FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

respinge segregarea creată prin paşaportul de vaccinare: Încălcarea drepturilor

naturale nu poate duce decât la autodistrugere! Scrisoare Deschisă adresată
Guvernului, Parlamentului şi Românilor
De ActiveNews  /   COVID   /   Publicat: Luni, 04 octombrie 2021

FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

Scrisoare deschisă adresată Guvernului, Parlamentului României şi întregii

societăţi civile

„Încălcarea drepturilor naturale nu poate duce decât la autodistrugere!”

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro Vita ia atitudine faţă de intenţia

guvernanţilor de a obliga personalul medical să deţină Certificatul digital al UE
privind COVID-19, măsură care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti,
introducând abuzuri şi presiuni similare celor mai negre dictaturi din istoria
omenirii. Considerăm că introducerea, în sine, a acestui Certificat este
ineficientă şi nejustificată epidemiologic, este o măsură care creează segregare
socială, discriminare iraţională şi posibilitatea unor abuzuri greu de cuantificat.

Perspectiva obligativităţii vaccinării şi a permisului sanitar a stârnit, deja, un val de

proteste la nivelul societăţii civile.

Astfel, reprezentanţii Federaţiei Sanitas au reacţionat prompt, subliniind că după o

lună de la publicarea în Monitorul Oficial a legii,„probabil că aproape jumătate
dintre angajaţii din sănătate (oameni care ţin să le fie respectat dreptul
constituţional de decizie asupra propriei persoane) vor avea contractul de muncă
desfăcut”. Acest fapt ar reprezenta o catastrofă la adresa sistemului sanitar din
România, ducând la înjumătăţirea singurei „armate” care luptă cu pandemia, exact în
perioada de vârf a valului 4, arată Federaţia Sanitas. În consecinţă, Sanitas anunţă că
va folosi în perioada următoare toate pârghiile legale posibile pentru a împiedica
adoptarea acestui proiect de lege.

Şi cadrele medicale au protestat deschis faţă de abuzurile autorităţilor. Unul dintre

medicii care şi-au exprimat public dezacordul este pr. Ştefan Mindea, neurochirurg
de renume internaţional, care a amintit că statul nu poate să impună vaccinarea şi nici
permisul sanitar, fiind esenţial ca românii să se împotrivească dictaturii medicale.
„Este foarte important să înţelegem că este un lucru ca statul să recomande ceva şi
este alt lucru să impună ceva. Când statul începe să impună anumite lucruri noi,
ca şi oameni, dăm libertatea noastră în mâna statului. Eu, personal, am mai mare
încredere ca să pot eu să decid sau dumneavoastră să decideţi ce este mai bine sau
ce este mai rău pentru sănătatea dumneavoastră, pentru sănătatea familiei
dumneavoastră. Cred că fiecare dintre noi suntem maturi şi putem să ne asumăm
această decizie. Sunt decizii foarte personale, sunt decizii medicale. Nu se poate
nega faptul că există anumite riscuri şi fiecare din noi când facem ceva ne
asumăm riscuri. Este absurd să se ia această decizie în numele nostru. Ne opunem
clar unei dictaturi medicale”, a spus părintele Ştefan Mindea.1

O altă voce care se opune vehement măsurilor restrictive este cea a medicului,
chirurgului şi fostului şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS)
Lucian Dută, care a spus că nu-şi va vaccina copiii împotriva Covid-19:

„O spun clar şi răspicat: NU mi-aş vaccina copiii niciodată împotriva COVID. Asta
e convingerea mea şi aşa voi face. (...) Toţi oamenii din lume suntem egali, sau aşa
se presupune, şi facem ce dorim cu corpurile noastre. Nu ni se poate impune
nimic. Sigur că statul este dator să pună la dispoziţie medicamente, vaccinuri, dar
alegerea finală este a noastră. (...) Orice vaccin a fost pus pe piaţă după cel puţin
cinci ani de teste. De ce? Pentru că niciodată nu se ştiu efectele pe termen scurt şi
lung. Ceea ce eu am reclamat este faptul că dacă noi ca adulţi ne putem asuma
aceste riscuri, pentru copiii noştri, în condiţiile în care efectele nu sunt dovedite,
este alegerea mea de a nu-mi expune copilul la nişte riscuri.”2

Nu în ultimul rând, dr. Monica Pop a criticat guvernul, la Antena 3, pentru excluderea
testării în rândul celor vaccinaţi, întrucât şi vaccinaţii transmit boala. Medicul a
comentat, în special, proiectul de introducere a certificatului Covid în spitalele din
România, ceea ce ar duce, automat, la excluderea testării pentru personalul vaccinat:
„Un medic vaccinat nu se testează, pentru că aşa este recomandarea scelerată. Nu
este normal aşa ceva, el poate fi infectat. Deci el a făcut vaccin, este în stare bună
infectat, dar nu ştie, că dacă nu s-a testat, nu ştie. Şi are 30 de pacienţi de văzut în
ziua aia. Le dă tuturor",a declarat Monica Pop.

Vaccinare şi sănătate prin frică şi constrângere?

Pe de altă parte, Renate Weber, Avocatul Poporului, a precizat într-un comunicat

de presă publicat recent, că soluţiile legislative din proiectele discutate de Guvern
care condiţionează exercitarea dreptului la muncă al personalului din unităţile
sanitare şi din centrele rezidenţiale de obţinerea certificatului de vaccinare sau de
testare, cu plata testelor de către angajat, reprezintă „măsuri restrictive”, fiind
„lipsite de proporţionalitate şi inadecvate scopului urmărit”,informează
Agerpres.3

Şi judecătorul Dana Gîrbovan, preşedintele Curţii de Apel Cluj, spune că decizia

vaccinării trebuie să fie una personală, şi nu a statului.
Magistratul a explicat faptul că intervenţia statului în problema vaccinării avea sens
dacă prin această procedură se protejau ceilalţi membri ai societăţii, dar în momentul
în care s-a demonstrat că şi vaccinaţii pot transmite virusul, intervenţia statului nu se
mai justifică.

„Pornind de la acest drept fundamental al fiecărei persoane, de a decide asupra

propriului corp, decizia de a te vaccina sau nu este una personală, pentru că
implică o analiză foarte personală a riscurilor vis-a-vis de sănătatea unei
persoane: îţi asumi riscurile unei boli pe care o cunoşti şi ştii cât de gravă poate fi
sau îţi asumi riscurile vaccinării, riscuri pe care le cunoşti doar parţial. (...) În
momentul în care s-a dovedit că persoanele vaccinate pot să transmită virusul, deja
această teorie nu mai este valabilă. Ne întoarcem la principiul dreptului de a alege
liber şi complet informat despre acest aspect”, a declarat preşedinta Uniunii
Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) într-un interviu acordat jurnalistului
Robert Turcescu.4

Dana Gârbovan mai arată că nu este normal ca statul să transmită frică şi

constrângere populaţiei pentru a se vaccina, trăgând totodată un semnal de alarmă
asupra colectării datelor în pandemie. „Pandemia trece, dar datele colectate rămân.
Dacă rămân, în garanţia cui? Ce garanţie avem că datele nu vor fi folosite de stat
pentru controlul cetăţeanului?”.

În contextul în care, de la o zi la alta, sfera drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se

restrânge într-un mod cel puţin îngrijorător, dorim să adresăm autorităţilor o serie de
întrebări:

1. În contextul în care creşterea numărului de infectări este pusă pe seama

nevaccinaţilor, cum se explică faptul că în statele în care rata vaccinării a
depăşit 70 – 80%, se înregistrează, în prezent, un număr record de
îmbolnăviri? Astfel de situaţii se petrec, spre exemplu, în Norvegia (care, cu
80% populaţie adultă vaccinată, a atins în luna septembrie recordul absolut de
infectări de la începutul epidemiei şi până azi),Irlanda (cu 88% populaţie
adultă vaccinată, şi unde, în septembrie, s-a înregistrat dublul de infectări faţă
de momentul începerii campaniei de vaccinare) sau Israel (care, cu 74%
populaţie adultă vaccinată, a atins în luna septembrie recordul absolut de
infectări)5. Toate aceste situaţii arată ineficienţa epidemiologică a vaccinurilor
anti Covid şi , pe cale de consecinţă, lipsa justificării introducerii unor
certificate de vaccinare sau paşapoarte sanitare.
2. Dacă producătorii şi autorităţile recunosc faptul că vaccinul nu previne
îmbolnăvirea, nici transmiterea, atunci ce rost mai au toate aceste
măsurile abuzive, aberante şi disproporţionate, menite să creeze presiune
 asupra populaţiei privind acceptarea acestor vaccinuri, măsuri luate fără
o consultare largă a societăţii, atât celei academice, cât şi celei civice?
3. De ce există atât de multe persoane vaccinate care au făcut forme grave
sau au murit de Covid, de vreme ce promotorii vaccinurilor tocmai asta
promiteau că va fi evitat prin vaccinare? Campania de vaccinare anti-
Covid se dovedeşte a fi un răsunător eşec. Situaţia din spitale şi ATI-uri
ilustrează acest eşec, prin procentul neaşteptat de mare al vaccinaţilor cu
forme severe. De asemenea, un raport întocmit de Serviciul de Sănătate
Publică din Anglia, publicat în luna septembrie, cu titlul „Variantele
SARS-CoV-2 îngrijorătoare şi variantele aflate sub investigaţie în Anglia”,
arată că persoanele vaccinate au contractat şi au murit din cauza aşa-
numitei variante „Delta” a Coronavirusului într-un procent mult mai
mare decât persoanele nevaccinate, între 1 februarie 2021 şi 12 septembrie
2021.6
4. Cum se explică faptul că la Festivalul „Untold” sau la Congresul
Partidului Naţional Liberal au fost acceptate excepţii de la regulile impuse
de Guvern în contextul pandemiei, miile de participanţi participând la
aceste evenimente fără măşti de protecţie sau distanţă socială? Cum de
aceste categorii au fost atât de privilegiate, în timp ce bieţii copii sunt
nevoiţi să-şi dozeze la şcoală cantitatea de oxigen, ca să poată rezista o zi
întreagă cu masca pe figură, în ciuda numeroaselor semnale de alarmă
trase de specialişti din lumea întreagă, cu privire la riscurile7purtării
măştilor de protecţie8?
5. Cum se justifică, din punct de vedere legal, situaţiile în care neefectuarea
vaccinului duce la pierderea locului de muncă, interzicerea deplasărilor
sau a accesului la educaţie? Amintim că orice formă de constrângere intră
în contradicţie cu Legea drepturilor pacientului 46/2003 care prevede, la
cap. 3, art. 13, că „pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o
intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia
sa.” De asemenea, se încalcă şi dreptul la libertatea conştiinţei, consacrat
de art. 29 din Constituţia României, precum şi dreptul fundamental la
educaţie, prevăzut în Constituţia României, la art. 32, alin 1: „Dreptul la
învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin
învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior,
precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.”
6. Cum se justifică, în ciuda tuturor reacţiilor adverse înregistrate în
ultimele luni9, impunerea la scară largă a unui experiment medical bazat
pe tehnologii controversate, inacceptabile din punct de vedere bioetic,
moral şi creştin, fără studii clinice, fără cunoaşterea efectelor adverse şi
fără o informare prealabilă a cetăţenilor? Cele mai recente informaţii din
sistemul VAERS, dezvăluite vineri, 24 septembrie, arată că au fost
 raportate 726.965 de reacţii adverse în Statele Unite, în urma vaccinării,
din care 15.386 de decese şi 99.410 de efecte adverse grave, în perioada 14
decembrie 2020 şi 17 septembrie 2021. Cu toate acestea, se pare că cifrele
sunt mult mai mari, potrivit unui studiu realizat încă din 2010 de Harvard
Pilgrim, care demonstrează că „mai puţin de 1% din efectele negative ale
vaccinurilor” sunt raportate la VAERS, producătorii înşişi estimând o
„rată a declarării de 50 de ori mai mică” pe VAERS faţă de realitate10.
7. Care ar putea fi consecinţele ingineriei genetice, dezvoltate prin noua
generaţie de vaccinuri, asupra fiinţei umane? În ce măsură va fi
modificat11ADN-ul unei persoane vaccinate cu ARN mesager (precum
serurile Pfizer şi Moderna) sau cu vector adenoviral (Jansen, Sputnik) ?
În ce măsură se va putea influenţa comportamentul uman prin
intermediul magneto-proteinelor prezente în vaccinuri, în contextul
vaccinării globale cu seruri care conţin oxid de grafen şi produc proteină
Spike?

Un articol publicat de ziarul „The Guardian” în 2016 face un rezumat al

cercetărilor ştiinţifice menite să găsească o modalitate de a
influenţa/controla creierul, mai precis neuronii localizaţi in anume zone
cerebrale, pentru a dicta comportamentul uman.12

Sunt luate în considerare toate aceste date, atunci când se impune

vaccinarea populaţiei cu aceste seruri?

8. De ce sunt ignorate sistematic punctele de vedere ale unor somităţi,

precum Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel pentru medicină
pentru descoperirea virusului HIV, care a afirmat, lunile trecute, că
programul de vaccinare împotriva virusului este o „greşeală
inacceptabilă” şi că vaccinările în masă sunt o „eroare ştiinţifică, precum
şi o eroare medicală”. „Este o greşeală inacceptabilă. Cărţile de istorie vor
arăta acest lucru, deoarece vaccinarea este cea care creează variantele”,a
adăugat prof. Luc Montagnier. Renumitul virologul a explicat că „există
anticorpi creaţi de vaccin”, forţând virusul să „găsească o altă soluţie” sau
să moară. Aşa se creează variantele. Tulpinile sunt „produsul şi rezultatul
vaccinării”13.

În faţa tuturor acestor provocări la adresa semenilor noştri, solicităm

renunţarea urgentă la certificatul digital, şi la orice instrumente de urmărire şi
control, generatoare de abuzuri şi segregare. Considerăm imperativă eliminarea
tuturor formelor de constrângere şi a abuzurilor de orice fel îndreptate asupra
românilor, precum şi respectarea legislaţiei în vigoare, care garantează
drepturile şi libertăţile fundamentale.

Federaţia Pro-Vita susţine, prin propriul statut, protejarea dreptului la viaţă al

tuturor fiinţelor umane, de la concepţie până la moartea naturală, şi, în
consecinţă, se opune oricăror forme de încălcare a acestui drept. Ca şi creştini,
credem că Viaţa şi Libertatea sunt daruri ale Lui Dumnezeu , nu produse
convenţionale ale unor sisteme politice şi că „orice fiinţă umană are dreptul la
viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale”, după cum se afirmă şi în
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Încălcarea acestor drepturi
naturale reprezintă un afront adus Creatorului şi Creaţiei, afront care nu poate
duce decât la autodistrugere şi care nu va rămâne fără judecată şi răsplată.

FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

Consiliul Director

4 Octombrie 2021
Note
1 https://www.rostonline.ro/2021/09/parintele-neurochirurg-stefan-mindea-prezent-
la-protestul-de-la-constanta-trebuie-sa-ne-opunem-clar-unei-dictaturi-medicale/ şi
https://www.activenews.ro/stiri/Renumitul-doctor-Stefan-Mindea-special-pentru-
cititorii-ActiveNews-Impunerea-vaccinarii-de-catre-angajatori-%E2%80%93-
instaurarea-totalitarismului-medical-169640

2 https://www.activenews.ro/stiri/Medicul-Lucian-Duta-fost-presedinte-al-CNAS-
NU-mi-as-vaccina-copiii-niciodata-impotriva-COVID.-Suntem-datori-sa-ne-aparam-
copiii.-Altfel-am-trait-degeaba-169660

3 https://www.agerpres.ro/justitie/2021/09/29/avocatul-poporului-conditionarea-
dreptului-la-munca-de-obtinerea-certificatului-de-vaccinare-sau-testare-masura-
restrictiva-inadecvata--787821

4 Judecător Dana Gârbovan: „Decizia de a te vaccina e o decizie foarte personală

fiindcă implică o evaluare foarte personală a riscurilor. Decizia trebuie să aparţină
persoanei, nu statului. Din punct de vedere al statului implică decizia de a proteja.
Însă niciun drept fundamental nu e absolut dacă aduce atingere altor persoane”. Sursa
originală şi VIDEO: EVZ

5 https://rgnpress.ro/2021/09/28/varujan-vosganian-situatia-norvegiei-care-cu-80-
populatie-adulta-vaccinata-a-atins-in-luna-septembrie-recordul-absolut-de-infectari-
de-la-inceputul-epidemiei-si-pana-azi/
6 https://www.activenews.ro/stiri/Serviciul-de-Sanatate-Publica-din-Anglia-
recunoaste-ca-vaccinul-anti-Covid-este-ineficient-Persoanele-vaccinate-au-murit-din-
cauza-variantei-Delta-la-o-rata-mult-mai-mare-decat-persoanele-nevaccinate-169666

7 https://bucovinaprofunda.com/2021/02/21/mastile-sunt-ineficiente-si-pot-fi-
periculoase-de-aceea-ele-nu-pot-fi-obligatorii-45-de-studii-stiintifice-care-sustin-
aceste-afirmatii/

8 https://astarastoae.wordpress.com/2021/07/08/masca-noastra-cea-de-toate-zilele/

9 https://vaers.hhs.gov/data/datasets.html

10 https://www.activenews.ro/covid-dezvaluiri-covid/Cum-sunt-ascunsi-Mortii-Zeci-
de-mii-de-decese-printre-batrani-si-handicapati-la-14-zile-dupa-vaccinarea-anti-
COVID.-Mantra-Sigur-Eficient-trebuie-oprita-169669

11 Reverse-transcribed SARS-CoV-2 RNA can integrate into the genome of cultured

human cells and can be expressed in patient-derived tissues | PNAS
https://www.pnas.org/content/118/21/e2105968118

12 https://www.theguardian.com/science/neurophilosophy/2016/mar/24/magneto-
remotely-controls-brain-and-behaviour

13 https://epochtimes-romania.com/news/laureat-al-premiului-nobel-afirma-ca-
vaccinarea-anti-covid-genereaza-tulpinile---314805

Să ascultăm de Ştiinţă: Vaccinul e sigur şi eficient + Bărbaţii pot rămâne

însărcinaţi!

De Adrian Pătruşcă  /   Opinii   /   Publicat: Luni, 04 octombrie 2021

Dictatura COVID a fost instaurată şi este menţinută cu pumnul în gură al

argumentelor „ştiinţifice”. Autorităţile politice spun: „Nimeni nu poate pune la
îndoială Ştiinţa!” Numai că, de ani buni, Ştiinţa nu mai este „ştiinţifică”.  A fost
cumpărată şi politizată. Pute de la o poştă a propagandă.

