Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2.1. Obiective:
După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
clasificaţi activele imobilizate;
înţelegeţi şi explicaţi regulile de bază ale evaluării;
înregistraţi amortizarea folosind diferitele metode de amortizare;
înregistraţi principalele operaţiuni privind activele imobilizate.
1
Contabilitate financiară
1
D.Mateş, D. Matiş, D. Cotleţ, C. Pereş, A.Domil, A.Dumitrescu, M.Şteţ, Contabilitatea financiară a entităţilor
economice, Editura Mirton, Timişoara, 2006, pag. 115
2
Contabilitate financiară
- cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional, ca fiind legate de fabricarea
imobilizărilor.
Cheltuielile ulterioare evaluării iniţiale a imobilizărilor corporale sau necorporale, după
cumpărarea sau finalizarea acestora se vor înregistra în conturile de cheltuieli curente ale perioadei în care
sunt efectuate.
De exemplu, cheltuielile cu reparaţiile efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării
utilizării continue a acestora, reprezintă cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate.
Evaluarea la ieşire a imobilizărilor se realizează utilizând valoarea lor de intrare. Cu această
ocazie trebuie înregistrate câştigurile sau pierderile ce apar odată cu ieşirea activelor imobilizate.
Evaluarea la data întocmirii situaţiilor financiare
Activele imobilizate trebuie prezentate în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate de valoare.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor
activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi:
- ajustări permanente denumite amortizare
- ajustări provizorii denumite ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare.
Evaluarea la valorile minime nu se mai continuă atunci când nu mai sunt evidente motivele
pentru care au fost făcute ajustările respective.
În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile care aplică tratamentul contabil de
bază, au în vedere faptul că ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare trebuie înregistrată în
bilanţ la valoarea de intrare (cost de achiziţie sau cost de producţie) mai puţin amortizarea cumulată
aferentă şi mai puţin pierderile din deprecieri cumulate.
Recunoaşterea este procesul încorporării în bilanţ sau contul de profit sau pierdere a unui
element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite în Cadrul general.
Tratamentul contabil alternativ permite entităţilor să opteze pentru regula potrivit căreia ulterior
recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală, trebuie înregistrată în bilanţ la valoarea
reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul evaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară
cumulată aferentă şi ajustările pentru deprecierile sau pierderile de valoare cumulate ulterior.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate în aşa fel încât valoarea contabilă (valoarea
de intrare) să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la
data bilanţului. Valoarea rezultată din reevaluare se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
În aceste cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia,
determinată în urma reevaluării.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă la data bilanţului, fiind
determinată pe baza unei evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi, membri ai unui organism
profesional din domeniu, recunoscut atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita
reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de
costuri şi valori calculate la date diferite.
3
Contabilitate financiară
4
Contabilitate financiară
5
Contabilitate financiară
6
Contabilitate financiară
au fost cedate sau distruse de calamităţi. SFD evidenţiază producţia neterminată de imobilizări corporale, sau
producţie de imobilizări finalizată dar nerecepţionată.
Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”, este un cont de activ. Pe debitul
contului se înregistrează valoarea avansurile acordate furnizorilor de imobilizări şi pe creditul
contului se înregistrează decontarea acestora cu furnizorii. SFD reprezintă avansuri acordate
furnizorilor de imobilizări corporale, nedecontate.
7
Contabilitate financiară
8
Contabilitate financiară
Cota de amortizare se determină făcând raportul dintre 100 şi durata de utilizare a activului
imobilizat.
2
Ineovan F. şi Domil A., “Contabilitate financiară. Concepte teoretice şi aplicaţii practice”, Ed Solness, Timişoara,
2011
3
Belverd E. Needles. Jr., Henry R. Anderson, James C. Caldwel „Principii de bază ale contabilităţii” Ediţia a 5- a
Ed. Arc 2000.
9
Contabilitate financiară
De exemplu, la o durată de utilizare de 10 ani, cota de amortizare este de 100/10 =10% sau pentru
un activ cu o durată de utilizare de 5 ani, rata de amortizare este 100/5 =20%. Dacă valoarea de intrare
este în primul caz 50.000 lei şi 30.000 lei în al doilea caz, amortizarea anuală va fi:
- cazul 1 Amortizarea anuală = 50.000 x 0,10 = 5.000 lei
- cazul 2 Amortizarea anuală = 30.000 x 0,20 = 6.000 lei
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data
punerii în funcţiune a acestora şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare.
Data de începere a amortizării este data punerii în funcţiune a bunului. Dacă această dată nu
corespunde cu începutul anului sau dacă bunul iese din funcţiune înainte de închiderea exerciţiului
financiar amortizarea anuală este calculată proporţional cu timpul efectiv de funcţionare.
În consecinţă, calculul amortizării are în vedere numărul lunilor de funcţionare şi nu cel al zilelor
şi se înregistrează în contabilitate din luna următoare punerii în funcţiune.
