CUPRINS

STUDIU PRACTIC PRIVIND ELABORAREA ŞI IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI ÎN CADRUL COMPLEXULUI BALNEAR "THERMA
XXI" ...............................................................................................................2
1.1. ANALIZA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 2
1.1.1. Turismul românesc: prezent şi perspective ............................................. 2
1.1.2. O radiografie a turismului balnear .......... Error! Bookmark not defined.
1.2. DIAGNOSTICUL INTERN ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1.2.1. Potenţialul turistic natural şi antropic ..... Error! Bookmark not defined.
1.2.2. Analiza diagnostic ................................... Error! Bookmark not defined.
1.3. ANALIZA SWOT ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1.4. OPŢIUNI STRATEGICE ALE COMPLEXULUI THERMA XXI
ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1.5. ACTIVITĂŢI NECESARE IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI
COMPLEXULUI SC BALNEOTERAPIA - COMPLEXUL THERMA XXI ERROR!
BOOKMARK NOT DEFINED.
1.5.1. Determinarea factorilor eficacităţii ......... Error! Bookmark not defined.
1.5.2. Stabilirea obiectivelor şi analiza câmpului de forţe Error! Bookmark not
defined.
1.5.3. Strategii şi planuri de acţiune .................. Error! Bookmark not defined.
1.5.4. Asigurarea implementării ........................ Error! Bookmark not defined.
1.5.5. Înţelegerea rolului comunicării şi negocierii în schimbare .............. Error!
Bookmark not defined.
1.5.6. Gestionarea resursei umane ...................... Error! Bookmark not defined.
 STUDIU PRACTIC PRIVIND ELABORAREA ŞI
IMPLEMENTAREA STRATEGIEI ÎN CADRUL
COMPLEXULUI BALNEAR "THERMA XXI"1

În elaborarea şi implementarea strategiilor manageriale în turism, trebuie

să avem permanent în vedere complexitatea turismului sau cu alte cuvinte
turismul ca serviciu complex. Fundamentală în turism este identificarea nevoilor
consumatorului, element pe care se bazează succesul consumatorului; şi nu e
vorba de consumator în general, ci de cei aleşi, de clienţii acelui prestator. De
aici rezultă particularizarea – personalizarea servirii (inclusiv sub aspectul
tarifului care nu se axează în primul rând pe natura serviciului ci pe felul
clientului) şi deci, marea varietate de servicii, ce antrenează cunoaşterea precisă
a nevoilor – a celor general valabile şi a celor specifice ale fiecărei categorii de
clienţi şi a celor individuale, personale ale fiecăruia. Pentru a asigura această
personalizare şi servire corespunzătoare a clientului, prestatorul foloseşte un
complex de servicii (şi bunuri materiale după caz, într-un agregat a cărui
structură contează din punctul său de vedere, dar al cărui efect global (serviciul
global) este cel care contează din punctul de vedere al beneficiarului: servirea
clientului luată global2.

1.1. Analiza mediului înconjurător

1.1.1. Turismul românesc: prezent şi perspective

Turismul românesc a cunoscut până în prezent o dezvoltare de tip

extensiv şi inerţială, fără o concepţie unitară, integratoare, care să aibă în vedere
toate categoriile de resurse, adresându-se în aceeaşi măsură turismului intern şi
celui internaţional. Acest mod de a privi lucrurile a condus la o gestiune

