Sunteți pe pagina 1din 8

FIZICA

1. – sistem termodinamic : Sistem termodinamic - Wikipedia


: Termodinamică - Wikipedia
În cadrul termodinamicii se studiază sistemele termodinamice, reprezentate
prin corpuri care se pot găsi în interacțiune mecanică, termică, electrică, magnetică,
chimică și difuzională atât între ele, cât și cu mediul înconjurător.

Prin sistem termodinamic se înțelege un corp, o parte a unui corp sau un grup de corpuri,
delimitat de restul corpurilor care îl înconjoară printr-o suprafață de control prin care sistemul
poate să efectueze un schimb de energie (sub formă de căldura Q sau de lucru mecanic L) și de
substanță. Celelalte corpuri, ce sunt în afara suprafeței de control, se consideră a fi mediul
exterior sau mediul ambiant.
Sistemele termodinamice sunt sisteme macroscopice, compuse dintr-un număr foarte mare de
particule (intuitiv, molecule) în continuă mișcare, care interacționează permanent între ele.
Dimensiunile unui sistem sunt mult mai mari decât ale componentelor sale, astfel că în cadrul lor
sunt valabile legile statistice, în special media. Pentru definirea unui sistem trebuie
precizate limitele sale, care pot fi reale, de exemplu pereții unui vas în care se găsește un gaz,
sau imaginare, de exemplu secțiuni printr-o conductă. Tot ce se află în afara acestor limite este
considerat mediu înconjurător.

 Se numește sistem adiabatic un sistem care nu poate schimba cu mediul


înconjurător energie sub formă de căldură.
 Se numește sistem izolat un sistem care nu poate schimba cu mediul înconjurător
energie nici sub formă de căldură, nici sub formă de lucru mecanic.
 Se numește sistem închis un sistem care nu interacționează cu alte sisteme, cu
"exteriorul"; în particular, un sistem în care se găsesc mereu aceleași componente
(particule). Un exemplu este cilindrul unui motor cu aprindere prin scânteie în
perioada când supapele de admisie și evacuare sunt închise.
 Se numește sistem deschis un sistem care interacționează cu alte sisteme, cu
"exteriorul"; în particular, un sistem prin limitele (marginile) căruia poate avea loc un
schimb de substanță. Un exemplu de sistem deschis este o turbină cu abur.

– proces termodinamic: Procese termodinamice (rasfoiesc.com)

: Procesul termodinamic – SmartUmf

Procese termodinamice

Procesul termodinamic este orice modificare care se produce in sistem ca urmare a variatiei in


timp a cel putin unuia din parametrii de stare. Procesul termodinamic este echivalent cu o
transformare de stare.

Clasificarea proceselor termodinamice se poate face dupa mai multe criterii:

a)     dupa marimea variatiei parametrilor de stare:

- procese elementare – cu o variatie foarte mica a parametrilor de stare;

- procese finite – cel putin unul dintre parametrii de stare sufera o variatie relativ mare;
b)     dupa natura starilor intermediare:

- procese cvasistatice – au loc cu viteza foarte mica astfel, incat orice stare intermediara se poate
considera o stare de echilibru;

- procese necvasistatice  – decurg cu viteza mare, iar starile intermediare sunt diferite de starile de
echilibru.

c)     dupa sensul procesului:

- procese reversibile -  daca se schimba sensul de variatie al parametrilor de stare,    sistemul trece
prin aceleasi stari intermediare ca in procesul direct;

- procese ireversibile  - procesele a caror revenire in starea initiala se face obligatoriu prin cu totul
alte stari intermediare ca in procesul direct.

d)    dupa parametrul de stare care ramane constant:

- proces izoterm    - cu T = const., ecuatia procesului fiind: pV = const.;

- proces izocor

    - cu V = const., ecuatia procesului fiind: p/T = const.;

- proces izobar    - cu p = const., ecuatia procesului fiind: V/T = const.;

- proces adiabatic - nu exista schimb de caldura cu mediul inconjurator (Q=0), ecuatia procesului
fiind: pVg = const. (g - coeficient adiabatic);

-proces politrop  - energia schimbata este constanta.

e)    dupa distinctia intre starile finale si initiale:

procese inchise (ciclice) starea finala si cea initiala coincid;

- procese deschise - starea finala si cea initiala nu coincid.

