Sunteți pe pagina 1din 2

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Geneză. Poezia este așezată în fruntea volumului de debut


Decât un nume adunat pe o carte, arghezian, Cuvinte potirvite (1927) și are rolul de program literar,
realizat însă cu mijloace poetice, înscriindu-se în seria artelor
În seara răzvrătită care vine poetice moderne ale literaturii din perioada interbelică.
Este o ars poetica, deoarece autorul își exprimă propriile
De la străbunii mei până la tine, convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, depre rolul
artistului în societate.
Prin râpi şi gropi adânci Câmpul semantic dominant la nivelul textului liric este cel al
creației, respectiv al creatorului: carte, hrisov, am scris, călimară,
Suite de bătrânii mei pe brânci
condei, cuvinte, grai,versuri, preschimbat, slovă, rob.
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Viziunea despre lume a autorului. În opinia lui Tudor Arghezi, poetul
Cartea mea-i, fiule, o treaptă. este un poeta faber, adică făuritor, „șlefuitor de cuvinte”, care devine
glasul trăirilor neamului său, filtrând prin propria conștiință realitatea de
odinioară.
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi. Poemul „Testament” este alcătuit sub forma monologului adresat,
Al robilor cu saricile, pline lirismul subiectiv fiind redat prin mărcile lexico-gramaticale
specific: pronume și adjective pronominale posesive de persoana I
De osemintele vărsate-n mine. și a II-a singular, verbe la persoana I și a II-a: „eu am iscat”, „am
ivit”,„făcui”, „noi”, „fiule”, „nu-ți voi lăsa”,, „cartea mea”, dar
și prin topica afectivă – inversiuni sau dislocări sintactice.
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n călimară Tema poeziei o reprezintă creatorul/creația, astfel, se observă
echilibrul pe care poetul caută să-l stabilească între „slova de foc” și
Bătrânii au adunat, printre plăvani, „slova făurită” pentru a da naștere cărții sale, ce pentru umanitate
devine „o treaptă” spre cunoaștere, „un hrisov”, carte de „căpătâi”
Sudoarea muncii sutelor de ani.
în care stă ascunsă suferința milenară a strămoșilor.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Motivul central al textului este cel al cărții, element de recurență,
Eu am ivit cuvinte potrivite care simbolizează ideea de cunoaștere, de legătură spirituală între
generații. Cuvântul carte are o bogată serie sinonimică în poem, este
Şi leagăne urmaşilor stăpâni. și testament, hrisov, cuvinte potrivite.
Şi, frământate mii de săptămâni *Carte –metonimie care desemnează opera literară argheziană în totalitatea ei.

Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,


Titlul poeziei are o dublă accepție:
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane. o Sens denotativ - act juridic întocmit de o persoană prin care
acesta își exprimă dorințele ce urmează a-i fi îndeplinite
Veninul strâns l-am preschimbat în miere, după moarte, legat de averea sa.
o Sens conotativ, făcând analogie cu accepția religioasă a
Lăsând întreagă dulcea lui putere. termenului, cuvântul face trimitere la Vechiul și Noul
Testament care conțin învățăturile prorocilor și apostolilor
Am luat ocara, şi torcând uşure adresate omenirii. Din această accepție religioasă putem
interpreta sensul conotativ al termenului- creația
Am pus-o când să-mbie, când să-njure. argheziană devine o moștenire spirituală adresată
urmașilor-cititori/viitori truditori ai scrisului.

1
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Alt motiv literar este cel al metamorfozei al transformării uneltelor de
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, creație, astfel instrumentele muncii fizice vor fi înlocuite de cele ale muncii
spirituale sau trecerea de la formele poetice tradiționale la cele ale artei
Hotar înalt, cu două lumi pe poale, moderne: „Ca să schimbăm acum, întâia oară?/Sapa –n condei și brazda-n
călimară”.
Păzind în piscul datoriei tale.
Prin apelul la tehnica esteticii urâtului se observă alt motiv literar, cel al
transfigurării lirice a realității care apare în versurile „ Din bube,
Durerea noastră surdă şi amară mucegaiuri și noroi/Iscat-am frumuseți și prețuiri noi” sau „Din graiul lor
cu îndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”.
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat Textul este realizat prin seria relațiilor de opoziție care transpun
estetica urâtului:
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat. - Instrumentele muncii țărănești/ ale muncii intelectuale: sapa-
condei, brazdă-călimară,
Din bube, mucegaiuri şi noroi
- Izvoarele creației și poezia: grai cu-ndemnuri pentru vite-
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. cuvinte potrivite; zdrențe-muguri și coroane; veninul-miere;
cenușa morților din vatră-Dumnezeu de piatră; bube,
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte mucegaiuri, noroi-frumuseți și prețuri noi;
- Poezia este concepută din har/talent și meșteșug: slova de foc
Si izbăveşte-ncet pedesitor și slova făurită/ împerecheate în carte se mărită;
- Relația dintre autor și cititor este și ea conturată pe această
Odrasla vie-a crimei tuturor. opoziție: inițial, tată-fiu, iar la final de text, Robul-Domnul.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure Compozițional poemul este alcătuit din cinci strofe, alcătuite
dintr-un număr inegal de versuri: prima are opt versuri –o octavă, a
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi doua patru versuri-un catren, a treia și a patra sunt strofe polimorfe,
iar a cincea are opt versuri-o octavă, cu metrică care variază între
Rodul durerii de vecii întregi. 6 și 11 silabe, rimă împerecheată și ritmul variabil, situându-se
și prin verisficație la granița dintre tradiție și modernitate.

Întinsă leneşă pe canapea, Cele cinci strofe ale poeziei se grupează în trei secvențe poetice:
prima este alcătuită din primele două strofe, sugerând legătura
Domniţa suferă în cartea mea. dintre poet și cititorii-urmași; a doua, alcătuită din următoarele
două strofe, aceasta redă rolul etic, estetic și social al poeziei; a
Slova de foc şi slova faurită treia, reprezentată de ultima strofă, descrie lupta încrâncenată a
poetului cu lexicul/cuvântul.
Împărechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte. Caracteristicile limbajului poetic
Robul a scris-o, Domnul o citeşte, Sursele expresivității și ale sugestiei se regăsesc la fiecare nivel de
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei limbaj poetic, Tudor Arghezi fiind apreciat pentru înnoirile lexicale,
uneori șocante, aduse din diferitele straturi ale limbii: arhaisme: hrisov,
Zace mânia bunilor mei.” slovă, ușure; cuvinte și expresii populare: sapă, brazdă, sarică, plăvani,
ocară, regionalisme: grămădii, termeni religioși: Dumnezeu, credință,
(volumul „Cuvinte potrivite”, 1927) icoane, izbăvește, neologisme (obscur).