JOCURILE OLIMPICE ANTICE

ATLEȚII ȘI PROBELE
VICOL SEBASTIAN IULIAN
UNEFS BUCUREȘTI
PERFORMANȚĂ ÎN SPORT
 776 î.Hr. Registrul public al învingătorilor îl
consemnează pe Corebas din Elida, bucătar,
cafegiu şi negustor, ca fiind primul
învingător în proba de dromos, cursă de
viteză pe un stadiu. Câştigătorul se numea
olimpionic.
 Cursa punea probleme deoarece trebuia
învinsă dificultatea creată de nisipul gros în
care se afundau picioarele concurenţilor
(stadiodromi), motiv pentru care imaginile
alergătorilor de pe vase înfăţişează
alergătorii cu genunchii mult ridicaţi, ca şi
când aceştia ar executa salturi, sărituri, mai
mult decât ar alerga.
 Se pare că timp de 13 olimpiade, adică peste
50 de ani, dromosul a fost singura probă a
Jocurilor.
 744 î.Hr. Încep să ia parte la jocuri şi
spartanii, apoi toţi grecii, jocurile devenind
panelenice.
 724 î.Hr. Apare în program cursa de
diaulos sau cursa dublă, de două stadii
(384,54m). Primul învingător a fost
Hipenos din Pisa.

 720 î.Hr. S-a introdus o nouă probă de

rezistenţă: dolicos sau cursa pe 12
lungimi de stadiu, deci 2 307,24 m,
învingător fiind Acantos din Sparta.

DOLICOS
DROMOS DIAULOS
 708 î.Hr. De la această ediţie apar şi alte
probe: luptele (pale - de unde vine şi
numele palestrelor) şi pentatlonul.
 Luptătorii îşi ungeau corpul cu grăsimi şi
nisip pentru a îngreuna prizele, iar ţelul
luptei era triagmos, adică adversarul
trebuia doborât de trei ori pentru a fi
declarat învingătorul.
 Pentatlonul – este format din 5 probe:
alergare, aruncarea discului (discobalia),
săritura în lungime (halma), aruncarea
suliţei (acontismos) şi lupta (pale).
PENTATLONUL
 Nu există amănunte privind desfăşurarea pentatlonului, dar se pare că lupta era ultima probă. Era
considerat învingător cel care câştiga 3 probe, însă alte voci susţin că la pentatlon nu se acorda titlul de
învingător, ceea ce ar explica de ce sunt atât de puţine nume consemnate în documente, la totalul celor 5
probe.
 Au fost multe ipoteze privind săritura în lungime. Unii cronicari (Eusebiu – prima jumătate a sec. al IV-
lea î.Hr.) îl menţionează pe Chiomis din Sparta care, la ediţia din 664 î.Hr. ar fi realizat o săritură de 52
picioare (16,64 m), stârnind uimirea spectatorilor. Herodot şi Paussanias evidenţiază un rezultat şi mai
strălucit: 55 de picioare (17,60 m).
 O interpretare mai recentă presupune că era vorba de 5 sărituri fără elan de aproximativ 3,25 - 3,40 m
fiecare. În favoarea acestei ipoteze stă cifra 5: discul se arunca de 5 ori, suliţa tot de atâtea ori, alergarea
era de 5 stadii, iar luptele se desfăşurau pe 5 reprize.
 688 î.Hr. Se introduce în programul
Jocurilor proba de pugilat,
considerat cel mai puţin nobil dintre
jocuri.
 Acesta s-a desfăşurat la început cu
pumnii goi, apoi cu pumnii şi
braţele înfăşurate în curele de piele,
iar mai târziu s-au bătut bumbi de
plumb pe aceste curelele numite
ceste. Lupta dura până când unul
din adversari se declara învins.
PUGILAT
 680 î.Hr. Apar în programul Jocurilor cursele de care (cvadrige). Era o cursă
aristocratică la care participau tirani, regi sau oameni bogaţi. Aceasta se desfăşura pe
hipodrom, care avea 780 m distanţă, pe care cvadrigele o parcurgeau de 12 ori. Startul
se dădea în bloc, victoriile vizitiilor tocmiţi se atribuiau proprietarilor celor 4 cai
învingători.