 
Un editorial senzaţional al lui Tucker Carlson difuzat la Fox News pe 1 octombrie şi
pe care l-am tradus integral pentru cititorii ActiveNews.
Nimeni nu mai citeşte cărţi. Toţi ne informăm de pe Wikipedia. Este comod. 
Problema este că Wikipedia este atât de politizată şi mincinoasă, încât o sumedenie
de subiecte – cu siguranţă toate legate de politica partizană – nu mai merită citite.
Prea multă minciună.

Pe de altă parte, este un site mare, şi încă există unele lucruri valoroase pe Wikipedia.

Dacă aveţi câteva minute, aruncaţi o privire la articolul de pe Wikipedia despre isteria
în masă de-a lungul istoriei, înainte ca autorităţile să îl şteargă în mod inevitabil, aşa
cum o vor face cu siguranţă.

Când îl veţi citi, gândiţi-vă dacă unele lucruri de acolo nu vă sună familiar. Sunt
procese ale vrăjitoarelor, evident, o sumedenie de-a lungul secolelor, dar şi boala
dansului spontan, a viziunilor de fantome în masă, epidemiile de râs, de tremurat, de
trăncănit care au cuprins dintr-odată oraşe întregi, aparent fără nici un motiv.

Şi apoi mai sunt şi epidemii ezoterice de isterie în masă. A existat o călugăriţă din
Franţa care, citez, „a început în mod inexplicabil să miaune ca o pisică,
determinându-le şi pe celelalte călugăriţe din mănăstire să miaune laolaltă, lăsând
comunitatea locală mută de uimire. Nu s-au oprit până când poliţia a ameninţat că le
biciuieşte pe măicuţe.”

E amuzant, când citeşti. Deşi, la vremea respectivă, călugăriţele nu găseau nimic de

râs. Credeau cu toată sinceritatea că sunt pisici.

Aşa este isteria. Când grupuri mari de oameni încep să se poarte nebuneşte, reperele
dispar. Totul le pare normal, oricât de smintiţi sunt.

Având în minte aceste aspect despre natura umană, meditaţi la aceste declaraţii de la
audierea de ieri din Comisia de Supraveghere din Camera Reprezentanţilor.

Subiectul era avortul legal – dar pentru că suntem în 2021, şi suntem convinşi că
suntem toţi pisici, discuţia a abordat curând noul fapt stabilit ştiinţific, şi anume că
bărbaţii pot rămâne însărcinaţi.

Activista aborţionistă Maleeha Aziz: 

„Şi doream să subliniez că multe persoane sunt excluse de la discuţia de astăzi. Aşa
cum ştim, persoanele rămân însărcinate, şi nu numai femeile. Aud persoane care tot
repetă că femeile rămân însărcinate, însă acest lucru exclude persoane care ar
trebui să facă parte din dezbatere.”
Nu dorim să excludem pe nimeni. Se vădeşte că, până şi în 2021, încă mai sunt
persoane care pretind că doar femeile pot rămâne gravide. Ar trebui să înceteze să
mai susţină asta, altminteri o să vadă ei.

Amanda Presto tocmai a văzut. Presto era ziaristă la Daily Wire şi, în treacăt fie zis,
femeie. Ea a postat pe Twitter această crimă a gândirii, presupunând că are biologia
de partea sa:

„Dacă le cereţi celorlalţi să vă cheme cu pronumele preferate şi vă lăsaţi părul

mare, asta nu vă transformă în femei. Încetaţi să mai înjosiţi feminitatea.”

Nu, Amanda. Tu trebuie să încetezi să înjoseşti bărbaţii gravizi.

Pentru atacul său la adresa comunităţii bărbaţilor gravizi, Twitter i-a închis contul
Amandei Presto. Suntem pisici şi gata.

De cealaltă parte a Atlanticului, în Marea Britanie, liderul Partidului Laburist a

declarat că şi bărbaţii pot avea col uterin. Evident, pentru că pot. Miau.

Cu câteva zile în urmă, o importantă membră a Partidului Laburist a fost întrebată

dacă este de acord cu această remarcă. Iată care a fost răspunsul ei:

Nick Ferrari, realizator la LBC News: „Este transfobic să afirmi că numai femeile
au col uterin? Bună dimineaţa.”

Rachel Reeves, cancelar din umbră al Exchequer: „Bună dimineaţa. Mulţumesc

pentru invitaţie. Cred că această chestiune a devenit prea dezbinatoare şi toxică, şi îi
asmute pe unii oameni împotriva altora, cele două grupuri care au fost victimele
discriminării în societate – femeile şi femeile trans. Consider că această dezbatere
este incredibil de inutilă şi de contraproductivă, ca să fiu cinstită.”

Ferrari: „Este sau nu transfobic?”

Reeves: (Se bâlbâie) Este transfobic? (Se bâlbâie) Nu ştiu cum să încep să răspund
la aceste întrebări.”

Hai, zău aşa, Rachel Reeves, comisar fantomă sau ce oi fi în partidul laburist. E o
întrebare simplă, nu e o dezbatere. Au bărbaţii col uterin? 

Dar ea nu se poate hotărî să răspundă.

Pe de altă parte, nu îndrăzneşte să observe evidenţa însăşi, anume că toată discuţia
este smintită de-a dreptul. Aşa că respiră greu, îşi drege glasul şi încearcă să schimbe
vorba.

Washington Post speră să evite momente de bâlbâială ca acesta. Ziarul lui Jeff Bezos
tocmai a publicat ultimele directive de exprimare pentru toţi ziariştii: 

„Dacă spunem femei însărcinate, excludem persoanele transgender şi pe cele non-

binare.”

Aşadar, gata cu femeile însărcinate la Washington Post. Aceasta este o categorie

revolută şi fundamental ofensatoare, la fel cum sunt secretarere sau menajerele.

Acest lucru este real şi în numeroase spitale din toată ţara. Unii medici îşi pedepsesc
acum subordonaţii care recunosc diferenţele biologice dintre bărbaţi şi femei.

Dr. Lauren Chong, de exemplu, medic stagiar în pediatrie la Sydney Children's

Hospital Network, a declarat recent pentru New York Times că angajaţii din Sănătate
nu ar trebui să mai folosească termeni precum ovare sau uter.

„Ar trebui să zicem doar organe reproductive”, a declarat Chong. 

Iar acesta este un ordin.

Problema este că, din punct de vedere medical, poate fi pertinent ca o persoană să
aibă ovare şi uter. Formula „organe reproductive” s-ar putea să nu fie suficient de
specifică. 

Dar, sincer, în 2021, când suntem cu toţii pisici, cine se mai sinchiseşte? Vindecarea
bolii poate fi importantă. Dar să fie ea mai importantă decât să nu ofensezi Campania
pentru Drepturile Omului? Probabil că nu.

Aceasta este concluzia la care a ajuns CDC. Centrul a dat publicităţii un grafic care
arată că „doar 31% din persoanele însărcinate au fost vaccinate”. Nu femeile
însărcinate, ci persoanele însărcinate...

Mai este apoi şi Lancet, care nu cu mult timp în urmă era considerată o revistă
medicală serioasă, şi care a publicat o copertă cu acest titlu:

„Din punct de vedere istoric, anatomia şi fiziologia corpurilor cu vagine au fost

neglijate.”
 
Acesta este deci termenul. Credeai că eşti femeie, când colo erai un „corp cu vagin”.
Încercaţi să vă imaginaţi o frază mai dezumanizantă. Probabil că nu se poate. 

La audierea de ieri din cadrul Comisiei de Supraveghere, Gloria Steinem s-a

prezentat pentru a dovedi că este încă vie şi încă mai contează.

De 50 de ani, Steinem spune că apără femeile. În anii '70, ea a scris un articol pentru
revista Cosmopolitan intitulat: „Dacă bărbaţii ar putea avea ciclu”.

De atunci, ea ne-a reamintit constant: „Dacă bărbaţii ar putea rămâne însărcinaţi,

avortul ar fi sacru”.

O, dar acum bărbaţii chiar pot rămâne însărcinaţi, aşa că scenariul s-a schimbat
puţin. 
 
Iată ce a declarat în comisie Gloria Steinem, despre care se cuvine să remarcăm acum
că este pisică, şi care ne spune mieunând că absolut toată lumea poate rămâne
însărcinată, deci toată lumea poate face avort.

Steinem: „Ceea ce se petrece acum în Texas nu este doar o problemă locală sau o
problemă femeiască. Este un pas împotriva democraţiei care ne permite să avem
controlul deplin asupra propriilor noastre corpuri şi voci. Aduceţi-vă aminte când a
fost ales Hitler, primul lui act oficial a fost de a pune zăvorul pe clinicile de
planificare familială şi de a declara avortul o crimă împotriva statului. Mussolini a
făcut exact acelaşi lucru. Pentru că ştiau că controlul şi naţionalizarea corpurilor
femeilor este prima etapă a unui stat care controlează totul.”

Gloria Steinem a fost dintotdeauna stupidă, însă atunci când avea 35 de ani, nimeni
nu a băgat de seamă. Însă, când vrea să rescrie istoria, nu o putem putem lăsa să o
facă. Ne pare rău, Gloria, nu eşti Wikipedia.

În realitate, Hitler era un adept entuziast al eugeniei, la fel ca fondatoarea Planned

Parenthood, Margaret Sanger. Hitler a încurajat avorturile.

Potrivit aproape tuturor celor care au studiat acest aspect – Jeffrey Tuomala, de
exemplu, un profesor de drept care a scris pe larg despre procesele de la Nürnberg –
Hitler, la fel ca Gloria Steinem, a sprijinit avorturile, nu doar ca pe o chestiune de
autonomie fizică, ci şi ca un mijloc de a menţine femeile în câmpul muncii şi a
contribui la dezvoltarea economiei.

„Naziştii preferau ca muncitoarele din Est să nu rămână însărcinate pentru a nu ieşi

de pe piaţa muncii. Ei au luat măsuri pentru a identifica muncitoarele însărcinate şi
a le încuraja sau constrânge să utilizeze serviciile de avorturi oferite de regimul
nazist.”

Vă sună cunoscut? Încă o dată, scopul era de a reduce femeile la statutul de sclave cu
leafă. Este mai moral astăzi să munceşti pentru JP Morgan decât să fii mamă. Astă vă
spun ei.

Asta vă spune Ayanna Presley (politiciană Democrată). Ea s-a plâns că interzicerea

avorturilor este o unealtă – aţi ghicit – a Supremaţiei Albe.

„Experţii” care au participat la audierile de ieri au fost de acord:

Profesoara / activista Loretta Ross: „Cred că este foarte important să înţelegem

conjuncţia dintre politicile de dreptate rasială cu politicile de dreptate de gen.
Altminteri nu vom pricepe că aceste interziceri ale avorturilor au drept scop să nu se
nască mai mulţi copii negri şi maro. Ei voor să se nască mai mulţi copii albi.”

Ne întoarcem de unde am plecat. Arătând nebunia cu degetul, pentru că e greu să

rezişti impasibil. 
Aceasta este o discuţie iraţională despre ceea ce se întâmplă în Statele Unite. Tot ce
aţi auzit este contrar adevărului.

New York este cel mai mare oraş din America. Rata avorturilor la mamele negre este
de circa trei ori mai mare decât la mamele albe. Bebeluşii negri avortaţi sunt cu miile
mai mulţi decât cei care se nasc anual.

Aşa că a închide clinicile de avort din New York - ceea ce nimeni nu a propus măcar,
dar dacă acest lucru s-ar întâmpla – ar face să avem mai mulţi bebeluşi negri decât în
prezent.

Însă nici măcar discuţia asta nu o mai putem purta, deoarece nu mai avem voie să
spunem că doar femeile pot avea copii. În zilele noastre, bărbaţii pot naşte. 

De 50 de ani ne spun că bărbaţii nu se sinchisesc dacă avortul este sau nu legal,

deoarece nu pot avea copii. Dar acum, când pot, ne-am gândit că este bine să
reflectaţi la acest aspect.

Potrivit Comisiei de Supraveghere, este în interesul vostru:

Dr. Ghazaleh Moayedi: „Ştiu din proprie experienţă că avortul salvează vieţi.
Pentru miile de persoane pe care le-am îngrijit, avortul este o binecuvântare, avortul
este un act de iubire, avortul este libertate. Avem nevoie de protecţie federală pentru
avort.”
Avortul este libertate. Până la urmă, cineva trebuia să o spună cu glas tare.

Marile puteri, în cursă pentru dotarea cu rachete hipersonice (analiză AFP)

05.10.2021

Testele cu rachete hipersonice efectuate în ultimele zile de Rusia, Coreea de Nord şi

SUA suscită temeri privind o nouă cursă a înarmărilor, comentează marţi într-o amplă
analiză France Presse, care încearcă să pună în evidenţă contextul şi provocările
legate de această armă, care ar putea pune în pericol echilibrul forţelor nucleare în
lume.
Rusia se află în frunte, cu numeroase tipuri de astfel de rachete nu doar capabile să
zboare la viteze de peste 6.000 km/oră (Mach 5), ci şi manevrabile: Zircon, despre
care Moscova a anunţat luni că a efectuat un test reuşit de pe un submarin, precum şi
Kinjal, rachetă aflată deja în dotarea Forţelor aeriene, sau planorul hipersonic
Avangard, capabil să transporte încărcătură nucleară. După lansare, acesta dezvoltă o
viteză de până la 33.000 km/oră şi îşi schimbă într-un mod impredictibil cursul sau
altitudinea.
SUA nu au încă rachete hipersonice în arsenalul lor, dar lucrează la aceasta. DARPA
(Defense Advanced Research Projects Agency) - agenţie a Pentagonului care are
rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forţele armate - a anunţat săptămâna trecută
că a testat cu succes racheta sa hipersonică HAWC (Hypersonic Air-Breathing
Weapon Concept) cu propulsie anaerobă, altfel spus utilizează oxigenul din atmosferă
la combustia sa.
Pentagonul dezvoltă de asemenea un planor hipersonic denumit ARRW, dar primul
său test a eşuat în aprilie.
China dispune de mai multe proiecte, care par direct inspirate din programele ruseşti,
potrivit unui recent studiu al Centrului de cercetare al Congresului SUA. Beijingul a
testat în special un planor hipersonic, cu o autonomie de circa 2.000 km, capabil să
dezvolte o viteză de peste Mach 5 şi să efectueze 'manevre extreme', conform acestui
studiu.
Franţa, Germania, Australia, India şi Japonia caută la rândul lor să dezvolte sisteme
hipersonice, iar Iranul, Israel şi Coreea de Nord au demarat cercetări în domeniul
acestei tehnologii, potrivit studiului menţionat.
Coreea de Nord a anunţat săptămâna trecută că a testat cu succes o rachetă-planor
'hipersonică', ceea - dacă se confirmă - constituie un avans tehnologic major.
Contrar aparenţelor, rachetele hipersonice nu sunt în mod necesar mai rapide decât
rachetele balistice.

 
Sursa: AFP/Twitter

O rachetă balistică este lansată cu viteză mare în spaţiu, unde nu există atmosferă şi
unde nu întâmpină nici un fel de rezistenţă. Apoi revine la ţinta sa, întotdeauna cu
aceeaşi viteză, cu excepţia momentului când reintră în atmosferă, atunci este
încetinită puţin. Prin contrast, o rachetă hipersonică zboară la o altitudine joasă.
Aceasta este lansată de asemenea cu viteză mare, dar este frânată de atmosferă. Ea
încetineşte de-a lungul traiectoriei sale şi poate sfârşi prin a fi mai lentă decât o
rachetă balistică.
Marea diferenţă este că o rachetă hipersonică este manevrabilă, ceea ce face dificilă
prezicerea traiectoriei sale şi interceptarea ei. Sistemul antirachetă THAAD ar putea
permite interceptare proiectilelor cu mare viteză, dar el este conceput pentru a proteja
o zonă limitată.
Când este vorba despre un planor hipersonic, sistemele de detectare antirachetă, care
măsoară sursele de căldură, riscă să nu recunoască racheta decât după lansare, prea
târziu pentru a o intercepta, explică Pentagonul.
Pentagonul nu şi-a anunţat oficial intenţia de a cumpăra rachete hipersonice,
concentrându-se până acum pe finanţarea cercetărilor în domeniu. Dar grupul
american de apărare Lockheed Martin a anunţat luni deschiderea unei uzine de
producţie hipersonică.
Rachetele dezvoltate de Rusia şi China sunt capabile să transporte o încărcătură
nucleară, în timp ce Washingtonul asigură că programul său hipersonic este destinat
rachetelor convenţionale.
Riscul, potrivit Centrului de cercetare al Congresului, este o posibilă reacţie exagerată
a armatei americane, care nu ar şti dacă racheta hipersonică pe care tocmai a detectat-
o este echipată cu încărcătură convenţională sau nucleară. Ar putea răspunde cu o
armă nucleară fără să aştepte să afle natura acesteia.
Cameron Tracy, cercetător la Universitatea Stanford, consideră că soluţia este
includerea rachetelor hipersonice pe agenda negocierilor în curs de desfăşurare între
Moscova şi Washington privind controlul armelor şi aducerea Beijingului la masa
discuţiilor. 'Dezvoltarea acestor arme, această cursă a armelor hipersonice, nu este
probabil situaţia cea mai stabilă', apreciază el. 'Ar fi bine să se acţioneze cât mai rapid
posibil!', adaugă expertul citat de AFP. AGERPRES

Comisia Europeană propune prima strategie a UE privind combaterea

antisemitismului

05.10.2021

Executivul comunitar a prezentat miercuri prima strategie a UE privind

combaterea antisemitismului şi promovarea vieţii evreieşti, care stabileşte o serie de
măsuri axate pe trei piloni - prevenirea tuturor formelor de antisemitism, protejarea şi
promovarea vieţii evreieşti şi respectiv promovarea memoriei istorice şi a educaţiei
cu privire la Holocaust, informează un comunicat al Comisiei Europene.

Strategia propune măsuri de intensificare a cooperării cu întreprinderile online pentru

a pune capăt antisemitismului online, pentru a proteja mai bine locurile publice şi
lăcaşurile de cult, pentru a crea un hub european de cercetare privind antisemitismul
contemporan şi o reţea de situri care au cunoscut Holocaustul. Aceste măsuri ar urma
să fie consolidate prin eforturile pe care UE le face la nivel internaţional pentru a fi în
primele rânduri în lupta împotriva antisemitismului pe plan mondial.

"Astăzi ne angajăm să promovăm viaţa evreiască în Europa în toată diversitatea sa.

Dorim ca viaţa evreiască să prospere din nou în centrul comunităţilor noastre. Aşa e
normal să fie. Strategia pe care o prezentăm astăzi reprezintă o schimbare radicală în
modul în care reacţionăm la antisemitism. Europa poate prospera numai atunci când
comunităţile sale evreieşti se simt sigure şi înfloritoare", a declarat preşedinta
Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, citată în comunicat.

