ACADEMIA ROMANA

sTuDn SI CERCETAR1
Iii

ISTORIA FILOSMA kJ
CONTF,MPORANE
DE

P. P. NEGULESCU
air_ I 111ZU AL ACADEMITI ROMAIIE

VOL. I

CR1TICISMUL RANTIAN

MONITORUL OFICIAL SI IMP-RIME:RULE STATULUI

IMPRIMER IA NATIONALA. BUCURESTI, 1941 .

www.dacoromanica.ro
 ACADEMIA ROMANA
STUDII $1 CERCETARI
LIII

ISTORIA FILOSOFIEI
CONTEMPORAN E
DE

P. P. NEGULESCU
1.1t1.1BRU 41. ACADEMIEI ROMANE

VOL. I

CR1TICISMUL KANTIAN

MONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMER IA NATIONAL A. BUCURESTL 1941

www.dacoromanica.ro
 PREFATA
Mi-am propus, acum treizeci de ani, si scriu o istorie a
filosofiei moderne, de care mi se pArea ca cultura noastrA
nationalA, ce incepuse a se avAnta, cu mai multa insufletire,
inspre formele mai inalte de intelegere a lumii, avea neaparata
nevoie, spre a se putea orienta, mai usor si mai sigur, in mij-
locul curentelor de idei, atAt de numeroase si de variate, ale
cugetArii filosofice din timpul de fata. Cu o graba, pe care n'o
scuza de at zelul, atAt de intempestiv uneori, al tineretii, am
si adus la cunostinta micii noastre lumi filosofice, in Prefata
primului volum din # Filosofia Renasterii », care a aparut in
1910, proiectul pe care il flcusem si care urma sa ajungi la
realizare in vreo zece volume. Nu-mi dedeam bine seamA,
atunci, de dificultatile de care aveam sa ma lovesc. Incepusem,
cum era firesc, cu originele mai indep'Artate ale miscarii filo-
sofice de astazi, din perioada de transitie dintre evul mediu si
timpurile moderne, pe care o constituiau cele doui veacuri,
al XV-lea si al XVI-lea, ale umanismului Renasterii. Acea
mare miscare culturall reprezenta, cum se stie, o incercare de
intoarcere la traditiile artistice, literare si filosofice ale antichi-
tätii clasice. Gratie straduintelor, adt de miscatoare uneori,
ale promotorilor si protagonistilor ei, operele de capetenie ale
gAndirii si ale simtirii vechilor Greci si Romani si-au putut
exercita din nou, conform cu tendintele lor originale, influenta
binefAcAtoare. i-au exercitat-o insA asupra unei alte lumi si
In alte imprejurari, care erau, pe alocurea cel putin, Cu totul
diferite de cele ce ii alcatuisera, odinioarA, cadrul initial si
terenul de actiune firesc. In mijlocul frAmAntarilor sufletesti,
atAt de pline, cu toata orientarea entusiasta in spre trecut,
de sperante mari de viitor, ce au luat nastere in acest mod
In Italia, in Franta, in Germania, in Tarile de jos, in Anglia,

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

au apkut germenii cugetkii filosofice moderne. Reconsti-

tuirea acestei cugetki, in desfa'surarea ei istoria, presupunea
prin urmare stabilirea prealabilä, eat mai amanuntitä si mai
exactA, a punctelor ei de plecare. Asa am fost adus s'a' incep
cercetkile, pe care mi le propusesem, cu studiul perioadei
de gestatie a Renasterii.
Din nefericire, ing, operele originale ale filosofilor din Al-
pul Renasterii nu se mai &eau, de mult, in comert. Am fost
astfel nevoit s'a' le caut pe la bibliotecile mai vechi din strAina-
tate, si nu la una singurk ci la mai multe, fiinda niciuna
nu le poseda pe toate. Am izbutit totusi, gratie usurintei 611-
toriilor dinainte de razboiul mondial, sà-mi procur destul de
repede o buna parte din materialul de care aveam nevoie.
Asa am putut publica primele douà volume din « Filosofia
Renasterii », si as fi mai putut publica incl unul, dacl
nu mi-as fi pierdut, in timpul rkboiului la care am acut alu-
zie, notele, in parte redactate, pe care le luasem cu mine la
evacuarea Bucurestilor, in Noemvrie 1916. Dela Iasi, unde
refugiatii din teritoriul ocupat de armatele dusmane se inged-
madiserä in numk atk de mare incht ingreuiau considerabil
vieata localà, imi propusesem, in Ianuarie 1917, s'a" trec prin
Rusia, Suedia si Norvegia, in Anglia si in Franta. M'am temut
sI mA expun insI la riscurile unei revizii vamale mai severe,
cum era cea pe care o exercitau autoritkile imperiale rusesti,
at'At de bAnuitoare. Manuscrisele mele, atAt de numeroase, ar
fi putut sa le atraga atentia, si sh' le pail suspecte, in care caz
.n'ar fi fost nicidecum imposibil s'a. fie retinute, spre a fi su-
puse censurii... Ceea ce insemna c'a' se puteau rkaci. Le-am
depus dar, la Iasi, la Ministerul AfaceriIor StrAine, cu rugà-
mintea sl fie trimise, cu un curier diplomatic, la legatia noas-
tea' din Stockholm, de unde urma s'A le ridic eu insumi. Ceca
ce s'a si facut, prin ingrijirea regretatului Alexandru Florescu,
cunoscutul diplomat si autor dramatic, care, plecând la Co-
penhaga, le-a luat cu sine. Din nefericire, din cauze ce nu
s'au putut stabili precis, manuscrisele mele, cu toate aceste
precautii, s'au rkkit totusi, si, fiinda imprejurkile m'au
silit sA ramfin, pha is sarsitul egzboiului, in Rusia si in tara,
nu le-am putut reg5si, dupà lungi cercetki pe la legatiile si

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE

consulatele noastre din sträiatate, deck in primävara anului

I 922.
Atunci insä, notele pe care le luasem prin biblioteci, cu ea-
tia ani mai inainte, nu mai puteau fi utilizate färà niciun rise
memoria ne mai fiind, la intervale de timp mai xnari, de-
stul de sigurà. A rämas dar sà reincep, pentru control, &MA-
toriile, care devenisersä din nefericire, dupà rIzboiu, mult
mai anevoioase si mai tostisitoare. Pe de altà parte, o sumä de
alte probleme incepusera a rnä preocupa, cum se poate vedea,
In parte, din lucrärile pe care le-am publicat pe acea vreme
de atunci incoace. Ceca ce nu insemna, fireste, cA päräsisem
ideea de a continua studiile mele de istoria filosofiei. Dar nu
le mai putusem relua dedt cu intreruperi, atunci chid izbu-
team A gäsesc eke ceva din materialul de care aveam nevoie.
Partile pe care le-am redactat astfel, pe apucate, sunt totusi
destul de intinse. Din filosofia contemporanä mai ales, de
care m'am putut ocupa cu mai mula continuitate, ar fi gata
de tipar vreo einci volume. Cel pe care Il pun acum la dispo-
zitia cititorilor cuprinde punctul de plecare al cugearii filo-
sofice mai nouä, adica criticismul kantian, cu urn-al-He sale
imediate, asa cum s'au manifestat, mai indi, in evolutia idea-
lismului german. Am de asemenea in pregAtire o nouà editie
a « Filosofiei Renasterii *, in trei volume. Iar dacI timpul si
celelalte luceäri pe care le mai am pe brate mi-o vor
voiu umplea i golul ce mai eämäne, publicând pärtile privitoare
la veacul al XVII-lea si al XVIII-lea, sau cel putin, voiu
lua m'äsurile cuvenite ca sA poatà fi puse la dispozitia gene-
ralà chiar i in cazul chid n'as mai putea-o face eu insurni.
Proiectul pe care Il concepusem cu atätia ani in urml ar putea
ajunge astfel a se realiza in intregime.
Insemnätatea pentru filosofie a istoriei conceptiilor ce i-au
alatuit, in trecut, evolutia, am ar'ätat-o in Introducerea pri-
mului volum din « Filosofia Renasterii *. Iar in prima parte a
lucràrii mele mai recente « Geneza formelor culturii » am
aruncat, la lumina datelor mai nouä, o privire mai cuprinzl-
toare asupra factorilor ce deterininI aparitia i orientarea cu-
gearii filosofice in general. Cititorii care ar simti nevoia sä
se lämureaseä mai temeinic, in aceste privinte, ar putea gäsi

www.dacoromanica.ro
6 P. P. NEGULESCU

acolo indicatii utile, care le-ar putea inlesni intelegerea siste-

melor filosofice, a unora mai ales din cele de care va fi vorba
In volumul urmitor si care surprind uneori prin Indrisneala
cu care se depirteazi de modurile obisnuite de a privi lumea.
S'ar incredinta, intre altele, a la originea oricirui sistem filo-
sofic sti, in primul rind, structura sufleteasci a celui ce 1-a
conceput. S'ar mai convinge, iarisi, ci imprejuririle in care
triiesc i lucreazi filosofii influenteazi, in felurite chipuri,
reactiunile structurii lor sufletesti, modificind, mai mult sau
mai putin, raporturile dintre elementele ei componente. Ar
mai vedea, in sfirsit, i rolul, covirsitor citeodati, pe care
poate juca intimplarea in desfisurarea cugetirii filosofice,
prin sugestiile neasteptate ce izvorisc uneori din schimbärile
produse de ea. Ar ajunge astfel si priceapi mai- usor evolutiile
intelectuale ale unora din filosofii de cari e vorba in volumul
de fati sau ale celor de cari se vor ocupa volumele urmitoare.
°rick de mare ar fi, in fata intinderii si complexititii ma-
teriilor pe care urmeazi si le studiem, necesitatea de a econo-
misi timpul si de a cruta puterile cititorilor, nu poate fi totusi
de prisos si le dim, sub forma unei scurte pregitiri prealabile,
ateva cel putin din indicatiile la care am fa'cut aluzie. Nu pu-
tem presupune, cu destuli siguranti, cA cei interesati se vor
gribi si le caute ei singuri, la timpul cuvenit, in lucririle pe
care le-am mentionat. lar o eventuali omisiune sau cel
putin intirziere de acest fel le-ar putea ingreuia intelegerea
unora din figurile mai turburätoare ale filosofiei contemporane,
inteo asa misuri inat i-ar sili, ca si nu riming nedumeriti,
sA caute aiurea, in alte lecturi, mai intinse sau mai anevoioase,
luminile ce le-ar fi indispensabile. Un vechiu proverb zice,
In adevir, ci lenesul mai mult aleargi i scumpul mai mult
pigubeste... Mi se pare dar CA e o precautie utili si pun eu
insumi la dispozitia cititorilor, in introducerea ce urmeazi,
elementele de apetenie ce le-ar fi indispensabile pentru o mai
lesnicioasi si mai deplini intelegere a istoriei filosofiei in ge-
neral si, in deosebi, a celei contemporane, ce ni se infitiseazi
uneori sub forme atit de surprinzitoare. In antichitate, and
cunoasterea pozitivi a lumii si a lucrurilor ei era atit de putin
inaintati Inca, controlul pe care Il exerciti astizi stiintele

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 7

exacte asupra conceptiilor omenesti era aproape nul. Jocul

imaginatiei, in sistemele filosofice, era dar, pe atunci, mult
mai liber, iar rezultatele la care ducea stimeau mai putin ui-
mirea celor ce luau cunostinti de ele. i totusi, un gindit or
ca Cicer on e, care se ocupa de filosofie mai mult ca diletant
si pe care edectismul Il predispunea la cat mai multi iridul-
gentO, a putut sA scrie ci nu exista absurditate care si nu fi
fost sustinuti de vreun filosof. Dela inceputul timpurilor mo-
deme incoace, cugetarea filosofici s'a strOduit sa ja, cAt i-a
stat in putinti, forme mai putin arbitrare, sau, cel putin, apa-
rente logice mai satisfickoare. Cu toate acestea, nu sunt pu-
tini cei ce, astizi inci, par dispusi si repete cuvintele, atit
de grele, ale scriitorului latin. Ceea ce a indemnat pe un filosof
contemporan din cei mai pretuiti, pe Herbert Spence r,
s'A le atragi atentia ci nu existi nicio eroare omeneasci in care
si nu se poati descoperi, cu puting ostenealk o urmg de adevAr.
Iar Emer so n, scriitorul american atit de gustat odinioari
pentru omenia lui, credea ci inteo asemenea dispozitie de
spirit ar trebui ciutat secretul adevAratului savant. Do-
rinta lui de a sti, excluzind once altO preocupare, 1-ar face si
se considere pururea ca un simplu elev, care trebue sA invete
vesnic, dela toati lumea ; la once om, oricit ar fi de mirginit
sau de rAu, ar putea gäsi ceva, care s'A lumineze un anumit
aspect al vietii, clack' ar sti numai .s1 descopere fárima de ade-
vat., din noianul rAtAcirilor lui. Un biolog contemporan, in
sfArsit, care s'a distins prin pltrunderea lui.. psihologici
prin preocupArile lui filosof ice, Jean Rostan d, ne-a
indicat i modul cum se fac, uneori, descoperirile de acest
fel. E necesir, cheodatO, a zis el, ca unele erori prea
gATAgioase sA ne atragi atentia asupra unor adevOruri prea
discrete
Cu atfit mai mult trebue dar si ascult5m, strOduindu-ne
a-i intelege eh mai bine, pe cei ce vi-au luat sarcina grea
sA ne desvaluiascA misterele existentei. CA sarcina aceasta a
depOsit, de cele mai multe ori, puterile lor, nu mai incape in-
doiall. Dar greselile lor pot fi, pentru noi, de un folos fOrA
-de pret. Cad numai cunoscOndu-le, putem ajunge sA ne ferim
de a le repeta. In once caz, dupA pArerea lui Spencer si a

www.dacoromanica.ro
8 P. P. NEGULESCU

lui Emer so n, nu trebue sá inaturam, printr'o condamnare

sumará, conceptiile inaintasilor nostri, chiar and ne par, la
prima vedere, inadmisibile. Trebue sl le supunem mai intii
unui examen atent i amánuntit, scrupulos i stäruitor. Jar ca
sä ne putem da seaml de ce au fost cum au fost, ca sà le putem
adica intelege, ca produse naturale i necesare ale unor anumiti
oameni si ale unor anumite imprejurki, avem nevoie de o
cunoastere mai temeinicl a mecanismului cugetárii filosofice,
a factorilor ce o determina si a raporturilor dintre ei. Aceste
raporturi mai ales ne pot explica multe din particulariatile,
atit de izbitoare uneori, ale sistemelor filosofice. De aceea
am socotit cà ar putea fi de folos sá revenim aici, din punctul
de vedere special al studiilor istorice, pe care le intreprindem,
asupra cercetärilor noastre sistematice cu privire la aparitia
orientarea cugetárii filosofice. Potrivit cu scopul pe care
urmárina insá acum, acele cercetäri nu pot fi reluate cleat sub
forma unor consideratii preliminare. Le-am concentrat dar,
inteun rezurnat cit mai concis, in introducerea ce urmeazá.
Cu ajutorul lor, cititorii îi vor da cel putin seama de nece-
sitatea de a lua ca punct de plecare, in studiul sistemelor filo-
sofice, biografiile celor ce le-au conceput, situate, fireste,
In cadrul istoric in care au tráit si au lucrat ei. Cáci dacá, la
originea modului cum cred filosofii cà trebue sa-si explice
lumea stá propria lor structurá sufleteasa, este evident ea'
trebue sà cunoastem mai intál aceastä temelie a personalitátii
lor, pe care ing n'o putem studia deck urxnárindu-i ma-
nifestärile in desfásurarea, de fapt, a vietii fiecáruia
Pe lfingl eficacitatea pe care ne credem indreptátiti sà i-o
atribuim, aceastá metodá ar mai putea avea i avantajul
conviná in deosebi majoritátii celor ce vor citi aceastá lucrare..
Acea majoritate o vor forma, dupá toate probabilitátile, tinerii.
Se pare, in adevár, c'á filosofia este, ca i poezia, o pasiune a
tineretii. E cunoscutá curiozitatea ail de margini a copiilor
cari isi obosesc párintii si plictisesc uneori pe toti cei din junil
lor cu fel de fel de intrebári. Dorinta aceasta de a sti, nevoia
aceasta de a intelege, care se manifesteazá, cu atAta impetuo-
zitate, la inceputul vietii sufletesti, depäseste de obiceiu limi-
tele copiláriei si ale adolescentei. NeastAmpárul sufletesc, nu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 9

numai a se continua, dar ja uneori, in perioada tumultuoasa

a tineretii, proportii si mai mari, fiindca, intinzandu-se mai
mult in adancime, devine mai chinuitor. Mai tarziu, in pragul
maturitatii, alte preocupari, de natura mai mult practicä', ies,
la cei mai multi oameni, pe planul întâi, aruncand in umbra
sau chiar inlaturand cu desavarsire vechile aspiratii teoretice.
Ta in e, cunoscutul scriitor francez, nu s'a inselat atunci cand,
cu puterea lui obisnuita de observaré, a zis CA interesul pentru
filosofie, in intelesul mai adanc al cuvantului, e o caracteris..
tica a tineretii. In prefata carpi sale « Les philosophes clas-
siques du XIX-éme siècle en France », patrunzatorul psiholog
se scuza -ca o scrisese asa cum era, sustinand a n'o adresa oa-
menilor « instalati » in vieata. Si adauga cà « cititorul sat].
« nu trebuia sà OA mai mult de treizeci de ani Dupa aceasta
varsta, oamenii incep a fi stapaniti de alte proiecte. Se gin-
desc, bunaoara, sa-si intemeieze un camin, sa-si adune o
avere, sà ajunga la unele situatii, sà obtina unele distinctii, etc.
Discutiile abstracte nu le mai par vrednice de atata luare
aminte ; le raman amintire placuta, de sigur, a tineretii
apuse, dar nu le mai recunosc insemnatatea pe care le-o atri-
buiau alta data. Naivitatea celor ce-si mai pierd vremea cu
ele, luandu-le in serios, îi face chiar sà zambeasca, cu indul-
genta, dar nu fall ironie.
Un scriitor american, Will Duran t, inteo carte ce s'a
bucurat, in cercurile anglo-saxone, de o larga raspandire si a
fog tradusa si in limba franceza, sub titlul « Vies et doctrines
des philosophes », a adus acestei slabiciuni a tineretii pentru
filosofie o confirmare cu atat mai pretioas5, cu cat venea
dinteo parte a lumii, in care oamenii sunt considerati ca fiind
mai stapaniti decat ori unde de preocupari practice, de ordine,
mai ales, materiala. In introducerea intitulata, potrivit cu
orientarea practica a vietii sufletesti a cititorilor carora se
adresa, Utilitatea filosofiei scriitorul mentionat incepe cu
cateva marturisiri, ce merita sa fie relevate. «Este in filosofie o
placere, zice el, este in mirajele metafizicii o atractie, pe
care once student le gusta, pana in ziva and nevoile de rand
ale vietii materiale il coboar5 de pe inaltimile cugetarii pe tere-
nul luptei economice. Cei mai multi dintre noi au cunoscut, in

www.dacoromanica.ro
to P. P. NEGULESCU

primivara vietii, zilele de aur in care filosofia le era, cum zicea

Plato n, un scump deliciu, in care dragostea pentru un adevar,
chiar si numai inchipuit, le parea mai de pret, deck dorintele
lor trupesti si deck nimicurile din restul lumii. lar amintirea
lor ne lasä la toti, in fundul inimii, ca o tainici chemare, pal
de nostalgie, a acelei prime iubiri a intelepciunii ». rani si un
polemist, cunoscut mai mult prin violenta si acrimonia
deck prin sentimentalitatea sa, ne-a facut in aceasta pri-
vinti, desi numai incidental, unele mirturisiri asemankoare.
In cartea sa « Les idées en armes », Léon Daude t, care
dispunea totusi de o virtuozitate verbala putin comuna', se
plangea, vorbind de primele sale studii filosofice i in deosebi
de cele asupra apriorismului kantian, ca i-ar fi fost « greu
sa gaseasca cuvinte destul de potrivite ca sa redea « farmecul
adanc al ceasurilor neuitate, pe care le consacrase acelor
4 inantkoare indeletniciri. Era ca si cum ar fi explorat un
tinut cu totul nou, bogat in aspecte, nu numai uimitoare,
dar i atragkoare. i adluga ci n'a mai putut regasi nici-
odata, in restul vietii, acea vraja *, acea « imbatare acea
4 euforie * pe care nu le putea compara deck cu « betia de
.opium *1).
Aceasta inclinare fireasca a tinerimii, a pirtii celei mai
bune dinteinsa cel putin, ckre meditatii mai generale
asupra lumii si a rosturilor ei, adica, cu un singur cuvant, ca-
tre speculatiile filosofice, suntem datori, cu totii, s'o incurajam
s'o intarim. E una din caile pe care putem contribui la pre-
gatirea unei omeniri mai bune. Caci prin tinerime se reali-
zeaza mai intai, de cele mai multe ori, cele mai multe progrese.
Cu plasticitatea ei, trupeasca i sufleteasca, mai mare, tineri-
mea se bucura, inteo masura mult mai larga, de putinta de a
se schimba, mai adanc si mai temeinic, decat oamenii mai in
varsta. Ea poate astfel adopta mai repede, nu numai cu mai
putina rezistentà, dar si cu mai mult entuziasm, cu mai multa
recunostinta chiar, formele noua de vieatà, sau, cel putin,
sugestiile celor ce se gandesc la reforme mai inaintate, capa-
bile sa duca omenirea la mai mult adevir, la mai mult bine, la

I) Op. cit., p. 143.

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE xi

mai mult frumos. Cum zicea Goeth e, inteo alti ordine

de idei, la inceputul lui Faust:
Wer fertig ist, dem ist nichts recht zu machen
Ein Werdender wird immer dankbar sein.

Acest rol, de promotoare a initiativelor de innoire, pe care il

joaca atat de adesea tinerimea in progresele omenirii, am in-
cercat sa-1 concretizez, alta data, printeo comparatie. Precum
vantul, and incepe sa adie, apleaa mai intai mladitele fra-
gede din varfurile copacilor batrani, tot astfel si curentele de
idei ce pregatesc marile schimbari politice, economice si
sociale, and prind a se infiripa, pun mai intai in miscare
tinerimea.
Nu mai incape indoiala a, spre a pune pe tineri in masuri
sa indeplineasca cu succes misiunea aceasta, atat de plink' de
riscuri, ceea ce trebue sa le dam mai intai este o solida' cunoas-
tere pozitiva a realitatii in mijlocul areia au sa traiasa si
si lucreze. Iar o asemenea cunoastere este evident a nu le-o
poate procura de cat stiinta. Nu e insa' mai putin adevarat a,
pentru o mai buna desvoltare sufleteasa a lor, le mai trebue
tinerilor si o doza oarecare de filosofie. Daca, ail stiinta, nu
e posibill o cunoastere mai amanuntita si mai sigui a lucruri-
lor lumii, in schimb, fara filosofie, nu e posibila o pretuire
mai larga si mai adanca, mai dreapta si mai generoasä, a lor.
*i numai o asemenea pretuire poate contribui cu,adevarat la
orientarea in spre mai bine a activitatilor omenesti, orien-
tare in lipsa areia progresul nu se mai poate realiza.
De aci, necesitatea filosofiei, ca completare a stiintei. Pre-
tuirea unui lucru, a oriaruia, oriat ar fi de neinsemnat,
presupune raportarea lui la totul din care face parte, la rostu-
rile si scopurile acelui tot. tiinta insa nu-si poate propune
si nu poate realiza o asemenea raportare, cel putin nu in
linii mai mari sau mai generale. Ea nu poate considera lumea
ca un tot unitar fiinda e silita, spre a o putea studia, s'o des-
compuna in parti, pe care le examineaza separat, ca si cum
n'ar avea nicio legatura unele cu altele. Precum se stie, nume-
roasele sub diviziuni ale stiintei impart lumea in multe, in
foarte multe domenii de cercetare, pe care se instaleaza asa

www.dacoromanica.ro
12 P. P. NEGULESCU

numitii # specialisti » ce, in marea majoritate a cazurilor nu

stiu, si nici nu vor sa stie, unii de altii. In opozitie cu acest
mod de a proceda, dar nu spre a-1 infirma, ci spre a-1 com-
pleta, filosofia se straduieste sa aseze din nou la locurile
lor fragmentele, ravasite de stiintä, ale realitatii, spre a reda
lumii, in fata mintii omenesti, aspectul ei natural de tot uni-
tar, al .carui rost si al carui scop incearca apoi sa le desco-
pere. Pe aceasta cale ajung, in chip firesc, cei ce se dedica cer-
cetarilor de acest fel, la acea pretuire mai larga si mai adânca,
mai dreapta si mai generoasa, sau, cu un singur cuvânt,
mai ome,neasca, a lucrurilor, a acelora cel putin care inte-
reseaza mai de aproape vieata noastra a tuturor.
Iar o asemenea pretuire e mai necesarä astazi deck orisicand,
In fata primejdiilor ce ne ameninta din toate partile, din cauza
faptului ca, prin uimitoarele ei aplicad tehnice, stiinta a pus
la dispozitia oamenilor din timpul de fall puteri neasteptat de
mari, de care nu putini par a fi ispititi, de care multi par a
se simti chiar indemnati, sa abuzeze. Pe aceasta panta, Ora
de riscuri mari, filosofia ar putea sa impiedece, pe unii cel pu-
tin, sa alunece cu prea multa inconstienta. PrevazAnd par'cá cele
ce se intampla astazi, Wi 11 Duran t, care n'a scris numai
acea istorie a filosofiei la care ne-am referit adineaori, ci si o,
foarte pretuita # Istorie a civilizatiei >>, a zis acum vreo zece
ani, in Introducerea primei din aceste doua lucran: # tiinta
fari filosofie, faptele, farä perspectiva si fail evaluare, n'ar
putea sa ne apere de maceluri si sa ne scape de disperare.
§tiinta ne da cunoasterea; filosofia singura ne poate da inte-
lepciunea » 1).
Cel mai potrivit mijloc insa de a intari inclinarea fireasca a
tinerimii catre meditatiile filosofice ar fi, cred, de a-i inlesni
o mai usoarä si mai sigura intelegere a rezultatelor la care au
ajuns cei ce s'au ostenit 'Aril acum pe aceleasi drumuri, atfit
de pline, nu numai de ispite ademenitoare, dar si de greutati
deprimante. Metoda la care m'am gandit si pe care ramâne
s'o schitez, pentru cei ce n'o cunosc inca din celelalte lucrari
ale mele, in Introducerea ce urmeaza, ar putea fi, din acest
1) Will Durant, Vies et doctrines des philosophes, p. xi.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 13

punct de vedere, deosebit de utilä. Ea ar putea chiar, prin in-

semnAtatea pe care o acordO cercetarilor biografice, sä exer-
cite asupra tinerilor o atractie, capabilà SA le stimuleze acti-
vitatea. Se stie cA, nu arareori, tinerii främOntati de aspiratii
mai inalte, cauta cu stäruintä in biografiile oamenilor celebri
secretul succeselor pe care le-au repurtat ei, in domeniile in care
.s'au ilustrat. Faimoasele # Vieti paralele >> ale lui Plutarh
au fost cartea de cOpätâiu, din tinerete, a multora din cei
ce au ajuns, la maturitate, sl joace un rol mai de searnO in
istoria omenirii. lar preocupari de acest fel n'au avut si nu au,
mai ales nu astazi, numai tinerii cu o inzestrare sufle-
teasa exceptionalä. Fiind, toti, in devenire, tinerii, dad.'
nu sunt cu totul lipsiti de culturä, nu pot sO nu reflecteze
asupra factorilor ce determini formatia lor, sub diferitele ei
asp ecte, si, mai ales, asupra cauzelor ce ar putea-o influenta,
In bine, se intelege, fie numai inlesnind-o, fie chiar gra-
bind-o. Aceastä din urmá posibilitate este, poate, cea care ii
atrage mai mult, pe cei mai multi dinteinsii. Cum se stie,
tinerii sunt, mai ales, nernatori. Impinsi de ambitii, care
pot SA' fie adesea naive, dar sunt de multe ori generoase si,
che odatä', pline, nu numai de un nobil altruism, ci si de un
miscätor spirit de sacrificiu, ei ar voi sä' se distingl, cit mai
repede, prin servicii, at mai mari, pe care ar don i sl le aducä,
färà prea multà indrziere, lumii in care trAiesc.
Metoda, pe care imi propun s'o urmez in studiul sistemelor
filosofice, ar putea prin urmare, in legAturà cu aceastä orien-
tare fireascä' a vietii sufletesti a tinerilor, sä le fie de un real
folos. i imi este, cred, ingä'duit sä' doresc ca inlesnirea, pe
care le-as aduce-o astfel, pe unja aspiratiilor ce ii frarrantO,
sa fie at mai mare. Ar fi, in once caz, unica rOsplatà a unei
rnunci, care n'a fost nicidecum usoara.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE
Cei ce pAtrund pentru prima carA, Cu iluziile prea mari,
poate, si cu sperantele prea nerAbdAtoare ale tineretii, in
domeniul atAt de vast al istoriei filosofiei, se gAsesc, pe neas-
teptate, in fata unui spectacol deconcertant. PArerile despre
lume ale celor ce, dupA locuri, timpuri si imprejurAri, au
fost purtAtorii de apetenie ai cugetArii filosofice a omenirii,
sunt prea nurneroase i prea diferite. Realitatea cosmia
este, pentru toti cei ce se strAduiesc s'o inteleagA, una si
aceeasi. Explicarea ei nu poate fi deci, pentru toti deopotrivA
cleat una si aceeasi. De unde vin, atunci, multimea i varie-
tatea sistemelor filosofice ? i care mai poate fi legitimitatea
lor, de vreme ce sunt atAt de departe de a adea de acord
asupra unui adevAr unic ? Cei ce-si pun, cu mai mult5 uimire,
aceastA intrebare, sunt, dupà toate probabilitAtile, aceia cari
au intrat in filosofie cu o pregAtire stiintifia oarecare. Ei
sunt deprinsi, din stiintele de care s'au ocupat, sA vac% ade-
vArurile noui adAugindu-se, in chip firesc, adevärurilor mai
vechi, färA sA le contrazia. Chiar and unele erori de atria-
nunt trebuesc indreptate, progresul ideilor nu-si pierde totusi
continuitatea, cel putin nu cu totul, cum se intAmplä,
atAt de adesea, in filosofie. CAci filosofilor le place, de obiceiu,
sA inceapA dela inceput, inlAturAnd tot, sau mai tot, ce a fost
mai 'nainte. Cum seria Tain e, pe la jumAtatea veacului al
XIX-lea, In cartea pe care am citat-o mai sus, cea dindi
grijA a unei filosofii noted, and apare, este sä. inmormAnteze,
prin critici radicale sau chiar distrugAtoare, filosofiile ce au pre-
cedat-o. Iar la inceputul veacului nostru, Paul Deusse n,
profesorul dela universitatea din Kiel, relevAnd, la congresul
international de filosofie ce s'a tinut la Paris in 1900, lucrArile
intinse, ce se fAcuser5, pia atunci, in istoria filosofiei, n'a

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMFORANE 15

putut sa treaca sub ticere rezultatul lor deprimant. lack'

propriile lui cuvinte: o S'a lucrat mult, in veacul care se
ispraveste, in istoria filosofiei. Au fost puse la contributie
toate mijloacele criticei filologice, in filosofia greaci, in cea
crestinä, in cea moderna si, acum - in urmi, in cea indiani,
spre a se constata faptele, spre a se stabili adica conceptiile
fiecärui filosof si a se descoperi legiturile cu acelea ale filo-
sofilor anteriori, contemporani si urmatori. Rezultatul a fost
a, prea adesea, istoria filosofiei a luat infltisarea unui bellum
omnium contra omnes», care nu e tocmai de naturi sa ne
incurajeze la cautarea adevamlui filosofic 1).
Cauza contrastului, atat de izbitor si, cateodata, atat de
nelinistitor, dintre evolutia stiintei si aceea a filosofiei nu e
prea anevoie de gasit. In stiinta, min.tea omeneasca urmareste
scopuri ce se pot realiza cu mai multa usurinta. Ea cauta,
anume, sa-si explice fenomenele izolate sau categoriile izolate
de fenomene, ce se pot, nu numai observa, asa cum se produc
dela sine, in natura, ci le si reproduce, in conditii schimbate,
In laboratorii, in vederea unei cunoasteri mai amlnuntite si
a unei verificar mai riguroase a lor. In filosofie insa, mintea
omeneasca urmäreste scopuri mult mai anevoie, sau poate
chiar cu neputintä, de atins. Ea cautä, anume, sail. explice
Universul intreg, ca un tot unitar. Iar stransa solidaritate si
con ditionarea reciproca' a nenumaratelor lui parti, o pune
In fata enigmei integrale, a misterului total, al existentei
cosmice.
Nu e dar de mirare ca, in stiinta, mergand pe cai mai
netede, mintea omeneasca e scutitä de nevoia de a-si schimba
necontenit directia, e scutita mai ales de crize violente. In
filosofie insa, in lupti cu greutati imense, si poate de
neinvins, ea e silita sa-si incerce norocul pe toate caile pe
care si le poate inchipui, ori cat ar parea de ciudate. Ba chiar,
cateodata, sdrobiti de greutatea sarcinei, asaltata de indoieli,
parásita de nadejdi, se opreste pe loc, umiak' si desorientata.
Dar, fiindca nu se poate impaca cu renuntarea, deplina si
definitiva. isi schimba, atunci, Cu desavarsire, ca inteun
1) Bibliothèque du Congrès international de phdosophie, vol. IV, Histoire de la phi-
losophie, Paris, rooz, p. to.

www.dacoromanica.ro
16 P. P. NEGULESCU

acces de disperare, intreaga directie a activiatii. Fluviul ce

curge pe un ses nisipos, isi sapä in voie albia si pastreazA,
In mersul ski calm, o directie mai mult sau mai putin uni-
formA. Dimpotrivk päräul, ce se strecoar5 prin väile inalte
ale muntilor, lovindu-se necontenit de stânci, e silit sA faca
mii si mii de ocoluri, sA se arunce uneori, dela inktimi mari,
In cascade furioase, si säl-si continue apoi drumul, la intärn-
plare, in spre cu totul alte orizonturi.
In vieata sufleteascA a omenirii, schimbArile de directie
ale cugetkii filosofice nu se fac, propriu vorbind, la intArn-
plare. Nici nu s'ar putea sl nu aibà." o motivare psihologick
Ceea ce le determink de obiceiu, e legea cunoscutà a con-
trastului. Cine nu poate ajunge la o tintA pe o cale, se simte
inclinat, in chip firesc, sA ia calea opusA. Iar cänd nici aceea
nu-i foloseste, incearck nu sA se intoara cu totul indArk,
ci sA ja o cale mijlocie. Asa fac, in marea, in imensa majo-
ritate a cazurilor si in toate dorneniile de activitate, toti oamenii
fárA deosebire, ca si cum ar aluneca, flea' si vrea, pe o pantA
ce le este impusI de structura lor psihicA. Intru cAt deter-
mink inteo mAsurA variabilA de sigur, dar nu mai putin realk
desasurarea ideilor ce-si fac oamenii despre lume, aceastA
lege a contrastului, cu diferitele ei modalitAti, a dat o oarecare
aparentA de indreptAtire, in istoria filosofiei, cunoscutei me-
tode hegeliane. Ceea ce ar regula, dupA autorul ei, succesiunea
sistemelor filosofice, ar fi jocul dialectic al tezei, antitezei si
sintezei, cum vom vedea rnai departe, in desvoltkile din
volumul urmkor. Iar un filosof francez, care n'a scApat de
influenta lui Hegel, dar s'a strAduit sl-i dea o formA mai
acceptabilk Victor Cousi n, a socotit CA putea s'A punä la
temelia succesiunii de care e vorba un proces analog, dar
de naturA mult mai psihologick DupA el, rnintea omeneascA,
in incerckile ei de a-si explica lumea, a pornit mai intai
dela datele simturilor, asa cum i le procura experienta, si
s'a intemeiat, in filosofie, pe ele. Asa a luat nastere faza <( sen-
sualistA * a filosofiei, sau, cum am zice noi, cu termino-
logia de astäzi, faza ei empiristA. Neajunsurile datelor de care
e vorba, insA, variabilitatea lor, atAt de mare, dela unii oameni
la altii, ba chiar si la aceiasi oameni, cu trecerea timpului

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOF1EI CONTEMPORANE /7

si cu schimbarea imprejurarilor, au silit cugetarea filosofica

sä paraseasca domeniul nesigur al experientei caute
refugiul in activitatea ratiunii, in care i se parea a putea
gäsi mai multa unitate. Asa a luat nastere faza 4 idealista » a
acestei cugetari, sau, cum obisnuim sa zicem noi astazi,
faza ei rationalised. Rezultatele diferite, apoi, sau chiar con-
tradictorii, la care ducea, destul de adesea, i activitatea
ratiunii, au trezit indoieli, si mai grave inca deck cele pe
care le ridicasera insuficientele experientei sensoriale. Cuge-
tarea filosofica a fost silita atunci sa creada cA adevarul,
intru cat nu se putea gasi nici in datele experientei, nici in
activitatea ratiunii, nu putea fi descoperit, cu mijloacele ce-i
steteau, in chip firesc, la dispozitie, nicaieri. Asa a luat
nastere faza ei sceptica », Hilda insa mintea omeneasci nu
putea renunta, Cu niciun pret, la intelegerea lumii, cautat
refugiul in ultima posibilitate ce-i mai ramanea, fä'cind apel
la ajutorul puterilor supranaturale, ce-i pareau a stapani, fari
discutie, totul, i erau prin urmare singure in stare s'o lumi-
neze, direct sau indirect, asupra misterelor lumii. Asa a
luat nastere faza mistica » a cugetarii filosofice. In sfarsit,
observarea fenomenelor naturii facand progrese necontenite,
principiul cauzalitatii naturale iesea din nou, cu vremea, la
ivealä', afirmandu-si superioritatea, nu numai practica, ci i, pe
alocurea, teoretica, intru cat izbutea, uneori, sa lamureasca mai
bine desfäsurarea lucrurilor lumii. i fiindcl evidenta cau-
zalitatii naturale se intemeia mai mult pe datele simturilor,
In experienta, mintea omeneasca se simtea indemnata sa se
intoarcä din nou la empirism, sau, cum zicea Cousi n,
la sensualism, reluand, dela inceput, seria fazelor prin care,
pentru motivele pe care le-am vä'zut, trebuia sa le strabata
din nou. Dupa Cousi n, asa dar, cugetarea filosofica ar
trece vesnic dela empirism la rationalism, dela rationalism
la scepticism, si dela scepticism la misticism, iar aceste
patru faze s'ar succeda regulat in evolutia ei, dupa anumite
raporturi psihologice, care ar varia, ca forme, dupa locuri,
timpuri i imprejuräri, dar ar ramanea, in esenta, aceleasi.
Asemenea incercäri insa, de a sistematiza desfasurarea con-
ceptiilor omenesti despre lume, oricat ar parea, uneori, de
2 A. R. Studii Cercetdri.

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

seducatoare, au mai totdeauna ceva artificial. Ordinea inva-

riabila, pe care cauta s'o introduca ele in acea desfasurare, nu
se impaca totdeauna cu mobilitatea, expusa la atatea contin-
gente, plina de atatea variatii neasteptate, si de aceea anevoie
de turnat in forme regulate, a cugetarii filosofice. Trebue
dar sa cautdm in alta parte o explicare mai circumstantiata,
si deci mai precis nuantata, a orientarilor diferite, sau chiar
contradictorii, ale acestei cugetari. Trebue s'o cautam, anume,
In structura sufleteasca a oamenilor si in conditiile activitatii
lor intelectuale. 0 asemenea cale pare cu atat mai indicata
astazi, cu cat o anurnita conceptie a filosofiei, care nu e
noua, de sigur, dar care se bucurl in timpul de fata de o
favoare deosebita,o reclama mai imperios. Protagora s, in
antichitate, zisese ca # omul e masura tuturor lucrurilor >>.
Fichte, la inceputul veacului al XIX-lea, nu s'a sfiit sa afirme
a 4 ce fel de filosofie isi alege fiecare atarna de ce fel de om
este el». Mai aproape de noi, Nietzsche sustinea ca #fiecare
isi calla', in filosofie, propriul sal cantec ». S'a format astfel,
si, pe alocurea, s'a inradacinat, credinta ca sistemele
filosofice, ca manifestari ale particularitatilor individuale, nu
sunt decat complexuri de predilectii subiective, ce nu sunt
nicidecum determinate de cauze din afara, sau sunt, cel
putin, hotarite in primul rand de factori launtrici. Ceca ce
insemneaza ca, in cazurile de acest fel, care pot sa fie
cateodata, daca nu totdeauna, cum se pretinde, foarte reale,
e neaparata nevoie, daca voim sa intelegem anumite forme
ale cugetarii filosofice, s:a ne lärnurim mai intai asupra struc-
turilor sufletesti ale oamenilor ce le preconizeaza. Numai ca,
In aceasta directie, calle nu sunt Inca destul de batute. Struc-
turile sufletesti ale oamenilor, modurile cum functioneaza.
diferitele lor parti, influentele pe care le exercita, unele asupra
ahora, elementele lor componente, n'au fost inca destul de
bine studiate, ñu, cel putin, din punctul de vedere ce ne
preocupä'. E astfel necesar sa cercetam, in cele ce urmeaza,
in linii foarte generale, se intelege, si cu cat mai multi
economie de timp, posibilitatile ce ni se deschid, in aceasta
privinta.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE i9

O suma de date psiho-fiziologice ne impune convingerea

ca once manifestare a vietii sufletesti a omului este un act
de sinergie functionall. Mai multe functiuni psihice contri-
buesc adicä, in acelasi timp, ca sa-i dea nastere. Nu putem
trece in revistä', acum, datele la care facem aluzie; n'ar incapea
In cadrul, prea strámt, al acestei simple introducen. Cititorii
le pot gasi 'rasa, expuse amanuntit, in lucrarea noastra 4 Ge-
neza formelor culturii », si anume, in prima ei parte, care
priveste in deosebi aparitia i orientarea cugetarii in filosofie.
Ei se pot incredinta, pe aceasta cale, de temeinicia definitiei,
pe care acum suntem siliti s'o luam numai ca data'. Pentru ca
s'o inteleaga totusi, chiar i in cazul and nu si-ar impune
aceasta osteneala, trebue neaparat, in vederea celor ce au sa
urraeze, s'o lärnurim in cateva cuvinte si s'o ilustram printeun
exemplu.
Noi nu gandim, propriu vorbind, deck in fata unei difi-
culta, de care ne lovim in activitatea noastra, practica sau
teoretica. Nurhai o asemenea dificultate, in adevar, ridica
dinaintea nbastra o problemä', care sileste starile noastre
sufletesti, sa se ordoneze intr'o serie unitara, menita sá duel
la un scop determinat. Aida, starile noastre sufletesti au
tendinta fireasca sa se desfäsure la intamplare, fàrä nicio
tinta i, deci, fara nicio regula, asa Inch nu duc, de cele rnai
multe ori, atunci, se intelege, arid nevoile noastre curente
sunt satisfacute, la nimic util. O dificultate, dimpotriva,
ni se infatiseaza ca o piedeci ce se ridica in calea noastra,
atunci cAnd voim sà ne satisfacem, fie in vieata practica, fie
In cea teoretica, o nevoie oarecare, trupeasca sau sufleteasca,
ce se manifesteaza in constiinta noastri printr'o anumita
dorinta. Ea ne sileste prin urmare sa tindem la un scop deter-
minat i sa ne ordonam starile sufletesti In consecinta, ase-
zindu-le inteo serie unitara.
Sa examinam putin acest proces psihic. La originea lui
gäsim o nevoie ce se manifesteaza printr'o dorinta'. Daca'
lasam la o parte nevoia, care poate fi de naturä strict biolo-
gica, putem lua ca punct de plecare dorinta, care nu este
a*

www.dacoromanica.ro
20 P. P. NEGULESCU

cleat aspectul ei psihologic. Dorinta e insA o stare afectivA.

La originea oriarei manifestAri a cugetArii noastre trebue sA
punem asile! sensibilitatea. Ea formeaz1 primul element
constitutiv al actului de sinergie functionalA, ce incepe.
A doua functiune psihia ce intrA in joc este imaginatia.
In fata dificultAtii de care ne lovim, atunci and voim sI ne
satisfacem o dorintA oarecare, noi cAutAm, in chip firesc,
mijloacele de a o inlAtura. Ce sunt insl acele mijloace si cum
le gAsim ? SA le examinAm mai intii, pentru mai multA usu-
rintA, in ordinea practicA sau materialI. In aceastA ordine,
mijloacele sunt de obiceiu miscAri, pe care trebue sl le facem
spre a putea trece peste piedeca ce ni se pune in cale. SI ne
inchipuim bunkarA a, in timpul unei excursii, pe poteca
ingustA pe care ne suim, ca sA ajungem pe drful unui munte,
trecerea ne este impiedecatA, inteun anumit punct al ei,
de o stana ce s'a prAvAlit, din cauza ploilor, de pe coasta
de alAturi. In fata acestei dificultAti, ne oprim si ne intrebArn,
ce ar fi mai potrivit sI facem, pe unde adia ar trebui s'o
luAm, ca sI ne putem urma drumul. De o parte, coasta mun-
telui se ridicA, dreapti si putin accesibill; de cealalti parte
se coboark tot atat de abrupt, povirnisul unei prIpastii.
Intr'o asemenea situatie, trebue sA ne chibzuim bine mis-
arile, si, ca sl nu gresim, expunindu-ne la primejdii ce
ar putea sl fie mari, inainte de a le incerca efectiv, ca
miscAri, ni le reprezentlm, sub forma de imagini, si le exa-
minAm ca atare, spre a le determina, de mai inainte, utili-
tatea relativA. CAutArn adia sl ne inchipuim miscarea cea
mai potrivitA sau complexul cel mai potrivit de misari, ale-
gAnd, dintre imaginile, ce se succedA in mintea noastrA, pe
cea care ar corespunde mai bine scopului urmArit.
Pentru ca s'o putem alege insA, trebue sA intre in joc o
altA functiune psihia, si anume discernAmintul critic. Dupl
ce am combinat, in mintea noastrA, imaginile diferitelor mis-
ari posibile, trebue sl le deosebim, din punctul de vedere
al usurintei si sigurantei cu care le-am putea executa, si al
succesului pe care il putem spera, prin utilizarea ion Aceastà
discriminare sau, cum am zis, acest discernAmint critic, este
ceea ce numim noi de obiceiu, in intelesul mai restrins si

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 21

mai elementar al cuvfintului, gindire sau cugetare. Imagi-

natia, care i-a deschis drumul, este si ea un proces intelectual,
dar unul incepitor sau preliminar. Ea nu face decit si orga-
nizeze, atit impresiile pe care le primim din afari, in mo-
mentul de care e vorba, cât si amintirile pe care le gisim in
noi insine, compunfind dinteinsele imaginile miscirilor pe
care le-am putea incerca si din care trebue sà alegem una.
Aceasti alegere însà presupune intervenirea judecitii si a ratio-
namentului. Aceste (iota forme ale vietii intelectuale alci-
tuiesc, impreuni, discernimintul critic, propriu zis.
Intervenirea acestui discernimint critic a deosebit, dela
inceput, activitatea oamenilor de aceea a animalelor, si a
permis celor dintii sà realizeze progrese, pe care nu le-au
putut realiza cele din urmi. Intervenirea discernimfintului
critic a permis in adevir oamenilor si lucreze cu mai multi
usurinti i cu mai xnulti siguranti, crutindu-si astfel timpul
puterile. Numai gratie ei au putut sap oamenii, in fata
dificultitilor de care se loveau, de necesitatea de a incerca
inliturarea lor Cu misari efective, cu numeroase misciri
efective, adesea improprii, asa cum fac animalele. In loe de a
mai incerca cu asemenea miscári, pe care trebuiau sá le rea-
lizeze mai intii, ca si le poati aprecia valoarea, ei au incercat
cu imagini sau cu idei ale lor. De aceea a zis B u h le r, psiho-
logul german cunoscut, cá inteligenta, in care sti superiori-
tatea oamenilor asupra animalelor, nu este altceva decfit
« facultatea de a incerca cu idei ».
Ca si intelegern rnai bine aceasti definitie ce pare, la prima
vedere, atit de curioasi, sá luám doul exemple paralele,
si le alegem at mai simple, ca sA n'avem nevoie de desvol-
tali. SA ne inchipuim un dine, inchis inteo odaie din care
ar voi sA iasä i care cauti si deschidä usa. El a vizut
usa se deschide când stipinul sAu pune mina pe clanti.
Dar n'a observat aceasti miscare decit in liniile ei mari. El
nu stie, ce anume face stipinul SAU Cu clanta. El e dar silit
si &easel ceva ce n.0 stie, i anume, incercind. El face,
In acest scop, diferite misciri. Se ridici pe picioarele
atinge, cu picioarele dinainte, clanta, o impinge inainte, o
trage indirát, firä niciun folos. Dupä mai multe incerciri

www.dacoromanica.ro
22 P. P. NEGULESCU

neizbutite insä, dinele, obosit, se opreste, sprijinindu-se un

moment cu picioarele dinainte, spre a se odihni, pe clanta
care nu vrea sà-i deschidà usa, asa cum o face stIpanului slu.
Apäsänd atunci, cu greutatea corpului sail, pe clantä, ea se
apleack si, in sfärsit, usa se deschide, permitändu-i sä iasi
din odaie.
Ca sl poatà ajunge dar la un scop, pe care, impins de
instinctul lui, il urmäreste, un animal trebue, in clutarea
mijloacelor, sä incerce cu miscAri, ce pot fi uneori, si sunt
de fapt destul de adesea, mult mai numeroase si mai variate
deck cele ce s'au arätat necesare in cazul pe care 1-am luat
ca exemplu. Nu tot asa fac ing oamenii. SA' ne inchipuim
bunäoarl, un copil care vede inteo grädink imprejmuiti cu
un gard, o floare, pe care ar voi s'o aibl. El nu face cum a
acut dinele de adineaori. El nu se repede imediat, sä incerce
efectiv, in diferite chipuri, adicA cu diferite miscäri, sl ajunga
Ong la floarea ce-i place. El stà si se gändeste mai intäi,
cum ar fi mai bine sä procedeze. In ce consta insä gändirea
lui ? In reprezentarea succesivä a diferitelor mijloace, pe care
le-ar putea intrebuinta, pentru ca s'ä ajungA la scopul dorit.
lar cind si le reprezintä, pe ränd, copilul le si cântäreste
In acelasi timp, cu mintea, atät eficacitatea relativk cAt si
riscurile posibile. El respinge astfel, unul dupl altul, pe
acelea ce nu i se par destul de potrivite si de sigure, färä a
le mai pune in aplicare. In cele din urml, ajunge sl-si repre-
zinte un mijloc, ce i se pare a ar putea sà-i asigure, färä
niciun risc, succesul. *i numai atunci, luminat de aceste
incercIri pur mintale, trece in sarsit la actiune.
Asa bungoarA, ca sä. traducem in termeni concreti aceastä
analizä abstracrä, copilului ii vine mai intai ideea sä. bage
mäna printre zabrelele gardului ce imprejmuieste grädina,
dar isi dà seama numaidecit cä n'ar putea ajunge pänä la
floarea pe care ar voi s'o rupà, intru cht se gäseste la o distantä,
de gard, mai mare decht lungimea bratului sal. Ii vine apoi
ideea sä sarl peste gard. Dar observä a deasupra znrelelor
se intinde o sarmä ghimpatä, ce 1-ar putea räni sau, cel putin,
i-ar putea sasia hainele. In sarsit, in perplexitatea lui,
.copilul isi aduce aminte a a väzut ()data un gradinar culegand

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 23

fructele dinteun pom mai inalt Cu o präjinà lunga, la capaul

areia era fixat un cfirlig de sal-ma. Acest mijloc i se pare ca
i-ar putea servi si lui; cauta dar o sârma, o indoieste si o
acata de un bä't mai lung, pe care il introduce apoi printre
za'brele; cu ajutorul acestui instrument improvizat, in fine,
izbuteste sä" apuce floarea, o rupe si o trage afarl Pe and
asa dar, cainele de adineaori incerca, in mod mecanic, cu
miscari reale, copilul incearcl, in mod inteligent, cu repre-
zentäri mintale ale misarilor posibile. Iacl, ramurit printr'un
exemplu, sensul curioasei definitii a lui B ii h le r, dupä care
inteligenta este facultatea de a incerca cu idei.
Ca atare ing, inteligenta s'ar reduce, in ceea ce ii constitue
esenta, la ceca ce numeam adineaori discernamint critic. Din
nefericire, o izolare totala a acestui factor atit de util al actelor
intelectuale nu este posibila. El nu se poate separa de ceilalti
factori, ce am vazut el mai intervin in mecanismul natural al
actelor de acest fel. Acest mecanism trebue considerat tot-
deauna in complexitatea lui integrall, ce poate fi chiar, adesea,
mai mare, mult mai mare, cleat cea pe care am schitat-o
acum numai schematic, si care nu cuprinde decit elementele
lui esentiale. In fruntea lor apare mai intii, cum am fazut, o
pornire afectivä, ca punct de plecare ; in exemplul de care ne-am
servit, dorinta copilului de a avea floarea din gradira. In al
doilea rind vine intrarea in actrane a imaginatiei; in exemplul
de care ne-am servit, diferitele # idei » ce ii vin in minte copi-
lului, si care sunt, in fond, combinari de imagini, adica repre-
zentari globale ale unor miscAri sau actiuni posibile. In al
treilea rind, in sfarsit, intervine discernamantul critic; in
exemplul de care ne-am servit, chibzuiala copilului, care exa-
mineaza diferitele reprezentki ale actiunilor posibile inainte
de a se hotki sä" traducl in fapt vreuna din ele.
Tot asa, chid examinam mai de aproape desfasurarea cuge-
tarii noastre, sau, si mai mult, desfasurarea vietii noastre
active, in general, gasim la temelia fiecAreia din formele lor,
care pot fi atit de diferite, contributia acestor trei factori co-
muni, care sunt: pornirile afective, jocul imaginatiei si opera-
tiile disceramântului critic. Complexul psihic pe care il
alcatuesc ele poate, evident, sa varieze foarte mult, dupà pro-

www.dacoromanica.ro
14 P. P. NEGULESCU

portiile i insernnatatea pe care o iau, In diferitele cazuri,

mentele lui componente. Dar, ca fenomen de sinergie func-
tionall, acest complex nu poate lipsi nicaieri. Para o pornire
afectiva, imaginatia n'ar putea fi pus a in miscare; fara inter-
venirea ixnaginatiei, pornirea afectiva s'ar putea descarca in
miscari desordonate i, in majoritatea lor eel putin, inutile. Fail
reprezentarile, apoi, pe care i le pune la dispozitie imaginatia,
discernImântul critic n'ar putea interveni, fiindca lipsi
materialul cu care sau asupra caruia sa lucreze. Fla interve-
nirea discernamântului critic, in sarsit, toate reprezentarile de
actiuni posibile, chiar si cele mai putin potrivite, ar putea fi
utilizate, pe rind, ca mijloace de a ajunge la scopurile urma-
rite, cu o mare pierdere de timp si de energie. Activitatea orne-
neasca ar inceta, in acest caz, de a mai fi ceea ce este. Oamenii
s'ar intoarce, pur i simplu, in rândul animalelor, fiindca ar
lucra, in fond, intocmai ca si ele.
Am zis insa cA factorii de care vorbim pot lua proportii
insernnatati diferite, in launtrul, complexurilor pe care le
alcatuiesc, dupa formele de activitate la temeliile carora stau.
Intr'unele din acele complexuri, bunaoara, pot sa predomine
pornirile afective i jocul imaginatiei. CAnd se produce si se
statorniceste pre-eminenta acestor doi factori asupra acelui
de al doilea, adica asupra Ziscernamintului critic, apar, la
oamenii respectivi, structurile sufletesti religioase sau artistice,
i, fireste, directiile corespunzatoare de ftctivitate. In-
tr'altele insa din complexurile de care vorbim predomina,
dimpotriva, acest de-al treilea factor asupra celor doi dintAi.
CAnd se produce si se statorniceste pre-eminenta discerna-
mfintului critic asupra pornirilor afective si a imaginatiei,
atunci apar la oamenii respectivi structurile sufletesti stiintifice
sau filosofice i, fireste, directiile corespunzatoare de activitate.
Aceasta prima deosebire insa, a structurilor sufletesti, din
care izvorasc formele de activitate ale oamenilor, este Inca
prea generala i prea vaga. Trebue, In adevar, sA vedem, spre
a ne larnuri mai bine in aceasta privinta, cum se deosebesc
mentalitatile religioase de cele artistice, pe care le-am pus
deocamdata in aceeasi categorie. Trebue, tot asa, sa mai
vedem cum se deosebesc mentalitatile stiintifice de cele filoso-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 25

fice, pe care de asemenea le-am pus, deocamdati, inteo sin-

gurà Trebue sa mai vedem in sfarsit, cum se
explica' directiile diferite pe care le ja cugetarea filosofica ea
directii ce ne preocupa acum in special. Trebue dar
sà reluam rezultatul general, la care am ajuns in scurta schita
de pinä acum si sa-1 supunem unei analize mai amanuntite.

In acest scop, sa pornim, pentni mai multa usurinta, dela

formele chiar de activitate sau in general, de vieata su-
fleteasca ale omenirii, in studiul carora urmeaza sa desco-
perim raporturile variabile dintre factorii constitutivi ai acte-
lor de cugetare, ce stau la originea lor. Sa incepem, bunloara,
cu cea mai veche si mai raspandita din acele forme, care s'a
manifestat i continua' a se manifesto, totdeauna si pretutin-
deni, cu o impresionanta energie, adica Cu religia. Punctul ei
de plecare au trebuit sa-1 constitue, la origine, inainte adica
de infiriparea traditiilor religioase, unele porniri afective, care
au variat poate dupl locuri, timpuri i imprejurari, dar care
au trebuit sa fie, fail' deosebire, adanci si imperioase. Cea
dintai i cea mai puternica din starile emotionale de care e
vorba a trebuit sl fie, dupai toate probabilitatile, teama. Cu-
vantul vechiu si gat de adesea citat «Primus in orbe deos fecit
timor cuprindea de sigur mai mult decat o convingere
subiectiva a celui ce ni 1-a transmis. Poetul roman Statiu s,
care nu se distingea printeo prea mare originalitate, reproducea
In « Thebaida sa parerea curenta, in aceasta privinta, a lumii
ganditoare din timpul sAu. i aceasta parere isi gasea, atat
izvorul, cat si intarirea, in unele dispozitii de sentiment ale
maselor populare ce s'au pastrat, in buna parte, panal in tim-
pul de fatä. La crestini, bunaoara, teama e considerata, Inca
astazi, ca un element de capetenie al religiozitatii. Cu ade-
-drat religios e considerat ca fiind, la ei, numai omul care
traieste si lucreaz1 « cu frica lui Dumneieu )).
Rolul pe care 1-au jucat, la origine, in formarea credintelor
religioase, starile de sentiment de acest fel, se poate reconstitui
fara prea multa greutate. In fata unora din fenomenele

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

naturii, care luau, pentru ei, aspecte inspgimântkoare si, nu

arareori, le puneau in primejdie existenta, oamenii primitivi au
fost cuprinsi de o teamA, cu atk mai adânc5 si mai chinuitoare,
cu cât erau siliti sA constate ca vieata lor era la discretia unor
puteri uriase, ce le iimaneau cu totul necunoscute. Ei au
simtit atunci nevoia imperioask sà-si inchipuiascl acele pu-
ten i sub anumite forme, care sl le permità sA spere ea' le-ar
putea, cel putin, indupleca sA nu le mai fac'a- rAu. Intrand
adicl in actiune sub presiunea nevoilor lor afective, imaginatia
oamenilor primitivi i-a fäcut sà-si reprezinte puterile ce pro-
duceau fenomenele naturii ca fiind, in fond, asemenea cu cele
ce produceau propriile lor actiuni, ca fiind adia un fel de
vointe cosmice, mult mai puternice de sigur deck a lor, dar
analoage totusi cu ea si implicând, fireste, ceca ce implica
ea insäsi. Asa a luat nastere, dupg toate probabilitkile, con-
ceptia antropomorfic4 a lumii. Pe aceastà cale au ajuns oa-
menii primitivi sá insufleteascà natura, s5. personifice puterile
ei, sA le atribue o constiintä i facultki asemenea cu ale lor.
Càci numai pe aceastg die puteau nklAjdui 's1 intre, cu ele,
inteo legkuri, cu caracter personal, care sä. le permità a le
influenta. Acelei legkuri, stabilite de inchipuirea oamenilor
primitivi, intre ei i puterile personificate ale naturii, i-a dat
psihologul american Leub a numele de raport antropopatic*,
raport ce i se pkea c1 exprima esenta antropomorfismului
initial si el sta la temelia cultului religios, sub toate formele
pe care le lua. Cuprinsul oriarui cult de acest fel consta,
In adevar, in semne de respect si de supunere, in asigufki de
iubire i devotament, ce se adresau cu umilintà zeilor respec-
tivi, in laude pentru puterea i bunkatea lor, in multumiri
pentru rnila çi indurarea lor, in ofrande si sacrificii, in sfksit,
menite sA dovedeasa, prin fapte, aceste sentimente ce se ex-
primau numai prin cuvinte. Iar dupl aceste incerari de a
atrage atentia si de a cAstiga simpatia puterilor supranaturale,
dela care oamenii ce le aceau asteptau realizarea dorintelor lor,
urmau rugAciunile propriu zise, in care se arkau, amlnuntit
si precis, dorintele In chestie.
Mecanismul sufletesc, care a dus, in vieata omenirii primi-
tive, la forma religioasl de intelegere a lumii si de comportare

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 27

fall de ea, a fost astfel, la origine, destul de simplu. Un sen-

timent initial, teama, a pus in miscare imaginatia, al cArei joc
a fost apoi ellAuzit de un sentiment aditional, speranta. Dar
acest mecanism primordial s'a complicat, progresiv, in evolu-
-tia ulterioarl a omenirii, prin intervenirea, din ce in ce mai
activA, a celui de-al treilea factor ce am zis cA mai determini
gAndirea i fAptuirea omenea sea', si care am vAzut el este dis-
cem5mAntul critic. La inceput, oamenii primitivi credeau,
dupA toate probabilitätile, cA puterile oculte ce produceau
fenomenele naturii rezidau inteinsele chiar, fiind prin urmare
tot atAt de numeroase si de variate, asa cum par a crede,
astAzi incA, sAlbaticii fetisisti din Africa si din Australia. Ice-
tul cu incetul msA, observAnd mai cu luare aminte asemànà-
Tile fenomene, oamenii primitivi au ajuns sA le grupeze
In clase. Constatand apoi ordinea relativA ce domnea inlAun-
trul fiecAreia din acele clase, n'au mai putut presupune el ea
era produsul mai multor puteri supranaturale, care, diferite
fiind i lucrAnd independent unele de altele, ar fi putut sA im-
punA fenomenelor respective o desfAsurare haotia sau chiar
contradictorie. Ei au ajuns astfel sä considere fiecare clasI de
fenomene ca guvernatA de o putere supranaturalà unia, adicA
de o singurA divinitate. Asa, cel putin, cred unii sociologi cl
a trebuit sA se realizeze, prin intervenirea operatiilor
intelectuale ce alatuesc discernAmAntul critic, adiel a jude-
atii si a rationamentului, ()rick vor fi fost de rudimentare
la inceput, orientarea treptatA in spre politeism, ca in spre
o forml mai inaintatA a conceptiei religioase a lumii. Sub
aceastA forma s'au infAtisat mai ales religiile, ca institutii
sociale bine caracterizate si puternic organizate, la popoarele
civilizate dela inceputul timpurilor istorice, la care au jucat
un rol atAt de insemnat.
ContinuAndu-si, in sarsit, actiunea, discernAmintul critic a
stabilit asemAnAri si deosebiri i intre clasele de fenomene,
concenträndu-le in categorii din ce in ce mai putin numeroase,
dar din ce in ce mai vaste, ale naturii. lar intre acele categorii
a descoperit, succesiv, legAturi, care le aduceau si se influen-
teze unele pe altele, care le fäceau adicA solidare unele cu altele.
Pe aceastä cale au ajuns oamenii, incetul cu incetul, sä. considere

www.dacoromanica.ro
28 P. P. NEGULESCU

natura ca un tot unitar, ale arui parti nu puteau fi indepen-

dente unele de altele. Iar aceasta idee, a unitatii naturii, i-a
silit a10 inchipuiasca neaparat a lumea trebuia sa atarne,
In totalitatea ei, de o vointä divina unia. Asa a luat nastere,
ca o forma' suprema a conceptiei religioase a existentei, mo-
noteismul.
Am zis insa, in analiza schematia dela inceput, CA atunci
and, in complexurile psihice care alcatuesc manifestärile su-
fletesti ale oamenilor, predomina' pornirile afective si imagi-
natia, asupra discernamantului critic, avem mentalitätile
religioase sau artistice. Trebue sa delimitam acum, mai precis,
printr'o analiza mai amanuntita, aceste douà forme diferite
de manifestare a vietii sufletesti a omenirii, care sunt reli-
gia de o parte si arta de alta.
Deosebirea dintre ele trebue s'o aufam, fall nicio indoiala,
In faptul cl, la cea dintai, pornirile afective ce-i alcatuiesc
punctul de plecare stau intr'o legatura directa si foarte stransa
cu sentimentul conservarii proprii, pe and in cea de a doua
o asemenea legatura lipseste cu totul, sau, daa nu e une-
ori cu totul absentä', este mai mult indirectä' si foarte slabä. a
scurta desvoltare va lámuri mai bine aceastä deosebire.
Cum era firesc, omul primitiv a voit, cum vrea si omul de
astazi, sa-si conserve existenta, facandu-si-o, in acelasi timp,
mai usoara si mai placuta. El a voit adia, cum era inevitabil,
sa traiasa si sa fie fericit. Ca sa traiasca 'rasa, omul trebuia si
fie aparat de puterile distrugatoare ale naturii; iar ca sa fie
fericit, trebuia sa poata realiza scopurile, pe care le urmarea
In actiunile sale. In ambele aceste directii insa, omul primitiv
isi simtea, adanc si dureros, neputinta. El nu se putea apara,
singur, in contra puterilor distrugatoare ale naturii si nu-si
putea realiza, singur, scopurile, carora li se impotriveau feno-
menele, indiferente sau ostile, ce-1 inconjurau. Neputinta
naturala' a omului prirnitiv a creat atunci, printr'o suprema:
sfortare a imaginatiei sale, atotputernicia supranaturalä a divi-
nitatilor. Ceca ce nu putea, adica', el insusi, omul primitiv a
simtit nevoia sa-si inchipue a puteau niste fiinte, superioare
si lui si naturii, fiinte care erau zeii. Iar pentru ca zeii A
poata satisface dorintele lui, omul primitiv si i-a inchipuit ca

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE

fiind capabili si-1 inteleagi, si aib Ira de el, si-1 iubeasci

chiar i sà voiasci a-1 ajuta. Oamenii si-au reprezentat astfel
diferitele divinititi, cirora, dupi locuri, timpuri i impreju-
Tiri, li s'au inchinat, sub forma unor fiinte, supranaturale,
e drept, fiindci altfel n'ar fi putut comanda naturii, dar
asemenea, pentru tot restul, Cu ei mnii.Si le-au reprezentat,
cu alte cuvinte, ca niste personalititi inzestrate Cu inteligent 1,
sensibilitate i vointi.
Mentalitatea religioasi e dar produsi, in primul rind, de
pomiri afective ce stau inteo legituri directi, string, putemici
cu instinctul conservirii. Nimic nu arati mai bine aceasti leg I-
Tull deck faptul cA, astizi IncA, atunci cind instinctul conservirii
biciuit de imprejuriri exceptionale, cum sunt rizboaiele,
Tevolutiile, epidemiile sau diferitele cataclisme fizice, ca cutre-
murele de pimint, eruptiile vulcanice, cicloanele, trombele
marine, inundatiile, etc. practicile religioase destinate si
impace » divinititile, sau si le faci binevoitoare, iau proportii
mai mari ca orisicind. Pe vremurile bintuite de asemenea neno-
Tociri, bisericile, templele, moscheele, sau cum se mai numesc
edificiile diferitelor confesiuni, nu mai pot cuprinde pe cre-
.dinciosii ce vin si se roage, ofrandele rituale se inmultesc,
pelerinii se ingrimidesc in jurul locurilor sau lucrurilor « fi-
citoare de minuni », iar ascetismul, cu diferitele i numeroasele
lui forme, ajunge la maximum. S'a observat, de asemenea,
perioadele cele mai turburi din istoria societitilor omenesti
au fost cele ce au favorizat mai mult desvoltarea acelei forme
speciale a mentalititii religioase, cireia i s'a dat numele de
misticism.
In mentalitatea artistici insi, atit de inruditi cu cea reli-
gioasi, nu mai gisim aceeasi legituri a pomirilor afective, ce
stau la originea ei, cu instinctul conservirii. In adevir, stirile
de sentiment ce imping pe oameni si ja, in fata naturii, ati-
tudinile, sau si se dedea la manifesti'rile, care au primit nu-
mele de « estetice », nu tind, in mod direct, si dea satisfactie
exigentelor acestui instinct fundamental. Ba chiar, citeodati,
par a se indrepta in contra lui. Asa bunioari, etnografii au
relevat faptul cA gustul « gitelii >>, care e atit de rispandit la
toti oamenii, de pe toate treptele de civilizatie, ia cateodati

www.dacoromanica.ro
30 P. P. NEGULESCU

forme clauratoare. Unii din salbaticii de astäzi, de pildä, nu

numai ca se impodobesc cu lucrurile cele mai felurite çi mai
inutile, cum sunt pende pasärilor, dintii mamiferelor carnivore,
pietrele colorate din regiunile respective, dar Inca 1'0 gäurese
nasul, buzele, urechile, afar-nand de aceste organe delicate
verigi grele de metal sau trecand printeinsele betipare de
lemn, sau, in sfar0t, deformandu-le cu totul spre a incor-
pora inteinsele, la unele triburi cunoscute pentru acest obi-
c eiu, un fel de mici talere, de marimi 0 forme diferite. Aceste
podoabe absurde insä, ca i « tatuajul », atit de raspandit la
unii din primitivii de astazi, nu impun numai suferinte, ci
implica i riscuri destul de mari. Nu arareori, cei ce se stra-
duesc a se gati astfel, îi pricinuesc rani ce se pot infecta 0
deveni mortale. Herbert Spencer a relevat in deosebi un
caz, care dovedeste mai bine ca gusturile de acest fel ale Alba-
ticilor nu stau in nicio legatura cu instinctul conservärii. Unii
dinteinsii au obiceiul sa se imbrace, la ceremoniile triburilor
respective, cu un fel de mantale grele, acute din piei de ca-
Cand acele ceremonii sin, cum se intimpla adesea, mai
mult timp, cei ce poarta asemenea podoabe, atat de incomode
In regiunile tropicale sau ecuatoriale, nu se desbracl nicide-
cum, ()rick de mare ar fi caldura care, in acele regiuni, poate
deveni primejdioasa. In schimb, in anotimpul ploios, and e
mult mai racoare i le-ar fi de folos sali apere corpul, cu man-
talele de care e vorba, salbaticii nu le pun nicidecum, ca
nu se strice. De unde, filosoful englez trage concluzia ca
obiceiul, atat de raspandit, nu numai la salbatici, ci §i la cei-
lalti oameni, de a se gati, nu urmareste un scop utilitar, ci e
destinat nurnai sä le procure o placere farl valoare practicä', o
placere cum se zice desinteresata.
Placerilor desinteresate de acest fel, care pot fi produse, in
anumite conditii, de lucrurile cele mai diferite, li s'a dat nu-
mele de sentimente estetice. Iar cauzei lor generale i s'a dat
numele de « frumos ». Lucrurile adica, ce trezesc in noi ase-
menea sentimente, produc asemenea efecte printeun atribut
special al lor, care este « frumusetea ». Acest atribut, insa, nu*
sta in nicio legatura Cu valoarea generala a lucrurilor respec-
tive pentru vieata omeneasca sau, cu alte cuvinte, cu utilitatea

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE

lor. Dintre psihologii mai noi, cel ce a sustinut mai cu tarie

cà frumusetea n'are intru nimic a face cu utilitatea, a fost
Bleule r,- elvetianul. El s'a servit, in acest scop, de o comparatie
drastia. Maxirnul de utilitate, din punct de vedere biologic,
11 prezinta, dupa el, alimentatia, in vieata individului, si re-
producerea, in vieata speciei. Daa dar, in ceea ce numim
« frumusete esentialul 1-ar constitui « utilitatea », atunci lu-
crurile cele mai frumoase ar trebui sa fie, pentru orisice om,
obiectele ce servesc la alimentatie i organele ce servesc la
reproducere. Experienta ne arata, totusi, cA omenirea n'a
atribuit nicio valoare estetia lucrurilor de acest fel, pe
and, dimpotriva, o suma de lucruri, ce nu stau in nicio lega-
tura, nici cu alimentatia, nici cu reproducerea, pot procura
oamenilor acele placeri desinteresate ce poartä numele de
sentimente estetice.
Ce rol joaa insa, in raport cu manifestarile la care duc
starile afective de acest fel, ceilalti doi factori, de care am
mai vorbit, adia imaginatia i discernamOntul critic ? Sen-
timentele estetice au, in chip firesc, tendinta de a se exterio-
riza. Iar exteriorizarile lor se pot produce, fie imediat i in
mod spontan, fie cu oarecare intarziere si dupa mai multa
gandire. In primul caz avem arta populati, in al doilea arta
culta. Asupra acestui din urmä caz sa ne oprim un moment
fiindca ne poate lumina mai bine rolul factorilor ce ne preocupa.
A exprima, in general, sentimente, cu intentia de a le
comunica si altora, este o operatie ce nu e nici simplà, nici
usoara, care nu e numai de natura afectiva, ci si de natura
intelectualä, si care presupune indeplinirea mai multor con-
Una din acele conditii, cea mai insernnata de sigur,
and e vorba de arta culta, este ca cel ce intreprinde
exprime, cuvinte, in colori, in tonuri, in forme plas-
tice, un complex afectiv oarecare, trebue sa-1 considere
mai intai ca obiect si sA ja, fata de el, atitudinea indicati fatä
de once obiect, pe care, ca sa-1 descrie sau sa-1 reprodua cu
cAt mai mult succes, trebue sa-1 observe cat mai arnanuntit.
De unde, necesitatea ca artistul sa se dedubleze, opunandu-se
pe sine insusi, ca observator, propriilor sale sentimente, pe
care trebue sa le observe. De aci vine, pentru artisti, marea

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

dificultate de a-si exprima sentimentele atunci chiar and

le incearca. Si intru cat femeile suferi mai mult, in arta, de
acest neajuns, Bleule r, psihologul elvetian la care ne-am
referit adineaori, citeaza in aceastä privintä o comparatie a
unei scriitoare germane, Selma Hein e. Ea compara inter-
venirea observarii artistului cu capul Gorgonei pe care, dupa
mitologia greaca, Atena il purta pe scutul ei, si care impietrea
once fiinta vie, and privirea id cadea asupra-i. Läsand la o
parte exagerarea pe care o cuprinde aceasta comparatie,
putem sa retinem dinteinsa adevarul psihologic ca obser-
varea altereaza sentimentele observate, and se exercita asu-
prA-le in momentul chiar and se produc sau se desfasura,
atunci and sunt adica actuale. Si de aceea, artistii, cari isi
dau seama de acest neajuns, prefera sa lucreze cu amintiri,
ce le infatiseaza sari afective trecute, pe care observarea nu
le mai poate turbura.
Aceasta insemneaza insa ci ei lucreaza, de obiceiu, cu un
material cornpus, nu din realitati, ci din imagini. lar acele
imagini nu sunt totdeauna numai reproducen i ale unor star
afective trecute. 0 suma de alte imagini noua, de acelasi fel
cu cele vechi sau cel putin inrudite cu ele, vin sa li se adauge
spre a le intari, spre a le da mai mult relief, precum si spre
a le crea un cadru mai expresiv, in care sä se poati comunica
mai usor altora. Jocul imaginatiei incepe astfel din momentul
chiar in care incepe procesul creatiei artistice. Acest proces
e insa lung si, uneori cel putin, destul de complicat, recla-
mind intervenirea energicä si sustinutä a celui de-al treilea
factor al manifestarilor sufletesti, care este, cum am vazut,
discernamantul critic. 0 scurta privire asupra activitätii lui
devine astfel, si in acest caz, indispensabila.
La originea procesului creator, in arta, sta, cum am zis,
emotia estetica. Un aspect al naturii, o forma' a unei fiinte
omenesti, o situatie din vieata curenta a lumii, produc artis-
tului o impresie neobisnuita, care ja un colorit afectiv de
felul celui pe care 1-am numit estetic. El simte « frumu-
setea » lucrurilor ce 1-au impresionat si ar don i s'o exprime.
Gandindu-se la modul cum ar putea s'o faca, o idee ji vine
In minte, care ii infatiseaza in rezumat, condensata oarecum

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 33

inteo miniatura, opera de realizat. Acestei idei initiale, con-

centrate dar nedesvoltate, psihologii cari au studiat pro-
blema creatiei artistice, ca Lipp s bunaoara, i-au dat numele
de o intuitie a totalitatii ».
Pentru ca dintr'o asemenea intuitie primordialä sa poata
iesi intreaga complexitate, uneori foarte mare, a unei opere
de arta, e nevoie de o suma de operatii psihice, care nu mai
pot avea, fireste, caracterul de insufletire spontana al emotiei
estetice primitive, care iau dimpotriva infatisarea unei munci
reflectate, metodice sau chiar tehnice. Aceste operatii, care
pot sà fie foarte numeroase si a caror desfasurare poate sa
dureze vreme indelungata, se reduc la. douä categorii de
apetenie. Unele izvorasc din jocul neintrerupt al imaginatiei,
altele din intervenirea continua a discernamantului critic.
Intocmai ca in cazul copilului, pe care 1-am luat ca exemplu
la inceput, atunci cand am examinat, schematic, actiunea
celor trei factori ce stau la baza tuturor formelor de activitate
omeneasca, artistul isi inchipueste mai intai, dupa arta pe
care o cultiva, mai multe posibilitati de realizare a intuitiei
sale initiale; discernämantul critic le examineaza, apoi, pe
rand, inlatura cu totul pe cele ce nu-i par destul de potrivite,
si retine pe cele ce ar putea duce la scopul urrnärit, modifi-
candu-le, la nevoie, spre a le adapta mai bine cu acel scop,
pe masurà ce artistul inainteaza in munca sa creatoare.
In sfarsit, variatiile acestor douà categorii de operatii pot
explica, in linii generale, deosebirile dintre artisti, in fiecare
din principalele domenii ale artei. and jocul imaginatiei
predominá, in structura lor sufleteasca, iar discernamantul
critic se arata putin activ, artistii se disting mai mult prin
bogatia, noutatea sau, eventual, ciudatenia fondului, decat
prin desávarsirea formei. Inventivitatea lor, in materie de
imagini, depaseste posibilitatea lor de a le imbraca in forme
cu o valoare estetica superioara. and raportul dintre aceste
doua functiuni este invers, cand adica predomina discernä-
mantul critic, iar activitatea imaginatiei e astfel prea tinuta
In frau, urmarea este, de obiceiu, superioritatea formei asupra
fondului. Un just echilibru al acestor doua functiuni, care,
din nefericire, nu se poate determina totdeauna precis, duce
3 A. R. Studii fi Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
34 P. P. NEGULESCU

la opere perfecte, din ambele puncte de vedere, al fondului

al formei, duce adicA la asa numitele capodopere #, cum se
zice cu un neologism ce a intrat de citva timp in uz i la noi.

