A fost odată un tâmplar bătrân, pe nume Gepetto, care trăia într-o căsuţă uitată, la

marginea unui orăşel. El îşi dorea tare mult un copil. Într-o zi, s-a hotărât să cioplească
dintr-un trunchi de lemn un băieţel, care să-i mai aline singurătatea.

După ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat. Un greier- spiriduş a intrat în odaie şi,
văzând băieţelul de lemn, a suflat peste el şi l-a făcut să se mişte.

Dimineaţa, tâmplarul a constatat cu uimire că băieţelul cioplit se putea mişca. Bătrânul

l-a considerat copilul lui şi l-a numit Pinocchio. Însă băiatul era foarte neastâmpărat şi
greierul-spiriduş îl certa mereu şi-i spunea să asculte de sfaturile bătrânului tată.

După un timp, Gepetto l-a înscris pe Pinocchio la şcoală şi i-a cumpărat un abecedar. Pe
drumul către şcoală, băiatul a întâlnit un grup de păpuşari, care tocmai dădeau un
spectacol. Văzând cât de drăguţ e băieţelul de lemn, directorul
grupului i-a oferit cinci bănuţi de aur, cu care Pinocchio a plecat spre casă.

Şi, cum mergea Pinocchio spre casă, i-au ieşit în cale o vulpe şchioapă şi un motan orb
care l-au întrebat pe băiat unde se grăbește. Vulpea cea șireată vrea să-l păcălească și
îi spune că poate înmulți banii dacă îi îngroapă pe câmpul minunilor.

Naiv fiind, Pinocchio a acceptat, însă a fost păcălit şi ţinut captiv de vulpe şi de motan. El
a strigat după ajutor şi a apărut o zână, care l-a eliberat. Aceasta l-a întrebat unde sunt
banii, însă Pinocchio a început să mintă. Cu fiecare minciună, nasul îi creştea din ce în ce
mai lung.