"Antisemitismul este incompatibil cu valorile UE şi cu modul nostru de viaţă

european. Această strategie - prima de acest tip - este angajamentul nostru de a
combate antisemitismul în toate formele sale şi de a asigura un viitor pentru viaţa
evreiască în Europa şi dincolo de graniţele acesteia. Le datorăm acest lucru celor care
au murit în Holocaust, celor care au supravieţuit şi generaţiilor viitoare", a spus
vicepreşedintele CE pentru promovarea modului de viaţă european, Margaritis
Schinas.

În condiţiile în care nouă din zece evrei consideră că în ţara lor antisemitismul a
crescut, iar 85% cred că aceasta este o problemă gravă, Comisia Europeană va
mobiliza fonduri UE şi va sprijini statele membre în elaborarea şi punerea în aplicare
a propriilor strategii naţionale. Comisia va sprijini crearea, la nivel european, a unei
reţele de notificatori de încredere şi de organizaţii evreieşti pentru a elimina
discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online.

Aceasta va sprijini, de asemenea, elaborarea de discursuri care să combată conţinutul

antisemit online. În plus, Comisia va coopera cu industria şi cu companiile IT pentru
a preveni afişarea şi vânzarea ilegală online a simbolurilor, a obiectelor şi a literaturii
legate de nazism.

În al doilea rând, pentru a se asigura că evreii se simt în siguranţă şi pot participa pe

deplin la viaţa europeană, CE va oferi finanţare din partea UE pentru o mai bună
protecţie a spaţiilor publice şi a lăcaşurilor de cult. Următoarea cerere de propuneri va
fi publicată în 2022, fiind astfel puse la dispoziţie 24 de milioane de euro. Statele
membre sunt, de asemenea, încurajate să recurgă la sprijinul Europol în ceea ce
priveşte activităţile de combatere a terorismului, atât online, cât şi offline. Pentru a
promova viaţa evreiască, Comisia va lua măsuri de protejare a patrimoniului evreilor
şi de sensibilizare cu privire la viaţa, cultura şi tradiţiile evreieşti.

În contextul în care, în prezent, un european din 20 nu a auzit niciodată de Holocaust,

Comisia va sprijini crearea unei reţele de locuri în care a avut loc Holocaustul, dar
care nu sunt neapărat cunoscute, de exemplu ascunzători şi locuri de execuţie.

CE va sprijini, de asemenea, o nouă reţea de tineri ambasadori europeni care să

promoveze memoria Holocaustului. Cu finanţare din partea UE, Comisia va sprijini
crearea unui hub european de cercetare privind antisemitismul contemporan şi viaţa
evreiască, în cooperare cu statele membre şi cu comunitatea de cercetare. Pentru a
pune în valoare patrimoniul evreiesc, Comisia va invita oraşele care candidează la
titlul de Capitală Europeană a Culturii să abordeze istoria minorităţilor lor, inclusiv
istoria comunităţii evreieşti.

UE va utiliza toate instrumentele disponibile pentru a invita ţările implicate în

procesul de extindere, ţările din vecinătate şi ţările din afara UE să combată
antisemitismul, inclusiv prin cooperarea cu organizaţiile internaţionale. De asemenea,
aceasta va garanta că fondurile externe ale UE nu pot fi alocate în mod eronat
activităţilor care incită la ură şi violenţă, inclusiv împotriva evreilor, mai menţionează
strategia.
Nu în ultimul rând, UE va consolida cooperarea UE-Israel în lupta împotriva
antisemitismului şi va promova revitalizarea patrimoniului evreiesc la nivel mondial.

Strategia va fi pusă în aplicare în perioada 2021-2030, iar Comisia invită Parlamentul

European şi Consiliul UE să sprijine punerea în aplicare a strategiei şi va publica
rapoarte cuprinzătoare de punere în aplicare în 2024 şi în 2029. Statele membre s-au
angajat deja să prevină şi să combată toate formele de antisemitism prin adoptarea de
noi strategii sau măsuri naţionale în cadrul strategiilor naţionale şi al planurilor de
acţiune existente privind prevenirea rasismului, a xenofobiei, a radicalizării şi a
extremismului violent. Strategiile naţionale ar trebui adoptate până la sfârşitul anului
2022, urmând ca acestea să fie evaluate de Comisie până la sfârşitul anului 2023.
AGERPRES

Revanşa lui Irod: Vaccinul şi A doua Ucidere a Pruncilor

De Adrian Pătruşcă  /   Opinii   /   Publicat: Joi, 07 octombrie 2021

Ce conţine vaccinul? Un blestem: Sângele lor asupra noastră şi a copiilor noştri.
 Într-o serie de e-mail-uri dezvăluite de Project Veritas, directorul ştiinţific principal
al companiei Pfizer, Philip Dormitzer, recunoaşte că la testarea vaccinului anti-
COVID s-au folosit ţesuturi de bebeluşi avortaţi.
Este secretul lui Polichinelle. Nu doar Pfizer, ci TOATE, absolut toate vaccinurile
COVID au folosit ţesuturi fetale în faza de producţie sau de testare. 
Interesant este că Dormitzer, conştient de potenţialul exploziv, le cere angajaţilor
companiei să evite subiectul în comunicarea publică. Să se limiteze la bla-bla-ul
oficial. Limbă de lemn şi joc de glezne.
Dormitzer cunoaşte perfect lumea pe care vrea să o înţepe. Se simte apărat de
colosalul mecanism de propagandă pus în funcţiune, de puterea maşinăriei de
zgomote care acoperă orice dezbatere raţională.
Cu toate acestea, informaţia a circulat peste tot: orice om de bună credinţă şi cu un
minim nivel intelectual o putea verifica. Puţini au făcut-o. Şi mai puţini i-au
conştientizat grozăvia. 
Vaccinul care ambiţionează să salveze omenirea este construit pe Moarte. Nişte fiinţe
mici, nevinovate şi lipsite de apărare au fost omorâte cu cinism pentru a salva,
chipurile, viaţa unor oameni mari.
Doar Jertfa asumată în deplină libertate naşte Viaţă. Aici este vorba de Crimă. O
crimă cu atât mai abjectă, cu cât se încearcă minimalizarea ei. Copii mici, crimă
mică.
În urmă cu două mii de ani, Irod cel Mare ucidea 14.000 de copii mici pentru a
împiedica venirea pe lume a Mântuitorului. 
Astăzi, masacrul se repetă. „Savanţii” explică doct şi cu sânge rece de şarpe că este
vorba de puţini fetuşi, că aceştia erau deja morţi şi dezmembraţi (sau invers!) când li
s-au prelevat ţesuturile şi că mamele şi-au dat consimţământul. 
În ciuda rigorii presupuse de ştiinţă, nimeni nu a putut preciza numărul exact al
micilor victime.
Exact aceste detalii terifiante, sordid minimalizatoare, ar fi trebuit să zdruncine
societatea. Să ducă la o respingere în bloc, oripilată, a crimei. Dimpotrivă, au dus la
adormirea conştiinţelor. Omul contemporan este gata să calce pe cadavre pentru a-şi
salva viaţa de râmă. Fie şi cadavre de copii.
Îşi linge conştiinţa amorţită şi îşi mângâie egoismul protuberant că e vorba de jertfe
„puţine”, „deja moarte” la momentul punerii lor pe altarul ştiinţei şi acceptate de
mamele criminale. „My baby, my choice.” Eu te-am făcut, eu te omor.
Multe voci au vorbit despre satanismul COVID. O construcţie pseudo-religioasă care
maimuţăreşte până la detalii de dogmă şi ritual Biserica Creştină.
Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò este însă cel dintâi care a remarcat un aspect
tulburător:
„Dacă primii născuţi ai lui Israel aparţin Domnului, simia Dei (cel care îl
maimuţăreşte pe Dumnezeu) cere mai mulţi primi născuţi prin companiile
farmaceutice care utilizează ţesuturi fetale de la avorturi pentru a fabrica un aşa-zis
vaccin, care, în delirul COVID-19, este prezentat ca o cuminecare a Mântuirii, prin
care te uneşti cu «trupul mistic» al lui Satan, anti-biserica globalistă.”
Aşadar, Vaccinul obţinut din prunci ucişi prin consimţământul mamelor reprezintă o
Cuminecare pe dos! O satanizare a inoculaţilor. O mânjire a însăşi ideii de Jertfă
mântuitoare.
La aceasta se adaugă grozăvia Minciunii. Enormitatea Înşelăciunii pe care o poartă
constructul ideologic numit „vaccin anti-COVID”. „Eu sunt Valea, Tămânjerul şi
Piaţa.” 
Nu imunizează, aşa cum ar trebui să o facă orice vaccin NORMAL. Nu te scapă de
infectare (a ta şi a altora). Nu te scapă nici măcar de moarte.
Atunci, ce oferă vaccinul răspândit pe gratis întregii omeniri cu generozitatea
păpădiei jumulite a Larousse? Li-ber-ta-te, răspund în cor megafoanele gâjâite ale
propagandei.
Un produs farmaceutic care oferă Libertate în loc de Sănătate ar trebui să pună pe
gânduri orice om cu capul pe umeri. Cu atât mai mult un creştin. 
După Viaţă, Libertatea este cel mai mare dar oferit Omului de Dumnezeu. 
Un pseudo-vaccin învestit cu puteri pe care nu le are, idolatrizat ca un Mântuitor al
Lumii, vine să îl momească acum pe Om cu o pseudo-libertate. O libertate
condiţionată de înţeparea în serie şi fără număr. 
În termeni medicali, asta se numeşte Dependenţă. În termeni logici, este exact opusul
Libertăţii.
Biserica este presată să se implice în campania de vaccinare. Prin prisma celor de mai
sus, această presiune capătă o nouă noimă. Seamănă mai mult cu o ispită. Cu un măr
otrăvit.
Biserica are în centrul ei Crucea, noul Pom al Raiului. Jertfa adevărată, dătătoare de
Viaţă. Învierea.
Dacă s-ar lăsa momită, Biserica ar consimţi la maimuţărirea ideii înseşi de Jertfă. La
răsturnarea Crucii. Cu Moartea pre Viaţă călcând. 
Din fericire, Biserica s-a păstrat până acum într-o expectativă prudentă, invocând
neamestecul în treburile Ştiinţei.
Din nefericire, simulând colaborarea, Biserica s-a încăpăţânat să se uite în altă parte.
Să facă pe niznaiul, prefăcându-se că nu vede Crima. Să nu o condamne deschis şi
ferm. Riscant joc.
Aici nu este vorba de Ştiinţă. Nici măcar de marketing deghizat în halat alb. Este o
tentativă de a întoarce istoria cu două mii de ani în urmă. 
A doua Ucidere a Pruncilor constituie o infracţiune flagrantă. Un păcat de moarte,
nimicitor. 
I-am putea spune Zădărnicirea Mântuirii.

O angajată a companiei Pfizer dezvăluie discuţiile secrete despre EMBRIONII

UMANI din vaccinul PFIZER: Dorim să evităm ca informaţiile despre celulele
fetale să fie vehiculate. Riscul e prea mare. CONFIRMAREA
AVERTISMENTELOR ACTIVENEWS

De Cătălin Vuşcan şi Victor Roncea  /   Ştiri   /   Publicat: Joi, 07 octombrie 2021

Project Veritas a publicat astăzi cel de-al cincilea video-reportaj din seria de
investigaţii prezentată şi de ActiveNews privind vaccinul anti-COVID, care cuprinde
un interviu cu Melissa Strickler, auditor de calitate a producţiei Pfizer, care dezvăluie
secrete din interiorul companiei Pfizer.
 Aceasta a dezvăluit e-mailuri interne care arată că directorii corporaţiei le spun
angajaţilor să păstreze secretul cu privire la utilizarea ţesuturilor fetale umane în
testele de laborator pentru vaccinul anti-COVID.
 Directorul ştiinţific principal al Pfizer, Philip Dormitzer, admite că ţesutul fetal
avortat este utilizat în programul de vaccinare al companiei, dar că angajaţii ar trebui
să se limiteze la naraţiunea oficială a Pfizer, care omite orice menţiune despre ţesutul
fetal avortat, pentru a evita orice problemă cu publicul. 
 Dezvăluirile Project Veritas confirmă avertismentele ActiveNews, care a insistat în
van asupra declanşării unei dezbateri fireşti în societatea românească, a unei Comisii
de Bioetică a Bisericii şi a specialiştilor în domeniu din România, despre conţinutul
real al pseudo-vaccinurilor injectate în masă în populaţie, la ordinul unor politicieni
veroşi şi vremelnici, injectări ce rămân cu efecte absolut necunoscute pe termen lung.
 Iată şi dovezile Project Veritas:
"Celulele HEK293T, utilizate pentru testul IVE, sunt în cele din urmă derivate dintr-
un făt avortat", a declarat Dormitzer. "Pe de altă parte, comitetul doctrinar al
Vaticanului  consideră acceptabilă imunizarea credincioşilor în acest fel. Declaraţia
oficială a Pfizer formulează bine răspunsul şi este ceea ce ar trebui să fie furnizat ca
răspuns la o anchetă externă."
Vanessa Gelman, care ocupă funcţia de director principal al Pfizer pentru cercetare la
nivel mondial, a încurajat personalul să fie atent atunci când vorbeşte despre celulele
fetale umane în programul de vaccinare al companiei. 
"Din punctul de vedere al afacerilor corporative, dorim să evităm ca informaţiile
despre celulele fetale să fie vehiculate", a declarat Gelman.
 "Riscul de a comunica acest lucru în acest moment depăşeşte orice potenţial
beneficiu pe care l-am putea vedea, în special în ceea ce priveşte membrii publicului
larg, care ar putea prelua aceste informaţii şi le-ar putea folosi în moduri pe care noi
nu le dorim să fie difuzate. Nu am primit nici o întrebare din partea factorilor de
decizie politică sau a mass-mediei pe această temă în ultimele săptămâni, aşa că
dorim să evităm să ridicăm acest subiect dacă este posibil", a mai spus ea.
 Chiar aşa: cine să întrebe: media aservită sau politicienii mituiţi de companie, cum
sunt unii care ocupă poziţii chiar în Parlamentul României?
Denunţătorul care a împărtăşit aceste e-mailuri cu Project Veritas, Melissa Strickler,
auditor de calitate a producţiei Pfizer, a declarat:
"Sunt atât de înşelători în e-mailurile lor, încât este aproape ca şi cum [ţesutul fetal]
ar fi chiar în vaccinul final. Asta m-a făcut să nu am încredere", a spus ea. Strickler a
spus că Project Veritas a fost singurul loc unde a putut merge pentru a-şi spune
povestea.
"Nu mai am la cine să apelez când propria mea companie nu vrea să fie sinceră cu
mine. Ceea ce mi s-a spus să fac de către legislatori, de către avocaţi, a fost să am
încredere în Project Veritas şi să merg cu voi", a spus ea.

Rusia este pregătită să ajute Europa să depăşească criza energetică, dar aşteaptă
ca UE să facă paşi ''reciproci''

08.10.2021

Rusia este dispusă să ajute Europa să depăşească criza energetică, dar aşteaptă în
schimb paşi ''reciproci'' faţă de ea din partea Uniunii Europene, a declarat vineri
ministrul de externe rus Serghei Lavrov, potrivit agenţiei EFE.

''Gazprom nu doar îşi îndeplineşte toate obligaţiile, dar le îndeplineşte inclusiv

depăşindu-le'', a spus Lavrov la o întâlnire cu reprezentanţi ai Asociaţiei
companiilor europene.

''În actuala situaţie de creştere puternică a preţurilor hidrocarburilor, în special la

gaze naturale, şi la electricitate în ţările UE, este evident că trebuie să cooperăm
mai strâns în acest domeniu'', a apreciat şeful diplomaţiei ruse.

El a subliniat că Rusia ''este dispusă să ajute Europa să depăşească această criză,

dar Europa trebuie să înţeleagă necesitatea unor paşi reciproci'', fără a menţiona
care ar fi aceştia.

Moscova a cerut anterior aprobarea cât mai rapidă de către organismele de

reglementare europene a gazoductului Nord Stream 2, care transportă gaze
naturale din Rusia direct în Germania prin Marea Baltică.

Lavrov a respins acuzaţiile unor state conform cărora Rusia este responsabilă
pentru actuala criză a gazelor în Europa şi a estimat că în această privinţă ar trebui
să se vorbească despre responsabilitatea acelora care nu au ţinut cont în
planificările lor de condiţiile meteo sau de posibilitatea unor surse alternative de
aprovizionare. Conform Moscovei, în lipsa unor contracte pe termen lung cu
Rusia ţările UE sunt acum nevoite să plătească preţuri record pentru gazele
naturale, de peste 1.000 de dolari metrul cub.

De asemenea, a continuat Lavrov, directivele europene care impun separarea

companiilor pentru a garanta concurenţa pe piaţă reprezintă ''unul din motivele
pentru care capacităţile Nord Stream 1 au fost utilizate numai la 50% şi la fel se
va întâmpla cu cele ale Nord Stream 2 dacă totul decurge bine cu certificatele şi
permisele''.

Ministrul rus a asigurat că Rusia este favorabilă unei securităţi energetice

colective a Europei, dar pentru aceasta trebuie puse pe masă toate preocupările şi
toţi factorii care au cauzat această criză şi să se caute un echilibru între diferitele
interese.

Pe de altă parte, el a susţinut că Rusia nu-şi poate creşte rapid livrările de gaze
către Europa fără ca mai întâi să fie semnate noi contracte, idee transmisă în
aceeaşi zi şi de preşedintele Vladimir Putin.

''Nu este un secret pentru nimeni, şi am declarat-o de mai multe ori la mai multe
niveluri, inclusiv la cel mai înalt nivel, că Rusia este interesată de aceasta şi este
dispusă să discute imediat semnarea unor noi contracte, care să ofere o acoperire
unică împotriva fluctuaţiilor pieţelor, cum sunt cele pe care le vedem astăzi'', a
declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Acesta a susţinut că Rusia nu foloseşte energia ca instrument de şantaj politic, ci

Statele Unite procedează astfel, dând în sprijinul acestei afirmaţii exemplul
sancţiunilor prin care Washingtonul a încercat să oprească realizarea gazoductului
Nord Stream 2.

''Nici măcar în momentele cele mai dificile Rusia nu a încercat vreodată să

oprească livrările (de gaze). Acest lucru nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla
 niciodată'', a asigurat purtătorul de cuvânt al preşedintelui Putin.