1
Complexul nu există în realitate, toate referirile care vor fi făcute pe parcurs vizând
exemplificarea elaborării şi implementării strategiilor mangeriale în turismul balnear. El este
parte a societăţii comerciale de turism Balneoterapia S.A., dintr-o staţiune balneară oarecare,
numită Băile Calde .
2
A. Jivan., Turismul ca serviciu agregat, Editura Mirton Timişoara, 1997, p.64
necorespunzătoare a investiţiilor, însuşi decizia de a investi atât de importantă în
turism, fiind supusă arbitrarului, diletantismului şi impulsurilor de moment.
Rezultatul a fost obţinerea unor imitaţii de produs turistic adevărat şi afirm
aceasta deoarece oricare ar fi ele (montane, estivale, balneare, culturale, etc.) s-
au dovedit necompetitive pe pieţele externe şi incomplete pe cea internă.
În "topul celor 40 de ţări de destinaţie turistică din lume", realizată de
Organizaţia Mondială a Turismului, România ocupă locul 40, în timp ce alte ţări
foste comuniste ca Polonia şi Ungaria figurează pe un loc aflat mult înaintea
noastră, deşi nu au un potenţial atât de bogat şi de diversificat ca al României.
Explicaţia o putem găsi mai ales în percepţia externă a ţărilor cu destinaţie
turistică.
Imaginea României văzută din Germania prezentată de prof. Cristoph
Becker de la Institutul de geografie a Universităţii din Trier, Germania, o găsim
în comunicarea intitulată "Europa de Sud-Est ca regiune de destinaţie pentru
turismul central şi vest-european - şanse şi probleme"3. Din datele prezentate a
rezultat că peste 65% din turiştii germani îşi petrec concediul în afara
Germaniei, ţările Europei Centrale şi de Est în ansamblu deţinând circa 5,5%.
Din acestea, în anul 1997, Ungaria a deţinut 1,9%, fosta Cehoslovacie 1,5%, iar
restul de 16 ţări est şi sud-est europene doar 1,5%. Despre România nu au fost
prezentate date referitoare la circulaţia turistică, deşi în cadrul expunerilor
generale i s-a acordat o atenţie deosebită şi în special Deltei Dunării, ca regiune
unicat în Europa. Toate acestea ni se par cu atât mai relevante cu cât avem în
vedere potenţialul pieţei turistice germane, ca şi faptul că în conformitate cu
previziunile Organizaţiei Mondiale a Turismului pentru anul 2020, referitoare la
primele zece ţări emiţătoare de turişti, Germania se va situa pe primul loc în
lume, cu 163,5 milioane de turişti, adică 10,2% din totalul sosirilor mondiale 4.
Prof. Becker evidenţia două seturi de criterii (unele pozitive şi altele
negative) care au stat la baza conturării imaginii turistice.
În cazul României, între criteriile pozitive se remarcă:
1. peisajul interesant;
2. liniştea în hotel şi în staţiune;
3. atmosfera plăcută şi destinsă în staţiuni şi localităţile turistice
vizitate;
4. cultura şi istoria locală atractivă şi interesantă;

3
a se vedea în acest sens M. Buza, România între cerinţele vest-europene şi oferta turistică
actuală, Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Tom IX, 199, p.23
4
O. Snack, P. Baron, N. Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 539
 5. simpatia şi interesul manifestat de localnici,
6. situaţia ecologică bună, în mediul rural;
7. ineditul şi "sălbăticia care atrage".
Sunt enumerate apoi criteriile negative:
1. subdezvoltarea, mai direct spus sărăcia;
2. ciudăţenii culturale şi obiceiuri ce nu pot fi înţelese de turişti,
aceasta şi datorită faptului că nu sunt făcute cunoscute prin
prospecte sau nu sunt explicate suficient de clar de ghizii locali;
3. dotările turistice reduse ca urmare a unei infrastructuri precare;
4. gradul redus de securitate şi de corectitudine;
5. ordinea şi curăţenia necorespunzătoare,
6. poluarea ridicată a mediului înconjurător.
Responsabilul pentru Europa a Organizaţiei Mondiale a Turismului,
Domnul Peter Shackelford, adăuga că unul din motivele circulaţiei turistice
reduse înregistrate de România este şi cel geografic. Astfel, Polonia, Cehia şi
Ungaria sunt ţări de tranzit, prin care se ajunge la alte destinaţii, inclusiv
România, Turcia şi C.S.I. Datorită faptului că se înregistrează fluxuri
semnificative de persoane care călătoresc spre Vest, încasările din turism
sporesc semnificativ datorită situaţiei lor de ţări de tranzit. România în schimb
este o ţară de destinaţie finală, deci turiştii trebuie să o aleagă în mod special
pentru sejur. Un alt motiv este acela că România se află într-un proces de
restructurare economică, proces ce afectează şi turismul.
Oricare ar fi argumentele, nu ele vor schimba situaţia, ci reînnoirea
infrastructurii şi regândirea viitorului în termeni strategici.
În caz contrar, turismul românesc cu toate staţiunile, cu Carpaţii,
Bucovina şi Delta Dunării, va continua să contribuie cu un procent ce abia
atinge 1,5% la producerea PIB, de 6 ori mai mic decât al Ungariei, care dispune
de jumătate din suprafaţa şi populaţia României, fără a avea nici munţi şi nici
mare.

