1. ISTORICUL JOC.

DE RUGBY
Istoricul jocului de rugby
Jocul de rugby, împreună cu celelalte jocuri sportive, îşi are originea în jocurile cu
mingea ale antichităţii, cum ar fi: “harpastum” și chiar în vechile jocuri chineze- Tsu-Chu
Egiptene şi greceşti – “episkiros”, “aporaxis”, “fenindes”, “urania” .
În forma lui modernă, rugbyul a apărut în anul 1823, în oraşul Rugby, situat la 300 Km
de Londra, Anglia. William Webb Ellis (n. 24 noiembrie 1806 — d. 24 ianuarie 1872), un elev al
colegiului din localitate, este considerat de istorici, inovatorul involuntar al acestui joc sportiv,
care a primit numele oraşului în care a luat fiinţă. “Membru al "Piraţilor", frăţia elevilor cei mai
vârstnici ai colegiului, William Webb Ellis avea o personalitate puternică şi beneficia de o aură
care i-a permis să-şi impresioneze colegii. Când a depăşit linia de ţintă cu balonul in mână, într-
un sport care se juca cu piciorul, a fost o adevărată lovitură morală, care a înmărmurit echipa
adversă. Această "infracţiune" a fost repetată de mai multe ori în 1823” (fig.1)
În memoria acestui elev şi în amintirea faptei lui, de a folosi balonul cu mâna, pe un perete al
colegiului din oraşul Rugby, se găseşte o placă comemorativă, care consfinţeşte acest eveniment.
(fig.2)
Numele trofeului înmânat echipei câştigătoare a Cupei Mondiale la Rugby a fost creat în
amintirea inventatorului. La această competiție care se organizează cu începere din 1987, echipa
României a participat la toate ediţiile (fig.3).
Timp de patru decenii nu s-a făcut nici o diferenţă între fotbal şi rugby. Pe parcursul jocului se
juca atât cu mâna, cât şi cu piciorul. În 1863, s-a înfiinţat „Football Asociation”
[http://en.wikipedia.org/wiki/The_Football_Association] în care au fost primite doar echipele
care jucau mingea cu piciorul, excluzându-le pe cele care jucau mingea şi cu mâna. În faţa
acestei situaţii, se înfiinţează în anul 1871 „Rugby-Football Union”, care a reunit 21 de echipe,
consfinţindu-se astfel ruptura definitivă între fotbal şi rugby. ,, Pe 26 ianuarie 1871 a avut loc o
întâlnire la care au participat reprezentanţi a 21 de cluburi la restaurantul Pall Mall din Londra.
Cele 21 de cluburi prezente au fost: Blackheath (reprezentat de Burns şi Frederick Stokes care va
deveni mai târziu căpitanul echipei Angliei), Richmond, Ravenscourt Park, West Kent,
Marlborough Nomads, Wimbledon Hornets, Gipsies, Civil Service, The Law Club, Wellington
College, Guy’s Hospital, Flamingoes, Clapham Rovers, Harlequin F.C., King's College Hospital,
St Paul's, Queen’s House, Lausanne, Addison, Mohicans şi Belsize Park.”
De la apariţie şi până în prezent, jocul de rugby a evoluat continuu. Primul regulament de rugby,
a fost redactat între 25-28 august 1845. La redactarea regulamentului au lucrat trei tineri,
William Delafield Arnold, 17 ani, W.W. Shirley,16 ani si Frederick Hutchins. El cuprindea 37 de
reguli.
Procesul continuă şi în prezent, odată cu trecerea la profesionism a rugby-ului în XV. De
menţionat că, iniţial, o echipă de rugby a avut 20 de jucători. Anul 1871 este cu adevărat
important şi prin desfăşurarea primului joc internaţional, care s-a desfăşurat la Raeburn Place din
Edinburgh, un stadion de cricket, deoarece Federaţia Scoţiană de Rugby nu dispunea de un
stadion potrivit. Jocul s-a disputat între două echipe, Scoţia şi Anglia, de câte 20 de jucători, în
două reprize de câte 50 minute. Scoţienii au câştigat meciul cu un eseu şi un gol marcat contra
unui eseu pentru englezi.
Mai târziu, în preajma primului război mondial, s-a ajuns la o formulă asemănătoare celei de
astăzi, cu 15 de jucători: 8 înaintaşi şi 7 trei sferturi. Forul Suprem care hotărăşte soarta rugby-
ului este Internaţional Rugby Board, înfiinţat în anul 1890.
Un moment de răscruce l-a reprezentat anul 1903, când din „Rugby- Football Union”, rugby în
XV, s-a desprins „Rugby-Football League”, rugby în XIII, care a trecut la profesionism.
Din acel moment, cele două forme ale jocului de rugby, au evoluat în paralel. În 1924, s-a
înregistrat singura participare a rugby-ului la Jocurile Olimpice, desfăşurate la Paris, unde a
participat şi formaţia României, ocupând locul 3.
Ediţia inaugurală a Turneului celor Patru Naţiuni, a avut loc în anul 1884. Au participat echipele
Angliei, Ţării Galilor, Scoţiei şi Irlandei. Din 1910, prin includerea echipei Franţei, se transformă
în Turneul Celor Cinci Naţiuni
În 1934, ia fiinţă „Federaţia Internaţională de Rugby Amator” sau „FIRA”. În 1965, ia naştere
„Cupa FIRA”, transformată în 1974 în „Campionatul European FIRA”.
În 1987, are loc prima ediţie a Cupei Mondiale desfăşurată în Noua Zeelandă şi câştigată de ţara
gazdă. Echipa României a participat la toate ediţiile. Anul 1995, este anul în care rugby-ul în
XV, trece la profesionism.
Din 2016, rugby-ul redevine sport olimpic dupa 92 de ani.