Acesta din urmă a pus marţi pe seama tranziţiei către energia verde şi investiţiilor
reduse în industria extractivă ceea ce el a descris drept ''isteria şi o anumită
confuzie'' pe pieţele europene, unde preţurile la energie cresc vertiginos. Tranziţia
Uniunii Europene către energia verde ar trebui să se desfăşoare într-un mod lin,
nu prin ''decizii dezechilibrate'' şi ''paşi drastici'', a argumentat preşedintele rus.
AGERPRES

De la Drepturile omului la Domnia terorii. Prof. Stephen Baskerville: Revoluţia

sexuală a scăpat de sub control

De Stephen Baskerville  /   Opinii   /   Publicat: Vineri, 08 octombrie 2021

Revoluţia sexuală a scăpat de sub control. După ce iniţial a promis libertate, ca toate
revoluţiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii şi îşi devorează copiii. La fel ca şi
alte revoluţii, nu este din cauza că revoluţionarii se bucură de sprijin larg; este din
cauză că liderii civici şi religioşi sunt confuzi, divizaţi şi reduşi la tăcere. Aceia care
ne aşteptăm să pună oarecare ordine în toate astea – politicienii conservatori, liderii
religioşi, libertarienii civici, jurnaliştii, cărturarii – fie s-au ascuns sub masă, fie îşi
semnalizează virtuţile alimentând flacăra unei isterii pe care nu arată interes să
încerce să o înţeleagă.

Când o isterie – spre exemplu „epidemia de violuri” din campus-uri – e într-un final
demascată ca înşelătorie de înzestrata cu bun-simţ Betsy DeVos, secretarul
Educaţiei [1], o alta izbucneşte despre Harvey Weinstein şi altele (şi iar altele) apar
zilnic, aproape. Comentatorii, de la stânga la dreapta, sunt atât de intoxicaţi de
ipocrizie că nu sunt capabili să scrie despre ea critic. Şi totuşi, odată ce îndepărtăm
jargonul ofuscat şi ideologia, devine foarte clar ce se petrece.

Nu este nimic nou în acest comportament sordid. Tot ce este nou – şi demn de
remarcat – este că a fost politizat.

Ca să începem, nu există şi nu a existat niciodată o epidemie de „hărţuire sexuală”,

„asalt sexual”, „violenţă domestică” sau restul. Nu că fenomenele asociate cu aceşti
termeni nu ar exista, ci termenii în sine sunt constructe ideologice destinate să creeze
isterie şi să nu însemne nimic.

Sunt şi au fost mereu legi care să protejeze femeile (şi pe oricine altcineva) faţă de
infracţiunile cu violenţă. Au existat de asemenea legi civile care să protejeze de
presiunea sexuală din partea superiorilor, la serviciu. Oricine trece prin aşa ceva
poate uşor depune plângere – şi nu, cu siguranţă că nu mai există nicio stigmă
împotriva acesteia, dacă a fost vreodată.

Elitele culturale au tot interesul în schimbarea termenilor sexualităţii

Cu ce ne confruntăm este – aşa cum mulţi au avertizat – o cultură hiper-sexualizată,

controlată de bărbaţi şi femei care au avut succes în schimbarea termenilor
sexualităţii deoarece ei au interese atât ideologice cât şi pecuniare în folosirea sexului
ca unealtă financiară şi politică. Aceştia au aruncat la gunoi practic orice control
asupra indulgenţei sexuale, pe care ei o pot folosi nu doar pentru auto-gratificare dar
şi – destul de previzibil – ca mijloc de promovare în carieră, de acumulare de avere,
eliminare de rivali, pedepsire de oponenţi, extorcare de bani şi în general de acaparare
de putere. Aceste practici sunt omniprezente în elitele culturale:
media, universităţi, Hollywood, televiziune şi industria fashion, toate dedicate
profitului din apetitul sexual şi care oferă mari recompense oamenilor care le
furnizează. Deoarece cei mai mulţi dintre noi sunt consumatori ai acestei industrii,
puţini ne putem spăla pe mini complet de responsabilităţi.

Opoziţia iniţială, din partea creştinilor şi a altor critici etici, a fost de mult ridiculizată
şi redusă la tăcere de trupele de şoc ale Revoluţiei: feministele şi, mai târziu,
ideologii homosexualişti, care furnizează sex fără restricţii ca pe o formă de eliberare
politică de „opresiune”.

Aceasta a înrolat intelectualii şi a alimentat un zel moralizator care a inversat total

stigma morală, dinspre cei care îşi găsesc plăcerea în libertatea sexuală înspre cei care
îi rezistă, acum stigmatizaţi ca „opresori”.

După decenii în care au servit ca apologişti ai acestei culturi crase, aceiaşi ideologi
radicali au descoperit că îşi pot creşte pe mai departe influenţa şi puterea de pe urma
haosului la care au ajutat să fie creat, prin convertirea neplăcerilor rezultate în cvasi-
infracţiuni pe care nimeni nu le înţelege şi care nu permit nicio apărare. După ce au
ridiculizat nu doar creştinii dar şi enervantul lor vocabular, precum „păcat”,
„imoralitate”, „desfrâu” şi „adulter”, radicalii sexuali l-au substituit cu un jargon care
condamnă ne-ortodoxia ideologică („sexism”, „misoginie”) şi implică
infracţionalitate: „hărţuire sexuală”, „abuz sexual”, „comportament sexual
nepotrivit”, „asalt sexual”, sexual în sus şi sexual în jos.

Ideologii sexuali au creat o nouă teologie, înlocuind păcatul religios cu infracţiunea

politică

Pe scurt, ideologii sexuali au creat o nouă teologie politică, umplută la refuz cu o

definiţie politizată, sponsorizată de guvern, a păcatului. Cu alte cuvinte, au eliminat
păcatul religios şi l-au înlocuit cu infracţiunea politică. În loc să îndepărteze ruşinea
şi stigma din cuvintele „desfrânat” şi „adulterin”, aşa cum au promis, ei le-au înlocuit
pur şi simplu cu termeni ca „hărţuitor” şi „abuzator”. În acest proces, au schimbat
moralitatea cu ideologia şi standardele comunităţii cu standardele lor proprii ca unici
arbitri ai inocenţei şi vinei.

Este vreo diferenţă? Da. Păcatul tradiţional era clar şi precis, se aplica în mod egal
tuturor, era sancţionat de autorităţi apolitice ca părinţii, bisericile, comunităţile locale,
iar pedeapsa era dezaprobarea socială şi ostracizarea. Prin contrast, noile infracţiuni
ideologice sunt vagi şi fără o definiţie fermă, doar bărbaţii pot fi vinovaţi de ele, sunt
constatate de avocaţi şi jandarmi şi pedepsibile cu procese şi închisoare.

Această „eliberare” ilustrează precis logica prin care au fost transformate Drepturile
Omului în Domnia Terorii. Fanaticul Antoine de St. Just [2] ar fi putut să fie
portavocea Revoluţiei Sexuale mai degrabă decât a Revoluţiei Franceze, atunci când
a declamat „Nicio libertate pentru inamicii libertăţii!”

Nimeni nu înţelege cu adevărat ce înseamnă termeni ca „hărţuire sexuală” sau

„violenţă domestică”, şi exact acesta este scopul. Ei pot însemna orice, iar definiţiile
sunt expandate constant (chiar şi într-o materie aparent clară, precum violul) şi croite
ca să se potrivească acuzatului. Astfel, ei şterg distincţia între un comportament
dizgraţios sau (îndrăznesc să o spun?) imoral şi unul infracţional şi circumscriu
protecţiile necesare într-un proces penal unor proceduri subţiri şi regulilor relaxate
privind dovezile, adesea în curţi de judecată neregulate [3], care sunt ridicate –
precum pseudo-curţile din tribunalele revoluţionare – pentru a se asigura de rezultatul
predeterminat al pedepsei.

În cazul lui Weinstein, nu este clar care sunt acuzaţiile. Tipic, auzim de posibile
infracţiuni: viol. Dar apoi începe să devină vag: „abuz”, „exploatare”, „comportament
nepotrivit”. Care din acestea? (Un editorialist nota acelaşi modus operandi în recentul
scandal de „hărţuire” care cuprinde Camera Comunelor [4]: o „listă toxică [ce]
include relaţii consensuale deschise şi perfect consensuale laolaltă cu presupuse
infracţiuni.”) Astfel se permite sistemului penal să intervină în vieţile private ale unor
oameni inocenţi pentru a conecta acţiunile lor obişnuite la infracţionalitate. Vagul le
permite să stabilească principiul mai larg că toate relaţiile femeie-bărbat constituie în
sine o formă de opresiune politică.

Niciuna din figurile de la Hollywood care stau la coadă pentru a-şi promova virtuţile
prin denunţarea lui Weinstein nu par să deţină vreo dovadă imbatabilă pentru nimic.
Două persoane relatează că acesta le-a primit pentru interviuri în camera sa de hotel,
îmbrăcat în halat. Restul au doar „zvonuri” şi „poveşti” de la alţii. Câţiva spun că s-a
comportat cu profesionalism absolut şi nu a făcut nimic impropriu. Unele relatări
sună ca şi cum Weinstein ar fi depăşit limita asaltului atât fizic cât şi sexual (inclusiv
multe contra unor bărbaţi), caz în care, din nou, existau statute şi legi care puteau fi
invocate la data respectivă. Plângerile le-ar fi ruinat cariera? Bun venit în
responsabilitatea de cetăţean…
Mult mai probabil desigur este că victimele erau parte dintr-un joc mai larg,
presupunând oferirea de alură sexuală contra urcare în carieră.

Dacă cineva are dovezi că Weinstein a comis vreo infracţiune, el poate fi adus în
instanţă şi cu asta basta. Dar asta nu ar servi la nimic agenda de linşaj a radicalilor –
acelaşi linşaj pe care secretarul DeVos l-a înfruntat în universităţi.

Scopul nu este să relatezi o infracţiune, ci să creezi o isterie contra unor oameni mult
mai puţin vinovaţi ca Weinstein

Scopul nu este să relatezi o infracţiune, ci să creezi o isterie care poate fi folosită

împotriva unor oameni cu mult mai puţin vinovaţi decât pare să fie Weinstein.
Weinstein va trebui să-şi pledeze cauza. Dar odată ce procedurile acestea sunt în
vigoare – ca rezultat al isteriei de la acelaşi Hollywood şi aceeaşi cultură media care a
creat problema, ele pot fi folosite contra unor nevinovaţi.

Chiar şi dincolo de studenţii de la universitate, din care puţini vor vedea vreodată
interiorul unei puşcării, alte ţinte îşi pierd vlaga dincolo de gratii din cauza zelului
istericilor sexuali – şi a tăcerii altora.

Acum, că secretarul DeVos a făcut să fie sigur, comentatorii conservatori – care ani
de zile au rămas muţi, pentru că puţini şi-au riscat carierele şi reputaţia ca să
vorbească – ies acum din ascunzişuri ca să îşi trâmbiţeze virtuţile. Chiar şi National
Review [5], care ani de zile s-a uitat studios în altă parte în faţa nedreptăţii flagrante
sau chiar i-a susţinut pe isterici, a descoperit deodată că vânătoarea de vrăjitoare
despre care li s-a spus de atâţia ani este reală.

Dar dovada nou-găsitei virtuţi va fi văzută în modul în care răspund altei, mai gravei
injustiţii şi vânători de vrăjitoare încă dezvoltată de industria feministă a victimizării.
Bărbaţii din armată sunt în mod similar subiecte unor acuzaţii umflate de „hărţuire
sexuală” şi urmăriţi până la excludere din profesie, precum Brian Mitchell, Martin
Van Creveld şi alţii au documentat, dacă nu cumva sunt mai întâi devastaţi în
tribunalele de divorţ.

În fapt, chiar şi păcăleala cuprinzătoare a violului este doar una dintr-o serie de
vânători de vrăjitoare generate de lobby-ul sexual radical:

I. În ciuda a numeroase expoze-uri începând cu anii 1980, acuzaţii intenţionat false de

abuzare sexuală a unor copii din partea unor părinţi aleşi pe criterii politice sunt încă
scăpate de sub control: părinţi creştini, familii care îşi educă copiii acasă,taţi care au
divorţat involuntar sau orice alţi părinţi. Şi aici vedem politica acuzaţiei, suspendarea
protecţiei unui proces corect şi amprentele radicalilor. Precum avocatele feministe ale
căror salarii sug banii publici de la Departamentul Educaţiei şi educarea studenţilor
din universităţile de stat, legiuitorii feminişti şi lucrătorii din servicii sociale lansează
acuzaţii la fel de lipsite de temei pentru confiscarea de către guvern a copiilor de
lângă părinţi. La fel ca şi acuzaţiile de viol din universităţi, fals după fals, poveste de
groază după poveste de groază, au avut puţin impact asupra barajului de acuzaţii
fabricate.

II. Acuzaţiile sistematice de „violenţă domestică” constituie ceea ce avocatul David

Heleniak numeşte „fiasco-ul unui proces echitabil”. El identifică 6 moduri distincte în
care un proces echitabil este negat (şi mai sunt şi altele). Şi aici, agresiunile sunt
sancţionabile în fiecare jurisdicţie de pe Pământ. Dar „violenţa domestică” nu are
nimic în comun cu atacul mai mult decât are „violul de campus” în comun cu violul
adevărat. Este o altă coliziune politizată între radicali şi asociaţiile de barouri care
câştigă salarii enorme de pe urma negării unui proces corect americanilor nevinovaţi
care nu deţin nicio platformă de a se apăra. În vocabularul feminist, „violenţa
domestică” poate însemna orice de la insultă verbală la refuzarea solicitărilor
financiare. Aproape niciodată aceste procese nu se desfăşoară în curţile cu juri şi – cel
mai uimitor dintre toate – nimeni nu este niciodată achitat.

III.  Acuzaţiile de neplată a pensiei alimentare constituie poate cea mai vicioasă
formă de vânătoare de vrăjitoare şi înşelătorie, unde procesul echitabil este inexistent.
Audierile pe bandă rulantă durează adesea 1-2 minute şi bărbaţii sunt condamnaţi la
închisoare cu anii. Mulţi nu primesc dreptul la nici un martor dar sunt condamnaţi „cu
celeritate”. Conform cu Conferinţa Naţională a Legislativelor Statale [6], taţii acuzaţi
trebuie să îşi demonstreze nevinovăţia împotriva unor acuzaţii nespecificate, fără
consiliere juridică şi fără juriu. Cel mai înspăimântător este că nu există nicio
statistică publică a sancţiunilor cu închisoarea.

Spre deosebire de aceşti bărbaţi (şi de aceste femei), cei precum Harvey Weinstein
(Bill Cosby, Julian Assange etc.), plus studenţii şi militarii care se dedulcesc la relaţii
sexuale pasagere şi-o caută, probabil, şi o şi primesc. Putem înţelege din punct de
vedere teologic trauma lor: deşi primesc o pedeapsă injustă de la justiţia umană, ei
sunt, cu dreptate, sancţionaţi de Dumnezeu. Acest principiu teologic ar putea ajuta pe
unii să distingă un curs corectiv nu doar pentru propriul comportament, dar şi pentru
problema politică în sine. Ar putea foarte bine să transmită bărbaţilor mesajul că,
volens-nolens, ei sunt inevitabil cei făcuţi responsabili şi că, deci, este la latitudinea
lor să-şi exercite discernământul moral (şi politic?).

Liderii creştini au abandonat discursul biblic pentru a-şi „semnaliza virtuţile”

Încă şi mai semnificativ, aceste argumente nu au fost puse în discuţie de nici un lider
religios, pentru că aceştia pur şi simplu evită fie şi să privească în direcţia unor
asemenea conflicte deşi subiectul moralităţii sexuale pare să fie chiar în ograda lor.
Atât sunt de intimidaţi liderii creştini încât nu vorbesc aproape niciodată de „desfrâu”
sau „adulter” (şi nici de „păcat” prea mult), chiar şi în bisericile lor. Aşa încât şi ei
încearcă acum să se salveze de la irelevanţă sărind în trenul din care îşi semnalizează
propria virtute ideologizată.

Astăzi este mult mai probabil să auzim o predică despre „hărţuirea sexuală” sau
„misoginie” decât despre desfrâu sau adulter, în ciuda uriaşelor consecinţe sociale şi
economice generate de naşterile în afara căsătoriei. Ironic, chiar ei îmbrăţişează acum
exact acuzaţiile „auto-îndreptăţitoare” pe care au încercat ani de zile să le respingă.

Însă principiul teologic cu greu poate justifica pedeapsa cvasi-infracţională. Desigur,

orice guvern secular trebuie să distingă între păcat şi infracţiune, la fel cum vechile
standarde religioase distingeau sfere legitime ale lui Cezar şi Dumnezeu. Ironic,
tocmai radicalii secularişti sunt cei care substituie acum moralei o nouă formă de
teologie politică, o modalitate cvasi-teocratică de abordare a eticii sexuale.

După eşecul cu Trump, radicalii sexuali s-au îndreptat contra propriei lor elite

Revoluţionarii, intoxicaţi de putere, trec dincolo de indivizii fără apărare şi ţintesc

prada mai largă din tărâmul politicii de vârf. Au încercat în campania electorală
pentru prezidenţialele americane să se poziţioneze contra lui Donald Trump,
transformând comentariile sale lascive într-o oportunitate de a-şi insinua pe mai
departe ideologia în locul moralei sexuale tradiţionale.

Acum, mai subtil, şi-au fixat privirile pe propria elită liberală de stânga [7]. Prin
ţintirea lui Weinstein şi a altora ca el, radicalii recrutează (accidental sau intenţionat)
moralişti conservatori ca marionete. Conservatorii sunt încântaţi să sublinieze că
politicieni liberali ca Bill Clinton care sunt cei mai declaraţi feminişti sunt în acelaşi
timp şi cei mai agresivi obiectificatori ai femeii. Şi totuşi, lipsindu-le tăria de a se
mulţumi cu stigmele tradiţionale contra imoralităţii lui Clinton sau Weinstein, ei
imită jargonul radical al industriei „hărţuirii”. Pentru cine înţelege dinamica
politicilor feministe, este clar că radicalii vor fii cei care vor râde la urmă, pentru că
finalul este abandonarea încă şi mai mult a moralităţii în favoarea ideologiei.

