Foamea mare și pe timp îndelungat, duce la consumarea de produse alterate, putrezite, sau chiar la

pierderea eticii (se mănâncă chiar și carne de om).[1]

Foamea se face remarcată și la demografia teritoriilor respective. S-a constatat că perioadele de

foamete mai îndelungate, duc la reducerea copiilor de gen feminin. Demografii și istoricii cercetând
aceste tendințe, au ajuns la concluzia că unii părinți preferă copii băieți. Alți cercetători cred în
producerea de procese biologice (amenoree).

Populația înfometată are tendința de a-și vinde uneltele, animalele, pământurile. Prin aceste măsuri,
pe perioada scurtă o duc mai bine, dar pe timp îndelungat și-au slăbit puterea de supraviețuire. În
Etiopia, familiile lovite de soarta foametei din anii 1984-1985, nici până în ziua de azi nu au ajuns
nivelul de trai pe care l-au avut înainte. Un studiu medical-statistic în Occident (Olanda) sugerează
că adulții care în timpul copilăriei au trecut prin perioade de foamete sunt mai susceptibili de a suferi
în decursul vieții ulterioare de maladii grave. Alte studii au demonstrat că și condițiile de igienă
alimentară (calitatea și varietatea alimentației) au efecte importante asupra calității fizice și
intelectuale ale unei generații: copii născuți în familiile sărace, sau care nu le pot asigura din alte
motive decât sărăcia o alimentație echilibrată și sănătoasă, au la vârstă adultă o capacitate
intelectuală mai redusă decât copii care beneficiază de ele.[2] Este un fapt atestat și că privarea totală
și îndelungată de alimentație, cum are loc de exemplu cu ocazia unei "greve a foamei" îndelungate,
produce o deteriorare ireversibilă a sănătății individului supus unui astfel de regim, asta în ciuda
unei rezistențe înnăscute remarcabile a individului speciei umane la astfel de vicisitudini (cei mai
favorizați din punct de vedere biologic dintre oameni, pot supraviețui chiar și un an complet fără să
consume nici un fel de aliment, dar furnizându-li-se aportul hidric (de apă)[3][4]).