2. REGULI ALE JOC. DE RUGBY

 REGULI ALE JOCULUI DE RUGBY XV
,,Fiecare echipă are 15 jucători pe teren și 7 rezerve. Sunt 8 jucători în
pachetul de înaintare și 7 jucători pe linia de trei-sferturi.
Obiectivul jocului este de a câștiga puncte prin:
- Purtarea și culcarea mingii în terenul de țintă advers (eseu).
- Trimiterea mingii cu piciorul printre buturile adverse. Buturile sunt
formate din doi stâlpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular între ei”.
[http://www.bewell.ro/sport/rugby-469.html]
O lovitură de pedeapsă se efectuează cu piciorul printre buturile adverse.
Mingea se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau înainte, dacă este lovită
cu piciorul.
Echipa adversă poate să recupereze mingea printr-un placaj. De obicei asta
înseamnă că unul sau mai mulți jucători din echipa opusă prind pe jucătorul aflat
în posesia mingii și îl blochează la pământ.
Cum se acordă punctele?
- Eseu: 5 puncte;
- Transformarea eseului: 2 puncte ;
- Drop-gol (lovitură de picior căzută): 3 puncte ;
- Lovitura de pedeapsă: 3 puncte.
- Un meci durează 80 de minute (2 reprize x 40 minute).

Figura nr. 1 - Grămadă în timpul unui joc

[http://ro.wikipedia.org/wiki/Grămadă_(rugby)]

,,Se acordă ,,înainte” în cazul în care balonul a fost propulsat de mâinile

sau brațele unui jucător spre terenul de joc al adversarului”. [CHIRIAC, 1973,
p17]
 REGULI DE BAZA

In jocul de rugby exista cateva reguli de baza care sunt determinante pentru
invatarea si intelegerea acestui joc.
1. Inainte si pasa inainte
2. Jucator tinut
3. Afara din joc
4. Avantajul

1. INAINTE SI PASA INAINTE

Inainte se defineste ca fiind o greseala de receptionare a balonului sau de purtare

a acestuia.
Pasa inainte se defineste ca fiind pasa efectuata de catre purtatorul de balon
spre un coechipier aflat in fata lui. Nu se considera inainte atunci cand balonul
scapat in fata fara intentie este recuperat de acelasi jucator inainte de a atinge
solul sau un alt jucator. Nu se considera inainte atunci cand un jucator
blocheaza cu o mana sau doua maini balonul sutat spre terenul sau de catre un
adversar iar balonul din bratul lui ia o traiectorie dreapta.