Puncte tari ale turismului românesc5

Oferta turistică este variată, complexă şi de mare atractivitate.
Componenta naturală este reprezentată prin diferite forme de relief,
proporţional reprezentate, condiţii climatice favorabile (climat temperat-
continental şi frecvenţa relativ redusă a fenomenelor negative), peisaje atractive,

5
a se vedea în acest sens Florina Bran, D. Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi a
mediului înconjurător, Editura Economică, Bucureşti, p.149 şi urm.
abundenţa factorilor naturali şi îndeosebi a celor cu valoare terapeutică (floră şi
faună, microclimat, ape minerale, nămoluri curative şi ape termale, etc.).
Componenta antropică este reprezentată prin mărturii istorice ale
civilizaţiilor trecute, monumente şi obiecte de artă religioase şi laice, muzee
inclusiv colecţiile lor valoroase, elemente etnologice şi folclorice de mare
originalitate, edificii actuale, etc. Atracţiile turistice sunt răspândite pe întreg
teritoriul ţării, dând naştere unor zone inedite din punct de vedere turistic.
România reprezintă o destinaţie turistică cu un potenţial în măsură să satisfacă
toate grupele de vârstă, indiferent de anotimp.
Principalele forme de turism practicate şi practicabile în România sunt:
turismul de litoral, montan, balnear, cultural-ştiinţific, de afaceri, de week-end,
de odihnă, de reuniuni, etc.
Cu toate contra-argumentele ce pot fi aduse, după părerea mea, pot fi
admise ca elemente care favorizează dezvoltarea turismului românesc: cadrul
legislativ şi instituţional adecvat, alături de resursele umane.
Cu toate meandrele şi perioadele de discontinuitate, putem afirma că la
ora actuală dispunem de cadru juridic şi instituţional adecvat dezvoltării
turismului românesc. Se impun acum eforturi susţinute menite să valorifice
potenţialul existent în condiţiile oferite de acest cadru.
Prezentate succint, reglementările se referă la: chestiuni de ordin general
(înfiinţarea societăţilor comerciale pe acţiuni, organizarea şi funcţionarea
Ministerului Turismului, organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism din
România); pregătirea profesională a lucrătorilor din turism; autorizări,
omologări şi atestări; aspecte financiare (reglementări tarifare şi aprobarea şi
constituirea fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului);
protecţia consumatorului.
Când vorbim de cadrul instituţional adecvat ne referim în primul rând la
existenţa Ministerului Turismului ca organism guvernamental de coordonare a
activităţii de turism, dar şi a Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în
Turism, a Institutului Naţional de Formare şi Management pentru Turism şi a
Consiliului Consultativ al Turismului. Descentralizarea activităţii la nivel
teritorial şi perfecţionarea relaţiilor dintre minister şi diferite asociaţii patronale
reprezintă de asemenea semnale încurajatoare ale noii etape de dezvoltare a
turismului românesc, începută în anul 2000.
În turismul românesc întâlnim lucrători cu o experienţă bogată, ultimii
ani oferind şansa pentru mulţi de a beneficia de specializări în străinătate pe
baza burselor oferite de unele ţări cu turism dezvoltat ori posibilitatea de a
efectua stadii de muncă în regim organizat. Prin programul de asistenţă Phare se
derulează un intens program de pregătire managerială şi profesională care
contribuie de asemenea la ridicarea pregătirii celor din domeniul turismului, iar
Ministerul Turismului şi-a propus ca obiectiv strategic reorganizarea
învăţământului turistic în România. La îmbunătăţirea situaţiei în domeniu au
contribuit şi acţiuni ca: testarea aptitudinilor manageriale ale directorilor şi
revocarea din funcţie a celor necorespunzători, asigurarea de echipamente
didactice moderne pentru instruirea teoretică şi practică în învăţământul hotelier-
turistic, derularea acţiunii de perfecţionare a pregătirii profesionale a maiştrilor
instructori.