III
SA trecem, in sarsit, la a doua mare categorie de structuri
sufletesti si de activitAti corespunzAtoare, acelea ale oame-
nilor de stiintA si ale filosofilor. Am zis, in analiza schema-
ticA dela inceput, cl atunci cAnd in complexul celor trei
factori de dpetenie ai vietii psihice predominA cel din urmk
adicA discernAmAntul critic, iau nastere mentalitAtile stiin-
tifice sau filosofice. Punctul de plecare ing al activitAtilor
respective, al stiintei adici si al filosofiei, Il formeazA tot
pornirile afective. Si e curios de constatat cA ele stau, in
acest caz, in aceleasi raporturi cu instinctul conservArii i cu
interesele legate de el, ca i atunci cAnd duc la atitudinea
religioasI in fata lumii si a vietii, asa incAt ni se impune sl
cercetAm, dela inceput, cum se produce diferentierea men-
atAt de diferite, de care e vorba.
In acest scop, trebue sä vedem cum a putut sl ja nastere,
In evolutia sufleteasa a omenirii, acea atitudine specialk in
fata fenomenelor naturii, cAreia ii dAm astA.'zi numele de
mentalitate stiintificA sau, pe o treaptà mai inaltà, ca gene-
ralitate, numele de mentalitate filosoficA.
Am zis cl nevoia de a-si conserva existenta, in mijlocul
fenomenelor ostile ce le-o amenintau uneori, precum
nevoia de a-si face vieata mai usoarl si mai plIcutA, in mij-
locul fenomenelor familiare ce o inconjurau de obiceiu, a
silit pe oamenii primitivi inchipuiascA acele fenomene
ca atirnAnd, deopotrivk de uneleliinte supranaturale, a cAror
vointA putea sA fie influentatà de anumite actiuni ale lor,
de acelea anume ce alcatuiau cultul religios, cu ritualul lui
variat, compus din rugAciuni, daruri i jertfe. Dela o vreme
insk gratie discernImântului critic ce incepea sA se desvolte
In structura lor sufleteascA, oamenii au constatat, incetul cu
incetul, cá realizarea dorintelor pe care le aveau, fatA de
fenomenele naturii, nu sta, propriu vorbind, in legAturile, pe

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 35

care si le inchipuiau ei, cu indeplinirea datoriilor lor reli-

gioase. Adesea, cu ori ati credint i cu ori cata evlavie se
achitau de acele datorii, nu ajungeau totusi nicidecum la
rezultatele dorite ; iar alte dati, and, din diferite cauze, le
lgsau in pargsire, aveau succese practice, la care nu se asteptau
de loc. *i iaa, dupg toate probabilitatile, cum au trebuit sa
se produa, la inceput, experientele de acest fel.
Oamenii primitivi erau, in imensa majoritate a cazurilor,
vangtori sau pastori. Unul din neajunsurile de apetenie, de
care sufereau, ca atare, era a regiunile in care vanau sau isi
pgsteau vitele, incetau regulat, dela o vreme, de a le mai
satisface nevoile. Vgnatul devenea rar sau diparea cu totul,
iar pasunile nu le mai puteau hrgni turmele. Ruggciunile pe
care le adresau zeilor, darurile i jertfele pe care li le aduceau,
nu schimbau nimic in aceste situatii care le puneau in pri-
mejdie existenta. Nu le ramgnea atunci, oamenilor primitivi,
deck sa paraseasa regiunile, ce nu le mai puteau intretinea
vieata, si sa se aseze pe altele, mai bogate in vanat si cu o
vegetatie mai abundentg. Acolo msA acelasi fenomen se pro-
ducea, dupa un timp oarecare, din nou, asa inat o nouà
deplasare devenea inevitabill. *i in adevgr, populatiile pri-
mitive din timpurile preistorice au fost, cum ne-o arata
atatea si atâtea semne, asa cum sunt, de altfel, si cele de
astgzi, de pe aceeasi treaptg de culturg, nomade.
Observarile de acest fel au facut sa aparg, dela o vreme,
In mintea exemplarelor celor mai desvoltate sufleteste ale
acelei omeniri primitive, ideea cA schimbgrile ce se produ-
ceau periodic in regiunile in care trgiau, si pe care nu le puteau
inlatura nicidecum pe aile religioase pe care le incercau,
trebuiau sa fie independente de vointa zeilor, trebuiau sg aibg
alte cauze, cu totul diferite, si pe care ramineau sa le descopere.
Iar descoperirea lor n'a intarziat prea mult. adevar, nu
era nevoie de prea mari sfortgri de gandire pentru ca oamenii
primitivi sä ajungà a-si da seam à a, vanand mai mult timp
flea nicio erutare, in aceleasi regiuni, nu numai c decimau
animalele respective, dar inca le impiedecau. sa. se reprodua
ceea ce ducea, in _mad inevitabil, la disparitia lor. Acelasi
lucru se intampla, fireste, i cu pgsunile, pe care iarba devenea
3.

www.dacoromanica.ro
36 P. P. NEGULESCU

din ce in ce mai rark fie pentrua turmele ce pästeau pe ele

smulgeau uneori si radacinile, provocand astfel disparitia
plantelor respective, fie pentrua, impiedecandu-le sA ajunga
la maturitate, si sa faa seminte, le opreau, prin aceasta chiar,
reproducerea.
Mai tarziu, la populatiile primitive ce au intrat in faza
agricolä, observarile de acest fel s'au inmultit. Nu arareori,
de si se achitau cu toatä constiinta de datoriile lor religioase,
indeplinind cu sfintenie « riturile agrare », la semAnat, la säpat,
la cules, recoltele ieseau totusi slabe. Iar alte däti, and,
din diferite cauze, cu totul involuntare, nu adusesera divini-
tätilor protectoare rugAciunile, darurile i jertfele cuvenite,
recoltele erau, totusi, excelente. Oamenii si-au dat astfel
seamk incetul cu incetul, cA succesul recoltelor nu atarna de
vointa zeilor, ci de alte imprejurari, ce n'aveau nimic divin.
Asa erau, bunäoara, o mai ingrijità pregätire a terenurilor de
cultura', o alegere mai bunä a semintelor, udarea la timp a
plantelor, sub forma stropitului, atunci and ploile lipseau,
plivirea lor de buruienile ce le puteau innabusi, etc.
Pe asemenea ai s'a format, incetul cu incetul, in mintea
oamenilor primitivi, ideea cauzalitätii naturale. La inceputul
timpurilor istorice, existenta acestei idei era evidentä. Ea se
manifesta, in adevar, printr'o tehnia a productiunii, a
celei agricole, mai ales: care utiliza, tocmai, cauzele natu-
rale ale fenomenelor, ce interesau mai de aproape vieata
omeneasa. Atat märturiile istorice, cat si descoperirile arheo-
logice, nu mai lag, in aceastä privintk nicio indoialà.
Odatá apärutà, apoi, aceastä idee a cauzalitätii naturale
intins, treptat, influenta, depäsind domeniul familiar al ne-
voilor vietii practice, inläuntrul aruia luase nastere. Oamenii
au inceput, cu vremea, sA caute cauzele naturale ale feno-
menelor chiar si atunci and nu mai aveau niciun interes
practic s'o faa. Mintea lor luase, incetul cu incetul, aceasta
deprindere, care a devenit, in cele din urma, temelia intere-
sului teoretic pentru explicarea fenomenelor naturii, in general.
Iar in autarea cauzelor naturale ale fenomenelor, oamenii au
fost ajutati de ceea ce formase punctul de plecare al acestui
intr eg proces psihic, adia de discernamantul critic. In

www.dacoromanica.ro
 IST ORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 37

adevar, acest discernamint, stabilind necontenit deosebiri si

asemanäri intre lucruri, ducea in chip firesc la clasificari.
El desläntuia adia ceca ce s'a numit, ulterior, mecanismul
sistematizarii, prin care-mintea omeneasa isi organiza, treptat,
cunostintele ce dobandea cu privire la fenomenele naturii,
ordonându-le. Faptul insa a fenomeriele ajungeau astfel a fi
asezate in clase, dupa asemanarile si deosebirile dintre ele,
usura, considerabil, cautarea cauzelor ce le produceau. In
adevar, la inceput, experienta omeneasa era märginita si
lacunara. Oamenii nu putusera Inca aduna observari deat
numai asupra atorva, a celor mai frecvente, anume, in
experienta lor, a celor mai familiare adia, din fenomenele
naturii. *i daa putusera, pe aceastä cale, sa intrevada cauzele
atorva din fenomenele de acest fel, pentru celelalte insa,
pentru care nu mai aveau la dispozitie destule observari sau
nu aveau niciuna, nu le ramânea, la inceput, cleat calea com-
paratiilor si a analogiilor. Ei recurgeau adia la ipoteza a feno-
menele ce se asemanau trebuiau sa aiba cauze analoage.
Aceasta ipoteza le-a inlesnit considerabil autarea cauzelor,
dand o mai bung orientare cercetarilor lor, economisindu-le
timpul si crutindu-le puterile. lar aceasta inlesnire se inte-
meia, evident, pe clasificarea necontenitä si din ce in ce mai
precisä a fenomenelor, dupä asemanärile si deosebirile lor,
clasificare ce constituia, cum am zis, mecanismul sistemati-
zarii, deslantuit de activitatea discernämântului critic.
Nu e anevoie de inteles a, spre a da acestui proces psihic
o eficacitate deplina sau, cel putin, mai accentuata, trebuia
sa intervina, in desf4urarea lui, si cel de al doilea din factorii
de care am vorbit, adia jocul imaginatiei. Ipoteza a feno-
mene asemenea trebuiau sä aiba cauze asemenea nu era dea-
juns, numai ea singura, pentru orientarea propriu zisa a cer-
cetarilor. Pornind dela fenomenele ale caror cauze le cuno-
steau, oamenii trebuiau sa-si inchipuiasca, sub o forma oarecare,
cauzele fenomenelor pe care nu si le puteau ilia explica,
urmând indicatia generalä a cele din urma se asemanau cu
cele dintg. Numai aceastl inchipuire putea st dea in adevar
cercetarilor de intreprins o orientare determinatl, rämOnand,
fireste, ca experienta sa hotarasa, in ultima instantä, daa

www.dacoromanica.ro
38 P. P. NEGULESCU

ea era intemeiatà sau nu. Daa rezultatul era negativ, oamenii

îi inchipuiau cauzele autate sub alte forme si isi indreptau
cercetArile in alte directii. Dar o asemenea orientare era
totdeauna necesark fiinda altfel strkluintele cercetAtorilor
erau expuse A se impea'stie in directii divergente sau chiar
contradictorii, devenind haotice, si ne mai putind duce la
scopurile urmkite.
Cel de-al doilea factor al complexului psihic, ce am zis
a stA la temelia oriarei manifestki a vietii intelectuale ome-
nesti, adici jocul imaginatiei, a intervenit dar si in desvoltarea
mentalitkilor pe care le numim stiintifice sau filosofice. Nu
insa in acelasi mod, in care intervenise in formarea mentali-
tatilor religioase i artistice. Trebue prin urmare si precizam
deosebirea, care, din punctu. 1 de vedere ce ne preocupà, e
foate importantA. lar in acest scop, ckeva consideratii psiho-
logice suplimentare sunt indispensabile.
Am zis, and am schitat, in linii generale, directiile de cl-
petenie in care s'a indreptat desasurarea vietii sufletesti a
omenirii, cA in cele mai vechi din acele directii, in cele pe care
le-au reprezentat mentalitatea teligioag si cea artistia, ima-
ginatia a jucat un rol covksitor. Aceasta influentA a ei s'a exer-
citat, in deosebi, prin deslAntuirea acelui proces psihic spe-
cial, care a primit numele de « mecanism al proiectiunii
Cateva cuvinte ne pot arka, fArá nicio greutate, in ce consti
acest mecanism. Imaginile noastre, de indata ce sunt ceva mai
vii, mai colorate, mai pline de relief, tind sà" se obiectiveze,
ia adia infkisarea unor lucruri sau fenomene situate in afarà
de noi, in lumea inconjurkoare. Gratie acestei tendinte, mm-
tea omeneasa, in general, and nu intfilneste in drumul ei
nicio piedea, inclinA, in chip firesc, sA proiecteze in afarà re-
prezentkile ei subiective si sA umple cu ele lumea obiectivà.
Asa au luat nastere, de sigur, la populatiile primitive din tim-
purile preistorice, spiritele, demonii i zeii, ce populau, pentru
ele, intreaga naturk ca realitki obiective, cu toate cA nu fuse-
sera, la inceput, deck simple conceptii subiective, ce aparu-
sea' mai intai in mintea lor, din cauzele si sub formele
pe care le-am vAzut in desvoltkile de mai sus. *i tot asa iau
nastere, pentru artisti, personagiile si actiunile fictive, Cu care

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 39

isi umplu ei operele. S'a relevat de atkea ori ca artistii 4 \Id *

literalmente dinaintea lor, ca si cum ar avea halucinatii, per-
sonagiile pe care si le inchipuesc, le pot urrairi actiunile, le
pot auzi cuvintele, le pot impartäsi sentimentele, le pot im-
pktäsi chiar si sensatiile. S'a povestit bunaoarg despre scriito-
rul francez Flaubert ca, atunci and a descris simptomele
oträvirii cu arsenic a eroinei unuia din romanele sale, le-a si
simtit, atenuate, se intelege, dar totusi efective, in sine
insusi. Sensatiile, la care se gandea si care nu erau, ca atare,
deck imagini ale mintii sale, s'au obiectivat si au devenit
realitati sau aproape . ale organelor corpului säu material.
Trebue sl notam totusi o deosebire, intre modul cum func-
tioneaza mecanismul proiectiunii inlauntrul mentalitätii reli-
gioase si inläuntrul celei artistice. Spiritele, demonii sit' zeii,
pe cari ii creeaza, in primul caz, acest mecanism, iau loc, in
mod firesc, dincolo de marginile experientei sensibile, intru-
at nu se pot percepe direct, cu simturile. Datele acestei ex-
periente nu pot astfel märgini sau corecta, Cu destuli indrep-
tatire si eficacitate, mecanismul de care e vorba. Asa se
explick bunioara, formele nenaturale sau chiar monstruoase,
pe care le-au luat zeii pentru imaginatia, lipsita de orisice
control, a unora din vechile popoare orientale, ca Indienii,
Egiptenii, Asirienii. Inläuntrul mentalitatii artistice insa, me-
canismul proiectiunii e supus unor ingradiri destul de se-
rioase sau chiar severe. Personagiile si actiunile fictive, pe
care le creeaza, in acest domeniu, imaginatia artistilor, trebue
sa produca celor ce iau cunostinta de ele, celor ce citesc adici,
sau asculta, sau contempla operele respective, iluzia reali-
-tkii; altfel, nu pot provoca emotiunea estetica, la care tintesc
autorli lor si care constitue, in definitiv, scopul ultim al artei.
Artistii sunt astfel obligati sa tinä seama de datele experientei
sensibile si sa lucreze sub controlul lor. Fictiunea artistica e
adica silitä sä-si plece capul sub jugul unui criteriu, ce nu
mai are a face cu imaginatia, ce-i este impus de discernamAn-
tul critic, si care este acela al verosimilitkii.
SA trecem acum la mentalitatea stiintifica sau filosofica, si
sa incercä'm a vedea ce rol joaca inteinsa imaginatia. In for-
marea acestei mentalitki, mecanismul proiectiunii n'a mai

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

avut, la inceput, cleat un rol foarte redus. Am putea zice

chiar el n'a avut niciunul. In adevär, la originea acestei men-
talitätii au stat, cum ne-am incredintat in analizele de mai sus,
unele observäri involuntare asupra modului cum se desa-
surau, in realitate, unele fenomene ce interesau mai deaproape
vieata practid a omenirii. In ce constau insä acele observäri ?
In constatarea, purà i simpld, a unor anumite raporturi de
succesiune, constante si invariabile, ale fenomenelor in ches-
tie, cu alte fenomene, care le precedau totdeauna aparitia.
Se intelege dar usor ca, in observä'rile de acest fe!, imaginatia
nu mai putea juca niciun rol. Era vorba numai de inregistra-
rea, purà si simplä, a unor realitäti obiective.
Mai tärziu însà, lucrurile s'au schimbat. Cand oamenii au
inceput sà caute, cum am väzut, si cauzele fenomenelor ce nu
le mai erau familiare, cu privire la care nu mai aveau adunate
observäri suficiente, sau nu mai aveau nici una, ei au recurs,
am zis, la analogii. Ei au trebuit adicl sä-si inchipue cauzele
fenomenelor de acest fel prin analogie cu acelea ale fenome-
nelor cu care se asemänau dacA, fireste, le cunosteau pe
acestea, mai bine. Imaginatia intra dar din nou in joc. In ca-
zurile de acest fel ing, imaginatia intervenea färä sä. mai des-
lantuiasa mecanismul proiectiunii, asa cum facea inlauntrul
mentalitätii religioase sau al celei artistice. Cauzele pe care
si le inchipuiau, ca sà-si explice anumite fenomene, oamenii
nu le mai proiectau, numaidecat, in afarà. Ei .nu le conside-
rau, numaideat, ca reale, numai fiinda si le inchipuiau.
Mau vreme cat experienta nu le confirma, in chip indestulál-
tor, ele rä'mâneau simple conceptii subiectiVe, menite sä
orienteze numai cercetarile in directii determinate. Când insä
experienta le confirma pe deplin, ele deveneau realitäti obiec-
tive, dar deveneau asemenea realitäti fiindeä îi dovedeau
existenta ca atare, pe cale experimentará, nu in virtutea me-
canismului proiectiunii, ca in religie sau in artä.
Si totusi, acest mecanism a reapärut si a luat o importantä
din ce in ce mai mare inlauntrul mentalitätii stiintifice sau filo-
sofice, atunci and autarea cauzelor naturale ale fenomenelor
a päräsit terenul modest si märginit dela inceput, al vietii
practice, spre a se ridica pe planul superior al vietii teoretice,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 41

ale carei exigente si aspiratii, de mai tarziu, erau cu mult mai

intinse. Ca sa putem intelege insä aceasta schimbare neastep-
tata si atat de importanta, ce s'a produs dela un moment dat
inainte in desvoltarea mentalitatii de care vorbim, trebue sa
facem mai intai un ocol, aruncand o scurta privire asupra
modului cum a evoluat ea.

IV
In adevar, mentalitatea pe care am numit-o stiintifica sau
filosofica, spre a o deosebi de cea religioasa si de cea artisticä',
si a arei prima apariie am incercat a o reconstitui, in analizele
de mai sus, n'a produs la inceput, la popoarele primitive, o
stiinta propriu zisa, cu o valoare teoretica generala, ci numai
o tehnick cu o valoare practica restransa, relativa la conditiile
experientei lor märginite. Precum se stie, popoarele primitive
din timpurile preistorice au avut cum au si salbaticii de
astazi, de pe aceeasi treapta de cultura o tehnicä destul de
desvoltata. Nimeni n'ar putea insa afirma ca oamenii pre-
istorici au avut, cum n'ar putea afirma ca salbaticii de astazi
au, o stiinta propriu zisa. i iata ce trebue sa intelegem
prin aceasta deosebire. Constatand, in experiente ce se repetau
necontenit, ca anumite fenomene, ce ii interesau, nu se pro-
duceau cleat in anumite conditii, oamenii primitivi au cautat
mijloacele, mai mult sau mai putin ingenioase, de a realiza acele
conditii, spre a putea provoca aparitia fenomenelor de care
era vorba. Acele mijloace constituiau, in complexul lor, teh-
nica speciala a producerii fenomenelor in chestie. Asa buna-
oara, oamenii primitivi observasera a soarta recoltelor lor
atarna, ca dé o conditie absoluta, de udarea regulata a plan-
telor. i fiindca ploile naturale nu le asigurau totdeauna rea-
lizarea acestei conditii, au cautat mijloace, care sa le permita
s'o realizeze independent de cursul fenomenelor meteorologice.
Asa a luat nastere tehnica irigatiilor, ce pärea a fi fost destul
de desvoltata la vechile popoare asiatice, dela inceputul tim-
purilor istorice. Mesopotamia in deosebi, gratie celor doua flu-
vii, Tigrul si Eufratul, intre care se intindea, era,. in aceastä
privinta si pentru acele timpuri, un adevarat model.

www.dacoromanica.ro
42 P. P. NEGULESCU

Dar acea tehnici primitivi nu implica o stiinti corespun-

zitoare. Ea nu se intemeia pe principii teoretice, cu valoare
generali, ci pe constatiri practice, cu valoare particulari. E
caracteristic, din acest punct de vedere, faptul a Egiptenii, la
care arta de a misura pimintul, de a calcula suprafete, de a
deslega, in general, probleme cantitative ale vietii materiale,
luase, in antichitate, desvoltarea ce impresionase atit de mult
pe Hero do t, n'au avut totusi o stiinti matematici, in inte-
lesul adevirat al cuvintului. Pla t o n fusese izbit de acest
fapt si il relevase in treacit in dialogul siu despre « Legi ». El
se plingea anume ci oamenii, in general, nu ciutau atit inte-
lepciunea, ci mai mult indeminarea, ci adici n'u se striduiau
si inteleagi lucrurile, ci se mirgineau si se foloseasci de ele,
spre indestularea vietii practice. Aceasti indestulare insi i se
pirea ci era o dusmani a stiintelor, fiinda ducea la un fel
de aservire a gindirii, legind prea mult si prea steins pe oa-
meni de partea rnateriali a existentei. *i cita ca exemple pe
Egipteni si pe Fenicieni, cari au avut « mestesuguri si nego-
turi », cu care stranseseri bogitii mari, dar n'au avut o acti-
vitate teoretici si nu putuseri intemeia stiinte propriu zise.
Descoperirile papirologice din timpul nostru ne incredin-
teazi ci vechiul filosof grec avea dreptate. Referindu-se la el,
Abel Re y, in studiul sill « Coup d'oeil sur la mathématique
4yptienne », publicat in « Revue de synthèse historique » din
1926, zice ci textele gisite nu cuprindeau altceva deck « so-
lutii concrete ale unor probleme izolate, utile fiecare dinteun
punct de vedere particular, dar fill legituri intre ele *. Lip-
seau insi cu totul demonstratiile abstracte ale acelor solutii
concrete, demonstratii ce ar fi trebuit si se intemeieze pe
principii generale, valabile pentru toate cazurile de acelasi fel.
Acele solutii concrete nu se intemeiau deck pe probele de
fapt, care le aritau exactitatea, in cazurile particulare pentru
care se gisiseri. Egiptenii vechi au avut astfel numai o tehnici
a calculului, compusi din « retete » empirice, nu o stiinti a
mirimilor, compusi din principii rationale. *i nu puteau si
aibi o asemenea stiinti, fiinda nu ajunseseri inch' si separe
numirul de lucrurile numirate, nu-si ficuseri inci dinteinsul,
cum zice Léon Brunschvic g, in cartea sa «Les &apes

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 43

la philosophie mathématique », un obiect special de re-

prezentare » i nu-1 luasera ca baza a unui sistem de demon-
stratii regulate ». O tiinta a marimilor n'a putut lua nastere
cleat la Greci, la care numarul a putut, in sfirsit &A se des-
parta de lucrurile numarate, i sa ja, cu Pythagor a, o exis-
tenta independenta.
La Greci insa, stiinta in general, and a putut sä se ridice,
ca considerare teoretica a lucrurilor, deasupra tehnicei exclu-
siv practice, s'a constituit mai intAi, daca se poate zice,
sub forma filosofiei. E cert, in once caz, el Grecii vechi au
avut o filosofie inainte de a avea o stiinta propriu zisa. Ne-
voile teoretice ale mintii lor, care Ii impingeau sa caute ex-
plicarea fenomenelor naturii, independent de utilizarea lor prac-
tick si-au gasit mai intai satisfactia in filosofie. P yt ha g o r a
el insusi, pe care 1-am citat adineauri, a fost mai mult un filo-
sof, stapinit de conceptia mistica a numarului si de rolul lui
In Univers, deck un matematician, in intelesul stiintific al
cuvantului, un matematician care si fi studiat numarul
pentru el insusi, cautand sa-i determine, numai, proprieta-
tile aritmetice. Este, in once caz, un fapt istoric, ce nu se poate
pune la indoialk cA filosofía a aparut la Greci inaintea stiinte-
lor propriu zise, care s'au confundat la inceput cu ea si n'au
ajuns deck treptat, mai tarziu, la o independenta relativi. .
Acest fapt ne area cA interesul pur teoretic al rnintii orne-
nesti era la inceput prea slab, pentru ca sa se poati exercita,
pe o scara mai intinsa, cu privire la fenomenele singuratice sau
izolate. El s'a exercitat mai indi cu privire la totalitatea feno-
menelor, adica cu privire la Univers in general, si a fost pus
In miscare de indoielile pe care unii din oamenii c,ei mai ina-
intati sufleteste incepusera sa le aibk ca urmare a .desvoltärii,
la ei, a discernamântului critic, Cu privire la explicarile re-
ligioase. lar aceste indoieli au fost provocate mai intii de ceea
ce interesa mai de aproape pe acei prirni sceptici, aclica de
ordinea vietii omenesti, care nu li se parea ea era ceea ce zeii
ar fi trebuit s'o faca sa fie. Ea era, bunaoara, puna de nedrep-
tap. In lumea in care traiau acei Greci, cu o minte mai isco-
ditoare deck a celorlalti, binele nu era totdeauna rasplatit, iar
rául nu era totdeauna pedepsit. Ba chiar, prin viclenie, inse-

www.dacoromanica.ro
44 P. P. NEGULESCU

laciune i crima, ticálosii'puteau ajunge sa se bucure de toate,

pe cAnd cei buni, cinstiti si drepti, träiau in lipsuri i in ne-
cazuri. Indiferenta zeilor fatä de valoarea etica a oamenilor, pre-
cum si fatä de soarta lor in general, care era atAt de putin mul-
tumitoare, a provocat mai intAi descurajarea, apoi revolta,
In sarsit indoiala spiritelor mai reflexive, cum incepeau
fie, tocmai, acelea ale Grecilor din veacul al VIII-lea si al
VII-lea dinainte de Cristos. Acest scepticism etic se poate
urmari destul de bine in literatura poeticA de pe acele vre-
mu ri.
Ahe indoieli s'au ridicat apoi, pe alte chi si din alte cauze.
In conceptia religioasä a naturii, zeii trebuiau sà explice pro-
ducerea fenomenelor ei. Dar, incetul cu incetul, oamenii au
simtit nevoia sä-si explice i existenta zeilor. DacA fenomenele
luau nastere prin puterea lor divink cum luase nastere acea
putere ingsi ? Iar aceastà intrebare fireascl ridica problema
originei zeilor. De aci, incerarile « teogonice », pe care le
intAlnim in literatura greaca primitivä, si care au inceput de
sigur ca legende cu mult inainte de Hesio d. In acele incer-
ari, cei ce intreprindeau sá explice nasterea zeilor puneau
la originea lor Haosul, adic5, dupà etimologia cea mai proba-
bill a acestui cuvânt grec, spatiul gol. La inceput, cAnd nu
exista Inca nimic, nici lumea, nici zeii cari au creat-o,
n'ar fi putut sA existe, pentru mintea cugeatorului grec de
pe acea vreme, decat spatiul gol, in care urmau sà ja loc, pe
rAnd, toate cele ce aveau sà ja fiintà. Orick de mArginità era
insA la inceput cunoasterea naturii fizice, ea cuprindea totusi
indicatii destul de limpezi cu privire la ceca ce numim asfäzi
indestructibilitatea materiei. Oamenii primitivi au trebuit
observe, de timpuriu, cá moatea si descompunerea corpurilor
organice, ca i distrugerea, sfäramarea sau arderea corpurilor
anorganice, nu implicau nicidecum disparitia materiei ce le
alatuia ; numai forma lor pierea ; substanta. lor timânea in
fiinta si putea sä ia forme nou5. De unde, credinta fireasa,
chiar si pentru acele vremuri stravechi, cà nici un corp nu se
putea preface in nimic, ca, prin urmare, nici nu putea
iesi din nimic. Cum ar fi putut insà, atunci, sA iasä" materia
ce alatuia lumea, cu toate cele ce se cuprindeau inteinsa, din

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 45

spatiul gol primitiv, adica, la urma urmei, din nimic ? De

aceea, cugetarea greacà dela inceput si-a corectat, fara prea
multa intarziere, conceptia primitiva despre Haos. El nu pu-
tea fi numai un spatiu gol, lipsit de once continut. -Spatiul
primordial nu putea fi deck plin, cu o materie, insa, fara
nicio forma exterioara si fara nicio ordine interioara. Caci
materia cosmica nu putea fi decat vesnica; numai formele,
nu si substanta ei, se puteau schimba. Caracteristic era in once
caz, ea cea dintai problema pe care si-a pus-o cugetarea filo-
sofica, la Grecii vechi, a fost acea a materiei (4 dintr'un ince-
put » din care a iesit lumea. Thal e s, Anaximandr u,
An axi m en e, Hera cli t, au incercat pe fand sa-si explice
lumea ca provenind din apa, din aer, din foc sau dintr'o
substantä nedeterminata, ce nu semana cu niciuna din for-
mele ei de mai tarziu.
Filosofia s'a constituit dar, la inceput, cu menirea sa explice
lumea in general. Ea urma, e drept, alte cai cleat religia,
interzicandu-si sa recurgA, in explicarile ei, la cauze suprana-
turale. Ea isi propunea, la inceput cel putin, säl se foloseasca
numai de cauzele naturale, cu care experienta omeneasca,
sedusa de utilitatea lor practica', se deprinsese din ce in ce
mai mult, si a caror actiune voia s'o intindal pretutindeni.
Dar scopul filosofiei ramanea, ca si acela al religiei, sa explice
Universul intreg, ca un tot unitar.
Gratie acestui fapt, al doilea factor al complexului psihic,
ce am zis ca stà la temelia tuturor formelor de activitate
omeneasca, a reintrat in drepturile lui. Imaginatia, care am
vazut CA jucase un rol cu totul redus in formarea menta-
litatii stiintifice, si-a reluat activitatea, atunci cand filosofia
s'a constituit, cu aspiratiile ei atat de vaste. Si, ()data cu ima-
ginatia, a reintrat in activitate si mecanismul proiectiunii.
In adevar, atunci cand cauta sa explice, pe di naturale,
imensul tot cosmic, filosofia nu mai avea la dispozitie, ca
experienta din vieata practica, constatari de fapt, ca cele ce-si
dovedisera utilitatea in explicarea fenomenelor izolate si in
incercarile de a le utiliza, din punct de vedere tehnic. Filosofia
era astfel Oita sa recurga la analogii, cum am vazut a fäcea
si experienta practica, pe o scara mai reclusa, mult mai reclusa,

www.dacoromanica.ro
46 P. P. NEGULESCU

In fata fenomenelor ale aror cauze nu le putuse Ind desco-

peri in mod direct. In filosofie însà utilizarea analogiilor a
luat proportii mult mai mari, incomparabil mai mari, ceea ce
a fAcut ca imaginaria sà joace, inteinsa, un rol, nu numai
insemnat, dar de-a-dreptul covArsitor. In adeVär, atunci and
era vorba sl se conchidä dela cele chteva fenomene particulare,
ce se cunosteau mai bine din experientä si care erau atAt de
putin numeroase, la totalitatea fenomenelor Universului, ima-
ginaria, nu numai cA trebuia sä intervink dar devenea indis-
pensabila. Nu e dar de mirare cA, odatà cu ea, a reintrat in
actiune, cum ziceam, i mecanismul proiectiunii. Un exemplu,
pe care nu-1 putem lua, fireste, cleat din filosofia greacä dela
inceput, ne poate lämuri imediat in aceasa privintä.
Ca si ceilalti filosofi ai scoalei din Milet, Anaximandru a
incercat sä-si explice, cum putuse lua nastere, pe cäi naturale,
fära interventii supranaturale ale vreunor divinitái, lumea in
care träia. El pornea, ca toti tovaräsii säi de speculatii cosmo-
logice din aceeasi scoalà, dela ideea cà la inceputul inceputu-
rilor a trebuit sä existe o substantl materialä unia, pe care
insä, in deosebire de ceilalti, o considera ca trebuind sä fi
fost nedeterminata, de vreme ce putuse lua atatea forme
diferite, si cäreia Ii dedea numele de (17cetpov. Ca sI izbu-
teased' insä a-si reprezenta procesul devenirii cosmice, trebuia,
evident, sä tina seamä de modul cum i se inatisa, de fapt,
lumea a arei origine o cäuta. In centrul ei, experienta,
redusä Ina' pe atunci la datele elementare ale simturilor,
Ii aräta a se gäsea pknântul, de vreme ce corpurile asa numite
ceresti, soarele, luna, stelele, se invârteau in jurul lui.
Tot experienta Ii arka cl pämantul era intunecat, rece, umed,
pe când, dupà exemplul soarelui, corpurile ceresti erau lumi-
noase, calde, uscate. Toate aceste forme ale existentei cos-
mice, insä, trebuiserä s'ä se gäseasa, la inceput, confundate
In sinul substantei unice, nedeterminate. Iar separarea lor a
trebuit sà ia forma initialà a unei despArtiri a cAldurii de
rAcealä. S'a format atunci o sferA de flacari, fierbinti si uscate,
care a inchis in Päuntrul ei o mash' de materie umedä si rece.
Exercitindu-si asupra acestei mase interioare, care nu putea
fi cleat o imensä pinz5 de apà, cIldura inerena ei, sfera de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 47

flacári a fäcut sä se evaporeze o buná parte dinteinsa. Ridi-

cându-se cu putere in sus, aburii ce au luat nastere astfel
care au alatuit aerul, au dislocat sfera exterioará de foc, sau,
mai exact, au sasiat-o, impärtind-o in hiele, care s'au depártat
mai mult sau mai putin, atat de masa interioará, pe care o
inväluia sfera primitivä, cit si unele de altele. Liniile mari
ale lumii au inceput, atunci a se lämuri. In lAuntru, evapo-
rarea unei mari párti din apa dela inceput a dat nastere usca-
tului sau pámántului, care, fiind mai greu decit tot restul,
a ocupat centrul lumii ce se constituia. Pe suprafata lui
a rámas, in fiintl, o bunk' parte din apa dela inceput, formind
lacurile i fluviile. In jurul lui, s'a intins pAnza de
aburi sau de aer, pe atunci era tot una, care a inde-
pártat la inceput sfera de flacári de continutul ei interior,
divizand-o in acelasi timp in inele. Cel mai depártat din acele
inele era acela al soarelui. El era compus, fireste din ceea ce
constituia principiul caldurii si al luminii, adicI din foc. Dar
era inváluit inteo teaeä groasä de aburi, care il fäcea invizibil
In cea mai mare parte a lui, afari de un singur punct, pe
unde focul « rásufla », scotánd flacári, punct care, fiind sin-
gurul ce se putea vedea, alatuia soarele experientei vulgare,
soarele obicinuit al simturilor omenesti. Inelul solar rotindu-se
in jurul párnintului, punctul pe unde rásufla focul lui interior
se deplasa pe cer, luAnd astfel inatisarea micàrii zilnice a
soarelui, dela rásärit la apus. Al doilea din inelele, in care s'a
impártit la inceput sfera primitivä de flacAri, era acela al lunii.
Structura lui era aceeasi ca a celui dintái, de care nu se
deosebea cleat prin dimensiunile lui, mai reduse, i prin
distanta lui, mai micA, de pämânt. Infätisarea lunii, ca un
glob, nu ca un cerc, i miscarea ei pe cer, dela rágrit la apus,
se explicau in acelasi mod ca acelea ale soarelui. Iar fazele
lunii se explicau prin faptul cä deschizItura inelului respectiv,
pe unde « räsufla » focul lui interior, se micsora si se márea,
periodic, prin ingrämädirea i indepärtarea regulatá a vapo-
rilor ce alatuiau teaca lui opacl. In acelasi mod, prin « astu-
parea » momentaná a deschizäturilor de räsuflare a focului,
din inelele ce le alcItuiau, se explicau si eclipsele, de soare
si de luná. In sfársit, al treilea inel era acela al stelelor. De

www.dacoromanica.ro
48 P. P. NEGULESCU

aceeasi naturà Cu celelalte douA, el era cel mai mic si mai

apropiat de pàmânt. El trebuia sl aibg, evident, mai multe
deschizkuri de rAsuflare a focului ski interior, foarte multe
chiar, de vreme ce stelele erau atAt de numeroase. lar mis-
carea lor pe cer, dela fAsArit la apus, se intelegea in acelasi
fel, ca aceea a soarelui si a lunii.
Cum sä ne expliam aceastA cosmologie primitivA, din
veacul al VI-lea dinainte de Cristos, care este, pentru noi cei
de astAzi, atAt de departe de adevAr ? Nu ne-o putem explica,
evident, decat prin factorii intelectuali ce i-au dat nastere,
lucrand asupra datelor pe care experienta, atht de putin
inaintatà, de pe acele vremuri, li le punea la dispozitie. Ea
era, in primul rAnd, un produs al imaginatiei si al mecanis-
mului proiectiunii, a cAror functionare putem incerca s'o
reconstituim, referindu-ne, se intelege, la indicatiile expe-
rientei timpului. Pornind dela cele chteva date ale simturilor,
care ii arkau a soarele fAspAndea cAldurA si luminA, el luna,
care era mai micA deck soarele, nu rAspkidea cIldurA si era
mai putin luminoasA, CA, la rAndul lor, stelele erau foarte mici,
foarte putin luminoase si n'aveau nicio aldurA, precum si,
In sfArsit, CA toate aceste corpuri ceresti se invkteau in jurul
pknAntului in acelasi sens, imaginatia lui Anaximandru
s'a pus in miscare, injgheband o explicare #naturalA » a acestor
fenomene, asa cum cerea principiul fundamental al scoalei
din Milet. *i iatä care au trebuit sA fie, dupA toate probabili-
tAtile, fazele succesive ale acestei constructii. C'äldura si
lumina nu erau produse, pe parnânt, deck numai de foc;
cAldura si lumina soarelui nu puteau sA aibA alt izvor; soarele
trebuia prin urmare s'A fie compus din foc. i acelasi element
trebuia sl compunk de asemenea, luna si stelele, a ckor
luminA nu s'ar fi putut explica altfel. Iar dacg luna si stelele
nu rA'spandeau si cAldurk ca soarele, explicarea nu putea s'A
fie decat cA focul ce le alckuia era mai slab, asa incht nu putea
da deck luminA. Intrebarea ce se ridica, apoi, era, de unde
venea focul ce compunea aceste corpuri ceresti ? Pe pknânt
focul era produs de arderea unui combustibil, ca lemnul
sau ca untdelemnul, si nu putea avea o duratA mai lungA
deck aceea a arderii materiilor de acest fel. Ce combustibil

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 49

putea sä" produca ins5 focul din cer, si cum putea sà intretina,
vesnic, arderea lui, care nu se sarsea niciodatà ? Expe-
rienta de pe pgmânt nu putea s'a.' fie dar valabin in cer; ipoteza
arderii unui combustibil trebuia deci innturatà, pentru focul
ce alattlia corpurile ceresti. Trebuia sä," existe inteinsele prin-
cipiul insusi al focului, ceea ce producea adici pururea efec-
tele lui cunoscute, care erau cäldura si lumina. Intrebarea in*
ce se ridica mai departe, era, de unde venea acel principiu ?
Aceasta intrebare ncea necesarl o ipotezA mai generalk pri-
vitoare la originea lumii, in general, adicA in totalitatea ei.
Asa a luat nastere acea presupunere, a « sepal-5.6i initiale,
din masa nediferentiaa a substantei primitive nedeterminate, a
unui «lucru», cum zicea Anaximandr u, « capabil sà produa
caldul si recele ». Iar desnsurarea ulterioarà a procesului cos-
mogonic trebuia sà duel la constituirea cercurilor de foc,
färä de care nu se puteau explica miscArile regulate ale cor-
purilor ceresti. Soarele apgrea in fiecare zi la rAsärit i dis-
pArea la .apus, pentru ca, a doua zi, sà aparà i sà dispara
din nou, in aceleasi puncte. El pArea astfel a se invirti in jurul
pImântului. O asemenea invartire insl era o miscare circulad,
iar miscarea circulad, in general, era miscarea cercurilor
cunoscute din experiend, ca buidoad aceea a rotilor la carele
de lupd sau de transport. Un punct de pe marginea unei ase-
menea roti se invirtea in jurul osiei nemiscate, intocmai ca
soarele in jurul pamântului. De aci, ideea cA soarele pe care
vedeau oamenii era un punct, facind parte dintr'un cerc
de foc, a cArui aldurà si luminA nu se puteau percepe, ca
atari, decat in acel punct, restul fiind invaluit inteun aco-
peris opac de aburi.
Asa a trebuit sA ja nastere seria de imagini, ce alcatuiau ipo-
teza cosmogonica a lui Anaximandr u. Acele imagini existau,
evident, in mintea lui, care le produsese; ele erau sdri sufle-
testi subiective. Mecanismul proiectiunii msA, intervenind, ca
de obiceiu, le-a aruncat departe, foarte departe de el, in timp
In spatiu, fäcând din ele realidti materiale obiective. Ana x i-
mandru credea cu drie, multi din contemporanii lui
credeau, impreuni Cu el, cA ceca ce isi inchipuiau ei fusese,
4 A. R. Studii fi Cercetdri. 1,111.

www.dacoromanica.ro
50 P. P. NEGULESCU

In adevk, procesul cosmic prin care luase nastere lumea

cunoscuta.
La temelia ipotezei cosmogonice a lui Anaximandru sta
'rasa o anumita conceptie, cu privire la situatia si la raporturile de
miscare ale corpurilor ceresti, sta adica, cu termenul de care
ne servim astazi spre a deserrma o asemenea conceptie, o
anumita astronomie. Cat de departe era acea astronomie pri-
mitiva de cea de astazi, nu mai e nevoie s'o aratam. E deajuns,
abstractie facand de celelalte imperfectiuni, ca bunaoara
credinta ca stelae ar fi mai apropiate de pamint deck soarele
si luna,sa relevam faptul ca astronomia lui Anaximandru
era geocentrica, pe cand cea de astazi a parasit, definitiv,
acest punct de vedere stravechiu.
Nu mai incape acum indoiala ea, dela acea prima forma
pe care a luat-o astronomia, in launtrul scoalei din Milet, ca
stiinta « filosofica *, pana la forma sub care ni *se infatiseaza
ea astazi, ca stiinta « pozitiva », distanta este enormä. *i. este
evident ca generatiile de astronomi, ce s'au succedat in acest
lung interval de timp, nu s'au putut indrepta dire rezultatele
cu care ne mandrim astazi, deck prin reducerea treptata a
rolului imaginatiei si prin mkginirea treptata a mecanismului
proiectiunii, in explicarea fenomenelor ceresti. Dela Renastere
incoace, mai ales, astronomii si-au imp.us cu strictete obli-
gatia sa se intemeieze exclusiv, in explicarea acestor feno-
mene, pe observarea lor directa, cu toate mijloacele tehnice,
pe care celelalte stiinte ale naturii, fizica mai ales, cu cer-
cetkile ei optice, li le punea la dispozitie. Iar in exami-
narea, clasarea si pielucrarea materialului, din ce in ce mai
bogat si mai complex, al observärilor ce se faceau, efectiv,
asupra fenomenelor ceresti, discernamantul critic, impreuna
cu mecanismul sistematizkii, au jucat un rol din ce in ce
mai mare si din ce in ce mai hotaritor.
Aceasta evolutie a cugetarii omenesti a avut ca rezultat de
capetenie iesirea treptata a stiintelor propriu zise din com-
plexul haotic al filosofiei primitive, ckeia, marginindu-i astfel
activitatea, i-a precizat mai bine obiectul si i-a influentat, in
mod corespunzkor, metodele. Asupra acestei evolutii trebue
si ne oprim de asemenea un moment.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 5

V
Când a izbutit sa se ridice, ca considerare teoretica a feno-
menelor naturii, deasupra tehnicei care nu auta deck sa se
foloseasca de ele pentru indestularea nevoilor practice ale
vietii, stiinta, sau, ceca ce avea sä poarte ulterior acest
nume, a imbracat mai intai haina, prea larga pentru corpul
ei inch' firav, a filosofiei. Intelesul primitiv pe care, dupl eti-
mologie, parea a-1 fi avut cuvantul « filosofie )>, nu trebue sa
ne impinga, in aceasta privinta, pe cal gresite. Acest cuvânt
insemna, in adevär, iubirea intelepciunii i cautarea ei. Dar
prin intelepciune Grecii vechi nu intelegeau numai indrep-
tarea pe cai rationale a conduitei oarnenilor in vieata practica,
ci i cunoasterea cu mijloace rationale a lumii. Aceste douà
aspecte ale intelepciunii nici nu se puteau separa, intru cat
numai intelegerea adevaratä a lucrurilor lumii putea permite
oamenilor sä ia, fata de ele, atitudinile cele mai potrivite,
adica cele mai utile si, in acelasi timp, mai drepte si mai
frumoase. N'a zis oare S o crate a rail, in purtarea omeneasca,
nu provenea deck din ignoranta, iar binele nu putea izvori
deck din stiinta ? De aceea s'a si silit el sa intemeieze o
cunoastere rationala a binelui si a raului, adia o stiinta mo-
red, cu ajutorul careia sà poata ajunge oarnenii la virtute,
ca expresie ultima a intelepciunii. Iar o asernenea stiinta i se
parea ca nu se putea constitui fail o intelegere
de natura rationala, a lumii in general, a ordinei ce trebuia
sa domneasca inteinsa, potrivit cu originea i cu scopul ei.
La o asemenea intelegere se straduisera de altfel sà ajunga,
inaintea lui, primii filosofi greci, iubitorii si cautatorii de
intelepciune ai scoalei din Milet. Ei voisera, anume, sà tie
din ce substanta primordialä, si prin ce transformari succesive
ale ei, luase nastere lumea in care traiau si fata de care se
sileau sä ia atitudinile cele alai rationale. Notiunea filosofie
s'a fixat apoi, cu acest inteles, la Platon si la Aristotel, prin
definitii corespunzatoare. Dupa ei, filosofia era acea indelet-
nicire a mintii omenesti care tindea la cunoasterea existentei
In general 1). Ei intrebuintau chiar, cateodata pluralul cpao-
1) Cf. Plato n, 'Republica, 480 b. si A ristn t e I, Metafizica, VI a, roa6 a., etc.

4*

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

aocptca,prin care intelegeau incercarile de a cunoaste anumite

parti, alai marginite, ale existentei, sau, cum am zice astazi,
categorii limitate de fenomene ale naturii, ceea ce corespundea,
In mintea lor, stiintelor propriu zise, din timpul nostru 1).
Am vazut mai sus motivele pentru care curiozitatea teore-
tica a mintii omenesti a luat la inceput forma filosofiei, cu
toate ca, urmarind explicarea Universului intreg, ca un tot
unitar, era, sub aceasta forma, mai anevoie de satisacut decit
sub oricare alta, pe cal rationale, se intelege. Din cauza difi-
cultatilor de care se loveau insl la fiecare pas, si pentru inla-
turarea lor, unii din filosofii dela inceput s'au apucat sa cer-
ceteze cu mai multa staruinta unele categorii limitate de fe-
nomene, spre a se lamuri mai bine asupra lor, in vederea ex-
plicarii totale a lumii. Asa au luat nastere primele rudimente
ale stiintelor propriu zise, ce ramâneau inch' inglobate, prin
scopul pe care il urmareau si care le depasea, in domeniul filoso-
fiei. Py t hag o r a, bungoara, primul intemeietor al unei stiinte
a numerelor, era un filosof, nu un matematician propriu zis.
El era preocupat mai mult 'de conceptia mistica a numerelor
si de rolul pe care il jucau ele in formarea Universului, deck
de proprietatile lor aritmetice, singurele care mai preocupi
pe matematicianii propriu zisi de astazi. E astfel un fapt isto-
ric, ce nu se poate pune la indoiala, el stiintele au fost la
inceput, la Grecii vechi, simple parti constitutive ale
filosofiei, confundindu-se, ca atare, cu ea, si n'au ajuns deck
mai tärziu la o independenta relativa. Iar ceca ce a dus la o
asemenea separare treptatg a lor a fost intinderea necontenita
a cercetärilor si ingramadirea necontenitg a observgrilor, care
irnpuneau neapgrat o specializare aproximativa.
Cänd a inceput, insa, acest proces de separare nu s'a mai
oprit. Dimpotriva, data' fiind utilitatea lui, nu numai practica,
ci si teoreticg, a facut progrese din ce in ce mai mari. Filosofia
s'a vazut astfel reclusa, din ce in ce mai mult, la rolul ei ade-
varat, care nu era de a explica fenomenele izolate, ci de a for-
mula numai ipoteze cu privire la totalitatea lor, de a cauta
adicg o intelegere a Universului intreg, din diferitele puncte
') Cf. Plato n, Theaetet, 143 d. 0, mai precis, A riatote 1, Metafizka,
I, 6, 987a.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 53

de vedere din care putea fi privit, in unitatea lui. Potrivit cu

aceastä sarcing, ce se impunea, cu din ce in ce mai multg
stgruintg, celor ce se ocupau de filosofie, imaginaria i mecanis-
mul proiectiunii au trebuit sg-si reja, in activitatea lor inte-
lectualg, rolul lor primitiv, ce fusese considerabil redus in do-
m eniile mArginite ale stiintelor ngscande. Cgci era evident cg,
dacá cu privire la fenomenele particulare observgrile pozitive
se acumulau necontenit si deveneau din ce in ce mai hotgri-
toare, nu era nicidecum tot asa atunci and era vorba de to-
talitatea lor, adicg de Univers in general. Ce observäri se pu-
teau aduna, bungoarg, cu privire la originea acestui tot cos-
mic, sau cu privire la scopul lui ? Nasterea Universului se
pierdea in trecut, in noaptea timpurilor, in care nu mai pu-
teau pgtrunde privirile iscoditoare ale celor ce voiau sg adune,
asuprg-i, observäri pozitive. Tot asa, scopul Universului, ce
nu avea &A se poatä realiza decgt inteun viitor foarte indepgr-
tat, nu putea fi un obiect de observare directg. Ca si trecutul,
care nu mai exista, viitorul, care nu exista tuck nu putea fi
decgt inchipuit. Cu privire la aceste pgrti ale timpului asa dar
imaginatia rgrná'nea singurg in stare sg satisfacg, mgcar apro-
ximativ, nevoia de a sti si dorinta de a intelege a oamenilor.
Iar odatg cu reintrarea in sceng a imaginatiei, mecanismul
proiectiunii se putea desfgsura, din nou, neimpiedecat.
Experienta a dovedit totusi, in multe, in foarte multe
cazuri cg, cu toatà utilitatea lor incontestabilä, imaginatia
mecanismul proiectiunii nu puteau sg rAmâng, in filosofie,
libere sg ducg orisiunde, nu puteau sg rgrnâng adicg neingrg-
dite si fall control. Iar cu ingrAdirea si cu controlul lor s'a
insgrcinat in chip firesc, discernAmântul critic, cu criteriile
lui logice. Asa s'a fgcut cg, incg dela inceput, ipotezele cos-
mologice care apgruserg, la aurora filosofiei grece, cu fizio-
» din Milet si din Efes, cum li se zicea, la Greci, acelor
strgvechi cugetkori naturalisti, s'au lovit de exigentele
logice ale mintii omenesti. Cei dintâi, cari au opus aceste exi-
gente severe indrAznetelor conceptii imaginare ale filosofilor
naturalisti, au fost, cum se stie, neinduplecatii Eleati. Metoda
rationalistg i criticg, pe care a inaugurat-o Parmenide, a de ve-
nit, apoi, punctul de plecare al intregii dialectice filosofice a

www.dacoromanica.ro
54 P. P. NEGULESCU

lumii vechi. Gratie acelei dialectice, exigentele logice ale mintii

omenesti au intervenit necontenit, au intervenit mai la fie-
care pas, in evolutia ulterioarà a filosofiei grecesti. Aceleasi
exigente logice au dus, in evul mediu, la cele ate va mari
controverse, care, in frunte cu acea a realismului i nominalis-
mului, au sguduit atk de adânc scolastica, punându-i in cele
din urnià capa.
Opozitia subiectivg, insà, a exigentelor logice, a fost ur-
matä mai tkziu, de la Renastere inainte mai ales, de opozitia
obiectivA a datelor experientei, care era mult mai neinduple-
catä. In adeva, dacä argumentelor logice, datl fiind natura
lor abstractg, Ji se putea rAspunde, la rigoare, cu contra-ar-
gumente, sau cel putin cu distinctii si cu subtilitai, care sal-
vau uneori aparentele, in schimb, faptele concrete, pe care
le stabilea observarea, din ce in ce mai inting i mai amalun-
-00, a fenomenelor naturii, a veau o evidentA brutalà, cäreia
nu i se mai putea rezista cu aceeasi usurintà.
Am zis, e drept, cA, cu privire la problemele totalitaii feno-
menelor de care se ocupa filosofia, i dintre .care cele mai in-
semnate erau cele privitoare la originea si la scopul Univer-
sului, nu se puteau aduna observai de fapt. In mod direct,
fireste CA nu. Originea Universului se pierdea in trecut, iar
scopul lui se adâncea in viitor la departai atAt de mari, incat
once idee de observare direca pArea dela inceput absura.
Cu toate acestea, ipotezele ce se fäceau in aceste privinte se
intemeiau pe considerarea structurii Universului, care se pu-
tea observa. Asa bunloark ipoteza lui Anaxagor a, CA la
nasterea lumii a prezidat un principiu inteligent, se intemeia pe
constatarea a ea nu era un haos de fenomene, lipsite de ori-
sice ordine, cA inteinsa domnea o armonie, ce nu se putea
explica altfel. Iar S o cr a t a adIugat apoi a un asemenea
principiu a trebuit sà urmaeascA un scop vrednic de inteligenta
lui, si care nu putea fi decat binele. Structura Universului
insg, caeia i se atribula asemenea caractere, se putea, evident,
observa. Si dac2.4 observarea ei era, incontestabil, foarte ane-
-voioasà, ba Incá, la inceput cel putin, foarte nesigurà,
incetul cu incetul insà, cu imbunatairea metodelor i, mai
ales, cu ngscocirea atkor si atator instrumente, care au mait

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 55

enorm puterile simturilor omenesti si le-au dat o preciziune

din ce In ce mai mare, progresele ei au ajuns, cu vremea, sa
uimeasca si pe cei mai neincrezatori.
Aceste progrese au dat necontenit la iveala fapte, care con-
traziceau, mai mult sau mai putin., ipotezele filosofice. Au fost
chiar cazuri, in evolutia intelectuala a omenirii, cand s'au
produs conflicte violente intre speculatiile abstracte ale filo-
sofilor, intemeiate mai mult pe jocul imaginatiei, si constata-
rile concrete ale oamenilor de stiintk intemeiate exclusiv pe
observarea naturii. 0 serie intreaga de asemenea conflicte a
turburat, bunaoara, atmosfera sufleteasca a Renasterii. Cum
se stie din istorie, Renasterea a fost o perioada de mari si
adanci rasturnari de credinte. Atunci s'a prabusit, intre altele,
vechea conceptie geocentrica a lumii, Rand loc conceptiei
noui, heliocentrice, pe care o sustineau Cop erni c, Galile i,
Kepler si. adeptii lor. Atunci s'a produs, la Padua, conflictul
dintre Cremonin i, care mai reprezenta ?flea', la Universitatea
din acel vestit centru de cultura italiana, vechea cosmologie
aristotelick si Galile i, care, la aceeasi universitate, reprezenta
astronomia noui. Pkerile lui Aristo te 1, asupra structurii
Universului, se loveau, din ce in ce mai mult, de cercetkile celor
ce, cu nouile instrumente optice, explorau Cu mult mai multa
siguranta cerul, pe care cei vechi nu-1 putuserä observa deck
cu ochii liberi. Partea cea mai vulnerabila a acelor pkeri era,
In timpul de care vorbim, cea privitoare la constitutia si la
forma corpurilor ceresti. Dupa comentatorii arabi ai vechiului
filosof grec, corpurile ceresti erau alckuite dinteo substanta
specialk mai subtila, mai calda si mai luminoasä decät cele
patru « elemente » cunoscute, din lumea « sublunara », care
erau pamantul, apa, aerul si focul. Iar forma lor, potrivit cu
desavärsirea ce trebuia sa domneasca in regiunile « de sus »,
nu putea fi deck aceea a unor sfere perfecte. Aceste idei le
sustinea Cremonini inteo serie intreaga de lucrari, ca «Dis-
putatio de coelo », din 1613, ca « Apologia dictorum Aristo-
telis de via lactea et facie Lunae *, din 1614, ca (( Apologia
dictorum Aristotelis de quinta coeli substantia », din 1616.
Galile i, insa, cu luneta pe care o construise el insusi, arka
ori cui voia sa le vada mai bine, ca corpurile ceresti erau

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

departe de a avea constitutia si forma pe care si le inchipuiau

filosofii peripatetici. Luna bunaoara, care se vedea mai bine
ca toate, era un corp solid, lipsit de aldurä si de luminä pro-
prie, si cu o suprafata foarte neregulatà, plinä de munti inalti
si de väi adânci, intocmai ca aceea a plmfintului. Ceca ce a
impresionat pe contemporani, in aceastä controversä, si a fä-
cut-o celebrä, a fost refuzul indärätnic al lui Cr emonini de
a « utiliza » luneta lui G alile i, atit in chestia constitutiei si
formei micului satelit al pamântului nostru, at si in aceea a sa-
telitilor marei planete Jupiter, a aror existentä imprudentul
filosof o täggduise. Acest refuz constituia ing o negare disi-
mulata a evidentei si da un colorit comic tragediei sufletesti
a bätränului peripatetic, care vedea rästurnate, inainte de a fi
inchis el insusi ochii, ideile pe care le sustinuse o viatä in-
treagl si pe care simtea a nu le mai putea apAra.
Un alt caz celebru, de acest fe!, a fost acela al lui Hegel
care, in 1801, intemeindu-se pe motive « rationale », declarase
imposibil un fapt, pe care astronomii incepuserà deja a-1 sta-
bili, ca real. In lucrarea « De orbitis planetarum », cu care s'a
abilitat ca docent la Universitatea din Iena, tänärul filosof
voia sä dedua legile lui Kepler din principii « apriori », ca cele
formulate de Schelling in « Filosofia naturii ». Si, in cursul
demonstratiei sale, referindu-se la ceea ce zisese si P lat on in
« Timeu », sustinea a nu se putea säl mai existe o planetà intre
Marte si Jupiter, asa cum presupuneau unii _astronomi. La
inceputul aceluias an insä, si anume la 1 Ianuarie 1801, astro-
nomul italian Piazzi din Palermo descoperise deja una din
numeroasele planete « mid » ce se invärtesc intre Marte si
Jupiter, si areia ii dase numele de « Ceres ». Ceva mai tärziu,
In 1803, inteun articol publicat in « Jurnalul critic de filo-
sofie », sub titlul « Raportul scepticismului cu filosofia », Hegel
punea la indoialä, ca si Platon, veracitatea simturilor. De unde
rezulta, pentru el, a in chestia numärului planetelor, adevä-
rat era ceca ce gandea ratiunea lui, nu ceea ce väzuse cu ochii
atronomul italian. Ceea ce insemna a, la Hegel, ca si la alti
filosofi din timpul säu, imaginatia, cu toate avertismentele
experientei, rämânea, totusi, mai puternia cleat discernä-
mántul critic. Si vom vedea, ceva mai departe, a aceastä.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 57

predomnire a imaginatiei asupra discernamantului critic, impu-

nea activitatii lor filosofice o anumita orientare, aceea,
anume, care a luat numele de idealism.
Pana atunci, sa facem mai intai constatarea generala ca, in
urma conflictelor de acest fel, ce se repetau necontenit, dela
inceputul timpurilor moderne incoace, de cand observarea
naturii devenise mai activa, in diferitele domenii ale stiintei,
rolul imaginatiei si acela al mecanismului proiectiunii, in
filosofie, au suferit reducen i considerabile. Unii filosofi au luat
chiar hotarirea formala s'A nu mai incerce explicarea Univer-
sului, ca tot unitar, decat numai cu ajutorul datelor pozitive
ale experientei, asa cum li le puneau la dispozitie cercetarile
diferitelor stiinte particulare. Inaugurati la inceputul veacu-
lui al XVII-lea, de catre cugetatorul englez Francis Bacon,
aceastd directie filosofica a avut numerosi adepti, dintre cari
cei mai insemnati au fost pozitivistii, francezi, englezi si
germani, si evolutionistii, mai ales cei englezi. Alti filosofi
insa au negat experientei posibilitatea, nu numai de a duce la
intelegerea lumii in general, dar chiar si de a procura cuno-
stinte particulare oricat de simple, subordonand-o cu desd-
Val-sire «puterii creatoare » a mintii omenesti. Aceastl directie,
ale carei origini sunt multiple, si, in parte, foarte vechi, a
culminat in idealismul german postkantian si in deosebi in
idealismul subiectiv al lui Ficht e, dupl care « Eul » produce
lumea, nu numai ca cunostintà, ci si ca existenta.
Asupra acestor douà directii de capetenie, ce s'au opus ves-
nic una alteia, in intreaga desasurare a cugetarii filosofice,
trebue sa ne oprim un moment, ca sa incercam a ne explica,
prin conditiile lor functionale, modul cum s'au constituit si
cum se mentin ele. La inceput, cand a aparut, opunandu-se
conceptiilor religioase primitive, cugetarea filosofica' a fost
conditionata de faptul ca, in structura sufleteasca a celor ce o
reprezentau, discernamantul critic devenise destul de puter-
nic pentru ca s'A fie in stare sA controleze jocul imaginatiei,
sa-1 ;ilia in frau si, eventual, sA-1 indrepteze in alte directii de
cat cele traditionale. SA' inl'ature insa cu totul acest joc, n'a
cautat cugetarea filosoficA la inceput, fiindca nu se putea
inca lipsi de el. Experienta fiind, pe acele vre muri stravechi,

www.dacoromanica.ro
$8 P. P. NEGULESCU

atat de säracä inca, intervenirea imaginatiei se arAta necesark

mai la fiecare pas. Mai tarziu insa, and cugetarea filosofica"
a putut sá dispunl de un material mai bogat, mai amanuntit,
mai precis, de observari asupra fenomenelor Universului,
alegerea dilor a inceput sà devink pentru ea, mai usoarà.
InsemnAtatea imaginatiei scAzAnd, filosofii puteau, dacl voiau,
sà recurgA mai putin la serviciile ei, sä utilizeze mai putin
mecanismul proiectiunii, urmand mai mult indicatiile dis-
cernamântului critic si folosindu-se mai mult de mecanismul
sistematizOrii. Am zis: daca voiau ... Este de sigur, un mod
de exprimare, ce nu insemneaza" decAt cá ei aveau posibilitatea
sà aleaga intre cele douà directii de care ne ocupOm. Alegerea
lor insl atArna, evident, de raportul de forta dintre cele douà
functiuni sau dintre cele doul grupe de operatii psihice ce le
alatuiau: jocul imaginatiei cu mecanismul proiectiunii, de
o parte, si discernOmântul critic cu mecanismul sistematizkii,
de alta.
Acest raport de forta a variat considerabil la diferitii repre-
zentanti ai cugefärii filosofice. La unii s'a arkat mai puternica
prima grupa functionalk cea compusa" din jocul imaginatiei
si din mecanismul proiectiunii. La ei, a doua grupa functio-
nalà, cea compusl din disceramantul critic si din meca-
nismul sistematizarii, nu era nici ea prea slabg; altfel cugeta-
torii respectivi ar fi rOmas la credintele religioase traditionale;
dar nu era nici atat de puternici in at, depOsind pe cea
dintg, sä-i impingA in spre cercetarea pozitiva a fenomenelor
naturii sau sileascl a se mArgini, cu privire la totalitatea
lor, numai la ipoteze intemeiate, strict si exclusiv, pe ase-
menea cercefäri. Filosofii, in structura sufleteasa a cOrora
aparea acest raport de forte psihice, ajungeau in chip firesc
la explicari generale ale lumii, care, nu numai cA treceau cu
usurintà, sau chiar cu nepOsare, peste marginile experientei,
dar nu stau la indoialA sO se puna chiar, cateodatO, in conflict
fItis cu ea. Asa a fost, in primul rand, Plato n, care n'a ezitat
sá nege realitatea lumii sensibile, sustinand ea ea este o simplà
aparentà, CA materia ce o alatuieste si pe care o percepem
cu simturile nu e decat ceea ce nu existà » (rò p.i) 6v), toata
realitatea existentei cosmice reducandu-se la lumea inteli-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 59

gibill a Ideilor pure, pe care insl n'o putem percepe cu

ci numai gandi cu ratiunea. Dup'l el, s'au indreptat
aceeasi directie neo-platonicii, din antichitate si din evul
mediu, in frunte cu Ploti n, i idealistii din timpurile mo-
-derne, in frunte cu Berkeley si cu Ficht e.
La alti reprezentanti ai cugetärii filosofice tusk raportul de
forte sufletesti, de care vorbeam adineaori, a fost altul. La
ei s'a aratat mai puternicI a doua grupg functionalA, cea com-
push* din discernOmântul critic si din mecanismul sistemati-
.zArii. Cea dintAi, cea compusI din jocul imaginatiei si din
mecanismul proiectiunii, nu era nici ea prea slabä. Altfel,
cugetkorii respectivi ar fi tOmas cantonati in cercetAri de
aranunt asupra fenomenelor naturii, asupra unora sau
altora numai dinteinsele, si nu s'ar fi putut ridica deasupra
lor, ca sa-si punA problema capitalà a totaliatii fenomenelor,
a originei si a scopului complexului lor general. Rolul acelei
prime grupe functionale era, tocmai, sà-i impingO in aceastO
-directie, determinänd 'MA numai orientarea cugetärii lor, nu
si metodele ei. Aceste metode rOmOnea sI le hotArasel al doilea
snip functional, care era, cum am zis, cel mai puternic,
.silindu-i sä dea precOdere, la fiecare pas, constatärilor obiec-
tive ale experientei asupra inchipuirilor subiective ale mintii
lor. La filosofii, in structura sufleteascA a cArora apärea acest
raport de forte intelectuale, variatiile, dupg täria relativO a
muds, sau alteia din cele douà grupe functionale, au fost mai
mari. Unii s'au märginit, mai mult, sà critice sistemele filo-
sofice ale timpului lor; asa au fost, mai intii, eleatii, sofistii si
sceptcii din antichitate; asa au fost, in timpurile moderne,
empiritii englezi, Locke si H u me; asa au fost, mai aproape
de noi, Poincaré i Mach. Altii au aaugat pärtii critice,
-care, si la ei, rä'mOnea destul de accentuaa, unele inceputuri
<le sistematizare, mai mult sau mai putin intinse sau chiar con-
siderabile ; asa au fost, intre altii, Auguste Comte sau
John Stuart Mill Altii, in sfOrsit, au izbutit sà const-
ruiasa, intemeindu-se pe datele pozitive ale experientei, sis-
teme filosofice propriu zise; asa au fost, de pila, Hermann
Lotze sau Herbert Spence r. Fireste, dozarea precig a
raportului de forte sufletesti, in toate cazurile de acest fel,

www.dacoromanica.ro
6o P. P. NEGULESCU

e foarte anevoioasa. De aceea am si rasa la o parte cazurile,

ce ni se parea ca ar putea ridica mai multe indoieli, si am
citat numai filosofi cu privire la care discutia era mai putin
probabila.

VI

Am ajuns astfel sa intrevedem factorii de capetenie ce

determina, in linii generale, aparitia si orientarea cugetarii
filosofice. Inainte de a intra, acum, cu aceste lamuriri prea-
labile si cu mijloacele de intelegere pe care ni le pun la dis-
pozitie, in studiul sistemelor de idei cu care incepe filosofia
contemporana, trebue sa ne mai oprim un moment ilia'
asupra acestei cercetari introductive, ca sa incercam a ras-
punde la o intrebare ce s'a ridicat, poate, in mintea acelora
dintre cititori care, fiind inca in formatie si avand aspiratii
mai mari de viitor, ar voi, poate, sa traga dinteinsele uncle
consecinte. cu privire la propria lor orientare. Am zis in
adevar, in prefata, ca cititorii tineri merita o solicitudine deo-
sebita, intru cat dela ei trebue sa asteptarn nouale contributii,
fall' de care opera colectivä' a progresului n'ar putea spori,
si trebue prin urmare sa ne ingrijim cat mai rnult de buna
lor desvoltare sufleteasca.
Am vazut ca, dupa raporturile de forta dintre cei trei fac-
tori constitutivi ai manifestarilor intelectuale, in general, si,
In deosebi, dintre cele doul grupe functionale, pe care le
alcatuiesc discernamantul critic, cu mecanismul sistematizarii,
de o parte, si jocul imaginatiei, cu mecanismul proiectiunii,
de alta, cugetarea filosofica a omenirii a urmat, dela inceput,
doua directii diferite: una, care se intemeia mai mult pe datele
obiective ale experientei, avand un caracter mai mult critic,
si alta, care se intemeia mai mult pe produsele subiectiv e ale
imaginatiei, avand un caracter mai mult constructiv. In fata
necesiatii de a alege una sau alta din aceste douà directii,
tinerii la care ma refer se intreaba, poate, care din ele ar fi
mai de folos. Ei asteapta poate, si in aceasta privinta, dela
cei ce si-au luat sarcina sa-i larnureasca, un ajutor pentru
propriile lor reflectii, sub forma unei indicatii, oricat de sumare.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 61

Un asemenea ajutor, insä, eu unul nu li has putea da firä

teama de a nu turbura cumva libera lor desvoltare intelectuali.
Tot ce le-as putea spune, cu toate rezervele cuvenite, ar fi
cà ambele directii de care e vorba si-au dovedit utilitatea,
prin succesele pe care le-au avut in anumite momente ale
timpului sau chiar, cateodati, vreme mai indelungati. Ele au
satisficut, in adevir, mintea omeneasci, in timpurile si impre-
juririle respective, si i-au fost prin urmare de folos. Obiecti-
vitatea datoria de a inlesni cat mai mult
reflectiile celor ce mi citesc, ma' obliga sä le atrag atentia ci
-utilitatea pe care am zis a au avut-o, deopotrivi, cele dou'l
directii de cipetenie ale cugetirii filosofice, n'a fost de aceeasi
naturä. Trebue sà facem aici o deosebire, care nu e nicidecum
lipsitä de importanti, din punctul de vedere al progresului
intelectual al omenirii. O scurti analiza ne-o poate arita,
p rea multi greutate.
Potrivit cu scopul pe care ha urmirit dela inceput filosofia,
de a ciuta, pe cii naturale, o intelegere generala a lumii, cei
mai multi filosofi au incercat sà dea contemporanilor lor
expliciri de acest fe!, sub forma unor ipoteze privitoare la
,originea, structura si scopul Universului. Altii insi au socotit
ci era mai necesar si atragi atentia tuturor cà incercirile de
acest fel erau foarte anevoioase si foarte riscate, preferand si
cerceteze, ei înii, la ce mijloace de control si la ce precautii
de siguranti trebue si recurgi mintea omeneasci, pentru ca
si nu se arnigeasci singuri, luand inchipuirile ei subiective
drept realitàti obiective. Filosofii din prima categorie au alci-
tuit directia constructivi, cei din categoria a doua directia
critici, a cugetirii filosofice a omenirii. Utili au fost, de sigur,
si unii i altii. Nu trig in acelasi inteles. Cei dintai au pro-
curat mintii omenesti, potrivit cu posibilitàile timpului in
care traiau i lucrau, satisfactii ce-i erau de sigur necesare
si i-au fost prin urmare binevenite, dar care, in fata pro-
greselor ulterioare ce se realizau in cunoasterea lumii, nu-si
puteau pistra prea mult valoarea. Cei din urmi s'au
si descopere minii omenesti cauzele de eroare, ca si se
poati feri mai usor de ele, si si-i indice In acelasi timp Cale pe
care putea aju,nge, cu mai multi siguranti, la adevir, iar aver-

www.dacoromanica.ro
62 P. P. NEGULESCU

tismentele i sfaturile lor isi pastrau de obiceiu pretul si dupa

ei. Satisfacând mai putin nevoile sufletesti ale oamenilor,
deck filosofii constructivi, sau nesatisfacându-le, chiar,
nicidecum, filosofii acestia critici i-au ajutat poate mai
mult, in sfortarile lor de a intelege lumea, fiinda i-au silit
sa fie mai prudenti si, in acelasi timp, mai exigenti, sà veri-
fice cu mai multa atentie datele dela care porneau i sä con-
troleze cu mai multa severitate concluziile pe care le trageau
dinteinsele.
Obligata astfel sà1i incordeze din ce in ce mai mult pute-
rile si sa-si perfectioneze din ce in ce mai mult metodele de
lucru, mintea omeneasa a putut realiza, cu vremea, in filo-
sofie, progrese din ce in ce mai simtite. Iar indrumarile
modeste ale filosofilor critici au putut pastra, pentru ea, o
valoare mai durabilä deck sistemele pretentioase ale filoso-
filor constructivi. Pe cine mai satisface, bunkara, astazi, sis-
temul cosmologic al lui Anax im andr u, de care am pomenit
mai sus ? Depasit, de mult, de progresele astronomiei, el nu
mai poate interesa pe nimeni. Dimpotrivä, unele obiectii ale
eleatilor, uncle observari ale scepticilor, unele sugestii ale
probabilistilor, din aceeasi antichitate greaca, intereseaza si
astazi, pe atfitia cugetatori, cari le mai releva inca. Sau, ca
sa ne apropiem mai mult de timpurile noastre, idealismul
hegelian, care, cum vom vedea mai departe, are, incontestabil,
parti seducatoare, desi a entusiasmat lumea germana, vreo
doul-trei decenii, trite° masura ce nu se mai vazuse pfina
atunci, a intrat apoi destul de repede in eclipsa. Pe child,
dimpotriva, criticismul kantian, care n'avusese nicidecum, la
aparitia lui, un succes atAt de rasunator, ramOne Inca, in
lumea de astazi, in plina lumina. Tot asa, in sarsit, spiritua-
lismul lui Victor Cousi n, care inflacarase tinerimea fran-
ceza, atragand la cursurile lui, pe la 1828, o afluenta de ascul-
tatori ce nu se mai pomenise, a disparut, dupä vreo doua-trei
decenii, sub forma, cel putin, pe care i-o dase el, de pe
scena vietii intelectuale a timpului. Pe când, dimpotriva, pozi-
tivismul lui Auguste Comt e, care läsase lumea, la inceput,
aproape indiferenta, exercita, Inca si astazi, o influenta adânci
asupra gOndirii noastre.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 63

Dar e ceva si mai caracteristic Incà. Filosofii critici nu

inlesnesc numai progresul cugetarii filosofice; Il i provoaa..
Departe de a satisface pe cineva, criticile lor pricinuiesc mai
tuturor, la inceput mai ales, nemultumiri mai mult sau mai
putin pronuntate. Din cauza lor, oamenii se vAd lipsiti, pe
neasteptate, de unele din satisfactiile intelectuale de care se
bucurau 'Ana atunci, satisfactii pe care le g5seau in anu-
mite ipoteze ale filosofilor constructivi. Ei và.'d clAtinându-se
sau chiar prabusindu-se, sistemele de idei in care
puseserà increderea i, poate, sperantele de viitor. Iar indoie-
lile ce Ii asalteazA nu le pot face, evident, nicio placere. Nemul-
tumirile lor insà, impiedeandu-i sà intarzie in trecut, nu numai
a le deschid drumurile viitorului, dar ii i silesc sà se gra-
beasa a pune piciorul pe ele. Cáci nemultumirea este, ark'
nicio Indoialà, principalul imbold, care impinge vecinic orne-
nirea pe calea progresului, färä sà-i base nicio clipà de odihnä..
Am arätat inteo altà lucrare, in care m'am ocupat in deosebi
de problema progresului, a la originea acestui proces, indi-
vidual si colectiv, au stat suferintele mari pe care le indurau
oamenii primitivi, din cauza marilor dificulati de care se-
loveau, la inceput, and voiau sà-si satisfaa nevoile elemen-
tare ale vietii 1). Acele suferinte i-au dus la näscocirea pri-
melor mestesuguri si la injghebarea primelor unelte, cu care
a putut sä ja nastere, sub forme ina rudimentare, ceca ce
avea sà poarte, mai tArziu, nuniele de civilizatie. Si numai
acele prime o inventii » au putut deosebi pe oameni de ani-
malele din care iesiserk ridiandu-i deasupra lor.
Oamenii insä n'au avut numai nevoi trupesti, ci si nevoi
sufletesti. Pentru satisfacerea acestora din urmA, pe care
faptul cá erau mai inalte nu le fácea mai putin imperioase,
oamenii s'au strAduit sà-si explice, asa cum puteau, lumea
In care trgau. Si-au explicat-o mai intii pe ai mistice, ma-
gice i religioase; si-au explicat-o apoi pe ai naturale,
stiintifice si filo sofice. Dar mintea lor se desvolta necontenit;
puterile si exigentele ei cresteau flea' incetare. Si expli-
arile lumii, pe care si le aureau fära odihnà, nu-i puteau
1) Cf. Destinul Omenirii, vol. III.

www.dacoromanica.ro
64 P. P. NEGULESCU

satisface decat numai provizoriu, in launtrul unor perioade

limitate de timp. Cand insa oamenii ajungeau, la un moment
d.at, sl nu se mai multumeasca cu explicarile de pana atunci
ale lumii, nemultumirea aceasta ii silea sa caute, imediat,
altele mai bune. Nu numai in ordinea materiala, asa dar, ci
si in ordinea spirituala, nemultumirea a fost, totdeauna,
imboldul de capetenie care a impins omenirea, fail odihna,
pe drumul progresului. *i fiindca nemultumirea,.in filosofie,
o provoaca si o intretine mai ales acea directie a cugetarii
filosofice, pe care am numit-o critica, insemnatatea ei pentru
progresele, pe care le-a realizat pana acum si urmeaza a le
mai realiza de acum inainte omenirea, pe acest teren, capata
o evidenta ce nu poate sa n'o impuna atentiei tuturor. Ceca ce
nu insemneaza a cititorii nu räman liberi sa traga din con-
statarile pe care le-am facut, consecintele pe care le cred
mai potrivite cu structurile lor sufletesti.

www.dacoromanica.ro
 CRITICISMUL KANTIAN

5 A. R. Studii li Cercetari. LIIL

www.dacoromanica.ro
 CAP. I

GENEZA CRITICISMULUI
Perioada din istoria cugetArii filosofice, cAreia ii este consa-
crat volumul de fatA si in studiul clreia intrAm acum, este de
o insemnAtate deosebitä, am putea zice chiar covArsitoare.
Ca perioadA initialA a filosofiei contemporane, ea a jucat, in
pregAtirea miscArii de idei din zilele noastre, un rol tot atit
de mare ca cel pe care ha avut, acum citeva veacuri, perioada
Renasterii, in determinares desfAstirkii ideilor din timpurile
moderne. E dar cu atAt mai mula nevoie sg-i stabilim, at mai
precis, intelesul, reconstituiiidu-i cAt mai exact geneza.
Calea pe care o iau unii istorici ai filosofiei, in studiul ace-
stei perioade, pornind dela consideratii generale asupra atmos-
ferei spirituale dela sfArsitul veacului al XVIII-lea si dela in-
ceputul celui urmAtor, dei nu e lipsitg, de sigur, de indrep-
tAtire si, fireste, de utilitate, rAmAne totusi expusA, destul de
adesea, la unele inconveniente. Ea poate face, anume, pe cei
ce se lash* mai usor influentati de unele manifestatii, mai apa-
rente, mai sgomotoase, si deci mai impresionante, ale acelor
timpuri, sl le atribue, in determinarea conceptiilor filosof ice
contemporane, roluri mai insemnate decAt pe cele care le-au
jucat de fapt, in uncle cazuri ce! putin. 0 alunecare involun-
tali de acest fel ar putea gäsi cititorii la unul din cei mai pre-
tuiti istorici germani ai filosofiei. In cartea sa # Geschichte der
Philosophie », Windelband sustine cA miscarea literarA sau,
In general, problemele si notiunile estetice, dela sfArsitul vea-
cului al XVIII-lea si dela inceputul celui urmAtor, au avut o
inrAurire o hotAritoare » asupra miscArii filosofice, pe care a
inaugurat-o criticismul lui Kant si pe care a continuat-o idea-
lismul succesorilor sAi, Fichte, Schelling si Hegel. Alunecarea
aceasta fiind, din punct de vedere metodologic, caracteristick,
5*

www.dacoromanica.ro
68 P. P. NEGULESCU

e bine si ne oprim un moment asupeä-i. Vom intelege astfel

mai bine cum trebue sä procedäm noi insine, in studiul pe
care Il intreprindem. Iacä, pentru mai multä precizie, cuvin-
tele proprii ale autorului la care ne referim, si pe care le repro-
ducem in intregime : « O fericitä impreunare a mai multor
spirituale a produs, la sarsitul veacului trecut i la ince-
putul celui de fatä 1), o inflorire, in Germania, a filosofiei,
care nu poate fi cornparatl; in istoria gAndirii europene, deck
cu marea desvoltare a filosofiei grecesti, dela Socrate pinä la
Aristotel... Acea strälucità aparitie si-a avut cauza di ape-
tenie in neasemuita vioiciune a spiritului cu care natiunea
germanA a reluat, atunci, cu puteri noul, si a dus la desävar-
sire, rniscarea culturalà a Renasterii, pe care presiuni din afarl
o siliserä, pAni atunci, s'o intrerupl. Ea a träit atunci, un
eveniment färä pereche in istorie, punctul culminant al
desvoltärii sale lä'untrice, in aceeasi vreme in care situatia sa
exter ioarà atinsese nivelul cel mai de jos. Atunci cind, din
punct de vedere politic, zAcea, färä putere, la pArriânt, ea a
creat ganditorii i poetii care au dominat lumea. Forta victo-
rioasà, insä, a fost, intru aceasta, alianta dintre filosofie
poezie. Simultaneitatea lui Kant si a lui Goethe, si impreuna-
rea ideilor lor de cltre Schiller, acestea sunt trburile hoa-
ritoare ale acelor timpuri... De aceea, in acest punct al ei,
istoria filosofiei se impleteste, in chipul cel mai strins cu pu-
tinta, cu istoria generalä a literaturii; inderrmurile si influen-
tele se schimbä necontenit, dela una la alta. Insemnkatea
sporitä i, in cele din urmä', hotaritoare, pe care au cAstigat-o,
In aceasti privintä, problemele i notiunile estetice, ne-o arati
In chip neindoios. S'a deschis astfel pentru filosofie o lume
nouä, asupra cä'reia nu aruncase, pâra atunci, deck priviri
ocazionale, si de care a luat posesiune, atunci, ca de un pi-
mânt al fIgkluintii. AtAt de fapt, cAt si formal, principiile
estetice au ajuns, in cadrele ei, la dominatie, si motivele cuge-
tärii stiintifice s'au impletit cu acelea ale intuitiei estetice, spre
a da nastere unor märete poeme de notiuni, cu caracter cos-
mic » 2).
Prima etlitie a operei citate a apitrut in 184
Op. cit., ed. II, pp. 432, 433.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 69

Afirmarile acestea, ale istoricului german al filosofiei, sunt

de sigur valabile pentru unii din filosofii perioadei de care
e vorba, pentru Schelling sau pentru Novalis bunaoara,
dar nu pentru toti. Ba chiar, si pentru ei, sunt restrictii im-
portante de facut. Caci punctul de plecare al idealismului ger-
man, in cadrele caruia se situeaza ei, l-a format criticismul
kantian, si, pe calea pe care, cu atata staruinta, ne-o pre-
conizeaza Windelband, nu ne-ar fi de loc usor, presupunind
ca ne-ar fi cu putinta, sa-1 intelegem pe Kant. Problemele si
notiunile estetice n'au jucat, nici pe departe, ca sa nu zi-
cem nicidecum, in formarea conceptiilor filosofice ale cu-
getatorului dela Königsberg, rolul pe care li-1 atribue, in
general, acest istoric al filosofiei. Nici o Critica ratiunii pure )>,
nici « Critica ratiunii practice », nici chiar « Critica jude-
catii >>, nu s'ar putea explica pe aceastä. cale. Ni se pare
astfel mai prudent ca, potrivit cu metoda pe care am preconi-
zat-o mai sus, in introducerea la volumul de fata, sa luam ca
punct de plecare, in studiul acestor opere-capitale, structura
sufleteasca a autorului lor. Ceca ce nu insemneaza fireste, a
putem sa facem abstractie de curentele de idei, din timpul in
care a trait si a lucrat Kant, si care si-au exercitat, incontesta-
bil, influenta asupra-i. Dar acea influentä o vom intelege mai
bine si o vom doza mai exact, daca o vom putea raporta la
structura lui sufleteasca, de care trebue, astfel, sa lam cwio-
stinta mai intai, asa cum s'a manifestat la inceputurile vietii
lui intelectuale.