2. JUCATOR TINUT
Atunci cand un purtator de balon a fost placate de un adversar si a luat contact
cu solul cu orice parte a corpului. Jucatorul are obligatia de a elibera balonul, fie
printr-o pasa, fie prin punerea acestuia pe sol. Jucatorul care plachează are
obligatia sa elibereze jucatorul placat in doua secunde.
3. AFARĂ DIN JOC SAU OFSAID
Regula pentru afară din joc prezintă următoarea desfașurare:
a) Ofsaid la faze statice: gramada ordonata si margine
b) Ofsaid la puncta de fixare: gramada spontana si mol
c) Ofsaid in joc deschis sau in contextul miscarii jucatorilor pe teren.
3. TERENUL DE RUGBY SI SEMNIFICATIA MARCAJELOR
RUGBY IN 15 – TEREN SI SEMNIFICATIA MARCAJELOR
Terenul de rugby – incinta terenului, suprafata de joc.
Incinta terenului cuprinde suprafata de joc la care se adauga o suprafata
considerabila in jurul acesteia.
Suprafata de joc este constituita din teren, buturi si suprafata de tinta.
Terenul de rugby are forma dreptunghiulara, avand marcaje longitudinale si
transversale.
Marcajele longitudinale sunt reprezentate de : liniile de margine, liniile de 5 m
si liniile de 15 m.
Marcajele transversale sunt reprezentate de: liniile de tinta, liniile de balon
iesit din teren, liniile de 5 m in fata buturilor, liniile de 22, liniile de 10 m si
linia de centru.
Linia de tinta delimiteaza terenul de tinta, spatiul in care daca balonul este
culcat de atacanti, se poate obtine o incercare sau un eseu (5 puncte).
Linia de balon iesit din teren este linia dupa care balonul nu mai poate fi jucat,
jocul poate reincepe in functie de decizia arbitrului.
Linia de 5 m este o linie intrerupta, ajutatoare, in fata liniei de tinta, fiind
prevazuta in regulament, ca fiind linia dupa care nu se poate acorda o penalitate.
Linia de 22 m delimiteaza un spatiu care ofera 3 avantaje echipei aflate in
aparare:
a) Echipa in aparare poate efectua o oprire din zbor a balonului (Mark) cand
acesta a fost sutat de echipa in atac. Arbitrul va opri jocul si va acorda
lovitura libera indirecta pentru jucatorul care a realizat oprirea din zbor.
Singura regula ca aceasta oprire sa fie validate, consta in strigarea
cuvantului ‘’Mark’’ in timpul prinderii balonului. Jucatorul care prinde,
poate sa aiba unul sau doua picioare pe sol,in acelasi timp poate sa faca
acest lucru in aer.
b) Din 22 m se pot executa lovituri de picior direct in margine si acestea vor
atrage dupa sine obtinerea unei margini, pe locul unde a iesit balonul.
Daca lovitura de picior este executata din afara spatiului de 22 m si ea
trebuie sa atinga campul de joc inainte sa iasa afara. Daca acest lucru nu
se intampla, marginea se repune din locul de unde a sutat jucatorul.
c) In 22, echipa din aparare poate beneficia de o lovitura de reincepere daca:
- balonul a fost introdus de catre echipa in atac, in terenul de tinta,
balonul fiind culcat de catre echipa in apararare;
4. DURATA JOCULUI DE RUGBY LA SENIORI/JUNIORI SI
STRUCTURA ECHIPEI
DURATA JOCULUI
Perioada regulamentara de joc este de 80’, reprezentand 2 reprize de 40’
despartite de o pauza ce nu va depasi 10’. La juniori, perioadele regulamentare
de joc difera astfel:
 Juniori III 2*25’=50’
 Juniori II 2*30=60’
 Juniroi I 2*35=70’
Pauza va fi de maximum 5’.
STRUCTURA ECHIPEI
O echipa de rugby in 15 se compune din 2 compartimente: compartimentul
inaintarii si compartimentul treisferturilor.
a) Compartimentul inaintarii are 8 jucatori impartiti pe 3 linii astfel:
 Linia I
-Stalp stanga, nr.1
-Tragator, nr.2
-Stalp dreapta, nr,3
 Linia a-II-a
-linia a-II-a stanga, nr.4
-linia a-II-a dreapta, nr.5
 Linia a-III-a
-aripa de gramada stanga, nr.6
-aripa de gramada drepta, nr.7
-inchizator sau nr.8
b) Compartimentul treisferturilor are 7 jucatori si anume:
 mijlocal la gramada, nr.9
 mijlocas la deschidere, nr.10
 aripa de tresferturi stanga, nr.11
 centru interior, nr.12
 centru exterior, nr.13
 aripa de tresferturi dreapta, nr.14
 fundas, nr.15
Echipa este completata cu cei sapte jucatori de rezerva si se permit tot sapte
schimbari. De asemenea se permit modificari temporare pentru ingrijiri
medicale.
 5. PREZENTATI CATEVA SPORTURI INRUDITE CU
JOCUL DE RUGBY
SPORTURI ÎNRUDITE

