Totul incepe intr-o zi in care stapanea impunator intregul cer lasandu-si

razele luminoase sa atinga pamantul.Aceasta zi era 1 iunie, ziua copilului

iar datorita acestei ocazii, in curtea tanarului Andrei, parintii sai il surprind
cu un cadou.
-Andrei, fiule, vino aici!il striga tatal sau. Baiatul nu intarziase sa apara si
se arata foarte bucuros.Andrei isi saluta parintii politicos.
-La multi ani, dragul nostru! Acesta este pentru tine; mama lui ii inmana o
cutie destul de mare in comparatie cu mainile micutului.
-Multumesc mami si tati! Exclama baiatul cu zambetul pana la urechi si
sarind continuu de extaz.
Andrei deschide cutia neglijent, aproape rupand-o datorita fericirii ce se
instala in corpul lui. In cutie se afla o drona: mare, alba, cu o camera ce se
parea sa se roteasca in toate directiile si o telecomanda pentru a putea fi
controlata. Era fix ceea ce Andrei isi dorea. Le mai multumi odata parintilor
sai si o aprinde.
Din plasticul alb iesi o voce robotica dar totusi prietenoasa “buna ziua” ce I
se adresa lui Andrei. Baiatul era surprins.
A mai ramas cu tatal sau sa ii arate cum se foloseste.
Dupa cateva zeci de minute bune Andrei ii spune tatalui sau ca a inteles
cum sa se joace cu ea si ca ar fi timpul sa il lase singur. Tatal lui aproba.
Baietelul totusi putin incurcat fara ajutorul tatalui sau ridica drona spre
cerul albastru ea parca lundu-i locul soarelui care trona linistit. Andrei o
plimba prin toata curtea si filma tot ce prindea: a filmat-o pe pisicuta Fifi
cum se gudura de iarba cruda, filmase copacul magnloie de care mama lui
il ingrijea cu o dragoste de nedescris, reusise chiar sa isi si “spioneze”
vecinul Marius, care de altfel era si prietenul sau si avea sa-l cheme mai
tarziu pentru a se juca impreuna cu drona.
Andrei era incantat pana peste urechi.
Dintr-o data, din cerul senin totul s-a intunecat. Mingia uriasa de foc s-a
ascuns intre norii suparati iar vantul care abia adia acum se transforma
intr-o mica rafala. Baiatul inca isi zbura drona, voia sa filmeze si cum se
vede ploaia ce stia ca va urma.
O singura suflare mai tare a vantului furios iar Andrei pierde echilibrul
dronei. Mica jucarie parca joaca in aerul rece ducandu-se in voia lui dintr-o
parte si in alta pana cand ajunge pe pamant. Dar oare, pe ce pamant
ajunge? Drona nu se mai afla in curtea lui Andrei.
Trecusera deja cateva minute bune in care jucaria inteligenta era stinsa,
insa, ca printr-o ultima farama de putere scoate acelas sunet cu care se
“trezise” in curtea baiatului: “buna ziua”, doar ca acum nu mai avea cui sa I
se adreseze.
-Unde sunt? Isi spuse plasticul alb parca tocmai insufletit. Aceasta nu este
curte baiatului blond de azi de dimineata.
Drona se uita in jurul sau cu camera sa pe care o folosea precum un ochi.
-Nimic nu imi este cunoscut, suspina ea.
O sclipire ii trecuse prin lentila camerei, pesemne ca avea o idee.
Jucaria dadea dovada de inteligenta prin faptul ca deja cauta prin memoria
sa filmarile facute de Andrei.Nu erau foarte clare, pisica Fifi nu semana
deloc cu o pisica ci mai mult cu un ghem urias gri pe iarba, prietenul lui
Andrei se vedea sters, insa, un singur lucru era capturat bine in imagini si
anume pomul magnolie al mamei baiatului.
-Hmm, acum oare cum sa ajung eu acasa?
Repede aparu o a doua sclipire in lentila acesteia. Fiindca era o jucarie
inteligenta, avea GPS incorporat, asa ca, numaidecat ii trimite lui Andrei un
semnal pentru a o putea directiona inapoi spre casa.
Imediat primi semnul ca baiatul a vazut pe telecomanda unde se afla.
Intr-o secunda simte cum I se misca rotitele si se ridica de la sol. Acum
domina dinou inaltul cerului, acum iar senin.
Aparent, drona se afla aproape fiindca doar dupa cateva minute de zbor a
ajuns iar in curtea baiatului, unde a vazut si pomul plin de flori roz, care ia
salvat viata de jucarie.
-Tata imi pare rau ca am pierdut drona, se scuza baiatul.
-Nu este nimic, nu a fost vina ta, se mai intampla, bate vantul tare
cateodata.
Drona acum aflata pe iarba uda se uita la cei doi care pareau ca doi uriasi
prin obiectivul sau.
Seara se lasase linistita,iar drona se aflat in spatiul special de joaca al lui
Andrei.
Se aude o voce suava in suieratul vantului.
-Bine ai venit inapoi, nu am avut ocazia sa iti spun, ei nu trebuie sa stie ca
putem vorbi.
Drona isi indrepta obiectivul spre locul unde se auzea vocea. Era chiar
magnolia.
-Multumesc, nu as fi putut fara ajutorul florilor tale care au iesit in evidenta.
Chiar sunt frumoase, multumi drona pomului.
-Iti multumesc si eu pentru cuvintele frumoase. Cand vei mai avea nevoie
de ajutor, eu sunt aici, la fel si pisicuta Fifi, chiar daca pare aroganta.
Drona sclipi in semn de apreciere iar apoi se lasa linistea peste ei urmand
ca urmatoarea si urmatoarea si tot restul zilelor Drona, pomul Magnolie si
Andrei sa aiba peripetii.