Dar poate cel mai mare impact al situaţiei este efectul debilitant din punct de vedere
moral pe care îl are asupra noastră. Nu mă refer doar la dispoziţia noastră de a
accepta permisivitatea sexuală dar şi de dispoziţia de a accepta confuzia între morala
auto-îndreptăţitoare şi morala în adevăratul sens. „Afacerea” Weinstein ilustrează viu
modul cum ideologia a transformat discursul public într-o cacofonie de dojeni
sanctimonioase. În loc să stabilim reguli clare ale moralităţii sexuale şi să avem
curajul să le susţinem în viaţa de zi cu zi şi interacţiunile cu alţi oameni, noi angajăm
dezaprobatori profesionişti care să-şi umfle muşchii politici – jurnalişti, comentatori
media, avocaţi, judecători, poliţişti şi gardieni – să aplice pedeapsa în numele nostru,
în timp ce noi stăm relaxaţi şi strigăm insulte de la distanţă.
Complacerea în plăcerile unor posturi moraliste nu ne pune în risc şi nu ne aduce
nicio responsabilitate pentru propriul nostru rol în decadenţa sexuală sau în
subsecventele vânători de vrăjitoare. Şi avem nevoie să nu ne batem capul cu
„amabilităţi” precum dovezile sau procesul echitabil. Pe scurt, am adoptat „justiţia”
mulţimii, în care revoluţia sexuală, ca oricare altă revoluţie, trebuie inevitabil să
degenereze.

[1] Echivalentul ministrului Educaţiei în Guvernul federal american.

[2] Antoine de St. Just (1767-1794), teoretician al Revoluţiei franceze şi membru

al grupării Montagnards. Susţinător indefectibil al lui Robespierre, a murit ghilotinat,
la fel ca şi acesta. Expresia „Nicio libertate pentru duşmanii libertăţii” este folosită şi
azi de extrema stângă (grupările „antifa”). [3] Aluzie poate la tribunalele itinerante
(nepermanente), relativ comune în sistemul de justiţie nord-american. [4] Camera
inferioară a Parlamentului britanic. [5] Revistă bilunară americană de orientare
conservatoare, specializată în comentariu politic, social, cultural şi de afaceri. [6]
National Conference of State Legislatures este un ONG creat în 1975 care îşi propune
să monitorizeze i sprijine activitatea parlamentelor statale din SUA. [7] În
accepţiunea americană a termenului, liberalismul este o doctrină de stânga, oarecum
similară cu social-democraţia europeană, mai ales în ce priveşte drepturile civile.
 
Stephen Baskerville
http://www.stephenbaskerville.net
 
Autor american specializat în ştiinţe politice şi considerat o autoritate în materie
de divorţ, custodia copilului şi dreptul familiei. A fost profesor de Guvernământ la
colegiul Patrick Henry (Virginia, SUA). Actualmente este rezident în România.

Av. Gheorghe Piperea: ARAFAT, DEMISIA!

De Gheorghe Piperea  /   Opinii   /   Publicat: Sâmbătă, 09 octombrie 2021

Declaraţie halucinantă a „comandantului acţiunii”:

„testele de anticorpi nu sunt acceptate pentru a fi trecute pe certificatul „verde”

pentru că ar putea fi falsificate”.

Nu ştiu dacă acest om mai este conştient de ce spune şi face, dar implicaţiile acestei
declaraţii sunt multiple şi grave. Catastrofale chiar.

Unu – cel puţin în concepţia „autorităţilor” româneşti (autorităţi care, s-a văzut, se
reduc la singurul şi galacticul expert, mai numit, normativ, şi „comandantul
acţiunii”), certificatul digital european, menit a facilita circulaţia între statele membre
ale UE este, de fapt, un nazzipass, unde sunt trecuţi numai cei care s-au „imunizat” cu
un ser experimental, pe care trebuie să şi-l injecteze de multiple ori, până la epuizarea
stocurilor, ser produs de doar 4 corporaţii, bine văzute şi coafate de birocraţia
europeană. Faptul că pe certificat sunt trecuţi şi cei care au făcut cunoştinţă cu
agentul patogen („au trecut prin boală”) şi încă sunt în perioada roză dintre ziua a 15-
a şi ziua a 180-a de la infectare, precum şi cei care s-au testat (oridecâteori trebuie,
căci testul – foarte fiabil, de altfel – este valabil doar pe perioade scurte, de 1-3 zile)
nu înseamnă decât o întărire în timp a obligaţiei implicite de injectare periodică – toţi
„trebuie” să îşi facă inspecţia tehnică periodică, exact ca la maşini. Cei care refuză
sau aleg să nu se injecteze vor fi aruncaţi peste zidurile cetăţii, dincolo de Tibru (trans
Tiberim), pentru a fi reduşi la stadiul de sub-oameni sau non-cetăţeni.

Doi – testele de anticorpi ar putea proba imunitatea naturală, numai că astfel de teste
nu sunt admise de Arafat, pentru că … ar putea fi falsificate. Imunitatea naturală
poate fi probată atât pentru cei care au trecut prin boală în urmă cu mai mult de 6
luni, cât şi pentru cei care nu au trecut deloc prin boală. Şi unii, şi alţii, sunt sănătoşi,
imuni şi lipsiţi de riscul de a da agentul patogen mai departe. De observat că testele
de anticorpi nu se fac în parcare, pe coclauri, în podul casei sau pe camp, la cules de
agrişe, ci în laboratoare medicale acreditate de autorităţi. Cu toate acestea, cu un
dispreţ suveran, Arafat le aplică tuturor acestor teste ştampila prezumţiei de
falsificare… Tot să ai încredere în ştiinţă, ce să mai …

Trei – pe „piaţa” certificatelor verzi europene sunt deja falsuri. Cine are curiozitatea
să citească Regulamentul (UE) 2021/953 privind introducerea „green pass” – ului, va
putea vedea că UE dedică nu mai puţin de 3 pagini chestiunii, ceea ce înseamnă că
încă înainte de a deveni instrument european de „luptă” nazistoidă contra plandemiei,
zisul certificat era deja falsificat într-un hal fără de hal în Europa-cea-plină-de-ştiinţă-
şi-progres. De asemenea, „autorităţile” noastre, laolaltă cu influencerii serului
experimental, au făcut o adevărată campanie la începutul valului patru, pe tema
vakseenării „în chiuvetă”, deci s-a recunoscut că zisul certificat se falsifică la greu şi
la noi. Cu toate acestea, realitatea falsificării nu a oprit impunerea acestui instrument
de segregare socială şi de politică eugenică, nazistoidă. De ce simplele suspiciuni ale
lui Arafat ar opri certificarea imunităţii naturale?

În altă ordine de idei, tot ceea ce în ultimul timp emană de la galacticul expert
urgentist, smurdificator al României, încalcă evident şi brutal amintitul Regulament
(UE) 2021/953.

În primul rând, în contra regulamentului, Arafat a dat edict prin care testarea este
eliminată de pe codul QR. Curând va fi eliminată şi vindecarea.

În al doilea rând, principiul 7 din preambulul regulamentului se referă expres la

imunitate, ca stare a organismului care nu mai prezintă decât riscuri foarte reduse de
infectare şi de transmitere a agentului patogen în comunitate. Cine îi dă dreptul lui
Arafat, chiar contra unui regulament UE (care e direct aplicabil în dreptul intern,
depăşind, uneori, chiar forţa juridică a Constituţiei), să refuze proba ştiinţifică a
imunităţii naturale, pe motiv că e el convins că poate fi falsificată?

Iar voi, cei care credeţi în ştiinţă, cum de permiteţi asemenea derapaj de la ştiinţă?
Mai aveţi vreo parte a conştiinţei trează?

În orice caz, personal mi-am făcut o serie de teste de anticorpi. Am cu de 4 ori mai
mulţi decât necesarul. Sunt, deasemenea, în curs de a face un test de imunitate
celulară (un pic mai scump decât testele PCR, acest test durează cca 2 săptămâni,
pentru că laboratoarele noastre le colectează aici, dar le trimit în Germania pentru a fi
efectuate). În momenul în care voi fi fost gata cu acest test edificator, voi formula
acţiuni pentru obligarea autorităţilor la recunoaşterea acestui tip de imunitate, pe care,
apropos, repet, o au atât cei care au trecut prin boală, cât şi marea majoritate a celor
care nu au făcut boala.

Ştiu, veţi spune că intru în jocul lor, dar nu e aşa deloc.

De fapt, încerc să îi bat cu propriile arme.

Iar procesul, odată finalizat cu succes, va putea proba că nimic din ceea ce s-a făcut
în această plandemie nu a fost corect din punctul de vedere al legii, bioeticii,
deontologiei medicale şi ştiinţei. Că omul rămâne dotat cu un sistem imunitar natural
care îl face să fie prezumat sănătos, şi nu bolnav. Doar big pharma câştigă din
suspiciunea că toţi am fi bolnavi (chiar dacă nu dăm niciun semn de boală, fiind
„asimptomatici” sau „pre-simptomatici”). Suspiciunea asta arahatiană, că toţi putem
să răspândim boli, seamănă al naibii de mult cu „principiul” fostului serviciu secret
stalinist, nkvd, după care „nu există oameni nevinovaţi, ci numai persoane pe care nu
le-am dibuit noi, încă”. Iar eu vreau să înlătur această suspiciune totalitaristă, cel
puţin în privinţa mea.

Între timp: Arafat, demisia!

Slăbiciunea şi senilitatea lui Biden sunt o aţâţare irezistibilă pentru Xi. O ocazie
unică şi de nerefuzat. Porneşte China războiul?

De Adrian Pătruşcă  /   Opinii   /   Publicat: Sâmbătă, 09 octombrie 2021

Niciodată în istoria sa, America nu a fost mai slabă şi mai vulnerabilă. Cel mai mare
duşman al ei ştie că este posibil să nu se mai întâlnească vreodată cu o asemenea
oportunitate.
O analiză excepţională a lui Thomas Lifson în American Thinker pe care am tradus-
o integral pentru cititorii ActiveNews. Titlul şi intertitlurile îmi aparţin.

Agresivitatea Chinei în faţa slăbiciunii lui Biden ar putea arunca lumea într-un război.
Dictatorul chinez Xi Jinping are în minte aspecte pe care puţini americani le cunosc,
necum să le mai şi înţeleagă.

China a violat în ultimele zile spaţiul aerian al Taiwanului cu un număr record de

avioane, inclusiv bombardiere capabile să transporte arme nucleare, escortate de
avioane de vânătoare.

Însă ultima incursiune de acest tip a fost pe 5 octombrie, iar întreruperea raidurilor nu
a fost însoţită de nici o explicaţie publică. Guvernul chinez nu simte nici o nevoie de
a se explica în faţa propriului popor sau a lumii.

Aceste provocări ar putea fi preludiul unui atac împotriva a ceea ce regimul de la

Beijing consideră o provincie rebelă.

Există şi pericolul ca avertizoarele sistemelor de apărare aeriană ale Taiwanului să

declanşeze accidental un război, iar o rachetă defensivă sau o altă contra-măsură să
fie lansată din greşeală.

Abandonarea Afganistanului de către Biden, odată cu părăsirea ruşinoasă a unui

arsenal militar uriaş este un exemplu al acestei aţâţătoare slăbiciuni americane – o
evidentă lipsă de seriozitate care încurajează tabăra „celor răi” că acum este prilejul
ideal de a ataca, deoarece armata lui Biden este atât de demoralizată, de preocupată
de teoria raselor şi într-o gravă incapacitate mentală.

Enigma de nepătruns a „Acordului cu Taiwanul”

Biden tocmai a vorbit de un misterios „Acord privind Taiwanul”. Iată ce scrie Center
for Security Policy:

Marţi, 5 octombrie, preşedintele Joe Biden a declarat că a discutat cu preşedintele

chinez Xi Jinping şi că amândoi s-au înţeles „să respecte acordul privind Taiwanul”.

Singura discuţie recentă cunoscută dintre Biden şi Xi a avut loc pe 9 septembrie. 

Transcrierea oferită de Casa Albă nu spune nimic despre Taiwan sau despre
„Acordul privind Taiwanul”.
Aşadar, ne aflăm într-o ceaţă totală în privinţa a ceea ce s-a petrecut cu adevărat.
Chiar şi aşa, declaraţia lui Joe Biden despre „Acordul privind Taiwanul” este
îngrijorătoare.

Această afirmaţie a lui Biden nu a scăpat taiwanezilor şi japonezilor, astfel încât

Departamentul de Stat a reacţionat imediat pentru a explica preşedintei Taiwanului
semnificaţia ei.

Acest lucru nu ar fi fost necesar dacă Departamentul de Stat însuşi nu ar fi fost

alarmat de declaraţia lui Biden.

Japonia a făcut şi ea anunţul că va veni în ajutorul Taiwanului, în cazul în care

acesta va fi atacat.
Ceea ce s-a petrecut între Biden şi Xi necesită câteva explicaţii.

Întâi de toate, nu există un „Acord privind Taiwanul” propriu-zis. Există în schimb

trei comunicate americano-chineze date publicităţii la date diferite (28 februarie
1972, 1 ianuarie 1979 şi 17 august 1982).

Primul dintre acestea este cunoscut drept Comunicatul din Shanghai şi rezumă
dialogul care a avut loc între preşedintele de atunci, Richard Nixon, şi premierul
chinez Ciu En Lai. În acest comunicat, SUA recunosc „formal” că „toţi chinezii de
pe ambele părţi ale Strâmtorii Taiwan susţin că nu există decât o singură Chină”.
Afirmaţia este ambiguă şi este departe de a descrie năzuinţele poporului din Taiwan.

Al doilea comunicat stabileşte relaţiile diplomatice dintre SUA şi China şi include o

declaraţie a Washingtonului că va înceta relaţiile diplomatice formale cu Taiwanul.

Al treilea comunicat reiterează prevederile primelor două şi include o declaraţie

conform căreia SUA intenţionează „să diminueze treptat vânzările de arme către
Taiwan”.

Nu avem cum şti dacă pauza din violările aeriene reflectă o reconsiderare de către
China a provocărilor pe baza unei convorbiri cu Biden.
 
Sau este preludiul a altceva, de exemplu, poate, manevre navale în Marea Chinei de
Sud, unde China construieşte insule artificiale având pe ele echipamente militare şi
pretinzând suveranitatea teritorială asupra celui mai aglomerat culoar maritim din
lume, prin care Japonia şi Coreea de Sud îşi fac cea mai mare parte a aprovizionării
energetice.

Pretenţiile teritoriale ale Chinei şi acumularea de arme de-a lungul acestui culoar
maritim ar putea duce la sufocarea acestor două ţări.
Ce se petrece în măruntaiele regimului comunist

Însă, pentru a înţelege ce se petrece cu adevărat în China, în timp ce soarta

Taiwanului (şi potenţial a lumii întregi) ar putea fi în joc, este esenţial să înţelegem
natura reală a regimului de la Beijing. O natură care nu se regăseşte în structurile
formale şi în aranjamentele de putere.

De-a lungul istoriei sale milenare, China a fost întotdeauna caracterizată de existenţa
unor facţiuni politice secrete. 

Opozanţii lui Xi lucrează în secret, acum mai mult ca oricând, odată cu instalarea
acestuia ca dictator pe viaţă.

Înaintea oricăror altor obiective, Xi se concentrează pe păstrarea puterii sale

personale şi a regimului său. Obiectivele legate de bunăstarea poporului chinez nu au
nici o prioritate. Nici instituirea unor mecanisme şi practici care să permită o tranziţie
paşnică a puterii.

Pentru a începe să înţelegeţi ce contează în mintea lui Xi, în timp ce trasează

orientarea viitoare a Chinei, vă recomand cu căldură acest articol, „Inamicii ascunşi
din sânul regimului Xi”, din Asia Times, preluat după Settimana News.

Articolul începe cu epurarea unui membru important al regimului:

În ajunul ceremoniilor dedicate zilei naţionale din 1 octombrie, Partidul Comunist

Chinez l-a exclus pe fostul vice-ministru al Securităţii Publice, Sun Lijun – nu pentru
corupţie, ci pentru crime politice grave echivalând cu ceva apropiat de o lovitură de
stat.

Mai exact, el a fost acuzat de «încălcări grave ale disciplinei» şi de a fi creat clici şi
cabale pentru a prelua controlul unui departament cheie al guvernului.

Sun, arestat în urmă cu un an, este vinovat de «ambiţii politice uriaşe» şi de

„dezacorduri arbitrare cu liniile politicii centrale”, a arătat într-un comunicat foarte
puternicul departament de disciplină al partidului.

Fostul vice-ministru „a creat şi răspândit zvonuri politice, a întreprins acţiuni

împotriva altor persoane, a ţesut o urzeală de înşelăciuni pentru a obţine capital
politic şi... a utilizat mijloace lipsite de scrupule... pentru a forma bande, clici,
grupuri de interese în sânul partidului şi a-şi consolida puterea personală”, arată
comunicatul, sugerând astfel că (Sun) a încălcat grav centralismul partidului şi
jurământul de loialitate făcut conducerii superioare.

„A format o cabală pentru a prelua controlul unuia sau mai multor departamente
cheie, compromiţând grav securitatea politică şi unitatea partidului”, a adăugat
comunicatul. De asemenea, Sun ar fi „nutrit ambiţii politice exagerate” şi ar avea
„slabe aptitudini politice”.

Articolul scrie în continuare despre alte epurări care au avut loc în ultimii ani. Nu
vreau să spun că este esenţial să cunoaşteţi toate numele şi posturile de conducere
respective, ci mai degrabă să conştientizaţi profunzimea şi intensitatea rivalităţilor
politice şi personale care caracterizează regimul.

Acum, când piaţa imobiliară chineză este fragilă şi perspectivele economice sunt
incerte, Xi se confruntă cu numeroase ameninţări din interior.

Legitimitatea regimului depinde de furnizarea şi menţinerea prosperităţii care a

ridicat substanţial nivelul de trai care era foarte sărac, după cum îşi amintesc mulţi.

Xi a reprimat miliardarii – iar China numără mai mulţi decât oricare altă ţară –
aparent pentru a împiedica acumularea de resurse de putere private.

Această politică creează numeroşi duşmani, deşi urmăreşte tocmai slăbirea lor.

Reţelele de spionaj au picat, SUA zboară în orb

A negocia în prezent cu China, sau măcar a fi capabil să îi prezici comportamentul,

necesită reţele vaste de informatori confidenţiali iniţiaţi.

Informaţiile necesare pentru a orienta politica noastră nu sunt accesibile public.

 
Însă, exact în acest moment, descoperim că informatorii de care avem nevoie au fost
descoperiţi de chinezi şi „neutralizaţi” (foarte probabil ucişi) după cum scrie New
York Times într-un articol intitulat „Capturaţi, ucişi, capturaţi: CIA recunoaşte că a
pierdut zeci de informatori”.

Săptămâna trecută, înalţi responsabili din contraspionajul american  au avertizat

fiecare staţie şi bază CIA din lume în legătură cu numărul îngrijorător de mare de
informatori recrutaţi în alte ţări pentru a spiona pentru Statele Unite, care au fost
capturaţi sau ucişi, după cum au afirmat persoane familiare cu această chestiune.
Mesajul, conţinut într-o neobişnuită cablogramă top-secret, arată că centrul de
misiuni al contraspionajului CIA a examinat zeci de cazuri în ultimii ani, implicând
informatori străini care au fost ucişi, arestaţi sau foarte probabil compromişi.