Fotbalul Canadian- O echipă are 12 jucători. Terenul are 110 yarzi (101 m) lungime şi
65 yarzi (59 m) lăţime. Timpul de joc: două reprize de 30 de minute, fiecare dintre ele împărţite
în două sferturi de 15 minute. Marcarea punctelor: Eseu (touchdown)-6 puncte, 1 sau 2 puncte
după touchdown, (dacă alegi să dai la buturi, sau joci pentru touchdown), 3 puncte
transformarea, 2 puncte dacă este prins în terenul de ţintă. Mingea de joc este ovală.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Canadian_football]

Fotbalul American- O echipă are 11 jucători în atac (offense) şi 11 jucători în apărare

(defense). Terenul are 100 yarzi lungime şi 53 yarzi lăţime (1 yard = 0, 9144 metri). Timpul de
joc: patru sferturi, fiecare sfert având durata de 15 minute. Când ofensiva are mingea, aceasta are
la dispoziţie patru încercări (downs) pentru a câştiga 10 yarzi. Dacă ofensiva reuşeşte să
avanseze cei 10 yarzi, va beneficia de first down şi va avea dreptul la încă un set de patru down-
uri. Dacă ofensiva nu reuşeşte să câştige cei 10 yarzi, va pierde posesia mingiei. Marcarea
punctelor: Touchdown = 6 puncte, 1 sau 2 puncte după touchdown, (dacă alegi să dai la buturi,
sau joci pentru touchdown), 3 puncte transformarea, 2 puncte dacă este prins în terenul de ţintă.
Mingea de joc este ovală.
[http://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal_american]

Fotbalul Australian- jucat prima oară la Melbourne, în 1856. Jucătorii sunt 18 la 18 și 4

rezerve. Fără regula offside-ului. Terenul are formă ovală. Un meci durează 80 de minute,
împărţit în patru sferturi. Jucătorii aleargă cu balonul în braţe, însă trebuie să-l bată de pământ la
fiecare 15 metri. Terenul de joc, 150 de metri (sau mai mult) lungime şi 135 de metri lăţime.
Terenul de ţintă conţine patru stâlpi. Cei din mijloc sunt "buturile centrale", iar celelalte două
formează "buturile din spate". Dacă mingea trece prin buturile centrale se acordă 6 puncte, dacă
trece prin cele din spate se acordă 1 punct. Mingea de joc este ovală.
[http://www.gsp.ro/sporturi/rugby/sportul-hibrid-fotbalul-australian-80140.html]

Fotbalul Gaelic- creat în 1885, este un sport în care placajele și tacklingurile sunt
interzise. Primul meci a avut loc în 1887. Sunt 15 jucători în echipă, teren dreptunghiular, 130-
145 de metri lungime şi 80-90 metri lăţime. La capete sunt buturi de rugby, iar în mijlocul
butului poarta de fotbal. Un meci durează 60 de minute. Dacă mingea trece peste bara porţii de
fotbal, se acordă 1 punct, dacă intră în poartă, se acordă 3 puncte. Mingea de joc este rotundă.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Gaelic_football]
Rugby League- a fost creat în mai multe etape, între 1895-1906. În anul 1895 s-a produs
scindarea RFUnion și crearea Northern RFUnion, cu 15 jucători și aceleași reguli ca ale RFU,
dar cu compensarea jucătorilor pentru pierderea salariului lor și cheltuieli. Primul meci în 07
septembrie 1895. În anul 1906 - rugbyul în XIII: Northern RFUnion adoptă reguli specifice și
modifică formatul echipelor, care vor avea de acum înainte 13 jucători fiecare; din 1922 această
variantă a rugbyului se numește "rugby football league" sau "rugby league" în țările anglofone.
În ,,rugby league” sunt 13 jucători în echipă, 4 rezerve, teren dreptunghiular, 110-115 de metri
lungime şi 60-70 metri lăţime. La capete au buturi de rugby. Un meci durează 80 de minute.
Marcarea punctelor: Eseu-5 puncte, 2 puncte transformare după eseu, 3 puncte transformare
lovitura de pedeapsă, 3 puncte drop-goal. Mingea de joc este ovală.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Rugby_league]
Rugby în VII- adaptare a jocului de rugby în XV, având primul meci în 1883. Câte 7
jucători si 3 rezerve. Teren dreptunghiular, 100 metri lungime şi 60-70 metri lăţime. La capete au
buturi de rugby. Un meci durează 7 minute. În finală 10 minute. Marcarea punctelor: Eseu-5
puncte, 2 puncte transformare după eseu din drop-goal, 3 puncte transformare lovitura de
pedeapsă, 3 puncte drop-goal. Sport olimpic din 2016. Mingea de joc este ovală.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Rugby_sevens]