I
Immanuel Kant s'a nascut la 22 Aprilie 1724, la Königs-
berg, in Prusia orientala. Tatal ski, Iohann Georg Ca n t, de
profesiune velar, era de origine scotian. De aceea isi si scria
numele de farnilie cu ortografia engleza. Mama sa insa, Anna
Regina Reuter, era de origine germana. Si, dupä parerea
catorva contemporani, ca Borowski, Iachmann si Wasianski,
filosoful parea a-i fi semanat mai mult ei, atat ca fizic, cat si
ca inzestrare sufleteasca. Ne-am referit in deosebi la marturia
autorilor pe cari i-am citat, fiindca ei ne-au lasat, asupra vietii

www.dacoromanica.ro
70 P. P. NEGULESCU

personalitatii lui Kant, pe care Il cunoscuseri personal, in-

semnari intemeiate pe impresii directe. Acele insemnari au
aparut, impreunk. in 184, la Königsberg, sub titlul Ueber
Immanuel Kant », formind trei volume, care cuprindeau o
descriere a vietii filosofului, de Borowski, o serie de scrisori
asupra personalitatii lui, de Iachmann, si o suma de ama-
nunte asupra ultimilor lui ani, de Wasianski 1).
Descendenta scotiana a lui Kant, nu era numai recunoscuta
de familia lui si de el insusi, dar 'Area a se fi pastrat, ca amin-
tire, nu numai in Scotia, ci si in Suedia. Bunicul sàu facuse
parte, in adevar, din emigrantii cari, pärasindu-si patria, la
la sarsitul veacului al XVII-lea, se stabilisera, unii in Prusia,
altii in Suedia. Asa se explica faptul CA, atunci and filosoful
ajunsese a fi cunoscut in strainatate, au inceput a-i veni scri-
sori, cu cereri de ajutoare, dela unele persoane din Scotia si
din Suedia, care se pretindeau inrudite, prin ascendenti co-
muni, cu familia sa 2).
Am zis ca, dupa unii contemporani, Kant parea a fi moste-
nit mai mult structura sufleteasca a mamei sale. Desi de ori-
gine socialä modesta si lipsita de o culturi propriu zisa, ea era
totusi o femeie inteligenta si de o sensibilitate etica aleasi.
Pe langä inzestrarea ei naturala, vieata ei sufleteasca parea a
fi fost ridicata la un nivel mai inalt de directia religioasa pe
care o urma, si care era asa numitul « pietism », in plink'
ascensiune pe acea vreme. Ca un ecou intirziat al misticei
germane dela sfarsitul evului mediu, pietismul, intemeiat
In ultimele decenii ale veacului al XVII-lea, la Frankfurt,

Aceastit operA colectivA, care a apArut, ca un omagiu postum, in anul mortii lui
Kant, e citatA numai de istoricii mai vechi ai filosofiei germane, de J. Will m, bunl-
oarA, in cartea sa g Histoire de la philosophie allemande s, vol. I, p. 39. Autorul acestei
cArti, care a apArut in 1846, era la acea datA inspector al Academiei din Strass-
bourg s, din Alsacia francezA. Istoricii mai noi ai filosofiei insgt nu mai citeazi cleat
lucrArile publicate separat de autorii mentionati. í anume: Ludwig Ernst Borows k
Darstellung des Lebens und Charakters Im. Kants, Königsberg, 1804; Reinh. Bernh.
J a chman n, Im. Kant in Briefen an einen Freund, Königsberg, 5804; Andr. Chris-
toph Wasiansk i, Kant in seinen letzten Lebensjahren, Königsberg, 1804.
1) Originea scotiara a lui Kant a fost chiar utilizatA de unii teoreticieni germani
pentru ilustrarea necesitAtii amestecurilor etnice in pregAtirea personalitAtilor mai de
searni. Walther Rauschenberge r, bunloarA, o citeazA, in acest scop, in capitolul
intitulat Allgemeine Betrachtungen s, cu care incepe cartea sa e Goethes Abstanunung
und Rassenmerkmale s. p. 2.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE

de catre Spener, i propovaduit la inceputul veacului urma-

tor, de care Francke, la Halle, se straduia s viu senti-
mentul religios, pe care rigiditatea crescanda a ortodoxiei tra-
ditionale ameninta sa-1 innabuse. Interiorizarea credintei,
trairea ei personala, nu numai pe cane mintii, ci si pe acelea
ale inimii, i manifestarea ei activa pe unja etica, erau prin-
cipiile de capetenie ale acestei directii religioase, care nu se
mai multumea cu practicarea mecanica, mai mult sau mai
putin indiferenta, a ritualului exterior al bisericii. Daca dar
mama lui Kant ajunsese a fi o adepta' a pietismului, pe
care, dupa. parerea celor ce au cunoscut-o, il practica, nu
numai cu convingere, dar si cu pasiune, trebue A* pre-
supunem ea ea avea, cu toata lipsa ei de cultura, o inclinare
fireasca in spre vieata interioara si putinta fireasca de a o trii
mai intens deck altii. Aceasta inclinare i aceasti putinti
parea a le fi mostenit, pe unja ereditatii materne, tanirul
care avea sa-si ja mai tarziu, ca filosof, sarcina sa studieze,
cat mai adanc, vieata sufleteasci a omului, atat sub formele
ei intelectuale, cat si sub formele ei afective, spre a-i lamuri
mecanismul, spre a-i determina limitele, spre a-i fixa idea-
lurile.
Caci inclinarea catre vieata interioara nu I-a dus pe Kant,
cum ar fi 'Arta firesc, la religie, ci la filosofie. In loc sä-i in-
tareasca credinta, inclinarea de care e vorba i-a desvoltat
spiritul critic. Desfasurarea vietii sale, din copilarie si din ti-
nerete, ne araia destul de limpede cum s'a produs aceasta
deviere dela orientarea initiall, intelectuala i afectiva, pe care
o primise in casa parinteasca. Reprezentantul de capetenie al
pietismului, la Königsberg, era, pe acea vreme, predicatorul,
consilierul consistorial si profesorul de teologie Franz Albert
S chult z. Atentia pe care o acorda credinciosilor incredintati
ingrijirilor sale I-a facut s'a intre in legaturi mai stranse cu
familia selarului C a n t, in spre care, cu toatä situatia ei mai
mult decat modesta, Il atragea zelul ei pietist. Asa a ajuns sa
cunoasca pe al patrulea copil al acestei familii, pe micul Im-
manuel, sa-i pretuiascl aptitudinile intelectuale si morale, si
sA ja hotarirea de a-I ajuta sa intre in cariera eclesiastica.
Spre a-I pregati, 1-a pus mai intai, la varsta de opt ani, in

www.dacoromanica.ro
72 P. P. NEGULESCU

« scoala de latineste », cum i se zicea pe atunci liceului nostru

de astazi, in aceea, anume, pe care o conducea el insusi,
care purta numele de « Collegium Friedericianum », si care
pärea a fi fost unul din cele mai bune asezaminte de invata-
mant secundar din Germania de pe acea vreme.
In acea prima' faza a formatiei spirituale a lui Kant, n'a
iesit la iveala cleat pasiunea lui pentru limbile si literaturile
vechi. Ii placeau in deosebi poetii latini, pe cari ii citea in
original si din cari stia pe dinafara, din Lucretiu mai ales,
pärti intregi. Dup1 orientarea sa pietista dela inceput, acea-
stà inclinare catre manifestarile estetice ale antichitatii clasice
parea a dovedi a in structura sa sufleteasca predomina acel
complex, care am zis a sea' la temelia mentalitatii religioase
si a celei artistice, si pe care il alcatuesc sensibilitatea si ima-
ginatia, ca factori psihici superiori, 'din punctul de vedere al
intensitatii, discernamäntului critic. Slabiciunea acestui din
urma factor pärea a o mai dovedi si faptul a partea stiintifica
a invätamântului din « Collegium Friedericianum », si in
deosebi partea lui matematica, nu numai ea 1-a läisat, pe
tanärul Kant, indiferent, dar i-a pricinuit si greutäti la clasi-
ficare, intru cat a ramas, la materiile respective, printre elevii
mediocri.
La universitate insä, unde s'a dus, in 1740, ca sa invete
teologia, lucrurile s'au schimbat. Un profesor tänar, Martin
Knutze n, expunea, la facultatea de filosofie, cu un zel deose-
bit si nu fall talent, ideile lui Leibniz si ale lui- Newton.
Kant 1-a ascultat si, pe neasteptate, au inceput sa-1 intereseze,
sa-1 pasioneze chiar, filosofia si astronomia. Ca sa-si comple-
teze cunostintele, in directia stiintelor naturii, a frecventat si
cursurile de fizia ale lui Gottfried T e s ke. In aceeasi masura,
apoi, a inceput sä neglijeze cursurile de teologie. Pe acela al
lui Franz Albert Schul tz il urmase pana atunci cu sfintenie.
Dar dogmatismul lui rigid, pe care un coleg de scoala al lui
Kant, Ruhnke n, 11 stigmatiza cu calificarea de « disciplina
fanaticorum », nu se mai impaca cu veleitätile de libera cuge-
tare ce incepusera a-si face loc in vieata lui sufleteascä. Rapor-
turile dintre factorii ei determinanti se schimbau astfel, pe
nesimtite. Sensibilitatea si imaginatia fusesera, pana atunci,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 73

predominante; discernämântul critic, care se trezise, in sarsit,

îi reclama, cu din ce in ce mai multà insistentk drepturile.
Pfing unde mergeau exigentele acestui nou factor intelectual
au arätat-o, ulterior, uncle din lucrkile publicate de Kant
In deosebi, cea intitulatà Allgemeine Naturgeschichte und
Theorie des Himmels #, de care ne vom ocupa mai departe.
Pang atunci, trebue sà urmärim desfäsurarea vietii tänärului
student care, päräsind teologia, se indrepta care stiintä i fi-
losofie.
Potrivit cu aceastä schimbare a orientärii sale, in ordinea
teoretia, se schimbau si perspectivele sale de vieatk in ordi-
nea practick In cariera eclesiastick pe care o avusese in vedere,
pentru el, Franz Albert Schult z, viitorul i-ar fi fost mai lesne
a sigurat ; un post de pastor la vreo parohie, din Königsberg
sau din imprejurimi, i s'ar fi putut pune, färà greutate, la dis-
pozitie. Pe 1Mia indeletnicirilor stiintifice si filosofice insä,
pe care se gändea sä se indrepteze, nu putea gäsi o intrebuin-
tare mai potrività deck in invätämänt, in cel superior mai
ales. Iar ca sä ajungg la o catedrä universitarà Ii trebuiau inch'
studii indelungate; mai era nevoie, pe deasupra, sà publice
si lucrki, mai mult sau mai putin costisitoare. Si mijloacele
materiale, care fuseserä totdeauna, pentru el, mai mult deck
modeste, incepusera a-i lipsi cu desävirsire din primavara
anului 1746, (Mph' moartea tatälui ski. A fost astfel nevoit sä
intre, deocamdatk in invätämäntul particular, in care accesul
era mai usor, si a petrecut ca « Hauslehrer in ckeva fa-
milii din imprejurimi, nouä ani intregi. Poate chiar cà nece-
sitatea de a-si asigura, pe aceastà cale, subsistenta zilnicà, 1-a
impiedecat sä urmeze un alt plan, care 1-ar fi fixat poate, defi-
nitiv, pe terenul stiintific. El pare a fi avut in adevIr, la un
moment dat, ideea de a se face medic. Asa cel putin sustinea
Heilsberg, unul din camarazii säi de studii universitare. Acesta
fäcea parte, ca si Kant, dinteun mic grup de studenti cari,
desi frecventau regulat cursul de teologie dogmaticä al lui
Franz Albert Schultz, se gAndeau totusi, fie pentrucä aveau
indoieli, fie pentru alte motive, sä se indrepteze in alte directii.
Observand ezitärile lor, profesorul s'a crezut in drept s'a" le
cearä, inteo zi, explicatii. Unul din studentii « dubiosi )>,

www.dacoromanica.ro
 P. P. NEGULESCU

Widmer, i-a raspuns cA voia sa se consacre studiilor de drept;

Heilsberg insusi a marturisit a nu luase Inca nicio hotarire;
iar Kant a declarat cA intentiona sa se faca medic. Cand Schultz
1-a intrebat, mai departe, de ce a mai urmat, atunci, cursurile
de teologie, el 1-a asigurat ca o facuse numai din « dorinta de
a sti (aus Wissbegierde) 1).
Dar aspra lege a necesitatii, silindu-1 sA ja calea profesora-
tului particular, nu 1-a indreptat pe Kant, numaidecát, in
spre filosofie. Interesul Am de ca'petenie parea sA ramâni re-
zervat tiir4ei. Ceea ce ne impune aceasta ipoteza, e faptul
primele sale lucrar au fost consacrate, nu vreunor probleme
mai generale, cu caracter filosofic, ci unor probleme destul
de 'imitate, cu caracter tiintific. In cea dintai din acele lu-
cran, tfinarul « Hauslehrer isi propunea sa gaseasca formula
cea mai potrivita pentru evaluarea « fortelor vii », sa rezolve
adica, propriu vorbind, o chestie de mecanica. Prin forte vii
se intelegeau, pe atunci, fortele in activitate sau in desfasu-
rare, cum erau, bunloara, cele ce puneau in miscare corpurile.
Pentru masurarea lor se propuneau, pe atunci, doua formule
diferite. Una era a lui Descartes; dupa ea, marimea « fortei
vii » era egala cu produsul masei corpului in miscare si a iu-
telii cu care se mica: f = mv. Alta era a lui Leibniz; dupl
ea, marimea fortei vii era egala cu masa corpului in miscare
inmultita cu patratul iutelii cu care se mica: f = mv2. In loc
sA propuna o formula noua, Kant s'a marginit la o incercare
de conciliere, intemeiata pe o discriminare. Formula lui Des-
cartes Ii parea adevarata pentru fortele comunicate corpurilor
de agenti exteriori; aceea a lui Leibniz i se parea el se aplica
fortelor care isi aveau izvorul inra'untrul corpurilor chiar.
Caracteristic era faptul ca, in aceasta discriminare, tánarul
autor nu se intemeia pe cercetari de natura experimentala,
pe masurarea efectiva, de pilda, a celor douà categorii de forte,
pe care le deosebea. El se referea numai la modul cum con-
cepeau corpurile col doi filosofi. Descartes sustinea ca cor-
purile nu erau decat portiuni geometrice de intindere pasiva.
Esenta lor fiind intinderea, care nu era un principiu de acti-
1) Cf. R. Reic k e, Kantiana, p. so. Cf. §i Arnold t, Kants "wend, P. 645-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 75

vitate, ele nu puteau fi deck pasive si trebuiau puse in mis-

care de un agent exterior. Asa a fost, la origine, Dumnezeu,
care, cum zicea Pascal, a trebuit si dea la inceput materiei
nemicate un 4 bobirnac » initial, ca s'o puni in miscare. De
atunci, miscarea s'a pistrat in Univers, comunicindu-se, dela
un corp la altul, intru cât niciunul nu se putea mica altfel.
In aceasti conceptie, misura fortei cu care se mica un corp,
putea fi egall cu masa corpului inmultiti cu iuteala miscirii
lui. Asa se putea calcula bunioari forta cu care se mica un
clrucior in care o mama îi plimba copilul, impingindu-1 la
fiecare pas cu mina. Leibniz insi credea cà corpurile erau
agregate de forte elementare, ce, sub forma acelor unitáti ele-
mentare, numite monade, le alcituiau, ca realitàti fizice, nu
numai geometrice. Ele îi aveau, ca atare, in ele insele, izvorul
fortelor ce le puneau in miscare. In aceasti conceptie, misura
fortei cu care se mica, un corp, putea fi produsul masei sale
cu pitratul iutelii cu care i se desfisura miscarea. Asa se pu-
tea calcula, bunioari, forta cu care se mica un corp ceresc.
Caracteristic era, in deosebi, faptul ci, in analiza pe care
o intrepinsese, Kant pornise dela un principiu ce putea fi
considerat, dupi terminologia scolastici pe care avea s'o
adopte el insusi mai tirziu, ca a priori. El pornea, anume,
dela ideea cä, atunci când se intâmpla ca doi oameni cu mintea
sinitoasi (mit gutem Verstande) sà formuleze, asupra acelo-
rasi lucruri, pireri diferite sau chiar diametral opuse, logica
probabilititii cerca, neapirat, sä se caute o solutie interme-
diari, capabili sà permiti a li se da dreptate, inteo oarecare
misuri, la amandoi. A proceda altfel, ar fi fost a pune in
discutie onoarea insisi a ratiunii omenesti. Aceasti idee
anunta, am putea zice, incercarea de mai tirziu a lui
Kant de a impica cele doui directii epistemologice, care se
rizboiseri necontenit, in filosofia moderni, adici empirismul
rationalismul, recunoscandu-i, fiecireia, partea de adevir
pe care o cuprindea.
Aceasti primi lucrare a tinirului, care îi ciuta
drumul, a apirut in 1747 sub titlul, cam pretentios: 4 Ge-
danken von der wahren Schitzung der lebendigen Kräfte und
Beurtheilung der, Beweise deren sich Herr von Leibniz und

www.dacoromanica.ro
76 P. P. NEGULESCU

andere Mechaniker in dieser Streitsache bedient haben » (Cuge-

tari despre adevarata pretuire a fortelor vii si judecarea dove-
zilor de care domnul von Leibniz si alti mecanici s'au servit
In aceasta controversa). Mirati, cititorii cari auzeau pentru
prima oara de numele lui Kant, s'au interesat cine era cel
ce isi propunea sa judece, ?litre altii, pe Leibniz, filosoful
care, grape straduintelor lui Wolff, stapanea inca inväta-
mantul filosofic al universitatilor germane. S'au interesat cu
atat mai mult cu cat fusesera mai impresionati de o fraza din
prefata lucrarii. o E de sigur multa indrasneala, zicea au-
torul ei, in cuvintele: adevarul, pe care cei mai mari
maestri ai cugetarii omenesti s'a.0 straduit in zadar sa-1 ga-
seasca, s'a desvaluit pentru prima °ail mintii mele. Nu
cutez sa justific acest gand, dar nici n'as putea renunta usor
la el *. Si au aflat ca cel ce seria acele randuri era un tanär de
23 de ani care nu-si ispravise inca studiile universitare,
intru cat nu-si luase inca doctoratul. Lucrarea nu s'a bucurat
astfel de o prea buna primire. Lessing i-a facut chiar o epi-
grama, destul de usturatoare:
Kant untemimmt ein schwer' Geschafte,
Der Welt zum Unterricht:
Er schatzet die lebendigen KrAfte,
Nur seine eigenen schätzt er nicht 1).

Fie din aceasti cauza, fie din altele, Kant n'a mai publicat,
vreo sapte ani, nimic altceva. Timpul acesta l-a petrecut, ca
o Hauslehrer in cateva familii din imprejurimi, In .familia
pastorului Andersch din Judschen, langa Gumbinnen, in
familia von Hiilsen dela Gross-Arnsdorf, langa Mohrungen,
'si in familia contelui von Kayserling, dela Rautenburg, langi
Tilsit. E probabil ea, de ragazul si de lipsa de griji imediate,
pe care le-a gasit in aceasta situatie, s'a folosit ca sa-si

1) AdicA, pe romAneste: Kant se apucä de o treaba grea, pentru luminarea lumii r

el masoara fortele vii, nurnai pe ale sale proprii nu le masoara 0. Poste ca Lessing,
cand a scris aceasti epigrama, avea cunostinta de evaluarea fácuta de D'Alembert,
In cunoscutul situ s Traité de dynarnique 0, din 1743. Acea evaluare, a cArei formulä.
era: f . v incepuse sa circule, in adevar, la aces epoca, printre
vi se bucura de o favoare, pe care a confirmat-o, ulterior, faptul ca a rAmas definitiva.
vtiinta.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 77

si sa-si adanceasca cunostintele, in directia stiintifica si filo-

sofica, cum au araltat-o lucrarile ce au urmat. Astfel, hota-
rirea sa de a urma calea ce-si alesese nu fusese slabita de
insuccesul primei sale publicatii. El prevazuse in adevar, in
prefata acelei prime lucräri, posibilitatea, probabilitatea chiar,
a unor erori eventuale, declarand de mai nainte ea ele nu 1-ar
fi putut abate dela unja de activitate pe care isi propusese a
se indrepta. heft' propriile sale cuvinte: 4 Imi inchipuesc ca
nu e cateodata flea' de folos sa OA cineva oarecare incredere,
plinä de noblete, in propriile sale puteri. 0 asemenea incre-
dere insufleteste toate sfortarile noastre si le &A un oarecare
avant, care e foarte prielnic, in cautarea adevarului. Cand se
poate convinge cineva pe sine insusi... ca ii stä in putinta
sa princla pe un Leibniz cu greseli, isi &A toate silintele ca
sa-si adevereasca banuiala. i chiar daca se inseala de o mie
de ori, in intreprinderea sa, castigul, pentru cunoasterea ade-
varului, ramane totusi mai mare cleat daca' ar fi urmat calea
bátuti de toti. Pe aceasta ma' intemeiez. Mi-am croit drumul
pe care vreau sa merg. 0 sa-mi iau avantul, si nimic nu ma
va impiedeca sa-1 continuu ».
L-a continuat dar, in aceeasi directie, si, dupa 7 ani, a
aparut din nou in publicitate, cu doua mici studii, unul de
astronomie si altul de geologic. Cel dintii era intitulat « Unter-
suchung der Frage, ob die Erde in ihrer Umdrehung um die
Axe, wodurch sie die Abwechselung des Tages und der
Nacht hervorbringt, einige Veranderung erlitten habe ? ». (Exa-
minarea chestiei dacal pamantul, in invartirea lui in jurul axei,
prin care ja nastere alternarea zilei si a noptii, a suferit vreo
schimbare ?). Al doilea era intitulat « Die Frage ob die Erde
veralte, physikalisch erwogen » (Chestia, daca parnantul imba-
traneste, cantarita din punct de vedere fizic). In arrandoul
aceste luctiri se &eau implicate anumite idei, privitoare la
evolutia Omantului idei care presupuneau stabilite, in mintea
autorului lor, liniile mari ale unei anumite ipoteze cosmogo -
nice. Unii din istoricii cari s'au ocupat de cronologia
lucrarilor lui Kant au socotit, din aceasta cauzä, ci cele doua
studii de care vorbim au fost redactate dupa opera, mult mai
inting, ce cuprindea ipoteza sa cosmogonica. Iar daca s'au

www.dacoromanica.ro
78 P. P. NEGULESCU

publicat totusi inaintea ei, a fost, probabil, fiinda scurtimea

lor le facea mai usoara editarea. De altfel, Academia de stiinte
din Berlin pusese la concurs, pentru anul 1754, chestia pe
care incerca s'o lamureasca cel dintai din studiile de care ne
ocupam, i dorinta lui Kant de a-si arata, in timp util,parerea,
i-a grabit tiparirea. Ramane astfel sà rezumaim cuprinsuI
acestui studiu, si al celui ce i-a urmat, in legatura cu punctele
respective din ipoteza cosmogonica mentionata.
Ea s'a tiparit in 1755 sub titlul Allgemeine Naturge-
schichte und Theorie des Himmels dar n'a putut ajunge
imediat la cunostinta publica fiindca editorul a cazut, tocmai
la aparitia ei, in stare de faliment, ceca ce a avut ca urmare
cà intregul lui activ, constand din cArtile pe care le tipariser
a fost pus, si a ramas mai multa vreme, sub sechestru
judiciar. Asa se explica faptul ca Johann Heinrich Lambert,.
matematicianul atat de pretuit pe acea vreme, in Ger-
mania, and a publicat, in 1761, opera sa « Kosmologische
Briefe *, in care expunea idei analoage cu ale lui Kant, n'avea
nicio cunostinta de ipoteza lui cosmogonica. Insuficienta ras-
pandire a acestei ipoteze a fost de sigur cauza ca ea a ramas
necunoscuta si lui Laplace, celebrul astronom francez, care,
cu vreo patruzeci de ani mai tarziu, In 1796, a incercat, in
opera sa « Exposition du système du monde » sa-si inchipue
geneza sistemului solar in acelasi mod ca si Kant. Dela Helm-
holz incoace, care a relevat in deosebi fundamentala aserna-
nare a acestor doug. conceptii, a ramas obiceiul de a da ipo-
tezei cosmogonice pe care o formulau deopotrivl, desi inde-
pendent una de alta, numele de « ipoteza Kant-Laplace
lar faptul cA stracluintele obscurului 4 Hauslehrer » din impre-
jurimile Königsberg-ului precedasera pe acelea ale unor
oameni de stiinta consacrati de opinia publica a timpului lor,
ca Lambert si Laplace, 1-a determinat pe Helmholz sa vada
In Kant pe adevaratul precursor, daca nu si promotor, al
incerarilor de a reconstitui, cu date strict stiintifice, for-
marea sistemelor cosmice, daca nu chiar a Universului intreg.
Tocmai de aceea se ridica insa, pentru noi, intrebarea
de ce n'a ramas Kant pe terenul cercetarilor pentru
care dovedise aptitudini atat de stralucite, si spre care parea

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 79

a-1 impinge nevoi sufletesti atit de adinci si de imperioase,

incit il fa'cuseri si incerce a depisi, in lucrarea de care e
vorba, pe Newton insusi, ca rigoare stiintifici a explicirilor
propuse ? Ink in citeva cuvinte, ce insemna aceasti incer-
care. Dupi ce stabilise, cu o precizie necunoscuti pini atunci,
pozitiile si miscirile corpurilor ce alcituesc sistemul solar si
le explicase cu principiul gravitatiei universale, Newton se
oprea, totusi, dinaintea unor anumfte particularitäti ale ace-
stui sistem, renuntind a se mai servi, pentru explicarea lor,
de acelasi principiu, atit de fecund. CAnd era vorba, anume,
de faptul, atit de izbitor, ci corpurile ce alcituesc sistemul
solar se invirtesc toate in acelasi sens si aproape in acelasi
plan, Newton pirisea metoda stiintifici pe care o intrebuin-
tase pini atunci, si se intorcea la metoda mistici. El credea,
anume, ci structura sistemului solar, cu directia miscirilor
planetare si cu planurile orbitelor pe care le urmau, nu se mai
putea explica prin legile mecanice ale naturii, si o atribuia
vointei divine: asa intocmise Dumnezeu sistemul in chestie.
Kant socotea, dimpotrivi, ci un asemenea apel la interventia
divini constituia, din punct de vedere stiintific, o gresealä.
El sustinea ci. once ipotezi stiintifici, oricit de subredä, era
superioari, ca utilitate, unui asemenea apel, fiinda deschidea,
cel putin, calea cercetirilor pozitive, care puteau duce, cu
vremea, la adevirul ce nu se putuse inci descoperi, pe
când, daci oamenii s'ar mirgini si invoace vesnic vointa
divinitätii si si explice, printeinsa, orisice lucru, n'ar mai
putea ajunge niciodati si descopere cauzele naturale ale feno-
menelor. Stiinta si filosofia nu s'ar mai putea constitui, in
aceastä ipotezi, si nici n'ar mai fi nici o nevoie de ele. De
aceea, chiar si cu riscul de a gresi, Kant a crezut ci trebuia
si explice structura sistemului solar cu ajutorul legilor meca-
nice ale naturii, si anume, incercind si reconstitue ori-
ginea lui, si arate cum a trebuit si ja nastere el, prin jocul
automatic al acestor legi in masele materiei cosmice primitive.
Un asemenea radicalism stiintific ar fi trebuit, in chip
firesc, si-1 faci pe Kant si rimini pe terenul cercetirilor
pozitive ale stiintei. Suntem astfel siliti si ne intrebim: de
ce l-a pirisit, spre a se orienta in spre filosofie, si anume,

www.dacoromanica.ro
8o P. P. NEGULESCU

In spre acea parte a ei, care nu mai privea structura Uni-

versului, ci stmctura mintii omenesti ? Cu aceastá intrebare,
am pus problema evolutiei intelectuale a lui Kant, de care
nu ne-am putea ocupa mai amánuntit acum, and ii urmärim
desasurarea exterioará a vietii, in conditiile in care a träit.
Rárnâne sà revenim asupra ei, atunci child va trebui sà cer-
cetám cum a ajuns el la Critica ratiunii pure, pomind dela
nepotrivirea dintre conceptia spatiului din astronomia lui
Newton, de care se servise el insusi, färä: sà vrea, in ipoteza
sa cosmogonicá, i cea pe care o gásise in filosofia lui Leibniz,
cand o invältase cu Martin Knutzen.
Páná atunci, sä." urmárim, cum am zis, desasurarea vietii
lui Kant. Revenind, dela vastele speculatii cosmogonice, care
Il preocupaserá atát de mult, la umila sa situatie personará,
de care trebuia sà se ocupe de asemenea, tanárul « Haus-
lehrer si-a adus aminte cI nu-si luase Incá doctoratul.
Trecând astfel dela devenirea corpurilor cosmice la propria
sa devenire, Kant a prezentat profesorului Gottfried Teske,
cu care invátase fizica, o lucrare in limba latink intitulatä:
« Meditationum quarundam de igne succinta delineatio
(Scurtá schitare a cátorva meditatii despre foc). Inteinsa,
tânärul candidat sustinea cà esenta focului o constituia
dura, iar aceasta era, ca si lumina, o miscare ondulatorie a
unei materii elastice, care umplea spatiile goale dintre párti-
celele constitutive ale corpurilor si care era eterul. El indrásnea
astfel, ca « materia focului » era aldura, iar 6 materia
caldurii » era eterul, care era in acelasi timp i « materia lu-
minii ». Gottfried Teske a primit cu bunavointá aceastä tezá
« de fizia », in care nu mai era vorba de « flogisticul » tradi-
tional, a declarat chiar cà avea ceva de invátat dinteinsa,
Kant si-a trecut doctoratul « in fil9sofie » la 12 Iunie 1755.
In toamna aceluiasi an, apoi, la 27 Septemvrie 1755, s'a
« abilitat » ca docent « privat pentru filosofie, cu o lucrare
In limba latinà, intitulatá « Principiorum primorum cogni-
tionis metaphysicae nova dilucidatio (Noug Mmurire a prin-
cipiilor prime ale cunoasterii metafizice). In sarsit, intru eat
punea astfel piciorul pe prima treaptá a carierei academice,
s'a ingrijit sA indeplineascl imediat si conditia pe care o

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 81

puneau legile de atunci celui ce voia si ajungi profesor uni-

versitar. Ca sä poati fi propus » ca « extraordinar » la o
catedri vacanti, candidatul trebuia si mai fi « sustinut » inci
o 0 disertatie » (a treia, dupi ce h de doctorat i cea de docenti).
Asa cerea o « ordonanti regard' * din 1749. Kant s'a supus
si acestei conditii, prezentind facultitii de filosofie din Kb-
nigsberg, in Aprilie 1756, o lucrare in limba latini, intitulati
« Metaphysicae cum geometria junctae USUS in philosophia
naturali, cujus specimen I continet monadologiam physicam *
(Intrebuintarea in filosofia naturii a metafizicei impreunate
cu geometria, al arei prim specimen cuprinde monadalogia
fizia) i « apirind-o » inteo discutie publici.
Asupra acestor data' lucriri, propriu zis filosofice, care
intrerupeau seria lucrärilor sale stiintifice, vom reveni mai
departe, and vom examina schimbarea de directie care l-a
indreptat pe Kant care Critica ratiunii pure. Continuitatea
acelei serii s'a restabilit insi imediat prin aparitia, in acelasi
an, a trei mici studii privitoare la cutremurele de pimint, ce
preocupau pe atunci, in urma dezastrului dela i Noem-
vrie 1755, care preficuse un oras infloritor, ca Lisabona,
inteun maldir de ruine, pe toad lumea. Cel dintii era
intitulat « Von den Ursachen der Erderschatterungen bei
Gelegenheit des Ungltickes, welches die westlichen Linder
von Europa gegen das Ende des vorigen Jahres betroffen
hat » (Despre cauzele cutremurelor de pimint, cu prilejul
nenorocirii care s'a abitut citre sarsitul anului trecut asupra
tirilor din Apusul Europei). Al doilea purta titlul Ge-
schichte und Naturbeschreibung der merkwardigsten Vorfälle
des Erdbebens, welches an dem Ende des 1755-sten Jahres
einen grossen Theil der Erde erschiittert (Istoria si de-
scrierea naturali a minunatelor manifestiri ale cutremurului
de pimint, care la sfirsitul anului 1755 a sguduit o mare
parte a pimintului). In acest al doilea studiu se gisea afir-
marea, atit de caracteristici pentru orientarea stiintificl a
gindirii lui Kant, ea' era cu totul gresiti interpretarea teleo-
logici a cutremurelor de pimint, care erau considerate de
marile mase ca pedepse trimise de Dumnezeu oamenilor,
pentru picatele lor. Ca simple fenomene mecanice, ele erau
6 A. R. Studii fi Cercetdri. LILL

www.dacoromanica.ro
82 P. P. NEGULESCU

produse de anumite procese vulcanice, care se petreceau sub

scoarta solida a p5mfintului, si nu urmareau niciun scop.
Dovada era faptul ea urinal-He lor nu erau numaidecat, pretu-
tindeni si totdeauna, rele. La Teplitz, bunaoark cutremurul de
pamânt care distrusese Lisabona, provocase o sporire a debitu-
lui izvoarelor minerale, ce constituiau bogatia acelei cunoscute
statiuni balneare. Nu era dar nicidecum de mirare ca locui-
torii din Teplitz au pus sl se oficieze, in bisericile lor, slujbe,
prin care s'au adus multumiri lui Dumnezeu pentru binecu-
vantarea pe care le-o trimisese. Al treilea studiu, in sfärsit,
era intitulat 4 Fortgesetzte Betrachtung der seit einiger Zeit
wahrgenommenen Erderschiitterungen » (Considerare conti-
nuata a cutremurelor de pämint observate de catva tirnp).
Inteinsul, autorul relua si intarea, cu argumente nou5, parerea
sa c5 la originea fenomenelor de care era vorba se &eau pro-
cesele vulcanice dinräuntrul p5mäntu1ui.
Tot in 1756 a mai publicat Kant o lucrare stiintifica ce
aducea contributii noua si pretioase la explicarea curentilor
de aer cu caracter periodic si cu directii constante. Prea con-
cisa, din nefericire, lucrarea era, propriu vorbind, o invitare
la prelegerile sale de geografie fizicä din semestrul de vara al
anului 1756, in care isi propunea s5 studieze problema meteo-
rologieä a vänturilor, si era intitulata « Neue Anmerkungen
zur Erläuterung der Theorie der Winde » (Observ5ri noua Cu
privire la lärnurirea teoriei vänturilor). Era pe atunci obiceiul
ca docentii, ale cäror cursuri nu erau obligatorii, sa anunte
mai dinainte problemele de care aveau sa se ocupe, pentru ca
cei ce se interesau de acele probleme s'a villa sa le asculte.
De aceeasi naturi era si mica scriere din 1757, in care Kant
revenea asupra problemei vänturilor, si al carei caracter era
mai limpede indicat in titlul « Entwurf und Anktindigung
eines Collegii iiber die physische Geographie, neb st Betrach-
tungen iiber die Frage, ob die Westwinde in unseren Ge-
gender' darum feucht sind, weil sie tiber ein grosses Meer
streichen » (Schita si anuntare a unui curs de geografie fizica, cu
consideratii asupra chestiei daca vinturile de apus din regiunile
noastre sunt umede fiindcl ating o mare mai intinsa). Ceea ce
aduceau nou aceste lucrar era ideea ca vanturile, si, mai ales,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 83

directiile lor nu erau determinate numai de diferentele de

temperaturg ce se produceau in atmosfera pgrnântului sub
actiunea, diferitä dupg latitudine, a razelor soarelui, ci si de
iuteala diferitg, dupg latitudine, cu care diferitele ei pgrti
urmau miscarea de rotatie a planetei in jurul axei sale. Nou-
tatea acestei idei era numai relativg, intru eat fizicianul englez
Hadley o utilizase, dei numai cu aplicgri partiale, ceva
mai inainte, pe la 1735. Kant ?mg n'avusese cunostintg de strg-
duintele acestui predecesor al sgu, asa incit meritul sgu
rgmâne intreg, si e cu atät mai impresionant, cu cgt el
nu era specialist in materie.
Faptul ca in cursurile pe care le incepuse, in toamna 1755,
la universitatea din Königsberg, tingrul docent de filosofie
se ocupa si de geografia fizicg, ne pare curios astgzi. Pe atunci
insg, ca o rnostenire poate a # universalismului o cultural din
timpul Renasterii italiene, profesorii universitgtilor erau mai
putin # specializati » ca astgzi. Am vgzut bungoarg cg, la Königs-
berg chiar, Martin Knutzen, profesorul lui Kant, studia in
cursurile sale nu numai filosofia ci si astronomia. Dupä K.
Arnold, care, in cartea sa # Kritische Excurse im Gebiete der
Kantforschung », ne-a lgsat, in aceastg privintg, indicatii destul
de amgnuntite, pe längg cursurile propriu zis filosofice,
cuprinzänd logica, metafizica, etica, pedagogia, dreptul na-
tural si enciclopedia filosofiei, Kant a mai fgcut si cursuri
stiintifice, de matematick de mecanicg, de fizic'ä, de minera-
logie, de geografie fizicg.', de antropologie, ba chiar si, in
timpul rlzboiului de 7 ani, de teoria fortificatiilor si de piro-
tehnie. Unele din acele cursuri erau numai ocazionale, ca
cele din urmg bungoarg, care rgspundeau numai unor anumite
nevoi de informatie ale unor anumite momente, si nu se mai
repetau. Altele insg, atingänd problemele permanente ale
ggndirii omenesti, stantifice si filosofice, se repetau regulat.
Printre ele, cele care aveau mai mult succes erau, tocmai,
cele de geografie fizicg, la care frecventa era mai mare dear
la celelalte, atrggänd si ascultatori straini de universitate. Iar
explicarea acestui fapt ar trebui s'o autlm, poate, nu numai
In natura mai concrea, si deci mai accesibill, a acestei materii
de invItämant, ci si in interesul mai mare pe care i-1 argta Kant
C.

www.dacoromanica.ro
84 P. P. NEGULESCU

insusi. El pgrea a fi fost, in adevir, mai pasionat, in acea

primg fazg a activitAtii sale intelectuale, de cercetgrile stiin-
tifice deck de cele filosofice. Daci, in cursurile sale, s'a
ocupat, din cauza indatoririlor sale didactice, mai mult, mai
pe larg i cu mai multi continuitate, de problemele filosofiei,
in schimb, in publicatale sale, s'a ocupat de preferintg, mai
stiniitor i cu mai multe pretentii de originalitate, de pro-
blemele tiintei.Si sustinea in acelasi timp, cu tArie, indepen-
denta cercetArilor stiintifice de principiile, adesea preconce-
pute, ale sistemelor filosofice. Asa bunioarg, in lucrarea sa
din 1758, care era intitulati Neuer Lehrbegriff der Bewe-
gung und Ruhe und der damit verluiiipften Folgerungen in
den ersten Griinden der Naturwissenschaft » (Noug notiune
didactici despre miscare çi repaos, si despre urmArile ce se
leagg de aceasta in primele fundamente ale stiintei naturii),
dupg ce stabilea relativitatea tuturor micàrior, egalitatea
actiunilor si reactiunilor in presiunile mecanice pe care cor-
purile le exercitau uncle asupra altora, si argta, in sfirsit,
adevirata semnificare a asa numitului principiu al inertiei,
Kant isi apka independenta gindirii, declarind ci rAminea
indiferent la opozitia celor ce aruncau cu dispret, ca pe o pleavg
netrebnici, tot ce nu trecuse, mai intii, pe la o moara » lui
Wolff sau a vreunui alt sistem filosofic celebni. Ceea ce
insemna ci, pentru el, cercetArile stiintei trebuiau si riming
libere, neputind fi obligate si ting seamg, cu once pret, de
principiile filosofiei, ori de citi vazg s'ar fi bucurat autora
lor. CAci adevirul n'avea intru nimic a face cu o legile presti-
giului » (mit den Gesetzen des Ansehens).
In fata acestor constatäri &intern siliti sA ne intrebgm, ce
loc ocupau, propriu vorbind, stiinta si filosofia in activitatea
intelectuall a lui Kant din epoca, de care ne-am ocupat pini
acum, a vietii sale ? Kuno Fisc he r, care i-a consacrat un volum
intreg din marea sa o Geschichte der neueren Philosophie »,
zicea, in aceasti privintg: o S'ar pgrea a, la inceput, spiritul
sit' era inegal impirtit intre metafizici i cunoasterea empi-
ricg a lumii; cea dintii Ii constituia profesiunea, cea din urmg

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 83

ii era dragostea »1). SI fi fost in adevAr asa? SI fi fAcut Kant

filosofie numai de nevoie, fiindd ii trebuia o meserie, si
stiintA numai de plIcere, fiindcA ii procura satisfactii sufle-
testi mai mari ? Mai probabil este 64 raportul dintre aceste
douI ramuri de cApetenie ale activitAtii intelectuale omenesti
lua, in mintea lui Kant, o aid infAtisare. Mai probabil este
cI filosofia rAminea pentru el scopul de dpetenie, dar stiinta
i se impunea ca fiind mijlocul indispensabil pentru realizarea
lui. i fiindd era de-abia la inceputul propriei sale activitAti,
al drei tel ultim nu putea fi atins deck mai tirziu, i se pArea
firesc A se ocupe mai indi si mai cu stAruintI de ceea ce ii
trebuia ca sl ajungI pinA acolo. Asa s'ar explica atentia mai
mare, mult mai mare, pe care a dat-o, la inceput, cercedrilor
stiintifice, Wind pe planul al doilea pe cele filosofice.
Spre a lAmuri mai bine acest raport, sl ne intoarcem un mo-
ment inapoi. CAnd s'a inscris, ca student, la Univeisitatea
din Königsberg, Kant a invAtat filosofia, cum am vAzut, cu
Martin Knutzen, care 1-a interesat atAt de mutt, incit 1-a
indepArtat, incetul cu incetul, de teologie. Cum am vIzut,
de asemenea, acest profesor abil era un partizan independent
al filosofiei lui Leibniz; ii adopta ideile generale si le sustinea
cu cAldurA, dar nu uita sl releve neajunsurile lor si sI le
aducA obiectiile cuvenite. 0 asemenea atitudine convenea de
minune spiritului critic, pornit pe meditatii personale indl-
rAtnice, al tAnArului student, . care, pArIsind teologia, nu se
putea hotlri usor sA-si abandoneze si credintele religioase,
si care gAsea in rationalism, ca directie epistemologicA, posi-
bilitatea de a le salva, sub o forma purificatI. Dad Martin
Knutzen ar fi fost, in filosofie, tot adt de dogmatic si de
intransigent cit era Franz Albert Schultz, in teologie, e
foarte probabil d 1-ar fi cucerit mai anevoie pe Kant, sau
poate chiar d nu 1-ar fi atras nicidecum.
La inceput, asa dar, Kant a fost un adept al lui Leibniz.
Cele doll*/ lucrAri filosofice initiale, # Noua lImurire a pri-
melor principii ale cunoasterii metafizice » si # Monadologia

1) Kuno Fisc he r, Geschichte der neueren Philosophie, Jubiltiums-Ausgabe,

IV-ter Band, S. 540.

www.dacoromanica.ro
86 P. P. NEGULESCU

fizicä *, o arätau in chip neindoios. Studiile sale stiintifice

ins5 l-au silit sà constate, din ce in ce mai des, a metodele
abstracte, strict logice, ale rationalismului, nu puteau explica,
cu destul succes, realitätile concrete, care le depAseau si, nu
arareori, le contraziceau. Asa cum se afirmase in filosofia mai
nou5, cu Descartes si cu Spinoza mai ales, rationalismul
proceda deductiv; din anumite conceptii abstracte, al aror
adevAr il garanta evidenta lor rationalà, adia subiectivk filo-
sofii de acest fel deduceau expliarile fenomenelor concrete,
a fiecäruia, in parte, si a totalitätii lor, in general, adia, in
fond, ale lumii obiective. Deductia insä, ca metodà logia,
se intemeia pe cele ateva principii prime ale oriarei
forme de argumentare, si printre care principiul contra-
dictiei ocupa un loc de frunte. Acest principiu ing,
dac5 era generator de evidente subiective, pentru mintea
omeneasa, nu era si generator de realitäti obiective,
pentru lumea deosebità si independenta de ea. Dupä prin-
cipiul logic al contradictiei, un lucru nu poate fi in acelasi
timp el insusi si contrariul säu; daa este A, nu poate fi
Non-A. In mintea noasträ, adia, nu pot exista douä' idei
contradictorii; afirmarea uneia din ele atrage dupl sine ne-
garea celeilalte, care e astfel inläturata sau, din punct de
vedere logic, suprimatA. In lumea obiectivä, insä, pot exista,
in acelasi timp, doui lucruri contradictorii; si realitatea unuia
nu face imposibilà realitatea celuilalt. 0 femeie, bunä'oara, al
areia fiu a murit in räzboiu, luptänd eroic pentru apArarea
tärii sale si contribuind astfel la victoria ei, simte, in acelasi
timp, o mare bucurie, ca membra a natiunii respective, si o
mare tristete, ca mamá. Desi contradictorii, aceste douä' sen-
timente existä in acelasi timp; realitatea unuia nu exclude
realitatea celuilalt. Sau, ca sä luä'm un exemplu din lumea
fizia, dupä acest exemplu din lumea moralà, este inconte-
stabil a existä, in realitatea obiectivà, misari ce se desflsoark
sau forte ce tind a se exercita, in directii diametral
opuse, si care sunt ca atare contradictorii; dar existenta unora
nu exclude existenta celorlalte. i, pe and in logia nu e
posibilà combinarea notiunilor contradictorii, care se neaga,
in mod absolut, unele pe altele, in realitatea cosmiel fortele

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 87

sou miscarile opuse se « compun », dänd « rezultante » ce se

pot determina prin calcul si verifica prin masurätori. Prin-
cipiul contradictiei prin urmare nu se aplica lucrurilor obiec-
tive ale lumii, asa cum se aplica ideilor subiective ale mintii
omenesti. Ceca ce insemneaza, ca asa numita ratiune nu
poate patrunde si explica lumea concreta numai cu ajutorul
principiilor ei abstracte. i fiindca lucrurile concrete nu se
pot cunoaste deck cu ajutorul simturilor, in experienta,
intuitiile empirice devin un factor al cunoasterii, a cirui
necesitate nu se mai poate tagadui.
Asemenea conceptii preconiza Kant in doua lucrari ale sale,
din 1762 Si 1763, si anume : o Versuch den Begriff der nega-
tiven Grössen in die Weltweisheit einzufiihren». (Incercare de
a introduce in filosofie notiunea marimilor negative) si « Unter-
suchung iiber die Deutlichkeit der Grundsätze der nattirlichen
Theologie und der Moral » (Cercetare asupra claritatii prin-
cipiilor teologiei naturale si moralei). In aceasta din urma,
mai ales, atitudinea sa cu privire la filosofie, la cea de pina
atunci, bine inteles, era de-a-dreptul sceptica, si se inte-
meia pe relevarea metodei gresite pe care o urmasera predece-
sorii sal. Metoda deductiva era usoara, de sigur, cum se putea
vedea in matematica. Dar aves marele cusur ci nu ducea la
rezultate indiscutabile decat in matematica. In filosofie nu, cum
o dovedeau nenumaratele si nesfärsitele controverse, asupra
tuturor rezultatelor ei, care erau incl, toate, in discutie.
Filosofiei nu-i ajungea sinteza ; ei ii trebuia mai intii analiza,
pornind dela datele experientei, ceea ce ti facea calea foarte
lunga si foarte anevoioasa. « Metafizica,zicea Kant insusi,
este fara indoiall cea mai grea dintre toate indeletnicirile
intelectuale omenesti; dar nici nu s'a scris tuck niciodata,
una ». Una adevaratä, fireste, una, ale carei conceptii sa
ramana, asa cum ramâneau principiile matematice. *i. tocmai
succesul diferit al acestor doua discipline arata valoarea lor
diferita. Parerile filosofilor erau « ca meteorii », a caror stra-
lucire nu le garanta nicidecum durata. Ele dispareau, de cele
mai multe ori, fail intarziere si fail sa lase urme, pe and
adevarurile matematice rämlneau totdeauna si se impuneau
tuturor. i, referindu-se la faptul ca chestia pe care o trata

www.dacoromanica.ro
88 P. P. NEGULESCU

lucrarea sa fusese pug la concurs de Academia din Berlin

pentru anul 1763, Kant adauga, dupl fraza citata mai sus,
ca insusi acest fapt arata necesitatea, pe care o simtea malta
institutie stiintifica, de a se informa despre calea pe care s'ar
fi putut ajunge la constituirea unei metafizice. Si el sustinea
ca acea cale o indica metoda pe care o urmase Newton in
astronomie. « Adeva.'rata metoda a metafizice este, in fond,
identica, cu aceea pe care a introdus-o Newton in stiinta
naturii ». Dupa acea metoda, cercetatorul trebuia sal caute,
prin experiente sigure si Cu ajutorul geometriei, regulele dupa
care fenomenele ce-1 interesau se produceau in natura'. Iar in
ultima parte a lucrarii sale, Kant se straduia sa gaseasca, in
experienta interna, regulele dupa care apäreau, in constiinta
omeneasck credintele religioase si conceptiile morale.
Asupra acestor idei a revenit apoi Kant, cu intentii didac-
tice, in programul cursului sau din semestrul de iarna
1765-1766, pe care 1-a publicat, cum era obiceiul la uni-
versitatile germane, la inceputul acelui semestru, sub titlul
« Nachricht von der Einrichtung seiner Vorlesungen im
Winterhalbjahr 1765-1766» (Instiintare despre intocmirea
prelegerilor sale in semestrul de iarna 1765-1766). Kant
prevenea, mai intai, pe ascultatorii sai, ea isi propunea, nu
si-i invete filosofia, ci sa-i deprinda sa filosofeze. Caci o filo-
sofie, facuta gata, nu exista. Filosofia era Inca de facut. si era
indispensabil ca fiecare sa ajungl a intelege cum trebuia sa lu-
creze la intemeierea ei. Referindu-se, apoi, la principiile prime
ale moralei, de care avea si se ocupe in prelegerile sale, Kant
anunta ca. avea sl reja incercarile lui S haftesbur y, H u t-
cheson si H u me, spre a le da mai multa precizie, si anume,
cercetand mai intai « ceca ce se facea », inainte de a stabili
« ceea ce trebuia sa se faca ». El isi propunea adica sa por-
neasca in morala, dela observarea a ceca ce se putea constata
in experienta, nu numai in experienta directa, personara a
fiecaruia, ci si in experienta colectiva' a omenirii, pe care o
punea la dispozitia cercetatorilor istoria.
0 influenta deosebita au avut asupra lui Kant, din acest
punct de vedere, operele lui Rousseau. Inteinsele, senti-
mentul, ca izvor empiric de credinte si de atitudini, religioase

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 89

si etice, adanci si durabile, se opunea ratiunii, ca izvor dia-

lectic al unor conceptii ce, in materiile respective, nu puteau
rezista totdeauna, cu destul succes, obiectiilor, i ramaneau
astfel, adesea, indoielnice si precare. In Emile », romanul
pedagogic al lui Rousseau, bunaoara, faimoasa marturisire »
a vicarului din Savoia ii arata lui Kant ca experientele intime,
de ordine afectiva, puteau oferi credintelor religioase si ati-
tudinilor etice ale omului o temelie mai sigura poate si, in once
caz, mai trainica, deck speculatiile logice ale ratiunii, care nu iz-
buteau sa-i umple si stapaneasca, in aceeasi masura, con-
stiinta. Ce puternica impresie Ii facuse cuprinsul acestei opere,
Cu toate ci era mai mult literara deck filosofica, se putea vedea
din ceea ce povesteau unii contemporani, ca, anume, in ziva,
In care a inceput a o citi, filosoful si-a uitat cu totul plim-
barea zilnicá, spre marea mirare a celor ce-si regulau ceasor-
nicele dupa aparitia lui regulata i punctuala, la o anumita
orä' a dupa-amiezii, pe o anumita' strada a orasului, ce purta
numele de Philosophenweg ».
CA influenta lui Rousseau se adauga la aceea a moralistilor
englezi, si in deosebi a lui Shaftesbury, spre a-1 intäri
in credinta cA etica nu putea avea decat un fundament em-
piric, o arata lucrarea sa din 1764, intitulata Beobachtungen
ilber das Gefühl des Schönen und Erhabenen » (ObservIri
asupra sentimentului frumosului i sublimului). Inteinsa
aparea, destul de limpede, conceptia lui Shaftesbury ca' sen-
timentul moral era o varietate a sentimentalui estetic. Ar-
monia dintre InclinArle egoiste si altruiste ale omului, intru cat
ii determina concluita, clandu-i aspectul ce purta numele de
moral, nu era deal o forma a rasurii juste, a proportiilor
potrivite, ce constituiau, in natura in general, frumosul; ea
putea fi astfel numita, din punct de vedere subiectiv, frumu-
setea simtirii, iar din punct de vedere obiectiv, frumusetea
actiunii. Legatura dintre estetica si morala se stabilea, pe
aceasta baza, in chip firesc. Sentimentul estetic era senti-
mentul frumosului si al sublimului din natura, in general. Iar
acest sentiment devenea moral, atunci cand era sentimentul
frumusetii si al demnitatii omenesti. Virtuos era, in sarsit,
oricine lucra determinat de un asemenea sentiment. Dar

www.dacoromanica.ro
90 P. P. NEGULESCU

din aceasta conceptie rezulta, c principiile eticei, ca stiinta,

nu se puteau intemeia pe speculatiile abstracte ale ratiunii, ci
pe observarea empiria a sentimentului ce sta la temelia con-
duitei morale a omului. De aceea nu izbuteau filosofii ratio-
nalisti sa dedua etica din metafizia. Cu propriile cuvinte
ale lui Kant: « Principiile virtutii nu sunt reguli speculative,
ci constiinta unui sentiment, ce traieste in once mima orne-
neasa; cred cA rezum totul, and zic a e sentimentul fru-
musetii i demnitatii naturii omenesti ». lar aceasta convingere
i-o intarea elocventa, plina de coloare si de aldura, cu care
Rousseau sustinea cA sentimentul era superior ratiunii, ca
mijloc de luminare a vietii omenesti si a problemelor ei.
Parea astfel evident ca, la epoca de care vorbim, Kant se
indeparta de rationalismul lui Leibniz si al lui Wolff, pe care
Il imbratisase la inceput, spre a se apropia de empirismul lui
Newton, in ordinea stiintifia., al lui Bacon si al lui Locke, in
ordinea filosofia, al lui Rousseau in sarsit, in ordinea reli-
gioasa si moral& Unii istorici ai filosofiei cred chiar a el nu
se apropia numai de empirism, ci se cufunda, cu totul, in apele
lui. Kuno Fischer, bunaoaia, sustine ca, in perioada de care
ne ocupam, Kant era « pe cale sa « purl filosofia germana
pe picior englez # reformeze rationalismul dogmatic cu
ajutorul empirismului » i sa innoiasca metafizica cu ajutorul
« metodei inductive », pe care « o introdusese in filosofie Ba-
con, in teoria cunostintei Locke, si in stiinta naturii Newton »1).
Poate cA acest istoric al filosofiei schematiza prea mult evolu-
tia cugetarii kantiene, atribuindu-i atitudini prea exclusive.
CA nu renuntase, deplin i definitiv, la metoda deductivl a ra-
tionalismului, cA ramOnea, fara sa-si dea seam'A poate, legat
de ea, o arata Kant inteo lucrare, pe care o publicase la ace-
easi epoa, sub titlul indrasnet « Der einzig mögliche Beweis-
grund zu einer Demonstration des Daseins Gottes (Unicul
fundament posibil pentru o demonstratie a existentei lui
Dumnezeu) si care a aparut in 1763. Insuficienta metodei
dialectice a rationalismului i se parea, lui Kant, mai evidentà
ca oriunde in faimosul « argument ontologic », ce juca un rol

l) Geschichte der neueren Philosophie, Jubildums-Ausgabe, vol. IV, p. 246.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 91

atat de mare in metafizica traditionall. Sub forma, bunioara,

pe care i-o dase Descartes, existenta lui Dumnezeu se deducea
din ideea insasi de Dumnezeu, asa cum o avea mintea orne-
neasa. Ea era notiunea unei Fiinte supreme, care nu putea
fi, in toate privintele, decat perfecta. Notiunea de Dumnezeu
cuprindea astfel, ca note, in continutul ei, toate perfectiunile,
posibile si imaginabile. Iar printre acele perfectiuni se gasea,
In chip firesc, i existenta. Ne-existenta ar fi fost o imperfec-
tiune, care ar fi facut inoperante si deci inutile toate celelalte
perfectiuni, iar notiunea de Dumnezeu, ca idee a unei Fiinte
.supreme, creatoare i guvernatoare a Universului, ar fi devenit
contradictorie. Rolul de creatoare si guvernatoare a Universu-
lui nu se putea, in adevar, atribui unei Fiinte supreme care
n'ar fi existat. Prin urmare, Dumnezeu exista, trebuia sa
.existe, nu se putea sa nu existe. Cu alte cuvinte, existenta lui
Durnnezeu se demonstra, inteun asemenea argument, pe
cale analitia. Se scotea din notiunea de Dumnezeu una din
notele cuprinse, cu necesitate, in continutul ei, i i se atribuia,
ca predicat explicit, inteo judecata analitia.
Aceasta procedare i se parea insa, lui Kant, fundamental
gresita. Prin existenta, zicea el, noi nu putem intelege decât
o realitate, care este independentà de once reprezentare a
noastra. Un lucru nu este, nu poate fi, pentru mintea noastra,
real, deat numai daa exista i atunci and noi gandim
nicidecum, si chiar daa nu4 gandim niciodata. Dovada a e
asa e faptul cà lucrurile, care nu exista deat numai atunci
and, i numai intru cat, le gandim noi, suntem convinsi cu
totii cà n'au cleat o realitate subiectivk ca idei ale mintii
noastre. Realitatea obiectivä, deosebita i independenta de noi,
le lipseste cu desavarsire. De unde rezulta cA existenta, fiind
independenta de gandirea noastra, nu poate fi o noti a conti-
nutului notiunilor pe care le gandim noi. Ea nu poate intra
In structura logia a niciunei notiuni. Din analiza unei no-
tiuni oarecare nu se poate scoate deci, niciodata, realitatea
unui lucru, ce ar exista in afara de ea si de mintea care o gin-
deste. Ceeace insemneaza, cA existenta lui Dumnezeu, ca
factor cosmic, nu se poate dovedi prin pretinsa structura
a notiunii de Dumnezeu, pe care o gandeste mintea omeneasa.

www.dacoromanica.ro
92 P. P. NEGULESCU

Ea nu se poate adica stabili, pe cale dialectica, printr'o jude-

cata analitica. Inteo asémenea judecata, predicatul nu ex-
prima decat insusirile unui subiect oarecare, conceput, de
mintea celui ce o formuleaza, ca posibil, logiceste, nu si exi-
stenta lui reala, inafara si independent de cel ce Il gandeste.
Nicio existenta, a niciunui lucru nu poate fi stabilita numai
prin gandire; ea nu poate fi decat o data a experientei sensi-
bile, care ja nastere, pentru fiecare om, atunci cand anumite
sensatii, involuntare si inevitabile, Ii impun credinta cá exista
In afari de el insusi ceva, ce produce, lucrand asupra simtu-
rilor sale, acele sensatii. Existenta, cu alte cuvinte, nu poate
fi o concluzie logica; ea nu poate fi deck o data empiria.
De aceea, o judecata analitica nu exprima, propriu vorbind,
decat o relatiune a unui predicat oarecare cu un subiect oare-
care, ce nu e decat posibil, intru cat realitatea lui rärnane sa fie
stabilita pe altä cale. Cand zicem bunaoarä: Dumnezeu este
atotputernic, aceasta nu insemneaza cleat cá Dumnezeu,
dacá exista, are atributul omnipotentei. Dar existenta lui nu
se stabileste, prin aceasta, nicidecum. *i tot asa, nu se sta-
bileste nicidecum and zicem: Duxnnezeu exista,
cum am vazut, existenta, neputand fi o nota cuprinsá in con-
tinutul notiunii ce formeaza subiectul acestei judecati, nu
poate fi afirmata ca un predicat ce ar exprima un atribut al
subiectului in chestie.
Cu toate acestea, existenta lui Dumnezeu nu se poate sta-
bili pe calea experientei, in mod direct, asa cum se poate sta-
bili existenta lucrurilor marginite pe care le percepem cu simtu-
rile. Celelalte doul argumente, de care se mai servea metafi-
zica traditionalä, alaturi de cel ontologic, aclica argumen-
tul cosmologic i cel fizico-teologic, se intemeiau, e drept,
pe experienta, dar numai in pu.nctele lor de plecare, recurgand
apoi mai departe la metoda dialectica. Constatand existenta
lucrurilor ce alcatuesc lumea, mai intai, structura i ordinea
lor, apoi, care presupuneau o Cauzi suprema, creatoare si or-
donatoare, metafizica traditionala deducea, din aceste date
empirice, concluzia rationala cá trebuia sa existe un Dumnezeu,
care nu devenea insa, prin aceasta, un obiect de intuitie sen-
sibila, directa', ci ramánea o notiune logica. lar experienta,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 93

internä', intima', de ordine afectiva', la care recurgea Rousseau,

desi ducea, in chip neindoios, la certitudinea subiectiva cA tre-
buia sa existe un Dumnezeu, dar, intru cat acea certitudine
subiectiva nu se putea traduce decat prin credinte individuale,
nu se putea stabili pe aceasti cale, ca un adevar general, in
intelesul logic al cuvantului, existenta de care era vorba.
In fata acestor dificultati, Kant, cu toata inclinarea lui vizi-
bill catre empirism, s'a gandit dupa toate probabilit'Atile ca
metoda dialectica, in aceasta parte, cel putin, a metafizicii,
adica in dovedirea existentei lui Durrmezeu, nu putea fi
,considerata ca fiind cu totul mutila. Numai ca, in acest caz,
trebuia sa ja o alta forma. Vechiul argument ontologic, buna-
°ark trebuia remaniat. Ne mai putand dovedi, in mod direct,
cA Dumnezeu existä, el trebuia sa dovedeasci, in mod indi-
rect, ca exista ceva, a carui realitate era neaparat necesara
pentru gandirea omeneasca, ceva, anume, ce nu se putea
determina deck prin insusirile ce se atribuiau de obiceiu di-
vinitkii, ceva, cu alte cuvinte, care trebuia s'A fie un Dumnezeu.
Concluzia argumentului ontologic nu mai putea fi, in acest
caz: Dumnezeu exista. Ea devenea, in chip firesc: exista ceva,
,care este Dumnezeu. Iar fundamentul logic, o unicul fun-
dament posibil » al unei asemenea demonstratii, nu putea
fi decat raportul necesar, ce se gaseste implicat in gandirea
omeneasca, al posibilitkii cu realitatea.
In adevar, once obiect al gandirii noastre, intru cat ne mAr-
ginirn a ni-1 reprezenta, e numai posibil. Caci once obiect al
gandirii noastre e o notiune, si, cum am vä.'zut, existenta nu
poate intra, ca nota, in continutul niciunei notiuni. Posibili-
atea, insa, nu poate fi ganditä de mintea noastra deck in le-
gatura cu o conditie subinteleasà, care este realitatea. Posibi-
litatea este, pentru mintea noastra, o virtualitate capabill
se realizeze, devenind realitate. De unde rezulta cA ne e peste
putinta sa facem ipoteza unei inexistente a realitatii. Dack'
nimic n'ar exista in realitate, nimic n'ar fi posibil, fiindca ni-
mic n'ar mai putea deveni real. Daca n'ar exista
n'ar mai exista posibilitatea. i n'ar mai putea exista gandirea
-n.oastra ale carei obiecte sunt numai posibile. Trebue dar s'A
.existe o realitate. lar acea realitate, fiind conditia sine qua

www.dacoromanica.ro
94 P. P. NEGULESCU

non a oricaei posibilitai, toate obiectele gindirii noastre

atirni de ea. Acele obiecte sunt Insá lucrurile ce credem
alcituesc lumea pe care o cunoastem. Acele lucruri atirni
prin urmare de realitatea a cirei existenti suntem siliti s'o
admitern. Ea este prin urmare o realitate creatoare, posedi
adici pe cea dindi din insusirile esentiale pe care le atribuim
divinitaii. Si tot asa le pose& si pe celelalte, adici unita-
tea, simplitatea, invariabilitatea, eternitatea, etc., asupra
al-0ra nu ne mai oprim, fiindci ceca ce ne intereseazi acum
e numai natura argumentaii lui Kant, nu aminuntele ei. Ne
e deajuns dar sa constatim cà argumentarea aceasta e de na-
turi strict dialectici, pentru ca sà ne incredintim C, cu toati
inclinarea sa care empirism, Kant nu renuntase, deplin
definitiv, la rationalism.
Ceea ce nu insemna, fireste, cà inclinarea sa care empirism
nu era adânci si puternici. Toate afirmirile sale, atit de cate-
gonce, din lucraile pe care le-am examinat pânà acum, o do-
vedesc in deajuns. El credea, cu tirie, eh' filosofia, spre a se
putea constitui, presupunea cunoasterea empirici a lumii,
presupunea adici stiinta. Si aceasti credinti a fost cea care,
lovindu-se de scepticismul lui David H u me, i-a provocat
criza intelectuali, din care a iesit criticismul. Asupra acestei
crize si a modului cum s'a desfisurat ea, trebue si ne oprim
mai pe larg, spre a urmai evolutia cugetaii lui Kant, in cursul
ei, evolutie firi de care n'am putea intelege atitudinea fi-
losofici la care s'a oprit, in cele din urmi, in Critica ratiunii
pure.
II
Dupi toate probabilitaile, Kant a luat cunostinti de ideile
lui Hume care 1760. Influenta pe care au exercitat-o ele asu-
pri-i a inceput, in adeva, a deveni vizibilá, am putea zice:
din ce in ce mai vizibila, in lucraile pe care le-a publicat
intre 1762 si 1766. Din operele filosofului scotian, cele care
i-au atras mai inta atentia au fost « Essays »-urile, pe care
Sulzer le-a tradus in limba germani in 1754, si « Cercetarea
asupra intelegerii omenesti #, pe care acelasi scriitor a tradus-o

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 95

In limba germana, in 1756. Marele « Tratat despre natura

omeneasca » n'a fost tradus in limba germana decAt mai 'Or-
ziu, in 1790-91, de catre Jakob, si Kant, care nu stäpi-
nea destul de bine limba englezä, nu parea a-1 fi citit la epoca,
In care s'a produs, in evolutia cugetarii sale, schimbarea de
directie de care voim sa vorbim. Dar ideile din « Tratat », al
carui original a aparut in 1739-40, se &eau reproduse,
mai pe scurt si in forme mai simple, in « Cercetarea » al carei
original a aparut in 1748. In sarsit, intre traducerea germanä'
a « Cercetarii » din 1756 si traducerea germana a « Tratatu-
lui » din 1790, s'a intercalat traducerea germanä' din 1772 a
operei lui Beattie « Incercare asupra materiei si imutabilitatii
adevarului », care cuprindea o criticä', amanuntita si severa, a
scepticismului lui Hume, dupa « principiile simtului comun »,
pe care le propovaduia scoala scotiana a lui Thomas R e i d.'
Kant a cunoscut si aceasta opera, cum o dovedea faptul a 1-a
mentionat de mai multe ori pe Beattie. Iar faptul ca n'avea o
parere prea buna de filosofia simtului comun, aräta in deajuns
CA pretuia prea mult pe Hume, pentru ca sa poata aproba
criticele pe care i le aduceau reprezentantii acestei directii de
g an dire.
CAt de mult pretuia Kant pe Hume a spus-o el insusi, in
cuvinte pe care le-a scris, nu atunci cind I-a citit pentru prima
°ark sub stäpanirea nereflectata a unei prime impresii, ci
mult mai tarziu, cu aproape un sfert de veac mai tarziu, in
Prefata la « Prolegomenele » sale, care au aparut in 1783.
« Dela incercarile lui Locke si ale lui Leibniz, sau, si mai mult,
dela nasterea metafizicii, atAt de departe at se intinde, Ina-
rat, istoria ei, nu s'a intamplat nimic care, in ceea ce privea
destinul acestei stiinte, sa fi fost mai hotIritor cleat atacul
pe care 1-a indreptat Hume impotriva ei D. Nu era dar de mi-
rare ca acel atac 1-a sguduit atat de adânc pe Kant, inat 1-a
facut sa marturiseasca, in aceeasi Prefata, ca 1-a trezit din
somnolenta sa dogmatica si 1-a silit sa-si schimbe cu totul
orientarea cugetarii sale, pentru ca sa ajunga, dupa lungi fra-
mântari sufletesti, la criticismul pe care, dupa aparitia « Cri-
ticei ratiunii pure », cauta sa-1 explice mai bine in 4 Prolego-
menele la once metafizia viitoare ». ha' propriile sale

www.dacoromanica.ro
96 P. P. NEGULESCU

cuvinte: 4 MArturisesc in toati libertatea (ich gestehe frei) cä

amintirea lui Hume a fost ceca ce, cu multi ani in urmA, a
intrerupt mai intii somnolenta mea dogmaticA si a dat cer-
cetArilor mele in domeniul filosofiei speculative o cu totul
altA directie ».
In ce consta somnolenta dogmaticA a lui Kant, am putut
intrevedea, destul de bine, din istoria, pe care am cercetat-o
pinA acum, a ideilor sale. Am constatat, anume, ca. el credea
in posibilitatea filosofiei, desi nu era multumit de siste-
mele filosofice ale timpului slu, si credea, mai ales, in posi-
bilitatea stiintei, pe care o cultiva cu insufletire sau chiar cu
pasiune. Hume insA nega, nu numai posibilitatea filosofiei,
ci si posibilitatea stiintei. i acest din urmA aspect al scepti-
cismului, la care ajunsese filosoful scotian, i-a pirut lui Kant
mai gray, mult mai gray, deck ce! dintii. Cu neintelegerile
dintre filosofi era deprins el; se lovise, la fiecare pas, in isto-
ria filosofiei, de certurile lor nesfirsite. *i putuse vedea ce
proportii luau ele uneori, mergAnd pana la contradictii abso-
lute si la negatii radicale. Nu arareori filosofii ajungeau sA-si
tägAduiascA unii altora once valoare si sAli considere, reci-
proc, pArerile ca lipsite de once indreptAtire. lar atitudinile
excesive de acest fel nu surprindeau prea mult, in filosofie,
intru clt speculatiile filosofice pluteau in regiuni, pe care
extrema lor abstractie le fAcea nebuloase, si care se ridicau
atät de mult deasupra lumii concrete, incit controlul faptelor
devenea, nu numai foarte anevoios, ci si foarte nesigur. In
§tiintA ing, nu mai era asa. In stiintA, evidenta concretä a da-
telor experientei inchidea discutiile dintre invAtati in margini
mult mai restrAnse. De altfel, in stiintA existau unele principii,
Cu privire la care toatA lumea era de acord, asa incit nu se
mai discuta deck numai cu privire la aplicArile lor posibile.
IacA de ce, la epoca de care vorbim, Kant vedea in §tiintä
idealul certitudinii relative, la care putea ajunge mintea ome-
neascl. lar faptul cA Hume ii nega posibilitatea, ill nelinistea
adAnc, trezindu-1 cum zicea el insusi, din somnolenta dog-
maticA, in care träise pAnA atunci.
In aceastA situatie, cea dintii grijA a lui Kant a fost, se in-
telege, sA examineze mai de aproape argumentele pe care se

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 97

intemeia scepticismul filosofului scotian. El sustinea, anume,

stiinta nu e posibill fiindca principiul cauzalitatii, pe care
se intemeiaza ea, nu exprima deck o deprindere subiectiva a
mintii omenesti, nu o necesitate obiectiva a naturii. Prin
stiinta, in general, intelegea H u me, and vorbea astfel, com-
plexul diferitelor stiinte particulare, ce studiaza diferitele ca-
tegorii de fenomene ale lumii, cautand sa le descopere cauzele
sä le stabileasca legile. In acest inteles, stiinta, evident, nu
este posibila dec.at numai daca principiul cauzalitatii, de care
se serveste la fiecare pas, luandu-1 ca dat, in toate explicarile
ei, are in adevar o valoare obiectivä. Hume pretindea insäcA
acest principiu, intru cat nu deriva din experienta, n'are decit
o valoare subiectiva. El este, e drept, o necesitate subiectivi
a mintii noastre, càreia nu-i corespunde insa o necesitate
obiectivä a naturii. Iar motivele pe care se intemeia filosoful
scotian priveau originea psihologica a principiului de care e
vorba.
Dupa el, in adevar, principiul cauzalitatii nu putea fi cleat
un produs al asociatiei ideilor. Cand percepem de mai multe
ori, in experientä, fenomene care se succeda, imaginile lor se
asociaza in mintea noastri. Aceasta asociatie creeazä apoi,
pentru mintea noastra, necesitatea de a gandi totdeauna ter-
menii ei impreuna, in acelasi raport de succesiune. Iar aceasta
necesitate subiectiva ne face si presupunem cà i intre feno-
menele, la care se referä ideile noastre, exista o legaturi ana-
loaga, o legatura obiectivä, care le sileste sa se succeada,
In realitatea deosebita si independenta de noi a lumii, asa
cum se succedl ideile lor in mintea noasträ. Acestei legaturi
presupuse 11 dam noi numele de cauzalitate, i inceram sä
ne explicam, cu ajutorul ei, intreaga desfasurare a fenome-
nelor naturii, ba chiar intreaga existenta a lumii, la originea
careia punem o cauza prima si la sfarsitul cfireia punem un
efect ultim. Asemenea explicar sunt insa iluzorii, fiin.dca se
intemeiaza pe o aplicare nelegitima, la realitatea obiectiva, a
unor simple necesitati subiective.
In adevar, zicea Hume, dad.' existenta legaturii subiective
care ja nastere, prin asociatie, intre ideile din mintea noasträ,
este incontestabila; in schimb, existenta cauzalitätii, ea lega-
7 A. R. Studii fi Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
98 P. P. NEGULESCU

tura obiectiva intre fenomenele din natura, nu e deck o simpla

ipoteza. Ba inca, ceca ce e si mai gray, este o ipotezä pe care
nimic n'o poate dovedi. Izvorul ultim al adevarului fiind expe-
rienta, numai ea ar putea stabili existenta obiectiva a cauzali-
tatii. Ea insa nu ne arata deck a fenomenele din natura se
succed unele dupa altele, nu si ca se produc unele pe altele.
Actiunea eficienta, prin care o asa numita cauza di nastere
unui asa numit efect, nu ne-o arata experienta niciodata.
Daca este insa asa, daca principiul cauzalitatii nu e un
principiu legitim, atunci stiinta inceteaza de a mai fi ceea ce
se credea cA este, un complex de legi cu valoare obiec-
tiva, care ar face posibila prevederea cursului viitor al feno-
menelor naturii. *tiinta devine un simplu registru de con-
statari cu privire la trecut, din care nu se pot trage concluzii
valabile cu privire la viitor.
Aceasta ultima concluzie a lui Hume s'a lovit, insä, in
mintea lui Kant de o prima rezistenti, ce izvora din cultura
lui tiinçificà, atat de intinsa. El studiase, mai ales, astronomia,
putuse constata, in atitea i atkea cazuri, ca atunci cand
un astronom, intemeindu-se pe pozitia, la un moment dat,
a pamantului si a lunii, fata de soare, si pe legile miscarii lor,
anunta ci peste atata timp avea sa se produca o eclipsa de
luna sau de scare, prevederea sa, daca socotelile sale nu fuse-
sera gresite, se realiza totdeauna, cu o preciziune matematica.
lar aceasta experienta, care se repetase, dela constituirea
astronomiei ca stiinta, de atitea i atatea ori, devenise un fapt,
peste care nicio teorie epistemologica, crick ar fi parut de
bine intemeiata, nu mai putea trece. Faptul acesta insa do-
vedea, pentru Kant, in chip neindoios, ca stiinta era posibila,
In vechiul ei inteles, acela pe care 11 luase dela Bacon
inainte, si era posibila fiindca prevederile ei erau confirmate
de cursul real al fenomenelor naturii.
Dad insa Kant gasise, in reflectiile de acest fel, puterea
sa reziste scepticismului indrasnet al lui Hume, nu era mai
putin adevirat ci acest scepticism 11 nelinistea adânc. Dac&
nu izbutisera sa-1 convingi ci stiinta nu era posibila, argu-
mentele lui Hume 11 sileau totusi sa vada in posibilitatea ei
o adevarati minune a naturii, poate cea mai mare din toate

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 99

minunile ei, prin urmare o grea problema, cea mai grea

poate, din toate cele ce asaltau mintea omeneasca.
in adevar, un astronom, combinand in mintea lui cateva
tifre, anunta ca peste atatia ani, luni i zile, avea sà apara
o cometa. lar la timpul hotarit de el, cometa aparea, fàrà gres.
Cum era cu putinta acest lucru ? Caci calculul astronomului
se producea in mintea lui, iar mersul cometei se desfasura
In spatiul flea margini al Universului, la distante asa de mari
de astronomul care ii anunta aparitia, incat nu putea fi nici
macar zarita cu telescopul. De unde venea, atunci, misterioasa
miraculoasa potrivire dintre calculul astronomului i mersul
cometei, de vreme ce, dupa argumentele lui Hume, nu exista
-nicio legatura intre aceste doua fenomene diferite ? Cum)
putea astronomul sA hotarasca ce avea sa se intample in
Univers, peste ani, luni si zile, inteun moment in care
cometa nici macar nu exista pentru simturile lui, °rick de
puternice ar fi fost instrumentele optice cu care se inarma ?
Era oare mintea astronomului, pentru Univers, o taba de
legi, de care trebuiau sa asculte toate fenomenele din cuprinsul
lui, ca de niste porunci ale divinitatii ?
ha de ce, scepticismul lui Hume, dad n'a putut gasi in
Kant un adept convins, i-a sguduit totusi, pang in temelii,
dogmatismul prea putin adancit cu care se multumise pana
atunci. In acest inteles trebue luata propria lui afirmare, ca
argumentele filosofului scotian 1-au trezit din somnolenta
dogmatica in care traise 'Ana atunci, si au impus cugetarii lui
o direct;e noua ». Ceea ce insemna, evident, ca el nu s'a
oprit la scepticismul lui Hume, ci a mers mai departe, spre
a-I depasi. Neputandu-i darama credinta in valoarea
argumentele filosofului scotian 1-au silit, totusi, sa vada in
posibilitatea ei o problemi noua, de o impresionanta adancime
si de o nelinistitoare greutate.
Acestei probleme s'a hotarit Kant sa-si consacre, de atund
inainte, vieata. lar and a formulat-o, in cartile in care a
incercat s'o rezolve, i-a dat o infatisare, ce confirma, intocmai,
aceasta atitudine intelectuall a sa. Atat in * Critica ratiunii
pure )), din 1781, cat- si in Prolegomenele la once metafizica
viitoare », din 1783, Rant nu s'a intrebat, dacer §tiinta este
7*

www.dacoromanica.ro
100 P. P. NEGULESCU

posibilI. S'a intrebat numai, i deosebirea e foarte mare,

cum este posibilA stiinta. El nu si-a pus adicA problema ce-1
preocupa, sub o formA dubitativA, care ar fi implicat o ati-
tudine scepticl, luat1 in principiu. Si-a pus-o numai sub
o forml interogativA, ce nq implica deck o atitudine
si nu excludea, dela inceput, un eventual dogmatism, cel
putin partial.