Tipuri de procese termodinamice reprezentate in coordonate Clapeyron (p,V) sunt schitate in figura
1.1.
Fig.1.1.  Procese termodinamice: (a) reversibil; (b) ireversibil; (c) izoterm;

(d) izobar; (e) izocor; (e) ciclic.

Procesele din sistemele biologice, care sunt sisteme deschise, se pot desfasura numai daca exista
schimburi permanente (alimentatie, respiratie, informatie etc) cu mediul exterior.

2. Principiul 1 al termodinamicii : Principiul întâi al termodinamicii - Wikipedia

Principiul întâi al termodinamicii | Math Wiki | Fandom


(wikia.org)
Principiul întâi al termodinamicii constituie o particularizare a legii conservării energiei la
procesele în care intervine mișcarea termică a materiei, adică mișcarea dezordonată a unui
număr mare de particule (atomi, molecule etc.).

Primul principiu al termodinamicii a fost o formă precursoare legii conservării energiei la


procesele în care intervine mișcarea termică a materiei. Acest principiu a fost enunțat pentru
prima dată de către Robert Mayer în 1842. La baza enunțului său a stat observația experimentală
că lucrul mecanic se poate transforma în căldură și invers.
Transformări ale lucrului mecanic în căldură se întâlnesc în toate fenomenele de frecare între
corpuri, la comprimarea și dilatarea gazelor, la transformarea lucrului mecanic în energie
electrică și apoi în căldură prin efect Joule etc. Transformarea directă a căldurii în lucru
mecanic se realizează prin intermediul mașinilor termice. Dacă se consideră un sistem
adiabatic, adică între sistem și mediul înconjurător să nu aibă loc schimb de căldură, atunci
starea unui astfel de sistem se poate schimba prin efectuarea unui lucru mecanic asupra sa
de către mediul înconjurător și invers. În acest caz primul principiu poate fi scris sub forma
Dacă se consideră schimbarea stării unui sistem neadiabatic atunci, în general, lucrul
mecanic  efectuat asupra sistemului nu va fi egal cu variația energiei sale interne. În
acest caz are loc și un schimb de căldură între sistem și mediul înconjurător, astfel încât
primul principiu al termodinamicii (care exprimă legea conservării energiei) se exprimă
prin relația:
sau
Din această relație rezultă că variația energiei interne a sistemului este egală cu
diferența dintre cantitatea de căldură schimbată de sistem cu mediul înconjurător
și lucrul mecanic efectuat asupra sistemului (sau de către sistem către exterior).
Pentru schimbările infinitezimale, primul principiu se scrie sub forma:
În cadrul calculelor se face următoarea convenție: căldura este pozitivă dacă
este primită de sistem din exterior și negativă dacă este cedată de sistem
exteriorului; lucrul mecanic este pozitiv dacă este efectuat de sistem asupra
exteriorului și negativ dacă este efectuat de exterior asupra sistemului.
Această convenție este, ca orice convenție, arbitrară și la locul ei poate fi
aleasă o alta. Forma descrisă permite ca la mașinile termice
motoare mărimile care definesc randamentul termic să aibă valori pozitive.
O consecință a primului principiu este aceea că este imposibil să funcționeze
un perpetuum mobile de speța întâi (prin perpetuum mobile de speța întâi se
înțelege un sistem termodinamic capabil să furnizeze lucru mecanic
exteriorului fără a primi o energie echivalentă sub formă de căldură din
exterior). Să considerăm în acest scop un sistem ce suferă o transformare
ciclică, adică o transformare în care starea finală coincide cu starea inițială.
Energia internă fiind o mărime de stare, variația ei într-o astfel de
transformare este nulă, ceea ce conduce la:
sau
ceea ce în conformitate cu convenția stabilită impune ca sistemul să
primească căldura de la exterior pentru a putea efectua lucrul
mecanic asupra acestuia.
În cazul unei pile galvanice sau celule de concentrație in ecuația
primului principiu lucrul care apare este de natură electrică fiind
produsul intre tensiunea la borne și sarcina electrică elementară
deoarece pila debitează curent electric în circuitul exterior. Pilele
galvanice (inclusiv cele de concentrație) transformă căldura în lucru
electric (curent electric).
În concluzie, alte formulări ale principiului întâi ale termodinamicii
sunt:

 Nu se poate realiza o mașină termică care să


producă lucru mecanic fără a consuma o cantitate
echivalentă de căldură. O astfel de mașină care ar
produce lucru mecanic continuu fără să consume
căldură în cantitate echivalentă a primit numele
de perpetuum mobile de ordinul I (sau de speța I).
 Perpetuum mobile de speța I este imposibil.
 Căldura se poate transforma în lucru mecanic sau poate
fi obținută prin transformarea lucrului
mecanic întotdeauna cu respectarea raportului de
echivalență: 1 Kcal = 427 Kgfm.
 Nu se poate realiza o mașină care să
producă energie de o anumită formă fără a consuma o
cantitate echivalentă de energie de o altă formă. Acest
enunt afirmă de fapt imposibilitatea creării energiei.
 Nu se poate realiza o mașină care să
consume energie fără a ceda în exterior o cantitate
echivalentă de altă formă de energie. Acest enunț afirmă
imposibilitatea distrugerii sau dispariției energiei.

Coeficientii calorici: Coeficienți calorici | Memorator fizică liceu (wordpress.com)


Coeficienții calorici reprezintă mărimile fizice care
caracterizează schimbul de căldură dintre sistemele
termodinamice.
1) Capacitatea calorică – reprezintă mărimea fizică ce
caracterizează cantitatea de căldură necesară sistemului
termodinamic pentru a-și varia temperatura cu un grad.
Sistemul termodinamic poate reprezenta un calorimetru
sa un vas, o incintă adiabatică în care schimbul de căldură
este permis doar între corpurile introduse.

În cazul vaselor de lucru, capacitatea calorică este înscrisă


deobicei din fabricația acestora.

2) Căldura specifică – reprezintă mărimea fizică scalară ce


caracterizează căldura necesară unității de masă a
substanței pentru a-și varia temperatura cu un grad.

Căldurile specifice pot avea valori diferite pentru aceași


substanță dacă aceasta se găsește în stări de agregare
diferite.

3) Căldura molară – reprezintă mărimea


fizică ce caracterizează căldura necesară unui mol de
substanță pentru a-și varia temperatura cu un grad.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Căldurile specifice, ca și căldurile morale sunt mărimi


caracteristice substanțelor sunt calculate ș ise găsesc în
tabele speciale.

Valorile căldurilor specifice și ale căldurilor molare pot


avea: valori diferite, pentru aceași substanță în funcței de
procesul termodinamci pe care îl suferă sistemul respectiv.

Relația de legătură între acestea o reprezintă relația lui


Robert Mayer:

4) Căldura latentă – reprezintă mărimea fizică ce


caracterizează căldura necesară unității de masă a
substanței pentru a trece dintr-o stare de agregare în altă
stare de agregare.
Observație: trecerea dintr-o stare de agregare în altă stare
de agregare numită și schimbare de fază are loc pentru
fiecare substanță la o anumită temperatură.

 Cât timp are loc schimbarea de fază, temperatura


substanței respective NU se modifică

Pentru aceași substanță:

Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

5) Puterea calorică – reprezintă mărimea fizică ce


caracterizează căldura degajată de unitatea de masă a unui
combustibil

S-ar putea să vă placă și