Parlamentul European,

–   având în vedere declarația primului summit mondial privind securitatea alimentară, organizat de
FAO în perioada 13-17 noiembrie 1999,

–   având în vedere declarația summit-ului mondial privind securitatea alimentară, adoptată de către
membrii FAO la 16 noiembrie 2009,

–   având în vedere Evaluarea internațională a cunoștințelor, științei și tehnologiei agricole pentru

dezvoltare (IAASTD) a Organizației Națiunilor Unite, care a fost inițiată de FAO și de Banca
Mondială și realizată de PNUD, PNUM, OMS și UNESCO și care a oferit guvernelor
recomandări detaliate privind modalitățile de consolidare a sistemelor agricole sustenabile și de
eradicare a foametei și a sărăciei,

–   având în vedere articolul apărut recent în publicația „Nature”, semnat de oameni de știință de
prestigiu și intitulat „Un spațiu de manevră sigur pentru umanitate”, care cuantifică limitele
mondiale pentru sistemele de producție nesustenabile, inclusiv consecințele schimbărilor
climatice, ale pierderii biodiversității, ale ciclurilor de azot și fosfor și ale gestionării apei,

–   având în vedere implicațiile tendințelor mondiale în ceea ce privește obiceiurile alimentare pentru
schimbările climatice, sănătatea publică și securitatea alimentară globală, după cum sunt
prezentate în Studiul Parlamentului privind resursele naturale (IP/A/STOA/IC/2008-180),

–   având în vedere angajamentul UE în ceea ce privește coerența politicii pentru dezvoltare, care
presupune că nicio măsură din alt domeniu politic nu contravine obiectivelor de dezvoltare
(Consensul european privind dezvoltarea, 2005; Tratatul de la Lisabona),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A. întrucât la summit-ul mondial dedicat alimentației din 1996, reprezentanții a 185 de state s-au
angajat să reducă la jumătate numărul persoanelor care suferă de foamete, până în 2015; întrucât
peste 40 de milioane de oameni mor de inaniție anual; întrucât micii agricultori de familie,
ciobanii și lucrătorii rurali reprezintă peste jumătate din populația mondială și sunt principalele
victime ale foametei;

B.  întrucât, în loc să scadă, numărul persoanelor afectate de foamete la nivel mondial a fost estimat
de FAO ca depășind un miliard în 2009, dintr-o populație mondială de șase miliarde, iar planeta,
în estimarea FAO, ar putea hrăni în momentul de față 12 miliarde de oameni;

C. întrucât în declarația finală a summit-ului dedicat problemelor alimentare din 2009 nici nu se
analizează suficient motivele pentru care foametea nu a fost eradicată și nici nu se fac propuneri
concrete privind accelerarea combaterii foametei, ci numai se fixează un nou termen de realizare
a eradicării foametei pentru 2025;

D. întrucât scăderea globală a investițiilor publice în agricultură și în dezvoltarea rurală din ultimii
10 ani a slăbit aprovizionarea alimentară stabilă la nivel mondial, în timp ce investițiile
comerciale în producția orientată către export au fost adesea făcute în detrimentul aprovizionării
cu produse alimentare domestice;
E.  întrucât subvențiile pentru exporturi și ajutoarele alimentare din UE și SUA au constituit
principala cauză de distrugere a mijloacelor de subzistență rurale și a fermelor mici de
subzistență din țările în curs de dezvoltare și, astfel, milioane de familii au rămas fără terenuri și
fără acces sigur la hrană sau la un venit suficient pentru a-și asigura hrana;

F.  întrucât a crescut proporția de teren defrișat, precum și resursele utilizate pentru producția
destinată hranei animalelor, cărnii și biomasei pentru biocarburanți, ceea ce a contribuit
considerabil la fluctuații mari ale prețurilor produselor alimentare și a încurajat speculațiile la
nivel mondial în domeniul mărfurilor agricole;

G. întrucât, în ultimele decenii, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Organizația

Mondială a Comerțului au impus țărilor în curs de dezvoltare măsuri de liberalizare a
comerțului, care au amplificat concurența neloială în domeniul agriculturii, în detrimentul
aprovizionării cu produse locale și al sistemelor de cultivare sustenabilă;

H. întrucât raportul Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice prevede o

deteriorare a capacităților și producției agricole în majoritatea țărilor sub-sahariene;

I.   întrucât schimbările climatice au un impact major asupra activităților agricole, de exemplu

obținerea unor recolte scăzute datorită lipsei apei, îngreunând aceste activități, mai ales în cele
mai sărace țări;

1.  reafirmă faptul că accesul la hrană suficientă și sănătoasă este un drept fundamental de bază care
face parte din Declarația Universală a drepturilor Omului și trebuie protejat prin intermediul
acțiunilor comune ale guvernelor, organismelor internaționale și ale altor entități corporatiste;
subliniază că neîndeplinirea sau negarea acestui drept trebuie să fie considerată drept o încălcare
a acestui drept universal;

2.  consideră că o luptă adevărată împotriva foametei necesită stabilirea unor politici cuprinzătoare,
inclusiv agricultura, dezvoltarea rurală și pescuitul, care să consolideze cultivarea sustenabilă și
sisteme de aprovizionare alimentară sustenabile, astfel încât să mărească capacitatea țărilor în
curs de dezvoltare de a-și hrăni populația, în loc de a-și pune în pericol aprovizionarea internă cu
produse alimentare cu importuri ieftine; dacă este nevoie, țărilor în curs de dezvoltare trebuie să
li se permită să-și majoreze tarifele la importuri sau să-și limiteze exporturile mărfurilor agricole,
fără a influența negativ țările importatoare de produse alimentare;