Ca sA poatA insI ajunge a gAsi solutia acestei probleme,

Kant a socotit cA trebuia s'A examineze mai intAi, cAt mai
amAnuntit, argumentele care 1'1 fAcuserA pe Hume sA nege
eea ce voia sl stabileasca el, adicA posibilitatea stiintei. CA
legAturile asa numite cauzale nu le atribuim noi lucrurilor
deck pe baza constaarilor acute in experientA, cu privire la
succesiunea fenomenelor respective, o credea Kant, la epoca
de care vorbim, cu aceeasi tArie ca si Hume. 0 spunea, bunl-
oarl, ciar si categoric, in lucrarea sa din 1766, care purta
curiosul titlu de « Träume eines Geistersehers, erläutert
durch Träume der Metaphysik » (Visuri ale unuia care vedea
spirite, lArnurite prin visuri ale metafizicei). Ceea ce-1 hotArise
pe Kant s'A scrie acea lucrare, cu un ton satiric atAt de pro-
nuntat, fuseseri legendele care circulau, din 1762 inainte,
prin orasele nordice, ca Stockholm, Gothenburg, Copen-
haga, etc., cu privire la minunatele isprAvi ale unui mistic,
celebru pe acea vreme, care era, in felul lui, un om de stiintA,
intru cAt se ocupase de matematicA, de fizia, de zninerologie,
etc., si publicase la Londra, intre 1749 si 1756, o lucrare, in
opt volume, intitulatA « Arcana coelestia ». Era, anume, Swe-
denborg, care pretindea c'l putea s'A vadA la distantá, in spatiu
ca i in timp, sA intre in legAturA cu spiritele celor morti, s'A-si
schimbe personalitatea, etc. Ceca ce Ii mArea ina, in uncle
cercuri, prestigiul, era faptul ea jucase un rol insemnat, la
curtea regelui suedez Carol al XII-lea, ca director al servi-
ciului minier al regatului. De multiplele i miraculoasele lui
facultAti auzise 4 Kant, printeunii din prietenii sAi, cari vizi-
taserA orasele nordice mentionate. Trebue sA relevAm aci in

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE lor

treacat faptul curios a prietenii alegea Kant, de prefe-

rinta, printre negustori, fiinda erau oameni cari, pe acele
vremuri, alatoreau mai mult, i puteau prin urmare
adua mai multe stiri despre cele ce se petreceau in raffle
straine. Unuia din acei prieteni, unui negustor englez, al arui
nume nu ni s'a transmis si care se ducea la Stockholm, i-a dat
chiar insärcinarea expresa sä controleze, la Lata locului, legen-
dele care circulau. In acelasi scop a stat in corespondenta
cu un ofiter danez, care trecuse, in cursul unei misiuni militare,
pe la Königsberg, si cu care facuse cunostinta. lar informa-
tiile pe care le-a capätat, dela amandoi, pareau a confirma
cele ce se povesteau despre minunile lui Swedenborg. Cu atat
mai intrigat, Kant si-a adus dela Londra cele opt volume ale
celebrului mistic, cheltuind suma, considerabila pe atunci, de
sapte lire sterline. Nu mica i-a fost Insá deceptia, and le-a
citit. Aceasta deceptie, poate, intrebarile prietenilor, in once
caz, cari Ii cereau sa-i lamureasa asupra celor ce se povesteau,
asa a luat nastere, bunäoara, corespondenta cu domnisoara
Charlotte von Knobloch, din 1763, 1-au determinat, in
sfarsit, pe Kant, sa scrie lucrarea de care e vorba.
O veche observare a lui Aristotel stabilea deosebirea dintre
realitatea, pe care oamenii o percep cu simturile ziva, cand
nu dorm, si privelitile ireale pe care imaginatia lor, sapata
de controlul normal al simturilor, li le infatiseaza noaptea,
and, dormind, incep sá viseze. Cea dintai este lumea care
le e comuna tuturor, fiinda exista, deopotriva si in chip
statornic, pentru toti; cele din urma alatuesc, pentru cei ce le
viseaza, lurni aparte, ce nu exista deat numai pentru ei
numai in chip vremelnic. Amintind aceastà deosebire a filoso-
fului grec, Kant tragea dinteinsa concluzia cà atunci and
cineva, fara sà doarma, pretinde a vede lucruri, pe care nu
le mai vede nimeni, putem, fara sa ne temem cA ne inselam,
sa credem cA viseaza, ca si cum ar dormi. i acesta i se 'Area
a era cazul lui Swedenborg. Iar ca s1-1 lamureasa mai bine,
adauga cA asa faceau si metafizicienii, cari traiau, fiecare, in
lumi, create de ratiunea lor, si care erau numai ale lor.
ei visau, ca si Swedenborg, fail sà doarma. Caci lumea co-
muna tuturor oamenilor este lumea sensibila, iar cunoasterea

www.dacoromanica.ro
102 P. P. NEGULESCU

ei este experienta. Reprezentarea lumii suprasensibile, a

metafizicienilor, este un tablou pe care fiecare dintr'in0i il
zugrave§te, in sine insusi, pentru sine insu0; pretinsa lui
cunoa§tere este un vis.
Cu prilejul acestor analize, pe care nu e necesar sa le desvol-
tam aici, a fäcut Kant declaratia la care ne-am referit 0 pe
care voiam s'o relevam, punand-o, fire§te, in cadrul in
care a fost formulatä. Existenta unei lumi suprasensibile, a
spiritelor celor morti, credea Swedenborg ca o putea dovedi
prin actiunea pe care o exercita ea asupra lumii celor vii, 0,
In general, asupra lumii sensibile. Acea actiune insa, ca 0,
In general, actiunea spiritelor celor vii asupra corpurilor lor,
nu putea fi inteleasa, §i, deci, nici afirmata nici negata,
fiinda nu putea fi inteleasa, in general, cauzalitatea, care era
4 raportul fundamental » al lucrurilor (das Grundverhältniss
der Dinge). « and ajungem la raporturile fundamentale de
acest fe!, treaba filosofiei ajunge la sfar0t... Cum poate ceva
sa fie o cauzl sau sa aiba o forta, ne e cu neputintä sa price-
pem vreodata, cu ratiunea... Asemenea raporturi nu pot fi
luate deck din experienta ». Caci « regula ratiunii noastre se
reduce numai la o cornparatie, dupa principiul identitatii 0
dupa principiul contradictiei ». and e vorba insa de princi-
piul cauzalitatii, atunci 4 prin ceva se pune altceva >>. Intre
« ceva » 0 « altceva » insa, nu se pote stabili o legätura cauzalá
numai pentruca ace§ti doi termeni se acorda din punct de
vedere logic, 0 nu se poate nega, despre ei, o asemenea lega-
tura numai fiindca nu se acorda din acela0 punct de vedere.
« De aceea, notiunile fundamentale ale lucrurilor, intru cat
sunt luate drept cauze, sau acelea ale fortelor, intru cat sunt
luate drept actiuni, cand nu le scoatem din experienta, sunt
cu totul arbitrare, 0 nu pot fi nici dovedite, nici combatute ».
«CA vointa mea pune in rai§care bratul meu, nu-mi e mai
lesne de inteles decat daca mi-ar spune cineva a ea ar putea
de asemenea sa opreasca luna din mi§carea ei; deosebirea este
numai ca primul caz imi este dat de experienta, pe and al
doilea uu-mi cade niciodata sub simturi »1).
1) TrAume eines Geistersehers erlAutert durch TrAume der Metaphysik, Theil II,
1-lauptstiick III.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 103

Dacä insä era de acord cu Hume, ca relatiile cauzale nu se

puteau atribui fenomenelor cleat dupà indicatiile experientei,
care stabilea succesiunea lor regulatä, Kant nu credea totusi
a fundamentul lor psihologic il constituia asociatia ideilor.
Dad ar fi fost asa, ar fi trebuit ca oamenii sä presupunä legä-
turi cauzale intre toate fenomenele ale aror idei erau asociate
In mintea lor, pe baza succesiunilor constatate in experientä.
In realitate, ing, nu era nicidecum asa. De and au apärut
oamenii pe pämint, ziva si noaptea s'au succedat, pentru ei,
totdeauna si ark' gres. Ideea zilei si ideea noptii au fost dar
asociate, in mod inevitabil, in mintea lor, a tuturor färä
deosebire. Si totusi, nimeni nu s'a gändit, niciodatä, sä. consi-
dere ziva ca fiind cauza noptii, sau invers. Ambele ipoteze ar
fi fost totusi posibile, intru at succesiunea fenomenelor de
care e vorba e reciproa; dimineata, ziva urmeaza noptii, iar
seara, noaptea urmeazä* zilei.
Spre a se lamuri asupra originei psihologice a principiului
cauzalitätii, ii mai räminea lui Kant sä mai examineze Ina
un izvor de cunostinte, ce mai exista pentru mintea ome-
neasca si care era analiza logia. Analizind continutul notiuni-
lor pe care le aveau mai dinainte in mintea lor, oaarnenii ajun-
geau, cateodatà, &I descopere, inteinsul, unele note pe care
nu le luaserA in seamä ping atunci. Utilizind apoi acele note
ca predicate, puteau formula cu ele judeati noui, ca cele
ce purtau in logica traditionalä numele de judeati analitice.
Asa bunàoarsä, oamenii au avut, dupl toate probabilitätile,
dela inceput, notiunea de corp material. Era, anume, notiu-
nea a ceea ce se putea percepe cu simturile. Un corp material
era astfel, pentru ei, un simplu izvor de sensatii, vizuale,
tactile, musculare, de miros, de gust, etc. Si ceea ce ii pre-
ocupa mai mult, era tonalitatea afectivä a sensatiilor de acest
fel. Ceca ce ii preocupa adicl mai mult, and se gändeau la
corpurile materiale, era plAcerea sau nepläcerea pe care li le
puteau produce, prin sensatiile respective. Restul, multä,
foarte multä vreme, nu i-a interesat nicidecum.
Mai tärziu ing, and au inceput a reflecta mai stäruitor asu-
pra lucrurilor lumii, au bAgat de seamä cA corpurile materiale
av eau o calitate mai esentiala cleat toate celelalte, o cali-

www.dacoromanica.ro
104 P. P. NEGULESCU

tate primaa #, cum avea sA zica Locke, la inceputul timpu-

rilor moderne, aceea, anume, de a ocupa un loc .in spatiu.
Au descoperit astfel a in continutul notiunii pe care o aveau
despre corpurile materiale intra, ca o nota esentiala, intinde-
rea. In jurul acestei note se grupau, in adevar, toate celelalte
note ce se mai cuprindeau inteinsul. Si intru cat ea exprima, ca
atare, esenta lucrurilor la care se raporta notiunea lor, oame-
nii ce simteau mai mult nevoia sa-si precizeze ideile, au crezut
ca era bine sa-i pura in evidenta insemnatatea. Scotand-o
dar, prin analizä', din continutul notiunii in chestie, si luand-o
ca predicat au formulat o judecata noua. Au zis, anume, toate
corpurile materiale sunt intinse, subintelegand: cu nece-
sitate. De unde, prin a contrario, credinta atatora dintre filosofi
ca ceca ce nu ocupä un loc in spatiu nu poate avea o existenta
materiala. Iar existenta lucrurilor * de acest fel, si raporturile
lor cu lumea materiala, sunt mai mult deck anevoie de inteles.
Pe acest teren se punea, bunaoara, Kant insusi, la inceputul
lucrarii sale, << Träume eines Geistersehers... ca spre a
ilustra insemnatatea judecatilor de care ne ocupArn. Problema
care se ridica, in fata pretentiei lui Swedenborg a putea lua
contact cu lumea spiritelor, era, mai intai de toate, daca o
asemenea lume exista in adevär. Credinta lui cA putea intra in
legatura cu sufletele celor morti presupunea credinta cA acele
suflete existau, in complexul general al lumii, ca puteau in-
fluenta lumea materiala, prin corpurile celor cu care luau
contact, ca erau adica prezente si active in spatiul pe care, to-
tusi, nu-1 puteau ocupa, fiinda, nefiind materiale si, deci,
neavand intindere, nu-I puteau umplea. Cum puteau fi
reale, zicea Kant, asemenea existente ciudate, care tre-
buiau sa fie prezente in spatiu flea' a-1 putea ocupa, era foarte
anevoie, daca' nu imposibil, de inteles 1).
Nu se putea astfel tagadui cA analiza logica era, pentru
mintea omeneasca, un izvor de cunostinte. Si Kant s'a intre-
bat, daca principiul cauzalitatii nu provenea cumva
lar rezultatul la care a ajuns a fost negativ. Cand analizara
notiunea abstractl' de (c cauza », in general, nu putem des-
1) Op. cit., Theil I, Hauptstiick I.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE ros

copen i in continutul ei deck nota, pe care am pus-o noi insine

inteinsul, ea adica ceea ce numim noi o cauza este ceea ce
presupunem noi ca produce un efect. $i intru cat notiunea ab-
stracta de cauza, in general, nu mai are in continutul ei i alte
note, cleat cea pe care am relevat-o, judecata analitica pe
care am forma-o, zicand: o cauza este ceea ce produce un
efect, ar fi o pull tautologie. Cu alte cuvinte, numai daca,
analizánd notiunea particulara a unei cauze determinate,
am putea descoperi inteinsa efectele pe care le poate pro-
duce ea, numai atunci am putea zice ca ideea cauzalitätii
izvoraste din analiza noasträ logica. Asa ceva nu se intampla
insä, in realitate, niciodatä. Oricat am analiza, din punct de
vedere logic, ideea unui fenomen dat, nu putem descoperi
intrInsa efectele pe care le-ar putea produce acel fenomen,
daca nu ni le-a aratat mai dinainte experienta, facandu-ne
sä vedem ce alte fenomene Ii urmeaza, de obiceiu, in natura.
Cand un chimist, bunaoará, descopera, in laboratorul sat',
un corp nou, oricat i-ar analiza notiunea chimica, nu poate
descoperi inteinsa reactiunile lui posibile fata de alte corpuri.
Numai dupa ce-1 pune, efectiv, in contact cu alte corpuri,
poate sti cum se comportä el, care ii sunt adica reactiunile
naturale, sau, cu alte cuvinte,-ce efecte e capabil sà produca.
E chiar posibil ca noul corp, fiind neutru, lipsit adica de afi-
nitati, sa fie cu totul incapabil de reactiuni, in care caz,
evident, el nu s'at mai putea comporta din punct de vedere
chimic, ca o cauza capabila sá produca efecte.
Daca dar experienta singura ne poate aräta ce efecte e in
stare sa produca o cauza data, iar analiza logicl nu le poate
descoperi niciodata, atunci, credea Kant, ideea cauzalitatii
nu poate deriva din acest izvor deosebit de cunostinte. Intru
cat, cand e vorba de cauzalitate, analiza logica ne trimite la
experienta, este evident ca ea da nastere acestei idei.
Aceasta concluzie insa, in loc sa-1 lamureasca pe Kant, pa-
rea a-1 incurca si mai rau. Daca principiul cauzalitatii nu lua
nastere, cum sustinea Hume, prin asociatia ideilor, si nu pro-
venea nici din analiza logica a notiunilor, atunci, care putea fi
originea lui ? Era aici o problema obscura i nelinistitoare, ce-1
preocupa pe filosoful german cu din ce in ce mai multä putere.

www.dacoromanica.ro
zo6 P. P. NEGULESCU

Maya vreme, aceastg problema i-a pgrut lui Kant insolu-

bill. A trebuit ca o altg categorie de cercetgri aduca,
tr'un tarziu, o raza de lumina, indicindu-i directia in care i
se putea ggsi deslegarea. A avut, anume, impresia ca conclu-
ziile la care ajunsese,. in acea alta categorie de cercetgri. se
puteau intinde mai departe, aplicandu-se i cauzalitgtii. Acea
altg categorie de cercetgri era cea privitoare la natura spatiului.
Ea luase nastere din nevoia intelectualg, pe care o simtea Kant,
de a pune de acord cele doug manifestgri ale spiritului orne-
nesc ce-1 impresionaseti mai adanc in timpul studiilor sale
universitare, adica filosofia lui Leibniz i astronomia lui New-
ton. Intr'un anumit punct al lor, care nu era nicidecum ne-
insemnat, ele pareau a se contrazice. I s'a pgrut, anume, lui
Kant, cg exista o contradictie intre conceptia spatiului din
filosofia lui Leibniz i conceptia spatiului pe care o implica
astronomia lui Newton. Trebue sa cercetam dar ce-i impunea
aceastg pgrere.
IV

SI amintim mai intai, in cateva cuvinte, cum concepea cel

dintai din acesti doi cugetgtori spatiul, in care, dupg cel de al
cloilea, îi indeplinesc corpurile ceresti revolutiile lor. Precum
se stie, Leibniz a ajuns la asa numitul monism al fortei, ridi-
candu-se in contra dualismului lui Descartes. Dupg filosoful
francez, Universul era compus din doug mari categorii de exi-
stente, din corpuri si spirite, cele dintai fiind numai intinse,
iar cele din urma numai cugetgtoare. Filosoful german care
nu se impaca cu acest dualism, s'a apucat, spre inlatura, sg
examineze mai de aproape termenii lui. In acest scop, si-a pus
mai intai intrebarea, daca esenta corpurilor o constitue in ade-
vgr intinderea. i rezultatul la care a ajuns a fost negativ.
Dacg corpurile ar fi alcgtuite numai din intindere, zicea
el, atunci ar trebui sg le considergm ca fiind absolut pasive.
Cgci intinderea nu este, prin ea insgsi, un principiu de acti-
vitate. Asa le si considera, in adevar, Descartes insusi; de
aceea a si simtit el nevoia sa faca apel la Dumnezeu, ca
pung in miscare materia, dandu-i faimosul bobarnac >>, de

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 107

care era atk de indignat Pascal. Altfel, materia, nefiind deck

intindere purl, ar fi timas vesnic nemiscata. lar miscArile de
astgzi ale corpurilor materiale nu sunt deck continuarea ace-
lei impulsiuni initiale, comunicate la inceput de Dumnezeu
masei intregi a materiei cosmice.
Filosoful francez n'a urrnArit insg, cu atentia cuvenitä, con-
secintele acestei conceptii. Daca ar fi acut-o, ar fi vgzut ca ea
era contrazisl de experientà. In adevAr, dad corpurile mate-
riale ar fi absolut pasive, ar trebui ca ele sI nu poatà face alt-
ceva, and sunt puse in miscare de o impulsiune dinafark de-
ck sa continue, flea' a o modifica intru nimic, miscarea ce
li s'a comunicat. Experienta ne aratà insI ca nu e asa. In rea-
litate, corpurile materiale au puterea sA modifice modifici
de fapt miscArile ce li se impriml. Sä ne inchipuim, bua-
oarA, un corp in miscare A, care loveste un alt corp in repaos
B, i il pune, de asemenea, in rniscare. Cum se misc5, in acest
caz, corpul lovit ? Cu aceeasi iutea1à si in aceeasi directie ca
corpul care l-a lovit ? Nu. Atk iuteala, cât i directia
aril lui sunt, de cele mai multe ori, clacl nu totdeauna, dife-
rite. Iuteala cu care se miscl corpul lovit este, de obiceiu, mai
micA, scIderea ei fiind proportionall cu masa lui, iar directia
In care se miscA aka de modul cum sau de punctul in care
s'a produs ciocnirea. Se poate intftmpla chiar ca, atunci când
corpul in miscare A e mutt mai mic deck corpul in repaos B,
acesta din urma, dei lovit de cel dintâi, sä. nu se punä" in
miscare nicidecum. Fizica explicA acest fapt zicand CI inertia
corpului B a fost, in acest caz, mai mare decat forta motrice a
corpului A si a anulat-o in intregime. lar in cazul cind corpul
B, lovit de corpul A, se pune in miscare cu o iuteall mai mia
deck a lui, fizica zice a o parte din forta motrice a corpului
A a fost anulatà de inertia corpului B, s'a cheltuit, cu alte
cuvinte, ca sä invingl aceastà inertie.
Ce este insa inertia de care e vorba ? Ea se manifesteaz1 prin
rezistenta pe care corpul B o opune miscArii pe care i-o co-
munia corpul A. Ca atare, rezistenta lui e un act, si un act
presupune o fortà activA, fära de care nu se poate intelege.
Cum zice Leibniz insusi: Actio sine vi agendi esse non po-
test ». De unde rezultà cA corpul B nu este numai o bucatà de

www.dacoromanica.ro
zo8 P. P. NEGULESCU

intindere, absolut pasivA, asa cum credea Descartes. Intr'in-

sul rezidl o fortà activa, care ii exprima poate mai bine esenta
deck intinderea pasivl.
Si tot asa e cu toate corpurile materiale. La toate g5sim,
deopotrivA, aceste data elemente, intinderea si forta,
care par diferite si independente unul de altul, dar care se
pot reduce usor la unitate. CA intinderea nu poate produce
forta, este evident. Intinderea, cum am zis, nu e un prin-
cipiu de activitate. In schimb, forta poate produce intinderea.
Ne-o putem inchipui, cel putin, ail nicio greutate. Sub forma,
sub care ni s'a revelat, in analiza de adineaori, forta ce rezida
In corpurile materiale este o fortä de rezistentg. Ea opune mis-
arilor ce tind a se imprima corpurilor asa numita lor inertie;
ea opune de asemenea incerarilor dinafarà de a pkrunde in
spatiul ocupat de ele asa numita lor impenetrabilitate. Si
putem presupune cä, aceastà fortà de rezistentà a corpurilor
creeazA intinderea lor. Daa presupunem a ea rezia inteun
punct neintins, ce constitue centrul lor, ne putem inchipui
fgrA greutate cl, exercitându-si actiunea in toate directiile, in
jurul acelui punct, acea fortà creeazà, in jurul lui, o zonA re-
zistentl, care constitue intinderea corpurilor sau, cum se mai
zice, spatiul pe care il ocupä. ele si in care nu permit altor
corpuri sA pkrundl.
La aceastà conceptie a intinderii, ca produs al fortei, a ajuns
Leibniz de timpuriu, dar n'a expus-o mai amänuntit deck
In faimoasa scrisoare pe care a publicat-o in « Journal des Sa-
vants » din Paris, in 1691, sub titlul # Lettre sur la question si
l'essence des corps consiste dans l'étendue *. El a reluat apoi
aceasta conceptie in Monadologia sa, considerAnd Universul
ca compus din unitki de fortà neintinse, carora le da numele
de # monade n. Si fiinda, pentru simturile omenesti, Univer-
sul pArea compus din corpuri materiale, intinse, Leibniz a con-
siderat corpurile de acest fel ca fiind compuse din monade ne-
intinse, care formau intinderea corpurilor respective prin
insumarea zonelor de rezistentà ale fortelor ce le alckuiau..
Zonele acestea de rezistentà ale monadelor, si corpurile in-
tinse pe care le compuneau ele, constituiau spatiile pline ale
naturii, inafarà de care nu mai exista, cum credeau unii, ato-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 109

mivtii vechi bunaoara, vi un spatiu gol, un spatiu general,

In care s'ar fi integrat pur si simplu, ea parti ale lui, spatiile
pline. Spatiul, in acest inteles, adica spatiul general, nu era,
pentru Leibniz, cleat ordinea generala a coexistentei corpuri-
lor, vi nu putea avea, ca atare, o existend substantiala. El nu
era adica ceva de sine statator, nu era un lucru aparte, deose-
bit vi independent de corpurile materiale ce-1 ocupau. Mai
limpede ca oriunde o splmea Leibniz, inteo scrisoare explica-
tiva', pe care o adresase In 1714, in limba franceza, lui
mond, unul din corespondentii si. lacá cuvintele lui, in forma
lor originala; « L'espace, loin d'être une substance, n'est pas
même un être. C'est un ordre, comme le temps ».
Fad a intra in alte desvoldri, care n'ar fi la locul lor aici,
e deajuns sá constatam el aceasta era conceptia spatiului, pe
care a gasit-o Kant in filosofia lui Leibniz, atunci cand, cum
am vazut, a studiat-o la universitatea din Königsberg cu
Martin .Knutzen. Si a crezut, la inceput, ca vi-o putea insusi.
O gasim bunaoari in prima lucrare publicata de Kant dupi
terminarea stagiului sat' universitar, in cea intitulad « Cu-
getari asupra adevaratei evaluari a fortelor vii » care a aparut
In 1747. In prefata acestei scrieri gasim cuvintele caracteristice
4 Este uvor de inteles cä intinderea i spatiul n'ar exista, daca
substantele n'ar avea puterea sa lucreze inafad de ele insele.
Fad' aceasta putere n'ar exista legaturi, fad aceasta n'ar exi-
sta ordine; iar fara aceasta, in sfarvit, n'ar exista spatiu ».
Kant pare a face aici o deosebire intre intindere i spatiu, de
vreme ce le invid, punind pe cel din urma dupi cea dintai,
legandu-le prin conjunctia i. Deosebirea este reala si exista
in filosofia lui Leibniz. Prin intindere, el intelege, cum am
vazut adineaori, zona de rezistend pe care forta ce constitue
esenta unei monade, o creeazI, lucrand inafara de punctul
neintins in care îi este concentrad existenta. Si mai intelegea,
de asemenea, insumarea zonelor de rezistend de acest fel,
In constituirea corpurilor materiale, care nu sunt deck agre-
gate de monade, i in care intinderea devine, in sarvit, per-
ceptibila. Iar prin spatiu, Leibniz intelegea ordinea de coe-
xistend a numeroaselor, a nenumaratelor agregate, ce iau

www.dacoromanica.ro
Izo P. P NEGULESCU

nastere in acest chip, adica asezarea corpurilor materiale, in

cadrul general al Universului.
Alaturi de filosofia lui Leibniz insa, Kant mai studiase la
universitate si sistemul astronomic al lui Newton. Si in acest
sistem se gasea implicata o aleä conceptie a spatiului, ce parea
cu totul deosebita. Newton intemeia intreaga mecanica ce-
reasca pe legea gravitatiei universale. Iar dupa aceasta lege,
corpurile cosmice, corpurile materiale in general, se atrag in
raport direct cu masele lor si in raport invers cu pltratul di-
stantelor dintre ele. Kant n'a putut sa. nu observe ci, in aceasta
lege fundamentala, puterea de atractie a corpurilor aparea ca
fiind conditionata, nu numai de masele lor, ci si, inteo ma-
sura mult mai mare, de distantele dintre ele. Iar aceste di-
stante nu erau, nu puteau fi, altceva decat spatiile goale, ce le
separau. Aceasta a doua conditionare a puterii de atractie a
corpurilor n'a putut sa nu-1 impresioneze &lane, pe Kant,
intru cat implica existenta absoluta a spatiului, existenta lui
adica, nu numai inafara de corpuri, dar si independent de ele.
Ce insemna, in adevar, conditionarea de care era vorba ?
Insemna ca, cu cat corpurile ceresti erau mai aproape unele de
altele, cu atat se atrageau Cu o putere mai mare ; si Cu cat se
departau mai mult uncle de altele, cu atat se atrageau cu o
putere mai mica. Cu cat crestea &lick' distanta dintre ele,
cu atat puterea lor de atractie scadea. Iar distanta dintre ele
nu era nu putea fi decat spatiul gol ce le separa. Cre-
sterea acestui spatiu gol, prin deplasarea corpurilor ceresti,
micsora puterea lor de atractie, o micsora in proportii ce
puteau deveni, foarte repede, foarte mari, ca si cum golul
spatiului ce se intindea intre ele ar fi in.ghitit-o, pe masura ce
ele se departau unele de altele, amenintand s'o reduca in cele
din urmä la valori infinit de mici. Ca sa poata avea insi 6 ase-
menea influenta, spatiul trebuia, evident sa existe independent
de corpurile ceresti si de puterile lor, ca corpuri materiale, sa
existe in acelas timp inafari de ele si fari nicio legatura cu
ele, sa ail:4 cu alte cuvinte o existenta absoluta.
0 asemenea conceptie a spatiului se deosebea, radical, de
aceea a lui Leibniz. Spatiul lui Leibniz, care nu era cleat
o manifestare a fortei ce constituia, dupa el, esenta corpurilor

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE

materiale, n'ar fi putut conditiona manifestirile lor dinamice,

ca in sistemul astronomic al lui Newton. CAci efectul nu poate,
niciodad, si-§i conditioneze cauza. Spre aji conditiona cauza,
efectul ar trebui si existe inainte §i independent de ea, ceca
ce evident nu este cu putinti, in ordina mecania, cel putin.
lacà nepotrivirea, opozitia sau chiar contradictia, dintre
conceptia spatiului pe care o gisise Kant in filosofia lui Leib-
niz, i cea care îi apirea, cu prestigiul, pentru el foarte
mare, al §tiintei, in astronomia lui Newton. Contrastul
acesta, atit de impresionant, nu putea, dati fiind nevoia fi-
reasci de unitate in idei ce stipineste mai toate capetele nor-
male, si nu turbure §i si nu friminte pe un ginditor adt de
scrupulos cum era Kant. Lucririle lui ulterioare ne arati, in
once caz, a el a inceput, dela o vreme, si piriseasci punctu/
de vedere al lui Leibniz, inclinind, din ce in ce mai mult,
catre acela al lui Newton.
Aceasti evolutie a devenit mai vizibilá, din punct de vedere
epistemologic, in 4 Monadologia fizici », din 1756. Din punct
de vedere fizic insi, era pe deplin realizati in 4 Istoria generali
a naturii §i teoria cerului » din 1755. In acea lucrare, areia
trebue intiietatea §i din punct de vedere cronologic,
Kant utiliza, fill nicio rezervi, ba chiar depisind-o, conceptia
spatiului din astronomia lui Newton, spre a-0 explica formarea
sistemului solar §i, in general, a sistemelor stelare. Spatiul,
anume, nu conditiona numai puterea de atractie a pirtice-
lelor materiei cosmice primitive, ci i iuteala cu care o adeau
ele, dela distantele la care se giseau, inspre centrele de atractie,
in care se integrase sau in junil cirora numai se invâxteau,
dupi cum iuteala, de care erau animate, era mai mici sau mai
mare. A§a se explica, intre altele, faptul cA materia nebuloasi
primitivi, din care s'a format sistemul solar, nu s'a concentrat,
In intregime, in masa centrali a soarelui, ci a putut da na§tere
planetelor, ce se invârtesc in jurul lui. Trebue dar si revenim,
din acest punct de vedere, asupra lucririi de care e vorba.
V
Am vizut mai sus, and am aruncat o primi privire asupra
ipotezei cosmogonice a lui Kant, in seria cronologici a lucri-

www.dacoromanica.ro
 12 P. P. NEGULESCU

rilor sale, ca el nu putuse gasi in astronomia lui Newton,

pe care o admira totusi atät de mult, nicio explicare a ordinei
ce domneste inlauntrul sistemului solar, a faptului, anume,
cA planetele i satelitii lor se invartesc in acelasi sens i, aproape,
In acelasi plan. Trebue sä adaugam acum cA exigentul filosof
nu gasea o explicare suficienta nici chiar a faptului ca toate
aceste corpuri se invirtesc, pur i simplu, in jurul soarelui.
Dupa Newton, ceca ce tinca planetele laolaltà, in cadrul sis-
temului solar, silindu-le sa se invârteasca vesnic in jurul
soarelui, era actiunea gravitatiei. Dar explicarea nu era deplinä.
Gravitatia era atractia pe care soarele o exercita asupra pla-
netelor. Efectul natural al acestei atractii, însà, ar fi trebuit
sa fie altul. Ea ar fi trebuit, anume, sa faci sa cada planetele,
In linie dreapta, pe suprafata soarelui, asa cum cade o piatra,
and e lasata libera in aer, pe suprafata pamântului. De ce
i se substituia unei asemenea linii drepte, o linie curl* si
anume, una inchisa ? De ce, in loc sA cada pe soare, planetele
se invärteau numai in jurul lui ? Pentruca, zicea Newton,
asupra lor nu lucra numai forta centripeti a gravitatiei, ci
forta centrifuga a unei <dmpulsiuni » initiale. Prima forta,
daca ar fi lucrat singuti, ar fi facut sA cada planetele, in linie
dreapta, pe suprafata soarelui. A doua, daca ar fi lucrat de ase-
menea singura, ar fi facut ca ele sa se depärteze, in linie dreapta,
de soare, la infinit. Din combinarea sau « compunerea », cum
se zice in mecanica, a acestor dou'ä forte, au iesit, ca rezultante »,
curbele inchise pe care le descriu planetele in jurul soarelui.
CA trebuia sa fie in adevar asa, Ii parea, lui Kant, neindoios;
calculele matematice o dovedeau in deajuns. Dar totusi, expli-
carea nu era indestulatoare, fiindca nu indica originea uneia
din cele data* forte, pe care le invoca. Originea celei dintai
dinteinsele, a fortei centripete », era, dupa Newton, cunos-
cuta. Era atractia pe care o exercita soarele asupra planetelor.
De unde venea insä cea de a doua; forta centrifuga »? De
unde venea « impulsiunea initiala, care tindea sA depärteze
planetele de .soare ? Cine le imprimase si and, si cum
acea impulsiune ? Cine fusese atat de puternic incat
arunce, dinteo data, in spatiu, cu aka violenta, enormele
bucati de materie cosmica, ce alcatuesc planetele ?

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 113

Aci, zicea Newton, ajungem la limita misterioasa, ce separa

actiunea fortelor naturii de actiunea vointei divine. El nu
gasea nicaieri, in natura, o cauza capabila sa explice forta
centrifuga', de care sunt animate planetele. Mari de ele, nu
mai exista decit soarele. Dar soarele le atrage, nu le respinge.
Iar afara de soare si de planete, nu mai existi, in sistemul
solar si in jurul lui, (feat spatiul gol, lipsit de once putere
de actiune. El poate, e drept, sa conditioneze, prin distantele
pe care le pune intre ele, actiunile pe care le exercita corpurile
materiale, unele asupra altora. Dar nu poate exercita, el insusi,
asupra lor, nicio actiune. Concluzia la care se oprea Newton
era astfel, cum am vazut, ci nu-i ramânea omului de stiinta
decOt, sau sa ja o hotarirea trista » de a renunta la explicare,
sau si caute explicarea dorita in interventia divinitatii.
Kant insi voia, pentru motivele pe care le-am vazut, si
evite ambii termeni ai acestei alternative. El nu putea sa re-
nunte la once explicare, si credea, cum am aratat-o mai sus,
ea' o explicare naturala a fenomenelor, oricOt ar fi fost de im-
perfectä' sau chiar de gresita, era mai bunk intru at ducea,
In mod fatal, la cercetäri neserioase, cleat o explicare supra
naturali a lor, care inchidea, in mod tot atit de fatal, drumul
oricarei cercetari, fäc And-o mutila. Kant opunea dar lui Newton
obiectia urrnitoare. Nu mOi incape indoiala ca, afara de soare
si de planete, nu mai exista, in sistemul solar si in jurul lui,
cleat spatiul gol, in care nu se poate descoperi nicio cauza
capabili sa explice forta centrifuga a planetelor. De unde
stim noi ing ca a fost totdeauna asa? Ce ne poate asigura a
spatiul de care e vorba a fost totdeauna gol, si ea, prin urmare,
n'a existat niciodata inteinsul o cauza capabila sa ne dea ex-
plicarea,. pe care o cautam ?
Este evident, ca nimic nu ne poate da a asemenea asigurare.
Putem dar presupune ca, altadata, spatiul gol de astazi a fost
plin de materie si, prin urmare, de fortele inerente ei. *i
nimic nu ne impiedeca sa cautarn in jocul acelor forte naturale,
si in rezultatele lui, mai departate sau rnai apropiate, originea
misterioasei forte centrifuge, de care sunt animate astAzi pla-
netele. Kant credea astfel a putea face ipoteza unui haos
primitiv, asemenea cu acela pe care il puneau la originea Cos-
8 A. R. Studii li Cercet8ri. LILL

www.dacoromanica.ro
114 P. P. NEGULESCU

mosului vechii filosofi greci. El presupunea dar ca, la inceput,

materia concentrati astki in diferitele corpuri, ce alcAtuesc
sistemul solar, se gasea imprAstiatä, trite° stare de extremi
diviziune, in spatiul pe care 11 ocup5 sistemul solar, si care este,
acum, gol. lar acel haos primitiv ar fi putut sl firranl vesnic
nerniscat, dacl ar fi fost compus numai din elemente orno-
gene, cu aceeasi compozitie i, prin urmare, cu aceeasi den-
sitate. Nimic nu ne indreptateste sA facem, ing, o asemenea
ipoteg. Trebue din contri sA presupunem cA elementele ma-
teriei primitive au fost dela inceput diferite; trebue si presu-
punem chiar cA varietatea lor a putut fi infinia. CAci natura
ni se arati pretutindeni fOrA margini. La aceastO varietate a
compozitiei, apoi, trebue sä. presupunern a s'a adaugat
varietatea distributiei in spatiu, a particelelor acelei materii
primordiale, in stare de extremä diviziune. lar aceste deo-
sebiri, de compozitie si de distribuire, au trebuit sä" provoace,
in masa ei, misari, care n'au putut fi la inceput cleat haotice,
dar care incetul cu incetul, au ajuns, prin jocul cauzelor care-
le daserl nastere, sA ja forme din ce in ce mai regulate.
iati cum isi inchipuia Kant acel proces mecanic.
Cu toatO extrema ei diviziune, masa haotica a materiei pri-
mordiale n'a putut avea, pretutindeni, aceeasi densitate. Atat
prin natura diferitä a elementelor ce o compuneau, cât i prin
inegala lor distribuire, in spatiul imens pe care Il ocupa, den-
sitatea ei a trebuit sä. fie, inteunele din punctele acelui spatiu,
mai mare decAt in altele. O asemenea ipotezi nu e numai per-
misä, dar si necesarà. CAci regularitatea absolutä nu existO de
la sine in natura. *i nu se vede nicio cauzO naturala, care sà.
fi impus materiei cosmice primitive o astfel de regularitate.
DacA dar, inteun punct oarecare, situat prin ipotezà, apro-
ximativ, se intelege, in mijlocul ei, densitatea ei a fost ceva
mai mare, acel punct a trebuit sA devil* dupä legea gravitatiei
universale, un centru de atractiune. Când s'au pus insA in
miscare, in directia acelui centru de atractiune, pArticelele.
masei primitive s'au impiedecat mai mult sau mai putin, unele
de altele. AceastO impiedecare se datora acelei forte de repul-
siune, care am zis mai sus a constituia impenetrabilitatea
materiei. Neputind astfel trece unele printr'altele, particelele

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE Ils

materiale in miscare trebuiau sà se ocoleasca unele pe altele.

Miscarea lor n'a putut astfel sa urmeze linia dreapta, pe care
tindea sa i-o impuna centrul de atractiune, catre care se in-
drepta. Ea a suferit dela inceput, devieri laterale, care au luat,
incetul cu incetul, forme mai rnult sau mai putin curbe.
Particelele materiale atrase de acel centru se apropiau astfel
de el animate de miscari curbe, ce nu puteau fi la inceput,
se intelege, deck neregulate. Pe masura trig ce masa centrall,
care lua nastere in acest chip, se marea si se concentra, prin
ingramadirea necontenita a particelelor ce-i venea din toate
directiile, principiul celei mai mici rezistente a fäcut ca mis-
carile curbe diferite ale elementelor ei componente sa se armo-
nizeze, transformindu-se inteo invirtire comuna, mai mult
sau mai putin regulati, a tuturor, in jurul centrului de gravi-
tatie initial. Iar cauza care a determinat armonizarea acelor
miscari, adica, frecarea necontenitä a particelelor materiale
respective, unele de altele, a provocat in acelasi timp
zirea lor. Asa a luat nastere, in masa haotica primitiva, un
corp central, a carui materie constitutiva mult mai densa de
cât restul ei, era animata de o miscare uniforma de rotatie,
care lua din aceasta cauzi, dupi legile mecanice, o forma
sferoidala din ce in ce mai pronuntata, si a carui temperatura
se ridica treptat. Asa a luat nastere, cu alte cuvinte, soarele.
Printr'un proces analog, dar nu lipsit, din punct de vedere
mecanic, de o deosebire importanta, au luat nastere planetele.
Centrul de gravitatie dela inceput a strans mai intE, in juru-i,
pärticelele materiale cele mai apropiate. Puterea lui de atractie,
potrivit cu masa lui, care era insa prea mica, nu se intindea
prea departe. lar particelele pe care le attagea, nevenind dela
distante prea mari, nu puteau avea « iuteli de cadere consi-
derabile. Se stie ca, pe pämint, cu cât corpurile cad dela a
inaltime mai mare, cu atAt capata, in caderea lor, iuteli mai
considerabile, ce le fac sa fie animate de forte mai insemnate..
« Cazfind astfel, catre centrul de gravitatie primitiv, dela dis-
tante relativ mici, particelele materiale ce aveau sa formeze
soarele nu erau animate de « iuteli liniare » prea mari. Ele se
apropiau adica de centrul lor de gravitatie, animate de miscari
curbe, care nu erau destul de puternice, ca forte motrice,
8*

www.dacoromanica.ro
i z6 P. P. NEGULESCU

In cat sa faca echilibru gravitatiei, si si le permita astfel sa se

invirteasca numai in jurul acelui centru, fara a-1 atinge. Din
aceasta cauza, particelele situate in vecinatatea, relativa, se
intelege, a centrului de gravitatie primitiv, s'au putut integra
inteo masa comuna, dind nastere soarelui.
Nu tot asa s'a intimplat insa cu particelele materiale si-
tuate la distante mai mari. In adevar, and soarele s'a con-
stituit, integrarea particelelor ce i-au dat nastere a lasat in
jurul lui un spatiu gol, ale cirui limite inferioare erau deter-
minate de puterea de atractiune initiala a centrului de gravi-
tatie primitiv. Din acel moment inainte, nu se mai puteau
gasi pirticele materiale disponibile de at dincolo de acel
spatiu gol, la distante, fireste, mai mari. Fiindci insi puterea
de atractiune a soarelui crestea, proportional cu masa lui,
particelele mai departate au inceput a-i simti, si ele, efectul.
Ele au inceput dar a se indrepta, de asemenea, care soare.
Pomind insa dela distante mai mari, ele se apropiau cu iuteli,
ce depaseau cu mult pe acelea ale pirticelelor ce-i formasera,
la inceput, masa. Miscarile curbe, de care erau animate, erau
astfel destul de puternice ce SA faca echilibru gravitatiei. Ele
nu mai cadeau deci pe soare, spre a-i mari inca masa, ci isi
continuau miscarile curbe in jurul lui. Intre doua planuri
ideale, situate, la distante nu prea mari, unul deasupra si altul
dedesubtul ecuatorului solar, s'au format, din aceasta cauza,
un fel de curenti inelari de materie, de consistenta aproxi-
mativa a celei initiale, si care se invirteau in jurul soarelui.
Din acele inele primitive au iesit apoi, incetul cu incetul,
planetele. Starea de extrema diviziune a materiei ce le alcatuia,
nu insemna a pärticelele ei componente erau egal repartizate in
toata intinderea lor. Ele trebuiau sa OA adica, in unele puncte,
densitati mai mari de cát in restul masei lor difuse. In acele
puncte s'au format astfel centre de atractiune, in jurul carora
s'a grupat, incetul cu incetul, toati materia ce alcatuia inelele
primitive. Iar inegalitatea acelor grupiri provizorii a dat
nastere altor centre de atractiune, gratie carora toata materia
inelelor primitive a sfArsit prin a se integra in cite o masa
unica. Acele mase, mai consistente, de o densitate mai mare,
si având forme sferoidale, au constituit planetele, care au

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE I i7

continuat a se invarti in jurul soarelui, in sensul si cu iutelile,

cu care se invarteau inelele primitive.
Nu e nevoie sa ducem mai departe analiza procesului me-
canic, prin care credea Kant ci a luat nastere sistemul solar,
cu ordinea pe care nu putea sa i-o explice astronomia lui New-
ton. Atat numai e de ajuns, ca sa ne arate rolul pe care a tre-
buit sa-1 joace, dupa pirerea lui, in acel proces, spatiul, care
conditiona atat puterea de atractie a particelelor materiei pri-
mitive, cat si iutelile cu care se rniscau ele, si care au jucat
un rol atat de insemnat in gruparile lor. S'a' ne grabim a
ne intoarce la punctul de vedere epistemologic, care a de-
venit in cele din urma, pentru Kant, mai hotaritor de cat cel
fizic.
Din acest punct de vedere, evolutia cugetarii lui Kant, adica
indepartarea lui de conceptia lui Leibniz a devenit mai vizi-
bila in Monadologia sa fizici, din 1756. Inteinsa, Kant
sustinea a forta, ce constitue esenta corpurilor materiale, nu
creeazd spatiul, ci il umple numai. El definea chiar materia ca
fiind « ceea ce umple spatiul » cu termenul german pe care
I-a intrebuintat, ulterior, in mod curent, das Raumerfiillende.
i anume, corpurile materiale umplu spatiul prin jocul celor
doua aspecte diferite ale fortei ce le constitue esenta, adici
prin puterea lor de repulsiune, pe care o punea in relief Leib-
niz, si prin puterea lor de atractiune, pe care a descoperit-o
Newton. Pentru ca SA umple spatiul, un corp trebue sa ocupe
o portiune a lui, excluzand dinteinsa once alt corp; ca s'o
pota face tusk corpul trebue sä fie impenetrabil; iar impene-
trabilitatea i-o asigura puterea de repulsiune, prin zona de
rezistentä pe care o creeaza in jurul punctului central unde
rezida ea. Totdeodata, pentru ca sa poata ocupa o portiune
determinata de spatiu, corpul material trebue sa aiba un vo-
lum anurnit; iar volumul i-1 asigura puterea de atractiune
care tine la olalta partile lui componente. Numai prin continua
actiune reciproca a acestor doul puteri, ia nastere, zice Kant,
corpul care umple spatiul, adica corpul fizic. Da ca frig ma-
teria, in general, nu e altceva decat o existenti ce umple spa-
tiul, prin jocul acestor douà forte ale ei, atunci, devine

www.dacoromanica.ro
118 P. P. NEGULESCU

evident, ca fortele de care e vorba, ca sa poata da nastere cor-

purilor materiale, au nevoie de spatiu si il presupun ca existând
prin sine insusi, independent de actiunea lor, care nu se poate
exercita deck inteinsul.
Alte argumente au venit apoi sa-1 intareasca pe Kant in
aceasta credinta a sa, a spatiul trebue sa aiba o existenta de-.
osebita si independenta de aceea a corpurilor. Unul din acele
argumente era, bunaoara, cà fä.'ra aceasta ipoteza deosebirea
corpurilor identice din natura devine imposibila. Cand douà
corpuri se aseamana numai, aceasta insemneaza a ele au, pe
anga o suma de caractere comune, si o suma de caractere dife-
rentiale. Ca atare, ele se pot deosebi, unul de altul, fara nicio
greutate. Cind insa douä corpuri sunt identice, aceasta in-
semneaza ca ele au numai caractere comune. Cum le mai de-
osebim, atunci, unul de altul ? Nu le putem deosebi, zice Kant,
deck numai prin pozitia lor diferita in spatiu. Cind citim
bunaoara o carte, gasim adesea unul si acelasi cuvant tiparit de
mai multe ori pe aceeasi pagina, cu aceleasi litere. Avem astfel
mai multe imagini vizuale identice, care totusi nu se confundä,
pe care suntem siliti sa le deosebim una de alta. Cum le deose-
bim ing ? Caci cuvintul tiparit ce le corespunde e compus,
la fiecare data, din acelasi numar de litere, de aceeasi forma,
de aceeasi marime, de aceeasi coloare. Le deosebim, evident,
prin pozitia diferita, pe care o ocupa pe pagina, pe care se ga-
sesc, semnele grafice diferite ale acelui cuvint. Unul din acele
serrme e situat mai sus, altul mai jos; unul e situat la stinga,
altul la dreapta. Ceca ce insemneaza ca le raportam la spatiul,
deosebit de ele, pe care il reprezinta planul paginei respective.
*i in adevar, pozitia unui lucru nu se poate determina deck
In raport cu pozitiile altor lucruri. lar aceste pozitii nu se pot
determina deck in raport cu un spatiu deosebit si indepen-
dent de ele. Daca dar nu confundam data lucruri identice,
daca le deosebim unul de altul, este numai fiinda le situarn
In puncte diferite ale unui spatiu ce exista inafara si inde-
pendent de ele.
Aceasta dovada suplimentara a unei existente de sine sta-
tatoare a spatiului forma obiectul unei lucrar speciale, pe care
4 publicat-o Kant in 1768, sub titlul # Von dem ersten Grunde

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 119

des Unterschiedes der Gegenden im Raum ». El insusi mar-

turisea, in introducerea ei, ca isi propunea sa cerceteze
« clack' nu s'ar putea gasi in judecatile intuitive despre intin-
dere o dovada evidenta ca spatiul absolut are, independent de
existenta oricarei materii, o realitate proprie » care constituie
chiar « primul fundament al posibilitatii ei ». Una din o jude-
catile intuitive » la care se referea Kant, era cea privitoare la
figurile simetrice ale corpurilor, care nu se puteau inchide in
'aceleasi limite spatiale. Desi, bunloara, ambele miini ale unuia
si aceluiasi om aveau aceeasi marime si aceeasi forma, cu
toate acestea mina dreapta nu putea intra in minusa dela
mina stingi, si invers. Ceea ce punea, evident, problema
deosebirii lor. SA' considerlm mai de aproape, zicea Kant,
mina noastra dreapta si mina noastra stingi. Ele sunt, ca
obiecte materiale, identice. Ele sunt identice, mai intii, din
punctul de vedere al sentimentului nostru subiectiv, intru cit
sunt amindoua ale noastre. Ele sunt identice apoi, din punc-
tul de vedere al caracterelor lor obiective, intru at au aceeasi
marime, aceeasi forma, aceeasi coloare, etc. Cum le deosebim,
atunci, una de alta ? Le deosebim prin pozitia diferita pe care
o ocupa in spatiu, in raport cu corpul nostru, una fiind
situati la dreapta, alta la stinga lui. Ceca ce insemneazi ca le
raportam la un spatiu ce exista inafari de ele, la acela,
anume, pe care il ocupa restul corpului nostru. Intru cit se
poate, irisa, obiecta, a nu exista in naturi lucruri identice,
lipsite adici de orisice deosebire, ci, bunloari, miinile
noastre nu sunt la fe!, absolut la fel, in toate privintele, si
luam un alt exemplu, mai convingator. Cind ne privim inteo
oglindä, vedem irnaginea propriei noastre fiinte. Aceasti ima-
gine, daca oglinda este absolut plank reproduce, intocmai,
infatisarea noastri fizica. Asa fiind, imaginea nu se deosebeste
prin absolut nimic de corpul material pe care il reproduce;
este, cu alte cuvinte, identici cu el. Cum le deosebim noi
atunci ? Caci este evident ca le deosebim. Un criminal care,
voind si ucidi un om, ar trage cu pusca in imaginea lui din-
teo oglindA, ar dovedi prin a-...easta el nu e normal. Si n'ar fi
normal, fiindci ar confunda lucruri pe care toati lumea le
deosebeste. Deosebirea, dupi Kant, dintre imaginea noastri

www.dacoromanica.ro
120 P. P. NEGULESCU

din oglincli si propria noastri fiinti, nu poate sta deck in

faptul ci ele ocupi locuri diferite in spatiu. Intre propria
noastri fiinti, adici, si imaginea ei din oglindi, se intinde un
spatiu, care le separi una de alta. Ceca ce presupune, evident,
ci spatiul existi inafari si independent de ele.
Iaci dar inci o serie de consideratii, care 1-au ficut pe Kant
si creadi ci Newton avea dreptate, ci spatiul nu atarna de
corpuri, cum zicea Leibniz, ci avea o existenti deosebiti si
independenti de ele, o existenti de sine stititoare.
In fata acestei credinte se ridica insi, mai departe, intre-
barea : ce era spatiul, ca atare ? La aceastä intrebare, rispunsul
era foarte anevoios, si Kant 1-a cAutat, multi vreme, in toate
directiile posibile, 'Ana cand a descoperit in sal-sit calea,
care 1-a dus la Critica ratiunii pure. Directiile multiple in
care a riticit, la inceput, cugetarea sa, si calea ultimä pe care
s'a fixat, trebue si le vedem, de asemenea, mai de aproape.

VI
Din 1755, cand publicase lucrarea « Allgemeine Naturge-
schichte und Theorie.des Himmels o si pang in 1768, ca'nd a
dat la lumini lucrarea « Von dem ersten Grunde des Linter.;
schiedes der Gegenden im Raum », cugetarea lui Kant evo-
luase in deajuns, in directia pe care am vizut-o. El nu se mai
indoia ci spatiul avea o existentá absoluti si trebuia 'si fiei
ca atare, o realitate obiectivi, care, intru cat putea influenta
desfisurarea fizici a fortelor mecanice, trebuia si fie, si ea, de
naturi fizici. Aici incepeau insi, alte dificultiti. Putea fi con-
siderat spatiul ca un obiect fizic ?
Kant a socotit ci nu. I se pirca, in adevir, a spatiul n'avea
nici una din calititile sensibile, pe care le au obiectele fizice,
si gratie cirora luim cunostiinti de ele. El n'are marime, n!are
forma', n'are impen.etrabilitate, n'are greutate, n'are coloare,
n'are sonoritate, n'are miros, n'are gust, n'are cu alte cu-
vinte nimic din ceeace au obiectele fizice, pe care le perce-
pem cu simturile. i i se pirca neindoios ca, firä asemenea
calititi sensibile, obiectele fizice, de once fel ar fi ele, n'ar

www.dacoromanica.ro
 rSTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 121

putea nicidecum sI existe. Lipsite fiind, in cazul and nu

le-ar poseda, de once determinare, ele n'ar putea .avea fiinti
pentru cunostinta noastrl.
E aici un punct obscur, asupra cAruia trebue sA ne oprim
un moment. Cand am insirat calitkile sensibile pe care, dupl
Kant, nu le-ar poseda spatiul, am zis, intre altele, a el n'are
mArime. Nu putem totusi s'A uitAm cA noi concepem, in reali-
tate, spatiul ca infinit, ceea ce insernneazA cA il considerkn,
daa ne este ingAduit s'A intrebuintAm aceastl expresie, ca po-
sedand mArimea rnaximl. 0 asemenea obiectie ar fi insA,
dupA Kant, neintemeiatl. Infinitatea spatiului nu este pentru
el deat o determinare negativA, care nu-i atribue nicidecum
o mkime pozitivA. Ea nu insemneazI deat a nu putem pune
spatiului, and il gandim, nicio limitA. La once incercare a
noastrA de a ne inchipui a spatiul se sfarseste undeva, se ri-
dicA numaideat in xnintea noastrA intrebarea inevitabilA:
dar dincolo de acea margine presupusI nu mai e spatiu ?
AceastA intrebare insà, prin simplul fapt cA apare in mintea
noastrA, intinde spatiul dincolo de marginea pe care voiam
sA i-o punem. CAci « dincolo » nu insemneaz1 altceva deck
mai departe, si o asemenea expresie n'are sens deck in spatiu,
in spatiul a arui existentà o afirm'Am astfel fArA s'A vrem,
acolo unde voiam s'o negAm.
CA spatiul n'are o mArime pozitivA ne-ar putea-o arka
faptul, in aparentA paradoxal, a nu-1 putem mAsura. Chid ni
se pare a o facem, noi mAsurAm in realitate obiectele din
spatiu, nu spatiul insusi. Cum procedAm, bunAoarl, and
voim s'A stabilim, cum se zice, Cu un termen ce a devenit
astAzi curent, cubajul unei camere ? MAsurAm distantele din-
tre peretii ei opusi, si inktimea lor. Cum o facem insA ? Pu-
nand metrul pe parchetul camerei, pentru distantele orizon-
tale, dintre peretii opusi, si pe pereti chiar, pentru distanta
verticalA dintre parchetul si tavanul ei. *i, combinand tifrele
ce obtinem astfel, mAsurand dimensiunile acestor diferite
obiecte materiale, calculAm asa numita mkime, in metri
cubi, a spatiului pe care 11 inchide camera. Tot asa, cand iesim
pe camp, si voim sl mAsurAm distanta dintre dota puncte,
ce ne intereseazi in vreun chip oarecare, noi mAsurAm in rea-

www.dacoromanica.ro
122 P. P. NEGULESCU

litate, nu spatiul propriu zis, spatiul gol, dintre ele, ci

-pamântul care se intinde dela unul Oita la altul, §i pe care
aplicam lantul cu unitatile de masura. Pina §i in astronomie,
cind evaluam distantele dintre corpurile cere§ti, nu masu-
rim spatiul gol dintre ele, ci evaluarn, in unitati de timp, vi-
bratiile eterului, care compun razele luminoase, in trecerea lor
dela unul la altul. Precum se §tie, in adevar, distantele dintre
corpurile cere§ti se masoara, de Care astronomi, in « ani de
lumina ».
Dupa cum n'are marime, tot a§a, spatiul n'are forma. Nu-
mai obiectele dinteinsul au forme, care pot O.' fie regulate,
ca cele pe care le imagineaza geometrii, sau neregulate, ca
cele pe care le intilnim in natura. 0 portiune de spatiu gol
insa nu poate avea linii, suprafete, virfuri §i unghiuri, regu-
late sau neregulate, care sa inchida un volum determinat.
Asemenea elemente geometrice sau, in general, asemenea ca-
ractere stereometrice, nu poate avea cleat materia ce umple
spatiul. Nu mai este, in sfir§it, nevoie de nicio argumentare
ca si ne incredintam a. , in sensul lui Kant, spatiul n'are im-
penetrabilitate, n'are greutate, n'are coloare, n'are miros,
n'are gust, n'are adici, cum ziceam adineaori, nicio ca-
litate sensibila. Putem dar intelege, Sri dificultate, de ce i se
parea lui Kant ca spatiul, pe care era silit si-1 considere ca
avind o existenti deosebita §i independenta de aceea a cor-
purilor materiale, nu putea fi, totu§i, un obiect fizic.
De aceea, socotea el mai departe, ca spatiul nici nu poate fi
perceput cu simturile, in felul in care percepem cu simtu-
rile obiectele materiale. Nola ni se pare, e drept, ca « vedem *
spatiul, a ii putem bunaoara_ percepe adAncimea,. attmci
and ne aflim, de pilda, pe o inaltime oarecare de unde privi-
rile noastre pot cuprinde orizonturi mai vaste. Dar aceasta
este o simpla iluzie optica. Ceca ce ne da, in acest caz, impresia
adincimii spatiului e numai perspectiva in care ni se 'Map-
§eaza lucrurile ce 11 ocupa, stint numai marimile descres-
cinde §i color ile din ce in ce mai §terse ale diferitelor obiecte
materiale dinteinsul. Dovada el e a§a, e faptul, ci noi putem
vedea adincimea spatiului chiar §i acolo unde nu exista, adica
Intr'un tablou. Pe o suprafata plank cu douà dimensiuni numai

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE x23

cum sunt pAnzele pe care îi zugrAvesc pictorii tablourile,

putem « vedea » un spatiu, ce se intinde dinaintea noastrA pe
o adincime tot atit de mare, ca cea pe care ni se pare a o
vedem atunci and privim, de pe un yid inalt de munte, o
priveliste netIrmuritA. Ce ne dà, inteun asemenea caz, iluzia
optia de care suntem stApAniti ? Ne-o dau aceleasi cauze,
care o produc si in naturl: mArimea descresandA si colorile
din ce in ce mai sterse ale obiectelor, zugrAvite de pictorul
tespectiv, cu mestesugul cuvenit, in tabloul säu. Iluzia aceasta
îi atinge maximul de efect in tablourile ale aror margini
nu se vAd. In tablourile obisnuite, atknate in mijlocul unui
perete, perspectiva nu-si poate produce efectul intreg din
cauza contrastului brutal dintre adincimea spatiului ce ni se
infAtiseazA in acele tablouri i peretele de alAturi, de care ni se
loveste privirea. Acest contrast Il suprimA asa numitele pa-
norame circulare. Mi s'a intAmplat sá vAd odatA una, care
m'a uimit. CAnd eram student la Berlin, m'am dus, pe o zi
posomorità de iarnA, sl vAd faimoasa panorami circulará ce
reprezenta bAtAlia dela Rezonville, din fázboiul franco-ger-
man dela 1870. Am intrat pe un coridor intunecos, m'am suit
pe o scari de fier in spirall, si m'am pomenit, brusc, in plina
luminA a unei zile de varA, pe o mia platformá inconjurati
tu un grilaj, asezatA pe culmea unei cane, de unde se vedea,
imprejur, ampul de bkaie, un amp imens, cu sate, so-
sele, cursuri de apA, buchete de arbori, i numeroase trupe,
de tot felul. Lumina era, se intelege, artificialA; lAmpi elec-
trice cu arc, mestesugit disimulate si usor colorate, redau, in
mod surprinzkor, nuanta exacta' a soarelui de August. De-
asupra, pAnze, artistic zugrAvite, intindeau un cer albastru,
Cu mici non i albi, de secetà. In josul platformei, pe coastele
colinei, ce coborau in spre ses, straturi de iarbA naturalA se in-
tindeau pAnA la marginea inferioarA a tabloului si se continuau
cu iarba zugrAvitA dinteinsul. lar imprejur se intindea ta-
bloul insusi, ce alatuia panorama circulará. Iluzia era foarte
putemicA, ar fi fost desAvArsitA, daa ar fi lipsit trupele,
pe care tabloul le zugrAvea ca fiind in miscare, ca pornite
chiar, pe alocurea, pe o actiune violentA, si care totusi nu
se miscau. Daatabloul n'ar fi reprezentat deck un peizaj,

www.dacoromanica.ro
124 P. P. NEGULESCU

fill oameni si fill animale, spectatorul ar fi putut avea,

In adevir, impresia irezistibili ci se gisea in mijlocul unui
camp, ce se intindea imprejuru-i pe distante mari, cu o adan-
cime de multi kilometri, desi n'avea dinainte-i cleat su-
prafata plani a unei panze colorate, ce nu se afla deck la o
distanti de cativa metri de ochii lui.
Asa dar, ca si ne intoarcem la analiza noastri, spatiul, de
vreme ce n'are calititi sensibile si nu poate fi, din aceasti cauzi,
perceput cu simturile, asa cum percepem obiectele fizice
ale experientei noastre, care au asemenea calititi, nu poate
fi un astfel de obiect. Cu atat mai mult se ridici insi, in fata
acestei concluzii, intrebarea : ce este, atunci, spatiul ? El existi
inafari si independent de noi, el are o realitate proprie, el
conditioneazi fenomene cosmice capitale, ca atractiunea cor-
purilor ceresti, si totusi, nu stim ce este...
Aceasti intrebare i-a pärut lui Kant cu atat mai chinuitoare,
cu cat a crezut-o, la un moment dat, fill rispuns posibil.
Acest moment al evolutiei lui intelectuale, in care nu mai spera
sä poati ajunge a sti ce e spatiul, il gisim consemnat in lu-
crarea lui din 1763, care era intitulati « Unicul fundament
posibil al unei demonstratii a existentei lui Dumnezeu >>.
In prefata acestei lucriri, Kant, zicea: « MA indoiesc ci
cineva a putut vreodati si-si explice cu adevirat ce este
spatiul ». .

Cu toati aceasti indoiali, insi, filosoful n'a abandonat pro-

blema naturii acestui cadru al lumii cunoscute. Ea a continuat
si-1 preocupe pani cand, ne mai putand spera s'o deslege di-
rect, a luat o cale indirectä. Daci nu putem sti, a trebuit
&Ali zici el, and a luat aceasti directie noui, ce e spatiul
ca existenti deosebiti si independentä de corpurile materiale,
ca existenti deosebitä si independentä prin urmare si de pro-
pria noastri fiinti fizici, in schimb, putem incerca si vedem
ce este, cel putin, ideea noastrá despre spatiu, idee care de-
pinde, evident de noi insine. S'o examinim dar mai de
aproape. Vom ajunge, poate, pe aceasti cale, la ceva mai
multi lumini.
Kant s'a apucat dar sä analizeze ideea, pe care a avea el
insusi, pe baza experientei sale de om ca toti oamenii, despre

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 125

spatiu. i cel dintai rezultat, la care a ajuns, a fost cà ideea

pe care o au oamenii in general, pe baza experientei lor nere-
flectate, despre spatiu, nu este o notiune, cum se credea de
obiceiu, ci o intuitie. Iar acest rezultat modifica, simtitor, teza
.empirista, a filosofilor englezi, cu privire la originea ideii
de care e vorba. In adevar, Locke sustinea, cum se stie, cA
ideea de spatiu ja nastere, in experientl, prin abstractiune,
-asa cum se formeaza notiunile obisnuite. Observand, in
experienta lor curentä, lucrurile intinse, oamenii au desprins,
din perceptiile lucrurilor de acest fel, acest caracter comun al
lor, de a fi intinse, I-au separat de complexul celorlalte carac-
tere ale lor, care erau diferite, si au alcatuit dinteinsul notiu-
-nea intinderii in genere sau a spatiului.
Kant credea insa cA aceastä parere era gresita. Dad ideea
-noastri de spatiu ar fi o notiune, ar trebui, zicea el, sl existe
intre ea si lucrurile din care ar fi fost scoasä prin abstractiune,
raporturile care exista, in general, intre notiunile abstracte
lucrurile concrete la care se refera. Ca sä vedem care sunt
.aceste raporturi, sa lu'im un exemplu familiar. Notiunea u om
rezuma in sine caracterele ce le sunt comune tuturor oameni-
Tor flea' deosebire. Aceste caractere insa, fiind comune tuturor
oamenilor flea' deosebire, exista in fiecare fiindca
ele se cuprind, toate deopotrivA, in notiunea u om », alcatuin-
du-i continutul, trebue sA zicem ca. ea se gaseste implicata, ca
notiune generala, in fiecare om individual. Asa ar trebui s'A
intample i cu ideea noastra de spatiu, dad ea ar fi o no-
tiune. Ar trebui adid sa putem zice cA spatiul in general
exista in fiecare din obiectele particulare, ce sunt intinse.
Aceasta insa n'o putem face pentruck mai intai, ne impieded
modul nostru curent de a ne exprima, care indid un raport
,de alta natura, intre termenii de care e vorba. Noi nu zicem;
in adevar, niciodatA, ca spatiul exista in lucruri, ci zicem dim-
-potriva ca lucrurile exista in spatiu. i nici nu s'ar putea
facem altfel, dat fiind modul cum concepem spatiul, cand
reflectam asupra intinderii lui. Am zis adineaori, cA imposi-
bilitatea, in care ne gasim, de a pune, cu inchipuirea, o limita
spatiului, ne sileste s'A-1 considerAm ca infinit. Cum ne-am
putea inchipui atunci cA spatiul, pe care nu-1 putem gandi

www.dacoromanica.ro
226 P. P. NEGULESCU

cleat ca infinit, ar putea sa existe in lucrurile pe care le per-

cepem cu simturile, si care sunt finite ?
Pe de alta parte, a ideea noastra de spatiu nu este o notiune,
ne-o mai dovedeste un alt caracter al ei, ce nu trebue trecut
cu vederea. Notiunile sunt cunostinte care se refera la clase
intregi de obiecte. Notiunea om bunloara se refera la toti
oamenii fArà deosebire, adica la clasa lor intreaga, nu la unul
singur, la unul anume, dinteinsii. La un om anumit, indivi-
dual considerat, nu se poate referi decat numai o perceptie
sensibila, adica, cum se mai zice, o <4 intuitie ». Ideea noastrá
de spatiu insa nu se refera la mai multe spatii, ce ar alcatui
impreuna o clasa deosebita de existente, asa cum fac lucrurile
din naturä', ci la unul singur. Noi concepem, in adevar, spatiul
ca unic. Putem, e drept, sA gandim mai multe spatii, dar nu-
mai ca portiuni limitate ale unuia si aceluiasi spatiu nelimitat.
Dovada a e asa, e faptul ca portiunile limitate de spatiu, pe
care le gandim adesea in experienta, nu le putem deosebi unele
de altele cleat numai prin poziiile lor relative, inlauntrul
spatiului unic. Altfel, deosebirea lor ar fi imposibila. Am zis
adineaori cA spatiul n'are calitati sensibile. De unde rezulta
cA portiunile limitate de spatiu pe care le gandim, neavand
astfel de calitati, n'ar putea fi deosebite cu ajutorul lor. Si
totusi, noi nu le confundam niciodata. Noi deosebim, buna-
oarä, spatiul pe care Il inchide camera noastra de lucru, de
spatiile pe care le inchid celelalte incaperi ale imobilului in care-
locuim. Cum le deosebim ? Le deosebim, evident, prin
pozitiile lor relative inlauntrul spatiului unic i continuu,
pe care 11 ocupa imobilul intreg. Spatiul din camera de lucru,
In care ne gasim and reflectarn asupra acestei probleme, se
intinde imprejur, in vecinatatea noastra imediata; celelalte
sunt mai departe, la dreapta sau la stanga, inaintea sau
deasupra sau dedesubtul nostru, etc.
Daci dar e adevarat cA noi deosebim, in experienta noastra
o suma de spatii limitate, pe care le individualizarn pentru
nevoile vietii noastre practice, aceasta nu insemneaza ea ele
au o existenta de sine statátoare. Noi nu le putem gandi deck
numai ca parti ale unuia si aceluiasi spatiu. Iar ideea noastri
de spatiu se refera la acest spatiu unic, nu la partile lui mul-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 127

tiple. Ceea ce insemneaza c aceasta idee a noastra nu se re-

fell la mai multe obiecte, ci la unul singur, nu este adica o
notiune, ci o intuitie.
In fata acestei concluzii se ridicau insa, pentru Kant, alte
dificultati. Ca notiune, formarea ideii de spatiu s'ar fi putut
explica mai usor. Ca intuitie insa, originea ei devenea enig-
matica. Intuitiile noastre obisnuite iau nastere, in experientk.
prin activitatea simturilor; ele nu sunt altceva deck perceptii
sensibile ale obiectelor individuale. Intuitia spatiului insa,
n'ar putea avea o asemenea origine. Caci spatiul, neavand_
calitati sensibile, nu poate fi perceput cu simturile, mai
ales nu ca obiect unic, in intinderea lui infinita'. Dar atunci,
de unde poate veni misterioasa intuitie, de care e vorba ?
Ca sa poata raspunde la aceasta intrebare, Kant a facut, cu
titlu de incercare, o ipoteza, pe care a parasit-o numaidecat,
dar care i-a deschis o cale mai bung. Poate cA, si-a zis el,
intuitia spatiului ja nastere odatd cu intuitiile obiectelor din
spatiu, dar aldturi de ele, printr'un mecanism sufletesc ce ar
ramanea sa fie lamurit. Examinand insa aceasta ipoteza, filo--
soful a ajuns la credinta cà intuitia spatiului trebue sd pre-
ceadd intuitiile obiectelor sensibile, ca o con.ditie sine qua
non a posibilitatii lor. Iar aceasta credinta continea, in germen,
aprioritatea spatiului, ca forma a cunoasterii sensibile a lumii.
SI vedem dar, mai de aproape, cum a ajuns Kant la credinta
de care e vorba. El s'a apucat, cum am zis, sa cerceteze, cum
iau nastere perceptiunile sensoriale, din care construim noi
edificiul lumii cunoscute, al lumii asa zise externe, pe care o
consideam ca deosebitä i independenti de noi. Cum stim
cu totii, lumea aceasta, intru cat « cade cum se zice
« sub simturile noastre, se compune din corpuri asa numite
materiale. Cum percepem noi insa corpurile de acest fe!?
Prin sensatiile pe care le produc ele in noi, lucrand asupra
organelor noastre sensoriale. Kant nu se ocupa de aspectul
fiziologic al acestui proces, se marginea numai la aspectul lui
psihologic si logic. Ca sa-1 urtram pe calea, pe care intelegea
sa ramana el, sA pornim dela faptul cA percepem lucrurile, ce,
compun lumea inconjuratoare, prin sensatiile pe care le pro-
duc ele in noi. Unde anume se produc insa, in noi, sensatiil

www.dacoromanica.ro
128 P. P. NEGULESCU

noastre ? Spre a evita once complicatie fiziologia, ce n'ar fi,

din punctul de vedere al lui Kant, cleat inutilà, s5 ne mar-
ginim a rAspunde cA ele se produc in o constiinta noastri.
Ce este aceastA constiintA, nu stim, i n'am putea-o determina,
In raport cu problema ce ne preocupi acum, deat in mod
negativ. Nu ne-o putem inchipui, bunAoarA, ca o inapere,
ca un dulap sau ca o cutie, in care s'ar aduna impresiile
diferite ce ne vin dela organele periferice ale simturilor noastre,
in care s'ar stringe adia diferitele noastre sensatii, spre a
forma, impreunA, o imagine unitati a lumii. Constiinta noastr5
nu poate fi un obiect material i, neputind fi inting, nu
poate avea forme si dimensiuni spatiale. Nu ne-am putea-o
adia inchipui cleat ca un misterios punct luminos in care
ar trebui sl pAtrundi, spre a deveni constiente, sensatiile noa-
stre, i in care s'ar concentra, in acelasi timp, ele spre a da na-
§tere, cum ziceam, unei imagini unitare a lumii. Un asemenea
punct luminos, ins5., ca sA poatä indeplini o asemenea func-
tiune, nu trebue sA existe inafard de noi; el nu poate exista
deat in noi, ca fiinte cunoscAtoare. Si neputând fi deat ne-
intins, elementele cunostintelor noastre, adia sensatiile, tre-
bue sA se amestece intim, sI se intrepOtrundA, sA se confunde
unele cu altele, atunci and se concentreaz1 inteinsul. Iar
intrebarea ce se tidied, in fata acestei presupuneri inevitabile,
este: cum se face atunci cA noi percepem lumea ca existAnd
inafard de noi, i lucrurile ce o compun ca existind inafard
unele de altele ?
Logica gAndirii sale 11 silea pe Kant sA caute neapArat un
rAspuns la aceastA intrebare, un rAspuns care s5-i permitA
sa inteleagg mecanismul, ce pArea unora dintre filosofi atat
de simplu, dar care este in realitate atAt de complicat, al per-
ceperii lumii exterioare si a lucrurilor ce o compun. Pentru
ca o asemenea percepere sl fie posibilA, i s'a plrut, in cele din
urmA, cA trebuia neapArat sA existe o putere speciall a mintii
noastre, care sO proiecteze, inafarA de noi, sensatiile din con-
stiinta noastrA, i sA le separe in acelasi tinap tmele de altele,
s5'. punA intre ele distante mai mult sau mai putin mari, pen.-
tru ca sA poatA alcàtui, pentru cunostinta noastrA, obiecte,
nu numai deosebite de noi insine, dar si deosebite unele de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 129

altele. Fail o asemenea putere speciall a mintii noastre, n'ar

putea exista, pentru cunoasterea noastrA, o lume exterior*
compusa dinteo multiplicitate de lucruri diferite. Acestei pu-
ten i speciale a mintii noastre trebue, a socotit Kant, sa i se
datoreascA existenta spatiului, care, in aceastA ipotezA, in-
ceteaza de a mai fi ceva deosebit si independent de noi, ceva
obiectiv, si devine o creatie a noastra proprie, o forma su-
biectivA a cunoasterii noastre. Intuitia spatiului, in acest caz,
nu mai este intuitia unui problematic obiect exterior, pe care
nu 1-am putea percepe cu simturile; ea devine intuitia acestei
forme interioare a cunoasterii noastre. i attmci se intelege
fArl greutate, de ce intuitia spatiului nu oate proveni prin
abstractiune, din perceptiile obiectelor exterioare, ci dimpo-
triva, perceptiile obiectelor exterioare nu sunt posibile decat
numai daca avem, de mai nainte, in mintea noastri intuitia
spatiului. CAci numai aceastA intuitie ne da' cadrul, in care
se aseaza, in care se ordoneazA, sensatiile ce ne vin dela obiec-
tele asa zise exterioare, si pe care, numai astfel, le putem di-
stinge, atat de noi înine, cat si unele de altele, alcAtuind din-
teinsele lumea ce ne inconjoara.
La aceastA conceptie a spatiului, ca forma a cunoasterii,
a ajuns Kant in 1769, an memorabil in evolutia lui intelec-
tualA, fiindcA « i-a adus », cum zicea el insusi, « o mare lu-
mina' Filosoful avea obiceiul sl insemneze pe foi volante,
adica pe bucAti de hartie fArA legatura intre ele, pe care el le
numea « Gedächtniszettel », ideile izolate ce Ii veneau, in
afarA de cele ce se refereau la redactiunea lucrArilor sale. In-
semnarile de acest fe!, care s'au gAsit in hartiile ramase dela
el, au fost numerotate si publicate in editia cea mare a Acade-
rniei de stiinte din Berlin, a operelor lui, in volumul al 18-lea.
Una dinteinsele, ce poarta in aceastA editie numArul 5037,
cuprinde cuvintele: das Yahr 69 gab mir grosses Licht. Marea
lumina era ideea la care ajunsese in sarsit, cA spatiul nu pu-
tea fi inteles deck numai ca o forma' a cunoasterii. Mintea
omeneascA e asa intocmita, incat nu poate cunoaste, nici lu-
crurile individuale, nici lumea in general, deck numai sub
aceasta' forma a exteriorizärii sensatiilor pe care le primim
dela ele, forma' care e spatiul.
9 A. R. Studii ¡i Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
 30 P. P. NEGULESCU

De unde, anume, i-a venit lui Kant, in 1769, lumina pe

care o mArturisea el insusi, e o chestie asupra ckeia trebue
sà ne oprim un moment, ca intelegem clt mai bine evo-
lutia intelectuará. Cea dintli i cea mai fireascl ipotezI ar fi
a lumina de care era vorba s'a produs, dela sine, in destásu-
rarea logicl a ideilor sale, pe care am incercat a o reconstitui
mai sus. E totusi un fapt, pe care nu-1 putem trece cu vederea,
si care ne poate aduce, in aceasti privintä, llmuriri pretioase.
In 1765 aplruse opera postuml a lui Leibniz « Nouveaux
essais sur l'entendement humain Scrisl intre 1700 si 1704,
ca rIspuns la opera lui Locke din 1690 « An essay on human
understanding », publicarea ei a fost amlnatà de autor, din
cauza mortii filosofului englez, care nu mai putea fáspunde
Ja criticele ce i se aduceau inteinsa. Cativa ani rnai drziu,
Leibniz a murit si el, si lucrarea sa, ràmasà in manuscris,
n'a vAzut lumina deal, cum am zis, in 1765, când a fost
In sarsit, de Raspe.
Ce a gAsit Kant in opera de care e vorba ? A gAsit o criticl
viguroasl a empirismului, in spre care, cum am vlzut, plrea
a se orienta, la acea epoch*, cugetarea sa. La formula scolastia.
admisl de Locke « Nihil est in intellectu quod non prius fuerit
in sensu », Leibniz, ca rezumat al criticelor sale, adAuga, dios,
cuvintele, pline de inteles: « nisi intellectus ipse Aceste
cuvinte exprimau conceptia nouä, pe care o aducea el in pro-
blema epistemologia, adia ipoteza « ineitàtii virtuale », care
se actualiza, e drept, in experientI, dar nu din cauza, ci numai
Cu ocazia ei. Leibniz nu implrtäsea pArerea lui Descartes cl
anumite idei sunt innäscute mintii noastre, existl adia inteinsa
dela inceput sub forma, deplinl si desIvirsitl, sub care le On-
dim mai tlrziu, la maturitate, dar nu putea imbrätisa nici
plrerea lui Locke, a ele ar veni numai din experientl, inaintea
areia mintea noastrà ar fi o « tabula rasa », n'ar cuprinde
adia absolut nimic. El socotea ca. in mintea noastri se gl-
sesc, dela inceput, anumite raporturi predeterminate, hare
datele pe care urmeazI sA i le aducI experienta, si care nu se
pot organiza, asa incit sl ajungl.' a constitui ideile noastre de,
spre lume, deck cu ajutorul acelor raporturi predeterminate.
Numai a de acele raporturi n'avem constiintà dela inceput ;

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 131

de ele nu putem lua cunostinti cleat atunci cAnd intri in

actiune, adici in experienti. Aceasta era « ineitatea virtuali »,
prin care incerca Leibniz sl concilieze rationalismul lui Des-
cartes cu empirimul lui Locke. CAnd el zicea dar CA, in adevir,
nu existi nimic in intelectul omenesc, care si nu fi trecut mai
intAi prin simturi, dar adiuga numaidecAt: afari de intelectul
insusi, era evident ci el intelegea prin « intelect » un sistem
intreg de raporturi predeterminate intre datele simturilor.
lar acele raporturi predeterminate incerca Leibniz sA le li-
mureasci, comparAndu-le cu « vinele » care, inteun bloc de
marmuri, ar prefigura statuia, pe care un sculptor ar urma
s'o scoati dinteinsul.
Aceasti conceptie a o ineitAtii virtuale » a exercitat, dupi
pArerea unora dintre istoricii filosofiei, o influentl adinci
asupra cugetirii lui Kant. Mai stiruitor a sustinut aceasti pi-
rere Windelband, inteun studiu special, publicat in « Viertel-
j ahrschrift far wissenschaftliche Philosophie o din 1876 (I,
p. 234). *i nu se poate contesta ci in aceasti conceptie a lui
Leibniz a gisit Kant, dad nu modelul, dar cel putin confir-
marea credintei sale ci spatiul nu putea fi cleat un complex
de raporturi predeterminate ale perceptiilor sensibile, cu
subiectul percepitor, pe de o parte, si cu ele insele sau intre
ele insele, pe de alta. lar daci acestui complex de rapor-
turi predeterminate i-a dat Kant numele de # formg », faptul
se datora unei alte influente, aceea a matematiculiii, na-
turalistului si filosofului J. H. Lambert, care publicase in
1764 lucrarea intitulatA « Neues Organon ». Recunoscfind, ca
om de stiinti, valoarea experientei, acest spirit multilateral
sustinea, totusi, in lucrarea de care e vorba, ci experienta nu
ne poate da de cAt « cuprinsul o (den Inhalt) cunostintelor
noastre despre lume, alcituit din produsele simturilor; modul
cum se leagi insi intre ele acele produse (ihre Verbindungs-
weise), modul cum se organizeazi adici sensatiile, raportAn-
du-se unele la altele, ca sA dea nastere ideilor (die Form der
Beziehung), rezulti din intervenirea activi a mintii noastre.
Trebue dar si deosebim, in cunostintele noastre, « materia »
lor, pe care ne-o di experienta sensibili, de 4 forma o lor, pe
care ne-o di activitatea rationall a mintii noastre proprii. Ceca ce
9*

www.dacoromanica.ro
132 P. P. NEGULESCU

insemneaza cA, prin priginea lor diferitä, materia si forma cu-

nostintelor noastre sunt independente una de alta. lar pe baza
acestei deosebiri, Lambert respingea rationalismul logic al lui
Wolff, care deducea din principiile generale si abstracte ale
logicei cunostintele particulare si concrete ce alcatuiau onto-
logia si cosmologia, ca pärti ale metafizicei, precum si sen-
sualismul si materialismul filosofilor francezi, cari scoteau
din datele particulare ale simturilor ideile generale despre
lume. De unde rezulta mai departe, pentru el, necesitatea de
a usura constituirea filosofiei prin separarea acestor doul parti
constitutive ale cunoasterii omenesti si prin determinarea mai
precisä a raporturilor dintre ele. i, landu-si el insusi aceasta
sarcink Lambert a publicat in 1771 lucrarea intitulatl « Ar-
chitektonik ». Titlul acesta aräta, destul de limpede, cl ceca
ce voia autorul era sä stabileasa regulele arhitectonice, dup ä'
care urma sä se construiasci edificiul definitiv, sau cel pu-
tin un edificiu mai solid decit cele de pina atunci, al cu-
noasterii filosofice a lumii. Intentiile lui ii depäseau insä pu-
tenle, si Kant a socotit cà trebuia si-si impunä' el insusi
sarcina, pe care n'o putuse duce la bun sfärsit predecesorul
säu pe aceastä cale. Influenta lui Lambert asupra lui Kant a
fost studiatä in deosebi de R. Zimmermann in lucrarea sa din
1879, intitulatà « Lambert der Vorgänger Kants ». De altfel,
corespondenta dintre ei, care a fost publicatä in editiile mari
ale scrierilor kantiene, dovedea in deajuns Cat de steal-Ise si de
sustinute erau legaturile lor intelectuale.
Ca sä ajungl la scopul ce-si propunea, Kant n'avea cleat
si urmeze mai departe drumul pe care 11 luase sub influenta
operei postume a lui Leibniz. Odatl ce incepuse a se lä'muri
asupra naturii spatiului, s'a intrebat, in chip firesc, daca mm-
tea omeneascä nu mai avea si alte forme, de acelasi fe!, care sä
mai conditioneze, de asemenea, cunoasterea, ca functiune a
ei. *i rezultatul la care a ajuns, a fost cä a mai descoperit Inca
una. Noi nu cunoastem numai lumea exterioark pe care o
situAm, cu multimea si varietatea lucrurilor ei, in cadrul pe
care il numim spatiu. Noi mai cunoastem si o lume interioarä,
diferitä pentru fiecare dintre noi, lumea propriilor noastre
sari sufletesti, pe care nu le exteriorizä'm, si nu le situä'm,.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 133

prin urmare, in acelasi cadru. N'are cumva i aceasta cunoa-

stere, a lumii noastre interioare, o forma a ei ? Kant a crezut
ca da. i iaca ce ha facut s'o creada. Stkile noastre sufletesti,
intru cat avem constiinta de ele, se concentreaza si ele, ca si
sensatiile ce ne vin dela lucrurile deosebite de noi, in acel
misterios punct luminos dinlauntrul nostni, despre care am
zis adineaori cá nu-1 putem gandi deck ca neintins. In acel
punct neintins al constiintei, stkile noastre sufletesti se ame-
steca, de asemenea, se intrepatrund, se confunda, si ele, ca si
sensatiile de care vorbeam adineaori. Cu privire la ele se ridica
dar de asemenea intrebarea, cum le deosebim uncle de altele ?
Le deosebim, credea Kant, nu proiectandu-le inafara,
asa cum facem cu sensatiile ce ne vin dela obiecte, ci separan-
du-le unele de altele inlauntrul nostru chiar, ceca ce nu pu-
tem face deck numai asezandu-le in pozitii diferite pe o linie
ideala, ce nu mai e compusa insa din puncte coexistente, ca
liniile geometrice din spatiu, ci din momente succesive, si
care este timpul. Unele stari sufletesti le avem acum, in mo-
mentul de fata; altele le-am avut mai 'nainte, in momente
anterioare; pe altele, in sfarsit, le vom avea mai tcirziu, in mo-
mente posterioare. Timpul este dar si el o forma a cunoasterii,
si anume, a cunoasterii lumii interioare. Cunoasterea acestei
lumi nu e posibila deck sub aceasta forma', a ordonarii con-
tinutului ei inteo serie de momente succesive, fail de care
nu i-am putea distinge elementele componente.
Aceste doua prime forme ale cunoasterii, spatiul i timpul,
le-a descoperit Kant inainte de aparitia Arhitectonicei » lui
Lambert din 1771. lar descoperirea lor a consemnat-o in lu-
crarea sa (< De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et
principiis » pe care a publicat-o in 1770, i cu care a pus te-
meliile criticismului. MIA la desavarsirea acestei noui con-
ceptii epistemologice, insa, mai era o cale destul de lunga,
pe care filosoful n'a putut-o strabate deck in i i ani. <( Critica
ratiunii pure », in care noua doctrina epistemologica avea
se inatiseze sub forma ei deplina i definitiva, n'a putut apa-
rea, in adevar, deck in 1781. In acest lung interval de timp,
Kant a cautat sa vada daca mintea omeneasca nu mai poseda
cumva i alte forme ale cunoasterii, pe langa cele pe care le

www.dacoromanica.ro
134 P. P. NEGULESCU

descoperise. Cercetarea aceasta îi era impusa de deosebirea,

ce incepea a se preciza in reflectiile lui, dintre cunoavterea
sensibill çi cunoavterea intelectuala a lumii. In adevar, noi
nu ne marginim sA percepem numai, cu simturile, lucrurile
ce alcatuesc lumea. Mai voim sa le vi intelegetn rostul pe lume,
mai voim adica sa ne i explicam existenta lor. Aceasta inte-
Iegere insa, sau aceasta explicare, e o cunoavtere de alta na-
turA cleat cea pe care ne-o dau simturile, fiindca reclama in-
tervenirea altor functiuni, mai inalte, ale mintii noastre, a
functiunilor ei logice. De aci vi vine deosebirea dintre animale
vi oameni. Cu simturile percep iumea i animalele; o percep
poate chiar mai bine decAt oamenii, acuitatea unora din simturi
fiind mult mai mare, la ele, deck este la oameni. SA inteleaga
insa lumea pe care o percep, sau sa vi-o explice, animalele nu
simt nevoia, fiindca nu posedI acele functiuni sufletevti supe-
rioare, al c'Aror complex alcatuevte ceca ce s'a numit, inca
din antichitate, ratiune. Si Kant s'a intrebat daca aceasta cu-
noavtere; de un nivel superior, a lumii, pe care oamenii o ce-
reau ratiunii, nu avea cumva, vi ea, formele ei proprii, cum
ie avea cunoavterea, de un nivel inferior a lurnii, pe care oame-
nii o primeau pe calea simturilor.
Ca sa gaseasca un rAspuns la aceasta intrebare, i-au trebuit
filosofului i i ani, inck de meditatie indarAtnica. Dar raspun-
sul a fost afirmativ. El. a descoperit, anume, CA mai existau, pe
linga spatiu i timp, o sum'A de alte forme ale cunoasterii,
printre care se gasea, ca cea mai importanta poate, i cauzali-
tatea. Atunci a intrevazut el vi calea, pe care putea ajunge sa
deslege, in sfArvit, problema pe care vi-o pusese, sub influenta
scepticismului lui David Hume, vi pe care o crezuse atAta
vreme insolubilk adica problema posibilitatii vtiintei. Cu
aceasta credinta Cu intentia sa punk' capat printeun nou dog-
matism, altfel intemeiat, scepticismului care Il nelinivtise
aka vreme, a inceput Kant, atunci, sA scrie Critica ra-
tiunii pure, in care aveau sA apara categoriile », ca conditii
ale cunoavterii intelectuale, i in care spatiul i timpul, ca con-
ditii ale cunoasterii sensibile, aveau sa ja un aspect epistemo-
logic mai limpede, lipsit de enigmaticul colorit mistic, din
disertatia inaugural, » dela 1770. Aceste forme ale cunoa-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 135

sterii sensibile a lumii erau considerate in adevAr, in acea di-.

sertatie, ca fiind, sau, cel putin, ca putand fi, totdeodatA
si formele de manifestare ale lui Diu-nnezeu, ca « principiu al
ordinei inteligibile » a lumii. Si anume, spatiul ar fi fost,
sau ar fi putut fi, forma omniprezentei (omnipraesentia
phaenomenon), iar timpul ar fi fost, sau ar fi putut fi,
forma etemitätii (aeternitas phaenomenon), lui Dumnezeu.
Simtind, insà, incl de atunci, CA se apropia, pe aceasa cale,
de parerea lui Malebranche cä. « noi vedern lucrurile in Dum-
nezeu », Kant n'a uitat sä. &a, Inca de atunci, rezervele cuve-
nite, ziand : « E totusi mai prudent sa rämanem pe tarmul
posibilitatilor de intelegere ale mintii noastre mArginite deck
sä ne aventurAxn pe marea speculatiilor mistice »1). Ceca ce
insemna c5, chiar si atunci când s'ar fi pArut a ceda pasul
imaginatiei constructive, discernamântul critic isi pAstra, in
activitatea intelectualä a lui Kant, rolul conduckor.