 648 î.Hr. La această ediţie sunt incluse în program pancraţiul (un amestec de lupte şi de
pugilat, considerată cea mai crudă şi mai violentă probă) şi cursele de cai.
 632.î.Hr. La probele adulţilor se adaugă şi două probe pentru
adolescenţi (vârsta maximă 18 ani): cursa de jumătate de stadiu şi lupta
(pale).
 Pe parcursul anilor Jocurilor Olimpice au devenit tot mai complexe,
oferind participanţilor mai multe posibilităţi de afirmare şi totodată mai
multe variante de spectacol. Numeroşi au fost învingătorii, consideraţi
eroi în localităţile şi ţările din care proveneau. Cel mai celebru atlet al
antichităţii a fost Milon din Crotona, care s-a distins la luptă ca
adolescent, a câştigat de 6 ori cununa din ramuri de măslin, era
îndemânatic, agil şi avea o statură herculiană.
 Milon şi-a ridicat singur pe soclu
statuia făcută de Damos (statuia în
mărime naturală era făcută din piatră).
Acelaşi erou a parcurs stadionul cu o
juncană de 4 ani pe umeri, pe care a
ucis-o el însuşi cu o singură lovitură
de pumn. Se spune că Milon era foarte
lacom, deoarece mânca la o masă 4 kg
de carne şi tot atâta pâine şi bea 4 litri
de vin. A mâncat într-o singură zi, la
Olimpia, viţica ucisă.
 Era epoca oamenilor puternici, forţa
fiind calitatea cea mai apreciată
 488 î.Hr. La doi ani de la bătălia de la Marathon se instalează perioada
idealului atletic (idealul educaţiei elene era kalos kai agathos - „frumos şi
bun” sau „om frumos şi bun”). Astfel, la cultul forţei se adaugă cel al
măsurii, armoniei şi frumuseţii plastice, fiind glorificaţi atleţii compleţi.
Jocurile Olimpice antice au consacrat palestrele şi gimnaziile ca locuri ale
educaţiei trupului şi sufletului, promovând agonistica, întrecerea ca
măsură a virtuţilor fizice şi spirituale.
 După fapta eroicului hoplit Filipide, de la care ne-a rămas proba de
maraton, a stârnit vâlvă palmaresul excepţional al alergătorului Astilos din
Crotona care, timp de 12 ani (488-476 î.Hr.) a obţinut 8 victorii în cursele
de un stadiu, diaulos şi hoplon (cursă în care atletul era echipat cu arme).
 PROGRAMUL JOCURILOR

 Dacă la început Jocurile se desfăşurau într-o singură zi, diversitatea probelor şi

numărul în creştere al acestora a făcut ca o zi să fie insuficientă, astfel că,
începând cu anul 472 î.Hr., probele s-au desfăşurat pe o perioadă de 5 zile.
 Jocurile Olimpice se desfăşurau din patru în patru ani şi durau 5 zile, începând
din prima săptămână cu lună plină după solstiţiul de vară (în cei 1 172 de ani
au avut loc 293 de ediţii).
 PROGRAMUL JOCURILOR

 Prima zi era închinată festivităţilor. Se desfăşura ritualul jertfelor pe cele 80 de altare şi depunerea comorilor
dăruite zeilor. În acest timp, atleţii şi arbitrii oficiali depuneau jurământul în faţa statuii lui Zeus. Atleţii jurau
că vor respecta regulile, iar arbitrii că vor fi imparţiali şi drepţi.
 A doua zi, „În zori, precedat de gornişti, cortegiul oficial se îndrepta spre stadion. Helanodicii, în mantiile lor
purpurii, urmaţi de atleţi, porneau din dreptul gimnaziului, prin dumbrava sacră (altis) şi pe sub tunel,
făcându-şi intrarea festivă în stadion. Delegaţiile oficiale luat loc în tribunele de marmură”(Victor
Bănciulescu, 1964). Această zi era dedicată adolescenţilor.
 Ziua a treia începea cu alergările. Se făcea apelul atleţilor, apoi crainicul se adresa astfel spectatorilor: „Este
printre voi cineva care ar putea contesta, la vreunul dintre aceşti atleţi, calitatea de om liber, apartenenţa la
familia elenică sau integritatea morală şi socială?”.
 Prima era proba de fond - dolicos, urmată de proba de viteză - dromos şi apoi sprintul prelungit – diaulos.
Se întâmpla rar ca un alergător de la proba de fond să participe şi la viteză.
 După alergări urmau întrecerile de lupte, pugilat şi pancraţiu.
 Ziua a patra era rezervată probelor de hipodrom, care se disputau dimineaţa, iar după-amiaza
începea pentatlonul, în următoarea ordine: alergare, aruncarea discului (discobalia), săritura în
lungime (halma), aruncarea suliţei (acontismos) şi lupta (pale).
 Ziua se încheia prin cursa cu arme a hoplitodromilor (aceste curse mai erau denumite şi cursele
hopliţilor sau întrecerile hoplitodromilor). Pausanias menţionează că această probă a fost inclusă
în programul Jocurilor „în vederea deprinderii cu meşteşugul războiului”.
 Ziua a cincea este ziua recompenselor, spectacolul cel mai important fiind încoronarea
olimpionicilor (câştigătorilor), care se îndreptau spre statuia lui Zeus ţinând în mână ramura de
palmier, semn al victoriei.
 Aici ei primeau cununa din ramuri de măslin (măslinul sacru al lui Zeus, din care un copil, suflet
neprihănit, tăia ramurile cu un cuţit de aur). Urmau alte festivităţi şi banchetul (pritaneu) oferit
învingătorilor înveşmântaţi în haine scumpe, încrustate cu aur şi argint.
 CAUZELE DECĂDERII JO ANTICE
 1. În anul 416 î.Hr. apare atletismul profesional. Atleţii încep să considere exerciţiile fizice ca o
meserie şi se pregătesc numai pentru obţinerea victoriei la Jocuri. Ei luptă mai puţin pentru
onoruri şi mai mult pentru recompense materiale.