Deşi scurtă, cablograma expune numărul specific de agenţi executaţi de agenţiile de

informaţii rivale – un amănunt altminteri bine păstrat, pe care responsabilii din
contraspionaj nu îl divulgă în general prin astfel de cablograme.

Cablograma subliniază obstacolele cu care se confruntă agenţia de spionaj în tentativa

de a recruta spioni în lumea întreagă, în medii dificil de exploatat.

În ultimii ani, servicii de informaţii rivale din ţări ca Rusia, China, Iran şi Pakistan au
vânat sursele CIA şi în unele cazuri le-au transformat în agenţi dubli.

Zburăm în orb, într-un moment în care avem nevoie de surse de informaţii interne. 
Acesta este un alt factor pe care Xi îl are în minte când studiază cum poate profita de
slăbiciunea noastră provocatoare.

Iranul atenţionează Europa cu privire la respectarea acordului nuclear şi îşi

consolidează parteneriatul cu Rusia şi China
11.10.2021
Europenii trebuie să garanteze respectarea acordului privind programul nuclear
iranian asupra căruia vor avea loc discuţii în curând, la Viena, a declarat luni
purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Said Khatibzadeh,
informează AFP.

"Capitalele europene, printre care Berlinul, au rămas spectatori pasivi. Aşteptăm de la

toate părţile, atunci când vor veni la Viena, să ştie că nu au altceva de făcut decât să-
şi respecte obligaţiile asumate în cadrul acordului asupra programului nuclear"
iranian, a declarat Khatibzadeh în timpul conferinţei sale de presă săptămânale.

"Ei (europenii) trebuie să asigure pe deplin Republica Islamică (Iran) că de data

aceasta nicio parte nu va încălca acordul nuclear", a spus el.

Încheiat în 2015 între Iran pe de o parte şi SUA, Regatul Unit, China, Rusia, Franţa şi
Germania pe de altă parte, acordul îi oferea Teheranului ridicarea unei părţi din
sancţiunile internaţionale împotriva lui în schimbul reducerii drastice a programului
său nuclear, plasat sub controlul strict al ONU.

Însă după retragerea SUA din acord, în 2018, în timpul preşedinţiei lui Donald
Trump, şi restabilirea sancţiunilor, Teheranul şi-a abandonat progresiv
angajamentele.

În acest sens, Khatibzadeh a criticat recentele afirmaţii ale cancelarului federal

german. "Angela Merkel şi ţările europene ştiu că fără inacţiunea Europei Trump nu
ar fi îndrăznit să se retragă din toate acordurile şi să încalce acordul asupra
programului nuclear" iranian, a spus el.

În timpul vizitei sale în Israel, duminică, Merkel i-a cerut Iranului să reia imediat
negocierile. "Mesajul către Iran este fără echivoc: reveniţi la masa negocierilor", a
declarat ea. "În mod cert, acordul de la Viena nu este ideal, însă acum suntem într-o
situaţie deosebit de delicată, pentru că iranienii nu au reluat negocierile şi continuă să
îmbogăţească uraniu", a adăugat Merkel.

Demarate în aprilie, negocierile au fost întrerupte după alegerea, în iunie, a noului

preşedinte iranian Ebrahim Raisi.

"Niciun nou text sau acord nu este negociabil. Este vorba de negocieri tehnice, pentru
a asigura punerea în aplicare deplină, de către toate părţile, a acordului asupra
programului nuclear", a spus Khatibzadeh. "Negocierile de la Viena, o repet, vor avea
loc, iar în următoarele zile veţi vedea mai multe activităţi şi interacţiuni privind
acordul nuclear", a subliniat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene.

În acelaşi context, Said Khatibzadeh a anunţat semnarea, în următoarele luni, a unui

parteneriat strategic cu Rusia, la şapte luni după încheierea unui acord similar cu
China, în cadrul politicii de deschidere spre Est şi spre ţările vecine.

Consolidarea legăturilor cu aliaţii chinez şi rus survine în acest climat de neîncredere

sporită a Iranului faţă de Occident şi de persistente tensiuni cu SUA.

"Între Iran, China şi Rusia, axa estică se conturează. În ultimii ani, s-a dovedit
necesar să ameliorăm relaţiile dintre Iran şi Rusia şi să ne concentrăm pe parteneriate
strategice", a Khatibzadeh. "Aranjamentele iniţiale ale documentului, intitulat Pactul
global de cooperare între Iran şi Rusia, au fost încheiate. Suntem pe cale să finalizăm
diverse clauze ale documentului şi îl vom trimite Moscovei. Sperăm că semnarea
acestui document va avea loc în lunile viitoare. Acesta corespunde documentului
privind un plan strategic pe 25 de ani elaborat cu China", a adăugat responsabilul
iranian.

Pe 27 martie, Iranul a încheiat cu China, ţară "prietenă în vremuri de încercare", un

acord de cooperare strategică şi comercială pe 25 de ani, după ani de discuţii. Acest
acord comportă "clauze politice şi economice".

În septembrie, Iranul a fost admis în cadrul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai

(OCS), condusă de Rusia şi China.

Denunţarea unilaterală a acordului nuclear de către SUA şi incapacitatea europenilor

de a ajuta Iranul să ocolească sancţiunile americane a determinat autorităţile iraniene
să nu mai considere Occidentul un partener "demn de încredere", potrivit exprimării
ghidului suprem iranian Ali Khamenei.

Iranul şi-a făcut astfel publică intenţia de a acorda prioritate relaţiilor cu "Estul",
aceasta însemnând pentru Teheran ţări precum China, cele două Corei, India, Japonia
şi Rusia. AGERPRES

Europa l-a salutat pe Biden ca pe un izbăvitor: „America is back!” După opt

luni, UE s-a trezit în plin coşmar geo-strategic

De Adrian Pătruşcă  /   Externe   /   Publicat: Luni, 11 octombrie 2021

Uniunea Europeană a încercat să facă jocuri politice de fineţe, pentru a se afirma ca
un mare actor global. Iluziile s-au spulberat rapid şi Europa a rămas cu buzele
umflate şi izolată.

Două evenimente s-au combinat creând un punct de cotitură major pentru Europa:
primul a fost abandonarea de către Statele Unite a stratagemei Marelui Joc, constând
în a încerca să menţină cele două mari puteri terestre ale Asiei Centrale – Rusia şi
China – dezbinate şi în dezacord una cu alta.

Aceasta a fost consecinţa inexorabilă a eşecului Statelor Unite în Afganistan - şi a

pierderii poziţiei sale strategice în Asia.

Răspunsul Washingtonului a fost o revenire la vechea tactică geopolitică a restricţiei

maritime a puterii terestre asiatice – prin controlarea căilor maritime.

Totuşi, pivotarea Americii înspre China, ca principală ameninţare  în materie de

securitate, a făcut ca Atlanticul de Nord să devină mult mai puţin important pentru
Washington, arată o analiză realizată de Alastair Crooke pentru Strategic Culture,
având ca titlu „Europa, batjocorită şi abandonată”.
 
În aceste condiţii, chintesenţa politicii de securitate americane se reduce la „blocarea”
Chinei în Pacific.

AUKUS în loc de NATO

Analistul strategic George Friedman, fondatorul Stratfor şi un personaj având
conexiuni strânse cu complexul militaro-industrial american, a descris plastic noua
strategie post-Afganistan a SUA la televiziunea poloneză.

Friedman a comentat sec:

„Când am căutat aliaţi (pentru o forţă maritimă în Pacific) pe care să putem conta –
aceştia au fost britanicii şi australienii. Francezii nu erau acolo.”

Friedman a sugerat şi că ameninţarea Rusiei este oarecum exagerată şi a lăsat să se

înţeleagă: NATO şi Europa nu au o relevanţă deosebită pentru Statele Unite în
contextul „competiţiei cu China”.

„Se pune întrebarea”, a spus Friedman, „ce face NATO pentru problemele SUA în
acest moment?”

Şi strategul a continuat:

„Aceasta (alianţa AUKUS între Australia, Marea Britanie şi SUA) există din vremea
celui de-Al Doilea Război Mondial. Aşa că, în mod firesc, ei (Australia) au cumpărat
submarine americane în loc de submarine franţuzeşti. Viaţa merge înainte.”

Friedman făcea referire la o „reorientare” a Australiei, care a renunţat la o importantă

comandă de submarine fabricate în Franţa, preferându-le brusc pe cele americane,
fapt care a provocat o mare iritare la Paris

Friedman a continuat:

„Țările NATO nu au suficientă forţă pentru a ne ajuta. Această forţă a fost slăbită de
europeni. Pentru a avea o alianţă militară, trebuie să ai o armată. Europenii nu sunt
interesaţi să cheltuiască bani.” 

Şi strategul a adăugat:

„Europa nu ne-a dat de ales: nu este vorba despre Statele Unite care au adoptat
această strategie (AUKUS), este vorba de strategia Europei. Mai întâi, că nu există
Europa. Există un grup de ţări europene care îşi urmează propriile interese. Nu poţi
avea decât alianţe bilaterale. Nu există o Europă cu care să colaborezi.”

Alastair Crooke crede că printre alianţele bilaterale ale Washingtonului despre care
vorbeşte Friedman se află cele cu România sau Polonia.

Lui Macron i s-au înecat submarinele

Reorientarea bruscă a Washingtonului a provocat furia Parisului. Regimul Macron a
folosit expresii precum „cuţit înfipt în spate” şi trădare, dând de înţeles că nu doar
Franţa, ci întreaga Europă a fost jignită.

Biden i-a prezentat lui Macron scuze umile pentru că a şuntat Franţa în contractul
submarinelor australiene, iar secretarul de stat american Blinken a mers grăbit la Paris
pentru a drege busuiocul diplomatic. Însă, practic, nimic nu s-a schimbat.
Submarinele australiene vor veni tot din America.

Alastair Crooke, fost diplomat britanic cu mare experienţă, admite că este posibil ca
Friedman să nu exprime cu exactitate ideile administraţiei Biden, dar le exprimă cu
siguranţă pe cele ale Complexului Militar American. Iar preşedinţii vin şi pleacă de la
Casa Albă, în vreme ce obiectivele de securitate ale SUA rămân.

Ideile lui Donald Trump, în timpul mandatului său, au fost foarte asemănătoare cu
cele ale lui George Friedman.

Aceasta înseamnă că NATO nu este sortit dispariţiei, ci ar urma să joace un rol mai
modest, mai ales după dezastrul din Afganistan.

UE, arată foarte clar Friedman, nu este văzută de elita americană din domeniul
securităţii drept un jucător global important. Nu este nimic mai mult decât un
potenţial cumpărător de arme americane.

Cu toate acestea, arată analiza lui Crooke, contractul de submarine cu Australia era
considerat de Macron ca o lovitură de maestru pe eşichierul geo-strategic, menită să
readucă în joc Europa ca piesă importantă pe harta lumii. Şi Franţa, ca lider
indiscutabil al Europei.

Macron credea că Franţa şi UE au reuşit să îşi stabilească o poziţie strategică durabilă

în zona India-Pacific. Mai mult, liderul de la Elysée îşi freca palmele de satisfacţie că
a reuşit să fenteze Marea Britanie şi să pătrundă în exclusivista alianţă anglofonă
botezată „Five Eyes” (SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă),
devenind un partener de securitate strategic al Australiei.
 
Biden (sau sistemul din spatele lui) s-a opus. 

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat la CNN că, în aceste
condiţii, nu mai poate exista „business as usual” cu Statele Unite, după ce UE a fost
luată pe nepregătite.
Unul dintre factorii decisivi pentru care Marea Britanie a fost aleasă de Statele Unite
drept partener cheie în zona India-Pacific l-au reprezentat foarte probabil demersurile
lui Trump pe lângă Boris Johnson pentru ca britanicii să renunţe la politica de
apropiere de China, introdusă de premierul David Cameron şi de ministrul său de
Finanţe, George Osborne.

Iar Brexitul a dat mai multă libertate de mişcare Londrei, permiţându-i mutări
strategice imposibile în perioada în care s-a aflat în UE.

China se pupă cu Rusia. Şi cu Turcia. Şi cu Orientul Mijlociu

Al doilea eveniment care a contribuit la cotitura majoră din politica Washingtonului a

fost summit-ul Organizaţiei pentru Cooperare Shanghai (OCS) de luna trecută.

Cu această ocazie a fost aprobat un memorandum prin care iniţiativa chineză „Belt
and Road” (noul Drum al Mătăsii) va fi conectată la comunitatea economică euro-
asiatică, în cadrul structurii globale a OCS, adăugându-i acesteia şi o componentă
militară puternică.

De subliniat faptul că Xi Jinping s-a întreţinut separat cu membrii Organizaţiei

Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia, din care China nu face
parte, pentru a evoca potenţiala sa integrare în aceste structuri militare.

Deşi, iniţial, alături de Rusia făceau parte din OTSC câteva ţări eurasiatice din fosta
URSS, ulterior la organizaţie au aderat cu mari puteri precum Iranul şi Pakistanul.

Alianţa comercială şi militară eurasiatică reprezintă în consecinţă un uriaş centru de

putere, numărând 57% din populaţia lumii.

Arabia Saudită, Qatarul şi Egiptul explorează şi ele posibilitatea de a deveni membre

cu statut de observator ale OCS. Aceasta ar însemna practic că întregul Orient
Mijlociu ar fi integrat în Organizaţia dirijată de Rusia şi China.

Să adăugăm la asta şi întâlnirea Putin – Erdogan de la Soci, de la sfârşitul lui

septembrie, când liderul turc a dat semnale fără echivoc de orientare către Moscova,
Cu acest prilej, Turcia a anunţat alte achiziţii spectaculoase de arme din Rusia. Printre
ele, noi sisteme de apărare antiaeriană S-400, deja prilej de discordie gravă între
Ankara şi Washington din vremea lui Trump, şi care ar putea atrage noi sancţiuni
regimului Erdogan.

„America First” nu a murit. S-a transformat

În faţa tuturor acestor mişcări strategice, UE pare paralizată. Cu opt luni în urmă,
Europa îl saluta pe Biden drept un salvator: „America is back!”. 
Acum, Europa descoperă tot mai stupefiată că „America First” nu a murit.

Biden îi calcă pe urme lui Trump pe care l-a hulit atât.

La orizont, se află un NATO emaciat (Trump a evocat chiar părăsirea Alianţei) şi

răcirea relaţiilor cu Germania, în condiţiile în care membrii viitoarei coaliţii de
guvernare de la Berlin evocă tot mai sonor ieşirea de sub umbrela nucleară
americană.

Partidul Social Democrat (SPD), care a câştigat alegerile din Germania, deşi nu îşi
propune părăsirea NATO, se opune cotei de 2% din PIB pentru cheltuieli militare,
pretinsă de Biden la fel ca şi Trump.

Europenii se pot simţi trădaţi de reorientarea Statelor Unite, însă când politica externă
a SUA a fost alta decât „America First”?, se întreabă Alastair Crooke.

Aspiraţiile Europei de a deveni un important jucător global au fost năruite de

Washington care priveşte cu îngrijorare cum întreaga Asie Centrală se învârte în jurul
axei China – Rusia, prinzând în vârtejul său Turcia şi Orientul Mijlociu.

UE - prea „soft” şi fără „power”

Ce poate face în aceste condiţii Uniunea Europeană? Problema este că ea a fost creată
din start ca un proiect al CIA, iar interesele sale de securitate sunt legate fundamental
de NATO.

UE a fost concepută ca un braţ „soft-power” al Consensului de la Washington, iar

Euro a fost gândit ca o monedă din afara sferei Dolarului, pentru a exclude orice
competiţie cu acesta, arată Crooke.

În 2002, britanicul Robert Cooper, un influent funcţionar de la Comisia Europeană,

concepea Europa ca pe un „imperialism liberal”. Noutatea ideii era renunţarea la
factorul militar ca element principal de putere în favoarea unei „soft-power”.

În paranteză fie zis, viziunea lui Cooper nu era câtuşi de puţin idilică: el pleda pentru
o nouă etapă a imperialismului („new age of empire”), în care puterile occidentale nu
mai sunt obligate să respecte legea internaţională în relaţiile cu statele de „modă
veche”, pot folosi forţa militară independent de ONU şi se pot amesteca în treburile
altor state, impunând protectorate pentru a înlocui regimurile care „guvernează prost”
(„misgovern”).
Această idee de „soft-power” a indus Europei prezumţia că Statele Unite (direct sau
prin NATO) „îi ţin spatele” în orice condiţii, fără vreo responsabilitate precisă în
schimb.

Prima piesă de domino prăbuşită în acest joc periculos făcut de UE a fost calificarea
Europei de către Turcia drept „rivală”.

Acum, abandonarea Afganistanului şi încheierea AUKUS prin spatele UE

demonstrează realitatea crudă: Statele Unite nu îi ţin nici un fel de spate Europei. Mai
mult, nimeni nu ţine spatele Europei. Europa este descoperită.

Europa a vrut să facă jocuri de putere de mare subtilitate strategică dar s-a trezit între
ciocan şi nicovală. Riscă să fie turtită între Statele Unite şi blocul China-Rusia.

Dr Vasile Astărăstoae: Biotehnologiile – între ştiinţă, ideologie şi morală

De Dr. Vasile Astărăstoae  /   Opinii   /   Publicat: Luni, 11 octombrie 2021

Cea de-a XVI-a Conferinţă Naţională de Bioetică se va desfăşura online, în

perioada 9 – 11 decembrie 2021. Tema conferinţei este „Biotehnologiile – între
ştiinţă, ideologie şi morală”.

De ce această temă?

Denumirea de biotehnologie provine de la cuvintele greceşti bios – viaţă, tehnikos –

tehnici şi logos – studiu. Termenul de biotehnologie a fost utilizat pentru prima dată
în 1910 de către Thomas H. Morgan (unii autori îl atribuie inginerului maghiar Karl
Ereky, care ar fi inventat termenul în 1919), având semnificaţia proceselor care
realizau produse din materiale brute cu ajutorul organismelor vii.

Convenţia ONU pentru diversitatea biologică defineşte biotehnologia drept: „Orice

aplicaţie tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau derivate
ale acestora, pentru a crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine
determinate”.

Federaţia Europeană de Biologie stabileşte biotehnologia ca fiind „utilizarea

integrată a biochimiei, microbiologiei şi ingineriei în scopul obţinerii unei aplicaţii
tehnologice industriale, cu ajutorul microorganismelor, culturilor de celule şi a
părţilor componente a acestora”.
Cu alte cuvinte, biotehnologia valorifică procesele celulare şi biomoleculare pentru a
dezvolta tehnologii şi produse care ne ajută să ne îmbunătăţim viaţa şi sănătatea
planetei.

