,,Mens sana in corpore sano”

La vârsta preşcolară activităţile de educaţie fizică şi sport practicate regulat ajută la

creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, asigură un raport optim între
statură şi greutate, favorizează construcţia osoasă, permit o bună dezvoltare a inimii,
plămânilor şi muşchilor. Din propria experienţă, am constatat că nevoia de mişcare a
copiilor la vârsta de 3-6 ani este foarte mare. Ei ştiu să meargă, să sară, să se caţere, să
alerge, sunt capabili să înveţe jocuri, cântece, să se concentreze asupra câteorva lucruri,
mai ales asupra celor care îi amuză.
Ţinând cont de această constatare, am abordat activităţile de educaţie fizică într-o
manieră distractivă. Astfel, i-am antrenat în diverse jocuri care presupun mişcare iar ei au
fost mult mai cooperanţi decât dacă i-aş fi obligat să facă gimnastică la comandă:
,,atenţie, sus mâinile”, ,,sări pe loc”etc. În loc de acestea le-am spus: ,, hai, să zburăm ca
păsărelele”, ,,agitaţi-vă aripile, săriţi”!
La vârsta de 3-4 ani copiii învaţă să meargă cu tricicleta, bicicleta sau, chiar, cu
rolele, acestea ajutându-i să-şi coordoneze mişcările, să capete stabilitate, să-şi menţină
poziţia corectă a coloanei vertebrale, să-şi dezvolte simţul direcţiei şi al distanţei, precum
şi atenţia..
Activităţile de educaţie fizică şi sport au fost introduse în grădiniţă pentru că se
cunoşteau efectele lor benefice atât asupra dezvoltării fizice a copiilor cât şi a celor
psihice: îi ajută să se maturizeze emoţional, relaţionează mai binr cu anturajul, le dezvoltă
simţul tactic şi solidaritatea. De asemenea, sportul este benefic pentru copiii timizi,
închişi în ei, care în acest fel îşi pot ,,elibera” personalitatea
Practicarea activităţilor de educaţie fizică şi sport se face fără a exagera, în ceea ce
priveşte volumul şi intensitatea acestora, ţinând cont de particularităţile individuale şi de
vârstă ale copiilor.
În continuare, voi descrie câteva jocuri de mişcare pentru alergare, săritură şi
aruncare:
ŞOARECELE ŞI PISICA
●Condiţii:
Se joacă de obicei pe teren sau în sală, cu un grup de 15-20 copii.
 Descriere
Jucătorii formează un cerc cu faţa spre interior şi se apucă de mâini. Cercul are 1-2
porţi (acolo lasă o trecere, nefiind prinşi de mâini). În cerc se află un jucător care este
„şoarecele” iar în afară altul – „pisica”. Pisica încearcă să prindă şoarecele.
Jucătorii din cerc uşurează fuga şoarecelui, permiţându-i intrarea
sau ieşirea din cerc prin ridicarea braţelor. Pisica poate intra sau ieşi din cerc numai
folosind cele două porţi existente.
 Reguli:
Dacă pisica a prins şoarecele, altă pereche începe jocul.
 Recomandări metodice:
Dacă după un timp de 1-2 minute pisica nu
reuşeşte să prindă şoarecele, conducătorul jocului
poate schimba rolurile celor care se urmăresc sau
poate numi altă pereche.
DRUM LUNG
Condiţii:
Pe teren sau în sală, 30 – 40 jucători,
3-4 popice sau ţăruşi pentru fiecare echipă.
Descriere:
Jucătorii împărţiţi pe echipe în flanc câte unul se aşează în spatele unei linii de plecare.
Intervalul dintre echipe este de 2-3m. În faţa fiecărei echipe, pe distanţa de alergare se
aşează popicele sau ţăruşii la distanţa de 1-2m unul de altul. La semnal, primul elev de la
fiecare grupă aleargă ocolind în zig-zag obstacolele şi se întoarce în acelaşi fel, atinge pe