Punctele slabe ale turismului românesc

Activitatea turistică a fost influenţată negativ de o serie de factori
obiectivi şi conjuncturali dintre care se remarcă în primul rând factorii de natură
economică, cunoscuţi ca factori de influenţă de primă importanţă ai turismului.
Scăderea accentuată a veniturilor populaţiei în termeni reali, amplificarea
fenomenelor de inflaţie şi şomaj, deprecierea acumulărilor de capital, reducerea
posibilităţilor investiţionale sunt factori care afectează substanţial turismul.
Acestor factori li se adaugă şi influenţe de natură financiară concretizate
în blocaj financiar, dobânzi ridicate pe piaţa bancară, lipsa fondurilor pentru
publicitate şi promovare externă.
La situaţia necorespunzătoare a turismului românesc au contribuit şi alţi
factori pe care îi vom prezenta succint în cele ce urmează.
Scăderea timpului liber compact prin angrenarea populaţiei într-o
măsură mai mare în activitatea lucrativă, anularea de multe ori a plecării în
călătorie sau concediu, renunţarea la planificarea concediilor de odihnă,
existenţa unei mentalităţi depăşite a populaţiei cu privire la practicarea
turismului şi degradarea simţului real al noţiunii de turism se constituie în
factori de natură socio-demografică negativi care influenţează turismul.
Acţiunii acestora li se suprapun şi influenţele de natură politică precum:
absenţa unor acţiuni de cooperare cu ţări turistice dezvoltate; degradarea
imaginii României în lume; situaţia conflictuală din Balcani.
Absenţa unor facilităţi clare şi stimulative; lipsa măsurilor legislative
care să faciliteze decontările între agenţii economici sau între aceştia şi bănci, în
vederea eliminării blocajelor financiare; carenţe în reglementările legislative
privind investiţiile de capital străin şi autohton; tensiunile apărute în domeniul
privatizării se constituie în factori legislativi cu influenţă negativă.
 Factorii ecologici care acţionează negativ asupra atractivităţii unor
destinaţii sau oferte turistice se referă la: lipsa, insuficienţa sau starea avansată
de uzură a dotărilor antipoluante ale firmelor producătoare; efectuarea de lucrări
de construcţii sau reparaţii fără a ţine cont de restricţiile de mediu; amplasarea
unor obiective poluante în imediata apropiere a celor turistice; educaţia
ecologică deficitară a agenţilor economici, turiştilor şi populaţiei.
Carenţele sunt şi de ordin organizatoric, ca de exemplu menţinerea unei
concepţii depăşite în organizarea şi derularea programelor turistice, lipsa de
coordonare în acţiunile de promovare a vânzărilor de servicii turistice, lipsa unei
oferte turistice personalizate.
Se poate aprecia că reforma economică a fost demarată în domeniul
turismului şi a acţionat, în special în domeniul privatizării, cu rezultate bune,
comparativ cu cele obţinute în alte sectoare. În schimb, ritmul şi profunzimea
penetrării reformei economice în turism pot fi considerate doar parţial
satisfăcătoare, datorită anumitor carenţe ca: imperfecţiuni ale cadrului legislativ
general; disfuncţionalităţi şi imperfecţiuni ale cadrului legislativ specific
turismului; inexistenţa unei structuri instituţionale care să faciliteze desfăşurarea
procesului de reformă în turism; insuficienta pregătire psihică şi informaţională
a întregului personal antrenat în realizarea reformei; insuficienta aderenţă a
personalului din turism la reformă; insuficienta receptivitate a sectoarelor
conexe la problemele turismului. 6
Principalele disfuncţionalităţi care şi-au făcut apariţia în turism sunt:
- lipsa unui sistem coerent de facilităţi de ordin economic, financiar,
fiscal care să stimuleze investiţiile de capital autohton şi străin;
- întârzieri în eliberarea titlurilor de proprietate pe terenuri şi imobile,
ceea ce determină reţineri ale partenerilor potenţiali;
- privatizare greoaie prin vânzare de acţiuni datorită carenţelor
legislative şi lipsei metodologiei de aplicare;
- dificultăţi în realizarea operativă şi corectă a evaluării patrimoniului
societăţilor comerciale din turism precum şi a terenurilor cu
destinaţie turistică;
- întârzieri în precizarea regimului juridic al bunurilor preluate în mod
abuziv;
- necesitatea reevaluării repetate a valorii activelor datorită deprecierii
monedei naţionale;

