Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
REFERAT
«Caracteristica generală a calităților de forță și viteză-forță»
Chișinău, 2021
Dezoltarea calitatilor motrice: forta si rezistenta
Dezvoltarea calitatilor motrice serveste pregatirea fizica, intrucat asigura substratul
biologic si functional al efortului cerut de concurs. Dar acest efort nu este brut, ci se prezinta sub
forma unei multitudini de elemente si procedee tehnice, valorificate, in marea lor majoritate, intr-
o actiune tactica sau alta. Pe fondul orientarii metodologice generale a antrenamentelor (la nivel
de inalta performanta), aceasta relatie reclama o imbinare tot mai stransa intre dezvoltarea
calitatilor motrice si perfectionarea deprinderilor tehnico-tactice.
In afara de aceasta subliniere, dorim sa facem unele precizari terminologice cu privire la
conceptul de educare a calitatilor motrice vehiculat in mai multe lucrari de teorie a
antrenamentului sportiv. Dupa opinia noastra, calitatile se dezvolta pentru ca intr-un stadiu
primar ele exista in dotarea fiecarei fiinte umane (deci nu se pune problema formarii lor).
Dezvoltarea acestora in concordanta cu nevoile performantei sportive este, in esenta, un proces
de natura biologico-morfologica, fiziologica, biochimica.
Acest proces este masurabil, obiectiv, elocvent in sensul imbunatatirii calitatilor motrice
prin perfectionarea structurilor tisulare (muschii striati, miocardul, cantitatea de hemoglobina),
precum si marirea capacitatii functionale a sistemelor cardiovasculare, enzimatic, a aparatului
respirator toate purtatoare de O2 la nivelul tesutului muscular. Spre deosebire de aceasta, asa-
zisa educare a lor presupune existenta unui proces de natura psihopedagogica; a nu se confunda
insa cu baza metodologica a procesului didactic de perfectionare a calitatilor respective, care,
evident, este de esenta pedagogica. Dar in procesul de educatie se formeaza convingeri, atitudini,
pedagogul adresandu-se constiintei individuale care reflecta constiinta sociala. Procesul este
totdeauna si de natura psihologica, bazandu-se indeosebi pe calitatile intelectuale cu care este
dotat omul. Evident, procesul metodologic de dezvoltare a calitatilor motrice presupune o
participare constienta a sportivului in sensul acceptarii volumului, intensitatii, duratei si structurii
eforturilor in vederea valorificarii depline a propriului potential de concurs. Implicatiile
procesului sunt desigur de ordin psiho-pedagogic, dar esenta acestuia, a mecanismelor angajate
si a efectelor dobandite il situeaza in zona biologicului. Acest proces evolutiv se bazeaza pe
acumulari cantitative in substratul biologic care pregatesc salturile calitative obtinute prin
sporirea nivelului de dezvoltare a calitatilor motrice, intotdeauna masurabil. Prin urmare, din
punctul nostru de vedere, calitatile personalitatii umane se educa, iar cele motrice ale
organismului uman se dezvolta. Ambele sunt supuse ameliorarii, deci perfectibile.
Si in sfarsit, o ultima precizare de ordin terminologic se refera la folosirea, cu ani in
urma, de catre specialisti a conceptului de calitati fizice. Treptat a fost preluat si asimilat cel de
calitati motrice. Aparent, optiunea este discutabila intrucat factorul pregatire fizica se rezolva cu
ajutorul calitatilor motrice. Apreciem ca prin generalizarea conceptului de calitate motrica,
raportul fizic-motric, nu a fost afectat cel putin din punct de vedere al continutului, care este
esential.
Dezvoltarea calitatilor motrice a dobandit sensuri noi, majore, proprii vietii in general si
sportului in special. Pregatirea cosmonautilor si a sportivilor de inalta performanta implica, in
egala masura, dezvoltarea calitatilor motrice de baza (forta, viteza, rezistenta si indemanare) si a
celor derivate (detenta, elasticitatea, mobilitatea). Si cetateanul care nu practica sportul de
performanta se apara impotriva efectelor sedentarismului, obezitatii, unilateralitatii derivate din
formatia sa profesionala.
Continua perfectionare a calitatilor motrice si corelarea lor cu activitatea competitionala
se explica prin folosirea pe scara tot mai larga a noilor cuceriri ale stiintei, mai cu seama a celor
din domeniul fiziologiei, biochimiei, biomecanicii, igienei, dieteticii, psihologiei si pedagogiei,
si ele stimulate de universalitatea fenomenului sportiv, de cresterea competitivitatii sportivilor.
Viteza si rezistenta s-au dezvoltat datorita progreselor realizate in domeniul energeticii si
biochimiei musculare, forta musculara s-a amplificat ca urmare a achizitiilor dobandite prin
tehnica biopsiei musculare, iar indemanarea a avut de castigat de pe urma clarificarii factorilor
care determina mobilitatea articulara – stretching-ul (Maebl). O contributie sesizabila au adus-o
specialistii romani in explicarea calitatilor motrice combinate, adaptate structurilor si esentei
concursului actual, tot mai bine studiat si descifrat ca atare.