VII
Aceastà lucrare, al arei titlu purta adaosul « dissertatio
pro loco professionis log, et metaph. ord. rite sibi vindicando »,
ne readuce la istoria vietii exterioare a filosofului. Ea ser-
-vise, cum o spunea acest adaos, la indeplinirea formei « ri-
tuale » a installrii sale ca profesor titular de logia si metafi-
zica la universitatea din Königsberg in ziva de 21 August
1770. Abilitarea sa ca docent la aceeasi universitate, in 1755,
nu fusese urmatl, la timp, de promovärile obisnuite, pe care
le merita pe deplin. Un post de profesor « extraordinar »,
adia de « agregat », cum zicem noi astAizi, devenise vacant
ina din 1751, prin moartea prematura a lui Martin. Knutzen.
Dar imprejurkile politice impuneau economii, si guvernul
prusian luase hotärirea sä.' lase neocupate locurile libere de
« extraordinari » sau de agregati. In 1758 devenise vacant po-
stul de profesor « ordinar » de logicä si metafizick a arui ocu-
pare nu mai putea fi evitatl, dup1 legile in vigoare. Dar era
1) De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis, Sectio IV, zz, Scholion.

www.dacoromanica.ro
136 P. P. NEGULESCU

In timpul rlzboiului de 7 ani, si de postul acela dispunea ad-

ministratia ruseaseä a generalului von Korff, care ocupase,
din Ianuarie 1758, orasul Königsberg. Gratie formalismului
acestei administratii, locul vacant, pe care Il solicitase Kant,
a fost dat unui docent mai vechiu decAt el, anume Buck.
and s'a incheiat apoi pacea, in 1762, guvernul prusian s'a
Ondit s4 ofere lui Kant, ale arui serien i si cursuri incepuserg
sA atragl atentia, o compensatie, propunându-i, in 1764, ca-
tedra, ce devenise vacantä, de artà poetica. Filosoful
care nu intelegea sä. renunte la filosofie, a refuzat-o, si a
primit in schimb postul de « sub-bibliotecar » al « bibliotecii
regale a castelului », cu retributia, mai mult dear modestà,
de 62 talen i (vreo 9500 lei-hârtie de astázi) pe an. In sarsit,
In 1770, catedra de logicä si metafizia, pe care o solicitase cu
12 ani mai nainte si care devenise din nou vacanta prin trans-
ferarea lui Buck la un alt post, i-a fost acordatA de regele
Frederic al II-lea, in urina unui raport elogios al ministrului
au de resort. «In locul lui Buck, zicea ministrul in
acel raport, n'as putea recomanda, ca profesor de stiintele
filosofice, pe un altul, care sä fie de mai mult folos universi-
tAtii, deck pe magistrul Kant, vestit, in si afarà din Germania,
prin scrierile sale »1).
Ca si cursurile pe care le tinuse, ca docent, intre anii
1755 si 1770, cele pe care le-a fäcut ca profesor titular din
1770 inainte, au interesat, nu numai pe studenti, ci si per-
soane strAine, care isi procurau, cum puteau, note luate de
unii din cei ce le ascultaserl Cu privire la cele din prima pe-
rioadà a activit5tii didactice a lui Kant, unul din cei mai ta-
lentati elevi ai sai, Herder, care le urmase in anii 1762, 1763
si 1764, a lAsat posterit5tii, in opera sa « Briefe zur Beförde-
rung der Humanität », o descriere entusiastA. Mai impresio-
nant insl decat insufletirea unui scriitor care, ca tAnar, se in-
flacArase poate prea usor, era faptul cä un om matur, pe care.
situatia sa Il obliga sä judece lucrurile mai rece si sà-si crute
totdeodatA timpul, von Zedlitz, cunoscutul ministru al lui
Frederic cel Mare, si-a procurat, in 1778, un caiet de note
I) Emil Fromm, 'ni. Kant und die preussische Censur. Nebst kleineren
trdge zur Lebensgeschichte Kants, p. 63.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 137

dela cursul de geografie fizica al lui Kant, si gasindu-1 prea

putin limpede, dar totusi deosebit de interesant, i-a scris pro-
fesorului, ca sa-i multumeasca pentru ceca ce putuse invata
dela el, exprimandu-i ing dorinta sa stie mai mult. Spre a-i
satisface aceasta dorinta, Kant i-a trimis un « Collegienheft »
mai complet si mai bine redactat.
Cum se explicau aceste succese ale unui profesor, care, nu
numai ca nu era orator, dar avea o voce slaba, o pronuntare
adesea putin distinctä a cuvintelor, si nu uza niciodata,
cum zice Kuno Fischer 1), de « mijloacele exterioare » ale
artei retorice, printre care, la cei ce vor sà impresioneze mai
mult deck sa instruiasca pe ascultatori, locul de capetenie II
.ocupa gesturile mestesugite, insinuante sau chiar vehemente,
atitudinile incordate, solemne sau chiar teatrale, si tonul ridi-
cat, patetic, nu arareori declamator ? Dupa Borowsky, pe care
1-am citat mai sus printre primele izvoare de informatii asu-
pra vietii lui Kant, infatisarea lui pe catedra era calma, pla-
cida, uneori apatica, totdeauna modesta, si nu arareori timida.
Dupa wobiceiurile timpului, inceputul fiecarei prelegeri il
forma citirea textului, privitor la problema ce urma a se stu-
dia, din cartile didactice care trebuiau sa stea, obligatoriu, la
temelia cursurilor universitare. Cele de care se folosea Kant
erau: pentru logica, acelea ale lui Baumeister si Meier; pen-
tru metafizica, acelea ale lui Baumeister si Baumgarten; pen-
tru matematica si fizica, acelea ale lui Wolff si Eberhard, etc.
Urma, apoi, comentarea textului citit, in care intra in joe
metoda speciala de predare a profesorului insusi. Acea me-
todä se rezuma, pentru Kant, in fraza pe care am citat-o mai
sus, din « Instiintarea » privitoare la prelegerile sale din seme-
strul de iamb.' 1765-66, si prin care prevenea pe ascultkori
CA isi propunea, nu sa-i invete filosofia, ci sl-i deprincla A
filosofeze. In acest scop, el punea mai intai, cat mai incisiv,
problema de deslegat; apoi, in loc sa dea studentilor, de-a-gata,
solutia ei, le procura, numai, materialul de reflectie indispen-
sabil, si ii ajuta s'o gaseasca singuri. Ca atare, metoda lui
Kant, daa putea satisface, mai adanc, mintile in adevar
1) op. cit., vol. IV, p. 65.

www.dacoromanica.ro
 138 P. P. NEGULESCU

cercetAtoare, ale ascultAtorilor cu o inzestrare intelectualA mai

temeinicA, lAsa, in schimb, indiferenti pe cei superficiali, pu-
tea chiar nemultumi naturile afective, care aveau nevoie mai
mult de emotiuni deck de convingeri, si preferau stärile de
sentiment, ori cat de confuze, ideilor, oricit de clare. Un alt
neajuns al cursurilQr lui, care pAcAtuia mai ales in contra
« mijloacelor exterioare » ale artei oratorice, era faptul ca.
pArea, pe catedrA, atat de absorbit de ceca ce voia sA spunA, in
cat nu- dAdea nicio atentie multimii celor ce-1 ascultau. Isi fixa
privirile asupra cate unuia dintre ei, ca sa' nu fie distrat de
particularitAtile celorlalti. Iar chid acela prezenta, el insusi,
vreo particularitate, profesorul pArea turburat, sau chiar in-
curcat. Jachmann, pe care 1-am citat de asemenea mai sus,
alAturi de Borowski, printre primele izvoare autentice de in-
formatii asupra lui Kant, povestea, in aceastA privintA, cl, la
una din prelegerile sale, filosoful isi fixase privirile asupra
celui mai apropiat de catedra', dintre ascultAtori, cAruia insl
ii lipsea un nasture dela hainA. Turburat de aceastä neregula-
ritate neprevAzutà, ochii profesorului se intorceau necontenit
la locul de unde lipsea nasturele, si o vizibill distractie i-a luat,
pentru toti, o bung parte din claritatea obisnuita.' a expunerii.
Obiceiul acesta, de a evita once 1-ar fi putut abate, and
medita, dela gandurile sale, fixandu-si privirile asupra unui
anumit obiect, il avea Kant, nu numai la curs, ci si acasA.
De cand se mutase, bunloarl, in casa sa proprie de pe Schloss-
graben, obiectul preferat, din acest pullet de vedere, era un
turn din apropiere, asa numitul « Löbenichtscher Thurm ».
Cat de necesar pArea a-i fi fost acel obiect de concentrare me-
canicA a atentiei, o arAta faptul cl, atunci dud plopii din grA-
dina unui vecin, crescand, au ajuns, cu vremea, s5.-i ascundA
vederea turnului in chestie, filosoful n'a avut odihnA pang
cand n'a induplecat pe stApanul lor Sä-i taie.
CA, din aceste diferite cauze, pArerile asupra activitAtii di-
dactice a lui Kant puteau fi impärtite, nu era nicidecum de
mirare. Laudelor lui Herder li se opunea, bunAoarA, critica
lui Fichte, care se dusese la Königsberg numai ca sA vadl pe
filosoful ce-i fAcea gloria, si, ascultandu-1 la universitate, i-a
gAsit expunerea o adormitoare )). AceastA deosebire a impre-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 139

siilor putea isvori, evident, din deosebirea structurilor sufle-

tqti ale celor ce le avuseserà. i vom vedea, mai departe, a
structura sufleteasca a lui Fichte avea unele trasuri ce nu se
puteau gäsi usor la altii. Dar deosebirea in chestie se putea
pune 0 pe seama lungului interval de timp ce separa cele douä
aprecien. Herder II ascultase pe Kant in 1762, iar Fichte in
1791. La aceastä din urmi datà, filosoful era bätrin i putea
fi, din cauza intensei activiati pe care o desa§urase dupl
1770, i obosit. Intre 1770 §i 1791 in adevär apäruserl cele
mai insemnate din operele luí operele capitale. ce-i
tuiau, propriu vorbind, sistemul filosofic. In 1781 apäruse
Die Aria der reinen Vemunft »; in 1783 « Prolegomena
zu einer jeden kiinftigen Metaphysik >>; in 1785 « Die Grund-
legung zur Metaphysik der Sitten in 1786 4 Die metahpy-
sischen Anfangsgriinde der Naturwissenschaft »; in 1788 «Die
Kritik der praktischen Vemunft »; in 1790 « Die Kritik der
Urtheilskraft N'au lipsit, in acela0 interval de timp, destule
alte lucrári mai marunte, printre care ne mkginim sä mentio-
näm numai pe cele mai importante, ca: « Idee zu einer allge-
meinen Geschichte in weltbürgerlicher Absicht », din 1783,
« Was ist Aufklärung ? », din 1784, o Ueber die Vulkane im
Monde », din 1785, « Bestimmung des Begriffs einer Men-
schenrace », din acelaq an, « Muthmasslicher Anfang der
Menschengeschichte », din 1786, « Ueber den Gebrauch te-
leologischer Prinzipien in der Philosophic », din 1788, «Ueber
Schwärmerei und die Mittel dagegen », din 1790, « Ueber das
Misslingen aller philosophischen Versuche in der Theodicee »,
din 1791, etc.
O activitate atit de intinsi nu putea sa nu oboseascl pe un
Om, a cArui skafate nu fusese niciodatä. robustä. Kant era
mic de staturl 0 nu prea bine desvoltat. Corpul slu, pe care
el insu§i Il numea « mizeria » sa, avea unele defecte ce päreau
a trada rachitismul din copilärie. Sistemul säu osos era prea
slab. Pieptul Ii era prea strämt §i putin indoit inläuntm, ceca
ce, mArginind poate dilatarea plämänilor, in timpul respira-
sau aplsänd poate asupra inimii, îi provoca o sensatie
permanenta de opresitme, mai mult sau mai putin penibilä.
Umärul drept îi era mai ridicat decät cel stäng, ceca ce,

www.dacoromanica.ro
140 P. P. NEGULESCU

jenfind poate articulatia bratului respectiv, Ii ingreuia unele

miscAri. SchimbArile atmosferice Ii influentau prea des sAnä-
tatea precarl RAcea prea usor, i guturaiele, cu inevitabila
tuse, Il necAjeau destul de mult, desi aceastA expresie na
se potrivea tocmai cu indiferenta stoicA pe care se silea s'
pAstreze filosoful. El luase, in adevAr, hotárirea ferna (den.
festen Vorsatz) s'A opunA neajunsurilor fizice, care Il asaltau,
o terapeuticA moralA, anume, sà nu le dea nicio atentie,
ocupAndu-se, in liniste, de lucrArile sale. In schimb însà, nu
pregeta s'A ja mAsurile necesare pentru inlAturarea si, mai ales
pentru prevenirea lor. Una din acele mAsuri, bunAoati, era
s'A nu vorbeasel niciodatä in aer liber, ca sA nu fie impiedecat
de a respira numai pe nas. De aceea nu-i convenea nicidecum
cand, in timpul plimbArii sale zilnice, dela trei si jum'Atate
dupl amiazà, intAlnea cAte un cunoscut care Il oprea sau
oferea chiar s'A-1 insoteascl. Terapeutica sa moralA a expus-
Kant in studiul « Von der Macht des Gemiiths, durch den
blossen Vorsatz, seiner krankhaften Gefühle Meister zu sein
pe care 1-a publicat in « Journal für praktische Heilkunde
al lui Hufeland, in 1797, si I-a reprodus apoi in ultima sa lu-
crare din 1798 « Der Streit der Fakultäten ».
Daci insl aceastà terapeutia, pe care o practicaserà, mai
nainte, atAtia dintre stoici, îi permitea filosofului sA lucreze
chiar cAnd suferea, in schimb, îi reclama o incordare de vo-
intà, care putea fi, si ea, o cauzA de obosealA. S'au mai adAugat
apoi i unele cauze de neliniste moralä, care nu puteau s'A nu-L
afecteze. Asa a fost, mai ales, conflictul cu censura, pe care.
imprejurkile politice, interne si externe, o inAspriserA consi-
derabil. Sub Frederic cel Mare, prietenul lui Voltaire, regimuL
censurii fusese foarte liberal. DupA moartea lui ing, Friedrich-
Wilhelm al doilea, care i-a urmat la tron in 1786, lucrurile-
s'au schimbat. Pe de o parte, inclinkile mistice ale noului
suveran, care Il impinsese s'A se ralieze la miscarea asa numi-
tilor « Rosenkreuzer », pe de alta, natura lui superstitioasA,
care il fAcuse sà" cadl sub influenta discipolilor i emulilor
germani ai faimosului vrAjitor si evocator de spirite de pe acea.
vreme, Cagliostro, au dus la publicarea asa numitului « Reli-
gionsedict » dela 9 Iulie 1788, prin care se restrAngeau, consi-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 141

derabil, toleranta si libertatea de constiinta de pana atunci,

si a noului « Censurgesetz » dela 19 Decemvrie 1788, care
avea sà vegheze, cu severitatea cuvenita, la aplicarea masuri-
rilor restrictive luate, punand capat « desmatului celor ce
voiau sa « lumineze » lumea, i impiedeca'nd libertatea presei
sa degenereze in licenta a presei (der Ziigellosigkeit der so-
genannten Aufklärer und der in Pressfrechheit entarten-
den Pressfreiheit, die nöthigen Schranken zu setzen).
Sarcina aceasta fusese incredintata lui Johann Cristoph
Wöllner, care luase, la 3 Iulie 1788, locul lui von Zedlitz, ca
ministru de justitie si de culte. Alaturi de generalul von
Bischoffwerder, noul ministru facea parte din cercul intim de
prieteni, pe care si-i formase noul rege, inca de pe vremea
când era print mostenitor, si in care se cultiva cu pasiune
misticismul « Rosenkreuzer - ilor. Aceasta inalta prietenie
nu-i ajutase insa, pe acea vreme, sa-si faca o atmosfera mai
bung la curtea lui Frederic cel Mare. Cand i s'a propus « filo-
sofului dela Sans-Souci >>, cum i se zicea liberalului suveran,
sa-i acorde lui Wanner, care nu era cleat un simplu pastor,
particula nobiliara « von *, nu numai ca a refuzat, dar a scris
pe marginea suplicei respective: « Der Wöllner ist ein betrii-
gerischer, intriganter Pfaffe, weiter nichts » (Wöllner e un
popa inselator i intrigant, nimic mai mult) 1).
Dispozitiile reactionare, in materie de toleranta religioasa
si de libertate de constiinta, ale acestui ministru de justitie
si de culte, au fost agravate de unele imprejurari externe,
ce nelinisteau, e drept, pe acea vreme, pe mai toata lumea.
Revolutia franceza, care izbucnise la un an dupa intrarea lui
Milner in functiune, lua forme anarhice, din ce in ce mai
ingrijoratoare. Evenimentele dela zo Iunie si io August 1792,
masacrele din Septemvrie urmator, detronarea regelui, pro-
clamarea republicei, teroarea din 1793, provocaserl la curtea
regala din Berlin reactiuni sufletesti adanci. Iar marginirea
orizontului intelectual al regelui, al adjutantului sau, general
von Bischoffwerder si al ministrului sä'u Winner, Ii impie-
deca pe toti, sa vadä cauzele adevarate, politice, economice si

Em. Fromm, Immanuel Kant und die preussische Celina-, p.

www.dacoromanica.ro
 742 P. P. NEGULESCU

sociale, ale tristelor frAmAntAri din Franta. Ei atribuiau ex-

cesele miscArii revolutionare unei singure cauze: nesocotirii,
batjocoririi chiar, a credintelor religioase traditionale, de cAtre
filosofii si scriitorii francezi, in frunte cu Voltaire si Diderot,
cu enciclopedistii si materialistii. CA cei mai multi dintre ei
fuseserl deisti, in intelesul filosofic al cuvintului, cA aveau
adia credinte religioase intemeiate pe ratiune, nu insemna
nimic pentru acesti traditionalisti intransigenti. Emotiunea
concentratA, cAldura comunicativA din profesiunea de cre-
dintA a vicarului din Savoia, splendida pledoarie a lui Rous-
seau pentru o religiozitate mai adAncI si mai sincerA cleat
cea propovAduitA de catehismele seci si uscate ale confe-
siunilor istorice, nu puteau atenua aspra lor severitate. De
altfel, regele Friedrich-Wilhelm insusi imputase ministrilor
sAi, printeun « ordin de cabinet » din 21 Februarie 1792, ci
nu erau destul de stAruitori in urmArirea scrierilor seditioase,
cl pAreau chiar a inlesni activitatea o luminAtorilor » (der
Aufklärer) si le atrAgea atentia asupra « tristului exemplu, ce
le sta tuturor dinaintea ochilor, al acelui mare stat, unde ger-
menul nenorocitei revolutii trebuia clutat in acei batjocoritori
ai religiei pe cari multimea zApAcità ii adora Oa si in mor-
mAnt »1).
Printre acesti «luminAtori » ai maselor, in materie religioasà,
din Prusia, Wölhier punea si pe Kant. Nu se strAduise el, mai
de mult, sA gAseasca « singurul fundament posibil al unei de-
monstratii a existentei lui Dunmezeu » ? Ca si cum existenta
lui Dumnezeu mai avea nevoie, dupà revelatiile istorice ale
vechiului si noului Testament, sA fie demonstratA! Nu sus-
tinuse el, mai de curAnd, cA ratiunea purl nu putea oferi
nicio temelie credintei in Dumnezeu, care nu se putea inte-'
meia cleat pe « postulatele » ratiunii practice prin mijlocirea
constiintei morale ? De altfel, Kant nu lua, de zeci de ani,
nicio parte la cultul religios al bisericii care il primise la na-
sterea sa. 0 asemenea ignorare totall, mai ales, a confesiunii
sale, n'o putea tolera pastorul Wöllner. CAnd dar filosoful a
inceput s5 publice, in primAvara 1792, citeva studii de filo-
1) E m. From m, op. cit., PP. 34-37.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 143

sofia religiei, cel dintai, care era intitulat « Vom radicalen Bö-
sen in der menschlichen Natur » (Despre raul radical in na-
tura omeneascA), a fost lasat de censura sa treaca la tipar, in
« Berlinische Monatsschrift » din. luna Aprilie a acelui an,
cu observarea lui Hillmer ca « scrierile lui Kant nu sunt doar
citite cleat de invatati ». Cel de-al doilea insa, care era inti-
tulat « Vom Kampf des guten Princips mit dem bösen um
die Herrschaft fiber den Menschen » (Despre lupta dintre
principiul bun si cel rau pentru stapanirea asupra omului),
censura, prin hotarirea dela 14 Iunie 1792, a refuzat tiparirea.
Directorul revistei berlineze, Biester, a protestat mai intal la
comisia censorilor, care si-a mentinut hotarirea. S'a adresat
apoi regelui insusi, rugandu-1 sa defere cazul, spre control,
consiliului de ministri. lar acesta, examinand afacerea, la 2
Iulie 1792, a respins protestul, ce i se supusese.
Aici a inceput partea cea mai gravi a conflictului. Ca pro-
fesor al unei universititi, Kant n'avea nevoie, ca sa-si publice
lucrarile, de aprobarea censurii de Stat. Ii era deajuns sa
obtina pe aceea a censurii universitare, pe care o exercita,
de obiceiu, facultatea indicata de specialitatea lucrarilor,
Intru cat insa lucrarile de care era vorba discutau, desi din
punct de vedere filosofic, probleme ce interesau si teologia,
Kant s'a crezut dator sa intrebe facultatia de teologie din
Königsberg daca voia sa ia asupra-si censura. Ea a declinat insa
oferta, si autorizatia de tip Afire i-a fost acordata de facultatea
de filosofie. Cele doul studii, asa dar, impreuna cu altele,
de aceeasi natura, au aparut, in 1793, sub titlul comun « Reli-
gion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft » (Religie
In launtrul granitelor ratiunii numai). Publicatia a interesat
atat de mult, incat a trebuit sa apara, anul urmator, inteo
noua editie.
Intru cat se trecuse insa, in acest mod, peste vointa, limpede
exprimata, a organelor de Stat, Kant a primit, in Octomvrie
1794, mustrari si avertismente oficiale. Printeun « ordin de
cabinet » semnat de Wöllner, regele Friedrich-Wilhelm al
doilea ii aducea la cunostinta a « vedea, de mai multa vreme,
cu mare nemultumire, cum abuza de filosofie ca si denatu-
reze si sa injoseasca unele din invataturile de capetenie ale

www.dacoromanica.ro
144 P. P. NEGULESCU

Sfintei Scripturi si ale Crestinismului » si-1 prevenea CA, in

cazul and nu s'ar opri pe aceastl cale, s'ar lua « färä gres »
In contra lui « dispozitii nepläcute Si, fiinda profesorul
Schultz dela facultatea de teologie anuntase, inainte de so-
sirea acelui « ordin de cabinet )), printre cursurile facultätii
sale, unul « privat * asupra cärtii lui Kant « Religion innerhalb
der Grenzen der blossen Vernunft », cu intentia poate s'o
combatA, Wöllner a interzis, printr'o decizie specialä, tuturor
profesorilor universitätii din Königsberg, sá « citeascä » i s'A
comenteze primejdioasa lucrare.
Kant a fost adAnc, afectat de aceste m'Asuri, care, la vArsta
inaintatA si la notorietatea intinsä, la care ajunsese, Ii atin-
geau, in mod mai mult decAt penibil, prestigiul. Cu toate
acestea, desi nu s'a gAndit, nicio clipA, schimbe pArerile,
n'a so- cotit cá avea dreptul, ca supus credincios al Statului,
s'A se ridice, fätis, in contra atitudinii luate, fatä de ideile
de autoritätile legale. Si si-a consernnat hotArirea, in scris,
cum avea obiceiul, pe unul din acele « Gedächtnisszettel » de
care am vorbit mai sus: « Negarea i retractarea convingerii
sale intime e injositoare; dar fAcerea, inteun caz ca cel de
fatA, e o datorie de supus; i daci tot ce spune cineva trebue
s'A fie adevärat, nimeni nu e obligat s'A spunä tot adevArul in
public ». In rAspunsul sàu, asa dar, la « ordinul de cabinet »
al regelui, Kant i-a arAtat mai intai cà pärerile sale filosofice
nu slAbeau intru nimic credintele religioase, ci dimpotrivä, le
intäreau; a adaugat insä apoi cä, in once caz, spre a evita
once lAnuiall, se angaja solemn, « ca supus prea credincios
al Majestätei Sale » sä se abtinä cu totul de a se mai ocupa
de problemele religioase. El îi rezerva astfel libertatea pentru
mai tirziu, cAnd ar fi avut s'A lucreze ca supus al unui alt
suveran, ce ar fi avut poate alte veden, in aceastä privintä.
Era oare aceastA rezerVA, atAt de mestesugit exprimatä, o
dovadA de ipocrizie sau chiar de rea credintA ? Nu, de sigur.
Supunerea filosofului la m'Asurile, pe care le luase guvernul
prusian, nu era prefAcutà. Nimic nu-i putea fi mai strAin,
unui om de structura lui sufleteascA, decAt gAndurile, fie si
ascunse, de rAsvrAtire. Dar el nu credea cA dispozitiile ministrilor
lui Friedrich-Wilhelm al II-lea aveau sä-si exercite, färä sfArsit,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE T45

presiunea asupra spiritului public german. El era insufletit,

dupa toate probabilitätile, de optimismul, atit de firesc, fiindca
-e atat de necesar, si care nu poate fi, ca atare, deck instinctiv,
al marei majoritäti a oamenilor. Ceea ce ii sustine, pe cei
mai xnulti, in momentele mai grele ale vietii lor, e credinta
nereflectata ca raul nu poate sa dureze la infinit. Si 'n adevar,
daca s'ar permanentiza, raul s'ar suprima, mai curand sau
mai tärziu, singur. Lumea, clack in trecut, i-ar fi mers
pururea numai eau, s'ar fi prapadit de sigur de mult, si
°datá cu ea ar fi disparut si 11111, care n'ar mai fi avut asupra
cui sa.-si exercite actiunea. Daca lumea n'a pierit inch', daca a
fäcut chiar uncle progrese ce nu se pot trece cu vederea, a
fost fiin.dca, dupa perioadele, din vieata ei, in care a predo-
minat raul, au urmat totdeauna altele, in care a predominat
binele. Si credinta lui Kant ca asprimea, de sub Friedrich-
Wilhelm al II-lea, a censurii de Stat, nu putea sa se perpe-
tueze sub urmasii lui, s'a aratat intemeiata. In adevar, dupa
moartea acestui suveran reactionar, la 16 Noemvrie 1797,
toleranta religioasa si libertatea de constiinta au putut reintra,
In regatul prusian, in drepturile lor. Friedrich-Wilhelm al
III-lea a ridicat, in Ianuarie 1798, masurile privitoare la cen-
sura' ale predecesorului ski., cu motivarea ca. credinta reli-
gioasa e o chestie de constiinta, de natura, nu numai intelec-
tuala, ci si afectivä, si nu se poate intemeia, ca atare, deck
pe convingerea sincera' a fiecaruia, once constrangere din
afara fiind mutila sau chiar primejdioasa. Kant a putut sa
publice astfel, in acelasi an, lucrarea intitulata q Der Streit
der Fakultken » (Cearta facultatilor), in care, sub pretextul
ca examina raporturile firesti dintre diferitele # specialitati *
ale invatamäntului superior, discuta in realitate raporturile
dintre teologie, ca expresie teoretica a religiei, de o parte, si
stiinta si filosofie, de alta. El sustinea ca facultatea de teologie,
care, cum am zis, exercita de obiceiu censura universitara,
putea sa discute, din punctul ei de vedere, ideile ce 'se mani-
festau la celelalte facultati, dar n'avea dreptul sa le impiedece
rispandirea, interzicandu-le tiparirea. Credintele religioase
puteau sa-si apere indreptatirea, dar numai cu argumente
logice, nu prin oprelisti administrative, care sa innabuse libera
zo A. R. Studii fi Cercetdsi. LIII.

www.dacoromanica.ro
146 P. P. NEGULESCU

desvoltare a cercearilor stiintifice i filosofice. Si Kant repeta , in

aceastA lucrare, ceca ce zisese deja in prefata celei precedente,
« Religia in lAuntrul marginilor ratiunii », c, dacA se
ingAduia censurii teologice s'A puná la cale devastAri in do-
meniul clutArii rationale a adevArului, asa cum o practicau
oamenii de stiintA i filosofii, atunci se putea intAmpla din nou,
cum se mai intAmplase altAdati, pe vremea lui Galilei bung-
oarA, ca « teologul biblic », spre a descuraja pe cei ce se
dedau la asemenea cercetAri si a-si cruta in acelasi timp sie
insusi osteneala de a studia rezultatele lor, sA indrAsneascA a
face « incursiuni infractorii (Einbrüche) in astronomie i in
alte stiinte ale naturii, in « istoria veche a p5mAntului » de
pildk transformind astfel totul, in jurul lor, intr'un pustiu
steril.
Dupl pArerea unanimA a eelor ce-1 cunosteau mai de aproape
pe Kant, si-i urmAreau cu mai mult interes activitatea, frA-
mântArile sufletesti prin care trecuse .din cauza conflictului cu
censura, îi atinseserl serios s'AnAtatea delicatk care, la vArsta
de 70 de ani mai ales, ar fi avut nevoie de mai mula
erutare. Puterile sale fizice, care, curn am vAzut, nu fuseseel
niciodatA prea mari, au inceput, in urma acestei sguduiri xno-
rale, sl scadA cu repeziciune. 1nel din 1795, fusese silit
renunte la o parte din cursurile pe care le fIcea la universitate.
Din toamna 1796, apoi, le-a pArAsit cu desAvArsire, dei le
anuntase, ca de obiceiu, in semestrul de iarn.1 1796-1797
si in sernestrul de varA 1797, fArA sä le fi putut insA tinea..
Puterile intelectuale pgreau a i se fi pAstrat, totusi. A mai
publicat, bungoark la epoca la care incetase de a mai face
cursuri la universitate, cAteva lucrAri, dintre care unele au_
fost considerate ca deosebit de importante. In 1795 a apArut
tratatul intitulat « Zum ewigen Frieden » (CAtre pacea ves-
nicA), cu subtitlul « Ein philosophischer Entwurf (Un proiect
filosofic). CAt de mult a interesat publicul cititor acest « pro-
ject >>, a arAtat-o faptul cA a trebuit sl iask anul urmAtor,
intr'o noul editie. Importanta lui, pentru toate timpurile, a
relevat-o in deosebi Staudinger, inteun studiu intitulat
« Kants Tractat zum ewigen Frieden )), publicat in cunoscuta.
xevistA « Kantstudien » (vol. I, p. 301). A urmat, in 1796,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 147

un mic studiu de fiziologie, intitulat « Zu Sömmering tiber

das Organ der Seele », in care emitea ipoteza câ apa ce umple
caviatile cerebrale ar mijloci comunicatiile dintre fibrele
nervoase. In acelasi an a mai publicat, in « Berlinische 1Vionats-
schrift » citeva articole mai marunte: « Von einem neuerdings
erhobenen vornehmen Tone in der Philosophic » (Despre un
ton distins, de curând ridicat in filosofie), care se indrepta
In contra frazeologiei platoniciene de care abuzau unii din
scriitorii de pe acea vreme, « Ausgleichung eines auf Miss-
verstand beruhenden mathematischen Streits » (Aplanare a
unei discutii matematice intemeiate pe o neintelegere) i « Ver-
köndigung des nahen Abschlusses eines Tractats zum ewigen
Frieden in der Philosophie » (Anuntarea apropiatei Incheieri
a unui tratat de pace venia in filosofie), un studiu polemic,
ndreptat in contra lui Schlosser. Mai importante au fost cele
doug lucari care au ap5rut in 1797: « Metaphysische Anfangs-
grönde der Rechtslehre » i « Metaphysische Anfangsgrönde
der Tugendlehre » (Prime principii metafizice ale teoriei drep-
tului si ale teoriei virtutii), care formau impreund opera
« Metaphysik der Sitten (Metafizica moravurilor). In sfirsit,
In 1798 au apkut : « Der Streit der Facultäten », de care am
vorbit mai sus, si « Anthropologie in pragmatischer Hinsicht »
« Antropologia din punct de vedere pragmatic). Din acest
an inainte, insà, puterile intelectuale au inceput a-1 pArasi
pe Kant, tot atat de repede ca cele fizice, si nu i-au mai
permis, din nefericire, s'a* duel la bun sarsit lucrarea, pe
care îi mai propusese s'o scrie, care ar fi urmat sA for-
meze sinteza ultimä a tuturor cercetarilor sale si sà poarte
titlul « Das System der reinen Philosophie nach ihrem ganzen
Umfange >> (Sistemul filosofiei pure dupà intregul ei cuprins).
Marasmul senil acea progrese din ce in ce mai mari. Vederea
slabea necontenit, memoria de asemenea. In cele din urma,
nu-si mai putea recunoaste, deck cu greu, prietenii. Ultimii
ani ai filosofului n'au mai fost, astfel, deck o lungi agonie.
Un elev devotat, Wasianski, cel pe care 1-am mentionat mai
sus ca izvor de informatii, 1-a ingrijit cu pietate pang la
sfArsit, pAnA in dimineata zilei de iz Februarie 1804, and
a expirat, murmurand, ca in vis: « es ist gut » (e bine).
ro

www.dacoromanica.ro
J48 P. P. NEGULESCU

Ce puteau si insenmeze acele enigmatice cuvinte ? 0 afir-

mare mai veche, a celui ce le rostise in clipa cind pirisea
pentru totdeauna lumea piminteasci, ar fi putut si arunce
asupri-le o razi de lumina. In 1794, in ziva cind implinise
70 de ani, Kant scrisese pe un « Gedichtnisszettel », cum
avea obiceiul si-si noteze impresiile li reflectiile izolate:
# Dupi Biblie, vieata noastri ar fi de 70 de ani; cind se in-
timpli si trAim mai mult, ar fi de 8o; iar and e mai fru-
moasi, e munci §i chin ». De aceasti povari, a unei vieti pe
care o trlise, in acest inteles, mai frurnos ea ori§icine, il libera in
sfar§it, pe filosoful sleit de puteri, moartea bineficitoare. Apro-
pierea ei, pe care o simtea imediati, o saluta, poate, cu acele
ultime cuvinte de multumire, omul in suferinti, situl de frimin-
Virile vietii, chinuit, ca 0 poetul, de # setea lin4tii eterne »..

www.dacoromanica.ro
 CAP. II

C ONSTITUIREA CRITICISMULUI
In evolutia istoricg a cugetgrii filosofice a omenirii, Critica
ratiunii pure, opera capitalg a lui Kant, s'a infgtivat ca o
incercare de a concilia cele doug directii antagoniste ale filo-
sofiei moderne, ca o sintezg adicg a empirismului vi rationa-
lismului. Intemeietorul criticismului socotea cl amandoug
aceste directii erau, in felul lor, intemeiate, intru cat fiecare
din ele cuprindea cate un adevgr partial, ce nu se putea pune
la indoiall. Fiecare comitea insg eroarea sg ja adevärul ei
partial drept un adevgr integral, vi se incurca, din aceastä
cauzg, in dificulati sau chiar in contradictii, care nu puteau
sg nu provoace indoieli vi sg nu ducg, prin urmare, la scepti-
cism. Empirismul sustinea cg toate cunostintele noastre provin
din experientg, iar rationalismul pretindea cg numai acele
cunovtinte ale noastre sunt adevarate, pretutindeni vi tot-
deauna, au adicg o valoare universalg vi necesarg, care provin
din activitatea purl a ratiunii. Kant vi-a propus sg dovedeascg,
In opera sa de cgpetenie, a toate cunovtintele noastre sunt,
In mgsuri variabile de sigur, dar toate fgrg deosebire, un produs
al colaborgrii, indispensabile si permanente, a acestor doi
factori,a cgror activitate, insä, el o concepea altfel cleat
cei mai multi din predecesorii sgi.
Calea, in acestg directie, ii fusese deschisg de Leibniz care,
In opera sa t( Incercgri noug asupra intelectului omenesc »,
pusese problema cunoavterii pe un teren analog. Devi fusese
scrisg intre 1700 vi 1704, aceasti lucrare nu putuse fi publi-
catg, cum am vgzut, deck in 1765. Ea constituia astfel o nou-
tate filosoficg pe vremea and Kant, care sfarvitul perioadei
pre-critice a evolutiei sale intelectuale, era mai framantat ca

www.dacoromanica.ro
 150 P. P. NEGULESCU

oridnd de preocuparile sale epistemologice. Ideile lui Leibniz,

din opera de care e vorba, l-au interesat astfel in deosebi. Care
erau acele idei, am vazut-o in capitolul precedent. Ele se
rezumau, in intregime, in cele trei cuvinte pe care filosoful
german le adaguase la vechea formula scolastid adoptata de
Locke: Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu.
Acele trei cuvinte erau: Nisi intellectus ipse. Filosoful englez
recunoastea el insusi ca, afara de ideile simple si elementare,
pe care ni le dau de-a-dreptul simturile, celelalte idei ale
noastre, mai complexe si de un nivel mai inalt, ne sunt date
de intervenirea facultatilor noastre intelectuale, care prelu-
creazA datele sensoriale. Ce sunt insa acele facultati ? se
intreba, la rândul sal', Leibniz. Nu pot fi, raspundea el, deck
functiuni ale mintii noastre, gratie drora ea are posibilitatea
sa prelucreze datele ce-i sunt procurate de simturi, sä le
prelucreze in anumite moduri, eland astfel nastere unor anu-
mite feluri de cunostinte. Flea aceasta prelucrare, materialul
inform al datelor sensoriale n'ar putea lua formele cunostin-
telor respective. Iar functiunile intelectuale, de care e vorba,
sunt inerente mintii noastre, fiindca nu sunt deck princi-
pile sau legile dupa care lucreaza ea, in construirea edifi-
ciului cunostintelor noastre despre lume. Ca atare, ele ald-
tuesc un patrimoniu innascut, care preceda intreaga activitate
a mintii noastre, adici intreaga ei functionare, in experienta.
Ele preceda, cu alte cuvinte, experienta, spre a o face posibila.
-Aceasta conceptie, care, sub forme susceptibile poate si de
alte interpretan, constituia totusi esenta straduintelor episte-
mologice ale lui Leibniz, si-a propus Kant s'o adanceasca si
s'o sistematizeze, in Critica ratiunii pure. Nu alai incape
indoiala, zicea el la inceputul acestei opere, ca toate
cunostintele noastre incep cu experienta. Caci de unde ar
putea sa ne villa materialul prim al cunostintelor noastre
despre lume, dad nu din activitatea simturilor, cu care per-
cepem lucrurile ce ne inconjoara ? Daca n'am percepe lumea
cu simturile, n'am avea nicio idee despre ea, dupa cum n'au
. nicio idee de coloare orbii din nastere, cari n'au vazut nicio-
data colori, sau dupi cum n'au nicio idee de sunet surzii din
inastere, cari n'au auzit niciodata sunete. lar rolul de a ne

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 151

procura acel material indispensabil Il au o obiectele » care

afecteazä' organele noastre sensoriale si care, in acelasi timp,
provoacg intrarea in actiune a celorlalte functiuni ale mintii
noastre, spre a stabili, intre elementele lui componente, lip-
site prin ele insele de once legAturi, raporturile necesare.
Cu propriile cuvinte ale lui Kant: « Asupra faptului cä' toatI
cunoasterea noasträ incepe °data cu experienta, nu incape
nicio indoialä, càci prin ce sä ne fie treziti... facultatea
noastrA de cunoastere, daa nu s'ar face prin obiectele ce
miscA simturile noastre si care pe de o parte produc ele insele
reprezentki, iar pe de altä parte pun in miscare activitatea
noasträ' intelectualà de a le compara, a le lega sau separa,
prelucrand astfel materialul brut al impresiilor sensibile
intr'o cunoastere a obiectelor care se numeste experientä ? 1).
Dar Kant adaugä' imediat: « Cu privire la timp deci nicio
cunoastere nu prececlA experienta. Daa insA intreaga noastrA
cunoastere incepe cu experienta, nu inseamnä din aceastä
cauzä cä' ea izvorAste chiar toatA din experientA » 2). CA'ci
experienta insAsi n'ar fi posibilA fArá intervenirea mintii
noastre, care, cu puterile speciale pe care i le conferà func-
çiunile innäscute, prelucreazI materialul brut, materialul
obscur, amorf, haotic, al sensatiilor ce ne vin dinafarg, 11
ordoneazä anume, legänd unele de altele, pArtile lui disparate
ci unificându-le, spre a da astfel nastere unor cunostinte
limpezi, determinate, unitare. In adevä'r, cum ajungem noi
sä luàm cunostintä de un obiect oarecare, atunci când zicem
percepem ? Noi nu percepem in realitate, cu simturile,
cleat asa numitele « calitAti » ale obiectului, forma, coloarea,
soliditatea, greutatea, sonoritatea, mirosul, gustul, tempera-
tura, etc. Aceste calitäti sunt insä mai multe. Cum le raportAm
dar la un obiect unic? AceastA raportare nu e ceva dela sine
inteles. Cki simturile cu care percepem calitáile diferite ale
acelui obiect sunt diferite, i sen.satiile pe care ni le dau ele
nu sunt numai diferite, dar nu par a avea nicio legAturä
unele cu altele. Sensatiile vizuale, auditive, musculare, tac-
tile, olfactive, etc., par, in adevär, cu totul sträine unele de
Critica ratiunii pure, trad. rom. a lui Tr. Brfdleanu, p. 38.
Id., ibid., p. 38.

www.dacoromanica.ro
152 P. P. NEGULESCU

altele. Ele iau nastere in organe sensoriale diferite si ajung

la creer prin mii de fire nervoase diferite. Cum iese, atunci,
din multiplicitatea lor disparati, confuzi si haotici, o unitate
ciará si coherenti ? Ind. din antichitate, Platon se mira de
<4 tumultul » simturilor, care biteau nivalnice la portile spi-
ritului, si se intreba, ce transforma giligia lor stridenti
inteun acord armonios. Kant crede, and isi pune aceeasi
intrebare, ci 4 unificarea diversului » sensatiilor nu e opera
obiectelor insele ce ne afecteazi organele sensoriale, ci opera
mintii noastre. Cum, anume, procedeazi ea, and isi hide-
plineste aceasti sarcini a ei, rämine sä vedem. Dar rolul ei,
de a ordona si organiza materialul, pe care 11 primeste dela
simturi, nu se poate pune la indoiali.
Empiristii aveau dar dreptate and sustineau ci toate cu-
nostintele noastre incep cu experienta. Dar dreptatea lor era
numai partiali. Greseala pe care au comis-o ei a fost a nu
s'au intrebat, mai departe, cum este posibili experienta insisi.
Ei au ficut, intru aceasta, ca oamenii simpli, cari, constatind
ci, spre a lua cunostinti de colorile obiectelor trebue si le
vadi, s'au mirginit si afirme ci originea cunostintelor noa-
stre despre colori este vederea, dar nu s'au intrebat, mai
departe, cum este posibill vederea insisi. Din fericire, aceasti
intrebare, pe care nu si-au pus-o ei, si-au pus-o, in locul lor,
oamenii de stiinti, cari au examinat mecanismul vederii, si
au putut astfel si descopere ce ne dau obiectele insele si ce
adaugi, dela ele, organele noastre vizuale, pentru ca perce-
perea colorilor si fie posibili.
Daci empiristii si-ar fi pus, si ei, intrebarea, cum este po-
sibili experienta, ar fi fost adusi in chip firesc si examineze,
si ei, mecanismul acestui proces initial al cunoasterii si si
descopere de asemenea ce ne dau lucrurile deosebite de noi
si ce pune dela ea mintea noastri proprie, pentru ca perce-
perea cu simturile a lumii ce ne inconjoari, adia experienta,
si fie posibili. Ei ar fi descoperit, atunci, ca mintea noastri
posedä unele puteri proprii ale ei, si anume, unele functiuni
speciale, fill de care perceperea lucrurilor, ca deosebite de
noi si deosebite unele de altele, n'ar fi cu putinti.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 151

I
Kant vi-a propus dar sa faci el ceca ce nu facusera empi-
rivtii, sa descopere adica el conditiile de care atarna posibili-
tatea experientei. S'o faca printr'o analiza' « critica » a mecanis-
mului cunoavterii, « critica » in intelesul etimologic al cu-
vantului, adica « deosebitoare » a diferitilor ei factori, a sem-
nificarii lor, vi a modurilor cum determina ei experienta,
de unde numele de « criticism *, care s'a dat directiei sale
epistemologice. Si a facut-o mai intai, asa cum era firesc,
sub forma pe care i-o impusesera vechile lui nedumeriri cu
privire la natura spatiului, forma pe care am vazut-o in
capitolul precedent. El ajunsese, atunci, sa considere spatiul,
nu ca o realitate obiectivä, ci ca un produs subiectiv al mintii
noastre, ca un cadru, in care suntem siliti sa avezam sensatiile
noastre, pentru ca sa putem alcatui dinteinsele perceptii ale
unor obiecte deosebite de noi invine, existand adica inafard
de noi. In adevar, sensatiile noastre se produc in noi invine,
vi exista' prin urmare inlduntrul nostru. Cum ajungem noi,
atunci, sa construim cu ele perceptii ale unor obiecte, pe care
le consideram ca existand inafard de noi ? Pentru ca ase-
menea perceptii sa fie posibile, trebue, evident, ca mintea
noastra sa aiba puterea de a proiecta inafara de ea sensatiile
concentrate inlauntrul ei.
ha o prima conditie a experientei. Aceasta conditie este,
evident, de natura logic'ä. Pentru ca sa existe o lume exte-
rioara, ca obiect al experientei noastre, dei noi nu putem
cunoavte, propriu vorbind, decat sensatiile noastre subiec-
tive, trebue neaparat, ca o conditie logica sine qua non,
ca sensatiile noastre subiective sa fie proiectate in afara de
noi, inteun cadru spatial care, intru cat nu exista prin el
insuvi, trebue sa-1 cream noi invine. Procesul insa, prin care
il cream, mecanismul adica al proiectarii inafara de noi a
sensatiilor noastre subiective, nu poate fi, se intelege, cleat
de natura psihologica. Trebue, anume, sa ne inchipuim, ca
mintea noastra lucreaza, in aceasta privinta, ca o lanterna
magica. Un asemenea aparat fizic proiecteaza mai intai, in
afara de el, o favie de lumina, ce desemneazi, pe un perete

www.dacoromanica.ro
Is4 P. P. NEGULESCU

opus, un cadru luminos. Pe acel cadru, ce se utilizeaz'A si

astazi, sub numele de « ecran », la nouäle forme ale vechii
lanterne magice, care sunt cinematografele, se deseneaza
apoi imaginile de pe placile sau de pe filmele ce « ruleaza »
In aparatul respectiv. Tot asa, mintea noastra proiecteaza
mai indi, inafarä de ea, un cadru gol, care e spatiul. In acel
cadru aseaza ea apoi sensatiile, ce alcatuesc, pentru cunoa-
sterea noastra, obiectele ce ne inconjoara. Si numai astfel poate
lua nastere lumea, pe care o compun acele obiecte, lumea asa
zisa exterioara, la care se refera experienta noastra.
Intru cAt dar experienta nu e deck perceperea, cu simtu-
rile, a acestei lumi, este evident ca cea dintE conditie logica
a ei este spatiul. Iar aceasta conditie nu rezida in lucrurile
lumii, ci in noi insine, fiindca consta inteo putere ce apartine
mintii noastre, inainte de experienta si independent de ea.
Fiind dar ceea ce am v'Azut CA trebue s'A fie ca sa faca posibilä
experienta, spatiul, si-a zis Kant, nu poate fi considerat
deck ca o « forma » subiectiva a cunoasterii noastre,si anume
a cunoasterii « sensibile » a lumii, a cunoasterii ei Cu ajutorul
sensibilitatii. Asa a apärut spatiul, la inceputul Criticei ra-
tiunii pure, in « Estetica transcendentali », ca prima forma
subiectiva a sensibilitatii.
Asupra cuvfintului « forma », ca denumire sau caracterizare
a spatiului, trebue sa ne oprim un moment, fiindca a in-
greuiat considerabil intelegerea doctrinei epistemologice a
lui Kant. Dupl cele ce am vazut pAna acum, spatiul este,
pentru filosoful german, un produs al acelei functiuni spe-
ciale a mintii omenesti care ii permite sa proiecteze in afara
de ea sensatiile ei launtrice. Daca punem, cum face Kant,
efectul in locul cauzei, am putea zice ca spatiul este aceasta
functiune insasi. In locul termenului dinamic de functiune,
insa, filo soful german intrebuinteaza termenul static de forma,
si zice a spatiul este, nu o functiune subiectiva, ci o forma
subiectiva a mintii noastre. Iar cu o asemenea definitie,
spatiul devine, evident, mai anevoie de inteles. Si intrebarea
ce se ridica este, ce 1-a silit pe Kant sa recurga la ea. Singurul
raspuns posibil la aceasta intrebare este ca, dupa toate proba-.
bilitatile, termenul static de forma i-a parut preferabil terme-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE T 5S

nului dinamie de functiune, fiindca punea mai bine in relief

deosebirea dintre ceca ce ne dau obiectele si ceca ce pune
mintea noastra proprie, dela ea insasi, in actul perceperii.
anume, lucrurile pe care le percepem nu ne dau deck sen-
satiile, care alatuesc materia perceptiilor noastre, iar forma,
flea de care aceasta materie nu s'ar putea preface in cunostinte
propriu zise, o da mintea noastra
In adevar, daca analizam perceptia unui obiect oarecare
lasam la o parte toate sensatiile ce o alckuiesc, sensatiile,
.bunaoara, de soliditate, de impenetrabilitate, de coloare, de
sonoritate, de miros, de gust, etc., nu ne mai ramane, ca
reziduu, deck configuratia acelui obiect. Ce e insa acea con-
figuratie ? Nu e deck conturul, exprimat in unii, unghiuri si
suprafete, regulate sau neregulate, plane sau sferice, ale spa-
tiului pe care Il ocupa obiectul in chestie. Acest spatiu, pe
care 11 determina configuratia obiectului de care e vorba,
in care se aseaza sensatiile ce Ii alcatuesc perceptia, e astfel
receptaculul ce contine materia acestei perceptii, dandu-i o
formd, si e prin urmare forma obiectului insusi, intru cat
ne *e cunoscut. Ca atare, aceasta forma, a cunostintei pe
care o dobandim astfel, e subiectiva, in deosebire de ma-
teria ei, care e obiectiva, din punctul de vedere al originii.
Acum, spatiul, ca forma subiectiva a cunostintelor noastre
despre lume, mai este §i a priori. El existä adica in noi insine
inainte de cunoasterea obiectelor lumii, sau, cu alte cuvinte,
inainte de experienta, inainte de experienta din care pro-
vine dupa empiristi aceasta cunoastere. Ca sa ne incredin-
teze de aprioritatea spatiului, Kant ne da, n Estetica trans-
cendentala, patru argumente diferite, asupra carora insa nu
e nevoie sA ne oprim mai pe larg fiinda nu fac, mn cea mai
mare parte a lor, deck sa reproduca, sub o forma concisa
abstracta, reflectiile lui din perioada pre-critica, de pe vremea
rand se straduia lamureasca natura spatiului, si pe care
le-am trecut in revista in capitolul precedent. Ne vom mar-
gini sa relevam numai ceca ce aduc, pe alocurea, ca adaose
noua, argumentele de care e vorba.
Cel dintai dinteinsele are, dupa unica traducere in roma-
neste, pe care o posedam, a Criticei ratiunii pure, aceea a

www.dacoromanica.ro
156 P. P. NEGULESCU

profesorului BrAileanu dela Universitatea din CernAuti,

cuprinsul urmAtor:
Spatiul nu este un concept emipiric, care ar fi fost scos
din experiente externe. CAci pentru ca anumite sensatii s5 fie
raportate la ceva afarA de mine (adicA la ceva in alt loc al.
spatiului deal in care mA aflu eu), tot astfel pentru ca 81 le
pot reprezenta ca afarA una de alta i lAngA olaltà, deci nu
numai ca diferite, ci in locuri deosebite, pentru aceasta repre-
zentarea spatiului trebue sA fie acuma la bazA, prin urmare
reprezentarea spatiului nu poate fi imprumutatA prin expe-
rientà din raporturile fenomenului extern, ci aceast5 expe-
rientà externA este ea ingsi inainte de toate posibil5 numai
prin amintita reprezentare »1).
Se recunosc usor, in acest argument, condensate in cAteva
propozitii numai, lungile reflectii prin care, in evolutia lui
intelectualk ajunsese Kant la convingerea cà intuitia spa-
tiului nu putea proveni din perceperea, cu simturile, a obiec-
telor asa zise exterioare, fiindd ingsi aceastA percepere nu
era posibill decAt 1n cadrul, pe care trebuia sA-1 creeze mai
intAi intuitia spatiului, ce trebuia sà preceadà astfel expe-
rienta, ca percepere a lumii, sà fie adicA apriori.
Al doilea argument, pe care intemeiazA -Kant, in Critica
ratiunii pure, aprioritatea spatiului, are, dupà aceea§i tradu-
cere romAneascA, cuprinsul urmAtor:
Spatiul e o reprezentare necesarA, apriori, care stA la baza
tuturor intuitiilor externe. Nu ne putem face nicicAnd
reprezentare despre cum ar fi dad n'ar fi spatiul, desi ne
putem gAndi foarte bine ca in el 01 nu se intAlneasci obiecte.
El se considerà deci ca o conditie a posibilitAtii fenomenelor
si nu ca o determinare dependentA de ele, si este o reprezen-
tare apriori care in mod necesar stA la baza fenomenelor
externe 2).
Acest al doilea argument aduce un adaos nou, asupra cAruia
trebue sà ne oprim un moment. El dovedeste aprioritatea re-
prezentArii spatiului, prin necesitatea ei. Reprezentarea spa-
tiului, zice Kant, e necesarà, fiinda nu poate fi suprimatA
Op. cit., p- 64.
Op. cit., p. 64.

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 157

din mintea noastra. Ne este, in adevar, peste putinta sä

gindim ne-existenta spatiului. Putem foarte bine sa ne inchi-
puim el ar dispkea din lume toate lucrurile ce se ingrarra-
desc inteinsul, dar nu ne putem inchipui ca ar disparea, °data
cu ele, si portiunile de spatiu pe care le ocupau, ca n'ar ra-
minea adica, in locul lor, spatiul gol.
Poate ca, insa, sub forma lui generala, argumentul acesta nu
e destul de ciar. Sa inceram dar a-1 lamuri mai bine prin-
tr'un exemplu particular. SA ne inchipuim, bunaoara, ca,
printr'o schimbare de destinatie a camerei noastre de lucru,
s'ar scoate dinteinsa masa pe care scriem, dulapurile in care
ne pastram cktile, etc. Ar dispärea oare, °data cu ele, si portiu-
mile de spatiu pe care le ocupau aceste obiecte ? Nu, de sigur.
Ar ramanea, in locul lor, spatiul gol, pe care il inchid peretii
incaperii respective. lar in acel spatiu, ar putea lua loc, prin
-noua destinatie ce s'ar da acelei camere, alte mobile, adica
alte obiecte materiale, cu alte forme si alte mkimi. Tot asa,
daca ne inchipuim ca mai drziu, peste câteva decenii bung-
oara, se va &lima intreaga cladire in care ne avem locuinta,
va disparea oare, prin aceasta, si spatiul pe care it ocupa ea ?
Nu, de sigur. Acel spatiu va ramânea in fiinta, si, dupa toate
probabilitatile, se va ridica, in cuprinsul lui, o aka' cladire
noua. Daca mergem, in sarsit, pink' la capat cu analiza noa-
stra, si ne inchipuim, cum ziceam adineaori, ca ar disparea,
la un moment, din cine stie ce cauza, din cauza vreunui
cataclism cosmic bunaoara, toate lucrurile ce alcatuesc
lumea cunoscuta, ne e peste putinta sa ne inchipuim ca n'ar
mai timinea, in locul lor, nimic, nici chiar spatiul gol. Dovada
.cl e asa, e. faptul ca, in toate cosmogoniile, prin care, dupa
timpuri si imprejurari, au incercat intemeietorii de religii si
fauritorii de sisteme filosofice sau de ipoteze stiintifice, sa-si
reprezinte modul cum a trebuit sa ja nastere Universul, pre-
existenta spatiului a fost luata, totdeauna, ca data. Toti cu-
setatorii de acest fel au incercat sa ne arate cum a putut sä
ja nastere lumea, care s'a instalat in spatiul gol ce o astepta,
dar niciunul n'a incercat sa ne arate, cum luase nastere acel
spatiu gol, el insusi. Sau, intru cat cei mai multi din auto-
rii de cosmogonii aveau nevoie si de un material pre-existent,

www.dacoromanica.ro
258 P. P. NEGULESCU

din care sa construiasca edificiul lumii, la originea Univer-

sului se punea, de cele mai multe ori, haosul, adica nu spatiul
gol, ci un spatiu plin, in care elementele materiale, ce urmau
a intra in constitutia lumii, se &eau amestecate in.teo masa
confuza, lipsita de orisice ordine.
Reprezentarea spatiului este dar, pentru mintea omeneasca,
o reprezentare necesara. Ceea ce insemneaza cA n'ar putea
exista, la inceputul vietii, un rästimp, in care mintea omeneasca
sl aceasta reprezentare, asa incat &A fie silita
formeze ulterior, prin experienta. Ea existä inteinsa dela in-
ceput, inainte de once experienta, este adica o reprezentare
apriori.
Al treilea argument, pe care mai intemeiaza Kant, in Cri-
tica ratiunii pure, aprioritatea spatiului, are, dupa traducerea
romaneasca mentionata, cuprinsul urmator,
« Spatiul nu e un concept discursiv, sau, cum se zice, uni-
versal, de raporturi ale obiectelor in general, ci o intuitie pura.
Caci mai intai nu se poate reprezenta cleat un spatiu unitar,
daca se vorbeste de mai multe spatiuri, se intelege prim
aceasta numai parti ale unuia i aceluiasi singur spatiu. Aceste
pärti nici nu pot fi anterioare spatiului unitar atotcuprinzator,
asa zicand ca parti constitutive ale sale (din care ar fi posibill
compunerea sa), ci pot fi numai gandite in el. El este in mod
esential unitar, diversul in el, deci si conceptul universal de
spatiuri in general se intemeiaza numai pe limitan. De aci
urmeaza ca, in ce priveste spatiul, o intuitie apriori (care nu-i
empirica) sta la baza tuturor conceptelor despre spatiuri. Ast-
fel toate principiile geometrice, de exemplu cA inteun triun-
ghiu douà laturi la un loc sunt mai mari deck a treia, se deduc
cu certitudine apodictica din intuitie, i anume apriori, si
nicicand din concepte generale de linie i triunghiu »1).
Acest argument recla, sub o forma' concisa, reflectiile care
facusera pe Kant, inainte inca de 1770, sä sustina' cA cuno-
stinta noastri despre spatiu nu este o notiune, ci o intuitie,
si pe care le-am analizat in capitolul precedent. Ele tindeau,
cum am vazut, sa arate ca cunostinta noastra despre spatiu.
1) Op. cit., pp. 64, 65.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 159

nu se refera la o multiplicitate, de obiecte ca notiunile, ci la

un obiect unic, ca intuitiile. Nu este dar indispensabil sa ne
mai oprim asupra acestui argument. Nu, cel putin, asupra
primei lui parti. Caci, la sarsit, acest argument mai adauga
ceva nou. Si anume, sustine ca certitudinea apodictica a pro-
pozitiilor geometrice deriva din aprioritatea intuitiei spatiului
si lag a se intelege ca ea nu s'ar putea intemeia pe altceva.
Asupra acestui adaos ar fi, evident, cazul sg ne oprim, spre
a-1 examina mai de aproape. Ca sa evitam insa repetitiile, e
mai practic sa-1 lasam pentru mai tarziu, and vom examina,
intr'o desvoltare specialg, modul cum desleaga Kant, cu aju-
torul formelor apriori ale cunoasterii, problema posibilitätii
Vom vedea, atunci, ca ele intemeiaza valoarea uni-
versala i necesari a propozitiilor tiintifice, in general, nu
numai a celor geometrice adicg, pe aprioritatea formelor su-
biective ale mintii omenesti, nu numai ale sensibilitati, ci
si ale inteligentei.
Al patrulea argument, in sfärsit, pe care mai crede Kant,
In Critica ratiunii pure, ca trebue sa aseze aprioritatea spatiu-
lui, are in traducerea citata, cuprinsul urmator:
Spatiul e reprezentat ca o cantitate infinita data. Or, noi
trebue, ce-i drept, sä gAndim once concept ca o reprezentare
care e continua inteo multime infinita de diferite reprezen-
tgri posibile (ca nota comung a lor), cuprinzindu-le deci pe
acestea sub sine; dar niciun concept, ca atare, nu poate fi
gändit asa, ca si cum ar contine in sine o multime infinita de
reprezentgri. Cu toate acestea, spatiul e gindit in acest fe1
(cad toate partile spatiului in infinit sunt simultane). Prin
urmare, reprezentarea originarg a spatiului e o intuitie apriori
si nu un concept »1).
Acest ultim argument invoaca ilia un motiv, in favoarea
credintei, pe care Kant se silea s'o justif ice i in argumentul pre-
cedent, ca, anume, cunostinta pe care o avem despre spa-
tiu nu e o notiune, d o intuitie. O notiune generalg, in ade-
vat-, poate fi cuprinsa inteo infinitate de reprezentari particu-
lare, ca nota comung a lor; dar nu poate cuprinde ea insasi,
1) Op. cit., pp. 65, 66.

www.dacoromanica.ro
16o P. P. NEGULESCU

In sine, ca notiune generali, o infinitate de reprezentiri parti-

culare. Notiunea generali «om» bunioari se cuprinde, ca noti
comuni a lor, in toate reprezentirile particulare, ale oamenilor
individuali, reali sau posibili reprezentAri ce pot si fie,
evident, in numir infinit. Dar ea nu cuprinde, in continutul
ei, un numir infinit de reprezentiri, privitoare la diferitele lor
calititi; nu pot intra, in adevir, in continutul ei, decAt numai
caracterele ce le sunt comune tuturor oamenilor flea* deose-
bire, si al ciror numir este foarte mic. De aceea i sunt no-
tiunile generale mai grace, mult mai grace, ca continut, de-
ck reprezentirile particulare. Nu tot asa e ing cu cunostinta
pe care o avem despre spatiu, in general. Ea este mult mai
bogati, infinit mai bogati, ca continut, decAt reprezentirile
spatiilor particulare, pe care le-am perceput in experienti
sau pe care ni le putem inchipui. Cici spatiul general, pe
care ni-1 reprezentim, neputAnd fi, cum am vizut, deck
unic, cuprinde in sine, ca pirti constitutive ale lui, toate re-
prezentirile spatiilor particulare, cu toate caracterele ce le
deosebesc. lar inafari de aceasta, reprezentarea spatiului ge-
neral cuprinde, ca o noti in plus, fati de reprezentirile spa-
tiilor particulare, infinitatea. Cunostinta pe care o avem de-
spre spatiu ni se infitiseazi astfel cu un caracter cu totul di-
ferit de acela al notiunilor propriu zise. Ea cuprinde in sine
toate reprezentirile posibile, ale spatiilor limitate, pe care le
putem percepe in experienti sau pe care ni le putem inchipui,
si pe care nu le putem gindi deck numai ca portiuni limitate
ale unuia i aceluiasi spatiu. Acest spatiu unic, fiind infinit,
portiunile lui limitate, ca pirti ale lui, pot fi in numir infinit.
Ceea ce insemneazi ci ideea noastri de spatiu cuprinde in
sine o infinitate de reprezentiri posibile, ceca ce nu pot
face notiunile. Prin urmare, ideea noastri de spatiu nu e o
notiune sau, cum zice Kant, un concept. Ea este o intuitie,
si anume o intuitie apriori.
Dupi aceste patru argumente, urmeazi, in Critica ratiunii
pure, asa numita « expunere transcendentali », in care. Kant
se sileste sä precizeze natura acestei intuitii apriori. Cum
poate g existe in mintea noastri, se intreabi el in aceasti
parte a operei sale, o intuitie care si preceadi reprezentirile

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE

obiectelor ? i raspunsul sIu este, ca o asemenea intuitie nu

este posibila cleat numai « intru elt ea îi are sediul numai in
subiect, ca insusire formall a lui de a fi afectat de obiecte
de a dobindi prin acest fapt o reprezentare nemijlocita a lor,...
deci numai ca forma a simtului extern in general » 1). Intuitia
apriori a spatiului, adica, asa cum o avem, nu poate fi cleat
intuitia, anterioara experientei, a puterii subiective a mintii
noastre, de a lua cunostinta de obiecte, ca existind inajard
de noi, dei ele ne afecteaza prin sensatii ce se produc, ca atare,
In noi insine. Ea nu este posibilà, cu alte cuvinte, deck numai
ca intuitie a unei forme a cunoasterii, anume, a formei
asa numitului « simt extern »
Din aceasta 4 expunere transcendentala », Kant trage, cu
privire la natura spatiului, unele concluzii, asupra carora tre-
bue sa ne oprim un moment firadca sunt deosebit de insem-
nate. In traducerea româneasca la care ne-am referit mai sus,
ele suna astfel:
4 Spatiul nu reprezintä nicio insusire a vreunor obiecte in
sine sau pe acestea in raportul lor reciproc, adica nicio deter-
minare a lor care le-ar fi inerenta, chiar daca am face abstrac-
tie de toate conditiile subiective ale intuitiei...
Spatiul nu e nimic altceva decit numai forma tuturor fe-
nomenelor simturilor externe, adica conditia subiectiva a sen-
sibilitatii, sub care singura putem avea o intuitie exterioari »... 2).
Prin aceste concluzii, Kant stabileste ceea ce numeste el
insusi « realitatea empirieä » i « idealitatea transcendentall »
a spatiului. Ca forma necesara a lucrurilor pe care le perce-
pem, in experienta, ca existind inafara de noi, spatiul este
real. El exista, cu necesitate, in intreaga noastra experienta,
care nici n'ar fi posibila in lipsa lui. In aceasta consta realitatea
lui empirici. Daca consideram insa lucrurile in existenta lor
deosebita i independenta de noi, inafara adica de cimpul
experientei noastre sau dincolo de el, daca considerim cu
alte cuvinte lucrurile, nu asa cum ne apar noua, ci asa cum
sunt in ele insele, este evident ca ele nu mai pot avea forme
spatiale. Lucrurile in sine, zice Kant, nu sunt intinse si nu
Op. cit., p. 66.
Op. cit., p. 67.

rz. A. R. Mudd fi Cercerdri.

www.dacoromanica.ro
162 P. P. NEGULESCU

ocupa locuri in spatiu. Pentru ele, spatiul nu exista. In aceasta

consta idealitatea lui transcendentalä.
Cum zice Kant insusi: o Expunerile noastre ne invata prin
urmare realitatea (adid valabilitatea obiectivA) a spatiului cu
privire la tot ce putem intalni inafara ca obiect, dar totdeo-
data idealitatea spatiului cu privire la obiecte cand ele sunt
cumpanite in sine insele, de ratiune, adica fara a se lua in
considerare constitutia sensibilitatii noastre. Noi afirmara
deci realitatea empiricd a spatiului (cu privire la toata expe-
rienta exterioara posibila), desi totdeodata idealitatea lui trans-
cendentald, anume ca el nu e nimic indata ce eliminam con-
ditia posibilitatii a toata experienta si:1 consideram ca ceva
ce sta la baza obiectelor in sine »1).
Din acest punct de vedere, lumea, pentru Kant, ja doua
aspecte diferite. Intru cat ne apare in experienta, imbracind
forma spatiului, fail de care n'am putea-o cunoaste, ea este
o lume « fenomenall ». Ea este compusa din lucruri « ce ne
apar », adica din « fenomene », acesta fiind intelesul etimo-
logic al cuvantului grec cpca,v6lieva. Intru cat insa nu intra
In raport cu noi, intru cat I-Amalie independenta de mintea
noastra si de formele ei subiective, intru cat exista adicä nu-
mai pentru ea insäsi, ea este o lume « numenala ». Ea este
compusa ca atare, din « lucruri in sine », din « numene »,
acesta fiind intelesul cuvantului grec, de origine platonica,
voi5tLevoc. Lucrurile de acest fel poarta acest nume, fiinda nu
pot fi deck gandite cu ratiunea, nu si percepute cu simturile.