6
Florina Bran, D. Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura
Economică, Bucureşti, 1998, p.153 şi urm
  frânarea procesului de investiţii datorită lipsei unor legi ca Legea
cadastrului sau Legea urbanizării.
Punctele slabe trebuie privite atât prin prisma cererii cât şi a ofertei.
În domeniul ofertei turistice s-au manifestat carenţe în adaptarea flexibilă
şi suplă (caracteristică a ofertei ţărilor dezvoltate din punct de vedere turistic) la
cerinţele manifestate de cerere. Resursele turistice sunt valorificate
necorespunzător, fenomen care, suprapus peste o promovare inadecvată,
conduce la prezentarea necompetitivă a produselor noastre turistice la nivel
internaţional. Lipsa clară a unei concepţii privind politica de preţuri şi tarife se
înscrie ca un alt punct slab în ce priveşte oferta turistică.
În ceea ce priveşte cererea turistică internă se poate aprecia că punctele
slabe se referă la diminuarea ei accentuată,7 scăderea ponderii excursiilor
interne, diminuarea progresivă a circulaţiei turistice româneşti spre ţări vestice
precum Germania, Austria, Franţa, Belgia, Grecia, etc. ca urmare a creşterii
cheltuielilor generale. Nu putem încheia enumerarea aceasta succintă fără să
amintim reducerea drastică a turismului de masă şi a celui social, pe fondul
general de reducere a nivelului de trai şi a calităţii vieţii. Aceasta a condus la
reducerea duratei medii a sejurului şi implicit la scăderea încasărilor turistice,
care se constituie într-un punct critic al continuităţii activităţii turistice.
Cererea manifestată de turiştii străini cunoaşte şi ea tendinţe nefavorabile
precum: scăderea accentuată datorită instabilităţii politice, calitatea
necorespunzătoare a serviciilor turistice oferite, absenţa unor programe
diversificate; creşterea nesemnificativă a numărului de înnoptări comparativ cu
numărul turiştilor înregistraţi la frontieră8; accentuarea utilizării mijloacelor de
transport rutier şi chiar aerian proprii; diminuarea cererii pentru turismul balnear
şi de litoral; reducerea duratei medii a sejurului şi nivelul redus al cheltuielilor
pe zi turist comparativ cu valoarea înregistrată în alte ţări turistice.

Perspectivele dezvoltării turismului românesc nu pot fi abordate decât

în contextul restructurării şi privatizării întregii economii naţionale. Pe plan
teoretic şi practic, elementul hotărâtor îl constituie definirea şi însuşirea unei
concepţii ferme, fundamentate pe realităţile pieţei turistice internaţionale şi care
să ţină seama de tendinţele manifestate în domeniul opţiunilor de călătorie şi de
petrecere a vacanţelor. Un rol crescând trebuie să-l aibă statul, prin Ministerul

7
Numărul turiştilor români cazaţi în structurile de primire turistică au reprezentat în 1998, circa
41% faţă de anul 1989 după datele din Anuarul statistic al României
Turismului, căruia îi revine rolul de a coordona dezvoltarea turismului prin
stabilirea obiectivelor care trebuie să vizeze o valorificare cât mai bună a
potenţialului turistic. 9
Măsurile luate în ultimii doi ani de cel mai longeviv ministru al
turismului de după 1990, dl. Dan Matei Agathon sunt bune, dar nu sunt
suficiente, după părerea mea, pentru a face din turism o prioritate naţională, aşa
cum se declară.

