Deși fusese iertat de tatal său, băiatul încă se simțea vinovat, iar mama lui ca să-l mai

facă să uite, l-a trimis împreună cu băiatul portarului să se plimbe pe Corso, Bulevardul
orașului. În timp ce se plimba, băiatul își aude numele strigat în timp ce trecea pe lângă
un car cu lemne oprit în fața unei prăvălii.

Când se uită, îl vede pe camaradul său Coretti cărând lemne în prăvălie. Băiatul l-a
întrebat ce face iar Coretti ia răspuns că repetă lecția de la școală. Îi spune cât de mult a
muncit astăzi, cărând lemne, vânzând la prăvălie, ducându-se la târgul de lemne din
piața Veneției și că doar pe fugă poate repeta pentru la școală.

Băiatul este invitat într-o cameră din spatele prăvălieiși în timp ce Coretti încerca să-i
arate unde își face temele, este chemat de un client din magazin. Apoi Coretti își aduce
aminte de cafeaua pentru mama lui care era bolnavă și o pune într-o ceașcă. Coretti îl
invită să-i cunoască mama care stătea în pat din cauza bolii și îi arată o poză cu tatăl său
în uniformă militară.

După ce se reîntorc în camera din spatele prăvăliei, Coretti încă repetă și încearcă să
vorbească cu băiatul. La un moment dat, un car oprește în fața prăvăliei și Coretti îi
spune că nu mai poate vorbi, dar se bucură pentru el că are atât de mult liber.

Băiatul îi spune lui Coretti că el este mult mai fericit, că deși muncește și învață,
reușește să-și ajute și părinții.