II
Pe langi lumea, asa zisa exterioara, compusa din obiec-
tele pe care le consideram ca deosebite si independente de noi,
mai exista, pentru cunoasterea noastra, si o lume interioara,
compusä din propriile noastre star sufletesti. Kant s'a crezut
obligat sa-si intincla cercetärile, in Critica ratiunii pure, si
asupra acestei lumi, purandu-si intrebarea, daca posibilitatea
1) Op. cit., p. 68.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE ráa

de a o cunoaste nu atarna cumva, de asemenea, de vreo con-

ditie flea' de care sa nu se poata realiza, adica, potrivit cu ceca
ce am vazut in cazul lumii exterioare, de vreo forma subiectiva
a mintii noastre. Si raspunsul sail a fost afirmativ.
In adevar, poate parea inutil sau chiar absurd sa cercetam,
cum luAm cunostinta de starile noaare sufletesti. S'ar parea
CA de starile noastre sufletesti ham cunostintà in mod direct
si nemijlocit, in constiinta noastra. S'ar parea, anume, ci e
deajuns sa avem constiinta de starile noastre sufletesti, pentru
ca, fail intervenirea niciunui alt proces psihic, ajutator sau
mijlocitor, A ham cunostinta de ele. Si totusi, nu e nicidecum
asa. Starile noastre sufletesti, zicem noi, exista in constiinta
noastra. Acest mod de a ne exprima este insa, in buna parte,
impropriu, intru cat implica o anumita reprezentare a con-
stiintei ca receptacul al starilor noastre sufletesti, care nu
poate fi exacta. Cand vorbim astfel, noi presupunem, fail sa
vrem, ca constiinta noastra, ca receptacul al starilor noastre
sufletesti, este un fel de cutie sau un fel de dulap, in care sta..
rile de acest soiu se aduna si iau loc, unele langi altele. 0 ase-
menea presupunere este insa cu totul neintemeiata, intru cat
constiinta noastra, nefiind un obiect material, nu poate avea
intindere si nu se poate compara cu o cutie sau cu un dulap.-
Dad.' tinem seama de natura ei deosebita, areia i se zice
de obiceiu spirituala, este evident a n'o putem considera de-
ck ca un punct ideal, lipsit de once intindere, in lumina mi-
sterioasa a caruia se concentreaza, spre a ne ajunge la cuno-
stinta, toate incitatiile ce ne yin dela organele corpului no-
stru propriu, ca si, de altfel, toate solicitarile, ce ne vin
pe calea simturilor, dela obiectele exterioare. Toate starile su-
fletesti, asa dar, pe care le constituesc aceste incitatii interioare
si acele solicitar exterioare, se concentreaza si se confunda',
amestecandu-se intim si intrepätrunzandu-se, in punctul lu-
minos unic si neintins al constiintei noastre. *i intrebarea ce
se ridica este, cum le deosebim noi, atunci, unele de altele,
pentru ca sa putem lua cunostinta de fiecare din ele, in parte ?
Aceasta intrebare nu e noua. Ne-am pus-o, urmand linia
gandirii lui Kant,* attmci cand a fost vorba de cunoasterea
lumii exterioare. Caci aceasta cunoastere ne este data, cum
.r.r

www.dacoromanica.ro
164 P. P. NEGULESCU

am vAzut, de sensatii, care, intru cAt iau nastere in constiinta

noastrA, se contopesc si se confunda, si ele, in punctul ideal
ce o constitue perítru inchipuirea noastrA. Ne-am intrebat,
atunci, cum deosebim, unele de altele, sensatiile noastre,
ca sl alcAtuim, din ele, obiecte deosebite unele de altele ? Le
deosebim, am zis atunci, separându-le unele de altele. Si le
separam unele de altele, asezandu-le in puncte diferite ale
acelui cadru pe care Il proiectAm noi insine inafarl de noi si
care e spatiul.
and e vorba insa de stArile noastre sufletesti, spatiul, ca
mijloc de separare si deosebire, nu ne mai poate fi de folos.
CAci stArile noastre sufletesti, ca sa ne servim de o expresie
ce este o incontestabilA tautologie, sunt ale noastre. Ele nu
pot fi atribuite unor obiecte deosebite i independente de noi;
iar ca atare, nu le putem proiecta inafarà de noi, ca sá le se-
param unele de altele i, deosebindu-le astfel unele de al-
tele, sa putem lua cunostinta de ele. SA' consideram, buna-
oarA, printre stArile noastre sufletesti, un sentiment. Chiar
dacA 1-am putea exterioriza, aceasta nu ne-ar ajuta, intru ni-
mic, sA-1 cunoastem. CAci un sentiment, pe care 1-am atribui
unei existente deosebite i independente de noi, n'ar mai fi
al nostru i n'ar mai putea avea, pentru noi, acelasi sens.
Daca insa nu putem proiecta inafara sentimentele noastre,
actele noastre de vointA, ideile noastre, pentru .ca sa le sepa-
ram unele de altele, putem oare introduce spatiul in con-
stiinta noastri, pentru ca sI le deosebiarn astfel in noi
asezindu-le in puncte diferite ale lui, asa curn facem cu per-
ceptiile obiectelor exterioare ? Nu, de sigur. Si nu numai
firadcA constiinta noastrA, nefiind intinsi, continutul ei nu
se poate ordona inteun cadru spatial, ci i fiindcA acel
continut, fiind vesnic schimbAtor, exclude coexistenta per-
manenta a punctelor neschimbAtoare din spatiu.
Cand e vorba dar de stArile noastre sufletesti, trebue sA
intervina un alt principiu de separare a lor, care si le distan-
teze unele de altele fArA sA le aseze in spatiu. Acest nou prin-
cipiu de separare este, dupa Kant, timpul. El nu este altceva
deck o fu.nctiune a mintii noastre, care, fAra a exterioriza sta.-
rile noastre sufletesti in raport cu noi înine, le aseazA in pozitii

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 165

diferite pe o linie compusä, nu din puncte coexistente, ci din

momente succesive. Insirate pe o astfel de linie, stärile noastre
sufletesti iau forma unei succesiuni regulate. Si este incon-
testabil a, altfel, cunostinta lor ar fi imposibilk fiindeä le-am
confunda vesnic unele cu altele.
Sä inceraim, bunkara, a ne inchipui ce s'ar intämpla
atunci and n'am putea deosebi, distantändu-le in timp,
diferitele noastre idei. Asupra unei probleme, de pildà, care
ne preocupá mai de mult, avem acum anumite idei. Altädatä
insä, and am inceput s'o studiem, am avut altele, cu totul
diferite, sau poate chiar contradictorii. Nu e anevoie de inteles
ce ar fi, and n'am putea deosebi ideile pe care le avem acum,
In aceastä privintä, de cele pe care le-am avut altädatà. Cu-
getarea noastiä ar deveni haotia, iar notiunea adevärului si-ar
pierde sensul. Daa asa ceva nu se intAmplä, este fiinda mintea
noasträ are putinta sà ordoneze a ceste idei sub forma unei
succesiuni regulate si sä le deosebeasa astfel, asezindu-le
In data puncte diferite ale seriei starilor noastre de con-
stiintä, raportându-le adia la douà momente diferite ale
timpului.
Sau, sä ne inchipuim cà n'am putea deosebi imaginea unei
actiuni, pe care voim s'o indeplinim acum, de imaginea unei
actiuni de acelasi fel, pe care am indeplinit-o altädata, in
imprejurki analoage, fiindca nu le-am putea separa, in
constiinta noasteä. Este evident a daa cele douà imagini ar
fi diferite, cum se poate indmpla foarte bine, fiinda omul,
chiar i in imprejurdri analoage, nu lucreazä totdeauna in
acelasi mod, opozitia sau contradictia lor ar face realizarea
actiunii imposibila sau, cel puin, ar ingreuia-o considerabil,
prin misarile incoerente, pe care le-ar provoca. Dad, de
fapt, nu se intämpla asa, este fiinda mintea noasträ separà
cele douà imagini, asezându-le In dou'l puncte diferite ale
seriei stärilor noastre de constiintl, raportându-le adicA la
douà momente diferite ale timpului.
De unde rezultä a, färi intervenirea functiunii subiec-
tive a mintii noastre, care separä stkile noastre de constiintä,
asezându-le, unele dupä' altele, pe unja ideall a unei succe-
siuni regulate, vièata noastrl ar fi de o confuziune haotia.

www.dacoromanica.ro
T66 P. P. NEGULESCU

Ca atare, aceasta functiune este o conditie a curiostintei noastre

despre noi insine, si prin urmare este o conditie a acelei
parti a experientei, care priveste lumea noastra launtrici.
Aceasta functiune irisa, de separare a starilor de constiinta,
creand succesiunea, creeaza timpul, care nu este altceva decat
o vesnica succesiune de momente. Timpul este prin urmare,
zice Kant, forma pe care trebue s'o ja cunoasterea noastra
despre lumea noastra launtrica, pentru ca sa devina posibila.
Gasim adica si aici aceeasi substituire a termenului static de
forma termenului dinamic de functiune, ca si in. cazul spa-
tiului. lar motivul este acelasi. Cel dintai din acesti termeni,
crede Kant, pune mai bine in evidenta, deck cel de-al doilea,
ce ne dau starile noastre launtrice si ce adauga dela ea mintea
noastra proprie, in cunostinta pe care o lam despre ele.
Daca lasam la o parte continutul perceptlilor pe care le avem
despre starile noastre launtrice, adica imaginile, ideile, senti-
mentele, actele de vointa, prin care luam cunostinta despre
noi insine, si care alcatuesc materia perceptiilor noastre
launtrice, ceea ce ne mai famine este succesiunea goali a
momentelor pe care le ocupa ele. Aceasta succesiune goalà,
de momente neocupate de nicio stare sufleteasci, este, cum
zice Kant, cu terminologia sa, timpul pur. Ca atare, timpul
este forma perceptiilor noastre interne, sau a o simtului »
nostru # intern », din care izvorasc ele.
CA timpul este, ca atare, o forma subiectiva si, totdeodata,
apriori a mintii noastre, intru cat trebue sa existe in noi
inainte de cunoasterea lumii noastre launtrice, care nu e posi-
bill decat printeinsa, o dovedeste Kant in Critica ratiunii
pure printeo serie de argumente paralele cu cele pe care inte-
meiaza caracterele analoage ale spatiului. SA aruncam o pri-
vire asupra lor, fara a ne opri insa in deosebi cleat numai
asupra acelora care aduc motive nou'a, pe langA cele pe care
le-am vazut, in perioada pre-critica.
Cel dintai din acele argumente are, in traducerea roma-
neasca la care ne-am referit, cuprinsul urmItor :
# Timpul nu e un concept empiric care ar fi fost scos dintr'o
experienta oarecare. Caci simultaneitatea sau succesiunea n'ar
putea chiar intra in perceptie, daca reprezentarea timpului

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 167

.n'ar sta la baza. Numai sub presupunerea ei ne put= repre-

zenta : cá ceva este in unul i acelasi timp (simultan) sau in
timpuri diferite (dupa olalta) »1).
In acest argument, Kant sustine ea timpul nu este o notiune
scoasa prin abstractie din perceperea, in experienta, a feno-
menelor simultane sau succesive, din natura. Caci insasi
aceasta percepere n'ar fi posibila, daca' n'am avea mai dinainte
in mintea noastra reprezentarea timpului, sub forma unei
curgeri neintrerupte de momente, ce vin si se duc, unul dupa
altul. Numai in cadrul acestei reprezentari putem raporta
unele fenomene din natura la unul i acelasi moment al tim-
pului, considerandu-le ca simultane, sau la momente diferite
ale lui, considerandu-le ca succesive. Este ceea ce am vazut
in reflectiile premergatoare, din perioada pre-critica, gratie
carora a putut ajunge Kant la Critica ratiunii pure. Nu e dar
nevoie sa insistam.
Al doilea argument se infatiseaza, in aceeasi traducere, sub
forma urmatoare:
Timpul e o reprezentare necesara, care sta. la baza tuturor
intuitiilor. Cu privire la fenomene in general timpul insusi
nu poate fi anulat, dei fenomenele pot fi scoase prea bine
din timp. Timpul e dat deci apriori. Numai in el e posibilä
toata realitatea fenomenelor. Aceste'a pot lipsi cu desavarsire,
dar timpul insusi (ca conditie generala a posibilitatii lor) nu
poate fi anulat 2).
Pentru intelegerea deplina a acestui argument, trebue sa
-pomim dela afirmarea, strecurata in mijlocul lui, cA numai
In timp e posibill toatd realitatea fenomenelor Aceasta
afirmare creeaza in adevar timpului o situatie speciala, ce
depaseste pe aceea a spatiului. Sa ne lamurim dar mai intai in
aceasta privinta. Timpul, am zis, este, dupa Kant, forma subiec-
tivl care ne face posibill cunoasterea lumii interne, a starilor
noastre sufletesti, pe and spatiul este forma subiectiva
care ne face posibil'a cunoasterea lumii exteme, a lucrurilor
deosebite i independente de noi. Dar, zice acum Kant,

1) Op. cit., p. 70.

1) Op. cit., p. 70.

www.dacoromanica.ro
168 P. P. NEGULESCU

lucrurile acestea, ca sa ne ajunga la cunostinta, trebue sà ne

dea mai intai sensatii, care nu sunt altceva decat stari sufle-
testi ale noastre. Ca atare, ele trebue sà se supuna mai intai
formei timpului, inainte de a se supune formei spatiului.
Inainte, anume, de a proiecta sensatiile noastre inafara, ca
sa le asezam in cadrul spatiului, noi trebue sA le deosebim
mai intai in noi înine, spre a le individualiza, si n'o putem
face decat numai asezandu-le pe unja timpului, ca stari su-
fletesti simultane sau succesive. Ceea ce insemneaza ca timpul
este, implicit si prealabil, si o forra a cunoasterii lumii exte-
rioare, nu numai a celei interioare. El este, cu alte cuvinte,
o forma a cunoasterii lumii In general, mai presus de spatiu.
Cu atat mai mult trebue sa fie timpul, ceca ce am vazut
ea este spatiul, adica o forma apriori, ce preceda intreaga
cunoastere a lumii sau, cu alte cuvinte, intreaga experienta.
E, tocmai, ceea ce îi propune sa dovedeasca, in restul
argumentul de care ne ocuparn. i o face in mod negativ.
Dad timpul n'ar fi apriori, dad reprezentarea lui adica n'ar
exista mai dinainte in mintea noastra, ar trebui, evident, si
ne formam o asemenea reprezentare prin experientk sco-
tand-o din fenomenele pe care le percepem, inafara de noi
sau inlauntruI nostril, ca schimbandu-se necontenit. Pentru
ca sA scoatem insa timpul din fenomene, el ar trebui, nea-
parat, sa existe inteinsele. Un proverb popular zice ca de
unde nu e, nici Dumnezeu nu poate sA ja. Tot asa putem zice,
trebue chiar sa zicem, CA nu putem scoate din lucruri ceca ce
nu se gaseste in ele. *i Kant se sileste sA ne arate, ca timpul
nu se cuprinde in fenomenele ce se schimba necontenit, in
jurul nostril si in noi înine, cum nu se cuprinde nici spa-
tiul in lucrurile ce compun lumea asa zisà exterioara. Dad
spatiul, zicea Kant in argumentul pe care 1-am examinat
ceva mai sus, ar exista in obiecte, ar trebui sfi dispari
()data cu ele, ceca ce nu se intampla, in realitate, nicidecum.
Tot asa, adauga el, in argumentul pe care Il analizam acum,
dad timpul s'ar cuprinde in fenomene, ar trebui sa dispari
°data cu ele. Cea mai simpla observare ne arata InsA ca nu e
asa. Chiar i in zilele cele mai goale din vieata noastra, in
zilele and, adid, nu ni se intampla nimic, timpul trece

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA F/LOSOFIEI CONTEMPORANE i6g

pentru noi;ca si in zilele cele mai pline de evenimente. Ceca ce

insemneazA ea, chiar si in lipsa fenomenelor care ar putea sà-1
umple, timpul isi contina, gol dar neinduplecat, desasurarea
neintreruptO a momentelor lui succesive. Cine ar putea afirma,
bunaoarl, a timpul n'a trecut si pentru mormintele din pira-
midele egiptene, in care, de and au fost inchise, acum patru
sau cinci mii de ani, si pOnä asazi, când au fost deschise de
arheologii exploratori, nu s'a mai intOmplat nimic ? Un ar-
heolog englez fusese impresionat, dupl o dare de seama pe
care am citat-o altä'clatà, de faptul c'a" inteunul din acele mor-
minte se pAstrase, pe praful subtire ce acoperea pardoseala
de piatrà, urrnele, indreptate spre iesire, ale piciorului celui
din urna om care, a( um ateva mii de ani, pOrAsise adäpostul
funerar, dupà ce isi indeplinise cele din urma datorii atre
mortul pe care il lAsa inteinsul. CetAti falnice si vaste imperii,
popoare putemice si civilizatii strAlucite se prabusiserg de
atunci, umpländ cu ruinele lor citnitirul nesfirsit al istoriei.
Dar urmele acelea, pe care cea mai usoarl suflare de vânt
le-ar fi putut spulbera, se pastraseri neatinse, « sficlOnd *
timpul. Arheologul englez insä, care intrebuinta aceasta ex-
presie, se insela, cfind credea a timpul, biruit de statornicia
mormântului ermetic inchis, incetase pentru el. Iluzia, cl
curgerea timpului s'ar putea opri, prin disparitia fenomenelor
ce 1-ar putea ocupa, devine evidentO in douà versuri dintr'o
« Scrisoare » a lui Erninescu:
Timpul more si-intinde trupul si devine vesnicie,
Oki nimic nu se intampli in intinderea pustie...

and moare, fiindeä nu se mai intämpll in lume nitnic care

sO-i poatO ocupa momentele succesive, timpul, zice poetul,
isi intinde trupul si devine vesnicie, -- isi continua* aclicl
existenta la infinit... and a incercat, cu alte cuvinte, sà-si
reprezinte moartea timpului, mintea poetului nu si-a putut
inchipui cA curgerea momentelor lui nu s'ar continua mai
departe, fall intrerupere. aci vesnicia nu e altceva cleat
infinitatea timpului.
Tad de ce zice Kant, in argumentul pe care il analizIrn, c5.
timpul este pentru mintea noastrA o reprezentare necesard.

www.dacoromanica.ro
170 P. P. NEGULESCU

Ne putem inchipui, cA nu s'ar mai intimpla nimic, in timp,

dar nu ne putem inchipui cA timpul ar dispArea atunci, cA
curgerea neintreruptA a momentelor lui goale s'ar opri. Ca
atare insk ca reprezentare necesarA a mintii noastre, repre-
zentarea timpului nu poate fi deck apriori. Neputind lipsi
mintii noastre niciodatA, ea trebue s'A existe inteinsa dela
inceput, i precedA prin urmare once experientA.
Argumentul al treilea, privitor la timp, din Critica ratiunii
pure, are, in traducerea mentionatk cuprinsul urmAtor:
Pe aceasa necesitate apriori se intemeiazA i posibilitatea
principiilor apodictice despre raporturile timpului, sau a axio-
melor despre timp in general. El are numai o dimensiune:
timpuri diferite nu sunt simultane, ci dupA olaltA (asa cum
spatiuri diferite nu sunt dupA olaltA, ci simultane). Aceste
principii nu pot fi scoase din experientA, cAci aceasta n'ar
da nici strictI generalitate, nici certitudine apodictick Noi
am putea spune numai: asa invatA perceptia comunk nu ing,
asa trebue s'A fie. Aceste principii au valoarea de regule sub
care in general sunt posibile experientele i ne invatA inaintea
experientelor si nu prin ele »1).
In acest argument, Kant intemeiazA aprioritatea formei
timpului pe certitudinea apodicticA, precum si pe caracterul
de necesitate i universalitate, al propozitiilor stiintifice pri-
vitoare la proprietAtile ei, cum sunt unele din axiomele
matematice. Asa fiind, ca s'A evitgm repetitiile, trebue s'A
aminAm analiza lui, Ping cand vom cerceta modul cum
incearcA s'A deslege Critica ratiunii pure problema posibili-
tAtii tiintei, cu ajutorul formelor subiective ale cunoasterii,
al tuturor deopotrivk nu numai al spatiului si al timpului.
Argumentul al patrulea sunk in aceeasi traducere, astfel:
Timpul nu e un concept discursiv, sau, cum e numit,
general, ci o forma purl a intuitiei sensibile. Timpuri diferite
nu sunt cleat pirti ale aceluiasi timp. Reprezentarea, care
poate fi data printr'un singur obiect, e insl intuitie. i nici
propozitia cA timpuri diferite nu pot fi simultane nu s'ar lAsa
dedusA dintr'un concept general. Propozitia e sinteticl si nu
1) Op. cit., p. 71.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 17

poate izvori numai din concepte. Ea e deci continuti in mod

neznijlocit in intuitia i reprezentarea timpului » 1).
In acest argument, Kant cauta si demonstreze, cum am
vizut si in cazul spatiului, ca cunostinta pe care o avem
despre timp nu e o notiune, ca notiunile obisnuite, de care
ne servim in mod curent. Notiunile de acest fel sunt cunostinte
-care se refera la clase intregi de obiecte, ce se aseamanä, e
drept, prin unele caractere ale lor, dar se deosebesc prin
altele, si sunt, ca atare, independente unele de altele. Cuno-
stinta noastra despre timp se refera insa la un singur obiect,
nu la mai multe. Noi concepem, in adevar, timpul ca unic.
Putem gandi, e drept, mai multe timpuri, dar numai ca parti
ale unuia i aceluiasi timp, si care, daci ne putem exprima astfel,
10 au locul lor determinat pe linia lui unica, pe care se aseaza
unele dupa altele. Ele nu pot fi adici simultane, ci numai
succesive. i insusi faptul, ci nu le putem gandi decat astfel,
este, zice Kant, o dovada ca cunostinta pe care o avem despre
ele nu poate fi decat intuitiva. Intr'o notiune generala, privi-
toare la o clasa intreaga de obiecte, nu putem gasi nimic,
care sa ne permita si afirmam, ca rezultat al unei analize
logice, cà obiectele respective sunt simultane sau succesive.
()rick am analiza, bunloara, notiunea om », nu vom gasi
intr'insa cleat caracterele comune ale tuturor oamenilor
deosebire, dar nicio determinare, care si ne permita si
afirmara ceva, cu privire la simultaneitatea sau succesiunea
lor, a oamenilor, fireste, ca unitati constitutive ale clasei
la care se refera aceasta notiune. De fapt, oamenii individuali,
la care se refera notiunea generala, in chestie, pot fi, indife-
rent, si simultani i succesivi. Daci dar noi gasim, in cuno-
stinta pe care e avem despre timp, aceasta determinare,
pärtile lui nu pot exista in mod simultan, nu pot fi adica cleat
succesive, trebue sA conchidem cA aceasti cunostinta nu e
o notiune, ci o intuitie.
In sfarsit, argumentul al cincilea are, in traducerea roma-
neasca la care ne-am referit, cuprinsul urmator:

9 Ibid., p. 7r.

www.dacoromanica.ro
172 P. P. NEGULESCU

Infinitatea timpului nu insemneazA nimic altceva deat cà

once márime determinatá a timpului e posibilá numai prin
limitärile unui timp unitar care stä la baz'ä. Prin urmare
reprezentarea originará de timp trebue A. fie datá ca nelimi-
tatI. De unde insä pärtile insele si once márime a unui lucru
pot fi reprezentate In mod determinat numai prin limitare,
acolo intreaga reprezentare trebue sä fie datà nu prin con-
cepte (aci acestea contin numai reprezenari partiale), ci la
baza lor trebue sa fie intuitie nemijlocità »1).
In acest ultim argument, Kant intemeiaz1 infinitatea tim-
pului pe faptul cá márimile diferitelor lui Orti nu pot fi
determinate cleat prin limitári inräuntrul timpului unic.
Pártile acestea in* putind fi gändite ca oriat de mari si
oricAt de numeroase, timpul unic trebue sà fie, evident,
infinit. Altfel, limitärile de care e vorba n'ar fi posibile.
reprezentare insà ale arei parti nu pot fi determinate cleat
prin limit'a'ri, nu poate fi o notiune. Pärtile notiunii generale
« om », adia oamenii individuali ce-i alatuesc sfera, se pot
determina si se determinä, de fapt, altfel cleat prin ase-
menea limitári. Nu exisa un om unic, ale arui parti ar fi
oamenii individuali, asa inch fiecare din acesti oameni indi-
viduali sà nu poat'l fi determinat cleat numai prin limitarea
unei portiuni din corpul omului general. De unde rezulti
reprezentarea timpului nu poate fi o notiune. Ea nu poate
fi cleat o intuitie. Iar obiectul acestei intuitii, avind carac-
terul esential al infinitätii, nu poate fi, nici durata limitatá a
vreunuia dintre fenomenele ce ne sunt date in experientl,
nici insumarea duratelor de acest fel ale tuturor fenomenelor
nu poate fi, prin urmare, cleat forma ingsi a mintii noastre
ce conditioneazá, din punctul de vedere al duratei relative a
fenomenelor, in succes.unea lor neintrerupta, experienta care
ni le procuel. Ceca ce insemneaza a' intuitia timpului nu
poate fi deat apriori.
Din precizárile aduse de aceste cinci argumente, Kant
trage apoi, cu privire la natura timpului, ateva concluzii asu-
pra arora trebue, neapärat, sà ne oprim. Cea dindi din acele
1) Op. cit., p. 72.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 173

concluzii este, in traducerea romaneasa mentionata, urma-

toarea:
« Timpul nu este ceva ce ar exista pentru sine, sau ar fi
inerent obiectelor, ca determinare obiectiva, deci ar raranea
daca facem abstractie de toate conditiile subiective ale intuirii
lor; caci in cazul dintai el ar fi ceva ce, ark' un obiect real, ar
fi totusi real. In ce priveste Insà cazul al doilea, el fiind o
determinare sau ordine inerenta chiar obiectelor, n'ar putea
fi cunoscut apriori, prin propozitii sintetice, nici intuit. Dar
aceasta din urma poate prea bine sa aibä loc, clack' timpul nu
e nimic decat conditia subiectiva sub care toate intuitiile in
noi mai pot avea loc. Caci atunci aceasta forma a intuitiei in-
terne poate fi reprezentata inaintea obiectelor, deci apriori »1).
Formulind aceasta concluzie, Kant. vrea sá ne arate ea
timpul, despre care a zis, in argumentele precedente, cà
este o forma a mintii noastre, nici n'ar putea sa fie altceva.
Daci ar fi « ceva ce ar exista pentru sine », ce ar avea adica
o existenta substantiala', deosebita si independentá de aceea
a fenomenelor, atunci ar fi « ceva care, flea un obiect real,
ar fi totusi real ». Data fiind natura lui succesiva, timpul n'ar
putea fi, in aceasta ipoteza, deck o curgere vesnica, fárà ni-
mic care sa curga. Inca din « Disertatio inauguralis IDA
Kant declarase el o presupunere de acest fel ar constitui o
interpretare superlativ absurda': « absurdissimum commen-
tum » 2). Ce ne-am putea inchipui, in adevar, mai absurd cle-
at o &la care ar curge vesnic flea' o picatura de alai? lar a
doua ipoteza, pe care o mai putem face cu privire la natura
timpului, daca nu-1 considerim ca o simpla forma a mintii
noastre, ipoteza, anume, cá el ar fi o calitate, o proprietate
sau, in general, un atribut al fenomenelor, nu este alai lesne
de conceput si de sustinut. Daca timpul ar exista, ca atare, in
fenomene, nu 1-am putea nici concepe, nici intui, indepen-
dent de ele. Am vazut însà cá, daca ne putem inchipui ci ni-
mic nu se mai intampla in lume, inteo lume in care, cum
zicea poetul, ar «reincepe, in sine impacati, eterna pace », nu
ne putem totusi inchipui ca curgerea timpului ar inceta inteo
1) Op. cit., p. 73.
3) De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis, Sectio lIT, 4, 15.

www.dacoromanica.ro
174 P. P. NEGULESCU

asemenea eventualitate. Apoi, in ipoteza ca timpul ar aparti-

nea fenomenelor, este evident a nu 1-am putea intui
deck odata cu ele. Noi putem avea insa intuitia timpului,
fail sa avem intuitia niciunui fenomen. Chid ne de§teptam,
bunaoara, in mijlocul noptii, de§i nu vedem, nu auzim, nu
percepem, in general, nimic, avem totusi, daca ne pastram
constiinta de noi insine, intuitia scurgerii neintrerupte a tim-
pului. Aceasta intuitie e destul de obiqnuita, uneori sub forma
« sentimentului », cum zic cei mai multi oameni, ca insomnia
lor « dureaza ». Cum s'ar explica insa o asemenea intuitie, in.
ipoteza ca timpul e un atribut al fenomenelor ? De oarece, a§a
dar, presupunerea ca timpul exista inafara qi independent
de noi, fie ca o substanta aparte, fie ca un atribut al altor
substante, ne duce la rezultate absurde, sau inexplicabile,
trebue neaparat, sa admitem ea el nu este decat o forma a
mintii noastre.
Daci aceasta prima concluzie determina natura timpului
in mod mai mult negativ, aratand ceca ce nu poate fi el, cea
de-a doua incearca s'o determine in mod mai pozitiv, aratand
ceca ce trebue sa fie. Cuprinsul ei este urmatorul: .

« Timpul nu este nimic altceva deck forma simtului in-

tern, adica a intuitiei de noi inqine qi a starii noastre interne.
Cad timpul nu poate fi o determinare a unor fenomene exte--
rioare; el nu apartine niciunei figuri sau pozitiuni. Dar el de-
termina raportul reprezentarilor in starea noastra interna » 1).
Aceasta functiune subiectiva, insa, a timpului, de a deter-
mina raportul reprezentarilor din mintea no4stra, face din el
o conditie a tuturor fenomenelor in general, intru cat luam
cuno§tinta de ele. Aceasta ne-o arata a treia §i ultima din
concluziile lui Kant, care suna astfel:
« Timpul este conditia forma% apriori a tuturor fenomene-
lor in general. Spatiul, ca forma pura a tuturor fenomenelor
exterioare, e limitat, ca o conditie apriori, numai la fenomene
exterioare. Dimpotriva, deoarece toate reprezentarile, fie ca
au ca obiect lucruri exterioare, sau ba, apartin totu§i in sine
starii interioare, ca determinar ale mintii, qi cum aceasta

1) Ibid., P. 73.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 175

stare interioara insasi e supusa conditiei formale a intuitiei

interne, adica, timpului, timpul este o conditie apriori a tu-
turor fenomenelor in general, si anume, conditia nemijlocita
a fenomenelor interioare (ale sufletelor noastre), i prin aceasta
chiar conditia mijlocita si a fenomenelor exterioare. Dad
pot spune apriori: toate fenomenele exterioare sunt in spatiu
si stmt determinate apriori dupa raporturile spatiului, atunci,
din principiul simtului intern pot zice inteun mod cu totul
general: toate fenomenele in general, adica toate obiectele
simturilor, sunt in timp, i stau in mod necesar in raporturi
ale timpului 1).
De aci rezulta acum, pentru timp, doul caractere esentiale,
care îi fixeaza natura. El este anume real, din tunct de vedere
empiric, si ideal, din punct de vedere transcendental. Intru cat
este o conditie subiectiva a intregii noastre experiente, tim-
pul se impune, ca o forma necesara i inevitabila, intregului
ei continut. Tot ce exista pentru cunostinta noastra poseda
aceasta forma, care e astfel reall in intregul domeniu al
experientei omenesti. Inafari de acest domeniu insl, timpul
inceteazI de a mai exista ca o realitate. Pentru lucrurile adica
ce nu mai intra in raport Cu noi, pentru lucrurile ce raman
In sine, in existenta lor deosebita i independenta de noi, timpul
nu mai e deck ideal, si anume, din punct de vedere trans-
cendental, intru cat este conditia sub care ele ne pot deveni cu-
noscute. Altfel, timpul nu mai este, pentru lucrurile in sine,
absolut nimic. Ele nu sunt in timp i n'au determinar tim-
porale. Cum zice Kant insusi:
Afirmatiunile noastre ne invata prin urmare realitatea
empiricd a timpului, adica valabilitatea obiectiva cu privire
la toate obiectele care ar putea fi date candva simturilor noa-
stre. i cum intuitia noastra e totdeauna sensibila, in expe-
rienta nu ne poate fi dat nicicand un obiect care n'ar fi supus
conditiunii timpului. Pe de alta parte, noi contestant timpu-
lui once pretentie la realitate absoluti, anume sa fie inerent
In mod absolut obiectelor, ca o conditie sau insusire, flea' a
se lua in considerare forma intuitiei noastre sensibile. Astfel

1) Op. cit., p. 73.

www.dacoromanica.ro
176 P. P. NEGULESCU

de insusiri care apartin obiectelor in sine nici nu ne pot fi

date andva prin simturi. In aceasta sti deci idealitatea trans-
cendentald a timpului, dupi care el, ficindu-se abstractie de
conditiunile subiective ale intuitiei sensibile, nu mai e nimic
si nu poate fi atribuit lucrurilor in sine (fill raport cu intuitia
noastri) nici ca subsistente, nici ca inerente lor... »1).
Si din punctul de vedere al timpului, prin urmare, ca si din
acela al spatiului, trebue sà considerim lumea ca avind doui
aspecte diferite. Intni cât ne apare in experienti, imbricind
forma timpului, ea este o lume fenomenald; intru at existi
In sine flea' sà intre in raport cu noi,-ea este o lume numenald.
Iar deosebirea dintre aceste doul aspecte diferite ale lumii
este, cum am vizut, cà cea dintii e numai subiectivi; obiec-
tivi e numai cea de-a doua. Aceasti deosebire se va preciza
insi mai bine mai departe, and vom examina si celelalte forme
sub care mai cunoastem noi lumea. Câci cunostinta noastri
despre ea nu se mirgineste numai la ceca ce ne spun, despre
ea, simturile. Datele simturilor sunt in adevir, prelucrate
ulterior, cum au recunoscut-o mai toti filosofii, de alte func-
tiuni, mai inalte, ale mintii noastre. De mecanismul acestor
puteri intelectuale deosebite se ocupi Kant in pirtile urmi-
toare ale Criticii ratiunii pure, dintre care cea dintii poarti
numele de « Logica transcendentali » i in studiul areia ne
Amine si
Pini atunci, Insà, trebue sà stabilim ci, cu toate comple-
tirile ce se adaugi, ulterior, mecanismului lor, spatiul i tim-
pul constituesc, totusi, conditiile prime si fundamentale ale
oriarei cunoasteri, conditii pe care functiunile superioare
ale mintii noastre nu le-ar putea inlocui. In adevir, a cunoaste
inserrmeazi, In primul rind, a deosebi. Un lucru, pe care nu
1-am putea deosebi de celelalte lucruri, n'am putea zice
cunoastem, fiinda n'ar putea avea, pentru noi, o existenti
a sa proprie, o existenti individualä; am fi expusi confun-
d.im, vesnic, cu celelalte lucruri, de care nu 1-am putea de-
osebi. Intre lucruri, insi, deosebirile se stabilesc, In primul
rind, in spatiu si in timp. Sunt, in adevir, lucruri, intre care,
1) Op. cit., trad. cit., p. 74.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 177

din punctul de vedere al celorlalte functiuni ale mintii noastre,

n'am putea stabili nicio deosebire. Doug lucruri, bunioark
tare sunt, in toate privintele, identice, nu le putem deosebi,
daa ni se infitiseazi in acelasi moment al timpului, decit si-
tandu-le in doui puncte diferite ale spatiului. Aceleasi lu-
cruri, daci trebue sä ocupe acelasi punct al spatiului, nu le
putem deosebi decAt asezându-le in doul momente diferite
ale timpului. Ceea ce, evident, nu e cu putinti deck numai
claa spatiul i timpul ne stau la dispozitie, ca forme subiec-
tive ale mintii noastre. De aceea a zis Schopenhauer, cand
a reluat si a sustinut doctrina epistemologia a lui Kant,
cà aprioritatea spatiului si a timpului constitue adevaratul
vi unicul principiu al individualizkii lucrurilor, ca obiecte ale
cunostintei noastre.

III
Cunoasterea lumii nu se reduce, pentru noi, numai la per-
ceperea cu simturile a lucrurilor ce o compun. Departe de a se
sfirsi, ea nu face decit sA inceapA, cu aceasti operatie pre-
mergkoare. Am zis, e drept, cA daci n'am percepe lumea
,cu simturile, n'am avea nicio idee despre ea, cum n'au
nicio idee de colori orbii din nastere, cari n'au vizut
niciodati obiecte colorate, sau cum n'au nicio idee de sunete
surzii din nastere, cari n'au auzit niciodatà vibratiile obiec-
telor sonore. Trebue sA adiugAm însà, acum, ci clack* n'am
.gandi lumea cu functiunile mai inalte, propriu zis intelectuale,
ale mintii noastre, n'am putea-o intelege, fiinda nu ne-am
putea explica, intr'un fel sau intr'altul, existenta lucrurilor
ce o alcituesc si rosturile lor. Ca sä" ne dAm seamä. cat mai
bine, de aceasti deosebire, fundamentali si esentialk dintre
perceperea si intelegerea lucrurilor, sA lam un exemplu
mai simplu. SA ne inchipuim un geograf-explorator, care ar
descoperi in mijlocul unuia din oceanele de pe suprafata
mântului, o insuli necunoscuti, si cA, debareand, ca s'o vizi-
teze, ar pustie. Nicio urmA, nicàieri, nici de oameni,
nici de animale, ca si cum nicio fiinti vie n'ar fi trecut, nici-
odatk pe acolo. Intr'un punct oarecare al insulei, insi, di
22 A. R. Studii Cercetari. LIII,

www.dacoromanica.ro
178 P. P. NEGULESCU

peste o ingramadire de pietre, ce par a fi resturile unei cladiri

In ruine. Pietrele, in adevar, ii par asezate unele langa altele
si uncle peste altele cu o regula oarecare, asa cum nu se
intampla niciodad ca pietrele sa se aseze, dela sine, in naturä.
Ele ii par deci a fi alcatuit, altädad, o cladire, ridicata poate
de maini omenesti. Cand frig, de cine si in ce scop ? Tack
intrebäri, la care exploratorul nu poate easpunde, si de
aceea, dei percepe cu simturile presupusa mina, nu poate zice
totusi CA o cunoaste, fiindca nu-si poate explica prezenta ei
pe acea insula pustie, sau, mai pe scurt, nu-i poate inte-
lege rostul. Iar pentru ca sa raspuncla la intrebarile ce se ri-
dica in fata ei, ar trebui s'o puna in legatura cu o suma de
alte lucruri, cu o populatie mai intai, ce ar fi trait altadad
pe acolo, si cu modul de vieata al oamenilor respectivi, care
le-ar fi impus sa ridice anumite cladiri, de anumite feluri, cu
imprejurarile apoi, care ar fi provocat disparitia acelor oa-
meni si degradarea edificiilor construite de ei, etc. Asemenea
legaturi, !ma, nu le-ar putea stabili exploratorul de care e
vorba deck cu gandirea, termenii lor nefiind prezenti dinain-
te-i, si neputandu-i, prin urmare, percepe cu simturile. Ceca
ce insemneaza ca, intelegerea sau explicarea, ce ar desavarsi
cunoasterea ruinei in chestie, neputand fi cleat un produs
al gandirii, trebue sa aiba un alt izvor.
Pentru ca sä putem zice, asa dar, ca. cunoastem lucrurile
ce ne inconjoara si, prin ele, lumea pe care o alcatuesc, tre-
bue neapärat ca, dupa perceperea lor cu simturile, s'a. urmeze
gandirea lor cu functiunile superiore ale mintii noastre. De
aceea zice Kant CA cunoasterea noastra are doua izvoare dife-
rite: sensibilitatea si inteligenta. Cea dintai primeste impre-
siile ce ne vin dinafara si formeaza din ele perceptii de obiecte
sau « intuitii *; cea de-a doua pune acele perceptii sau intuitii
In legatura unele cu-altele, gandindu-le, spre a le intelege.-Cum
zice Kant insusi, la inceputul « Logicei transcendentale »:
« Cunoasterea noastra rasare din doul izvoare principale ale
mintii, din care unul este a primi reprezendrile (receptivita-
tea impresiilor), al doilea este facultatea de a cunoaste prin
aceste reprezentari un obiect (spontaneitatea conceptiilor);
prin cel dindi ni se dd un obiect, prin al doilea acesta, in

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPOFtANE 179

relatie cu acea reprezentare (ca simplä determinare a mintii),

este glindit » 1).
Unii din predecesorii imediati ai lui Kant, ca Leibniz si
Wolff bunaoara, sustineau cl.' intre aceste doul <4 facultAti »
ale mintii noastre, sensibilitatea si inteligenta, n'ar exi-
sta cleat o deosebire de grad. Si anume, cea dintli ne-ar pro-
cura despre obiecte o cunostintl obscurl si confuzl, dar
completà; cea de-a doua n'ar face decAt sl llmureascl si sl
precizeze aceastà cunostintl initiall, fail sà-i adauge ins./ ni-
mic, ca continut. Kant nu e de aceastä pärere. Dupl.' el, intre
sensibilitate si inteligentä deosebirea e mult mai ad'ana.
Sensibilitatea nu ne poate da cleat perceptii sau, cum zice el,
intuitii de obiecte, deosebite si independente unele de altele,
pe care, spre a le individualiza, le separl cat poate mai bine,
asezându-le in puncte diferite ale spatiului si in momente
diferite ale timpului. Legaurae dintre aceste perceptii sau
intuitii, insa, leglturi flea' de care, cum am v5zut, cuno-
stinta obiectelor respective nu se poate deslvârsi, nu le
mai stabileste tot sensibilitatea. Nici n'ar putea s'o facl, func-
tiunea ei fiind, cum am vä'zut, sd separe, spre a deosebi si
individualiza. Legaturile de care e vorba le stabileste inteligenta.
Ea pune in legaueä, mai intli, perceptiile sau intuitiile, dupl.'
asemlnArile lor, formând din ele clase de obiecte ale naturii,
reprezentate in mintea noastrl prin notiuni sau concepte. Ea
pune in legAturl, apoi, aceste notiuni sau concepte, formAnd
din ele judeati, prin care ajungem A' afirmArn sau sà negarn
ceva, despre obiectele din naturi la care se referl ele, spre a
le intelege.
Tocmai ing fiinda sensibilitatea si inteligenta indeplinesc
functiuni diferite, in vieata noastrà sufleteasa, tocmai de
aceea cunoasterea lumii, cunoasterea ei deplina, nu se
poate realiza cleat prin colaborarea lor. Flea cea dintli, n'ar
exista pentru noi lucrurile ce aldtuesc lumea; flea ea, al:lied,
n'am avea obiectele geindirii noastre. Flea cea de-a doua, in
sarsit, obiectele ce alatuesc lumea ar earnânea straine unele
de altele si, neputându-le pune in legAtuel unele cu

1) Critica ratiunii pure, trad. BrEleanu, 11. 204.

12*

www.dacoromanica.ro
 8o P. P. NEGULESCU

altele, nu le-am putea intelege. In aceastà colaborare a lor,

insA, atat sensibilitatea, cat si inteligenta, trebue sl se fereascl
de a-si depAsi limitele. Sensibilitatea trebue sA se mArgineascA
a percepe, i sl nu se incumete a gandi, iar inteligenta trebue
sl se mArgineascA a gandi, flea' sA se incumete a percepe sau
a intui. AceastA limitare era, pentru Kant, deosebit de im-
portantA, intru cat el nu admitea pArerea lui Leibniz cá inte-
ligenta noastrA ne-ar putea procura intuitii ale obiectelor de
care se ocupA metafizica, adicA ale lucrurilor in sine, in lipsa
absolutA a datelor sensibile pe care nu ni le poate procura,
Cu privire la ele, sensibilitatea.
Necesitatea, atat a colaborgrii acestor douà faculati,
sau, cum zice el, a acestor douà « insusiri E. ale mintii noastre,
cat si a limitArii lor, o subliniazA Kant, dela inceputul « Lo-
gicei transcendentale », in cul;rintele urmAtoare:
« Niciuna din aceste insusiri ( ale mintii noastre) nu
e de preferat celeilalte. FArA sensibilitate nu ne-ar fi dat
niciun obiect, si fArl intelect n'ar fi gandit niciunul. Cuge-
tAri fArà continut sunt goale, intuitii fArà concepte sunt oarbe.
De aceea e tot atat de necesar ( pentru mintea noastrA) de
a-si face conceptele sensibile, ca si de a-si face intuitiile inte-
ligibile. Amandoul ( aceste) puteri sau facultAti nici nu
pot schimba functiunile lor. Intelectul nu poate intui nimic,
si simturile nu pot gandi nimic. Numai din faptul CA ele se
unesc poate izvori cunoasterea. Din aceastA cauzl insI totusi
nu e ingAduit a amesteca contributia lor, ci avem puternice
motive de a le separa cu grijà una de alta si a le deosebi. De
aceea deosebim stiinta regulelor sensibilitAtii in general, adicA
estetica, de stiinta regulelor intelectului in general, adia de
logicA » 1).
Intrebarea ce se ridicA dinaintea noastrA, in pragul Lo-
gicei transcendentale >>, este dacA activitatea inteligentei noastre
nu e cumva conditionatA, si ea, ca si aceea a sensibilitAtii, de
anumite forme subiective, si apriori, ale ei. La aceastA intre-
bare, rAspunsul lui Kant 'este, dela inceput, atirm2tiv. Rolul
inteligentei este, cum am vAzut, s'a' lege, unele de altele, intui-

1) op. cit., trad. rom. cit., p. 88.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE lEir

tiile sensibile, adica perceptiile de obiecte, spre a alcatui

concepte sau notiuni, mai intai, judeati si rationamente, apoi.
Legaturile pe care trebue sa le stabileasca ing inteligenta nu-i
sunt date dinafara, de sensibilitate, ci trebue sa le scoata din
ea insasi, sa le creeze adica, in mod spontan. Cum zice Kant
insusi: a ... Spontaneitatea gandirii noastre cere ca diversi-
tatea data de sensibilitate sa fie mai intai inteun anumit mod
parcursa, acceptata si combinata, pentru a face din ea o
cunoastere. Aceasta actiune o numesc sinteza ». Caci, a dad
fiecare reprezentare in parte ar fi cu totul straina de alta, asa
zicand izolata si separata de ea, nu s'ar ivi nicicand o cunoa-
stere care este un tot de reprezentari comparate si unite ».
Insa, « noi nu ne putem reprezenta ceva ca unit in obiect fail
a fi legat acest ceva mai inainte noi insine 0). lar aceasta
a legare », aceasta a sinteza » o facexn noi, in fiecare caz,
4 inteun anumit mod ». Ceea ce, evident, nu s'ar putea, daca
inteligenta noastra n'ar avea, dela inceput, anumite feluri ale
ei de a gandi, adica anumite forme, subiective si apriori, pe
care le impune materialului de reprezentari ce-i este dat de
sensibilitate.
Ca sa ne putem incredinta, in general si in principiu, de
necesitatea existentei unor astfel de forme, inainte de a ne
ocupa de fiecare din cele pe care ni le infatiseaza « Logica
transcendentall », A.' luam un exemplu particular. SI luam,
anume, acea legatara, pe care o stabilim noi in mod curent
intre fenomenele naturii, adica legatura cauzalä, si de care
am fost obligati sa ne ocuparn dela inceput, and ne-am
propus sa reconstituim geneza criticismului, intru cat,
cum am vazut, ceea ce 1-a trezit pe Kant din somnul sau dog-
matic, silindu-1 sa-si puna problema posibilitatii stiintei, au
fost criticele pe care le aducea Hume principiului cauzalitatii.
Este o observare curenta ca, atunci and razele soarelui cad
asupra unui obiect oarecare, temperatura lui se ridica. AceastI
observare n'am facut-o numai noi; au facut-o toti oamenii
deopotriva; au facut-o chiar si animalele. Dovada ca e asa,
e faptul ca iarna sau, in genere, in anotimpurile reci, atat
1) Op. cit., trad. cit., pp. 104, 122, 124.

www.dacoromanica.ro
x82 P. P. NEGULESCU

oamenii cat i animalele aleg, and merg, acele parti ale dru-
murilor, iar and voiesc sa seada acele parti ale suprafetei
pamantului, care sunt luminate de soare, fiind cà sunt mai
calde deck cele ce se gasesc la umbra. Care e, propriu vor-
bind, continutul acestei observari ? Ea nu conga din altceva
deck dinteo succesiune de perceptii sensoriale. Noi vedem
mai intai razele soarelui cazand asupra unui obiect oarecare,
pipaindu-1 apoi, constatam ca este mai cald cleat era mai
nainte, sau deck sunt celelalte obiecte de acelasi fel, situate
la umbra. Aceasta succesiune de perceptii, una vizuala
alta tactila, ne face sa stabilim o legatura intre fenomenele
la care se refera ele. i aceasta legatura, odata stabilita in
mintea noasträ, o exprimäm zicand cá razele soarelui incal-
zesc » obiectele asupra carora cad.
De unde vine, insa, aceasta legatura ? Am putea fi ispititi
sà credem ea vine din experienta, intru cat pärem a o stabili
pe baza datelor ei. Ar fi insa o greseala, intru cat legätura de
-care e vorba depaseste datele experientei. In adevar, expe-
rienta nu ne da, in cazul ce ne preocupa, deck o simpla suc-
cesiune de perceptii izolate. Legatura diUtre ele, insa, çi prin
-urmare dintre fenomenele pe care le reprezintä, nu numai
nu ne-o aratä, dar nici mácar nu ne-o indicä', experienta.
Nimic, dinteinsa, nu ne ajuta nici macar sa ne inchipuim, ce
fac sau cum fac razele soarelui, ca sà incalzeasca corpurile
asupra carora cad. De unde o stim atunci, si ce ne indeamna
s'o afirmam ?
Noi suntem siliti, zice Kant, sa stabilim, intie fenomenele
de care e vorba, legatura a carei origine o cautam de o idee
-care se trezeste in mod spontan in mintea noastra si
anume de ideea cauzalitatii. Noi vedem razele soarelui cazand
asupra unui obiect oarecare si, pipaindu-1 apoi, constatam ca
e mai cald deck era mai inainte. Ca urmare a acestei consta-
tad, apare in mintea noastra, in mod spontan, sa
vrem adica i fárá sástim cum, credinta cà razele soarelui
.sunt cele ce fac ca temperatura obiectului in chestie sa se
ridice. Noi suntem cu alte cuvinte convinsi, färä sástim de ce,
dar fara sa putem face altfel, cá razele soarelui exercita o
actiune oarecare asupra obiectului pe care zicem cá 1'1 incal-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 183

zesc, cA ele sunt « cauza » care face ca temperatura obiectului

sA se ridice.
Legaura, asa dar, pe care o punem noi intre fenomenele,
a al-or succesiune purA si simplA ne-o aratà experienta, o
stabileste mintea noastrA cu dela sine putere, fiindcA apare
inteinsa, in fata succesiunii percepute cu simturile, aceastà
idee, ce nu se cuprinde in datele lor, a cauzalitAtii.
E acum intrebarea, care poate fi originea acestei idei, ce
intervine, cu atAta putere, in activitatea mintii noastre ? CA'
ea nu poate proveni din experientA, ne-a arAtat-o, destul de
limpede, Hume, si Kant e de acord cu el, in aceastA privintA.
Esenta ideii de cauzalitate o constitue ideea activitAtii efi-
ciente. Un fenomen nu poate fi considerat ca fiind cauza unui
alt fenomen decAt numai intru cAt, printr'o actiune proprie
eficace a lui insui, provoacA aparitia acelui alt fenomen.
O asemenea actiune trig, nu ne-o aratA experienta niciodatà,
In niciunul din cazurile in care stabilim intre fenomenele din
naturA relatiuni cauzale. Nici chiar in cele mai simple din-.
teinsele, in acelea anume, in care e vorba de o simplA trans-
misiune de miscare. CAnd un corp in miscare A loveste un
corp in repaos B, punindu-1 si pe el in miscare, noi nu per-
cepem cu simturile deck o simplA succesiune de fenomene.
Ce face sau cum face corpul A ca s'A punä in miscare corpul B,
actiunea eficientA adicI pe care o exercia cel dintAi asupra
celui din urmg, n'o vedem nicidecum, nici n'o percepem sub
vreo altà formA.
In fata acestei imposibilitAti de a descoperi in experientA
originea ideii de cauzalitate, Hume sustinea, cum am vAzut,
cA' ea n'ar putea proveni deck din asociatia ideilor. Cand
vedem dou5 fenomene aparAnd, de mai multe ori, unul dupä
altul, ideile lor se asociazI in mintea noastel. AceastA asociatie
creeazg, pentru mintea noasträ, necesitatea subiectivA de a le
g'Andi totdeauna impreung. i, pe temeiul acestei necesitAti
subiective, noi credem c5 existA. si o necesitate obiectivA ca
fenomenele respective s'A aparl totdeauna, in naturà, unul
dupl altul. Acestei necesitAti obiective presupuse îi &Am noi,
dupA Hume, numele de cauzalitate.

www.dacoromanica.ro
184 P. P. NEGULESCU

Am vazut insa obiectia, care se ridia, cu tarie, impotriva

acestei ipoteze. Daca ideea cauzalitatii ar proveni din asociatia
ideilor, ar trebui sa stabilim legaturi cauzale intre toate feno-
menele, ale caror idei s'au asociat in mintea noastra. Expe-
rienta ne arata insa a, in realitate, nu e nicidecum asa. De
and e lumea, bunaoara, ziva si noaptea s'au succedat
intrerupere, pentru toti oamenii deopotriva. Ideile acestor
fenomene au avut tot timpul SA' se asocieze in mintea tuturor
oamenilor flea' deosebire. i totusi, nimeni n'a crezut, nicio-
data, cà ziva e cauza noptii, sau invers, intru cat succesiunea
acestor doua fenomene ale naturii e reciproca. Cauzele le-au
autat, dupa puterile lor, toti; dar le-au gasit de obiceiu,
potrivit cu credintele lor despre lume, aiurea.
Am vazut, de asemenea, când am examinat evolutia intelec-
tuala a lui Kant, a el a incercat s vada, daa ideea cauzali-
tatii nu provine cumva din analiza logia a notiunilor,
cá rezultatul la care a ajuns a fost negativ. °Heat am analiza
notiunea abstracta a cauzei nu putem descoperi in ea notiunea
abstracta a efectului, daa n'arn pus-o noi insine, mai dinainte,
inteinsa. Iar in perceptia unui fenomen concret nu putem
descoperi niciodata efectele pe care le poate produce el. Asa
bunaoara, ca sa ne intoarcem la exemplul pe care 1-am luat
adineaori, daca am vedea soarele pentru prima oara, noi
stand la umbra, asa inch razele lui sa nu poata inalzi
nostru, care este si el un obiect material, ne-ar fi peste
putinta sà ghicim a ele pot produce un asemenea efect,
and cad asupra altor corpuri materiale. Dovada a e asa e
faptul ca copilul mic, care vede pentru prima oara focul, nu
poate ghici ce efecte poate produce el asupra corpului
El nu poate prevedea nicidecum a, daca va apropia degetul
de foc, va avea o sensatie dureroasa. Daca ar putea-o pre-
vedea, ar evita de sigur aceasta experientl penibilà,. pe care
o fac, in dauna lor, atat de xnulti copii.
*i am vazut cà, ¿lupa lungi meditatii, Kant, constatand
ideea cauzalitatii nu putea proveni nici din experienta, nici
din asociatia ideilor, nici din analiza logia a notiunilor, a fost
silit sa ajunga la concluzia a ea trebue A.' fie ceva inerent
mintii omenesti, adia o forma subiectiva a ei, ca si spatiul

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 18 5

si timpul. Fata de spatiu i timp insa, ca forme ale sensibili-

tatii, cauzalitatea, ca forma a inteligentei, se infatiseaza cu alte
caractere, cu totul deosebite. Asupra acestei deosebiri trebue
sà ne oprim un moment, in mod prealabil, fiindca ea i-a servit
lui Kant sl &eased calea, pe care avea sà descopere celelalte
forme subiective ale inteligentei.
ExaminAnd mai de aproape ideea cauzalitatii, Kant a con-
statat ca ea nu este o intuitie, ca ideea spatiului sau ca ideea
timpului. Clci ea nu este o cunostinta care s'ar referi la un
singur obiect. Ideea spatiului este o intuitie, fiindca se refera
la un singur spatiu. Cam am vazut, noi nu ne putem repre-
zenta spatiul deck ca unic, iar diferitele spatii pe care le deo-
sebim in experienta, dupa nevoile vietii practice, le concepem
numai ca parti ale unuia si aceluiasi spatiu. Tot asa, ideea tim-
pului este o intuitie, fiindca se refera, de asemenea, la un
singur obiect. Cum am vazut, noi nu ne putem reprezenta
timpul decAt ca unic, iar diferitele fractiuni de timp, pe care le
deosebim in experienta, dupl nevoile vietii practice, le con-
cepem numai ca portiuni ale unuia i aceluiasi timp, care
curge in mod continuu i unitar. Ideea cauzalitatii insa nu
este o cunostinta care sa se refere la un obiect unic, la un obiect
anumit. La ce anume obiect ne gAndim noi, cAnd ne concen-
tram atentia asupra ideii de cauzalitate ? La niciunul. Ne
gAndim numai la actiunea eficientä, prin care un obiect in
general, oricare i oricum ar fi el, poate determina aparitia
unui alt obiect. Cu alte cuNinte, atunci child gfindim ideea
cauzalitatii, noi ne &dim la o multime infinita de obiecte,
reale sau posibile, care, printr'o actiune eficienta a lor, at fi
In stare sa determine apaiitia altor obiecte, deosebite de ele
si care le-ar urma, pentru simturile noastre, in ordinea tim-
p ului.
Ideea cauzalitatii se refera asa dar la o multiplicitate infi-
nita de obiecte. Ea nu poate fi prin urmare o intuitie, ca
ideea de spatiu sau ca ideea de timp. Ea este o notiune gene-
rala. Nu insA o notiune ca cele obisnuite, pe care le scoatem,
prin abstractie, din obiectele concrete. Notiunile generale ce
iau nastere in mintea noastrA in acest chip reprezintA clase
determinate de obiecte particulare. Notiunea generala om »,

www.dacoromanica.ro
T86 P. P. NEGULESCU

bun'äoarA, reprezintà pe toti oamenii fail deosebire, repre-

zintä adia clasa lor intreagA, care este o categorie determi-
natA de obiecte ale naturii. Ce categorie determinatà de obiecte
reprezintà insa notiunea cauzalitkii ? Evident, niciuna. Ea ne
face numai sà. ne gfindim la actiunea eficienta prin care once
obiect, din once categorie de obiecte ale naturii ar face parte,
produce un alt obiect, deosebit de el insusi. lar aceasta ac-
tiune este, cum am vlzut, ceea ce leagd, unele de altele, toate
lucrurile de pe lume. StkAnitä cum este, in adevk, de ideea
cauzalitkii, mintea noastrà nu poate concepe existenta niciunui
lucru de pe lume decat numai in legAturà cu ceca ce i-a dat
nastere, adica cu un alt lucru oarecare. Ceca ce insemneazi
a este nevoità sI si le inchipue, pe toate, ca stând inteo
legkurA necesara, unele cu altele.
Intru at, asa dar, india o actiune eficientA si, prin urmare,
legItura pe care ea o stabileste intre fenomenele naturii, ideea
cauzalitkii este o notiune care nu reprezintd, ci leagd. Ea nu
reprezintl o categorie determinatA de obiecte, ci india o
legaturA posibila intre toate obiectele din lume, oricare si
oricum ar fi ele. Ea nu este cu alte cuvinte o notiune descrip-
tivd, cum sunt, propriu vorbind, notiunile generale pe care
ni le formkn prin abstractie, ci o notiune sinteticd. Ea nu
rezumä in sine, ca notiunile obisnuite, anumite caractere ale
obiectelor la care se referk ci pune la un loc, impreunindu-le
trite° sintezA pe care o creeaza ea insäsi, obiecte de tot felul,
pe care experienta sensibill ni le inatiseazA ca neavind intre
ele deck un raport de succesiune in timp.
SI examinkn acum mai de aproape acest rezultat. A lega
intre ele fenomenele naturii insernneazA a formula asupra
'or judeati. Când punem in legkua, ca in exemplul de care
ne-am servit adineaori, razele soarelui cu ridicarea de tem-
peraturi a obiectelor asupra ckora cad ele, noi formulkn,
propriu vorbind, o judecatA. CAci, cum se exprimä aceastäl
legkua, când voim s'o fixam prin cuvinte ? Se exprimä in
modul cunoscut: razele soarelui inalzesc obiectele asupra
arora cad. Si aceasta afirmare nu e altceva deck ceca ce
nutnim in logia o judecatà.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 187

Ajungem astfel la rezultatul neasteptat cá functiunea pro-

prie a notiunii de cauzalitate este sá ne permiti si formulim
judeciti, nenumkate judeciti, al aror continut poate si
varieze la infinit, dar a ciror formi rimane totdeauna aceeasl,
afirmând, in toate cazurile, a un fenomen X produce, printr'o
actiune eficienti a lui, un alt fenomen Y. Iar ca atare, cauza-
litatea e o formi subiectivi a inteligentei noastre, a cirei
functiune logici ni se arati astfel ca fiind sA formuleze jude-
.cài sA stabileasci prin urmare legituri intre lucrurile ce
alcituesc lumea.
Acest rezultat ne usureazi considerabil intrarea in studiul
Logicei transcendentale a, care îi propune, cum am zis, si
examineze mai de aproape pe cel de al doilea din izvoarele
cunoasterii, care este inteligenta, i si-i determine modali-
titile de functionare sau formele sub care sunt posibile opera-
tiile sale, forme care trebue si fie, ca atare, subiective si
apriori.
Putem acum intelege, la lumina rezultatului la care am
ajuns studiând ideea cauzalititii, cum a procedat Kant ca si
descopere formele subiective i apriori ale inteligentei. Este
evident c5 asupra lucrurilor din lume putem noi formula
judeati si din alte puncte de vedere decAt din acela al cau-
zalititii. Putem bunioara formula despre ele judeciti privi-
toare, nu numai la ceea ce fac, ci si la ceea ce sunt. Mai putem
formula de asemenea judeciti, privitoare la modul cum ni se
infitiseaza ele, cantitativ i calitativ, la numirul lor, la
asemänirile i deosebirile lor, etc. Tuturor acestor puncte de
vedere diferite, trebue si le corespundi forme speciale ale
inteligentei, forme subiective se intelege i apriori. Ca
descoperim dar aceste forme n'avem deck si stabilim punc-
tele de vedere din care se pot formula judeciti. Iar aceste
puncte de vedere se gisesc implicate in vechea clasificare a
judecitilor din logica traditionali, din asa numita logici
fora-Ida.
Pe aceasti cale, reluând, corectind i, pe alocurea, am-
plificând judecitilor din logica obisnuiti, a
ajuns Kant si stabileasci faimoasa tabli a categoriilor a, cum
i s'a zis listei formelor subiective i apriori ale inteligentei.

www.dacoromanica.ro
188 P. P. NEGULESCU

Pornind dela cele patru puncte de vedere fundamentale, al

cantitatii, al calitatii, al relatiunii si al modalitatii, si ad-
mitand pentru fiecare din ele cate trei subdiviziuni, Kant a
ajults sa deosebeasca 12 feluri de judecati. Si anume, din
punctul de vedere al calitatii, judecati universale, particulare
si singulare; din punctul de vedere al calitatii, judecati afir-
mative, negative si nedefinite; din punctul de vedere al rela-
tiunii, judecati categorice, ipotetice si disjunctive; din punc-
tul de vedere al modalitatii, judecati problematice, asertorice
si apodictice. Acestor 12 feluri de judecati logice le cores-
pund, in sfarsit, 12 # categorii transcendentele )>, care sunt,
pe grupe de cate trei: unitatea, pluralitatea, totalitatea; rea-
litatea, negatiunea, limitatiunea; substanta, cauza, recipro-
citatea ; posibilitatea, existenta, necesitatea.
Nu este indispensabil sa ne ocupärn, pe larg si amanuntit,
de toate aceste categorii. « Deductia lor transcendentala )>,
cum ii zice Kant complexului de operatii logice prin care le
demonstreaza necesitatea, e lunga, abstracta si plina de
dificultati. Urmarirea ei, pentru fiecare categorie in parte, ar
impune cititorilor o sfortare de atentie si le-ar reclama un
timp, ce n'ar fi pe deplin justificate de utilitatea relativa a
rezultatelor la care ar ajunge. De altfel, studiul doctrinei epi-
stemologice a lui Kant nu poate lua, aici, in aceasta lucrare ce
urmeaza a se ocupa si de alte directii ale cugetarii filosofice
contemporane, proportiile unei monografii. Putem dar scurta,
In acest punct, analiza ei, ca atat mai mult, cu cat nici chiar
succesorii directi si convinsi ai filosofului dela Königsberg
nu i-au admis, fara rezerve, intreaga tabla a categoriilor.
Schopenhauer, bu.naloara, desi se proclama, singur, ca fiind un
urmas mai credincios al lui, decat Fichte, Schelling si Hegel,
zicea ea' tabla in chestie era ca o fatada arhitectonica plina de
ferestre false, puse pe ea numai pentru simetrie. Ferestrele
de acest fel insa, oricare ar fi valoarea lor estetica, sunt din ne-
fericire oarbe. Ele nu lumineaza incaperile, din dreptul lor,
ale edificiilor respective, si nu indeplinesc prin urmare func-
tiuni reale. Tot asa, zicea Schopenhauer, unele din catego-
riile lui Kant n'au functiuni logice reale si pot fi lasate la o
parte. Esentiala i se p area lui ca. era, in primul rand, categoria

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE . 1E9

cauzalititii. El mergea chiar mai departe, considerind-o ca

fiind singura ce poate sta, in adevir, ca importantá, alituri
de spatiu i timp. Putem dar, spre a ne economisi timpul,
urmim, in parte cel putin, exemplul, märginindu-ne si su-
punem unei analize mai aminuntite, din intreaga tablä a ca-
tegoriilor, numai doui: pe aceea a substantei i pe aceea a
cauzalitátii.
IV
Ele constituesc in adevir, dupi spatiu i timp, cele mai in-
semnate din conditiile, de care atirnä, dupä Kant, posibilitatea
experientei. *i se poate intelege färi greutate de ce. In expe-
rienti, lumea ni se infätiseazi ca schimbindu-se necontenit,
-ara odihnä i fati' intrerupere. Fenomenele ce o alcituesc se
succedi nàvinic, unele dupi altele, in numir atat de mare
cu atita iutealà, incit totul tinde in chip firesc sA ja infi-
tisarea unui vilmisag turbure, nestatornic, capritios, lipsit de
orisice regulà. i totusi, cu tot aspectul pe care Il ja lumea,
cand o percepem numai cu simturile, inteligenta noastri nu o
poate concepe ca neavind nicio permanentä i nicio ordine.
Ea ne sileste, dimpotrivi, sA credern, fArà sàstim de ce si firi
sA putem face altfel, cA, in lume, fiecare fenomen, desi treci-
tor, este emanatia a ceva ce rimine in fiinti, si are, de ase-
menea, pe linia timpului, o pozitie ce nu e nicidecuxn intim-
plitoare. i intrebarea ce se ridici, in fata acestei constatiri,
este, de unde vine aceasti deosebire dintre experienta noastri
sensibili i experienta noastri intelectualä ? lar rispunsul nu
poate fi decit cA cea din urmi nu atirni numai de conditiile
celei dintâi, care sunt, cum am vizut, spatiul i timpul,
.ci si de alte conditii, ale ei proprii. Printre aceste conditii spe-
ciale, cele mai insemnate sunt cele doui categorii de care ne-am
propus sA ne ocupim, aceea a substantei i aceea a cauza-
litçii le examinim, pe rind.
Credinta cA in fiecare lucru ce se schimbl existä ceva ne-
schimbitor, ceva ce Ii asiguri permanenta i Ii pistreazi
identitatea, e foarte veche. Dela inceput, oamenii au observat
cA unele lucruri, care, in anumite imprejuräri, pot lua

www.dacoromanica.ro
190 P. P. NEGULESCU

tisäri cu totul diferite de cea pe care o au de obiceiu, pot re-

veni, and acele imprejurari inceteaza, la starea lor primitiva.
Apa, bunaoara, este de obiceiu lichida; and e frig insa, in-
ghiata. Si ce poate diferi mai mult cleat un corp solid de un
corp lichid ? Cu toate acestea, and frigul inceteaza, ghiata se
topete; apa redevine lichidá, ca mai nainte. Tot asa, and
e cald, apa se evaporeaza. Si ce poate diferi mai mult de at
un corp gazos de un corp lichid? Cu toate acestea, and tem-
peratura scade, vaporii se condenseaza; apa redevine
Din aceste constatari, pe care le-au facut de nenumarate ori,
oamenii au tras concluzia cá exista in apa ceva ce nu se schimbä
nicidecum, atunci and se schimba atat de mult starile ei,
ceva ce constitue suportul unic i invariabil al starilor ei
multiple si variabile.
Observari analoage au fäcut oamenii, nu numai asupra
lucrurilor din natura ci i asupra lor mni1e. Fiecare om se
schimba necontenit, dela nastere pana la moarte. Si ce poate
diferi mai mult, din toate punctele de vedere, decat un copil
de un om matur, sau un adolescent de un mosneag ? Cu
toate acestea, fiecare om are constiinta a, cu toate schim-
barile pe care le sufera necontenit, in tot cursul vietii, ramane
totusi pururea acelasi. De unde, credinta inevitabila cá trebue
sa existe in fiecare om ceva ce nu se schimba nicidecum,
pästrandu-i astfel neatinsa identitatea, permitandu-i adia sa
se recunoasca vesnic pe sine insusi ca fiind si ramanand el
insusi, in mijlocul tuturor modifiarilor, de tot felul, pe care
i le impune cursul inexorabil al timpului.
Aceasta credintä, eat de fireasa i atat de veche, s'a ma-
nifestat, in ordinea teoretia, prin aparitia, in filosofie, a ideii
de <4 substanta », ca notiune a ceca ce « stà dedesubtul
calitätilor si proprietatilor trecatoare i variabile ale fiearui
lucru, i constitue ca atare existenta lui permanenta si
invariabila, sau, cu alte cuvinte «esena lui. Acesta era in-
telesul termenilor greci 67Coxeít.tevov, úTC6CTOCGK, acrEoc, sau
a termenilor latini substantia, essentia. In timpurile mo-
derne s'au folosit in deosebi de aceasta notiune cativa din filo-
sofii cei mai insemnati, ca Descartes, Spinoza, Leibniz,
fireste, adeptii lor. In reactiunea ce s'a produs insa impotriva

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 19r

rationalismului pe care Il reprezentau ei, unii din filosofii

ca Locke, Berkeley si, mai ales, Hume, au supus notiunea
de care e vorba unei critici severe. Dupà cel din urml din
acesti cugetatori, substanta nu e o realitate ontologia, ci una
psihologica. Ea este un produs al imaginatiei noastre. Intru
cat, in experientä, anumite calitäti ale lucrurilor ni se prezinta
de obiceiu impreunk ideile lor se asociazà, mai stilt's, in
mintea noastil. Iar necesitatea subiectivä de a le gandi im-
preuna, pe care o creeazä, pentru noi, aceastä asociatie, ne
face sl presupunem cA existä si o necesitate obiectiva a cali-
*nor respective ale lucrurilor de a se prezenta impreunä,
ca §i cum ar fi legate laolaltä, a§a inch niciuna din ele n'ar
putea sA aparà fàrà celelalte. Iar aceastl legatura a lor ne sim-
tim indemnati sA ne-o expliam, considerand calitätile in
chestie ca fiind, oriat de numeroase si de diferite ar pgrea,
manifestari ale uneia i aceleasi « substante », prin aceasta
intelegand ceea ce le formeaza, la toate deopotrivä, izvorul
constant si temelia permanentä. Fiind unia, acea substanta
este ceea ce dà multiplici1àii lor unitatea, cu care ni se in-
atiseazä in experienta.
Dupl aceasa conceptie, asa numitele substante nu pot
avea decat o existentä ipotetia, i, prin urmare, inchi-
Caci ceea ce ne reveleazl experienta, ca data' certà, e
numai faptul cA diferitele insusiri ale obiectelor pe care le
percepem cu simturile ni se infatiseaza de obiceiu impreuna,
ca si cum ar forma un mänunchiu inseparabil. O substanta
insa care sa fie, pentru fiecare din acele obiecte, unia,
constitue, prin unitatea ei, cimentul care sä tina legate la-
olaltä insusirile lui multiple, nu ni se reveleazg nicidecum, ca
atare, in experienta. Nimeni n'a perceput niciodatà cu sim-
turile « substantele » ce ar alatui « esentele ascunse ale
obiectelor experientei sale. Nu li se poate prin urmare atri-
bui, acelor presupuse substante, Cu o suficientl indrep-
tätire logia, nicio realitate obiectivä.
Kant era de acord cu Hume in ceea ce privea caracterul
subiectiv al credintei noastre in existenta unor astfel de sub-
stante. Dar nu putea admite a aceastä credintà subiectiva
era un produs al experientei. I se 'Area, anume, cA necesitatea

www.dacoromanica.ro
192 P. P. NEGULESCU

ei nu putea fi decat un produs al unei forme subiective a On-

dirii noastre. i argumentarea de care se servea, spre a o do-
vedi, era de acelasi fel cu cea pe care am vazut-o and a fost
vorba de spatiu si de timp. El se stracluia mai intai sa arate a
credinta in chestie nu putea proveni din experienta, pentru ca
sa conchida apoi a ea era un produs al mintii noastre, si
anume, al unei forme apriori a gandirii noastre, fara de care
experienta insasi nu se putea constitui. In adevar, zicea el,
noi nu putem scoate ideea a ceva ce nu se schimba, din con-
statarea schimbarilor ce se produc in jurul nostru. .Caci con-
statarea insäsi a unor asemenea schimbari n'ar fi posibilä,
daca n'am avea de mai 'nainte ideea a ceva neschimbator. Nu
mai incape indoiala a schimbarea implica o succesiune in
timp a starilor diferite prin care trec lucrurile ce se schimba. Iar
-succesiunea in timp nu poate fi constatata decat in raport cu
anumite puncte de orientare, sau de « reper »,. cum se mai
zice, cu un neologism ce incepe a deveni curent, puncte
care raman fixe. SA luam bunkara, ca exemplu fizic de suc-
cesiune in timp, miscarea. Un corp care se misa ocupa, suc-
cesiv, pozitii diferite. Miscarea unui asemenea corp insa nu
poate fi constatatä decat in raport cu ceva care nu se misa.
Cand ne afläm, de pilda, intr'un tren ce stationeaz1 inteo
gall, si un alt tren, de pe o linie vecina', se pune in miscare.
suntem expusi de obiceiu unei iluzii sensoriale cunoscute. Ni
se pare anume, in primul moment, ea' s'a pus in miscare tre-
nul nostru, nu celälalt. Ca sa percepem, efectiv, miscarea lui,
ca a lui, trebue s'o raportam la ceva ce nu se mica, la edi-
ficiul insusi al garii, de cele mai multe ori. Numai aceasta ra-
portare poate inlatura iluzia sensoriala, ne poate permite
adia sa percepem miscarea ce se produce in realitate, si care
este aceea a trenului ce pleacä din gara.
Tot asa, nicio schimbare n'ar putea fi perceputä in expe-
rienta, daca n'am raporta-o la ceva ce nu se schimba, la ceva
permanent, sau, cum zice traduatorul roman al Criticei
ratiunii pure, la ceva persistent. Acest ceva este ceea ce nu-
mim substanta. Cum zice Kant insusi: « Persistentul, numai
raportare la care toate raporturile de timp ale fenomenelor
pot fi determinate, este substanta in fenomen, adia realul ei,

www.dacoromanica.ro
 ISTOR1A FILOSOFIEI CONTEMPORANE rq3

care, ca substrat al oricarei schimbäri, ramane totdeauna ace-,

Deoarece sustanta deci in existenta nu se poate schimba,
nici quantumul ei in natura nu poate spori, nici scadea »1).
Ca atare, ideea acestui ceva persistent, adicä ideea substantei,
intru cat conditioneazä experienta, sub acest aspect al ei, nu
poate proveni dinteinsa. Ea trebue sA preceada experienta, sA
fie adica apriori,
Necesitätile de gandire, pe care le creeaza aceasta categorie
a substantei, stau la temelia principiilor cunoscute ale stiin-
telor naturii, ce, sub numiri diferite, ca indestructibilitatea
materiei, conservarea energiei, imposibilitatea nasterii din ni-
mic, etc., au acelasi cuprins. Kant nu uita sä indice originea
acestor principii si explicarea certitudinii lor prin apriorita-
tea categoriei de care e vorba. o Un filosof a fost intrebat: cat
cantareste fumul ? El raspunse: Scade din greutatea lemnului
ars.greutatea cenusei ramase, i vei avea greutatea fumului.
El presupunea deci, ca fä'ra posibilitate de contradictie, ca,
In foc, chiar materia (substanta) nu dispare, ci numai forma
ei suferä o schimbare. Tot asa propozitia. Din nimic nu
naste nimic *, era numai o alta concluzie din principiul per-
sistentei sau, mai bine zis, a existentei perpetue a subiectului
propriu zis in fenomene. Caci, dad in fonomene aceea ce
voim sa numim substanta ar fi sa fie adevaratul substrat a
toata determinarea de timp, atunci toata existenta, atat in
timpul trecut cat si in cel viitor, trebue sä poata fi determinata
numai i numai prin acest substrat. Prin urmare, noi putem
da unui fenomen numele de substanta numai pentruca presu-
punem existenta sa in once timp 2). -
Cu aceste caractere, categoria substantei, daca, fiin.d
apriori, se aplica cu necesitate tuturor fenomenelor, in ex-
perienta pe care o conditioneaza, in schimb, fiind subiec-
tiva, nu se aplica nicidecum, dincolo de marginile experien-
tei, lucrurilor in sine. De aceea, principiile stiintei, pe care
le-am mentionat, nu sunt valabile cleat numai in lumea fe-
nomenala. « Gigni de nihilo nihil, in nihilo nil posse everti,
erau, zice Kant însui, douà propozitii pe care cei vechi
l) Critica ratiunii pure, tr. Bräileanu, p. 198.
2) Mid p. 200.

r3 A. R. Studii fi Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
r 94 P. P. NEGULESCU

le legau nedespArtite si care din nepricepere azi se separà

cateodatA, de oarece se crede a ele privesc obiecte in sine, si
cl cea dintai ar putea fi impotriva dependentei lumii de o
cauz5 supremA (chiar i dupA substanta ei); care nedumerire
nu e necesarg, deoarece aci e vorba namai de fenomene in
cimpul experientei, a clror unitate nicieänd n'ar fi posibilk
dacA am vrea sA lAsAm sA se nascA lucruri noui (dupl substantA).
CAci atunci ar dispArea ceea ce, in mod exclusiv, poate repre-
zenta unitatea timpului, anume identitatea substratului, nu-
mai in care toatA schimbarea are unitate desAvärsità. Aceastä
persistentA nu este totusi mai departe nimic deck modul de a
ne reprezenta existenta obiectelor (in fenomen) u 1).
SA trecem, acum, dela unitatea la ordinea, cu care am zis cI
ni se inatiseazA lumea, and o gindim. Cu toatA infAtisarea
turburAtoare, de multiplicitate, de variabilitate, de vremelnicie
si de desordine, pe care o ja and o percepem numai cu sim-
turile, lumea, am zis, ne apare, cänd o gindim cu inteligenta,
ca fiind, nu numai unitarA i permanentA, ci i ordonatA. DacA
unitatea i permanenta ei ni le procura categoria substantei,
ce ne procura ordinea care credem cA domneste inteinsa ? Ro-
lul acesta, dupA Kant, Il joacA a doua din categoriile de care
ne-am propus sA ne ocupArn, adicA aceea a cauzalitAtii. In
ce constä, ca atare, functiunea ei ?
Lumea ne pare ordonatà, fiindcA fiecare fenomen ni se
infAtiseazA ca avänd, pe unja timpului, o pozitie determinatA.
Si aceastA pArere o confirmA faptul cA, clack' cunoastem destul
de bine pozitiile determinate, pe care le-au ocupat in trecut
si pe care le ocupA in prezent, pe linia timpului, fenomenele
naturii, putem prevedea pozitiile pe care le vor ocupa ele in
viitor, pe aceeasi linie, putem adia prevedea, cum se zice cu
termenul obisnuit, cursul lor ulterior. Sub acest aspect al ei,
zice Kant, cunoasterea lumii, in experientA, nu este posibilà
deck numai gratie cauzalitAtii, ca forma' subiectivä a mintii
noastre. FárA ea, n'am putea determina, cu niciun chip, ordi-
nea succesiunii fenomenelor in timp, nu numai
schimbArile din naturA ar deveni haotice, dar inc5, nici n'arn

2) Ibid., p. 201.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 195

mai putea avea intuitia fenomenelor, care nu e posibila cleat

numai prin asezarea lor precisa' pe unja timpului, adica prin
fixarea pozitiei lor pe aceasta linie. Ceea ce insemneaza ca,
fara cauzalitate, ca forma subiectiva a mintii noastre, fenomo-
nele nici n'ar mai exista propriu vorbind, ca date ale experien-
tei. Data fiind importanta capitala pe care o ja, ca atare, in
doctrina epistemologica a lui Kant, categoria cauzalitatii, tre-
bue sa ne oprim asupra-i cu ceva mai multa staruinti. Si
vedem, mai intai, textul insusi al filosofului de care ne
ocup am.
« Eu percep cum el fenomenele urmeazi dupa olalta,.
adica o stare a lucrurilor este inteun timp, al carei contrar
era in starea precedentä. Eu leg deci, bine zis, doua perceptii
in timp. Or, legatura nu este opera simplului simt si a intui-
tiei, ci este, aci, produsul unei facultati sintetice a imaginatiei,.
care determina simtul intern cu privire la raporturile de timp.
Aceasta insa poate lega cele data sari amintite in doua feluri,
astfel ca una sau cealalta sa precedeze in timp, caci timpul
nu poate sa fie perceput in sine si, in raport cu el, sa fie de-
terminat in obiect, in mod asa zicand empiric, ceea ce ar fi
sa precedeze si ceea ce ar fi sa urmeze. Eu imi sunt deci
numai constient ca imaginatia mea pune una inainte, alta in
urmä, nu CA in obiect o stare o precedeazä pe alta; sau, cu alte
cuvinte: prin simpla perceptie raportul obiectiv al fenomene-
lor ce se succed rämane nedeterrninat. Or, pentru ca acesta
sa fie cunoscut ca determinat, raportul intre cele doua sari
trebue gandit in asa fel ca, prin aceasta, A. se determine in-
teun mod necesar care din ele ar trebui pusa inainte, care in
urma, si nu invers. Conceptul insa care cuprinde in sine nece-
sitatea unitatii sintetice nu poate fi cleat un concept pur al
intelectului, care nu se afla in perceptie; si acesta este aci
conceptul raportului cauzei fi efectului, din cari cea dintai
determinl pe cel din urma in timp ca o consecinta, si nu ca
ceva care numai in imaginatie ar putea preceda, (sau chiar
pretutindeni n'ar putea fi perceput). Prin urmare, numai prin
faptul ci noi supunem succesiunea fenomenelor, deci toad
schimbarea, legii cauzalitätii, e posibila experienta insasi,
adica o cunoastere empirica' clespre ele; deci ele insesi, ca
re

www.dacoromanica.ro
196 P. P. NEGULESCU

obiecte ale experientei, sunt posibile numai dupl legea

aceasta 1).
Intelesul acestor afirmAri, care pot sA pail obscure, e to-
tusi destul de simplu. E un fapt de care ne putem da seaml
fled greutate, cà noi .percepem in mod succesiv toate feno-
menele de care lu'Am cunostintA. CAci fenomenele naturii sunt
nenumArate, iar puterea de percepere a organelor noastre
sensoriale e mArginitA. Este ca si cum, in mijlocul unei nopti
intunecoase, n'am dispune cleat de o lampA de buzunar, al
arei cerc de luminA ar fi foarte mic. Cu fAsia ingustA de raze
pe care o proiecteazA ea imprejur, nu putem lumina obiec-
tele, pe care voim s'A le vedem, decat pe rand. Tot asa se in-
tamplA si in experienta noastrA, in general, atunci and luAm
cunostintA de lume. Puterea de percepere a simturilor noa-
stre fiind mArginità, nu putem ajunge sl cunoastem fenome-
nele naturii, care sunt nenumArate, decat unele dupl altele,
adicA succesiv. Cu toate acestea, noi nu atribuim succesiunea,
fArà nicio deosebire, tuturor fenomenelor pe care le perce-
pem in mod succesiv. O atribuim unora, dar n'o atribuim
tuturor. Suntem de acord, bunAoarA, cu totii, s'A zicem cA
pozitiile pe care le ocupA pe cer soarele in cursul zilei, sau
cele pe care le ocupA luna si stelele in cursul noptii, se suc-
ced. Suntem de acord, de asemena, sà zicem cà zilele si
noptile se succedl, cA anotimpurile se succedA, etc. Dar ni-
meni dintre noi n'ar putea zice a se succedi piscurile ce alcA-
tuesc un lant de munti, sau arborii ce alatuesc o pAdure,
sau casele ce alcAtuesc un oras, desi nu le percepem decat
numai in mod succesiv, ca si pozitiile de pe cer ale soarelui,
ale lunii si ale stelelor, ca i zilele i noptile, ca si anotirnpurile.
De unde vine aceastA deosebire ? Si ce poate s'A insemneze ea ?
Ca sA putem rAspunde la aceste intrebAri, s'A restrangem
analiza noastrA la doul cazuri, cat mai mArginite si cat mai
familiare. sa presupunem, bunAoark cà avem dinaintea noastrA
un edificiu de dimensiuni mai mari, asa incat nu-1 putem
cuprinde cu privirea, in intregime, dintr'o singurA datä.
Suntem dar siliti, ddcà voim s'A-1 cunoastem mai amAnuntit,

1) Op. cit. p. 204.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 197

sa privim pe rand diferitele lui parti. Perceptiunile acelor

diferite parti se succed prin urmare in constiinta noastra.
Si totusi, noi nu zicem, nici nu ne trece prin minte sa
zicem, CA partile edificiului se succed si ele, in realitate,
asa cum se succed perceptiunile lor,. in constiinta noastra.
Dimpotriva, suntem convinsi, absolut convinsi, ca acele
parti coexista', in mod permanent, in realitatea obiectiva. Sá
presupunem acum CA ne aflam pe tarmul unui fluviu si privim
o corabie ce pluteste pe apa lui, urrnandu-i cursul, in jos.
Perceptiunile diferitelor ei pozitii se succed in constiinta
noastra, ca si perceptiunile partilor edificiului de care vor-
beam adineaori. Si totusi, noi nu mai zicem, in acest caz, ca
pozitiile corabiei coexista, in realitatea obiectiva, ca partile
edificiului. Suntem convinsi dimpotriva, absolut convinsi, cal
acele pozitii se succed, ca corabia ce aluneca pe suprafata
apei nu ocupa decat unele dupa altele pozitiile in chestie.
In fata acestei constatari, se ridica dinaintea noastra, inevita-
bilk intrebarea : de ce judecam noi in mod diferit aceste doui
cazuri care, din punct de vedere subiectiv, nu difera nicidecum ?
Caci, cum am vazut, perceptiunile partilor edificiului si
acelea ale pozitiilor corabiei se succed deopotriva In con-
tinta noastra. -

Deosebirea, dupa Kant, vine de acolo ca, dei perceptiu-

nile noastre se succed deopotriva in amandoul areste cazuri,
ordinea lor insa nu este aceeasi; in primul caz este nedeter-
minata si indiferenta, in al doilea este determinata si necesara.
In adevar, cand privim edificiul pe care 1-am luat ca exemplu,
perceptiunile diferitelor lui parti se succed, e drept, in con-
stiinta noastra, dar 0 pot face, in mod indiferent, in orisice
ordine. Noi putem adica privi edificiul de jos in sus sau de
sus in jos; il putem privi dela dreapta la stanga sau dela stanga
la dreapta. Perceptiunile diferitelor lui parti se pot succeda
astfel in constiinta noastra in ordine diferite. Ceca ce insemneaza
ca ordinea succesiunii lor e nedeterminata si indiferenta.
Dimpotriva, and privim corabia care se mica pe supra-
fata fluviului, perceptiunile diferitelor pozitii pe care le ocupa
ea, in miscarea ei ce, cum am zis, se indrepteaza in josul
cursului lui, se succed in constiinta noastra trite° ordine

www.dacoromanica.ro
198 P. P. NEGULESCU

unicl si pe care n'o putem schimba. Nu atirnA de vointa

noastrA sA percepem, ca indreptandu-se in susul apei, corabia
care se indrepteazA in josul ei, asa incAt perceptiunile diferi-
telor ei poziçiì sA se poatA succede in constiinta noastrA in
ordinea inversA. Ceea ce insemneaa cA, in acest caz, ordinea
perceptiunilor noastre este determinatA i necesarl.
Pe baza acestei deosebiri refugm noi, dupA Kant, sI
atribuim pArtilor edificiului succesiunea, pe care o atribuim
pozitiilor corAbiei. Din cauza acestei desosebiri suntem noi
siliti sA credem cl pärtile edificiului coexistl, pe cand pozi-
tiile corniei se succed, in spatiu si timp.
In fata acestui rezultat, insA, se ridicA mai departe, in chip
firesc, intrebarea : de ce, in unele cazuri, perceptiunile noastre
au, in succesiunea lor, o ordine determinati i necesar'A, pe
cAnd, in alte cazuri, n'au o asemenea ordine ? Aceasti intre-
bare se subordoneazA, evident, unei alteia, mai generale,
i anume: de ce atArng, in deobste, ordinea perceptiunilor
noastre ?
La aceastä intrebare, rispunsul este, inteo privinti, foarte
usor; intealta insI, e foarte greu. E foarte usor, and e vorba
de acea ordine a perceptiunilor noastre, care am zis a este
nedeterminati si indiferentA. O asemenea ordine atirnA, evi-
dent, de vointa noastrA. Ca sl ne intoarcem, bunAoarA, la
exemplul de adineaori, este evident cA ordinea in care per-
cepem pArtile unui edificiu atArnA de modul cum 1'1 privim.
Putem sA-1 privim, am zis, de jos in sus sau de sus in jos,
dela dreapta la stinga sau dela stinga la dreapta. lar aceste
diferite moduri de a-1 privi atArnA, fireste, de vointa noastrA.
Mai greu insà, mult mai greu, este s'A gAsim rAspunsul la intre-
barea pe care ne-am pus-o, atunci cAnd e vorba de acea
ordine a perceptiunilor noastre, pe care am numit-o determi-
nata si necesarA. O asemenea ordine, pe care nu stä" in puterea
noastel s'o schimblm, nu poate atirna de voin.ta noastrA.
De ce atArnA ea atunci ? Ce, anume, o produce ?
Ipoteza cea mai simpli si cea mai fireascA ar fi sA zicem CA,
In cazurile de acest fel, ordinea subiectivA a perceptiunilor
noastre e determinatA de ordinea obiectivA a fenomenelor la care
se referA ele, cA, bunAoark in exemplul de care ne-am

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 199

servit adineaori, ordinea in care se succeda, in constiinta

hoastra, perceptiunile diferitelor pozitii ale coribiei e deter-
minad de pozitiile pe care le ocupa, efectiv, ea insasi, in
alunecarea ei, independend de privirile noastre, pe suprafata
apei pe care pluteste.
Din nefericire o asemenea ipoteza nu e posibila, din punctul
-de vedere al Criticei ratiunii pure. Pentru Kant, in adevar,
perceptiunile noastre si fenomenele, la care obisnuim noi
a zice a se refera ele, sunt unul i acelasi lucru. Cum am
vazut in capitolul precedent, and am examinat deosebirea
dintre lumea fenomenala i lumea numenalä, dintre lumea
« in raport Cu noi lumea « in sine o, fenomenele nu repre-
zind lucnrrile in sine deck numai intni cât acestea « ne
apar », imbricand formele subjective ale sensibilidtii noastre,
care sunt spatiul i timpul. Lucrurile in sine, adici, impresio-
nand simturile noastre, ne dau complexuri de sensatii, care,
imbracind formele in chestie, se transforma in perceptiuni
de obiecte, perceptiuni ce nu sunt altceva decat fenomenele
A zice asa dar CA ordinea perceptiunilor noastre e deter-
minad de ordinea fenomenelor la 'care se refera, ar insernna
a afirma, pur si simplu, cA ordinea in chestie se determina
ea singura, sau ea nu e determinata de nimic. O asemenea
afirmare insa nu ne-ar inainta de loc in studiul problemei
ce ne preocupa. Trebue dar sä cautam, mai departe, o alta
ipoteza.
SA zicem, oare, ca ordinea perceptiunilor noastre, atunci
and e determinad si necesara, e produsa de succesiunea
lucrurilor in sine ? O asemenea ipoteza ar avea de sigur mai
mult sens; dar e, in cadrul Criticei ratiunii pure, tot adt de
inadmisibila ca si cea precedend. Pentru Kant, cum am
vazut, lucrurile in sine, trebuind, ca sA ramina in sine »,
sa nu intre « in raport cu noi », nu pot imbraca formele subiec-
tive ale sensibilitatii noastre. Necunoscind astfel spatiul
timpul, ele nu pot fi, nici coexistente, nici succesive. i prin
urmare, ar fi absurd sä presupunem ca' succesiunea, din
constiinta noastra, a perceptiunilor a caror ordine e determi-
nata i necesara, ar putea fi produsa de succesiunea, in

www.dacoromanica.ro
200 P. P. NEGULESCU

realitatea obiectivi, a lucrurilor in sine, succesiune ce nu

poate exista.
Daci dar ordinea perceptiunilor noastre, a cirei origine o
autim, nu poate fi determinad de nimic din gad, nu ne
ràmâne decit sA presupunem ci e determinati de ceva din
liuntru. Ea nu poate fi determinati, zice Kant, decit de
formi subiectivi a inteligentei, i anume de categoria
lar argumentarea, pe care se intemeeazà aceasti
afirmare a so, este: cea urmitoare.
Mai intii, se intreabi el, ce insemneazi el ordinea, in care
se succed perceptiunile noastre, este, In anumite cazuri,
determinad si necesari ? Insemneazi cA, in cazurile de care
vorba, fiecare perceptiune a noastri e legati de un anumit
moment al timpului, asa incit n'am putea-o avea in alte
momente ale lui. Ca si ilustrim aceasti necesiiate, sà ne
intoarcem la exemplul nostru de adineaori. Am zis cA, in
cazul cind privim un edificiu, perceptiunile diferitelor lui
pirti se succed, e drept, in constiinta noastri, dar succe-
siunea lor e nedeterminati i indiferend. Putem, in adevir,
sa privim edificiul de jos in sus sau de sus in jos, dela dreapta
la stinga sau dela stinga la dreapta. Perceptiunile pirtilor lui
se pot dar succede in constiinta noastri in tot atitea ordini
diferite, sou chiar i in altele. Ceea ce insemneaza cA percep-
tiunile noastre nu sunt legate, in acest caz, de anumite mo-
mente ale timpului. Le putem avea, indiferent, inteunul sou
altul din momentele timpului, in marginile ciruia privim edi-
ficiul, in oricare din ele adici, fit-A nicio deosebire. .