Oamenii folosesc procesele biologice pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii de

aproximativ 10.000 de ani (în primele comunităţi agricole), iar acum
aproximativ 6.000 de ani oamenii au început să exploateze procesele biologice ale
microorganismelor pentru a face pâine, băuturi alcoolice, brânză şi pentru a conserva
produsele lactate. Dar astfel de procese nu sunt ceea ce se înţelege astăzi
prin biotehnologie, un termen aplicat pe scară largă tehnologiilor moleculare şi
celulare, care au început să apară în anii 1960 şi 1970.

O nouă industrie „biotehnologică” a început să apară la mijlocul anilor 1970,

condusă de Genentech, o companie farmaceutică înfiinţată în 1976 de Robert A.
Swanson şi Herbert W. Boyer pentru comercializarea tehnologiei ADN recombinat.
Primele companii, precum Genentech, Amgen, Biogen, Cetus şi Genex au început
prin producerea substanţelor modificate genetic, mai ales pentru utilizări medicale şi
de mediu. De mai bine de un deceniu, industria biotehnologiei a fost dominată de
tehnologia ADN-ului recombinant sau ingineria genetică. În 1980, Curtea Supremă a
SUA, în cazul Diamond v. Chakrabarty a hotărât că „un microorganism viu creat de
om este un subiect brevetabil”. În 1982, insulina a devenit primul produs realizat
prin inginerie genetică, aprobat de Food and Drug Administration (FDA). Sectorul
biotehnologiei a crescut cu paşi mari, începând cu anii 1990. Industria a
generat companii gigantice din spaţiul medical, cum ar fi Gilead Sciences, Amgen,
Biogen Idec şi Celgene. Se afirmă că biotehnologia modernă oferă produse şi
tehnologii inovatoare pentru combaterea bolilor debilitante şi rare, reducerea
amprentei noastre de mediu, hrănirea celor înfometaţi, utilizarea energiei verzi şi
procese de fabricaţie industriale mai sigure, mai curate şi mai eficiente.
Biotehnologia ajută la vindecarea lumii prin valorificarea propriei cutii de
instrumente a naturii şi prin utilizarea propriei noastre structuri genetice pentru a
vindeca. Biotehnologia contribuie la alimentarea lumii prin simplificarea etapelor
proceselor de fabricaţie chimică, reducerea utilizării şi dependenţei de produse
petrochimice, utilizarea biocombustibililor pentru reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră cu 52% sau mai mult, valorificarea întregului potenţial al deşeurilor
tradiţionale de biomasă, îmbunătăţeşte rezistenţa la insecte, creşte toleranţa la
erbicide şi facilitează utilizarea unor practici agricole mai durabile din punct de
vedere ecologic. În prezent, există mai mult de 250 de produse biotehnologice şi
vaccinuri disponibile pentru pacienţi, multe pentru boli netratabile anterior.
Peste 13,3 milioane de fermieri din întreaga lume folosesc biotehnologia agricolă
pentru a creşte randamentele, pentru a preveni daunele provocate de insecte şi
dăunători şi pentru a reduce impactul agriculturii asupra mediului. Şi peste 50 de
biorafinării sunt construite în toată America de Nord pentru a produce
biocombustibili şi substanţe chimice din biomasă regenerabilă, ceea ce poate
contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cele mai importante firme de biotehnologie din SUA, în ceea ce priveşte

capitalizarea pieţei (octombrie 2021), erau Johnson & Johnson (425 miliarde
dolari), Roche (334 miliarde dolari), Pfizer (240 miliarde dolari) şi Novo
Nordisk (225 miliarde dolari). În timpul pandemiei COVID-19, companiile de
biotehnologie au alergat să dezvolte vaccinuri pentru a combate coronavirusul.
Companiile de biotehnologie precum Moderna şi BioNTech au cercetat, dezvoltat,
produs şi administrat (în mare grabă) vaccinuri anti-COVID. Guvernele s-au grăbit
să le utilizeze fără nicio dezbatere etică.

Alături de entuziasm, progresul rapid al cercetării a ridicat şi întrebări cu privire la

consecinţele progreselor biotehnologiei. Biotehnologia poate avea mai multe riscuri
decât alte domenii ştiinţifice: microbii sunt mici şi greu de detectat, iar pericolele
sunt potenţial vaste. Mai mult, celulele proiectate s-ar putea diviza singure şi se pot
răspândi în sălbăticie, cu posibilitatea unor consecinţe de anvergură. Biotehnologia
s-ar putea dovedi dăunătoare fie prin consecinţele neintenţionate ale cercetărilor, fie
prin manipularea intenţionată a biologiei pentru a provoca daune. S-ar putea
imagina, de asemenea, controverse în care un grup se angajează într-o cerere pentru o
biotehnologie pe care alţii o consideră periculoasă sau lipsită de etică.

Istoria recentă ne consemnează un episod: în anii 1930, fermierii de trestie de zahăr

din Australia au avut o problemă: gândacii de trestie le distrugeau recolta. Au ajuns
la concluzia că importarea unui prădător natural, broasca de trestie, ar putea fi o
formă naturală de combatere a dăunătorilor. Ce ar putea merge prost? Ei bine,
broaştele au devenit ele însele o mare pacoste, răspândindu-se pe continent şi
mâncând fauna locală (ironie, excepţie gândacul de trestie). Chiar dacă soluţiile
moderne de biotehnologie la problemele societăţii par mult mai sofisticate decât
aruncarea amfibienilor în Australia, această poveste ar trebui să servească drept o
poveste de avertizare. Pentru a evita gafarea în caz de dezastru, trebuie
recunoscute erorile din trecut. Laboratoarele care studiază viruşii sau toxinele –
pentru a înţelege mai bine ameninţările pe care le reprezintă şi pentru a încerca să
găsească remedii – ar putea declanşa o urgenţă de sănătate publică dacă un material
mortal este eliberat sau tratat greşit ca urmare a unei erori umane. O astfel de
suspiciune există cu privire la actuala pandemie. Alt exemplu: pentru a controla
ţânţarii (purtători de boli – inclusiv agenţi patogeni dăunători şi chiar mortali precum
Zika, malaria şi dengue), oamenii de ştiinţă ar putea elibera masculi în sălbăticie,
care au fost modificaţi pentru a produce doar descendenţi sterili. Însă este imposibil
să se ştie cu certitudine impactul pe care ar putea să-l aibă o dispariţie de ţânţari
asupra mediului. În plus, există o posibilitate ca unitatea genică să sufere o mutaţie
odată eliberată în sălbăticie, răspândind gene pe care cercetătorii nu le-au planificat
niciodată. Chiar şi înarmaţi cu strategii pentru a inversa o unitate genică, oamenii de
ştiinţă pot găsi unităţi genetice dificil de controlat odată ce s-au răspândit în afara
laboratorului. Exemplele pot continua.

Utilizarea rău intenţionată a biotehnologiei constituie un pericol real. Fie că

făptuitorul este un actor de stat sau un grup terorist, dezvoltarea şi eliberarea unei
arme biologice, cum ar fi o otravă sau o boală infecţioasă, ar fi greu de detectat şi
chiar mai greu de oprit. Spre deosebire de un glonţ sau o bombă, celulele mortale ar
putea continua să se răspândească mult timp după ce au fost desfăşurate.
Nici ameninţarea armelor biologice asupra mediului nu trebuie tratată cu uşurinţă. 

Naţiunile dezvoltate, dar şi cele sărăcite au resursele şi cunoştinţele necesare pentru a

produce arme biologice. Nu este nerezonabil să presupunem că teroriştii sau alte
grupuri încearcă să pună mâna şi pe armele biologice. Noile tehnologii de editare a
genelor cresc şansele ca o armă biologică ipotetică să vizeze o anumită etnie sau
chiar un individ unic şi ar putea fi într-o zi realitate.

Aceste considerente arată necesitatea unei dezbateri etice.

Biotehnologia nu trebuie să fie mortală sau chiar periculoasă pentru a ne schimba

fundamental viaţa. În timp ce oamenii modifică genele plantelor şi animalelor de
milenii – mai întâi prin reproducere selectivă şi mai recent cu instrumente moleculare
şi himere – acum  începem să facem modificări propriilor noastre genoame.

Instrumentele de ultimă generaţie precum CRISPR / Cas9 şi sinteza

ADN ridică întrebări etice importante la care suntem obligaţi urgent să răspundem.
Unii se întreabă dacă modificarea genelor umane înseamnă „jocul de a fi Dumnezeu”
şi, dacă raspunsul e da, atunci ar trebui să facem asta. De exemplu, dacă terapia
genică la om este acceptabilă pentru vindecarea bolilor, unde tragem linia? Printre
mutaţiile genetice asociate bolii, unele vin cu certitudine virtuală a morţii premature,
în timp ce altele prezintă un risc mai mare pentru boli ca Alzheimer. Cum stabilim o
limită clară pentru care afecţiuni trebuie efectuată o intervenţie chirurgicală
genetică şi în ce circumstanţe, mai ales având în vedere că operaţia în sine prezintă
riscul de a provoca leziuni genetice? Savanţii şi factorii de decizie politică s-au luptat
cu aceste întrebări de mai mulţi ani şi există unele îndrumări în documente, cum ar
fi Declaraţia Universală a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind genomul uman şi
drepturile omului.

Cum rămâne cu modalităţile prin care biotehnologia poate contribui la inegalitatea

societăţii? Munca timpurie în chirurgia genetică va fi, fără îndoială, costisitoare. De
exemplu, Novartis intenţionează să perceapă 475.000 de dolari pentru un tratament
unic al terapiei lor recent aprobate pentru cancer – un medicament care, în cadrul
studiilor, a salvat pacienţii care se confruntă cu moarte sigură. Oare inegalitatea
veniturilor de astăzi, combinată cu instrumente de biotehnologie va duce la subclasa
permanentă de mâine a persoanelor care nu îşi permit îmbunătăţirea genetică?

Progresele în biotehnologie escaladează dezbaterea, de la întrebări

despre modificarea vieţii până la crearea ei de la zero. Există o iniţiativă recent
anunţată care are ca scop sintetizarea unui întreg genom uman din elemente chimice,
în următorii 10 ani. Se au în vedere multe aplicaţii, de la aducerea înapoi a mamuţilor
până la creşterea organelor umane la porci. Dar, aşa cum au subliniat criticii,
tehnologia ar putea face posibilă producerea de copii fără părinţi biologici sau
recreerea genomului unui alt om, cum ar fi realizarea de replici celulare ale lui
Einstein. În mod ipocrit, iniţiatorii afirmă că vor saluta o dezbatere etică viguroasă şi
nu au intenţia de a transforma celulele sintetice în oameni vii. Dar acest lucru nu
garantează că tehnologia care avansează rapid nu va fi aplicată în viitor în moduri pe
care încă nu le putem prevedea.

Acestea sunt argumentele pentru care vă invit să accesaţi site-ul Conferinţei Naţionale
de Bioetica https://conferintadebioetica.ro/, să vă înscrieţi şi să participaţi la
dezbateri.

Vă aştept cu drag.

Medicul Paul Purea rupe tăcerea: 30.000 de euro sporul de risc epidemiologic al
personalului medico sanitar pe cap de bolnav Covid!

De Cătălin Vuşcan  /   Ştiri   /   Publicat: Luni, 11 octombrie 2021

Medicul cărăşean, Paul Purea, a făcut dezvăluiri inedite privind salariile personalului
medico-sanitar care ar fi crescut în ultimii ani nejustificat de mult, ducând la
discriminare socială, facilităţi materiale de grup şi îmbogăţiri nejustificate, potrivit
Reper24.ro. 

„În loc să existe o cuantificare justă după categoria şi valoarea muncii prestate de
cineva, o singură caracteristică înglobând totul,  există, la multe categorii de
„prestanţi”  (îndeosebi  la bugetari, dar nu la toţi!), tot felul de „ajustări” băneşti, cu
motivaţii implicând un amalgam întreg de năzbâtii bizare, de la gâdilarea narinelor şi
a respiraţiei pe nas, până la scârţâitul scaunului de sub fund…”, a scris medicul
chirurg Paul Purea, în urma cu ceva timp.

„Să zicem că a fost o măsură bună, venită în sprijinul personalului în contact cu

infectaţii cu Coronavirus. Asta în plină pandemie. Personalul care a beneficiat, şi
beneficiază încă, de un asemenea spor, este pentru un spital judeţean de cca 400 -500
de salariaţi.

În lunile mai, iunie, îndeosebi în iulie 2021, numărul pacienţilor internaţi în spitale,
inclusiv la ATI, cu Covid -19, a ajuns în multe judeţe, dacă nu la zero, sigur în jur de
5-6. Starea de Alertă s-a menţinut însă (bineînţeles, doar pe hârtie, fără vreo
recunoaştere din partea cetăţenilor), împreună cu costurile enorme respective.
 
Sporul de risc epidemiologic, încasat de „beneficiarii OG 1035”, pe bolnavul infectat
cu SARS-CoV-2, a ajuns până la 150.000 de lei, aprox. 30.000 de euro!

Repet, este vorba doar de SPORUL ADĂUGAT la salariul celor din sistemul
medico-sanitar şi sanitar auxiliar, nu la costurile salariale de bază, a spitalizării, a
actului medical şi a medicamentelor, a terapiei propriu-zise! Un infectat Covid -19,
30.000 de euro! Aşadar, 30.000 de euro pe bolnav doar costurile referitoare la
SPORUL DE RISC EPIDEMIOLOGIC al personalului dintr-un spital! Milioane,
zeci, sute de milioane de euro plătite aiurea. Plătite pentru ABSOLUT NIMIC!

Şi ne mai mirăm de situaţia precară din spitale, de aspectul „lazaretelor”, de lipsa

medicamentelor şi a tot ce presupune un act medical, dacă nu modern, măcar unul
normal şi firesc?”, a declarat medicul chirurg Paul Purea.

Gafă apocaliptică – Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe: Cei care s-au „vaccinat”
sunt „oameni marcaţi”. Se împlineşte profeţia biblică?!
Posted by Vali on octombrie 13, 2021

Sursa: https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/gaf-apocaliptic-purt-toarea-de-
cuv-nt-a-casei-albe-cei-care-s-au-vaccinat-sunt-oameni-marca-i-se-mpline-te-profe-
ia-biblic-1566256

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, se referă – intr-o recenta conferinta de
presă – la cei „vaccinaţi” ca fiind „oameni marcaţi” de care are grijă administratia
Biden.

În cadrul unei conferinţe de presă la Casa Albă purtătoarea de cuvânt Jen Psaki face o
„eroare de exprimare” – cum s-a dorit a fi catalogata ulterior – sau pur si simplu a
facut o gafă de proportii cum s-ar zice „a scapat porumbelul pe gură”. O jurnalistă o
întreabă ceva cu privire la măsurile abuzive luate de aministraţia Biden, care
limiteaza drepturile cetatenesti, precum si dreptul la liberati individuale si
discriminare, a celor nevaccinati fata de cei vaccinati, iar Jen Psaki răspunde:

„Nu aş caracteriza discursul lui folosind aceste cuvinte sau această terminologie. Ce
aţi auzit pe preşedinte transmiţând ieri sunt următoarele măsuri pe care le ia,
folosind toate pârghiile guvernamentale, pentru a reduce gradul de infectare,
numărul de internări, pentru a proteja pe oamenii marcaţi şi pentru a salva mai
multe vieţi”.

Iată şi fraza în engleză:

„What you heard the President convey yesterday are the next steps he is taking,
using every lever of government, to reduce, uh, sicknesses, to reduce hospitalizations,
to protect marked people, and save more lives.”

Traducerea de dictionar este „marked people=oameni marcaţi (pecetluiţi)”. In

engleza, sensul „marked” nu se poate traduce, ca in română, „marcaţi” adică
„afectaţi” (o persoana marcată/afectată de un fapt sau un eveniment). Cu atat mai
mult cu cat in contextul intrebarii Jen Psaki se referea la persoanele „vaccinate” ca
fiind „persoanele marcate”, deci in acest caz nu acestea erau afectate de masurile
abuzive ci, dimpotriva, cei nevaccinati care erau considerati a fi discriminati de catre
jurnalista acreditata la Casa Albă. In engleza, „mark” înseamnă exclusiv semn,
ştampilă etc., „marked” înseamnă „însemnat”, „ştampilat” (pecetluit) etc.

In acest caz, filmarea respectiva de pe Youtube a strans foarte multe vizualizari, iar la
comentarii multi vorbitori nativi de engleza se intreaba de ce a folosit purtatoarea de
cuvant a lui Joe Biden termenul de marcati/pecetluiti (deci nu au facut nicio
confuzie), cu trimitere la pasajul din Biblia unde se se spune ca „nimeni nu va putea
sa cumpere sau sa vândă decat daca are semnul” (in original in engleza – „mark”)
referire la „mark of the beast”, din Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament.
Asemanarea in acest caz este izbitoare, intrucat in curand nimeni nu va mai putea
intra in magazine sau in restaurante, peste tot, decat daca e vaccinat si are „marca”,
adica acel cod QR de pe certificatul verde (greenpass), or ca sa o spuna pe faţă chiar
purtatoarea de cuvand a Casei Albe este deja prea mult fata de orice „teorie a
conspiratiei”.

Criza economică şi COVID-ul: Intrăm în era Crevetelui de Aur

De Adrian Pătruşcă  /   Opinii   /   Publicat: Vineri, 15 octombrie 2021

O nenorocire nu vine niciodată singură. Şi nu mă refer aici la nominalizarea lui

Cioloş după Cîţu. Vorbesc de criza economică  devastatoare, căzută ca un ciocan
peste cuiele coşciugului COVID, în care omenirea este vârâtă cu anasâna, vie sau
moartă.

Avem o criză energetică globală. Peste tot în lume, preţurile la gaze naturale şi la
curent au explodat ca la un semnal. 
Este în bună măsură efectul Green Deal, acţiunea dementă de a renunţa brusc la toate
sursele de energie considerate poluante, inclusiv centralele nucleare.

(Pentru fanii Gretei: până azi, nu au fost descoperite surse de energie care să nu
polueze. Nu există „energie verde”. Aceasta este un mit. Dimpotrivă, industria
producătoare a componentelor din care sunt construite centralele eoliene şi solare este
la fel de poluantă precum combustibilii fosili. Iar o maşină electrică este mai poluantă
decât una pe benzină sau motorină. După cum mersul pe trotineta electrică poluează
mai mult decât mersul cu autobuzul. Şi un brad de plastic are un efect mai nociv
pentru atmosferă decât tăierea unui brăduţ natural pentru Crăciun.) 
 
„Înverzirea” galopantă şi forţată a economiilor a avut două mari efecte teribile:

1. Creşterea preţului energiei, ca urmare a majorării cotei de „energie verde”, mai

scumpă.