Rugby în IX- adaptare a jocului în XIII. Tetley's Super League IX a primit numele în
2004. Teren dreptunghiular, 110-115 de metri lungime şi 60-70 metri lăţime. La capete au buturi
de rugby. Un meci durează 80 de minute. Marcarea punctelor: Eseu-5 puncte, 2 puncte
transformare după eseu, 3 puncte transformare lovitura de pedeapsă, 3 puncte drop-goal. Mingea
de joc este ovală.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Super_League_IX]
Touch rugby- derivat al jocului în XV sau XIII. Jocul a început în Australia la începutul
anilor 1960. Primul joc oficial a fost jucat în anul 1968. Este jucat pe iarbă sau pe plajă, teren
dreptunghiular, 70 X 50 de metri. Fără buturi. Sunt 6 jucători în teren, 8 rezerve, în cazul
echipelor mixte, de obicei sunt 3 femei şi 3 bărbaţi. Durata de joc este de 40 de minute (două
jumătăţi x 20 minute), cu o pauză 5 minute. Marcarea punctelor: Eseu-1 punct. Mingea de joc
este ovală, dar puţin mai mică decât la rugby XV.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Touch_football_ (rugby_league)]
 Tag rugby (SuperRugby)- derivat al jocului în XV sau XIII(Anexa 1). Este un joc de
echipă, o activitate fizică rapidă fără contactat direct cu adversarul (non contact), ce se adresează
atât băieţilor, cât şi fetelor, sau echipelor mixte, în care fiecare jucător poartă o centură care are
două taguri (eşarfe) ataşate, cu arici. Jocul de Rugby-Tag este jucat de două echipe cu număr
egal de jucători. Pentru meciurile oficiale, nu mai mulţi de 7 jucători, iar pentru antrenamente, nu
mai puţin de 5 jucători. Este jucat pe teren dreptunghiular, 60 X 30 de metri. Durata jocului:
două reprize a câte 40 min. adulţi şi 10 min. copii, cu pauză de 2-3 min. Marcarea punctelor:
Eseu-1 punct. Mingea de joc este ovală. Jocul de Rugby Tag a apărut în Anglia în 1991. În 2003-
2004, Federaţia Engleză de Rugby a introdus Tag rugby pentru juniori în programul de
dezvoltare, care s-a numit Continuum Rugby, înlocuindu-se touch rugby-ul. Se joacă în Irlanda
(Volvic Tag), Noua Zeelandă (KIWITAG), U.S.A. (Eagle tag), Franța (Rugby Sophia), România
(SuperRugby). Fiind o combinaţie între distracţie şi mişcare, rugby–tagul este acum versiunea
oficială a rugbyului pentru grupele de şcolari.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Tag_Rugby]

Rugby pe plajă: derivat al jocului în XV, care se joacă pe nisip. Se joacă cu 5 sau 7
jucători, 3-7 rezerve în funcţie de ligă, timp de joc 5 sau 7 minute, pauză 3 min. Marcarea
punctelor: Eseu-1 punct. Mingea de joc este ovală, dar este mai mică, numărul 4, pentru juniori.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Beach_rugby]

