Datorita cerintelor regulamentelor de concurs, invatarea in sport este un

proces complex, care implica masuri metodice deosebite si inalta competenta

profesionala.

Prioritati metodice privind invatarea tehnicii

Antrenorii trebuie sa stabileasca pentru fiecare esalon de instruire

procedeele tehnice ce urmeaza a fi insusite si perfectionate intr-un anumit
interval de timp, pornind de la nivelul pregatirii, particularitatile de varsta
si individuale ale fiecarui sportiv in parte. Asigurarea unui volum sporit
de munca, concretizat in repetari numeroase, constituie conditia de baza a
insusirii in timp util a procedeelor tehnice programate pentru anumite
perioade de instruire.

Concomitent cu insusirea trainica a procedeelor tehnice programate

se va tine seama, pe cat posibil , de inclinatiile si optiunile personale ale
sportivilor fata de unele executii tehnice, valorificandu-se astfel la
maximum disponibilitatile acestora pentru obtinerea virtuozitatii tehnice.

În raport cu exigentele concrete ale concursului, tehnica trebuie sa

fie programata in conditii de adversitate, pe timp de ploaie, vant, etc.; se
poate vorbi despre o tehnica de competitie si nu una abstracta, rupta de
nevoile concrete, multiple schimbatoare ale concursurilor.

Calea cea mai buna pentru insusirea si perfectionarea tehnicii este

individualizarea pregatirii avand in vedere faptul ca sportivii poseda
calitati fizice si psihice diferite.

Exersarea independenta a procedeelor tehnice sau numai a unor

structuri din cadrul acestora are un rol foarte important, insa trebuie
continuu dublata cu repetari efectuate in conditii analoage concursului,
deoarece procedeele tehnice sunt invatate nu ca scop in sine, ci pentru a
putea fi aplicate facil si eficient in competitie.

O atentie deosebita se va acorda selectionarii celor mai eficiente sisteme

de actionare, menite sa asigure atat insusirea elementelor de miscare ce compun
procedeul tehnic, dar si dezvoltarea calitatilor motrice aferente optimizarii
executiei acestuia.
 Evaluarea periodica a pregatirii tehnice cu ajutorul unor probe si
norme de control.Cadrele de specialitate vor stabili cele mai semnificative
structuri de exercitii pentr evidentierea nivelului pregatirii tehnice.

1.Elementele tehnice fara minge, reprezinta principalele mijloace cu

ajutorul carora jucatorii realizeaza ,,miscarea in teren”, fiind folosite in special in
jocul aparatorului. De obicei sunt considerate ca fiind mijloace de incalzire, de
dezvoltare sau pregatire fizica.

Exercitii specifice pentru:

a.pozitia fundamentala

1.alergare, la semnal, saritura cu aterizare in pozitie fundamentala (pe

directia de deplasare; cu schimbarea de plan fata de directia de deplasare)

2.pe perechi ,, leapsa” cu atingera gambelor

3.jucatorii executa ,, joc de picioare si lucru de brate” in pozitie

fundamentala joasa, la fiecare semnal sonor executand sprint-retragere,
genuflexiuni, flotari, sarituri, etc.

b.deplasari

4.din pozitie fundamentala jucatorii executa deplasari cu pasi adaugati

inainte, inapoi, lateral, oblic inainte, oblic inapoi individual, pe perechi prin
imitare sau la indicarea directiei de catre profesor

5. in pozitie fundamentala de aparare, deplasare cu spatele oblic inapoi

doi pasi stanga, doi pasi dreapta, la semnal sonor intoarcere180 grade, sprint

6.leapsa in doi

7.deplasare cu pasi adaugati intre doua linii ce se afla la 5 metri distanta

una de cealalta. Dupa 5 lungimi sprint 15 metri

8.deplasare in pozitie fundamentala joasa cu pasi adaugati lateral, oblic

inapoi, oblic inainte, alergare cu spatele, sprint, pe diferite trasee pe jumatate de
teren sau pe tot terenul
 c.sc
himbarile
de directie
si pirueta

9.deplasare pe toata suprafata terenului cu efectuarea de schimbari de

directie cu franare pe un picior, sau folosind pirueta

10.alergari cu schimbari de directie cu franare pe un picior sau prin

pirueta in dreptul unor jaloane

11.leapsa in doi pe o suprafata limitata de