Dezvoltarea calitatilor motrice este indisolubil legata de modificari fiziologice la nivelul
celulelor, tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor organismului. Este usor de explicat cum
trebuie fixata o deprindere motrica eficienta, dar nici o explicatie nu-l va ajuta sa stabileasca cele
mai bune raporturi intre capacitatea de captare, transportul si utilizarea oxigenului in vederea
imbunatatirii propriei rezistente. Pentru aceasta este nevoie de marirea treptata a capacitatii
functionale a sistemului cardiovascular, a aparatului respirator si a sistemului enzimatic, care
sunt implicate in utilizarea mai abundenta a O2 la nivelul tesutului muscular. Deci, dezvoltarea
calitatilor motrice se obtine prin perfectionarea treptata a functiei si structurii anatomice a
celulelor, organelor, aparatelor si sistemelor organismului solicitate in mod adecvat si
directionat, in timp prelungit (conform principiului continuitatii antrenamentului), in vederea
obtinerii unui nivel de adaptare care sa permita indeplinirea sarcinilor motrice in conditii de
maxima eficienta.
Perfectionarea calitatilor motrice specifice ramurilor sau probelor sportive presupune
finisarea legaturilor reflex-conditionate proprii miscarilor sau deprinderilor tehnice care le
imprima precizia, finetea si eficienta dorita. Dezvoltarea calitatilor motrice este un proces
sesizabil, de cele mai multe ori masurabil la nivelul structurilor tisulare, pe cand perfectionarea
acestora vizeaza, in principal, imbunatatiri la nivelul sistemului nervos si neuromuscular,
evidentiate printr-o mai buna coordonare a miscarilor. In procesul optimizarii deprinderilor
motrice se produce perfectionarea calitatilor motrice, care, la randul lor, influenteaza favorabil
procesul respectiv pe baza legitatilor transferului la nivel cortical. Acest transfer depinde in cea
mai mare masura de nivelul atins in perfectionarea calitatilor si deprinderilor respective.
Analizand mai atent manifestarea concreta a calitatilor motrice, vom constata ca ele
prezinta doua laturi distincte: o latura exterioara, in care din multe puncte de vedere structura
actiunii motrice se aseamana in interiorul unei probe sportive, cum sunt, de exemplu, inotul,
alergarile din atletism, ciclism, canotaj, deci, sporturi ciclice. Diferentele care apar sunt de ordin
cantitativ: lungimea distantei parcurse, viteza de inaintare, frecventa pasilor, a loviturilor de brat
sau de vaslire, forta de impingere sau de lovire etc.
Latura interna a miscarilor se bazeaza pe cu totul alte procese mult mai intime,
metabolice, care reclama, o succesiune rapida a excitatiei si inhibitiei corticale si subcorticale, o
latenta scurta a reactiei motrice la start, o mare capacitate de accelerare, toate acestea dublate de
posibilitatea de a degaja rapid energia obtinuta din hidroliza ATP si CP existente in muschi.
Probele lungi, de rezistenta la inot, schi, ciclism sosea, s.a. sau deopotriva la atletism se bazeaza
pe capacitatea sportivului de a presta un effort aerob la un nivel relativ ridicat, pe o perioada de
timp indelungata (de la 6 min. la cateva ore). Aceste eforturi reclama din partea sportivului o
mare capacitate de captare, de transport si de utilizare a oxigenului. Prin urmare, desi
caracteristicile exterioare ale unor acte motrice pot fi mai mult sau mai putin apropiate din punct
de vedere biomecanic, insusirile lor interne, reprezentate de substratul morfologic si functional –
biochimic, pot fi total diferite. Aceasta inseamna ca la alegerea metodelor de dezvoltare a
diferitelor calitati motrice, antrenorul nu trebuie sa se ghideze dupa caracteristicile exterioare, ci
dupa cele interne. Numai in acest fel efectul si „ecoul” lor biologic (morfologic, fiziologic si
biochimic) vor fi favorabile ramurilor si probelor sportive.
In unele cazuri, actele motrice mult diferite din punct de vedere al caracteristicilor
exterioare pot genera efecte fiziologice si biochimice similare, in functie de intensitatea efortului
depus. Astfel, alergarea atletica, inotul, ciclismul, canotajul, schiul etc., efectuate cu cca. 80%
din capacitatea maxima de effort aerob modifica aproximativ cu aceeasi eficienta rezistenta
aeroba, in timp ce aceleasi miscari sau exercitii efectuate cu o intensitate de peste 90% din VO2
max. vor duce la imbunatatirea capacitatii de efort anaerob, care in acelasi timp va fi specifica
fiecarui gen de exercitii in parte.
Asadar, cerinta majora in selectia exercitiilor (mijloacelor) destinate perfectionarii unei
calitati motrice sau alteia, specifice diferitelor ramuri si probe sportive, consta in alegerea acelor
tipuri de exercitii a caror structura exterioara si particularitatile individuale interioare,
reprezentate, prin „rasunetul” lor fiziologic si biochimic corespund intru totul solicitarii din
concursul lor.