6. NOUTATI SI TENDINTE IN RUGBY-UL ACTUAL

Noutati si tendinte in rugbyul actual
Rugby-ul competiţional pe plan mondial, este un rugby bazat puternic pe
noţiunea de echipă, un ritm de joc crescut, viteză de execuţie, rezistență,
secvenţe de joc cu durată medie şi lungă, puţine greşeli şi multă luptă.
Din experiența acumulată pe terenul de rugby, cred că în rugbyul
internațional, diferența dintre o echipă competitivă și una obisnuită, este făcută
de următori parametri ai jocului și de înlănţuirea lor:
- Contactele
- Locul placajului - calitatea placajului-oprirea omului-oprirea balonului-
recuperare.
- Spaţiul
- Posesia - linia de avantaj-intervalele-zonele de joc
- Continuitate
- Susţinere-direcţia de alergare-conservare-răbdare-eficacitate.
Respectarea acestor parametrii în rugbyul modern conduce la 95%
şanse de succes.
Ca manager administrativ și organizator al meciurilor echipei României
de rugby vreau să scot în evidență următoarele tendinţe ale rugbyului
competiţional pe plan mondial :
A. Secvenţele de joc au o durată medie de 50 sec. şi 1, 30 min.
B. Este nevoie de multă explozivitate, în jocul prestat de jucători.
C. Au apărut secvenţe de joc de durată lungă între 1,30 min. şi 5 min.
(World Cup 2011)
D. Sunt faze de joc numeroase, cu multe momente de joc, într-un meci,
ajungându-se până la 32 de momente de joc neîntrerupt (Tara Galilor-
Australia-World Cup 2011).
E. Rezistenţă, care să-ţi permită să păstrezi posesia balonului şi să înaintezi
(Tara Galilor-Australia-World Cup 2011-5 minute, din terenul de 40m,
propriu, până în terenul de ţintă advers.)
F. Ritm crescut de joc.
G. Viteză de execuţie în toate momentele jocului.
H. Diminuarea greşelilor la nivelul întregii echipe.
I. Puţine penalizări în timpul jocului, ajungându-se în timpul World Cup
2011, la trei în 80 de minute de joc.
J. Apărare asupra omului, balonului şi spaţiului.
7. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A IRB
(INTERNATIONAL RUGBY BOARD). COMPONENTA
FORMATIVA
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A I.R.B., COMPONENTA FORMATIVĂ

International Rugby Board (IRB) este instituţia sportivă de luare a

deciziei şi de reglementare a tot ce înseamnă rugby internaţional. Ea a fost fondată
în 1886 ca şi International Rugby Football Board (IRFB) de către federațiile
din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda. Anglia a refuzat iniţial să ia parte, dar în 1890
a devenit primă uniune non-fondatoare care a devenit membru. International
Rugby Football Board şi-a schimbat denumirea instituţiei în International
Rugby Board din 1997. Sediul central al IRB este localizat la Dublin, în Irlanda.
[http://en.wikipedia.org/wiki/International_Rugby_Board]

Strategia de dezvoltare a IRB

8. CONTINUTUL TEHNIC IN ATAC PT. JOC. DE RUGBY
ATAC
1. POZITIA
a. Fundamentala
b. La lovitura de incepere
c. La lovitura de reincepere

2. PURTAREA BALONULUI
a. Cu o mana
b. Cu doua maini

3. CULEGEREA BALONULUI
a. Din lateral/ cu o mana
b. Din fata/ cu doua maini

4. PASA
 De pe loc
 Din alergare:
- Normala
- Speciale:
* incruciasata
* sarita
* pe la spate
* ranversata
* peste umar
* carlig
* demi-tur
* din placaj
* dupa adversar