Obiectivele, politica şi strategia guvernului în domeniul turismului

Experienţa ţărilor dezvoltate din punct de vedere turistic demonstrează
că, oricât de bogat ar fi potenţialul turistic al unei ţări, punerea în valoare a
acestuia nu se poate realiza de la sine, ci numai în urma unei îmbinări adecvate
între iniţiativa particulară şi sprijinul statului. Practicile folosite constau într-o
abordare globală şi sistemică a turismului. În aceste ţări, turismul este calificat
drept o acţiune de interes naţional datorită importanţei crescânde pe care o are
acesta ca factor de echilibru al dezvoltării societăţii, precum şi datorită cerinţelor
elaborării în condiţii de concurenţă a ofertei turistice. Ca urmare, practicile de
abordare vizează toate componentele sale ca sistem global: îmbinarea iniţiativei
private cu cea a statului, stimulente şi facilităţi de ordin fiscal, conturarea
zonelor de interes turistic, cointeresarea agenţilor economici care activează în
domeniu, promovarea ofertei turistice. În acelaşi timp înţelegerea şi cooperarea
dintre diferitele ţări participante la circuitul turistic internaţional constituie una
din valenţele esenţiale prin care se exprimă vocaţia turistică. Nu este
întâmplătoare selectarea unei destinaţii anume pentru petrecerea vacanţelor.
Aceasta reflectă imaginea în lume a ţării doritoare să-şi valorifice potenţialul
turistic.

A. Obiectivele generale ale turismului

1. Obiective economice:
- Creşterea contribuţiei turismului la crearea P.I.B.;
- Sporirea încasărilor valutare;
- Întărirea legăturilor cu alte sectoare ale economiei;
- Mărirea veniturilor nete;
- Creşterea gradului de folosire a mâinii de lucru.