De ce este mai scumpă energia zisă „verde”? Pentru că este încurajată artificial,
primind stipendii grase de la state. În acelaşi timp, utilizarea surselor de energie
tradiţionale este penalizată drastic.

În Uniunea Europeană, preţul drepturilor de a emite CO2 (un fel de amendă de

poluare) a crescut cu peste 1000% din 2017 încoace. Numai în primele trei trimestre
ale lui 2021, a crescut cu peste 200%.

2. Apariţia de întreruperi în aprovizionarea cu energie, din cauza lipsei de

continuitate a principalelor „surse verzi”, soarele şi vântul, care se încăpăţânează să
strălucească şi să bată cum vrea Dumnezeu.

Există şi un al treilea efect, care ţine mai mult de ironia divină şi de prostia
omenească de a crede în eresuri propagandistice: criza energetică actuală face ca
emisiile de carbon să atingă un nou record al tuturor timpurilor. Bravo, Greta, tată!

(În această mocirlă ideologică, în care verdele este mai mult mătasea broaştei decât
pădure şi pajişte, România a picat aiurea. Cu capacitatea de a-şi asigura 84% din
necesarul energetic din resurse proprii, ţara noastră ar trebui să boierească. Nu doar în
această iarnă, ci multe decenii de acum încolo. Însă resursele naturale ale României
nu mai sunt de mult în mâinile poporului român, iar producătorii şi samsarii care le
exploatează şi manipulează profită artificial de criză pentru a-şi burduşi buzunarele.)

Energia este sângele economiei. De aceea, criza energetică a lovit toate domeniile.
De pildă, preţurile la alimente au explodat, atingând un nivel record pentru ultimul
deceniu.

Criza energetică se împleteşte cu criza lanţurilor mondiale de aprovizionare. Ce va să

zică asta? De pildă, că o marcă oarecare de automobile din Europa suferă din cauza
sincopelor în producţia  unor piese sau subansamble din Asia.
 
Sau că o companie producătoare de jucării dintr-un colţ al lumii nu se poate
aproviziona cu microprocesoarele produse în alt colţ al lumii din cauza unei greve a
transportatorilor. 

(Peste tot în lume, oamenii au fost avertizaţi să se pregătească de un Crăciun mai

sărac. Mese austere şi Moş Pauper.)

Acesta este efectul globalizării. Tentaţia companiilor de a descentraliza producţia în

căutare de mână de lucru cât mai ieftină se plăteşte acum. Cu cât un lanţ de
aprovizionare este mai întins, cu atât este mai fragil. Lungimea contează.

Criza lanţurilor de producţie este agravată de criza multiplă care loveşte China, ţara
care produce o mare parte din componentele de producţie occidentale.

În acest moment, China se confruntă cu o dublă şi gravă criză energetică şi

financiară.

Criza energetică este provocată de faptul că reluarea producţiei în Occident, după

primele lockdown-uri COVID, a dus la o cascadă de comenzi către producătorii din
China. Suprasolicitat, sistemul energetic comunist a clacat.

Criza financiară chineză îşi are originea în domeniul imobiliar. Ca bula din 2008.
După colosul Evergrande, o altă companie importantă se clatină, dând semne de
prăbuşire. Este vorba de Fantasia.

Efectul unui colaps simultan Evergrande-Fantasia este incalculabil nu doar pentru

China, ci şi pentru întreaga planetă.

Colac peste pupăză, cea mai mare putere economică mondială, Statele Unite, se află
în pragul intrării în incapacitate de plată, din cauza refuzului Republicanilor de a gira
planul faraonic de investiţii al lui Biden, prin mărirea plafonului de îndatorare a ţării.

Măcar în treacăt trebuie pomenite aici şi criza globală a forţei de muncă precum şi
crizele locale pe care le provoacă Paşapoartele de Vaccinare, lockdown-urile şi
celelalte restricţii COVID, care taie oxigenul unei economii normale.
Avem aşadar de-a face cu o criză totală, care face ravagii în toate componentele şi
subcomponentele sistemului economic global. Sistem şi aşa slăbit de COVID.

Ce se întâmplă cu lumea asta care se zdruncină din toate ţâţânile? Către ce ne

îndreptăm? Cum va arăta viitorul nostru, nu de peste câteva decenii şi ani, ci din
lunile şi chiar săptămânile viitoare? Ce ni se pregăteşte?

Există câteva semne care ar trebui să ne servească drept ghid.

Un indiciu este că decidenţilor mondiali nici prin cap nu le trece să renunţe –  măcar
temporar - la factorii care agravează criza.

Green Deal, principalul element care aruncă în aer preţurile la energie, este promovat
şi mai agresiv. 
 
Peste două săptămâni, pe 31 octombrie, începe la Glasgow Conferinţa Naţiunilor
Unite pentru Schimbarea Climatică, COP26. Aceasta va bate în cuie obiectivul
ÎNJUMĂTĂȚIRII emisiilor de carbon la nivel global până în anul 2030. Ceea ce va
duce la majorarea amenzilor pentru utilizarea resurselor tradiţionale de energie, dar şi
a produselor care folosesc o astfel de energie. 

Efectul? Preţuri încă şi mai mari în toate domeniile.

Criza lanţurilor de aprovizionare ar putea fi combătută prin scurtarea  acestora.

Adică, prin reorientarea companiilor către resurse de producţie şi de muncă locale şi
zonale. Aceasta ar însemna însă o lovitură grea dată globalizării. 

Summitul celor mai puternice 20 de economii din lume – G20 – începe la Roma pe
30 octombrie, cu o zi înainte de COP26. Potrivit organizatorilor, lucrările se vor
concentra pe trei piloni: People, Planet, Prosperity. 

Pilonul II ne lămureşte că puternicii lumii se închină la globalizare ca noi fraierii la

sfintele moaşte.

Sectorul Transporturilor a fost printre cele mai lovite nu doar de actualele crize,
energetică şi a lanţurilor de aprovizionare, ci şi de mai vechea criză COVID-19.

Logic ar fi fost ca firmele de transport să fie primele interesate în eliminarea rapidă şi

totală a restricţiilor. Surpriză, însă: tocmai ele – mai ales companiile aeriene – au fost
cele mai vocale în a cere  Paşapoarte de Vaccinare. HoReCa le-a ţinut hangul.

Încă o dată: ce se întâmplă? Cum se justifică acest comportament sinucigaş,

îmbrăţişat cu entuziasm deopotrivă de entităţile statale şi de cele private?
Se vorbeşte tot mai des de Marea Resetare, uitându-se formula COMPLETĂ pe care
o dădea Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, într-un articol de
pe site-ul acestei instituţii:

„Avem nevoie de o Mare Resetare a Capitalismului.”

Aşadar, schimbarea lumii se realizează prin schimbarea structurală a sistemului

capitalist.

Una dintre condiţiile fundamentale ale Capitalismului este LIBERTATEA: iniţiativă

liberă, concurenţă liberă, piaţă liberă. În general, orice îngrădire, orice reglementare,
este toxică pentru Capitalism.

Libertatea maximizează Eficienţa. Adică Profitul.

În ultimii ani, însă, sub influenţa Corectitudinii Politice, factorul „Libertate” s-a
anemiat tot mai mult. Au fost impuse condiţionări fundamental contrare libertăţii care
caracterizează spiritul capitalist autentic:
 
 - cote de reprezentare în toate structurile de conducere ale companiilor pe criterii de
gen sau rasă (nu de competenţă);

- ideologizarea producţiei şi comerţului, adesea în ciuda interesului comercial (LEGO

unisex şi Superman gay sunt ultimele exemple notorii);

- cursuri de învăţământ ideologic pentru personal, ca în întreprinderile comuniste;

 
- supravegherea angajaţilor (în timpul şi în afara programului) pentru a vedea în ce
măsură comportamentul şi ideile lor sunt conforme cu Corectitudinea Politică.

Statutul vaccinal al angajaţilor a devenit şi el o preocupare majoră a patronatului

(privat sau de stat), dovadă că vaccinul este mai mult un vector ideologic decât
sanitar.
 
Sacrificarea Libertăţii (implicit a Eficienţei ) şi ideologizarea  galopantă a
Capitalismului au început imediat după prăbuşirea Comunismului.

Până în 1989, concurenţa dintre cele două sisteme a ţinut lumea în echilibru.
Capitalismul avea tot interesul să întoarcă spre Comunism o faţă cât mai sclipitoare:
libertate, bunăstare, abundenţă, fericire.
După căderea Comunismului, Capitalismul s-a trezit peste noapte fără rival. Stăpân
unic şi absolut asupra lumii, ca Adam în Rai. Or, la fel ca aceluia, singurătatea i-a dat
idei bizare.

Capitalismul a privit la varianta sa chinezească şi i-a plăcut: forţă de muncă ieftină,

disciplină de fier, fără greve, proteste şi tulburări sociale, complicitate cu regimul
politic care elimină concurenţa şi riscurile, profit asigurat.

Capitalismul şi-a amintit şi de marota internaţionalistă a Comunismului, răposatul său

rival şi a cugetat că nu e chiar atât de rea. De aici până la Globalizare nu a mai fost
decât un pas.

Lichidarea Libertăţii (inclusiv a pieţei libere) în paralel cu concentrarea avuţiei

întregii lumi în mâinile câtorva zeci de moguli, a deschis calea largă către monopoluri
globale. 

În acest moment, nu mai există practic concurenţă economică la scară mare.

Rivalitatea dintre Coca-Cola şi Pepsi este o  iluzie: în realitate, au aceiaşi acţionari.

Odată lumea împărţită între monopoluri şi eliminate Libertatea şi Concurenţa,

concepte precum scăderea preţurilor, abundenţa, bunăstarea devin perimate. Inutile.
Chiar dăunătoare pentru Capitalismul resetat.

Situaţia mondială va semăna tot mai mult cu cea din vremea lui Ceauşescu, atunci
când nu exista nici concurenţă, nici piaţă liberă. Erai obligat să cumperi ce găseai,
indiferent de preţ (de obicei mare) şi indiferent de calitate (de obicei proastă).

Cu mult înainte de 1989, în Alimentarele din România se mai găsea la liber doar un
singur articol: creveţii vietnamezi expandaţi. Produsele de bază – pâine, zahăr, ulei,
făină, mălai – erau cartelate. Restul se procurau de pe piaţa neagră la preţuri
exorbitante. La fel, pentru orice altceva: de la benzină la bilete la teatru.

Oferta nu mai urma cererea, ci invers: cererea se plia pe oferta tot mai săracă, mai
scumpă şi mai proastă.

Viaţa se plia după Piaţă şi nu Piaţa după Viaţă, ca în capitalismul tradiţional.

Marea Resetare a Capitalismului ne pregăteşte ceva similar: o întoarcere la Epoca de

Aur a lui Ceauşescu.

(Mă fac să zâmbesc pozele de pe reţelele sociale, cu mese goale din mall-uri, însoţite
de comentarii entuziaste şi de urări de faliment. Trădează o uriaşă naivitate. Acele
restaurante fac parte din mari lanţuri internaţionale, cu acţionari din mâna de moguli
de care vorbeam. Nu vor da faliment, pentru că dispun de fonduri nelimitate. Au tot
timpul din lume să aştepte revenirea spăşită a consumatorilor vaccinaţi.)

De aceea, înainte de ultimul şvung al globalizării, a apărut pandemia asta ciudată şi

care pare la fel de nesfârşită precum criza economică: Dictatura COVID este mijlocul
perfect pentru a ţine oamenii în frâu. evitând un nou 1989. 

Pentru a-i împiedica să se revolte şi a le pune pe grumaz jugul Noii Ordini Mondiale.

Evenimentele care se precipită acum sub ochii noştri constituie o auto-detonare a

Capitalismului. După ce explozia va fi ras din temelii vechea ordine şi orice brumă de
concurenţă, pe ruinele rămase se va construi („build back better”) un sistem
monstruos. 

O încrucişare între Capitalism şi răposatul Comunism, care va stăpâni tot pământul.

Acestui zombie politic, economic şi social i-am putea spune Internaţionala
Capitalistă. Sau Capintern.

Vă mai amintiţi faimosul articol (şters între timp) de pe site-ul Forumului Economic
Mondial: „Bun venit în 2030: Nu deţin nimic, nu am intimitate şi niciodată viaţa nu a
fost mai frumoasă”?

Era primul număr din Scânteia Resetării. Anunţa intrarea lumii întregi în epoca
Crevetelui de Aur a lui Ceauşescu.

Australia construieşte lagare pentru nevaccinati si „operaţiuni în curs

de desfăşurare”
Posted by saccsiv on octombrie 13, 2021

SUMMIT NEWS: Australia Building Quarantine Camps For “Ongoing Operations”

Australia construieşte tabere de carantină pentru ‘operaţiuni în curs de desfăşurare’

Centrul se construieşte pentru găzduirea celor ‘care nu au accesat vaccinarea’.

De Paul Joseph Watson,12 Octombrie 2021, Summit News

Captură de ecran

În ciuda faptului că unele state au început să ridice provizoriu restricţiile de izolare,

autorităţile australiene construiesc acum tabere de carantină, ce vor fi finalizate anul
viitor, pentru a se pregăti de ‘operaţiuni în curs de desfăşurare’, şi pentru a-i găzdui
pe cei ‘care nu au accesat vaccinarea’.
Potrivit ABC Australia, o astfel de instalaţie de carantină cu 1.000 de paturi, situată la
aeroportul Wellcamp, în apropiere de Toowoomba, va fi complet finalizată până la
sfârşitul lunii martie 2022.

„În acest aşezământ, cabinele vor fi folosite de călătorii domestici care se întorc din
zonele fierbinţi ale pandemiei”, se precizează în raport.

Raportul mai precizează, de asemenea, că tabăra va fi utilizată pentru ‘operaţiuni în

curs de desfăşurare’ şi va fi o sursă de locuri de muncă pentru zona locală.

Tabăra va fi împărţită pe zone diferite, şi va avea camere de o singură persoană, de

două persoane şi pentru familii, de asemenea va fi patrulată non-stop de poliţie şi
agenţi de securitate.

„Parents are Immediate Family: Asta e o nebunie! Cine va fi obligat să stea în

aceste închisori?! Centrul de carantină Wellcamp de lângă Toowoomba va prelua
călători până la sfârşitul anului.”

Aducând în discuţie noi tulpini de COVID şi persoane ‘care nu au accesat

vaccinarea’, vicepremierul din Queensland, Steven Miles, a declarat presei:
„Anticipăm că va fi nevoie în continuare de facilităţi de carantină”.

Guvernul închiriază terenul pe care este construită tabăra de la Wagner Corporation

pentru 12 luni, cu o opţiune de prelungire pentru încă 12 luni.

O altă unitate de carantină cu 1.000 de paturi este, de asemenea, în curs de construcţie

pe un teren de 30 de hectare al unei cazărmi militare din zona industrială Pinkenba, în
apropiere de aeroportul Brisbane.

„Nu mi-e clar de ce s-ar întoarce cineva în Australia după ce a părăsit ţara”, scrie
Dave Blount. „Probabil este cea mai asupritoare ţară din lume în ceea ce priveşte
tirania covid.”

Un centru regional de carantină COVID-19 va fi construit lângă aeroportul Wellcamp

din Queensland | ABC New

După cum am subliniat anterior, autorităţile de stat din America construiesc, de

asemenea, noi ‘unităţi de carantină’ pentru americanii care ‘nu sunt în măsură să stea
în carantină acasă’.

După cum am raportat anul trecut, autorităţile din Quebec City, Canada, au anunţat că
vor izola cetăţenii ‘încăpăţânaţi’ într-o unitate pentru coronavirus, a cărei locaţie
rămâne secretă.
Noua Zeelandă a anunţat, de asemenea, că intenţionează să plaseze persoanele
infectate cu COVID şi pe cei din familiile acestora în ‘centre de carantină’.

În ianuarie, autorităţile germane au anunţat, de asemenea, că îi vor reţine în ceea ce a

fost descris ca fiind o ‘tabără de detenţie’ situată în Dresda, pe disidenţii COVID care
încalcă în mod repetat regulile.

IPS Teodosie, o nouă pledoarie împotriva vaccinării: „Sunt atâtea urmări

negative”. Ce îndemn are pentru oameni
Posted by Vali on octombrie 15, 2021

Sursa: https://alephnews.ro/cultura/ips-teodosie-o-noua-pledoarie-impotriva-
vaccinarii-sunt-atatea-urmari-negative-ce-indemn-are-pentru-oameni/

 Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, s-a lansat într-o pledoarie împotriva

vaccinării anti-COVID, într-o emisiune la Radio Dobrogea.
 IPS Teodosie susţine că vaccinul „nu este asumat de nimeni şi sunt atâtea
urmări negative”.
 Prelatul îi îndeamnă pe oameni „să se adreseze în masă justiţiei” privind
„restrângerea unor drepturi pentru cei nevaccinaţi” şi a făcut un „apel la
jurişti să se mobilizeze şi să îi apere”.

IPS Teodosie şi-a început pledoaria cu un apel către jurişti să îi apere pe oameni, pe
care i-a îndemnat să se adreseze în masă justiţiei.

„Aşa este. Eu cred şi trebuie să fac un apel la jurişti să se mobilizeze. Este o

frământare foarte intensă a oamenilor care nu acceptă vaccinul şi au dreptul lor de
a nu-l accepta, nu trebuie să fie obligatoriu. Mai ales că nu-i asumat de nimeni. Şi
sunt atâtea urmări negative. Deci aceşti oameni ar trebui, credincioşii noştri, să se
adreseze în masă justiţiei. Au fost atâtea sentinţe care au arătat că este fără temei
constituţional această interdicţie a nevaccinaţilor. Am citit clar că Uniunea
Europeană a anunţat că vaccinul va înceta. De ce înainte de a înceta este cea mai
intensă propagandă provaccin şi a obligativităţii vaccinului?”, a declarat
arhiepiscopul Tomisului.

IPS Teodosie a contestat restricţiile impuse de autorităţi de la începutul pandemiei. El

a contestat inclusiv în instanţă restricţiile privind organizarea pelerinajelor, fiind
apărat de Diana Şoşoacă.

Arhiepiscopul Tomisului a susţinut că nu se vaccinează împotriva COVID-19 pentru

că are alergii şi că, oricum, nu ar avea motiv pentru că nu se îmbolnăveşte.
„Nu este obligatoriu şi mai ales că este un vaccin care e făcut în pripă. De aceea
sunt în fiecare zi surprize pentru că trebuie să fie pregătiţi oamenii, sunt oameni cu
anumite afecţiuni care datorită vaccinului, iată, cedează, unii mor, alţii paralizează
şi trebuie să fim atenţi. Noi nu suntem medici ca să recomandăm vaccinul. Ar fi o
depăşire a cunoştinţelor şi atribuţiilor noastre”, declara IPS Teodosie în luna aprilie.