 2. Începând cu anul 292 î.Hr. începe decadenţa atletică. Se înmulţesc cazurile de fraudă.
Atenianul Calipos şi-a mituit adversarii la pentatlon, dar a fost descoperit şi amendat. Atena
refuză să plătească, riscând să fie exclusă de la Jocuri. Într-un final s-a răzgândit şi a achitat
amenda, din care s-au înălţat 6 statui lui Zeus (faimoasele Zanes).

 Anul 164 î.Hr. Ultimul campion glorios a fost Leonidas din Rodos, care a totalizat la patru ediţii
succesive, între 164–152 î.Hr., 12 victorii în cursele de un stadiu, diaulos şi în cele cu arme.

 3. De acum înainte, odată cu stăpânirea romană, locul jocurilor atletice va fi luat de luptele de
gladiatori. Stadionul va deveni un circ.
 4. Anul 67 d.Hr. Jocurile Olimpice au decăzut şi mai mult din cauza lui Nero. Cezarul bufon a participat
la Jocuri, mistificând rezultatele. El a schimbat data de desfăşurare pentru ca şi el să poată participa la
Jocuri, a concurat singur, dar nu a încheiat parcursul. A fost totuşi declarat învingător, fiind singurul
concurent.
 Nobilele Jocuri de la Olimpia s-au degradat treptat, devenind un dezgustător tablou, spectacole trucate
pentru atragerea mulţimilor, sustragerea acestora de la exprimarea nemulţumirii lor. Este epoca pe care
Juvenal a caracterizat-o cu dispreţ „panem et circenses” („pâine şi circ”).

 5. În anul 313 d.Hr., împăratul roman Teodosiu, convertit la creştinism, la cererea episcopului Ambrozie,
emite un verdict prin care suprimă Jocurile Olimpice, considerându-le cult păgân.
 Istoria Jocurilor Olimpice s-a încheiat.

 6. Peste Olimpia au năvălit goţii, apoi Teodosiu al II-lea i-a dat foc.

 7. S-au produs două cutremure şi s-au revărsat apele, distrugând unul dintre cele mai faimoase locuri din
lume, care a strălucit timp de 12 veacuri.
 CONCLUZIE

 În concluzie, JO Antice au reprezentat una dintre cele mai imporante

manifestări atât din punct de vedere sportiv cât și cultural în decursul
istoriei grecilor și nu numai.
 Trebuieremarcat faptul că au decurs neîntrerupt făra ca războaiele să-și
pună amprenta într-un mod direct, fapt contrar la JO Moderne.
 Prin conceptul de „ideal atletic” nu s-a căutat numai o perpetuare a
victoriei, ci mai ales o stimulare a tinerilor pentru a năzui permanent spre
înalt. Acesta este spiritul olimpic şi învăţămintele morale ale Jocurilor
Olimpice din antichitate.
BIBLIOGRAFIE

 Dragnea, A., Teodorescu, S., Păunescu, A., C. (2008). Pregătire

sportivă teoretică - Manual pentru clasa a X-a. București: CD PRESS.
 Popescu, L., (2015). Istoria universală a culturii fizice. Iași: EDITURA PIM

Site-uri web:
Wikipedia