VOINTA

1. Vointa ca modalitate superioara de autoreglaj verbal

2. Structura si fazele actelor voluntare
3. Calitatile vointei

I. Vointa ca modalitate superioara dde autoreglaj verbal

a) Definitia - Vointa se defineste ca proces psihic complex de reglaj superior, realizat
prin mijloace verbale si constand in actiuni de mobilizare si concentrare a energiei
psihonervoase in vederea biruirii obstacolelor si atingerii scopurilor constient stabilite.
b) Ipostazele reglajului voluntar - se manifesta ca initiere si sustinere a actiunilor si
activitatilor si ca frana, ca diminuare, ca amanare. Si intr-un caz si altul este necesar efortul
voluntar.
c) Efortul voluntar - nu se identifica cu incordarea musculara desi in activitatile fizice
aceasta este o componenta necesara a depasirii obstacolelor, daca este inclus in mecanismele
reglajului voluntar.
1 - Definitie (acceptiune psihologica)
Efortul voluntar - ca modalitate subiectiva a vointei - exprima caracteristica specifica
cea mai importanta a vointei prin care se deosebeste de toate celelalte procese psihice. El consta
intr-o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale prin intermediul mecanismelor
verbale. Din punct de vedere neurofunctional.
2. Proprietati :
• Focalizarea in directia unica a scopului (acceptiunea neurofiziologica a efortului
voluntar) Efortul voluntar - din punct de vedere neurofunctional - reprezinta o
organizare acativitatii nervoase in jurul unui centru dominant care exprima, in plan
psihic, scopul actiunii.
• Trairea lui ca stare de incordare si de unificare a resurselor interne
• Adecvarea la obstacol
3. Deosebirile dintre efortul voluntar si incordarea musculara
d) Acceptiunea psihologica a obstacolului (obstacolul ca fenomen de relatie)
e) Raporturi efort voluntar - obstacol (ca reflectare a calitatii reglajului voluntar)
 1. Concordanta
2. Discordante (subaprecierea si supraaprecierea obstacolului ca deficiente ale reglajului
voluntar)
f) Specilizarea efortului voluntar (dupa natura psihica a activitatii predominante)
g) Vointa in S.P.U - relatii cu alte procese psihice : gandirea, imaginatia, perceptia,
memoria, atentia, deprinderile, afectivitatea.
II. Structura si fazele actelor voluntare
a) Clasificarea actiunilor dupa gradul de complexitate, specificul reglajului voluntar
b) Fazele actelor voluntare
1. Actulizarea motivelor care genereaza anumite scopuri si orientarea preliminara
inspre ele :
• Orientarea spre scop
• Aparitia intentiei
• Construire planului mental al actiunii
2) Lupta motivelor si deliberarea ca proces fundamental al alegerii
3) Luarea hotararii ca rezultat al unui proces decizional :
• Descrierea procesului decizional in situatii de incertitudine
I. Implicarea personala si trairea afectiva a situatiilor proiectate
II. Exprimarea trasaturilor de personalitate in procesul deciziei : nivelul de aspiratie,
temperamentul, dorinta de succes si teama de esec, sistemul de valori personale, calitatile vointei
4) Executarea hotararii :
• Continutul psihologic si conditiile de realizare
• Particularitati dupa gradul de complexitate a actiunii
• Verificarea rezultatelor si formularea concluziilor
c) efortul de vointa si fazele actului voluntar : aprecieri cantitative
III. Calitatile vointei :
• Expresie a capacitatii de efort voluntar
• Enumerarea si descrierea cuplurilor de calitati opuse
a) Puterea vointei - se exprima in intensitatea efeortului prin care subiectul,
confruntandu-se cu obstacole importante isi urmareste scopurile.
b) Slabiciunea vointei - inseamna imposibilitatea de a realiza efertul voluntar cerut, chiar
daca cel in cauza este constient de importanta acestui fapt pentru sine si pentru cei din jur.
c) Perseveranta vointei - presupune realizarea efortului voluntar o perioada indelungata
de timp, chiar si in conditiile in care aparent n-ar fi posibila continuarea activitatii
d) Incapatanarea vointei - se exprima in tendinta constanta de a lua hotarari pe baza
chibzuintei proprii, de a cunoaste cat mai profund conditiile activitatii, a consecintelor si
responsabilitatilor personale pentru ele.
e) Independenta vointei- se exprima in tendinta de a lua hotarari pe baza chibzuintei
proprii, de a cunoaste cat mai profund conditiile activitatii, a consecintelor si responsabilitatilor
personale pentru ele.
f) Sugestibilitatea vointei - adica adoptarea necritica a influentelor exterioare cu
anihilarea propriei pozitii si diminuarea implicarii si responsabilitatii personale.
g) Promptitudinea vointei - consta in rapiditatea cu care omul delibereaza intr-o situatie
complexa si urgenta si adopta hotararea cea mai potrivita.
h) Tergiversarea/nehotararea vointei - care se manifesta ca oscilatii indelungate si
nejustificate intre mai multe motive, scopuri, cai, mijloace etc.