Rezumat scurt la nuvela "Pravoslavnicul și slăninele" scrisă de Barbu

Ștefănescu-Delavrancea. Nuvela spune povestea unui om sărac cu mulți copii, care de

Crăciun nu avea și el porc să taie. Făcu el ce făcu și reuși să pună mâna pe un porc, dar
când să-l taie realiză că nu are cine să-l ajute. Cum nevasta lui avea grijă de copilul cel
mic, omul se văzu nevoit să apeleze la vecinul lui care era singur și trăia o viață de
pravoslavnic și de pustnic.

Era odată un om sărac cu o mulțime de copii ce plângeau mereu de foame. Venise

Crăciunul și la Ignat omul nu avea porc să taie ca toți românii. Făcu el ce făcu și reuși să
facă rost de un porc, dar când să-l taie omul realiză că nu are cu cine să-l taie, pentru că
nu era decât el și soția și aceasta avea grijă toată ziua de copilul cel mic care încă sugea.

Se tot gândi el, se învârti și nevoia îl împinse să apeleze la vecinul lui care era un bătrân
singur cuc și care ducea o viață de pustnic și de om religios (pravoslavnic). Tăiară ei
porcul, îl pârliră și-l despicară și la final omul vru să-i dea vecinului câteva bucăți de
carne, dar acesta refuză politicos.

Însă vecinului i se scurgeau ochii după slănina care atârna în podul casei omului nostru.
Noaptea, vecinul nu se putu stăpâni și se duse la ușa sărmanului să vadă dacă acesta
doarme. Se asigură că doarme dus bătând tare la ușă și se strecură până în podul casei
unde băgă slănina într-un sac. Pentru că era plină de unsoare, vecinului îi scăpă o
bucată de slănină care ajunse peste niște străchini ce se sparseră făcând zgomot mare.

Omul se trezi din somn și văzu scara la gura podului, dar vecinul sări repede de pe scară
și o luă la fugă. Omul fugi după hoț având în mână o bucată de lemn pe care o aruncă
și-l nimeri pe hoț drept în cap, însă acesta de durere fugea și mai tare. Păgubitul văzând
că nu-l mai ajunge, se opri, își puse mâinile în piept și realiză că hoțul fuge mai repede
decât păgubașul.