea spirituală sunt toate lucrările Sale. Mai mult, Duhul Sfânt este un duh misionar; deci
evanghelizarea ar trebui să se nască spontan dintr-o biserică plină de Duh. O biserică care nu
este misionară se contrazice singură şi stinge Duhul. Evanghelizarea lumii va deveni o
posibilitatea reală doar atunci când Duhul reînnoieşte Biserica în adevăr şi înŃelepciune,
credinŃă, sfinŃenie, dragoste şi putere. Prin urmare îi chemăm pe toŃi creştinii să se roage
pentru o astfel vizită a Duhului suveran al lui Dumnezeu încât toate roadele Lui să apară în tot
poporul Său şi ca toate darurile Lui să îmbogăŃească Trupul lui Cristos. Doar atunci lumea
întreagă va deveni un instrument potrivit în mâinile Lui ca tot pământul să audă vocea Lui. (1
Cor. 2:4; Ioan 15:26,27; 16:8-11; 1 Cor. 12:3; Ioan 3:6-8; 2 Cor. 3:18; Ioan 7:37-39; 1 Tes.
5:19; Fapte 1:8; Psalm 85:4-7; 64:1-3; Gal. 5:22,23; 1 Cor. 12:4-31; Rom. 12:3-8)

15. Revenirea lui Cristos

Credem că Isus Cristos va reveni personal şi vizibil, în putere şi glorie, pentru a-Şi împlini
mântuirea şi judecata. Această promisiune a venirii Sale este un alt imbold pentru
evanghelizare, pentru că noi ne amintim cuvintele Sale că Evanghelia trebuie întâi pr edi cată
tuturor naŃiunilor. Credem că perioada dintre înălŃarea lui Cristos şi revenirea Lui trebuie
umplută cu misiunea poporului lui Dumnezeu, care nu are libertatea de a se opri înainte de
sfârşit. Ne amintim de asemenea şi înştiinŃarea Lui că se vor ridica Cristoşi şi profeŃi falşi ca
precursori ai Anticristului de la sfârşit. De aceea respingem ca un vis mândru şi încrezător
ideea că oamenii pot clădi vreodată o lume utopică pe pământ. Încrederea noastră creştină
este că Dumnezeu Îşi va desăvârşi ÎmpărăŃia şi aşteptăm cu nerăbdare acea zi, precum şi noul
cer şi noul pământ în care va locui dreptatea (vezi Isaia 1:21) şi Dumnezeu va domni pe vecie.
Între timp, ne red edi căm slujirii lui Cristos şi oamenilor şi ne supunem bucuroşi viaŃa
noastră autorităŃii Sale. (Marcu 14:62; Evrei 9:28; Marcu 13:10; Fapte 1:8-11; Matei 28:20;
Marcu 13:21-23; Ioan 2:18; 4:1-3; Luca 12:32; Apoc. 21:1-5; 2 Petru 3:13; Matei 28:18)

Concluzie

Prin urmare, în lumina acestei credinŃe şi hotărâri a noastre, ne angajăm într-un legământ
solemn cu Dumnezeu şi unul cu celălalt să ne rugăm, să planificăm şi să lucrăm împreună
pentru evanghelizarea întregii lumi. Îi chemăm şi pe alŃii să ni se alăture. Fie ca Domnul să
ne ajute prin harul Său şi spre gloria Lui să fim credincioşi acestui legământ al nostru. Amin,
Aleluia!