3.  consideră că lupta împotriva foametei trebuie să plece de la recunoașterea dreptului la

suveranitate alimentară, definit drept capacitatea unei țări sau a unei regiuni de a-și implementa
democratic propriile politici, priorități și strategii care vizează protejarea mijloacelor de trai și a
drepturilor sociale, economice și culturale ale populației și că aceste principii ar trebui să
prevaleze asupra liberalizării comerțului, dereglementării și privatizării, fără să afecteze negativ
țările importatoare de produse alimentare;

4.  salută acordul general al summit-ului privind alimentația prin care micii fermieri reprezintă
elementul cheie în combaterea foametei și a sărăciei și solicită ca această concluzie să fie
reflectată în mod adecvat în viitoarele politici ale UE dedicate dezvoltării, agriculturii,
pescuitului și comerțului; insistă, totodată, ca firmele mici din domeniul pescuitului să aibă
potențialul de a contribui la siguranța alimentară în zonele de coastă;
5.  salută reforma care are loc la nivelul Comitetului pentru siguranța alimentară mondială (CSAM)
și îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să se angajeze plenar într-o cooperare înnoită
și pe deplin incluzivă a tuturor părților implicate, pentru a învinge foametea și sărăcia;

6.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu achizițiile de teren agricol pe care le fac în
momentul de față investitorii străini, mai ales în Africa, proces adesea susținut în secret de către
guverne și care riscă să submineze siguranța alimentară locală; atrage atenția asupra
consecințelor pe termen lung ale acestui proces, din perspectiva administrării nesustenabile a
terenului și a lipsei accesului la resursele alimentare domestice; este, totodată, îngrijorat de
măsura în care UE și alte state care pescuiesc în larg capătă acces la stocurile de pește al țărilor
în curs de dezvoltare, ceea ce ar putea conduce la pescuit excesiv, fapt care poate compromite
grav rezervele de pește de pe piețele țărilor respective;

7.  îndeamnă FAO și statele membre să prevină aceste consecințe negative ale achiziției de terenuri
agricole, cum ar fi exproprierea micilor fermieri, folosirea nesustenabilă a terenurilor și apelor,
revoltele sociale datorate crizelor de produse alimentare, și să depună eforturi în vederea unor
norme și inițiative legislative comune, recunoscând dreptul populației locale și a statelor
individuale de a controla terenurile agricole și alte resurse naturale esențiale pentru asigurarea
siguranței lor alimentare;

8.  invită Comisia să facă o evaluare de impact completă, care să includă implicațiile în plan extern
ale politicilor și programelor UE din politica agricolă comună, din domeniul pescuitului, al
dezvoltării și comerțului, și a „mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele
alimentare în țările în curs de dezvoltare”, pentru a elabora o abordare politică coerentă și
sustenabilă a securității alimentare mondiale și pentru a crește coerența politicii pentru
dezvoltare;

9.  îndeamnă Comisia și statele membre să includă în viitoarele negocieri de la Copenhaga

mecanisme financiare echitabile, precum și conceptul de partajare a costurilor induse de
adaptările climatice, acordând o atenție specială transformării ajutorului inevitabil pentru
practicile agricole care protejează mediul într-un instrument coerent de combatere a foametei,
concentrându-se asupra nevoilor fermierilor mici și a celor săraci din zonele de sud;

10. îndeamnă Comisia și Consiliul să abandoneze toate formele vizibile și invizibile de subvenții

pentru export, care au dovedit că au condus la creșterea foamei și a sărăciei;

11. îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze ajutorul pentru dezvoltare pentru a diminua
dependența micilor fermieri de combustibilii organici, de produse agrochimice cum ar fi
îngrășămintele artificiale și pesticidele, precum și a varietăților de semințe care necesită
asemenea produse și care sunt protejate prin drepturi exclusive de proprietate intelectuală; în
plus, sugerează stabilizarea sistemelor locale și regionale de cultivare a terenurilor care au la
bază practici agricole sustenabile și care furnizează rezerve de hrană strategice chiar în țările în
curs de dezvoltare respective;

12. îndeamnă Comisia și statele membre să mărească proporția ajutorului pentru dezvoltare destinat
dezvoltării rurale și agriculturii și să combată speculațiile financiare care au ca obiect mărfurile
alimentare;

13. subliniază necesitatea unor eforturi comune noi care să combine lupta împotriva foametei cu
eforturile necesare diminuării gazelor cu efect de seră, precum și adaptării la schimbările
 climatice, precum și necesitatea adoptării unor măsuri coordonate împotriva scăderii în
continuare a fertilității solului și a biodiversității, în calitate de componente esențiale ale
sistemelor de producție alimentară, a creșterii eficienței globale și a reducerii pierderilor în
lanțurile alimentare globale, a promovării abordărilor agro-ecologice pentru agricultura cu un
nivel scăzut de investiții, a exploatării agro-forestiere ecologice și a îmbunătățirii accesului la
piețele locale;

14. face apel la FAO, la guvernele statelor membre și la Comisia Europeană să respecte

recomandările făcute de evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru
dezvoltare (IAASTD), cu privire la înlocuirea conceptelor de transfer al tehnologiilor de sus în
jos (top-down transfer-of-technology) cu conceptul participării ascendente (bottom-up
participatory) și cel al inovațiilor centrate pe agricultori;

15. hotărăște să înființeze în interiorul Parlamentului European unui grup de lucru la nivel înalt,
dedicat contribuției UE la realizarea securității alimentare mondiale, care are sarcina de a decide
punctele de acțiune comună în fața marilor provocări, așa cum au fost definite de către Comisie,
în domeniile agriculturii, pescuitului și dezvoltării rurale sustenabile, și anume, schimbările
climatice, scăderea biodiversității, gestionarea sustenabilă a apelor și solului și energia