8
Numărul turiştilor străini cazaţi în structrurile de primire turistică au reprezentat în 1998, circa
59% faţă de anul 1989, iar numărul innoptărilor în aceiaşi perioadă 52%
9
a se vedea în acest sens O. Snack , P.Baron , N. Neacşu , op. cit., p. 541
2. Obiective sociale:
- Dezvoltarea activităţilor turistice de o asemenea manieră încât să
contribuie la ridicarea calităţii vieţii populaţiei locale;
- Furnizarea de oportunităţi de petrecere a vacanţelor cât mai
diversificate, la nivel internaţional, pentru diverse categorii de
cetăţeni.
3. Obiective privind mediul înconjurător:
- Protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de interes
turistic;
- Evaluarea pragurilor de primire şi încărcare a unui teritoriu.
4. Obiective privind dezvoltarea produsului turistic:
- Dezvoltarea produselor turistice specifice României, menite să o
deosebească de alte ţări concurente pe piaţă;
- Creşterea calităţii şi mărirea amenajărilor turistice (îmbunătăţirea
nivelului de cazare turistică şi a altor facilităţi; extinderea varietăţii şi
ridicarea nivelului ofertei turistice de agrement şi mărirea animaţiei
în zonele turistice;
- Ameliorarea, consolidarea şi dezvoltarea dotărilor zonelor care
prezintă cel mai mare interes pentru cererea internaţională şi unde
există deja amenajări turistice;
- Dezvoltarea unui nou produs turistic românesc de nivel internaţional,
bazat pe valori turistice culturale şi naturale incluzând activităţi
speciale şi călătorii individuale;
- Ridicarea calităţii serviciilor în conformitate cu categoria şi tariful
utilizat.
5. Obiective de marketing:
- Crearea unei imagini pozitive a României pe pieţele turistice externe
şi îndeosebi pe principalele pieţe tradiţionale emiţătoare prin
reducerea dificultăţilor privind accesul şi intrarea turiştilor străini în
România; îmbunătăţirea facilităţii de mişcare a turiştilor în România;
îmbunătăţirea nivelului de protecţie a turiştilor;
- Creşterea cotei de piaţă a Românie pe pieţele vestice şi mărirea
numărului de turişti străini în România şi a cheltuielilor lor medii;
- Implicarea sectorului privat în comercializarea programelor turistice.
 B. Politica turistică
Politica Guvernului referitoare la turism are în vedere următoarele
aspecte:
- Turismul este un sector prioritar al economiei, care trebuie să se
dezvolte în viitor cu ajutorul statului;
- În activitatea turistică trebuie să se folosească în mod optim resursele
naturale, istorice şi culturale ale României în condiţiile protejării
acestora şi a mediului înconjurător;
- Ridicarea calităţii amenajărilor şi serviciilor turistice şi dezvoltarea
resurselor umane;
- Încurajarea turismului receptor, pentru a-şi recâştiga şi dezvolta
pieţele;
- Modernizarea şi extinderea infrastructurii generale în folosul
turismului;
- Creşterea sectorului privat în turism prin privatizarea majorităţii
unităţilor proprietate de stat, până la sfârşitul anului 2002;
- Stimularea societăţilor comerciale turistice care desfăşoară activităţi
legale concomitent cu descurajarea concurenţei neloiale;
- Menţinerea, cel puţin în perioada de tranziţie, a tarifelor
protecţioniste pentru turismul intern;
- Dezvoltarea turismului în conformitate cu planul turistic strategic, în
acord cu întreaga politică naţională şi obiectivele ei.

C. Strategia turismului
Strategia Guvernului în domeniul turismului include următoarele
măsuri:
- Mărirea veniturilor din schimburile externe şi creşterea contribuţiei
turismului în economie, prin modernizarea şi diversificarea
produsului turistic, crearea unei imagini pozitive, prin acţiuni de
marketing şi promovare,
- Creşterea calităţii şi sporirea gamei de produse turistice care
valorifică resursele istorice şi culturale,
- Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu de pe itinerariile şi din zonele
turistice concomitent cu îmbunătăţirea impactului turismului asupra
mediului înconjurător;
- Conştientizarea nevoilor turiştilor într-o mai mare măsură şi
îmbunătăţirea instruirii pentru satisfacerea acestor nevoi;
 - Restabilirea credibilităţii României pe pieţele emiţătoare concomitent
cu derularea unui program de marketing şi a unor strategii adecvate
pentru mărirea aportului acestor pieţe la încasările turistice;
- Stabilirea de priorităţi în propunerile de infrastructură generală,
pentru depăşirea dificultăţilor existente pentru turism;
- Îmbunătăţirea climatului de funcţionare şi investiţie al unităţilor
turistice, în vederea creşterii rentabilităţii şi a implicării sectorului
privat;
- Creşterea cooperării şi coordonării dintre diferitele ramuri ale
economie naţionale, în îndeplinirea iniţiativelor în folosul industriei
turistice;
- Încurajarea spiritului de competiţie şi a concurenţei de pe piaţă;
- Îmbunătăţirea activităţii de informare turistică;
- Atragerea comunităţilor locale şi regionale în activitatea turistică şi
desfăşurarea de activităţi de instruire a acestora în vederea sporirii
câştigurilor lor.
Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv şi un mijloc
al dezvoltării economico-sociale de ansamblu. În această perioadă apar ca
urgente şi constituie responsabilitatea statului, punerea în funcţiune a unui
sistem naţional de informare rapidă asupra facilităţilor turistice şi de transport, a
unui sistem naţional de informare a agenţilor economici din turism cu privire la
rezultatele obţinute şi a oportunităţilor ivite şi a unui sistem de pregătire şi
educaţie continuă pentru personalul din turism.