5. SCHIMBAREA DE DIRECTIE:
a. Cu pas sarit
b. Cu pas incrucisat
c. Cu pas lateral-incrucisat
d.

6. FENTA

7. TAMPONUL
9. CONTINUTUL TEHNIC IN APARARE PT. JOC. DE
RUGBY
 APARARE

1. POZITIA:
a. Fundamentala
b. La lovitura de incepere
c. La lovitura de reincepere

2. PLACAJUL:
a. Din fata
b. Din spate
c. Lateral

3. SMULGEREA BALONULUI

4. PRINDEREA BALONULUI DIN ZBOR

a. Pe sol
b. Din saritura

5. BLOCAREA VERSALULUI SI A BALONULUI

6. CULCAREA BALONULUI DIN DRIBLING

7. PIVOTAREA ADVERSARULUI

8. SPECIALIZARE:

1. Pozitia prinzatorului la margine

2. Pozitia sustinatorului la margine
3. Pozitia de impingere a stalpului
4. Pozitia de impingere a tragatorului
5. Pozitia de impingere a liniei a II-a
6. Pozitia de impingere a aripii de gramada
7. Pozitia de impingere a inchizatorului
8. Repunerea balonului la gramada ordonata
9. Tragerea balonului la gramada ordonata
a. Cu piciorul 3
b. Cu piciorul 4
10.Repunerea balonului la margine
 10. CONTINUTUL TACTIC IN ATAC PT. JOC. DE
RUGBY
INDIVIDUAL:
1. ATAC:
a. Depasirea
b. Patrunderea
c. Deschiderea unghiului la atac
d. Obtinerea prim-planului la margine
e. Obtinerea prim-planului la G.O.

1. COMUNE:
a. Asezarea
b. Reasezarea

11. CONTINUTUL TACTICIN APARARE PT. JOC. DE RUGBY

1. APARARE:
a. Interceptia
b. Inchiderea unghiului de aparare

1. COMUNE:
a. Asezarea
b. Reasezarea

COLECTIV
APARARE
1. 2-4 JUCATORI
a. Apararea in inferioritate numerica
Schimbarea adversarului

12. PREZENTATI STRUCTURA JOC. DE RUGBY

STRUCTURA JOCULUI DE RUGBY

Jocul de rugby cuprinde trei componente de baza: fazele statice, miscarea

generala si punctele de schimbare.
1. Fazele statice sunt momente ale jocului de rugby caracterizate prin
oprirea in timpul jocului a balonului si jucatorilor. Aceste momente sunt
necesare pentru castigarea posesiei balonului.
Fazele statice sunt:
a. Lovitura de incepere
b. Lovitura de reincepere
c. Lovitura de pedeapsa diecta
d. Lovitura de pedeapsa indirecta
e. Gramada ordonata
f. Marginea

2. Punctele de fixare sunt momente ale jocului de rugby caracterizate prin

oprirea relative a balonului si circulatia jucatorilor. Aceste puncte de
fixare incearca sa mentina balonul in posesia echipei care ataca sau
castigarea posesiei balonului de catre echipa care se apara.
Punctele de fixare sunt:
a. Gramada spontana
b. Molul

3. Miscarea generala are ca scop circulatia balonului si a jucatorilor,

exprimata prin diferite forme de joc, in vederea depasirii liniei
avantajului. Are ca finalitate inscrierea de puncte, oprirea atacului si
recuperarea balonului.
Miscarea generala se regaseste atat dupa puncte de fixare (cursivitatea
jocului) cat si dupa faze statice (lansarea jocului).
Lansarea jocului reprezinta primul timp al miscarii generale. Se
caracterizeaza prin organizarea echipelor si joc pe posturi. Importanta in
lansarea jocului este comunicarea intre jucatori si eficienta actiunilor
tactice colective.
Cursivitatea jocului este caracterizata printr-un joc fara posture, avand ca
obiectiv exploatarea spatiului creeat in aparare.
 13. PRINCIPII ALE MISCARII GENERALE IN JOC. DE
RUGBY
Principii ale miscarii generale:
In atac
a. Avansare
b. Sustinere
c. Conservarea posesiei
d. Marcarea de puncta
In aparare
a. Presing
b. Recuperare balon
c. Contraatac
d. Marcarea de puncta

14. PREZENTATI CATEVA FORME DE JOC IN RUGBY

FORME DE JOC

Miscarea jucatorilor in teren se realizeaza prin trei forme de joc:

- Joc desfasurat
- Joc grupat penetrant
- Jocul cu piciorul

Joc desfasurat

Este o actiune ofensiva colectiva, prin care se avanseza si se incearca trecerea liniei
avantajului prin circulatia balonului spre lateral si crearea supranumericului.

Jocul desfasurat cauta sa descopere o bresa, in apararea adversa sau la exteriorul

sistemului defensive. Prin acest joc, echipa avanseaza si castiga avantaj odata cu
circulatia balonlui si a jucatorilor spre lateral. In primul timp de joc al miscarii
generale, jocul desfasurat este caracteristic compartimentului ¾ (treisferturi) si are ca
scop principal inscrierea unui eseu sau crearea unui dezechilibru al apararii adverse.
In al doilea tip de joc al miscarii generale, dupa un punct de fixare, jocul desfasurat
poate fi practicat de jucatorii ambelor compartimente.