Amortizarea degresivă- presupune o amortizare mai accentuată a imobilizărilor corporale în
primii ani de la punerea în funcţiune. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de
amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare lineare cu un coeficient k astfel:
- 1,5 dacă durata normală de utilizare este între 2 şi 5 ani;
- 2 dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani;
- 2,5 dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
Această cotă de amortizare degresivă se aplică la o bază de calcul degresivă (valoarea netă
contabilă).
Amortizarea degresivă poate fi aplicată în două variante:
- fără a se lua în calcul influenţa uzurii morale;
- cu luarea în calcul a uzurii morale.
Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale
În primul an de funcţionare amortizarea se calculează:
Se continuă în acest mod până când amortizarea anuală degresivă este mai mică sau egală cu
amortizarea calculată raportând valoarea rămasă de amortizat la numărul de ani de utilizare rămaşi.
Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare, se trece pe amortizarea lineară,
raportând valoarea rămasă la numărul anilor rămaşi de funcţionare.
Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare, în cheltuieli de
exploatare a unei amortizării de 50% din valoarea de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizările
anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate după sistemul linear, prin raportarea valorii rămase la
numărul de ani de funcţionare rămaşi.
Contuile 281 „Amortizări privind imobiliuările corporale” este un cont de pasiv fiind un cont
rectificativ, substractiv al valorii imobilizărilor corporale. Pe creditul contului se înregistrează
valoarea amortizării imobilizărilor corporale înregistrată lunar pe cheltuielile de exploatare, iar pe
10
Contabilitate financiară
debitul contului se înregistrează amortizarea aferentă imobilizărilor ieşite prin cedare sau prin casare.
SFC reprezintă amortizarea cumulată aferentă imobilizărilor corporale existente în unitate.
4
Ineovan F. şi Domil A., “Contabilitate financiară. Concepte teoretice şi aplicaţii practice”, Ed Solness, Timişoara,
2011
11
Contabilitate financiară
c) descărcarea gestiunii:
2801 = 201 2.000
6811 = % 683,33
2805 350
2808 333,33
An II
6811 = % 683,33
2805 350
2808 333,33
d) vânzarea, conform facturii :
461 = % 744
7583 600
4427 144
e) descărcarea gestiunii:
% = 208 1.000
2808 666,66
6583 333,37
2805 = 205 700
12
Contabilitate financiară
B. Imobilizări corporale
1. Valoarea in vama+taxa vamala+comisionul vamal+accize = cost de achiziţie*24%=TVA în
vamă
Valoarea în vamă = 9.000$*3,57lei/$=32.130 lei
Taxa vamală = 872$*3.57lei/$=3.113,04 lei
Comision vamal = 32.130*0.5%=160,65 lei
Cost de achiziţie = 32.403,69 lei
TVA în vamă = 32.403,69*24% = 7.776,89 lei
13
Contabilitate financiară
2131 = % 32.403,69
404/ext 32.130
446.01„Taxa vamala” 3.113,04
447 „Comision vam.” 160,65
- înregistrare TVA:
4426 = 446.02 „TVA în vamă” 7.776,89
- plata TVA, taxei vamale şi a comisionului vamal:
% = 5121 11.050,58
446.01 3.113,04
446.02 7.776,89
447 160,65
- achitare furnizor extern:
404/ext = % 32.130
5124 31.950
765 180
C. Imobilizări financiare
Înregistrări în contabilitatea societatea TOTAL Înregistrări în contabilitatea societatea
S.A. INFANTIS S.A.
- acordarea împrumutului: - încasarea împrumutului în exerciţiul N:
2673 = 512 50.000 512 = 1663 50.000
- înregistrarea dobânzii cuvenite pentru anul N: - înregistrarea dobânzii datorate pe primul an:
2674 = 763 5.000 666 = 1686 5.000
- încasarea primei rate şi a dobânzii: - achitarea primei rate la împrumut şi a dobânzii:
512 = % 30.000 % = 512 30.000
2673 25.000 1663 25.000
674 5.000 1686 5.000
- înregistrarea dobânzii cuvenite pentru al doilea
exerciţiu:
2674 = 763 2.500
- includerea pe pierderi a ratei doi, nerecuperate şi a
dobânzii:
663 = % 27.500
2673 25.000
2674 5.000
15
Contabilitate financiară
2.5. Rezumat
În cadrul acestui capitol am urmărit clasificarea activelor imobilizate, denumite şi
active pe termen lung, imobilizări sau bunuri imobile, acestea cuprimzând toate acele valori
economice de investiţie care au o perioadă de utilitate şi lichiditate mai mare de un an.
În structura imobilizărilor sunt cuprinse : imobilizarile necorporale,
imobilizarile corporale şi imobilizările financiare. Specific imobilizărilor necorporale şi
corporale este faptul că ele se supun amortizării.
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică, pe cheltuieli a valorii amortizabile a
unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă.
Imobilizările financiare reprezintă investiţii financiare pe termen lung care pot
înregistra pierderi de valoare.
16
Contabilitate financiară
17