Nu tot asa este insi cu perceperea pozitiilor, pe care le

ocupi succesiv o corabie, cind urmeazi cursul unui fluviu.
In acest caz, perceptiunile noastre sunt legate fiecare, in mod
indisolubil, de cite un anumit moment al timpului. Si, ca
si ne putem da seama, sub o forma mai concreti, de aceasd
necesari i exclusivi, s'o considedm intr'un caz
concret. SA ne inchipuim ci fluviul, pe care pluteste corabia
luad ca exemplu, ar curge in mijlocul unui amp pustiu, pe
care nu s'ar afla, in spatiul pe care Il putem cuprinde cu
decit un singur arbore. Perceperea pozitiei, pe care
ja corabia, cind trece prin dreptul acelui arbore, n'o putem

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOF1EI CONTEMPORANE 201

avea, evident, cleat numai o singura data, inteun anumit

moment al timpului, nu mai nainte, :nici mai tarziu, si Cu
atat mai putin orisicand. _

Intrebarea -ce se ridid astfel mai departe este, in chip

firesc: cum determinam noi momentele timpului, de care
sunt legate perceptiunile noastre ? Ca &a precizam cat mai
bine intelesul acestei intrebari, a carei dificultate, din
cauza nivelului ridicat al planului de abstractie pe care se
desfasoara analiza noastra, nu trebue sa ne-o ascundem, s'o
restrangem la un caz marginit. SA ne inchipuim un moment
al timpului, pe care sa-1 insemnam cu litera Y, si care ne
intereseaza, sa zicem, firadca de el este legata o anumita per-
ceptiune a noastra, perceptiunea, anume, a unui fenomen
B. Cum determinam noi acest moment Y al timpului ?
Nu-1 putem determina, evident, cleat in raport cu mo-
mentele ce, in curgerea neintrerupta a timpului, il preceda
si il urmeaza. In adevar, ca sa luam ca termen de compa-
rape cealalta forma subiectiva a sensibilitatii, adica spatiul,
este evident a noi nu putem determina pozitia unui punct
oarecare al lui, cleat in raport cu punctele ce-1 inconjoara.
In geografie, bunäoara, situatia unei tari pe suprafata Oman-
tului se determina prin raporturile ei topografice cu tarile
cu care se invecineaza. Tot asa, un moment al timpului nu
se poate determina cleat in raport cu momentele ce il pre-
ceda si il urmeaza. *i fiindca momentele care il urmeaza
nu exista ina, determinarea unui moment oarecare al tim-
pului, cand nu se face in mod retrospectiv, cu ajutorul
memoriei, clnd se face prin perceperea lui directl, in prezent,
nu se poate realiza decat in raport cu mornentele care l-au
precedat, in primul rand, fireste, in raport cu momentul
imediat anterior, pe care sa-1 insemnam cu litera X.
Acel moment anterior, irisa, cum il putem fixa, in con-
stiinta noastra ? Nu-1 putem fixa, zice Kant, decat numai
prin fenomenul care s'a intamplat inteinsul si a and per-
ceptiune este legata, in amintirea noastra, de el. Caci timpul,
ca si spatiul, nu poate fi perceput cu simturile, atunci cand
nu e, inteinsul, nimic de perceput. Am aratat mai sus ca,
atunci and ni se pare ca vedem spatiul, noi nu vedem in

www.dacoromanica.ro
202 P. P. NEGULESCU

realitate decit obiectele din spatiu. Acest lucru e adevIrat,

deopotrivA, i pentru timp. Aceste forme subiective ale sen-
sibilitAtii noastre, adicA spatiul i timpul, dei conditioneazI
perceptiile pe care ni le dau simturile, cele externe i cel
intern, nu pot fi percepute, ele insele, cu aceste simturi.
Nu putem percepe, in ele, dedt numai continutul formelor
In chestie. De aceea, un punct oarecare al spatiului nu poate
fi determinat deck prin obiectul care Il ocupa, adicA,
fireste, prin perceptia acelui obiect. Si tot de aceea, un mo-
ment al timpului nu poate fi determinat dedt prin feno-
menul ce se intAmplA inteinsul, adid, fireste, prin perceptia
acelui fenomen. De unde rezultA, d nu putem fixa momentul
X al timpului, de care ne interesAm, de cat prin fenomenul
care s'a intâmplat inteinsul, si pe care sà-1 insemnAm, spre a
ne usura analiza, cu litera A.
SA reluärn, acum, aceastA analizA, rezumând-o. Nu putem
determina momentul Y al timpului, de care este legati,
pentru noi, perceptia fenomenului B, deck numai in raport
cu momentul X al timpului, in care s'a intimplat fenomenul A.
Acest fenomen este insA si el o perceptie a noastrA. Si atunci,
dad pozitia fenomenului B, inteo serie de perceptii ale
noastre, nu se poate determina dedt prin faptul CA el este
legat de momentul Y al timpului, iar acest moment nu poate
fi determinat el insusi dedt numai in raport cu momentul X
al timpului, care se determinA in sfirsit, la rAndul lui, prin
fenomenul A, ce s'a intAmplat inteinsul, atunci, pozitia
fenomenului B este in realitate determinati de pozitia feno-
menului A. Ceea ce insemneazA, cA perceptia fenomenului B
este conditionatA, pentru constiinta noastrA, de perceptia, ce
o precedA, a fenomenului A. Perceptia fenomenului B, a dick
nu poate apArea, in constiinta noastrA, deck dupd perceptia
fenomenului A.
AceastA conditionare însà, zice Kant, o exprimA, tocmai,
categoria cauzalitAtii. Am vizut in adevAr, mai sus, d fiecArei
categorii, ca formA subiectivi a inteligentei noastre, Ii cores-
punde, la origine, un anumit fel de judecAti. Dupl intelesul
traditional, ce le-a rimas dela Aristotel, categoriile nici nu
sunt altceva dedt punctele de vedere, din care putem for-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 203

mula judecIti asupra lucnirilor, pe care le percepem cu sim-

turile. Asa fiind, categoriei cauzalidtii ii corespund, in cla-
sificarea lui Kant, judecatile ipotetice. lar logica formala ne
spune ci judeatile ipotetice stabilesc dependenta unui con-
secvent oarecare, pe care 11 putem insemna, schematic, cu
litera B, de un antecedent oarecare, pe care 11 putem desemna,
In acelasi chip, cu litera A. Formula lor sunk', in adevar:
clack* exisd A, exista B, sau, daci se produce A, Ii urmeazI B.
De unde rezulta, a ordinea perceptiilor, in constiinta
noastra, este, in fond, hodrita de principiul cauzalitatii. Ea
nu poate fi, cum am zis la inceputul acestei analize, determi-
nata i necesad, deck numai atunci and principiul cauzali-
tätii Ii impune, prin intervenirea lui, o norma inflexibila, care
o face ireversibilI. Perceptia fenomenului B nu poate aparea
In constiinta noastra decal dupd perceptia fenomenului A;
niciodati fnainte. Niciodata, adicà aceste doua perceptii nu
se pot succede in constiinta noastra in ordinea inversd. lar
explicarea acestui fapt corespunde, in mintea noastra, cu
ceea ce Ii dA nastere. Noi suntem, anume, convinsi, ca feno-
menul B nu poate aparea, pentni simturile noastre, cleat dupa
fenomenul A, fiindca fenomenul -A esté cauza fenomenului B,
si Ii conditioneaza prin urmare, in mod absolut, aparitia.
Va sa zica, reluand, spre a o incheia, argumentarea
noastra, noi nu atribuim succesiunea, in mod obiectiv,
fenomenelor, deck numai atunci cand ordinea subiectivI a
perceptiilor noastre este determinad. Iar ordinea subiectiva a
perceptiilor noastre nu poate fi determinata cleat numai
atunci cand intervine principiul cauzalitatii, ca forma subiec-
tivI a inteligentei noastre. Ceca ce insemneaza, ca aceasta
forma subiectiva nu poate lua nastere, in experienta, prin
observarea succesiunii obiective a fenomenelor din natura.
Caci insasi aceasta succesiune n'o atribuim noi, in mod obiectiv,
fenomenelor din natura, decat numai intru cat avem mai
dinainte, in mintea noastd, ca o forma subiectiva a ei, prin-
cipiul cauzalidtii. Ca atare, principiul cauzalitatii nu este
numai o forma subiectiva, ci si o forma apriori, ce exista in
mintea noastri inainte si independent de experienta, spre a
o face posibill.

www.dacoromanica.ro
204 P. P. NEGULESCU

acum, dupà ce am vgzut cum stabile§te Kant apriori--

tatea principalelor forme subiective ale mintii noastre,
adicg a spatiului, timpului, substantei i cauzalitätii, mai
fämäne sä cercetäm in ce mod inceara el sit' deslege, cu
ajutorul acestei conceptii epistemologice, problema capitalk
pe care o ridicase dinainte-i scepticismul lui Hume, adicl
problema posibilitätii stiintei.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III.

POSIBILITATEA STI INTE I

Problema pe care o ridicase Hume, dindu-i solutia pe care
am vizut-o, a luat in « Critica ratiunii pure » o formä diferiti,
capabili redea, impotriva märginirii pe care i-o impusese
filosoful scotian, generalitatea ei fireasci. In adevir, legind
problema de care e vorba de legitimitatea principiului cauza-
lititii, Hume o mirginise numai la stiintele naturii, care se
intemeiazi pe acest principiu. Kant insi intelegea sä punk'
in discutie toate stiintele, fàrà deosebire, si pe cele mate-
matice ached, pe care predecesorul siu le lisase la o parte,
socotindu-le ca posibile, pentru motivele ce se cunosc i asupra
cirora vom reveni mai departe, cu prilejul -obiectiilor pe care le
ridici impotrivä-le Kant. De aceea, in « Critica ratiunii pure »,
problema posibilititii stintei ni se infitiseazi sub o forrnä
noui ce ne surprinde la inceput prin ciuditenia ei aparenti.
Asa cum vi-o pune Kant in opera sa capitali, problema aceasta
se rezumä in adevir, intreagi, in intrebarea : cum sunt posi-
bile judeciti sintetice apriori ?
Ca si ne làmurim asupra intelesului acestei intrebiri enig-
matice, citeva consideratii prealabile sunt neapirat necesare.
Ca si ne dea cunostintele despre lume, pe care le asteptim
dela ele, stiintele formuleazi, toate fárá deosebire, nenumirate
prin care cauti sà ne arate ce sunt, sau cum sunt,
sau cum iau nastere fenomenele ce o alcituiesc. Acele afir-
miri ale lor însä, toate fárá deosebire, sunt si nu pot fi
deck ceea ce numim in logici judecati. Ca si ne putem da
seami, prin urmare, de valoarea stiintelor, in general, trebue
examinam mai intii valoarea judecitilor, pe care le formuleazi
ele. i, ca si incepem dela inceput, sà cercetim mai Intii cum
iau nastere judecitile, a ciror valoare urmeazi s'o determinim.

www.dacoromanica.ro
206 P. P. NEGULESCU

I
Din punctul de vedere al modului cum ajung si ja fiinti,
logica deosebe§te judecitile in doui mari clase: in judeciti
analitice 0 judeciti sintetice. Sunt analitice judeatile in care
notiunea predicatului se scoate, prin analizA, din notiunea
subiectului, in continutul cAreia se cuprindea de mai inainte,
ca o noti esentiali a ei. Sunt sintetice judecitile in care no-
tiunea predicatului se adaugi notiunii subiectului prin sin-
tezà, ca ceva nou, ca ceva ce nu se cuprindea de mai inainte
inteinsa, sau ii era chiar cu totul strAin.
SA exarninim mai de aproape aceste doul feluri de judeciti,
c'AutAnd sA vedem, de ce valoare sunt ele, din punctul de vedere
al adevirului. i, ca si precizäm mai bine tinta cAtre care voim
si ne indreptim, trebue si adiugim ci adevirul, ca si merite
acest nume, in intelesul deplin al acestui cuvAnt, trebue
si fie universal 0 necesar. El trebue adia, nu numai si fie
valabil pentru top oamenii, de pretutindeni 0 totdeauna, dar
§i si li se impuni, tuturor ca o necesitate de gAndire inevita-
bin'. Ceea ce li se pare, numai, unora, a este adevirat, pe
and altii au, in aceea0 privinti, alte piren, nu poate fi adevir;
nu poate fi de at impresie individuali nesiguri, opinie per-
sonan discutabili, credinti subiectivi ce nu se poate comunica
totdeauna, in mod obiectiv, 0 altora. .

De uncle rezulti a judec'Atile, pe care le formuleazi diferi-

tele stiinte, spre a ne da cunvintele despre lume pe care le
veptim dela ele, trebue, ca si fie adevirate, si ail:4 o valoare
universali 0 necesad. SA vedem dar daci, 0 in ce conditii,
pot avea o asemenea valoare judecitile din cele douA categorii
pe care le stabilwe logica traditionali, adici judeatile ana-
litice 0 cele sintetice.
Judecata: toate corpurile materiale sunt intinse, de care
ne-am servit ca exemplu in capitolul penultim, and am exa-
minat evolutia intelectuali a lui Kant, este, evident, o jude-
cati analitici. Notiunea intinderii, care ii formeazi predi-.
catul, se cuprinde in notiunea corpului material, care ii con-
stitue subiectul, ca o noti esentiali a ei. Noi nu putem gindi
corpurile materiale decAt numai ca avAnd aceastA proprietate

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 207

esentialg de a ocupa un spatiu, ca posedgnd adia, cum zicea

Locke, aceastg # calitate primarg n a intinderii. Asa fiind, no-
tiunea intinderii se cuprinde, in mod firesc, in notiunea de
corp material pe care o avem in mintea noastrg, se ggseste
implicatg, in mod inevitabil, inteinsa, chiar si atunci and nu
gindim, in mod explicit, aceastg notg esentialg din continutul
ei. Cind insg, pentru un motiv sau altul, suntem siliti s'o facem,
sg gândim adicg, in mod explicit, nota de care e vorba,
atunci, scotind-o, prin analizg, din notiunea in care se
ggsea implicatg, si atribuindu-i-o, in mod expres, ca predicat,
formulam o judecatà analiticg, judecata, tocmai pe care am
luat-o ca exemplu.
Care este, ca atare, valoarea acestei judecgti ? Intru at
toti oamenii sunt siliti s'o gindeascg la fe!, de vreme ce
imposibilitatea de a-si reprezenta corpurile materiale altfel
deat ca intinse, existg deopotrivg pentru toti, am putea
zice, trebue chiar sg zicem, a judecata analitia de care e
vorba are o valoare universall si necesarg. Numai cg, din ne-
fericire, cu toatg aceastg valoare, utilitatea ei este foarte redusg.
Ea precizeazg, e drept, intelesul unei notiuni pe care o aveam
mai de mult in mintea noastrg, dar nu ne aduce nimic nou,
nu ne imboggteste mintea cu o cunostintg noug despre lume.
i daa diferitele stiinte, care isi propun sg ne arate ce este
lumea, n'ar fi compuse cleat din asemenea judecgti analitice,
n'am putea spori deat prea putin, sau chiar de loc, tezaurul
cunostintelor noastre despre ea.
Nu tot asa e cu judeatile sintetice. Intru at, inteinsele,
se adaugg, prin sintezi, notiunilor, pe care le avem mai di-
nainte, note noui, cunostintele noastre despre lucrurile, la
care se referg acele notiuni, se imboggtesc, efectiv. Ca sg ne
incredintam de aceasta, sa lugm un exemplu concret. Judecata:
Corpurile materiale sunt grele, este, sau, cel putin, era,
and a fost formulatg pentru prima oarg, o judecata sin-
teticg, fiindcg notiunea greutatii s'a adgugat notiunii corpu-
rilor materiale ca ceva deosebit, ce nu se glsea mai dinainte
inteinsa. In adevgr, notiunea greutgtii nu mai era implicatg
In notiunea de corp material, asa cum am v.gzut adineaori a
este, a a fost chiar totdeauna, implicatg notiunea intinderii.

www.dacoromanica.ro
208 P. P. NEGULESCU

Oamenii n'au putut gandi niciodati corpurile materiale ca

neavand intindere; dimpotriva, insa, le-au putut gandi foarte
bine ca neavand greutate. Dovada e faptul c, din antichitate
pana in veacul al XVII-lea, sub influenta teoriei celor pan'
« elemente » ale lui Empedocle, un corp material, cum e aerul,
a putut fi considerat ca lipsit de greutate. Cand unii fizicieni au
inceput sà creadä a nu era asa, a fost nevoie de o suma de
experiente, ca acelea ale lui Toricelli bunaoara sau acelea ale
lui Pasca 1, pentru ca oamenii sa se convinga, in adevar,
ci aerul este greu. De altfel, noi ne putem ocupa de corpurile,
materiale, dinteun punct de vedere sau din altul, färà sa luarn
In consideratie i greutatea lor, ca si cum ar fi ceva esential, de
care n'am putea face abstractie. Asa e bunaoara in geometrie,
unde ne ocuparn de corpuri, ca forme ale intinderii, färA sa
gandim la celelalte calitati i proprietati, pe care le mai au, si
prin urmare nici la greutatea lor. Pe de alta parte, ne este
de ajuns sa ne reprezentam un corp material, pentru ca sa
avem numaidecat o idee aproximativä' de intinderea lui.
Nu este insa nicidecum de ajuns sa ne reprezentam un corp
material, pentru ca sa avem, prin aceasta chiar, o idee de
greutatea lui. Cand ne reprezentam un corp material, avem,
implicit, intuitia màrimii lui aproximative, i prin urmare
a portiunii de spatiu pe care o delimiteaza intinderea lui.
Cand ne reprezentäm insä un corp material, nu avem, in acelasi
timp, i intuitia greutatii lui; trebue sA recurgem, in aceastä
privinta, la experienta, care sa ne arate, prin determinarile
ei de fapt, care îi poate fi greutatea. E astfel evident ci no-
tiunea greutatii, nefiind cuprinsa, ca nota, in notiunea de
corp material, nu poate fi scoasa dinteinsa prin analiza, ci
trebue sa-i fie adaugata, prin sinteza, in judecata pe care am
luat-o ca exemplu. Ca atare, judecata corpurile materiale sunt
grele este o judecata sintetica, ce stabileste o legatura -noua
intre lucruri i sporeste astfel suma cunostintelor noastre
despre lume.
Asa fiind, judecatile sintetice au, pentru mintea noastra,
o valoare mai mare, mult mai mare, cleat cele analitice. Dacl
nu ne dm totdeauna seama, asa cum ar trebui, de aceasta
deosebire, este fiinda foarte multe din judecatile sintetice,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 209

prin care s'au imbogatit cunostintele noastre despre lume,

atunci and au fost formulate pentru prima ()ark au devenit,
apoi, analitice. Asa bunaoari, judecata: panAntul este rotund,
astazi analitica. Notiunea rotunzimii se cuprinde, astazi, ca
nota esentialä, in continutul notiunii noastre despre pamant.
N'a fost insa asa, in veacul al XVI-lea si al XVII-lea, and
aceasta judecata a inceput a se constitui, treptat, pe baza obser-
varilor astronomice, fizice i geografice, care au convins, in
sfarsit, pe oameni ca pamantul nu era, cum crezusera ei 'Ana
atunci, un ses Intins, ci avea o forma sferica. Ea a fost atunci
judecata sintetica i, ca atare, a imbogatit efectiv cunostinta
oamenilor de atunci despre lume cu o data noua, de cea mai
mare importanta pentru progresul ulterior al ideilor stiinti-
fice si filosofice.
Prin judecati sintetice au trebuit, asa dar, sa se constitue
toate fArà deosebire, si prin asemenea judecati con-
tinua ele sa se desvolte, tinzand sa ajunga la o cunostinta din
ce in ce mai completa si mai precisa a lumii. Judecatile anali-
tice isi gasesc si ele intrebuintarea, in diferitele stiinte, atunci
and e vorba ca notiunile noua, cu care se imbogatesc ele, sa
fie mai bine definite, spre a putea fi mai bine aplicate, in prac-
sau atunci and e vorba ca acele notiuni sa se explice
mai bine, spre a se putea comunica mai lesne, in invatamant.
Altfel, constituirea i progresul stiintelor facandu-se numai
prin judecä'ti sintetice, putem zice ci ele nu sunt, toate fara
deosebire, decat sisteme de asemenea judecati.
Acest rezultat ne sileste, acum, sa ne punem problema ce
n.e preocupa, problema generala a posibilitatii stintei, sub
forma noua. Daci once stiinta este un sistem de judecati
sintetice, valoarea ei atarna, evident, de valoarea judecirilor
de acest fel. and insa Hume nega posibilitatea stiintei, elli
contesta, cum am vazut, valoarea universala çi necesarl. Pentru
ca sa poata restabili prin urmare, asa cum am vazut cA isi
propusese, posibilitatea stiintei, Kant trebuia sa poata dovedi
ca ea are, in adevar, o asemenea valoare. Iar ca s'o poati face,
trebuia sa poatä dovedi ca judecatile sintetice, care o alca-
tuiesc, au, in adevar, putinta sa i-o garanteze. Intrebarea ce
se ridica, din acet punct de vedere, dinaintea lui Kant, era
14 4. R. Studii Cercetdri. LII1.

www.dacoromanica.ro
210 P. P. NEGULESCU

daci judecatile de acest fel puteau avea, sau nu, o valoare

universala si necesarä.
Asupra acestei intrebäri trebue sa ne oprim un moment,
fiinda, fall lamurirea deplina a intelesului ei, nu putem ajunge
la o intelegere destul de temeinica a modului cum a incercat
Kant sa rezolve problema posibilitatii stiintei. Judecatile sin-
tetice provin, de obiceiu, din experienta. Cele doul, pe care
le-am luat adineaori ca exemple, aveau, in adevar, o asemenea
origine. Judecata sintetica: aerul este greu, se intemeia, intre
altele, pe experientele, pe care le-am mentionat, ale lui Tori-
celli si ale lui Pascal. Judecata sintetica: pämäntul este rotund,
se intemeia, intre altele, pe observarile astronomice ale luí
Copernic, ale lui Galilei, ale lui Kepler, si pe calatoria in jurul
lumii a lui Magelan. Ele proveneau dar din experienta. Si
fiindca acelasi e cazul celor mai multe din judecatile sintetice,
de care sunt pline diferitele stiinte, pare foarte indreptatitl
ipoteza ca toate judecatile de acest fel au o asemenea origine.
Cu atat mai mult, cu cat, daca nu pot lua nastere prin analiza
logica a notiunilor, nu se vede de unde ar putea proveni ele,
daca nu din experientä.
In acest caz, insa, valoarea lor universala si necesara devine
discutabill Intru cat provin din experienta, judecatile sinte-
tice nu pot avea deck o valoare contingentä, relativa, mar-
ginita adicl la numarul resträns de cazuri, ce s'au putut efectiv
constata, in experienta, eu privire la ceea ce afirma ele. Ca sI
ne incredintam ca, in adevar, in cadrul experientei, nu se
poate afirma ceva, cu destula sigurantä, decat numai cu pri-
vire la cazurile de acest fel, sa luam un exemplu concret. SI
ne inchipuim un explorator ce descopere, in mijlocul oceanului,
o insula necunoscuta. Facându-i ocolul, cu corabia sa, spre a
gasi un loc mai potrivit pentru debarcare, zareste pe maluri
cativa locuitori si, cu ochianul, constata' ca sunt negri. Pe
temeiul acestei observan, el formuleaza judecata sintetica:
aceasta insula e locuita de oameni de coloare neagra. Ca atare,
aceastä judecata n'are deck o valoare cu totul relativä,
intru at se margineste numai la unica constatare facuta. Ea
nu e adicä valabila deck numai pentru cei cativa oal-neni,
pe care i-a putut vedea exploratorul, si nu hotareste nimic

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 211

cu privire la ceilalti locuitori ai insulei, pe care nu i-a vazut

inca. Acei alti locuitori pot fi, evident, si de alte colori.
Aceasta contingenta, aceasta relativitate, constituesc, in ge-
neral, un caracter al judecatilor sintetice de origine empirica.
Adevarul lor nu poate fi sustinut deck cu privire la cazurile
efectiv observate, al caror numar, fata cu imensitatea naturii,
nu poate fi deck foarte mic, si devine problematic de indata
ce se incearca extinderea lui la totalitatea cazurilor, reale sau
posibile, de acelasi fel. Incertitudinea nu inceteaza nici chiar
atunci cind numarul cazurilor, efectiv observate, pe care se
intemeiaza o judecata empirica, nu numai ca nu este mic,
dar este i dimpotriva, atat de mare at poate fi. Asa bunkara,
ca sa ham un exemplu cunoscut, toate lebedele ce se putu-
sera vedea, in timp de mii de ani, pe vechile continente, fuse-
sera albe. i totusi, aceasta confirmare, atat de indelungatai
si de adesea repetata, a experientei, n'a putut da judecatii
sintetice, de origine empirica: toate lebedele sunt albe, o va-
loare universalá i necesara. Cand s'a descoperit continentul
nou al Australiei, s'a constatat, in adevar, spre marea surprin-
dere a naturalistilor, ci exista i lebede negre.
(kick de mare ar fi deci numarul cazurilor efectiv con-
statate in experienta, inteo privinta oarecare, el nu' poate da
unei judecati sintetice, de origine exnpirica, o valoare univer-
salá necesara. ()rick ar fi de mare numarul cazurilor efectiv
observate, el ramine totusi foarte mic, fata de numarul total
al cazurilor de acelasi fe!, nu numai al celor din prezent, ci
mai ales, al celor din viitor, dintr'un viitor ce se poate
intinde, in principiu, la infinit. Ceca ce insernneaza cA expe-
rienta nu poate sa dea, numai ea singura, judecatilor sinte-
tice ce isvorasc dinteinsa, o valoare universala i necesara.
In fata acestei dificultäti, cugetarea lui Kant a luat o intor-
satura neasteptata. El si-a zis Ca trebue totusi sa existe judecati
sintetice, care sa OA o valoare universala si necesara,
fiindcä altfel, nu se mai putea restabili posibilitatea tiintei, in
care el credea cu tarie, dar Ii cauta, inca, fundamentul. Ca atare
insa, judecatile sintetice a caror existenta o postula in medi-
tatiile lui, nu puteau sA provina din experientä. Ele trebuiau
sa fie apriori. i intrebarea ce se ridica dinainte-i, in fata acestei
x4*

www.dacoromanica.ro
212 P. P. NEGULESCU

presupuneri, era, pe ce se puteau intemeia judeatile de acest

fel ? Sau, cu alte cuvinte, cum erau posibile judecitile sinte-
tice apriori ?
SA examingm mai intii indreptitirea ipotezei pe care o
ficea Kant, and sustinea a trebuiau si existe judeati sin-
tetice cu valoare universalg gi necesarg. Ce legitima, din
punctul sgu de vedere, firqte, o asemenea ipotezg ? 0 legi-
tima constatarea ci §tiinta, cu tot scepticismul lui Hume, se
argta, de fapt, posibilg; era, anuxne, in stare, in atitea din
ramurile ei, sg prevadg cursul viitor al fenomenelor. Ceca ce
insemna ci judecitile, pe care le formula ea, observind
fenomenele respective atunci and i se infiti§au, adicg
In prezent, aveau o valoare universalg §i necesarg, de
vreme ce se puteau aplica si viitorului. De aceea am zis,
and am studiat evolutia intelectuall a lui Kant, ci scepti-
cismul lui Hume nu-i putuse sdruncina credinta in posi-
bilitatea §tiintei, ci il silise numai si vadi in posibilitatea ei,
care i se parea indiscutabilg, o problemg. lip se explica faptul
cg el nu s'a intrebat, in critica ratiunii pure, dace% §tiinta este
posibill; s'a intrebat numai cum este posibili ? lar aceastg
intrebare s'a tradus in cele din urmg, in mintea lui, pentru
motivele pe care ne-am still:tuft a le pune in evidentg, in intre-
barea; cum sunt posibile judecgtile sintetice apriori ? Cgci,
dacg §tiinta este posibili, de fapt, atunci de vreme ce ea se
compune din judecgti sintetice, aceste judeciti trebue sg aibg
o valoare universalg si necesarg. lar pentru ca s'o poati avea,
ele nu trebue si proving din experientg, ci trebue sg fie apriori.
Cum sunt insi posibile judecatile sintetice apriori ?

II
Sub aceastg formg nea§teptati, problema posibilititii §tiintei
1§i relua, din nou, amplitudinea ei fireascg, pe care Hume
o redusese, cum am vgzut, considerabil. Legand-o de prin-
cipiul cauzalitgtii, filosofal scbtian punea problema de care e
vorba numai cu privire la stiintele care studiazg fenomenele
naturii, ciutind si le descopere cauzele §i sg le stabileascg

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 213

legile. *tiintele matematice, care studiaza numai -raporturile

cantitative ale fenomenelor, si le studiaza in mod abstract,
reducandu-le la raporturile dintre ideile noastre de forma,
de numAr si de miscare, Hume le lasa la o parte, conside-
randu-le, nu numai ca posibile, dar ca reprezentand chiar
idealul certitudinii, la care poate ajunge mintea omeneasci 1).
lar aceasta atitudine, pe care o lua fata de stiintele matematice,
se intemeia pe credinta lui a ele erau compuse numai din
propozitii adica din judecati analitice, a caror valoafe
universala si necesara i se parea CA rezulta, in chip firesc, din
insasi natura lor.
CA adevarurile matematice nu deriva din experienta, o do-
vedea, pentru Hume, faptul ca stiintele ce le formuleaza nu
recurg nicidecum la experienta, nici pentru a le concepe, nici
pentru a le demonstra. Cand geometria, bunkara, afirma' ca
patratul ipotenuzei unui triunghiu este egal cu suma patra-
telor celor doua catete ale lui, ea nu recurge nicidecum, ca sa
ne convinga de adevarul acestei afirman, la experienta; nu
recurge de pilda, la masuratori de fapt, pe teren. Ea se mar-
gineste sa analizeze notiunea de triunghiu, asa cum o avem
In mintea noastra, si sa scoata din ea toate consecintele pe
care le cuprinde, care se gasesc adica implicate in continutul
ei. Prin aceasta analiza, geometria stabileste intreg sirul de
teoreme privitoare la triunghiuri, printre care se gaseste si
cea de care vorbim.
Ceca ce insemneazi a geometria se compune din propo-
zitii, ce rezulta din analiza logica a notiunilor, adica din jude-
cati analitice. *i. nu numai ea. Acelasi este, dupa Hume, cazul
tuturor stiintelor matematice. Toate se compun din judecati
analitice, in care predicatul e scos prin analiza logica din no-
tiunea subiectului, fara sa se recurga la experienta. *i de aceea,
credea Hume, stiintele matematice sunt posibile; propozitiile
pe care le formuleaza ele sunt adevarate pentru toti oamenii
deopotriva, de pretutindeni si totdeauna, au aka o valoare
universala si necesara. lar terneiul, psihologic si logic, al cre-
dintei sale era foarte simplu. Noi nu putem gandi notiunile,

1) Cf. Eugen Meyer, Humes und Berkekys Philosophie der Mathematik.

www.dacoromanica.ro
214 P. P. NEGULESCU

pe care le avem in mintea noastra, deck in conforrnitate cu

notele ce le formeaza continutul. Cand dar unele sau altele
din acele note sunt scoase, prin analiza, din continutul lor
luate ca predicate, cu care se formuleaza, cu privire la notiu-
nile respective, judecati analitice, mintea noastra nu poate
sa nu recunoasca adevarul acelor judecati, ca ceva dela sine
inteles, ca ceva a carui evidenta i se impune cu necesitate. Pe
acest fapt, psihologic si logic, se intemeiaza valoarea univer-
sail i necesara a judecatilor analitice.
Asa bunaoara, ca sà ne intoarcem un moment la exemplul
de care ne-am servit adineaori, noi nu putem gandi notiunea
de corp material deck asa cum o avem in mintea noastra.
cat timp o avem asa cum o avem, nu putem gandi corpul
material deck ca intins, fiindca intinderea intra, ca nota
esentiall, In continutul notiunii lui. De aceea, and formulam
judecata analitica: toate corpurile materiale sunt intinser ea
ne pare indiscutabil adevarata. N'o putem considera ca falsa,
fiinda ne e peste putinta sA gandim corpurile materiale ca
fiind altfel deck ni le infatiseaza notiunea, pe care o avem
despre ele, in mintea noastra.
Tot asa, and zicem, in geometrie: triunghiul este o figuri
cu trei laturi, judecata analitica pe care o formarn astfel
ne pare evidenta i necesara. N'o putem considera ca falsa,
fiindca ne e peste putinta sa gandim triunghiul altfel de cat
ni-1 infatiseazä notiunea, pe care o avem despre el, in mintea
noastra. Acea notiune, in adevar, ne infatiseaza triunghiul ca
fiind o figuri ce inchide trei unghiuri. O asemenea figura
insa, noi n'o putem gandi deck ca avand trei laturi. Daca
ar avea numai doul laturi, n'ar putea inchide de cat un singur
unghiu, iar daca ar avea patru, cinci, sease laturi, ar inchide
patru, cinci, ease unghiuri, nu trei, asa cum îi impune
aiba notiunea noastra. Cat timp dar avem aceasti notiune asa
cum o avem, n'o putem gandi altfel, si de aceea judecata ana-
litici: triunghiul este o figura cu trei laturi, nu poate fi, nu
numai pentru noi, ci pentru toti oamenii care au, in aceastä
privinta, aceeasi notiune ea si noi, deck evidenta i necesari.
Asa dar, dupa Hume, stiintele matematice, In deosebire de
stiintele naturii, sunt posibile, pentruefi au o alta origine de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 215

cat ele, intemeindu-se pe « relatiile dintre idei », pe care le

descopere analiza logica a notiunilor. Propozitiile lor pot fi deci
considerate ca judecati analitice. Iar judecitile de acest fel
sunt, prin chiar natura lor, evidente si necesare, avand astfel
o valoare ce se impune tuturor pretutindeni si totdeauna.
Kant insa nli era de aceeasi parere. El nu credea el propo-
zitiile matematice sunt judecati analitice. Socotindu-le, dim-
potriva, ca judeciti sintetice, el sustinea a matematicile nu
puteau sl ramana neatinse de indoieli sceptice, si ca, prin
urmare, problema generala a posibiliatii stiintei se punea si
pentru ele, fat% nicio rezerva si fail nicio deosebire. Ca sa
intelegem radicalismul atitudinii pe care o lua, in aceasta
privinti, Kant, sa cercetam mai de aproape de ce nu credea
el ca propozitiile matematice sunt judecati analitice. Sä lam,
bunaoarä, axioma geometrici: unja dreapta e drumul cel mai
scurt intre doua puncte. Pentru ca aceasta propozitie sa fie,
cum credea Hume, o judecata analitica, ar trebui ca predicatul
ei sa fie scos prin analiza logica din subiect. Si nu poate si fie
asa, fiindca, °rick am analiza notiunea de linie dreapta, nu
vom putea descoperi in continutul ei, ca o nota esentiala,
notiunea de distanta minima intre doua puncte oarecare.
In adevar, ce este pentru mintea noastra notiunea de linie
dreapta ? Este notiunea unei directii uniforme in spatiu. Cand
gandim unja dreapta, noi nu avem, in mintea noastra, cleat
ideea unei directii uniforme in spatiu. De altfel, asa si
defineste geometria, in mod genetic, linia dreapta, zicand ca
este figura ce ja nastere atunci cand un punct, care se
mica, urmeaza in mod constant, in miscarea lui, o directie
uniformi.
Cand gandim insa notiunea: drumul cel mai scurt intre
doul puncte, noi nu mai avem in mintea noastra de cat ideea
distantei celei mai mici dintre punctele de care e vorba. No-
tiunea predicatului, din axioma geometrica pe care am luat-o
ca exemplu, trezeste astfel in mintea noastra ideea de distanta,
nu ideea de directie, ca notiunea subiectului ei. E astfel evi-
dent ca ideea directiei uniforme in spatiu, pe care o trezeste
In mintea noastra notiunea de linie dreapta, si ideea de distanta
minima, pe care o trezeste in mintea noastri notiunea: drumul

www.dacoromanica.ro
216 P. P. NEGULESCU

cel mai scurt intre doua puncte, sunt deosebite si indepen-

dente una de alta. Cand gandim pe cea dintii, nu suntem nici-
decum obligati si gandim si pe cea din urma. Ceca ce dove-
deste ca cea din urma nu se cuprinde nicidecum in continutul
celei dintai, si nu poate fi scoasa deci prin analiza logia
dinteinsa.
Ca sa simplifiam cat mai mult aceasta analiza, sa consideram
notiunile « drept * si « scull *, ca notiuni uzuale, de care ne
servim adesea in vieata de toate zilele, in afara de cadrele geo-
metriei ca stiinta. Aceste doted notiuni n'au nimic comun;
cea dintii, in once caz, nu cuprinde in sine pe cea din urma.
Cand ne plimbam, bunäoara, printr'o padure de munte si,
oprindu-ne dinaintea unui brad ce ni se pare deosebit de
frumos crescut, zicem: ce drept e bradul acesta! noi nu
intelegem sa afirmam de at a trunchiul lui urmeaza o directie
uniforma in spatiu; nicidecum insa a e scurt; poate fi, dim-
potriva, destul de lung, daca bradul este ceva mai inalt. Tot
asa, and vizitam un oras pe care nu-1 cunoastem ilia si,
admir And alinierea perfectä a unei strazi, zicem: ce dreapta e
strada aceasta ! noi nu intelegem sa afirmam decat a ea
urmeaza o directie Cu desavarsire uniforma, in spatiu; nici-
decum insa a e scurta; dimpotriva, ea poate sa fie, cum se
intampla uneori, in orasele mari, foarte lunga.
Aceste exemple ne arata, destul de limpede, a notiunile
« drept * si « scurt * sunt deosebite si independente una de alta.
Putem gandi foarte bine pe una din ele, flea sa ne villa numai
cleat in minte cealalta. Ceea ce insernneaza a notiunea « scurt *
nu este cuprinsi in notiunea « drept *, si nu poate fi deci
scoasa dinteinsa prin analiza.
Este prin urmare evident, ca sa ne intoarcem la axioma
geometria ce ne preocupa, a atunci and zicem: unja
dreapta e drumul cel mai scurt intre doua puncte, noi nu
indeplinim nicidecum operatia logia prin care se constituesc
judecatile analitice. Axioma in chestie trebue sl aiba prin
urmare o alti origine. Pentru ca ea sa poati lua nastere, trebue
ca predicatul ei, intru cat este deosebit si independent de
subiect, si-i fie adäugat printr'un act special de sinteza min-
tala. Ea este, va sa zia, o judecata sintetica.

www.dacoromanica.ro
 ISTOR IA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 217

Si tot asa e, urmeaza Kant, cu toate propozitiile matematice.

Toate sunt, in fond, judeciti sintetice. De unde rezulti ci
rnatematicele, nefiind compuse din judeciti analitice, nu pot
riminea neatinse de scepticismul lui Hume. Problema posi-
bilititii stiintei se ridici si dinaintea lor.
Se intelege acum de ce, punând aceasti problemi sub forma
noui, care se rezuma in intrebarea: cum sunt posibile judeci-
tile sintetice apriori ? Kant i-a redat toad generalitatea pe
care o comporta. Ne mai rimine si vedem, in sfirsit, in cele
ce urmeaz'ä, cum credea el ci o putea rezolva.

III
Rispunsul, pe care l-a dat Critica ratiunii pure la intre-
barea: cum sunt posibile judecitile sintetice apriori ? se
intemeia pe ipoteza existentei formelor apriori ale mintii orne-
nesti. Dupi aceasti ipotezä, pe care am studiat-o pe larg mai
sus, intreaga activitate, atit sensoriali, cit si intelectuali, a
mintii omenesti e conditionati, in toate sfortirile ei de a cu-
noaste si intelege lumea, de formele ei apriori. Iar judecitile
sintetice apriori sunt posibile, fiinda nu exprimi altceva de
cat determiniri ale acelor forme apriori. In adevir, cum am
vizut, formele in chestie se impun cu necesitate oriarei
experiente, de oriunde si de oriand, fiinda, firi ele, nicio
experienti n'ar fi posibili, niciieri si niciodati. Asa fiind,
determinirile acelor forme, pe care le exprimi judeatile sin-
tetice apriori, sunt adevärate, fill nicio exceptie, pretutindeni
si totdeauna. Judecitile de acest fel au, cu alte cuvinte, o va-
loare universali si necesarä.
Ca si ne limurim mai bine aceasti pirere a lui Kant, si
examinim mai de aproape modul cum iau nastere judecitile
sintetice apriori inteo primi categorie de stiinte, si anume in
cele matematice. Am vizut mai sus a, dupi el, propozitiile
matematice nu pot fi, cum socotea Hume, judeciti analitice.
Si nu pot fi pentruci nu pot lua nastere prin simpli analizi
logici. Predicatul lor, neputind fi scos printr'o asemenea
analizi din notiunea subiectului, trebue si-i fie adiugat prin-

www.dacoromanica.ro
2 I8 P. P. NEGULESCU

tr'un act special de sintezA mintalA. Si intrebarea ce se ridicA,

In fata acestei constatAri, este: pe ce se poate intemeia un ase-
menea act ? Ce ne indeamnI §i ce ne autorizA, sä adAugAm
unei notiuni, pe care o lam ca subiect, o aka' notiune, deo-
sebitA §i independentA de ea, pe care o luAm ca predicat ? In
cazul judeatilor sintetice obisnuite, pe care le formulAm atk
de adesea in vieata curentA, ceca ce ne permite sau chiar ne
sile§te sA facem o asemenea operatie, este experienta. Consta-
tArile ei ne par suficiente ca s'o facem, in cazurile respective.
Dar judeatile sintetice pe care le formulAm astfel n'au, cum
am vAzut, decAt o valoare relativk mArginità numai la cazu-
Kjle care ni le-au sugerat. Si propozitiile matematice, avind
o valoare universalA qi necesark trebue si aibl, ca judecAti
sintetice, o altA origine deck experienta. Care este dar punctul
de plecare §i temelia sintezei mintale, pe care o operAm in
cazurile speciale de acest fel ?
Este, rAspunde Kant, o intuitie purA pe care o avem, In
fiecare din aceste cazuri, in lluntrul uneia sau alteia din formele
apriori ale mintii noastre. SA ne intoarcem, bunloarA, la axio-
ma geometricA pe care am luat-o ca exemplu adineaori. Ea
afirmA cA linia dreaptA e drumul cel mai scurt intre doul
puncte. Ca sA formulArn aceastI judecati sintetick noi n'a-
vem nicidecum nevoie, sub nicio forrnA, de experientA. N'a-
vem nevoie sA facem, de pildk mAsuritori efective, pe teren.
Ne este deajuns sA ne reprezenam, in cadrul spatiului gol,
cloui puncte oarecare §i &A le unim prin mai multe linii, pentru
ca sA vedem, in inchipuirea noastrk se intelege, nu in
realitate, a din acele linii numai una singurA poate sl fie
dreaptA, si cA acea unia linie dreaptA este, in acelaqi timp,
cea mai scurtA dintre toate, pentru ca sA avem adid intuitia,
directA §i irezistibilk a adevArului axiomei geometrice de care
e vorba. AceastA intuitie este, pentru mintea noastrA, nece-
sari. Ori de cite ori realizim, in mintea noastrA, reprezen-
tarea pe care am luat-o ca exemplu, ea apare, in mod inevi-
tabil, §i ni se impune cu o evidenti, cAreia nu ne putem sus-
trage.
CA aceastA intuitie nu-si intemeiaz1 valoarea pe altceva de
cat pe reprezentarea purl, subiectivk ne-o dovede§te faptul

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 219

ci nici nu simtim nevoia s'o supunem vreunei verificiri em-

pirice. Nu simtim nicidecum nevoia si recurgem la masu-
ritori de fapt, pe teren, pentru ca si ne incredintim de ade-
virul ei.
De aceea se si zice ci axiomele geometrice sunt evidente
prin ele insele, neavänd trebuintä de nicio demonstratie.
Este adia de ajuns sa le gändim, sau, mai exact, si ni le
reprezentam, pentru ca sä apari in mintea noasträ con-
vingerea irezistibila ca ele nu pot fi false. lar nevoia de a re-
curge la verificiri experimentale nu se produce, in constiinta
noasträ, cu privire la niciuna din ele. De altmintrelea, veri-
ficarile de acest fel nici n'ar fi posibile, in cazul unora dintre
propozitiile geometrice.
Fie bunioari propozitia: liniile paralele nu se intalnesc
niciodati, nici chiar and sunt prelungite la infinit. Ca s'o
supunem unei verificki experimentale, ar trebui si putem
dispune, nu numai de un spatiu infinit, dar si de un timp
infinit. N'ar fi de ajuns, adica, &A tragem doua linii paralele
pe suprafata pa'mantului si sa le prelungim din ce in ce mai
departe. Caci suprafata pimantului e departe de a fi infinita
Ea este dimpotriva, dupi astronomie, foarte mid, fata de
dimensiunile uriase ale Universului. Ar trebui dar, pentru ca
verificarea noastri si fie deplini, si pärasim suprafata Oman-
tului si sa prelungim, mai departe, liniile noastre paralele,
In spatiul cosmic, ping la infinit. 0 asemenea operatie insa
este, fiziceste vorbind, imposibili. Mai muh ilia, chiar dad
ar fi posibill, din acest punct de vedere, ne-am lovi de impo-
sibilitatea de a o duce pink' la capät. Ca sa prelungim pink' la
infinit liniile noastre paralele, ne-ar trebui un timp infinit.
lar un timp infinit ar fi, prin definitie, un timp care nu s'ar
sfarsi niciodati. Asa trick, verificarea noastra experimentala
n'ar putea deveni niciodati deplina, si, deci, pe deplin
convingitoare. Ar mai raminea totdeauna posibilitatea ca
undeva, pe drumul spre infinit, liniile paralele sa se intal-
neasci, totusi, andva.
Cu toate acestea, cu toati aceastä imposibilitate adica de a
supune propozitia geometrici de care e vorba unei verificiri
experimentale, ea nu este mai putin evidenta, pentru mintea

www.dacoromanica.ro
220 P. P. NEGULESCU

noastrA, deck celelalte propozitii geometrice, pentru care,

desi nu e necesarA, o astfel de verificare este posibilk Pe ce
se intemeiazA, atunci, evidenta ei ?
Se intemeiazA, dupA Kant, pe o intuitie purl, in cadrul
formei apriori a spatiului. Nu avem, in adevAr, deck s'A ne
reprezentAm, in mintea noastrk douà linii paralele, pentru ca
sä avem imediat intuitia, evidentA si irezistibilA, d ele nu se
pot intilni niciodatk chiar dacA le-am putea prelungi ping
la infinit. Si fiindcA, in realitate, nu le putem prelungi nici
deem si niciodatk pink' la infinit, nu ne rimine cleat ea*
incerdm a ne reprezenta, ce s'ar intimpla dacA ele s'ar intilni,
prin ipotezA, acolo. Ne putem, anume, transporta cu inchi-
puirea in punctul, situat la infinit, in care, prin ipotezA, liniile
noastre paralele s'ar intilni. Am avea, atunci, viziunea xnin-
tali' foarte limpede 4 spre a se putea intilni in adevAr, ele ar
inceta de a mai fi drepte. Ele s'ar fringe, intelm punct oare-
care al lor, sau ar deveni curbe. Altfel, dad ar continua si.
rAmini drepte, dad ar continua sl urmeze, fiecare, o directie
uniformA in spatiu, intilnirea lor, la _once acrobatie a ima-
ginatiei ne-am deda, ar fi absolut imposibilk
De unde rezultA, dupA Kant, cA propozitiile geometrice iau
nastere, ca judecAti sintetice, prin intuitii pure, lipsite adid
de once element empiric, in lAuntrul formei subiective a spa-
tiului. Pe asemenea intuitii se intemeiazi actele de sinteza
mintalA ce dau nastere judecAtilor sintetice, prin care se con-
stitue geometria, ca ramurl a stiintelor matematice. lar valoarea
universalA si necesarA a judecAtilor de acest fel decurge, in
chip firesc, din aprioritatea spatiului, ca forml subiectivA a
sensibilitAtii noastre.
Ca sA ne incredintIm de aceasta, sA deosebim certitudinea
subiectivA a propozitiilor geometrice de valoarea lor obiectivi.
SA ne intoarcem, in acest scop, la exemplele de care ne-am
servit adineaori. Intuitiile noastre pure ne silesc sl credem
a 1Mia dreaptA este, in adevAr, drumul cel mai scurt intre
douà puncte, sau d liniile paralele nu se intilnesc, in adevir,
niciodatA. Ce ne garanteazA insA cA, nu numai in mintea noastrk
ci si in realitatea deosebità si independentA de noi, linia dreapti
este, pretutindeni si totdeauna, drumul cel mai scurt intre

www.dacoromanica.ro
 IS1 ORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 221

doui puncte, iar liniile paralele nu se pot intilni, nicairi si

niciodati ?
Ne-o garanteazi, dupi Kant, faptul ci spatiul, ca formi
subiectivi a mintii noastre, este o conditie sine qua non a expe-
rientei. Firi spatiu, experienta n'ar fi posibill. Firi spatiu,
n'am putea avea perceperea, cu simturile, a lumii exterioare.
Pied spatiu, cu alte cuvinte, lumea exterioari n'ar putea exista
pentru noi, ca obiect al experientei noastre. De unde rezulti
a, trebuind, pentru ca si ja fiinti, si imbrace forma spatiului,
lumea exterioari trebue, neapirat, si se supuni tuturor deter-
minirilor ei. Aceste determiniri le exprimi, insi, propozitiile
geometrice. Prin urmare, aceste propozitii se aplici cu nece-
sitate lumii exterioare, ori unde, oricind si oricum.
In sfirsit, ca limurire ultimi, in aceasti privinti, trebue si
mai adiugim ci intuitiile pure, de care vorbeam adineaori,
nu fac altceva deoit Si determine, pentru constiinta noastri,
forma spatiului, si-i puni adici in evidenti, pentru cunostinta
noastri, proprietitile. Propozitiile geometrice, care se inte-
meiazi pe ele, formuleazi astfel proprietitile unei. forme, nu
numai subiective, ci si apriori a mintii noastre, intru at pre-
cedi experienta, ca o conditie a ei. Aceste propozitii, prin
urmare, fiind independente de experienti, nu pot varia cu da-
tele ei. Oricare ar fi aceste date, propozitiile geometrice li
se aplici, cu necesitate, pretutindeni si totdeauna.

IV

Pe aceasti cale a ajuns Kant si rezolve, partial, problema

posibilititii stiintei, Cu privire, anume, la acea fractiune a
ei, care poarti numele de geometrie. Pani la deslegarea ei
totali, insi, mai era o buni bucati de drum. i ca Si ispri-
veascl, mai intii, cu stiintele matematice, Kant a trecut la
acea ramuri a lor care nu se mai ocupä cu formele sau
figurile lucrurilor, ca geometria obisnuitä, sau cea anali-
tick sau cea descriptivi, la ramura care se ocupl numai
de cantitatea lor, ce se exprimg, cum se stie, prin numere sau,
la nevoie, prin litere. Aceasti a doua ramura a stiintelor mate-

www.dacoromanica.ro
222 P. P. NEGULESCU

matice cuprinde, ca parti de capetenie, aritmetica si algebra,

cea dintai fiind stiinta cantitatilor particulare si concrete, ce
se exprima prin tifre, cea de-a doua stiinta cantitatilor gene-
rale si abstracte, ce se exprima' prin litere. Pe ce se inte-
meiaza posibilitatea acestor stiinte ?
Se intemeiaza, zice Kant, pe forma apriori a timpului. SI
luarn, bunaoarä, propozitiile aritmetice. Ele nu sunt, cum
credea Hume, judecati analitice. Un exemplu particular ne-o
poate arata imediat. Fie, de pilda, propozitia aritmetica:
7+5=12. Exemplul poate sa para curios, dar e .cel de care
se serveste Kant insusi. Aceasta propozitie nu e analitick
fiindca predicatul ei nu poate fi scos prin analiza din subiect.
Si nu poate fi scos, fiindca nu se cuprinde inteinsul. Subiectul
acestei propozitii este: 7+5. El insemneaza numai, a numa-
rului 7 trebue sa-i adiugam numarul 5. Dar suma ce ar putea
rezulta din aceasta adäugare nu se vede nicidecum in subiectul
acesta, si nu se poate descoperi inteinsul prin simpla inspec-
tiune logica. Daca ar fi asa, ar fi de ajuns sa ni se dea doul
numere oarecare, compuse din oricate tifre, pentru ca sa
putem sti imediat, prin simpla inspectiune logica, cat fac ele
impreuna, WI sa le mai adunam, tifra cu tifra. De fapt ing,
nu e nicidecum asa. Cand ni se dau data' numere, mai ales
daca sunt compuse din cate mai multe tifre, ca sa stim cat
fac impreuna, trebue sa le adunam, tifra cu Oft% ba chiar sa
repetam operatia, spre verificare, cateodata de mai multe
ori, ca sa. nu gresim.
Si daca acum, and luam cunostinta de exemplul lui Kant,
ni se pare CA nu e nevoie, nicidecum, sa adunäm, unitate cu
unitate, numerele 7 si 5, pentru ca sa stim ca fac 12, - este
numai fiindca am invatat in clasele primare aritmetica, si ne-au
ramas de atunci in minte sumele ce rezulta din adunarea nu-
merelor de cite o singura tifrä. Dar atunci, cand am invatat
sa facem aceste sume, pe care le avem acum facute gata, in
memorie, n'a fost asa. Atunci, a trebuit sa adunam, efectiv,
numerele de care e vorba, unitate cu unitate. Cum am fäcut-o
insa ? Am facut-o servindu-ne, cum e obiceiul la incepatori,
de diferite obiecte materiale. Ne-am servit, bunaoara, de bilele
de lemn ale unei masini de numarat, daca am avut-o la

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 22s

dispozitie. Sau ne-am servit, cum se intimpla adesea la tara,.

de pietricele, de boabe de porumb, de degetele dela miini,
etc. Si am adaugat astfel, pe rind, unitatilor numarului dintli
unitätile numarului al doilea, una ate una. Numarului 7 bunä-
oaf& ca sa raminem la exemplul lui Kant, i-am adaugat
pe rind, una cite una, unitatile numarului 5.
Ce am adunat noi insa, in acest caz, in cazurile de
acelasi fel ? Obiectele materiale de care ne-am servit ? Nu,
de sigur. Ar fi absurd sa ne inchipuim ca numarului 7 i-am
adaugat 5 bile de lemn, sau 5 pietricele, sau 5 boabe de porumb,
sau 5 degete ale noastre. Numkul 7, precum stim, poate de-
semna obiecte de ori si ce fe!, de ori si ce naturä'. Ceea ce in-
semneaza a el este compus din unitki nedeterminate. Nu-i
putem adauga, prin urmare, obiecte determinate. Nu-i putem
adauga deck tot unitati nedeterminate, chiar i atunci
and, pentru inlesnirea operatiei noastre mintale, ne repre-
zenta'm acele unitati nedeterminate prin obiecte determinate.
Ce sunt, acum, unitkile nedeterminate din care sunt com-
puse numerele aritmetice ? Nu sunt altceva deat momente
ale timpului. Numkarea, in adevar, nu e posibila deck in
timp. Când numaram, noi nu facem altceva deat sa insumam
momente ale timpului, punindu-le laolaltä, in grupe, ca
cum ar fi legate unele de altele. Cind zicem bunaoara: I, 2,
3, 4, 5, aceasta insemneaza, pur i simplu, a de and am
inceput sa numaram si pinä and am ispravit, au trecut ateitea
momente ale timpului, care formeaza impreuna un grup,
adia un numar. Prin urmare, numarul 5, care a rezultat din
aceasta numärare, nu este altceva deat o insumare de mo-
mente ale timpului; unitkile ce-1 compun, adia, nu sunt
altceva deat asemenea momente. De unde rezulta cA adunarea
a doul numere oarecare nu e altceva deck o insumare de.
insumdri de momente ale timpului.
Si acum, sA ne intoarcem la propozitia aritmetia, pe care
o analizam. Am zis a propozitia 7+5=12 nu e o judecata
analitica, fiindca predicatul ei nu poate fi scos prin analizä'
din subiect. Subiectul 7+5 ne arata numai ca numarului
7 trebue sa-i adaugam numkul 5, dar nu ne arata nicidecum
si suma ce trebue sà rezulte din aceasta operatie. Ca sa afla'm

www.dacoromanica.ro
224 P. P. NEGULESCU

acea sumi, trebue si adunim. Adunarea insi, cum am vizut,

nu e posibili deck in timp. CAnd adunim, noi nu facem
altceva decit si insumim momente ale timpului. CA:1[1d adu-
nim dar numirul 7 Cu nurnirul 5, noi nu facem altceva deck
si adiugim .celui dintAi din aceste numere, succesiv, unititile
ce compun pe cel de-al doilea, in tot atitea momente ale tim-
pului. lar and sfirOm aceasti operatie, apare in mintea
noastri, firi si §tim de ce qi firi si ne putem apira impotrivi-i,
convingerea ci suma ciutati e 12. Aceasti convingere e de
naturi intuitivi. Ea nu se poate dovedi prin niciun fel de ar-
gumentare. Ea rezulti, direct qi nemijlocit, din operatia adu-
nirii. Ea nu este altceva deck intuitia acestei operatii. Ceca
ce insemneazi ci adunarea, nu adunarea ca fapt material,
Cu obiecte materiale ca cele pe care le-am mentionat, ci cunoq-
tinta pe care o lam de acest fapt, adici adunarea ca fapt inte-
lectual, nu este altceva deck o intuitie purl, in cadrul
formei apriori a timpului.
A.la fiind, ne putem explica de ce propozitia aritmetici de
care ne ocupim ne pare evidenti, imediat ce o gindim, 0
nu numai noui, ci tuturor oamenilor firi deosebire, cum ne-o
aratA faptul ci aritmetica a fost totdeauna, cum este qi astAzi,
aceeaqi pentru toti. Dad. propozitia de care vorbim ar rezulta
din experienti, ea n'ar putea avea deck o certitudine relativi,
relativi, se intelege, la cazurile pe care s'ar intemeia. Daci
am fi ajuns la convingerea a 7 o Cu 5 fac 12 adunind efectiv
inteun numir oarecare de cazuri unele obiecte materiale, ar
putea si rimini in mintea noastri indoiala ci, in alte cazuri,
daci am aduna alte feluri de obiecte materiale, am ajunge
poate la alte rezultate. In acele alte cazuri, 7 §i Cu 5 n'ar mai
face bunioari 12, ci 1 i sau 13, sau mai mult, sau mai putin.
Ca si dim acestei exemplificiri o formi comici, am putea si
zicem a, daci am fi ajuns la rezultatul pe care 1-am vizut
adunAnd boabe de porumb sau de fasole, cum fac copiii ince-
pitori in scoalele sitesti, ar putea si rimani in mintea noastri
indoiala ci, clack' am fi adunat alte lucruri, daci am fi adunat
bunioari nuci sau mere, am fi obtinut alte rezultate.
CA, in realitate, nu se intimplá nicidecum aa, nu ne vin
adici nicidecum asemenea indoieli, ne-o dovedwe insusi

www.dacoromanica.ro
 IV ORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 225

faptul el nu putem A.' nu consideflm o astfel de ipotea, ca

ridiculà. Noi suntem convinsi ca, oricare ar fi natura lucru-
rilor pe care le-am aduna, rezultatele n'ar putea fi, in toate
cazurile, deck aceleasi. Ceea ce insemneazi cA, pentru mintea
noasträ, propozitia aritmeticA pe care am luat-o ca exemplu
are o valoare universala si necesarà. Nimeni, nicaieri si nicio-
data, n'ar putea-o Ondi ca falsi. Ca atare insä, certitudinea
ei absoluta trebue sl aibä un alt izvor deck experienta. *i
anume, izvorul ei este acea intuitie purl, in cadrul formei
apriori a timpului, de care am vorbit adineaori. Cand adau-
gam numirului 7, succesiv, unifätile ce alcätuesc numä'rul 5,
In tot atitea momente ale timpului, apare in mintea noasträ,
färä sä stim de ce si färl sä putem face altfel, intuitia eh' suma
lor e 12. Intru at, cum am zis, nicio argumentare nu poate,
nici intemeia, nici modifica certitudinea absolutà ce insoteste
aceastä intuitie, este evident cA ea nu e o cunostintl de naturä
logicl, discursivä'. *i intru at nu provine nici din experientä,
este evident el ea nu poate fi cleat o intuitie purl, ce ne este
impug de acea formä' subiectivä' a mintii noastre, careia i-am
dat numele de timp. Propozitiile aritmetice nu exprimä, in
.adevär, altceva de cat determinä'ri ale- acestei forme, sau,
daca se poate zice, proprietäti ale ei.
*i aici, ing, intimpinAm aceeasi dificultate de care ne-am
lovit in cazul propozitiilor geometrice. Pe baza intuitiilor pure
ale mintii noastre, suntem siguri ea propozitiile aritmetice
sunt evidente, nu numai pentru noi, ci pentru toatA lumea
deopotrivA. Dar aceastä certitudine e numai subiectiva. Ea
nu se intemeiaza deck pe faptul ci mintea omeneascl nu
poate gändi propozitiile, de care e vorba, ca nefiind adevärate.
Ce ne garanteazA ing valoarea lor obiectivä ? Ce ne asigurà
el ele sunt necesare, nu numai pentru mintea noasträ, ci si
pentru realitatea deosebitä si indepen.dentä de noi ?
Aceasta, zice Kant, ne-o garanteazi faptul cä' timpul, ca
formä subiectivá a mintii noastre, este o conditie a experientei.
nil timp, experienta n'ar fi posibilä. Fail' timp, adid, n'ar
fi posibila perceperea lumii, a celei interioare mai intii si
a celei exterioare apoi. Asa fiind, cat va exista, pentru mintea
omeneasci, o lume, de care si se ocupe, pe care sä doreasd a
rs A. R. Studii ;i Cercetdri. Ida

www.dacoromanica.ro
226 P. P. NEGULESCU

o cunoaste, asupra cireia sO simtO nevoia sä reflecteze, ea va

trebui si imbrace, cu necesitate, forma timpului. i prin
urmare, toate determinArile acestei forme, pe care le exprimA,
tocmai, propozitiile aritmetice, i se vor aplica cu o necesitate,
cOreia nimic nu i se va putea opune, nicàieri i niciodatg.
Asa intemeiaza Kant, in Critica ratiunii pure, posibilitatea
acestui prim grup de stiinte, pe care Il alcatuesc materna-
ticele, cu diferitele lor ramuri. Am inceput cu acest grup,
pentrucA posibilitatea stiintelor ce Il compun se intemeiazi pe
formele apriori ale sensibilitOtii, cu care se ocupi prima parte
a operei ce ne intereseaz1, adica Estetica transcendentalà. Ne
mai rAmine, in sarsit, sA cerceam i modul cum intemeiaza
Kant, in Logica transcendentall, posibilitatea qtiintelor naturii
pe formele apriori ale inteligentei, pe categoria cauzalitAtii,
In deosebi, si pe aceea, înrudità cu ea, a substantei.