Jocul grupat penetrant

Se defineste ca actiune ofensiva colectiva, ce avanseaza si penetreaza cat mai rapid intre spatiile
libere ale apararii cu maximum de jucatori in sustinere.
Jocul grupat penetrant se poate realiza prin mol sau penetrare individuala. El se
dezvolta in doi timpi.
Primul timp reprezinta actiunea ofensiva initiate de purtatorul de balon.
Timpul doi este reprezentat de sustinerea si continuarea actiunii de catre coechipieri.
Jocul grupat penetrant este folosit de asemenea si dupa recuperarea balonului aflat pe
sol.

La recuperarea dupa placaj, cand atat sustinerea ofensiva cat si cea defensiva sunt
reduse, se foloseste penetrarea
individuala. Cand sustinerea ofensiva sau defensive sunt puternice se urmareste
dezorganizarea apararii prin intrarea in profunzime.

Jocul cu piciorul

Se defineste ca actiunea ofensiva colectiva de avansare si trecere a liniei avantajului,

printr-o lovitura de picior, cu asigurarea superioritatii numerice pe locul de cadere a
balonului.
Jocul cu piciorul este o actiune ofensiva, care raspunde principiilor fundamentale ale
jocului de rugby. Odata folosit, tebuie sa aduca posibilitatea de a continua jocul si a
catiga teren.

Este o forma de joc determinata de pozitia/deplasarea jucatorilor in teren si de

presiunea exercitata de adversar. Aceasta forma de joc este utilizata dupa o serie de
tentative de joc la mana, ce au grupat adversari pe linia de aparare si au creat spatii
libere in spatele defensive. Jucatorii care folosesc cel mai des acest procedeu, sunt
mijlocasul la gramada(nr.9) si mijlocasul la deschidere(nr.10).

15. PLANIFICAREA IN RUGBY

PLANIFICAREA
Planificarea asigura “desfasurarea procesului de antrenament pe perioada unor unitati structural-
functionale, cat mai stabile, mai mici sau mai mari, ale antrenamentului (ore, zile, saptamani,
luni, ani), in care miljoacele si metodele utilizate se repeta cyclic, dar la niveluri superioare de
solicitare, determinate de obiectivele intermediare si finale”. Planificarea este importanta
deoarece reprezinta instrumentul pe care profesorul / antrenorul il are la dispozitie pentru
dirijarea unui program de antrenament bine organizat. Un professor/antrenor este eficient in
masura in care planificarea acestuia este eficienta. In cadrul planificarii, nimic nu este accidental;
ea reprezinta arta de a utiliza stiinta in vederea structurasrii unui program de pregatire.
Planificarea, adesea neglijata, este extrem de importanta la nivelul copiilor si juniorilor,
reprezentand garantia orientarii corespunzatoare a pregatirii.
Planul anual si Macrociclul
Planurile anuale reprezinta forme ale planificarii cu o durata bine determinata, in care se
concretizeaza programele de pregatire. Structura lor este conditionatas de obiectivul principal.
Structura planului poate fi diferita in functie de nivelul de pregatire (incepatori, avansati,
performanta), de etapa de instruire (initiere, baza, specializare intensiva), de gradul de
performanta(super liga, DNS, selectionata regional). Planul anual incepe sa prinda contur odata
cu primirea calendarului official din partea Federatiei de Rugby. Atunci profesorul/antrenorul isi
poate elabora calendarul competitional complet in corelatie cu obiectivele propuse.
Planul anual are urmatorul continut:
- antet, in care se precizeaza clubul, numele, perioada, grupa
- obiectivele de performanta (promovare, mentiere, medalie)
- obiectivele de instruire pe componentele antrenamentului (dezvoltare, educare, invatare,
consolidare, perfectionare) –PF, P.Th, P.Tac, P. Teor., P. Psiho
- periodizarea antrenamentului (semester, luni, saptamanai, mezocicluri, perioada, locul
pregatirii)
- calendarul competitional
- graficul formei sportive pe fiecare prerioada
- indicatori de pregatire: - probele de control – care sunt de recomandat in numar de 2-4 pe
macrociclu, in vederea evaluarii procesului de antrenament si corectarea acestuia.