următorul şi trece la coada şirului. Câştigă echipa al cărei ultim jucător a trecut la
întoarcere primul linia marcată în faţa echipelor.
Reguli:
Elevii trebuie să ocolească ţăruşii în zig-zag.
Nu au voie să atingă sau să dărâme ţăruşii; dacă au făcut-o, trebuie să-i aşeze la loc şi
apoi să continue jocul.
Recomandări metodice:
Jocul poate fi jucat la toate clasele, mărind numai numărul ţăruşilor şi implicit distanţa de
alergare.
PODUL
Condiţii:
– Sală, teren
– Număr nelimitat de jucători.
• Descriere:
Jucătorii împărţiţi pe echipe, stau perechi aşezaţi în coloană câte doi ţinându-se de
mână, la distanţa de 2 paşi între ei. Distanţa dintre perechi este de 4-5 paşi. La semnal
jucătorii se aşează în ghemuit, fără ultima pereche care sare peste braţele colegilor până
ajunge în faţă unde se aşează ghemuit după care porneşte perechea următoare şi tot aşa
până se termină tot şirul. Câştigă echipa care a revenit prima în formaţie.
• Reguli:
Perechea care sare nu-şi va da drumul la mâini.
• Recomandări metodice:
Profesorul va stabili felul în care se va face săritura (cu bătaie pe un picior, pe două
picioare etc.).
Înălţimea la care se ţin braţele va fi în funcţie de posibilităţile medii ale colectivului.
CURSA ÎNTR-UN PICIOR
Condiţii:
– Sală, teren
– Număr nelimitat de jucători
• Descriere:
Parcurgerea unei distanţe dinainte stabilite, prin sărituri pe un picior până la un punct fix
(sau o linie trasată pe sol), întoarcere prin săritură pe celălalt picior sau prin alergare.
• Reguli:
 Piciorul ridicat să nu se pună jos.
• Recomandări metodice:
Distanţa şi variantele de deplasare se stabilesc în funcţie de colectiv. Se acordă o atenţie
deosebită modului de a executa săriturile.
CEI MAI BUNI ŢINTAŞI
Condiţii:
 echipe de 7-8 jucători
 o minge suspendată
 salã de sport
 mingi de oină corespunzătoare numărului de jucători din echipe.
 Descriere:
Elevii sunt împărţiţi în echipe. La înălţimea de 2-3m de sol se suspendă o minge, iar de-o
parte şi de cealaltă a acesteia se prasează o linie, la distanţa de 8-10m.
Înapoia fiecărei linii se plasează câte o echipă, fiecare din ele având nai multe mingi de
oină. La semnalul profesorului, jucătorii încep să arunce cu mingile de oină în mingea
suspendată.
Elevii recuperează aceste mingi şi se înapoiază la linia lor, de unde continuă aruncările la
ţintă. Câştigã echipa care are un număr cât mai mare de lovituri reuşite.
 Recomandări metodice:
- Pentru fiecare echipă se fixează câte un arbitru care numără de câte ori mingea
suspendată a fost lovită. Distanţa de aruncare se poate mări în funcţie de posibilităţile
colectivului.

COŞUL MOBIL
 Condiţii:
 20-30 jucători
 un coş de plastic sau de nuiele
 mingi colorate (în două culori)
 teren sau sală
 Descriere:
Jucătorii se împart în două echipe egale, având la dispoziţie mai multe mingi. Un alt
jucător, desemnat de profesor, poartă un coş deasupra capului şi se deplasează foarte
repede şi variat printre jucătorii ambelor echipe.
Aceştia încearcă, prin aruncare, să introducă cât mai multe mingi în coş.
Câştigă echipa care reuşeşte să realizeze un punctaj superior.
 Recomandări metodice:
Jocul se va repeta pentru a da satisfacţie ambelor echipe.
Elevul care aleargă cu coşul se înlocuieşte după ce o echipă câştigă.