*tiintele naturii se compun, si ele, ca si cele matematice,

din judecati sintetice. Numai prin asemenea judeati au putut
ele, cum am vIzut in analizele de mai sus, s'a' se constitue si
si se desvolte. Posibilitatea lor atirnA prin urmare, de asemenea,
de valoarea judecatilor de acest fel. Pentru ca stiintele naturii
sA fie posibile, in intelesul pe care 1-am stabilit, trebue ca
judeatile sintetice, care le stau la bazA, si ailA o valoare uni-
versalä i necesari. Ca atare, ing, acele judeati nu trebue
si provina din experient5; ele trebue sA fie adici apriori.
intrebarea ce se ridicl in chip firesc, in fata acestui postulat,
este: cum pot avea judecAtile sintetice de care e vorba o ase-
menea origine ? Cum pot fi ele apriori ?
Räspunsul pe care ni-1 da Kant, la aceastO intrebare, este
cA propozitiile fundamentale ale stiintelor naturii sunt judeati
ce exprimA determinkile formelor apriori ale inteligentei,
ale categoriei substantei bunAoarà sau ale categoriei cauzali-
tAtii, impOrtOsindu-le astfel aprioritatea. Ca sA ne incredin-
Om de aceastà participare a lor la aprioritatea formelor subiec-
tive ale inteligentei noastre, sO examinim mai deaproape un

www.dacoromanica.ro
 ISTOR1A FILOSOFIEI CONTEMPORANE 227

caz particular. Si sa lum, anume, un exemplu din axiomele

ce sunt comune tuturor stiintelor naturii.
Fie, bunioara, propozitia: substanta ramane totdeauna in
Univers, cantitativ, aceeasi. Este forma abstracta, i prin ur-
mare generarl, a propozitiilor cunoscute, ce constituesc teme-
hile cugetarii stiintifice, ca de pilda: cantitatea de materie
din Univers e constanta, sau: materia este indestructibila, sau:
forta e persistenta, etc. Materia, forta, energia, nu sunt deck
nume diferite, pe care diferitele stiinte le dau substratului
permanent al fenoxnenelor trecatoare din Univers. Acestui
substrat, filosofia îi da numele mai general, mai abstract,
tocmai de aceea mai comod, fiindci ingadue i alte ipoteze
ontologice, cu privire la natura existentei cosmice, deck cele
pe care le fac stiintele fizice, de substanta.
Propozitia pe care am luat-o ca exemplu nu este, dupa
Kant, o judecata analitica. Ea nu poate lua nastere prin ana-
liza logica a subiectului, din care s'ar scoate, pur i simplu,
predicatul. In adevar, notiunea de substanta, ce Ii formeaza
subiectul, nu trezeste in mintea noastra cleat ideea a ceva
ce exista prin sine, in deosebire de « atribute adica de
calitati sau proprietati, care nu pot exista cleat prin altceva,
.

prin ceva, anume, caruia Ii sunt « inerente » sau care le

poseda. SA ne oprim un 'moment asupra acestei deosebiri,
inainte de a trece mai departe, intelegerea cat mai exacta
a termenilor de care ne servim fiind intotdeauna utili-. Asa
numitele calitàti sau proprietäti ale materiei nu exista prin
ele insele; ele presupun totdeauna ceva care si le ail:A. Co-
loarea, bunaoara, presupune ceva colorat; ea nu poate avea
fiinti cleat ca un atribut al lucrurilor pe care le numim,
din aceasti cauzi, colorate; Si tot asa e cu greutatea, cu im-
penetrabilitatea, cu sonoritatea, cu mirosul, cu gustul, adica
cu toate calitatile corpurilor pe care le percepem cu simtu-
rile, in experienta; ele nu pot exista de cat prin altceva; prin
ele insele numai, nu, niciodata. Acest altceva, intru cat ne
cade sub simturi, este ceca ce numim, in general, materie.
Acest substrat universal, insa, al tuturor calitatilor sensibile,
are, credem noi, o existenta proprie, deosebita de acele cali-
tati. Materia adica exista pentru mintea noastra, prin ea
15*

www.dacoromanica.ro
238 P. P. NEGULESCU

Ea n'are nevoie, ca sa existe, de altceva, cum au ealitatile

si proprietatile ei. Materia este,. cu alte cuvinte, o substanta.
Ea este, in general, substanta lumii pe care o percepem cu
simturile.
Cu aceste lamuriri, sä ne intoarcem la propozitia pe care
am luat-o ca exemplu. Notiunea de substanta, care ii formeaza
subiectul, nu trezeste in rnintea noasträ deck ideea a ceva
ce exista prin sine insusi. Ideea insa ca acel ceva ramine tot-
deauna, cantitativ, acelasi, nu se cuprinde nicidecum in
notiunea de care e vorba. Ceca ce insemneaza ea predicatul
propozitiei in chestie nu se gaseste implicat in subiectul ei,
si nu poate fi scos prin analiza' dinteinsul.
Daeä insa aceasta propozitie nu este o judecata analitieä,
si totusi exista, nu ne rämäne deck sa presupunem ca ea se
formeaza, in mintea noastra, printeun act de sinteza, ce adauga
predicatul ei subiectului, ca ceva deosebit si independent de
el. Iar intrebarea, ce se ridica mai departe dinaintea noasträ,
este, de unde vine, ea atare, aceasta judecata ? Vine ea oare
din experienta ? Nu, raspunde Kant. Mai intii, nimeni n'a
putut mäsura totalitatea substantei din univers, in mai multe
momente diferite ale timpului, ca sa se incredinteze, pe aceasta
cale, ca ea rämäne totdeauna, cantitativ, aceeasi. i daca, de
fapt, oamenii de stiinta recurg la masuratori, ca sa se incre-
dinteze ca o cantitate oarecare de materie, ori cat i-am schimba
starea fiziel sau forma chimica, famane totusi constantä,
precum ne-o dovedeste faptul ca greutatea ei nu se schimba,
asemenea masuratori partiale nu ne pot da propozitia ge-
nerala dela care am pornit. Pot, e drept, sa ne-o sugereze,
dar nu-i pot conferi, ca atare, deck o valoare contingenta,
relativa' la cazurile efectiv observate in experienta. Am vazut,
In adevar, ea' experienta ne poate procura judeeäti sintetice,
dar nu le poate da o valoare universal' si necesara. Judecatile
de acest fel n'au deck o valoare marginita la cazurile con-
statate, in trecut si in prezent. Ele nu pot hoarî nimic cu pri-
vire la cazurile viitoare, din care unele pot foarte bine sä le
contrazieä.
Propozitia, insa, pe care am luat-o ca exemplu, e considerata
de oamenii de stiinta ca o axioma. Certitudinea ei li se pare,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FII:OSOFIEI CONTEMPORANE 229

tuturor, indiscutabilä. Ea posedi deci, ca atare, o valoare

universalä i necesari. i 'n adevir, nu putem O. nu recunoas-
tem cà ne-ar fi cu neputinti sà ne inchipuim ci a existat vreo-
dati, in trecut, sau cá existi vreundeva, in timpul de fati,
sau ci va exista andva, in viitor, vretm punct in Univers,
unde materia si fi putut sau sà poati lua nastere din nimic,
precum i si fi putut sau sA poati a se preface in nimic, asa
incit cantitatea ei totali si fi avut sau sà aibà putinta de a
creste sau de a scidea. Ceca ce insemneazi a nu putem con-
cepe cantitatea substantei din Univers ca putind sA varieze.
N'o putem concepe deck ca constanti.
Daca însà propozitia de care vorbim are pentru mintea
noastri o valoare absolutä, ea nu poate proveni din experienti.
Ea nu poate fi deck apriori. Cum trebue sà ne explicim,
atunci, existenta ei ? Nu ne-o putem explica, dui:4 Kant,
cleat presupunand a ea se formeazi in mintea noastri prin
intervenirea vreuneia din formele apriori ale inteligentei. EI
presupunea, anume, ci propozitia ce ne preocupä, ia nastere
prin activitatea acelei forme apriori a inteligentei, ce poarti
In Logica transcendentali numele de categoria substantei.
In adevir, dupi aceasti categorie, ca sä putem percepe
curgerea neintrerupti sau schimbarea neconteniti a fenome-
nelor naturii, trebue neapärat s'o raportim la ceva ce rimine,
pururea, statornic sau neschimbat. Asa bunioari, ca si per-
cepem curgerea timpului si s'o putem misura, noi avem obi-
ceiul s'o sensibilizim, transformind-o inteo intuitie
prin miscarea uniformi a acelor unui ceasornic. Aceasti
care insi, noi n'am putea-o percepe, daci n'am raporta-o la
cadranul imobil al ceasornicului, pe care sunt inscrise orele,
minutele si secundele. Dad am face asa, incit, odatä cu acele
ceasornicului si se misce, invärtindu-se uniform, si cadranul
lui, este evident el n'am mai putea percepe curgerea timpului,
ne mai putind-o misura, n'am mai sti niciodati at e
ceasul >>, cum obisnuim sA zicem. Perceperea si misurarea
timpului ar deveni, in acest caz, imposibile, fiinda n'am mai
putea raporta miscarea acelor ceasornicului la un cadran care
nemiscat. Daci presupunem acum cA, odati cu
acele ceasornicului si cu cadranul lui, s'ar mica i peretele

www.dacoromanica.ro
230 P. P. NEGULESCU

pe care e atarnat, sau chiar ca, odatä cu peretele, s'ar mica,

In acelasi ritm si in aceeasi directie, si celelalte obiecte inconju-
ratoare, toate fag deosebire, e probabil ea, in mijlocul acestei
mobilitati generale, miscarea ar deveni imperceptibila. N'am
mai putea-o percepe, fiindci n'am mai putea-o raporta la .

nimic imobil.
Tot asa, zice Kant, ca si percepem curgerea neintrerupta
sau schimbarea necontenita a fenomenelor naturii, trebue nea-
pirat sa le raportam la ceva ce ramane pururea statornic, la
ceva ce nu se schimbi niciodata. Acest ceva este, pentru mintea
noasträ, substanta, care serveste de substrat fenomenelor din
natura, tuturor fail deosebire.
Statornicia sau invariabilitatea substantei, odata admisi ca
o necesitate a mintii noastre, trebue sa-i precizam natura.
Cum trebue, anume, s'o concepem ?
A o concepe ca fiind de natura calitativa, ar fi mai anevoie.
Intru cat serveste de substrat fenomenelor ce se schimba'
necontenit, s'ar putea ca substanta sa incerce si ea modifican,
sa fie adici siliti sä ia necontenit alte forme, prin noi com-
biniri ale elementelor ei ultime. Altfel, schimbarea necon-
tenita a fenomenelor nu s'ar mai putea intelege. ha' de ce
oamenii de stiinta s'au marginit sa considere statornicia sau
invariabilitatea substantei numai sub aspectul ei cantitativ.
Formele, pe care le ja substanta, se pot schimba necontenit,
clindu-i necontenit infatiseri diferite, din punct de vedere
calitativ. Cantitatea ei insa famine totdeauna aceeasi. Sub
acest aspect cantitativ, mai ales, statornicia sau invariabili-
tatea substantei, este, pentru mintea noastra, o intuitie necesara.
Ca sa ne incredintam mai bine de necesitatea acestei intuitii,
sa consideram inca una din formele propozitiei pe care am
luat-o ca exemplu. Oamenii de stiinta obisnuesc sa zica, in
mod curent, ca materia este indestructibila. Pe ce se interne-
iaza aceasta afirmare, si care e valoarea ei ?
Cum se stie, in fizica si in chimie se fac adesea masuratori,
spre a se vedea daci atunci and se schimba starea fizicä sau
constitutia chimici a unui corp material, se schimba si greu-
tatea lui. Un corp solid, pe care il sfaramarn, prefacandu-1
In pulbere, isi schimbä, intru catva, starea fizica. La cantar,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 231

insa, greutatea lui rimane aceeasi. Sau dad, prin caldura,

topim un corp solid, un metal bunaoara, facandu-1 sa devina
lichid, starea lui fizica se schimba si mai mult. Cantarul insi
ne aratA ci greutatea lui ramane aceeasi. Tot asa, cand punem
o bucata de lemn pe foc, nu numai starea ei fizici, ci si consti-
tutia ei chimica se schimba cu desavarsire. Arzand, ea se trans-
forma', pe de o parte, inteun complex de materii gazoase,
caruia ii darn numele comun de fum, iar pe de alta inteun
reziduu solid, care este cenusa. Daci culegem toate aceste
produse ale arderii si le punem pe cantar, constatam a greu-
tatea lor totala este ceva mai mare deck aceea a bucitii de
lemn. Acest fapt curios, chimia ni-1 explica zicand ca la greu-
tatea elementelor componente ale bucitii de lernn s'a adaugat
greutatea oxigenului din aer, care s'a combinat cu ele, cu
carbonul in deosebi, spre a face posibi A arderea. Iar daca
scadem acest adaus, din greutatea totall a produselor com-
bustiunii, ajungem la rezultatul ci greutatea bucatii de lemn
a rimas, sub noua ei forma, aceeasi.
Din experientele de acest fe!, stiinta trage concluzia ca
materia rimane cantitativ aceeasi, oricare ar fi transformarile,
fizice sau chimice, pe care le sufere, si ea, prin urmare,
nicio particici dinteinsa nu se poate pierde, prefacandu-se
In nimic. Asa se demonstreaa, in mod experimental, axioma
ce se formuleaza in propozitia: materia este indestnictibila.
Daca s'ar intemeia, insa, numai pe asemenea dovezi em-
pirice, propozitia de care vorbim n'ar putea sa OA deck o
valoare relativa. Cum am vazut, judeatile sintetice, care
provin diii experienta, nu pot avea deck o valoare marginita
la cazurile efectiv observate, in experienti. Ele nu pot dovedi
mimic pentru celelalte cazuri, reale sau posibile, care ar putea
foarte bine sa le contrazica, cel putin partial. Cum se ex-
plied, atunci, faptul CA propozitia in chestie are pentru mintea
noastri, a tuturor, o valoare absoluta? Ne este, in adevar,
peste putinta sa credem ca ea ar putea sa fie falsa, ca adica,
vreundeva in Univers, materia s'ar putea preface, candva,
In nimic, asa in cat cantitatea ei totall sa poati scadea.
Acest fapt, zice Kant, nu devine explicabil cleat in ipo-
teza ca' propozitia de care e vorba nu provine din experientä,

www.dacoromanica.ro
232 P. P. NEGULESCU

ci ne este impusa de prezenta, in constitutia noastra intelec-

tuala, a unei forme apriori, care este categoria substantei.
In adevar, cu tot caracterul ei subiectiv de simpla necesitate
a mintii noastre, propozitia in chestie are totusi o valoare obiec-
VA, aplicandu-se, pretutindeni i totdeauna, in experienta,
tuturor fenomenelor din natura. Toate calculele
care se fac pe baza ei, sunt, fara exceptie, confirmate, in apli-
care, de experienta. Aceasta valoare obiectivi a propozitiei
pe care o examinam vine de acolo ca, pentru mintea noastra,
nu poate exista experienta deck numai in cadrul formelor
ei apriori, in specie, in cadrul formelor apriori ale inteli-
gentei, printre care se gaseste i categoria substantei. De unde
rezulta cà toate determinarile acestei categorii se aplica, cu
necesitate, intregii experiente, adica tuturor fenomenelor pe
care le constatam inteinsa. Toate trebue sa se supuna acestei
categorii a substantei.
VI
Dar sä luarn o alta axioma, din cele'ce servesc de fundament
stiintelor naturii, care e poate cea mai insemnata dintein-
sele si care ne face, in once caz, sa patrundem in Mima chiar
a conflictului epistemologic dintre Hume si Kant. SA lam,
anume, propozitia; tot ce se intampla are o cauza. Aceasta
propozitie, zice Kant, urmand schema obisnuita a demon-
stratiilor sale, nu este o judecata analiticä. Am vazut, in capi-
tolul precedent, ca notiunea cauzei, care se gaseste implicata
In aceastä propozitie, este ideea a ceva ce existd arum. Notiunea
efectului insa, pe care Il poate produce o cauza, este ideea
a ceva ce urmeaza a lua fiintc1 in viitor. Aceste doua idei insa
reau nicio legatura una cu alta; nu se poate zice ca cea din
urmä se cuprinde in cea dintai, asa incat sà poata fi scoasä
dinteinsa prin analiza logica. Dovada ca e asa e faptul
atunci and consideram un fenomen, ce ne intereseaza din
vreun punct de vedere, ca o cauza posibilà, i ne intrebam
care pot sa fie efectele lui, °rick 1-am examina, in mo-
mentul acela, nu putem prevedea efectele pe care le va pro-
duce ulterior. Nu le putem prevedea, fireste, cleat numai

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 233

dacä experienta nu ni le-a aritat mai nainte, in alte cazuri

anterioare, numai daci trebue adici si le descoperim prin
simpla analizá logici a notiunii fenomenului in chestie. Am
luat, atunci, In aceasti privinà, xemplul unui chimist care,
and descopere un corp nou, nu poate prevedea mai dinainte
reactiunile lui, in contact cu alte corpuri. Efectele lui,
nu i le poate arita analiza, pull' i simpli, a notiunii chimice
a acelui corp. Nu i le poate arita decat experienta.
Intru cat insi axioma, ce rezumi in sine principiul cauza-
lititii, ia forma sub care am citat-o adineaori, argumentarea,
ce neaga propozitiei respective caracterul de judecati anali-
tick trebue si capete o infätisare corespunzitoare. Propo-
zitia in chestie suni: tot ce se intampli are o cauzä. Subiectul
ei este: ceca ce se intampli. Ca notiune, subiectul acesta nu
trezeste in rnintea noastri decat ideea, destul de vagä, a unei
aparitii in timp. Ceva, adici, ce nu exista mai inainte, incepe,.
la un moment dat, sä existe. Predicatul propozitiei noastre
vine apoi i ne spune ci o asemenea aparitie are o cauzi. Ceca
ce incepe, adicà, si existe la un moment dat, este precedat de
ceva ce exista mai nainte. Trebue chiar si fie precedat, fiindci,
altfel, n'ar putea si apari. Aceste data' idei insi, a ceva ce
incepe si existe acum, si a ceva ce exista mai 'nainte, sunt,
pentru mintea noastri, deosebite i independente una de alta.
Noi putem gandi foarte bine ceea ce este acum, fArá si ne
simtim obligati si gandim ceca ce a fost mai nainte. Aceste
doui notiuni, asa dar, fiind deosebite si independente una de
alta, nu pot fi intrunite laolalti, ca subiect si predicat, intr`o
propozitie unicA, cleat numai printeun act de sintezi min-
Propozitia, pe care am luat-o ca exemplu, este prin ur-
mare o judecati sintetici.
Care este însä originea ei, ca atare ? Poate proveni ea, oare,
din experientä ? Nu, räspunde Kant. Si n'ar mai fi nevoie
s'o demonstrim, in deosebi. Ne-a aratat-o Hume, destul de
bine. Esenta ideii de cauzalitate o constitue ideea de -actiune
eficienti. Si 'am vizut cA experienta nu ne area', nicàieri i
niciodati, o asemenea actiune. Ea nu ne dà deck simple suc-
cesiuni de fenomene. Din succesiunea fenomenelor frisk zice
Kant, nu se poate extrage ideea cauzalitàtii, fiindci, cum am

www.dacoromanica.ro
234 P. P. NEGULESCU

vizut, succesiunea insisi n'o atribuim noi fenomenelor cleat pe

baza acestei idei, care trebue si existe, ca atare, mai dinainte
In mintea noastri. De unde, concluzia lui ci ideea de care
e vorba nu poate fi de cat constiinta pe care o avem de o formi
apriori a inteligentei noastre, anume de categoria
Iar judecata sintetici a cirei origine o ciutim, ju-
clecata care se formuleazi in propozitia: tot ce se ineampli are
o cauzi, nu face altceva deck si exprime aceasti idee.
Categoria cauzalititii este dar temelia, atat a certitudinii
subiective, cat si a valorii obiective, a judecitii de care e vorba.
Pe de o parte mintea noastri e siliti sA conceapi aceasti jude-
cati ca absolut necesari. Ne este, adici, peste putinti si cre-
dem cA ar putea sA fie altfel deck afirmi ea, ci s'ar putea
intampla adici vreodati, in Univers, ceva care si nu aibi o
cauzi. Pe de aka' parte, in sarsit, aceasti necesitate subiectivi
a mintii noastre este, in acelasi timp, o necesitate obiectivi
a naturii. A naturii, se intelege intru cat o cunoastem. Ca
atare, natura se compune din fenomene, care, ca si existe,
trebue si se supuni formelor apriori ale mintii noastre, adici
spatiului i timpului, ca forme ale sensibilititii, i, intre alte
forme ale inteligentei, i categoriei cauzalititii. De aci vine
faptul, la prima vedere uimitor, cA prevederile stiintelor na-
turii, cu privire la cursul viitor al fenomenelor de care se
ocupi ele, sunt confirmate de experienti. Prevederile de acest
fel se intemeiezi, in adevir, pe ideea cA niciun fenomen nu
poate apirea, in naturi, fArà sA OA o cauzi, i cA relatiunile
cauzale, stabilite pe baza acestei idei intre fenomene, sunt
constante. Aceste relatii cauzale insi, intru cat hotirisc or-
dinea in care se desfäsuri fenomen.ele Universului, consti-
tuesc legile lui. Iar aceste legi ne permit si prevedem cursul
lor in viitor fiindcà, intru cat sunt stabilite de mintea noasteä,
care le impune naturii, fenomenele ei trebue si li se supuni.
Cum zice Kant insusi, inteo frazi celebri din Prolegomene:
« Intelectul nostru nu-si scoate legile lui din naturi, ci dim-
potrivi prescrie naturii legile sale b. De aceea intelectul nostru
este originea ordinei universale a naturii, pentru cA supune
toate fenomenele sub legile sale proprii i constitue in acest
chip o experienti apriori (din punct de vedere formal), in

www.dacoromanica.ro
 !STOMA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 235

virtutea cgreia tot ce poate fi cunoscut numai prin experientg

s'A fie supus In mod necesar legilor intelectului *. Putem astfel
considera natura insgsi, intru cat o cunoatem, ca nefiind,
.o posibili* deck gratie formelor apriori ale mintii noastre.
Sau, cu propriile cuvinte ale lui Kant: o Natura nu este posi-
bill deat datoria alcItuirii intelectului nostru...* 1).
Ap demonstreazg Kant posibilitatea gtiintelor naturii, adici
valoarea lor universall 0 necesarl, care se intemeiazg, ca 0
aceea a §tiintelor matematice, pe formele apriori ale mintii
omene0. Ne mai rAmine acum si ciutAm un rAspuns la o
ultiing intrebare. DacA tiinta este posibill, in conditiile pe
care le-am vAzut, cum rAmine ing cu metafizica ? Putem
oare crede cl este posibilg, In cadrul ace1ora0 conditii, 0
aceastA cunoastere, de un nivel mai inalt, a lumiU

1) Prolegomene, trad. rom. C. Ant oniad e, p. 18o, 113.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV

IMPOSIBILITATEA METAFIZICEI, CU MIJLOACELE

CUNOASTERII TEORETICE
I
Antichitatea, in frunte cu Platon, a considerat filosofia ca
trebuind sá fie, in primul rând, cunoasterea lucrurilor supra-
sensibile, ce se puteau numai gAndi eu ratiunea, nu si percepe
Cu simturile, a lucrurilor adicl de dincolo de marginile
lumii fizice. Aceastà conceptie s'a precizat accentuAndu-se din
punct de vedere verbal, atunci and Aristotel a pus inainte
ideea acelei Tcpdyri cpaocro cptoc, care se situa dincolo de stiin-
tele lumii fizice: ileTck Ta yucrod. Cu acest inteles, cel putin,
a inceput a i se zice, dela Andronic din Rhodos inainte, filo-
sofiei prime, de care, in operele lui Aristotel, era vorba in
artile .ce urmau dupà cele consacrate stiintelor fizice, mai pe
scurt: metafizia. Evul mediu si timpurile moderne au urmat,
In majoritatea cazurilor, aceastà conceptie. Iar rezultatul a fost
a, afarà de rare exceptii, majoritatea cugetaorilor ce le-au
ilustrat, au umplut scoalele filosofice de controverse, cu pri-
vire la lucrurile suprasensibile. Dupà Kant, ing, controver-
sele de acest fel erau condamnate sA r5mina sterile. El nu
credea, in adevar, a metafizica, in intelesul ei traditional, era
posibill. i a consacrat a doua parte a Logicei traditionale din
Critica ratiunii pure, demonstrkii acestei Oren. Calea pe care
izbutise s'a. restabileasa, cu atata trua, posibilitatea stiintei,
ducea, din nefericire, in mod inevitabil la imposibilitatea me-
tafizicei.
Cu privire la subdiviziunile aparatului nostru cunosator,
Kant urma psihologia lui Leibniz si a lui Wolff. Il considera,
anume, ca compus din trei facultati deosebite: sensibilitatea,
inteligenta si ratiunea. Iar rolul lor in mecanismul cunoasterii
11 stabilea el, din punctul de vedere al criticismului, in chipul

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE .237

pe care, in buna parte, 1-am vizut, asa incat ramine numai

sa-1 completam. Si anume, sensibilitatea unific i ordoneaza,
mai intai, cu ajutorul formelor ei apriori, care sunt spatiul
timpul, multiplicitatea haotica a sensatiilor ce ne vin dela
organele sensoriale, puse in activitate de solicitarile obiectelor »
deosebite i independente de noi. Asa iau nastere intuitiile
sau perceptiile acelor obiecte, nu cum sunt in sine, ci cum
ne apar, and intra in raport cu noi. Sensibilitatea ne da astfel
prima schita a lumii fenomenelor. Intrand apoi la randul ei
In actiune, inteligenta pune in legatura, cu ajutorul formelor
ei apriori, care sunt categoriile, intuitiile sau perceptiile noa-
stre, i ne dà astfel judecatile, ce ne permit sa intelegem sau
sà ne explicam fenomenele la care se refera ele. In sal-sit,
pe o treaptä si mai inalta, intervine ratiunea, care pune in
legatura judecatile, formand din ele rationamente i, cautand
conditiile adevarului fiecarui rationament in alte rationamente,
le impreuneaza pe toate in serii unitare, ce se indrepteaza,
toate deopotriva, citre conditiile ultime, neconditionate sau
absolute, in care intelegerea sau explicarea lumii in general,
sub diferitele ei aspecte, tinde sa-si &easel incheierea, de-
plina si definitiva'.
Asupra acestui mecanism al ratiunii trebue sà ne oprim un
moment, ca sa vedem mai de aproape cum functioneaza el.
Dupa Kant, functionarea lui ia data forme diferite: una logicd
vi alta transcendental& Cea dintai ramane strict subiectivä,
determinfind numai conditiile evidentei pentru mintea noastra;
cea de a doua are pretentia sa devinä obiectivä, hotarind rea-
litatea unora din conceptiile noastre subiective, transforman-
,du-le adia in existente obiective, ce depasesc marginile ex-
perientei posibile. Si le examinam pe rand.
Judecatile noastre curente n'au totdeauna o evidentl directa
sau nemijlocita. Ele n'au o asemenea evidenta decat numai
atunci and se intemeiaza pe constatar intuitive ale expe-
rientei. Cand luam in mana un lucru i Ii simtim greutatea,
and Il lasam liber i Il vedem dzand la pamant, ne credem
indreptatiti sa formulam judecata: acest corp e greu. Evidenta
acestei judeati e directa sau nemijlociti, fiindca se intemeiaza
pe constatar intuitive, ale experientei sensibile. Ca atare

www.dacoromanica.ro
238 P. P. NEGULESCU

aceasti judecat5 e singularà. Ea nu e valabilà deck pentru

obiectul de care e vorba. DacA apoi, intemeindu-ne pe acest
caz si pe altele de acelasi fel, formullm judecata generala:
toate corpurile (intelegind, fireste, pe cele materiale, singu-
rele care ne sunt date, in experienta sensibill) sunt grele,
evidenta acestei judeciti nu mai e directa' sau nemijlocità. Cor-
purile materiale sunt, in adevar, nenumärate, asa incit nu ne
sta in putintä si le observam pe toate, ca si facem, cu privire
la toate, constatäri intuitive, spre a determina greutatea lor_
Evidenta unei asemenea judecAti nu poate fi dar deck indi-
rectl sau mijlocità; ea trebue adicä sl se intemeieze pe
altceva, anume, pe alte judeati, mai evidente decat
ea, si care îi pot impnimuta evidenta lor, gratie mecanismului
unui rationament.
Daci examinam, acum, acest mecanisrn, putem intelege
foarte usor in ce consta' aceasta' imprumutare de evidenti.
Cand zicem buna'oari: filosofii sunt, toti, muritori, fiindca
sunt oameni, i fiindci oamenii sunt, toti, rauritori, inte-
meiem adevirul, pe care nu 1-am putut constata intuitiv, al
primei din aceste trei judeati, pe adevArul, admis de toata
lumea, al celorlalte douO. Ceca ce insemneaza ci un adevOr,
care nu e inc5 .stabilit, e conditionat de un adevOr stabilit
de mai 'nainte.
Ca atare ing, ca izvor adânc de evidentl indirectä' sau mij-
rationamentul sufere de un neajuns, pe care 1-a relevat
inca din antichitate, Aristotel. Concluzia unui silogism, tot-
deauna, isi imprumutO evidenta ei dela aceea a premiselor, pe
care se intemeiazà. Ceea ce insenmeaa el ea nu e adevarati
deck numai daca sunt adevArate premisele. De unde necesi-
tatea de a verifica, mai departe, adevArul premiselor. Iar aceasta
verificare nu e posibilà, in marea majoritate a cazurilor, decat
considerandu-le ca concluzii ale unor alte premise anterioare.
Ceca ce ne obliga sa impingem verificarea noastra' mai de-
parte, examinind i adevArul acelor alte premise. Aristotel
credea IrisA cA procesul acesta de verificare s'ar putea intinde
regresiv, la infinit, i ne-ar lasa astfel vesnic nesatisfacuti. I se
parea dar, filosofului grec, ca era neaparat necesar sA ne oprim.
undeva, in seria verificirilor noastre, si anume la cateva

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 239

adevaruri evidente prin ele insele, care sa nu mai ail* ca

atare, nevoie de verificare.
Cu alte cuvinte, zice la randul sat' Kant, argumentarea nu
e deck procesul mintal prin care trecem dela un adevar con-
ditionat la conditiile lui. Iar aceasta trecere, dela conditionat
la conditiile lui, ca sa nu se intindi la infinit, trebue sa se
opreasca undeva, la ceva ce nu mai are conditii, la ceva
neconditionat sau absolut. Acel ceva devine atunci un po-
stulat al tuturor argumentarilor noastre de o categorie oare-
care, a dica al intregii serii respective de rationamente. Acelui
ceva, neconditionat sau absolut, ii &A Kant numele de « prin-
cipiu », adica, in intelesul etimologic al cuvantului, de « ceca
ce este mai intai * sau « la inceput ». Se intelege acum dela
sine a un asemenea principiu, sau, in general, principiile
de acest fe!, intru cat sum mai multe, fiind create de func-
tionarea « logica » a ratiunii, nu pot fi deck forme subiective
ale ei, destinate sa unifice judecatile noastre despre fenomene,
dandu-le, la toate deopotriva, o evidenta, care sa le poata
intruni in sisteme inchise de « adevaruri ». Acestor forme su-
biective, 'in* functionarea « transcendentala » a .ratiunii tinde
sa le dea o valoare obiectiva, transformandu-le in existente
deosebite si independente de ea, adici in lucruri in sine. Pe
aceasta cale, functionarea transcendentala a ratiunii creeaza
metafizica, cu diferitele ei entitati.
In adevar, ce sunt principiile, la care am vazut el duce
functionarea ei logica ? Nu sunt altceva deck concepte. Acestor
concepte ale ratiunii, spre a le deosebi de acelea ale inteli-
gentei, adica de notiunile obisnuite, Kant le da numele spe-
cial de « idei *, luand acest cuvint inteun inteles care se apropie
de cel platonic, fall a se confunda cu el. Caracteristica ideilor,
ca concepte rationale, este, pentru Kant, a « depasesc posi-
bilitatea experientei ». Cum zice el insusi: « Un concept scos
din notiuni si care depaseste posibilitatea experientei este o
idee sau un concept rational » 1). Ca concepte rationale, asa
dar, ideile, data fiind originea lor, nu se pot raporta la obiecte,
care- sa ni se poata infatisa in experienta. Ca si la Platon, adica,

1) Critica ratiunii pure, trad. Brii1ean 11) P. 294.

www.dacoromanica.ro
240 P. P. NEGULESCU

ideile plutesc, ca sä zicem asa, si la Kant, deasupra lumii sen-

sibile, pe care ne-o aduce la cunostintg experienta. Ele nu
devin insg prin aceasta, la filosoful- german, ceea ce erau la
filosoful grec, adicg existente transcendente, deosebite si in-
dependente de mintea care le gindeste. Ele rgman, pentru
Kant, simple produse ale functiunii logice a ratiunii orne-
nesti, pe care insi functiunea ei transcendentalä tinde, cu
stgruintg, sg le ipostazieze, transformAndu-le in substante. Ina-
inte insg de a studia aceastg transformare a ideilor, sg stabilim
mai intii tabloul sau lista lor.
In acest scop, Kant procedeazg, ca si In cazul categoriilor,
servindu-se de indicatiile logicei formale. Thipg cum catego-
riile corespund felurilor de judecgti, tot asa ideile corespund
felurilor de rationamente. LuAnd ca model silogismul, care
era considerat, dela Aristotel incoace, ca fiind tipul cel mai
perfect al rationamentului, logica traditionalg deosebea trei
forme de cgpetenie ale lui. *i. anume: silogismul categoric, in
care premisa majorg e o judecatg categoricg, silogismul ipotetic,
In care premisa majorg e o judecata ipoteticg, si silogismul
disjunctiv, in care premisa majorg 6 o judecata disjunctivg.
Acestor trei feluri de rationamente le corespund trei tendinte
fundamentale ale ratiunii. Gratie lor, cum zice Kant insusi,
noi ne simtim indemnati « sä cgutgm mai indi un necondi-
tionat al sintezei categorice, inteun subiect, al doilea un ne-
conditionat al sintezei ipotetice, a membrilor unei serii, at
treilea un neconditionat al sintezei disjunctive, a pgrtilor inteun
sistem *. « Existg anume tot adtea feluri de silogisme ratio-
nale, din care fiecare progreseazg prin prosilogisme spre ne-
conditionat, un fel spre subiectul care nu mai este el insusi
predicat, celglalt spre presupozitia care nu mai presupune
nimic, si al treilea fel spre un agregat al membrilor diviziunii,
agregat in care nu se mai cere nimic pentru a se desgvirsi
diviziunea conceptului » 1).
Prima tendintg, adicg, pe care o deslantuesc in mintea noa-
stri silogismele categorice, ne impinge sg cgutgm conditia ul-
timä, si deci neconditionatg, de care atirng inteinsele, in
1) Critica ratiunii pure, trad. Br iilea n u, p. 295-296.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 24z

toate deopotrivi, valoarea legiturii dintre subiectele si pre-

dicatele judecitilor ce le alcituesc. S'o clutim, anume, in-
teun subiect, care si nu mai poati fi pus in legituri, ca pre-
dicat, cu un alt subiect anterior, inteun subiect care, ex-
cluzind o asemenea relatie, si nu mai fie relativ, inteun su-
biect, cu alte cuvinte, absolut. Aceasti tendinti duce la ideea
transcendentali a unei substante neconditionate, capabile si
joace rolul unui subiect absolut, si care nu poate fi deck
sufletul. De unde, o prima parte a metafizicei traditionale,
care se ocupä de aceasti entitate, nu pe bazi empirici, ci pe
bazi rationali, lucr And adici, ark' si faci apel la datele
concrete ale experientei sensibile, numai cu conceptele abstracte
_ale ratiunii, si care este psihologia rationali.
A doua tendinti, apoi, a ratiunii noastre, cea pe care o
deslintuesc inteinsa silogismele ipotetice, ne impinge si
ciutim o presupunere ultimi, la care si se reduci toate pre-
supunerile din judecitile lor ipotetice, dar care si nu mai
presupuni ea insisi nimic, inainte de ea. Ca' atare, acea pre-
supunere ultimi trebue si reprezinte totalitatea neconditio-
nati a conditiilor de care atirni posibilitatea empirici a fe-
nomenelor. A doua tendinti a ratiunii noastre duce astfel la
ideea transcendentali a tmei substante universale, capabile si
joace rolul de obiect absolut in fata subiectului absolut, si
care nu poate fi deck lumea. De unde, a doua parte a. meta-
fizicei traditionale, care se ocupi de aceasti entitate, nu pe
bazi empirici, cum fac stiintele particulare, ce studiazi dife-
ritele categorii de fenomene ale naturii, ci pe bazi rationall,
lucr And &lick fill si faci apel la datele concrete ale expe-
rientei sensibile, numai cu conceptele abstracte ale ratiunii,
si care este cosmologia rationali.
A treia tendinti, in sal-sit, a ratiunii noastre, cea pe care
o deslintuesc inteinsa silogismele disjunctive, ne impinge
si. ciutim unitatea ultimi, totalitatea deplini, a termenilor pe
care ii deosebesc si ii opun unii altora judecitile disjunctive
ce le alcituesc. Ca atare, acea unitate ultirni, acea totalitate
desivarsitä, nu poate fi deck o substanti capabili s'a' cuprindi
In sine totul, inteo armonie care si faci si dispari dinteinsa
once deosebire, once opozitie, once contrast. Aceasti a treia
r6 A. R. Stead fi Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
242 P. P. NEGULESCU

tendinta a ratiunii ne duce prin urmare la ideea transcenden-

tali a unei substante superioare, atat sufletului ca subiect,
cat 0 lumii ca obiect, 0 care nu poate fi deck Dumnezeu.
De unde, a treia parte a metafizicii traditionale, care se ocupa
de aceasta entitate suprema, nu pe baza empirica, ci pe baza
rationala, lucrand &lick fail sa faca apel la datele concrete
ale experientei sensibile, numai cu conceptele pure ale ra-
tiunii, 0 care este teologia rationala.
Ideile'transcendentale insa, pe care se intemeiaza aceste trei
parti ale metafizicii, sau care, in once caz le procuri cadrul
0 obiectul, nu sunt cleat concepte pure ale ratiunii. Ca atare,
ele nu se pot compara cu conceptele intelectului, adica cu no-
tiunile propriu zise. Acestora, intru cat au fost scoase din in-
tuitii sensibile, le corespund totdeauna obiecte reale, obiecte
empirice, se intelege, intru cat ne sunt date in experienta sen-
sibilA, dar, tocmai de aceea, reale. Conceptelor pure ale ra-
tiunii, intru cat izvorasc, cum am vazut, din raporturile ab-
stracte, in läuntrul rationamentelor, ale notiunilor abstracte pe
care ni le procura intelectul, nu le pot corespunde obiecte
reale, ce ne-ar fi date prin intuitii sensibile. Nu le pot cores-
punde decat obiecte ale gandirii noastre, carora n'avem mo-
tive suficiente ca sa le atribuim o alta existenta decat cea
ideala, sa le consideram cu alte cuvinte ca reale, ca existand,
In adevar, in afara de mintea noastra. Dimpotriva avem mo-
tive suficiente ca sa nu le recunoa§tem asemenea atribute.
Cad realitatea, existenta, sunt categorii ale inteligentei, care
nu se aplica deck fenornenelor, adica obiectelor ce ne sunt
date in experienta sensibila, in cadrul 0 in limitele ei, ex-
clusiv. Obiectelor pe care le gandim numai, concepandu-le
ca neconditionate sau absolute, 0 prin urmare ca depasinci
experienta, al carei continut este in intregime conditionat sau
relativ, intru cat obiectele ei nu iau fiinta deck numai in-
trand in raport cu noi 0 imbracand formele apriori ale sensi-
bilitatii 0 inteligentei noastre, nu le putem atribui aceastá
calitate esentiala, a realitatii obiective sau a existentei deose-
bite de noi insine. In general, obiectele pe care le gandim,
sub forme abstracte, notionale, trebue, pentru ca sa le putem
recunoa§te realitatea, sa ne fie date mai intai, sub forme con-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 243

crete, in experienta, prin intuitii sensibile. Iar ca atare, ele

trebue sa fie, evident, realizate in intregime, in momentul
cand luam o prima cunostinta de ele, pe calea intuitiilor sen-
sibile. Obiectele ideilor ratiunii, insa, nu sunt si nu pot fi
realizate in intregime, in momentul cand le gandim, asa
cum am vazut ea' le putem gandi, ca tinte ultime ale unor
procese de cautare a neconditionatului sau absolutului. Ca
atare, ele presupun, spre a putea fi concepute ca realizate,
o totalizare integrala a experientei, sub ambele ei forme, sen-
sibirá i intelectuala. O asemenea totalizare, insa, trebue sa
imbratiseze intreaga lume pe care o cunoastem, sub ambele
forme sub care o cunoastem, cu sensibilitatea si cu inteli-
genta. Sub cea dintai din aceste forme insa, care preceda,
ca un punct de plecare inevitabirá, pe cea de-a doua, lumea
ni se infatiseaza ca fiind fArà margini, in spatiu i timp. Ceca
ce insemneaza ca ea nu poate fi imbratisata niciodata in in-
tregime, nici in intinderea, nici in desfasurarea ei. O totali-
zare integrará a experientei fiind astfel imposibila, obiectele
ideilor ratiunii nu pot fi niciodatä realizate, in momentul cand
le gandim, si nu le putem prin urmare considera ca avand
o existenta reala. Ele nu pot avea cleat o existenta problema-
tick in intelesul ca existenta lor este posibilà. In acest in-
teles, in adevar, once obiect pe care Il gandim, clack' nu este
contradictoriu, este posibil. Ceca ce nu insemneaza insa, numai
ca este si real. Simpla posibilitate nu e tot una cu rea-
litatea.
Si totusi, ratiunea omeneasca a facut necontenit, in meta-
fizica traditionala, saltul, plin .de riscuri si de primejdii, dela
posibilitate la realitate. Ceea ce explica un asemenea salt,
ail a-1 legitima, se intelege, era o necesitate subiectiva ce-
sap anea functionarea ratiunii, si a carei natura inselatoare nu
fusese IncA desvaluita, asa cum îi propunea Kant s'o faca,
In partea respectiva' din opera sa capitala. Necesitatii subiec-
tive de care e vorba Ii dedea el numele de' iluzie transcen-
dentala si Ii lamurea mecanismul in chipul urmator. Ra-
tiunea noastra, care, pornind dela conditionat, cauta, cum am
vazut, neconditionatul, un neconditionat la care sa se poatä
opri in fiecare din seriile ei de explican, are tendinta

www.dacoromanica.ro
244 P. P. NEGULESCU

invincibilA si creada a, daci este real conditionatul dela care

porneste, trebue sA fie reall si seria intreagi a conditiilor lui,
fIrA de care el n'ar fi putut lua EMI. Iar daci este realà
seria intreagI a conditiilor lui, atunci trebue si fie real si ne-
conditionatul, de care ii atarna existenta, ca atare. Ratiunea,
zice Kant insusi, 4 cere pentru un conditionat dat o totalitate
absoluti din spre partea conditiunilor (supt care intelectul su-
pune unitatii sintetice toate fenomenele) fAand prin aceasta
din categorie 1) o idee transcendentall, pentru a da sintezei
empirice integralitate absolutà prin continuarea ei pinA la ne-
conditionat (ceca ce nu se gaseste nici and in experientA, ci
numai in ideie) ». i adaugi imediat: 4 Ratiunea cere aceasta
dupi principiul: dacd e dat conditionatul, atunci e datd fi toatcl
suma conditiunilor, deci e dat fi necondi(ionatul absolut, prin care
singur a fost posibil conditionatul » 2).
Asa ajunge ratiunea omeneasci sa creada in realitatea obiec-
telor, a caror existentä o presuptut, numai, ideile sale. Aceasti
credintà trig, oriat pare de fireasa din punct de vedere logic,
e neintemeiatà din punct de vedere transcendental. In adevAr,
trecerea dela conditionat la conditiiie lui este, din punct de
vedere logic, nu numai fireasca, dar si necesarg. Dar moda-
litätile ei, care sunt doua, nu stint de aceeasi valoare, din
punct de vedere transcendental. Prima modalitate duce dela
un conditionat la o conditie, care este ea insasi conditionati.
Procesul logic al autarii conditiilor un.ui conditionat anumit
se desasuri astfel mai departe, tot mai departe, in domeniul
experientei, sensibile si intelectuale. Tar in acest domeniu, con-
ditiile, ce se descopere progresiv, ale conditionatului dat, sunt,
ca si el, reale, de vreme ce sunt obiecte a aror existentä se
stabileste prin notiuni ale intelectului si se constatà prin in-
tuitii ale sensibilitatii. Când ing, spre a pune cal:at acestui
proces logic, care amenintá sa se intindl la infinit, intervine
ratiunea, ficindu-1 sl atarne, in intregime, de ceva necondi-
tionat, acest act al ei depäseste experienta, sensibill si in-
telectualà, in domeniul areia nu poate exista nimic necon-
ditionat. Cum zice Kant insusi, in pasajul citat mai sus,
Din categoria totalititii.
Critica rafiunii pure, trad. Briilean u, p. 371.

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIE1 CONTEMPORANE 245

neconditionatul nu se gaseste in experientä, ci numai in idee #.

Ca atare, asa dar, neconditionatul nu mai este un obiect real,
care si ne poata fi dat in experienta; nu mai este cleat o idee,
conceputa de ratiunea noastra. Sub a doua forma a ei, prin
urmare, trecerea dela conditionat la conditiile lui, care este,
din punct de vedere logic, fireasa i necesara, nu mai duce,
ca sub prima ei forma, la obiecte reale, ci numai la idei ale
unor existente posibile.
Iluzia, cá procesul logic de care e vorba duce la realitati
ontologice, izvoraste dintr'o aparenta ce, din nefericire, nu se
poate evita. Ideea unui neconditionat, care incheie seria con-
ditiilor unui conditionat oarecare, ia in mod fatal, pentru ra-
tiunea noastra, aparenta unei limite, care pune capat cautarii
conditiilor acelui conditionat, i prin urmare aparenta unui
hotar al experientei, sensibile i intelectuale, in directia res-
pectiva. Un hotar, in* 0-1 reprezinta mintea omeneasca, in
general, sub forma unui obiect care margineste un alt obiect.
Hotarul unei täri, bunloara, este adesea un fluviu sau un lant
de munti. Hotarul unei mosii poate fi un sant, sapat in pa-
mint, sau un sir de pietre. Hotarul unui teren desemnat pe
hartie este o linie, care, in felul ei, este si ea un obiect ma-
terial, devreme ce poate forma continutul unei intuitii sen-
sibile. De unde credinta cA neconditionatul, ca hotar al unei
serii de conditii, este si el, ca si acele conditii pe care le mar-
gineste, o realitate data, adica un obiect. E o iluzie asemenea
Cu aceea, care ne face sa credem a, la marginile orizontului
nostru vizual, cerul se sprijina pe parnant. Astronomia ne ex-
plica aceasta iluzie optia, dar n'o poate inlatura. Ea este un
produs al structurii ochilor nostri. Eroarea epistemologia,
asa dar, pe care o comitem, e drept, in mod involuntar,
dar de care suntem datori sa ne dam seama, consti in a
crede ca hotarul presupus al experientei ne este dat in ex-
perienta, ca un obiect real al ei, pe and el nu ne poate fi
dat deat in gandire, ca un obiect ideal al ei, i anume ca o
simpla idee a ratiunii.
Iluzia transcendentala, al arei mecanism 1-am studiat, a
permis metafizicii traditionale sa ipostazieze ideile ratiunii,
le transforme in substante, cu o realitate ontologicaabsoluta.

www.dacoromanica.ro
246 P. P. NEGULESCU

Printr'un proces logic, apoi, ce lua drumul opus aceluia pe

care 1-am examinat, metafizica traditionall îi constituia edi-
ficiul cunostintelor sale iluzorii despre realitatile de dincolo
de marginile eiperientei, pe care le crease ea ingqi, in mod
nelegitim. Pornind dela natura lor presupusà, ea deduce toate
calitAtile i proprietAtile lor. i fiindcA nu putea inatura iluzia
transcendentalà, care sta la originea conceptiilor fundamentale
ale pseudoltiintei ce purta numele pompos de metafizick nu-i
räminea lui Kant deck sà arate cA pseudo-cunostintele ei nu
puteau fi reale fiinda se intemeiau pe rationamente gre§ite,
din punct de vedere logic, sau erau de-a-dreptul contradic-
torii. Aceastà incercare critia a format obiectul propriu al
Dialecticei transcendentale.
II
Cea dintii din conceptiile ftmdaxnentale ale metafizicei tra-
ditionale, pe care a intreprins autorul Criticii ratiunii pure
s'o examineze mai de aproape, a fost aceea a sufletului, ale
arui calit5ti i proprietati le descria, am5nuntit i cu o sigu-
rantä apodictia, psihologia rationalä. Pentru acea Pseudo-
§tiintä, atät de la modi pe acea vreme, sufletul era o sub-
stant5 imateriall, simp15, identicl totdeauna cu ea insAsi, per-
sonata' §i incoruptibila sau nemuritoare. Kant a socotit
trebuia sA f5gAduiasca mai intäi acelei substante presupuse ca-
racterul de substant5, s5-i nege adicA existenta, ca ceva deo-
sebit §i independent de cugetarea noastil, a drei simpl5 mo-
dalitate era. In adevar, ratiunea noasta, spre a totaliza mul-
timea infinità a fenoxnenelor experientei noastre interne, uni-
ficAnd astfel varietatea stkilor noastre de con§tiintä, a simtit,
cum am vAzut, nevoia fireasca sI incheie seria conditiilor lor
Cu -un termen neconditionat, clruia i-a dat numele de suflet.
Ca atare, ing, acel termen nu exprim5 deck unitatea cu-
getkii noastre, nu un obiect al ei. Cáci unitatea cugearii nu
,este deck o forma a ei insqi, nu ceva deosebit si indepen-
dent de ea, nu ceva care sh. existe prin sine insusi, nu adicl
o substantA. Iar eroarea, sau paralogismul *, cum zice
Kant, vine de acolo, a se ja intuitia unit5tii functionale a

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE /47

constiintei noastre, drept o intuitie a unui obiect ce nu ne este

nici de cum dat in experienta, asa incat sa-i putem afirma
realitatea. Cu propriile cuvinte ale filosofului insusi: « o simpla
neintelegere a dat nastere psihologiei rationale. Unitatea con-
stiintei, care sta la baza categoriilor, se ja aci drept intuitie a
subiectului ca obiect, aplicandu-i-se apoi categoria substantei.
Ea este insa numai unitatea in gandire, prin care singura nu e
sdat niciun obiect, la care deci categoria substantei, care pre-
supune totdeauna o intuitie data, nu poate fi aplicaa i, prin
urmare, acest subiect nici nu poate fi cunoscut. Subiectul ca-
tegoriilor deci, prin faptul ea le gandeste pe acestea, nu poate
(lob andi un concept despre sine insusi, ca despre un obiect
al categoriilor; caci pentru a le On& pe acestea, el trebue
si puna la baza pura sa constiinta de sine... » 1). Ca obiect
al categoriilor, in adevar, subiectul care gandeste categoriile
ar trebui sa fie conditionat de ele. 0 asemenea rasturnare
de raporturi este insä imposibilá. Categoriile nu pot condi-
tiona, ca pe un obiect al lor, pe subiectul insusi care le gin-
deste, fiindca nu iau ele insele nastere si nu intr./ in func-
tiune deck prin activitatea acelui subiect, care, cum zice
Kant, pune la temelia lor pura sa constiinta de sine ». lar
aceasta purl constiinta de sine a subiectului cugetator nu este
altceva deck constiinta unitatii Cugetarii, pe care z-nintea orne-
neasca o rezuml in asa numitul « Eu ». Fiecare om crede in
unitatea cugetarii sale, are adica constiinta ei, fiindca rapor-
teaza toate ideile sale la unul i acelasi subiect cugetator, care
este Eul sat' propriu. Constiinta de sine a acestui Eu este,
zice Kant, ceca ce sta. la temelia categoriilor, in general,
prin urmare i la temelia categoriei de substanta. De unde
rezulta cà existenta ca substanta a Eului cugetator, adica a
sufletului, nu poate fi dovedita prin intrebuintarea nelegitima
a acestei categorii.
Din existenta, stabilita pe aceasta cale inadmisibill, a su-
fletului ca substanta, deduce apoi psihologia rationall toate
caracterele pe care i le atribue. De vreme ce, ca subiect al
tuturor actelor noastre de gandire, sufletul ne este dat numai
Critica rafiunii pure, trad. Briileanu, p. 329,

www.dacoromanica.ro
248 P. P. NEGULESCU

In constiinta noastrA, care nu este materiall, nu poate fi nici

el deck imaterial. Fiind, in acelasi timp, subiectul unic al
stArilor noastre de constiintA multiple, sufletul nu poate fi el
insusi multiplu, nu poate avea adicA pArti; el este prin urmare
sixnplu. Ca atare, sufletul este incoruptibil; numai lucrurile
compuse din pArti se pot altera, si pot dispArea, cu timpul;
fiind adicA incoruptibil, sufletul este nemuritor. In sarsit,
fiind simplu, sufletul, dupA cum nu se poate altera, nu poate
nici varia; el rAmane vesnic identic cu sine insusi; iar con-
stiinta acestei identitAti ii dA, in chip firesc, personalitate;
constiinta identitAtii sufletului cu sine insusi ja in chip firesc
forma cunoscutà, a permanentei unei personaliati.
Prin toate aceste caractere, ce decurg din substantialitatea
lui, sufletul se inatiseazA, in psihologia traditionalA, asa cum
o reprezentau bunkarA Leibniz si Wolff, ca o existentA emi-
namente spiritualA. Iluzia transcendentalA duce astfel, in me-
tafizicA, la # pneumatism >>, termen prin care Kant desem-
neazA spiritualismul, ca ipotezA ontologicA. Data' fiind dar im-
portanta, pe care o lua prin consecintele ei, substantialitatea
ce se atribuia sufletului, autorul Criticei ratiunii pure a
crezut cA trebuia sA insiste asupra erorii logice pe care o co-
mitea, in aceastA privinta, psihologia rational5, spre a-i pre-
ciza mai bine natura. Ea constA in acea sofisma', pe care lo-
gica vechea o numea # sophisma figurae dictionis >>, fiinda
unul din termenii argumentArii apArea, in cursul ei, sub doul
infAtiseri, adicA cu douà intelesuri, diferite, si cAreia logica
medievalA, referindu-se in special la rationamentul silogistic
i-a dat numele de # quaternio terminorum ». Kant insusi des-
vAluia aceastA croare fundamentalA in chipul urmAtor:
o In procedeul psihologiei rationale dominA un paralogism
care e reprezentat prin urmAtorul silogism rational:
Ceca ce nu poate fi gandit altfel deck ca subiect, nici nu
existA in a/del deck ca subiect si este deci o substantA.
Or, o fiintA cuget'Atoare, consideratA numai ca atare, nu
poate fi ganditA in altfel deck ca subiect.
Prin urmare, ea si existA numai ca atare, deci ca substantA.
In majorA se vorbeste despre o fiintA care in general poate
fi ginditA supt toate raporturile, prin urmare si asa cum poate

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIE1 CONTEMPORANE 249

fi dad in intuitie. In minori insl, e vorba de aceeasi

numai intru cat ea se considerl pe sine insAsi ca subiect
numai cu privire la gandire si la unitatea constiintei, nu insä
In acelasi timp in raport cu intuitia, prin care ea e dati
gthidirii ca obiect. In acest fel se scoate concluziunea per so-
phisma figurae dictionis, deci printeun rationament insentor o 1).
Kant sustine, cu alte cuvinte, ci termenul subiect e luat,
In cele douà premise ale silogismului citat, in cloul intelesuri
diferite. In premisa inajork e luat in intelesul de subiect al
judeatilor noastre, de subiect despre care se afirmA sau se neagl
un predicat, de subiect care constitue adicl obiectul actului
judearii. In premisa minorl, dimpotriva, e vorba numai de
subiectul care formuleaza judeatile noastre, de subiectul care
afirma sau neagl ceva despre subiectul acelor judeati, sau,
Cu alte cuvinte, despre obiectul judearii, ca act al gandirii.
In primul caz, adica, e vorba de subiectul real al judecAtilor,
In al doilea de subiectul lor logic. Este insI evident a subiectul
nu poate fi considerat ca substantà deck numai ca subiect
real, fiinda numai ca atare este un obiect ce ne poate fi
dat, in experientä, inteo intuitie. Ca subiect logic, numai,
nu i se poate atribui subiectului substantialitatea, fiinda nu
este, ca atare, deck conditia logid a formulärii judeatilor
si nu poate deveni niciodata un obiect al lor, un obiect care
sà ne poatA fi dat, ca atare, in experienta, printeo intuitie.
Silogismul citat se abate dar dela o regull fundamentan a
rationamentului silogistic, aceea, anume, de a nu avea decal
trei termeni, dintre care cel mediu trebue si fie acelasi in
ambele premise, ca si poata lega in mod valabil, in concluzie,
termenul major cu cel minor. Cele data intelesuri diferite in
care e luat terinenul subiect » in cele dou'l premise ale si-
logismului psihologiei rationale face din el o « quaternio ter-
minorum », adici un paralogism. Concluzia lui nu poate fi
dar adevirati. Sufletul nu e o substanti
Dad insi nu se poate dovedi, pe terenul cunoasterii i cu
mijloacele ei, cA sufletul este o substanti, atunci nu i se pot
atribui nici calitAtile ce i-ar reveni pe baza substantialitatii
Critica ratiunii pure, trad. Braileanu, p. 317.

www.dacoromanica.ro
250 P, P, NEGULESCU

sale, adicà simplitatea, identitatea, pefsonalitatea, incorup-

tibilitatea, etc., asa cum fAcea psihologia tationalA. Nu e
dar indispensabil sä-1 urmArini pe Kant in argumentArile spe-
ciale, prin care a tinut sA arate, in fiecare caz, imposibilitatea
unei asemenea. atribuiri. Ar fi sA dam proportii prea mari
acestei analize, al cArei scop nu poate fi cleat sá lAmureasa
punctele esentiale ale criticismului kantian, nu sA. reproducA
intregul continut al Criticei ratiunii pure. SA ne grAbim deci
a trece la a doua parte a metafizicei traditionale, adia la cos-
mologia rationall.
Cum o aratA i numele, aceastA parte se ocupA de Univers,
pe care it considerA ca fiind unitatea neconditionatA a tuturor
pArtilor lumii ce ne este datA in experienta externA, pArti care,
limitAndu-se reciproc In spatiu i timp, se conditioneazA unele
pe altele. Ca totalitate a lor, Universul nu mai este, el insusi,
conditionat de nimic, este adia Neconditionatul pe care
cauti ratiunea omeneascA, in tendinta ei invincibilA de a trece
pururea dela conditionat la conditiile lui, trecere in care simte
nevoia sl se opreascA, in cele din urmä, la un termen fArA
conditii. Ca atare, cum am Azut, Universul nu este cleat
o idee a ratiunii noastre, care Il g Andeste, nu un obiect al
experientei noastre sensibile i intelectuale, in care ne-ar fi
dat printeo intuitie. i totusi, iluzia transcendentalA, al cArei
mecanism 1-am examinat mai sus, a flcut pe atAtia filosofi
sA considere Universul, in cosmologia rationalk ca o existentl
de sine stAtAtoare, ale cArei caractere s'au apucat sl le deter-
mine, pe cale strict rational:A, flea' sA recurgA la experientA
si la intuitiile ej. Iar rezuAtatul a fost cA determinArile acestea
au luat forme contradictorii, care au incurcat gAndirea filo-
soficl inteo « antiteticA cu atAt mai penibilA, cu cat, fiind
naturall, era inevitabill. Din cauza ei, in adevAr, ratiunea
omeneascA a fost silitá sA fad, cu privire la Univers, afirmAri
care, dei se excludeau reciproc, erau totusi deopotrivA de
necesare. Acelor contradictii fatale le-a dat Kant numele de
antinomii
Cea dintAi dinteinsele este cea privitoare la o cantitatea
Universului, din cele douà puncte de vedere al Esteticii
transcendentale, adia la intinderea in spatiu si la durata

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 251

In timp a lumii ce ne este data in experienta sensibilä. Ea consta

din (Iota afirmari contradictorii, dar deopotriva de necesare,
din care una poara numele de teza, iar cealalta de antiteza.
Teza sustine dimpotriva, cà lumea are un inceput in timp
margini in spatiu, este adica finita. Antiteza sustine, dimpo-
trivl, cà lumea n'are un inceput in timp, nici margini in spatiu,
.este adici infinia. lar fiecare din aceste afirmari isi dovedeste
necesitatea, in mod negativ, prin imposibilitatea celeilalte. Spre
-a se convinge, bunaoara, de adevartil tezei cà lumea are un
inceput in timp i margini in spatiu, ratiunea noastra face
presupunerea contrara, cea pe care o reprezina antiteza,
se incredinteaza fArà greutate ci este inadmisibill SA presu-
punem, in adevar, cA lumea n'a avut un inceput in timp,
cA existenta ei se intinde, in trecut, la infinit. Aceasta insem-
-neaza cA, 'Ana In momentul and ratiunea noastra gandeste
lumea ca un tot unitar, ca un tot adica, incheiat, s'a scurs
.36 s'a ispravit o serie infinia de sari succesive ale ei. 0 serie
infinita, insi, este, prin definitie, o serie care nu se poate
sal* niciodaa. Daci s'ar sfarsi vreodata, in vreim moment
.oarecare al timpului, In momentul, de pilda, pe care 1-am
.ales ca exemplu, ea ar inceta, in acest moment, de a mai fi
infinita'. 0 serie infinita, asa dar, de sari succesive ale lumii,
-ce s'ar fi incheiat in momentul cand gandim noi marimea, ca
-un tot unitar, este o imposibilitate logica absoluta. De unde
rezulta ci, in ipoteza cA lumea n'a avut un inceput In trecut,
.existenta ei in prezent este imposibila. Un inceput al lumii in
trecut este prin urmare o conditie logica necesara a existentei
In prezent. i fiindca ea exista, de fapt, in prezent, suntem
siliti sA admitem ca a trebuit sa aiba un inceput in trecut.
Tot asa se convinge, apoi, ratiunea noastra ca lumea trebue
sA aiba margini in spatiu. SA presupunem, in adevar, ci lumea
n'ar avea asemenea margini. Ea ar fi, ca atare, un tot unitar
ompus dinteun numar infinit de parti, ce ar coexista in spatiu.
Un numar infinit, insi, de lucruri coexistente nu ni le putem
noi reprezenta in mod simultan, adica inteun singur moment
al timpului. Potrivit cu multimea lor infinita, nu ni le putem
reprezenta deck inteo serie infinita' de momente ale timpului.
In aceasa ipotezi insi, n'am putea avea reprezentarea lumii

www.dacoromanica.ro
252 P. P. NEGULESCU

ca un tot unitar, adica inchis sau incheiat, asa cum cere por-
nirea ratiunii noastre spre neconditionat sau absolut, deck
numai presupunand ca seria infinita de momente ale timpului,
de care am avut nevoie ca sA ajungem la o asemenea repre-
zentare, s'a sfarsit, ceca ce este o imposibilitate logica. Cum
am vazut si mai sus, o serie infinita' de Inomente ale timpului
este prin definitie o serie care nu se sfarseste, care nu se poate
sfarsi, niciodata, fiinda ar inceta atunci sa mai fie ceea ce
este, devenind finita. Infinitatea timpului nu este altceva cleat
eternitatea lui, si o durata, care s'ar incheia la un moment
dat, n'ar mai fi eterna. Ca sa ne putem deci reprezenta lumea
ca un tot, care, ca sa fie unitar, trebue sa fie inchis sou
incheiat, trebue neaparat sA ne-o reprezentam ca avand mar-
gini in spatiu, ca fiind adica finita.
Tot asa îi dovedeste insa adevaru.1 i antiteza, tot in mod
negativ adica, prin imposibilitatea tezei. De aceasta imposibi-
litate ne incredintam imediat ce incercarn a ne reprezenta
ceca ce implica ea. Sa zicern ca lumea a avut un inceput in
timp. In acest caz, nasterea ei a trebuit Si fie precedati de
un timp in care ea nu exista tuck de un timp adici in care
nu exista incl nimic, lumea fiind, prin definitie, totalitatea
existentei. Timpul care a precedat aparitia lumii a trebuit dar
sa fie gol. Intr'un timp gol insa, niciun moment nu se poate
deosebi, prin nimic, de celelalte, fiindca niciunul din ele nu
cuprinde nimic. Niciun moment, adica, al unui timp gol nu
poate poseda conditiile determinante ale aparitiei unui lucru
oarecare, fie ca acel lucru ar lua nastere dela sine, fie ca
ar fi produs de altceva, de o cauza anumiti. In niciun mo-
ment al unui timp gol, cu alte cuvinte, nu poate exista, prin
definitie, niciun motiv ca un lucru oarecare sa ja nastere dela
sine si nicio cauza care sa-1 produca. In timpul plin, pe care
1'1 umple lumea de astazi, pot sa apara, sub una sau alta din
aceste douà forme, tot felul de lucruri, fiindca se pot gasi,
In momentele ce preceda' aparitia lor, motive sau cauze care
s'o faca posibila. In timpul gol, frisk dinainte de aparitia
lumii, nu exista nicio asemenea posibilitate. Lumea n'a putut
avea deci un inceput. Existenta ei a trebuit si se intinda,
In trecut, la infinit. i tot asa, sa zicem ea lumea are margini

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 251

In spatiu. In acest caz, ea trebue si fie inconjurati de un spatiu

In care nu mai existi nimic, ea fiind, prin definitie, totali-
tatea existentei. Un asemenea spatiu insi, fiind gol, nu poate
limita lumea. Limitarea unui lucru nu e deat un raport al
lui cu un alt lucru sau cu alte lucruri, cu acela sau cu acelea,
anume, care Ii mArginesc intinderea. In spatiul gol msA,
ce-ar inconjura, prin ipotezi, lumea, in cazul and ar fi limi-
tad, n'ar exista nimic. Limitarea lumii ar fi prin urmare
un raport al ei cu nimic. Un raport insi a ceva care existi
tu ceva care nu existi, nu este posibil. Lumea nu poate fi
cleci limitad. Ea se intinde la infinit in spatiul pe care, cum
am vizut, nu-1 putem concepe deat ca infinit.
Dupi cum n'am trecut in revisd toate paralogismele psi-
hologiei rationale, mirginindu-ne si le lämurim numai, prin
analiza a doui din ele, mecanismul logic, tot asa nu credem
ci este indispensabil si ne oprim asupra fiecireia din antino-
miile cosmologlei rationale. Du$ ce am examinat mecanismul
logic al celei dintfii, putem trece asupra celei de-a doua, gri-
bindu-ne si aruncim o privire asupra celei de-a treia, intru at
ne va fi de folos mai tArziu, and ne vom ocupa de ideile
etice ale lui Kant, din Critica ratiunii practice.
A treia antinomie a cosmologiei rationale priveste ordinea
lumii, in fata cireia se ridici intrebarea, dad. e determinad,
In totalitatea ei, in mod cauzal, potrivit cu legile naturii, sau
presupune cumva, la origine cel putin, ca punct de plecare,
o. actiune spontani, care si nu fi mai avut nevoie de o cauzi
anterioari, adicl o actiune liberi. Intrebarea ce se ridici este,
cu alte cuvinte, daci ordinea lurnii are ca principiu prim, nece-
sitatea cauzali sau libertatea spontani. La aceasti intrebare
rispund, in mod contradictoriu, dar deopotrivi de necesar,
teza i antiteza antinomiei de care e vorba. Iaci in ce consti,
In acest caz, « conflictul ideilor transcendentale Teza are
cuprinsul urmitor: « Cauzalitatea dupi legile naturii nu este
singura din care pot fi derivate toate fenomenele lumii. Pentru
explicarea lor e necesar si mai admitem o cauzalitate prin
libertate 1). lar acest cuprins se dovedeste, in mod negativ,

1) Critica ratiunii pure, trad. Brdileanu, p. 396.

www.dacoromanica.ro
254 P. P. NEGULESCU

prin imposibilitatea presupunerii contrare. SA admitem ca: tot

ce se intampla in lume are 9 cauzg, in intelesul in care se ja
acest cuvant in legile naturii, ceva care, adica, Ii precedà
In timp aparitia, spre a o putea determina. Aceastg presupu-
nere ne arunca, potrivit cu principiul ei, bite() serie de cauze,
pe care trebue neaparat s'o incheiem, pentru ca sa ne putem
explica intamplarea dela care pornim, dar care, din nefericire,
nu se poate incheia niciodata. Intamplarea in chestie are, am
zis, o cauza. Dar acea cauza este 0 ea ceva ce s'a intamplat »,
trebue sà aiba §i ea o cauzg, a cgrei situatie este aceeasi.
Acea alta cauzä reclama 0 ea o cauza, care sa-i explice, la
randul ei, aparitia. Si ap, mai departe, la infinit. De uncle
rezulta ca, daca presupunerea noastra este adevarata, nimic
nu se mai poate intampla in lume. Caci, pentru ca un lucrit
sa se poata Intâmpla, trebue sa fie datg, in intregime, seria
conditiilor de care ii atarna posibilitatea. Acea serie trebue
dar sa fie completä, trebue sa fie incheiata, i prin urmare
trebue sa fie, neaparat, finitg. In ipoteza pe care am facut-o.
insg, seria conditiilor oricgrei intimplari din lume este infi-
nita. Ceea ce insemneaza c nicio intimplare nu e posibila,
fiindca nu este data seria conditiilor de care 11 atarna posi-
bilitatea. Numai CA, in realitate nu e nicidecum a§a. In rea-
litate, se produc in fiece moment in lume nenumgrate intam-
Suntem dar siliti sa presupunem ca seria cauzelor fie-
cgreia din acele intamplari este finita. Trebue sa presupunem,
cu alte cuvinte, cá fiecare din seriile de conditii ale intam-
plarilor din lume are un inceput, i ca acel inceput il con-
stitue o cauzi ce nu mai are nevoie de o alta cauza anterioara,
care sa-i determine actiunea. Ceea. ce insemneaza ca o ase-.
menea cauzg prima trebue sa se determine singura, in mod
spontan, trebue sa fie adica liberä. La originea necesitätii cau-
zale din lume, pe care o reguleaza, in desfasurarea ei, legile
naturii, trebue sa stea prin urmare libertatea.
Antiteza sustine insa contrariul. Ea sustine, dupa formularea
lui Kant, ca nu exista libertate, c toate in lume se intampla
numai dupa legi ale naturii 1). Daca ar exista, in lume, liber-

1) Critica ratiunii pure, trad. BrAileanu, p. 397.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 255

tate, n'ar mai putea exista, iinteinsa, ordine. In natura, de

pilda, ca parte a lumii, ordinea o alcatuesc legaturile dintre
fenomene, a caror regularitate o asigura legile intemeiate pe
necesitatea cauzala. Lipsa acestei necesitati ar inlocui ordinea
din natura cu o anarhie care ar face imposibila experienta,
ca cunoastere iJnitara a lumii. Am vazut, in adevar, cä tot me-
canismul cunoasterii noastre se reduce, in fond, la tendinta
catre unitate, la unificarea, spre a putea fi perceput i gindit,
a multiplului divers, pe care ne-o dau, succesiv, formele
categoriile inteligentei. De aceasta imposibi-
litate ne putem incredinta fArà greutate, cautand a ne inchipui
ce ar fi actiunea spontana a unei cauze libere, O asemenea
actiune n'ar sta in nicio legatura cu starea ce a precedat-o,
a cauzei respective. Cum zice Kant insusi: Once incepnt
de actionare presupune o stare a cauzei care inca nu actio-
neaza si un inceput dinamic - prim al actiunii presupuse, o
stare ce n'are nicio legatura de cauzalitate cu starea precedenta
a aceleiasi cauze, adica nu rezulta in niciun mod din ea. Asa
dar libertatea transcendentala e impotriva legii cauzale si e o
astfel de legatura a starilor succesive ale cauzelor eficiente
dupa care nu e posibila nicio unitate a experientei, care deci
nici nu se gäseste in vrep experienta, prin urmare nu este
cleat o fictiune goala a cugetarii » 1). Nu exista adica in rea-
litate cleat necesitatea cauzala, careia, intru cat e regula fun-
daxnentala a ordinei fenornenelor hunii, Ii &A Kant, mai pe
scurt, numele de naturl ». In acest inteles trebue sa luarn
cuvintele, Cu care continua el, spre a-1 intregi, pasajul citat:
Noi nu avem deci nimic deck naturel, in care trebue sa
cautam inlantuirea si ordinea evenimentelor lumii. Libertatea
(independenta) de legile naturii este, ce-i drept, o liberare de
constragere, dar si de firul conducdtor al tuturor regulelor.
Caci, nu se poate spune cA in locul legilor naturii intervin,
In cauzalitatea mersului lumii, legi ale libertatii, deoarece, daca
libertatea ar fi determinata dupa legi, ea n'ar fi libertate, ci
ea insasi nimic altceva deck naturi. Natura deci i libertatea
transcendentalä se deosebesc ca legalitatea i anarhia, dinircari

1) Critica ragunii pure, trad. Bräileanu, p. 397.

www.dacoromanica.ro
.256 P. P. N'EGULESCU

cea dintai fárá indoialä ca apasa intelectul cu dificultatea de

a ciuta obar§ia evenimentelor tot mai sus in seria caúzelor,
cauzalitatea fiind in ele totdeauna conditionata, dar ea pro-
mite, spre despagubire, unitatea desAvir§itA i conforma le-
gilor, pe cand, dimpotrivA, iluzia libertatii, de §1 figidueste
intelectului cercetkor, in lantul cauzelor, repaos, conducandu-1
la o cauzalitate neconditionati care incepe dela sine a actiona
totu§i, fiind ea insasi oarbi, rupe firul conductor al regulelor
prin care singur e posibili o experienta pe deplin coerenta » 1).
SI ne grabim, in sfar§it, a trece, spre a nu lungi peste ma-
surA aceastA analiza criticA a metafizicei traditionale, la a treia
parte a ei, care am zis CA este teologia rationalA. Cum o aratA
§i numele, teologia rationala' se ocupi, cu mijloace strict lo-
gice §i fara niciun recurs la experientA, de Durnnezeu, ca
unitate suprema a existentei, mai presus de suflet, ca su-
biect, §1 de lume, ca obiect, care stau, ca atare, inteo vadita
opozitie. DupA Kant, aceastA a treia parte a metafizicei tra-
ditionale nu face, ca qi celelalte doui, cleat sA ipostazieze
una din ideile transcendentale ale ratiunii, sä transforme adica
una din formele subiective ale acesiei ultime modalitati a cu-
noasterii noastre inteun obiect deosebit §i independent de ea,
sau, cu alte cuvinte, inteo substanta. Ceca ce a dus, in chip
firesc, la aceastä transformare a fost tendinta naturala a ra-
tiunii de a gandi unele din ideile ei generale ca intrupate in
ate un individ particular, care devine astfel un ideal. A§a
bunAoara, intelepciunea este o notiune, adica o ideea generall.
NemulturnitA de a o considera numai in mod abstract, ca o
pura posibilitate, mintea noastri o gandeste uneori ca rea-
lizata, in mod concret, inteun individ, inteun om intelept,
care, intru cat personificA o idee, devine, ca atare, un ideal.
Unei asemenea transformar a fost supusa, in deosebi, ideea
cuprinsa in teza celei de-a patra antinomii a cosmologiei ra-
tionale, a carei expunere am rezervat-o, in acest scop, ca in-
troducere la teologia rationala', adica ideea unei « fiinte ne-
cesare ». Acea tezA sustine existi in lume, ca parte sau
cauza a ei, o fiinta necesara lar dovada acestei afirmar se

1) Critica ratiunii pure, trad. Briileanu, p. 397-399.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 257

face prin imposibilitatea contrariului. Daca n'ar exista nimic

necesar, n'ar putea exista nimic contingent si priir urmare
nici lumea, in general. In adevar, lumea se compune din schim-
bari, care sunt, e drept, contingente, dar presupun, toate,
ceva necesar. Once schimbare e conditionata, in lume, de o
serie intreaga de schimbari anterioare, fara de care nu s'ar
putea produce. Iar acea serie de conditii trebue, &And o ur-
marim regresiv, &A se sfArseasca la o prima schimbare, ce nu
mai presupune, ea insasi, nicio conditier trebue sa aiba adica
la origine o existenta neconditionatA. Ca atare, acea existenta
neconditionata trebue, ca sa satisfaca nevoia de unitate a ra-
tiunii omenesti, sa fie una si aceeasi pentru toate schimbarile
ce se petrec in lume, adica, cu alte cuvinte, pentru lumea
intreaga. Iar neconditionata fiind, nu poate fi cleat absolut
necesara.
S'A trecem, acum, peste antiteza care neaga aceasta existenta
necesara. Pentru motive pe care le vom vedea si explica ceva
mai departe, ratiunea omeneasca a pus, in antinomiile cosmo-
logiei rationale, mai mult pret pe teze deck pe antiteze. Ea
s'a oprit dar, in cazul ce ne preocupa, la existenta necesara
pe care o stabileste teza antinomiei a patra, si care a su-
ferit, apoi, transformarea de care ne-am propus a vorbi: Dintr'o
idee, adica, ea a devenit un ideal. Si iaci, din ce cauza si prin
ce proces intelectual. 0 idee este, am zis, o notiune generali.
Iar o asemenea notiune se determina prin notele ce-i al-
catuesc continutul. Cu cAt numarul acelor note e mai mic,
cu at At notiunea respectiva e mai generala, fiindca rezuma
In sine caracterele comune ale unui xnare numar de lucruri
individuale. Si dimpotriva, cu cit numarul acelor note e mai
mare, cu atit notiunea e mai putin generalk fiindca rezuma
In sine caracterele comune ale unui numar mai mic de lu-
cniri individuale. Cum se stie din logica elementara, intre
continutul si sfera notiunilor existi u.n raport invers; cu cat
cel dintAi e mai xi-lie, cu atit cea din urrna e mai mare, si
viceversa. De unde rezulta CA o notiune care, prin ipoteza,
ar ingloba in continutul ei totalitatea caracterelor, reale sau
posibile, pe care le putem constata in experienta sau pe care
le putem concepe cu gAndirea, nu mai poate fi o notiune
z7 A. R. Studii ji Cercetdri. MIL

www.dacoromanica.ro
258 P. P. NEGULESCU

generala. 0 asemenea notiune nu mai poate reprezenta o plu-

ralitate de obiecte individuale, ci intrupeazA un obiect indi-
vidual unic. .

Tocmai acesta e insa cazul ideii din teza antinomiei a patra

a cosmologiei rationale. Ea este ideea unei existente necon-
ditionate care conditioneaza totul, ideea unei existente care
nu atkna de nimic, dar de care atirna totul. Ca. atare, ea
trebue si cuprinda, neaparat, in continutul ei, totalitatea ca-
racterelor a tot ce conditioneaza, a tot ce, atknând de ea,
nu poate lua fiinta deck prin ea. De aceea, cum zice Kant
insu§i, noi nu putem gindi aceastA idee deat ca reprezen-
tând « ansamblul oriarei posibilitati, intruat acest ansamblu
e temeiul conditiunii determinArii desavir§ite a oriarui lucru ».
Ca atare, insa, ea reprezinta « un ansamblu al tuturor predi-
catelor posibile in general », cum ne ma traduatorul roman
textele respective din Critica ratiunii pure 1). Cu propriile cu-
vinte ale lui Kant, in forma lor originala, ideea in chestie este
« der Inbegriff aller möglichen Prädicate ». De unde rezulta
cl, prin aceastA structurA logia a ei, ideea de care e vorba
0 se purifica p 'Ana a forma un coricept determinat cu desi-
värsire a priori, devenind prin aceasta conceptul unui lucru
individual care e determinat in mod desavirsit prin simpla
idee, deci trebue numit un ideal al ratiunii pure ». lar « pre-
dicatele posibile » pe care le rezuma in sine acest ideal, sunt
singurele care le pot realiza, fiinda altele nu mai sunt posi-
bile. Ceca ce insemneazA ca idealul la care ajunge astfel ra-
tiunea noastrA speculativA este, in fond, <4 ansamblul tuturor
realitatilor » (der Inbegriff aller Realitäten).
In sfär§it, trecerea dela punctul de vedere cosmologic la
cel teologic devine, pe aceastA cale, in rnetafizica traditio-
nali, nu numai foarte fireasca, dar §i foarte wail. Eta-
pele acestei treceri ar fi, dupi Kant, cele urmatoare. Punctul
de plecare 1-ar forma considerarea « idealului transcendental »
ca « reprezentare » a unui individ, sau, cum zice el insusi,
# despre un individ ». Iaci propriile lui cuvinte :' # Un ideal
transcendental e ceea ce sti la baza determinarii desavär§ite
1) op. cit., trad. BrAilean u, p.479.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 259

care se gaseste in mod necesar la tot ce existl, si ceea ce for-

meaza conditia materiall suprema si intreaga a posibilitatii
sale, conditie la care toad gandirea de obiecte in general trebue
redusi dupi continutul ei. Dar e si unicul ideal adevarat de
care e capabili ratiunea omeneasca, deoarece numai in acest
unic caz un concept universal in sine despre un lucru e de-
terminat prin sine insusi in mod desávarsit si e cunoscut ca
reprezentare despre un individ » 1). Aceasti reprezentare insä
nu implick la inceput, existenta obiectului ei. Ea se consi-
dera numai ca un « prototip » al orickei existente posibile.
Cum zice Kant insusi: « Se intelege dela sine ca ratiunea,
pentru aceastá intentie a sa, anume de a-si reprezenta numai
desávarsita determinatiune necesará a lucrurilor, nu presupune
odstenta unei existente care e conforma idealului, ci numai
ideea ei, pentru a deriva dinteo totalitate neconditionatá a
determinkii desávarsite pe cea conditionata, adica pe cea a
limitatului. Idealul este deci pentru ea prototipul (prototypon)
tuturor lucrurilor, cari toate, fiind celpii defectuoase (ectypa),
isi scot de aici materia pentru posibilitatea lor, si apropiin-
du-se de prototip mai mult sau mai putin, rä'man totusi ori-
and infinit de departe de a-1 ajunge » 2).
Caracterele acestui prototip al oricarei existente se deter-
mina apoi dela sine, dupá Kant, in chipul urmätor : « Asa
deci, toatá posibilitatea lucrurilor (a sintezei diversului dupi
continutul ei), se considera' derivata si numai singuri ceca ce
contine in sine toata realitatea e considerata originará... De
aceea obiectul idealului lor si care se afla numai in ratiune
se si numeste fiinta originard (ens originarium), iar intru cat
nu are nicio altá fiintá deasupra sa:fiintd suprema (ens summum)
si intru cat totul se aflá conditionat sub ea: fiinta a tuturor
fiintelor (ens entium). Toate acestea insa nu inseamna raportul
obiectiv al unui lucru real cu alte lucruri, ci al ideii cu con-
cepte, §i ne lag in necunostinta deplina cu privire la existenta
unei fiinte de o superioritate atat de exceptionala » 2).

Critica ratiunii pure, trad. Briileanu, p. 480.

Id. ibid., p. 481.
2) Id., ibid., p. 482.

J7*

www.dacoromanica.ro
260 P. P. NEGULESCU

S5 notam, in treacat, aceagta rezervä a lui Kant, care ne

va ajuta sa ne explic5m, mai departe, orientarea de capetenie
a teologiei rationale, si sa continuam determinarea caractere/or
idealului transcendental. Fiinta « originara », pe care o tepre-
zinta acest ideal, nu poate fi compusi; ea nu poate fi decat
1 sirapla »; si fiind simpla, nu poate fi un « ansamblu » al tu-
turor lucrurilor, ci un « principiu » al lor. In adevar, fiinta
originara n'ar putea fi compusa tot din fiinte originare, fiindea'
nu mai exista altele in afara de ea; n'ar putea fi compusa
cleat din fiinte derivate, si anume, din cele ce deriva din-
teinsa. Acestea insa, intru cat o presupun, nu o pot constitui,
cad ar trebui, in acest caz, sa existe inainte de a fi luat na-
stere. De unde rezulta ca fiinta originará, neputand fi consi-
derata ca un « agregat » de fiinte derivate, nu le poate da na-
stere printr'o « diviziune », care i-ar « limita » existenta: nu
le poate da nastere deck printeo « desfasurare » a ei. Ea nu
e dar un «ansamblu» care, ca A' dea nastere lumii, se descom-
pune, ci un « principiu » care ii da nastere prin desfäsurarea
unei actiuni creatoare. Tad textele lui Kant insusi, in forma pe
care le-a dat-o traducatorul roman: «Deoarece nici nu se poate
zice a o fiinta originará e compusa din multe fiinte derivate,
deoarece fiecare din acestea o presupun pe aceea, prin urmare
nu o poate constitui, atunci si idealul fiintei originare va trebui
gandit ca simplu. Derivarea oricarei alte posibilitati din aceasta
fiinta originará nici nu se va putea considera deci, exact vor-
bind, ca o limitare a xealitatii sale supreme si asa zicand ca
o diviziune a ei; caci atunci fiinta originará ar fi considerata
ca un simplu agregat de fiinte derivate; ceca ce, dupi cele
precedente, este imposibil, dei la inceput, in prima schitare
grosolana am reprezentat-o in acest fel. Dimpotriva, la baza
realitatii tuturor lucrurilor realitatea suprema ar sta ca prin-
cipiu §i nu ca ansamblu, §i diversitatea celei dintai nu s'ar
intemeia pe limitarea fiintei originare insesi, ci pe desfasu-
rarea sa completa.... » 1).
La capatul acestui proces de determinare a idealului trans-
cendental, ratiunea ajunge in sarsit la ideea de Dumnezeu,
') Critica ratiunii pure, trad. Brilileanu, p. 482.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 26 r

adica la obiectul teologiei rationale. Prin acest proces,

Kant, ratiunea determina o fiinta originara prin simplul con-
cept al realitatii supreme, ca o fiinta unica, simplä, autarca,
eterna, etc. », adica, cu alte cuvinte, in intregimea sa ne-
conditionata prin toate predicamentele )). i adauga imediat:
« Conceptul unei atari fiinte e cel despre Dumnezeu gandit
In intelesul transcendental, i, astfel, idealul ratiunii pure este
obiectul unei teologii transcendentale... 1).
In pragul analizei critice a acestei a treia parti a metafi-
zicei traditionale, Kant simte nevoia sä precizeze, mai incisiv,
rezerva pe care am vazut-o mai sus cu privire la dificultatea
de a trece dela o idee a ratiunii la un obiect ce i-ar corespunde
In afara de ea. Aceasta trecere e declirata acurn, si mai cate-
goric ilia, inadmisibill, asa incat obiectul la care ajunge
nu poate fi deck o o simplà fictiune Referindu-se la pro-
cesul de determinare a idealului transcendental, care Il trans-
forma pe nesimtite inteun obiect al teologiei rationale, Kant
zice, in adevar, a o asemenea intrebuintare a ideii ce-i stà
la baza depaseste cu totul « limitele... admisibilitatii sale ».
adauga imediat: o Caci ratiunea a pus-o la baza determi-
närii desávarsite a lucrurilor in general numai ca concept a
toata realitatea, fall a cere ca aceasta realitate sa fie data' in
mod obiectiv sí sá constitue ea insasi un lucru. Acest lucru
e o simpla fictiune prin care noi unim i realizarn diversul
ideii noastre inteun ideal ca inteo fiintA osebita, ceca ce nu
suntem in drept a face, nici chiar de a admite asa direct po-
sibilitatea unei atari ipoteze... 2). Constiinta obscura' a di-
ficultatii de a trece dela o idee a mintii lor la o realitate din
afara de ea a facut, poate, pe mai toti filosofii care au cul-
tivat teologia rationala, ca parte a metafizicei, sa-si concen-
treze mai intái sfortärile in spre un scop ce li se parea ca-
pital, acela anume de a demonstra, cu once pret, existenta
lui Dumnezeu. i au facut-o in mai multe chipuri, dintre care
cel dintai, dupa insemnatatea ce i s'a atribuit, daca nu dupa
data and a aparut, a fost asa numitul argument ontologic.

1) Id., ibid., p. 483.

1) Id., ibid., p. 483.

www.dacoromanica.ro
262 P. P. NEGULESCU

Kant ii mai zicea si argumentul cartesian, nu fiinda 11 atri-

buia in primul rand lui Descartes, ci fiinda considera pe
acest filosof ca fiind cel mai autorizat reprezentant al lui. In
ce consta argumentul in chestie si care ii era valoarea ?
Anselm, in evul mediu, si Descartes, in timpurile moderne,
deduceau existenta lui Dumnezeu din notiunea de Dumnezeu,
pe care o gaseau in mintea lor, si care era acel ideal trans-
cendental al ratiunii omenesti, pe care 1-am analizat mai sus.
Intru cat rezuma in sine, cum am vazut, totalitatea predica-
telor posibile, ideea de Durnnezeu nu putea fi deck ideea
unei fiinte areia nu-i lipsea nimic, nu putea fi adia cleat
ideea unei fiinte perfecte. Scolasticii medievali mergeau chiar
mai departe, si, cu toate a perfectiunea, ca si universalitatea
sau infinitatea, nu poate avea un superlativ, defineau totusi
pe Dumnezeu prin expresia « ens perfectissimum ». De unde
rezulta, pentru ei, a Durnnezeu nu putea sa nu existe. Lipsa
realititii ar fi fost; pentru fiinta suprema, nu numai o imper-
fectiune, ci, flea nicio indoiala, cea mai mare dintre imper-
fectiunile posibile, fiindca i-ar fi anulat toate celelalte per-
fectiuni. Oricat de multe, de mari, de frumoase calitati ar
avea, in gandirea noastra, un lucru, neexistenta lui i le anu-
lea* in realitate, pe toate, fiinda nu pot servi la nimic.
Daca dar Dumnezeu este perfect, si nu poate fi gandit
altfel, atunci existenta lui e necesara, Dumnezeu o trebue »
sa existe.
Greseala pe care o comitea, dupä Kant, argumentul onto-
logic era a scotea existenta lui Dumnezeu, prin analiza' lo-
gica, din continutul notiunii de Dumnezeu. Era procedeul
cunoscut, din logica formará, prin care se constituiau jude-
catile analitice. Din notiunea de corp material, bunaoara, se
scotea, ca nota cuprinsa in continutul ei, notiunea intinderii,
si se formula judecata: corpul material este intins. Acest pro-
cedeu logic presupunea ing o conditie, care nu se gasea rea-
lizata in cazul argumentului ontologic. Pentru ca sa poata fi
scoasa din continutul notiunii ce se lua ca subiect, nota ce
urma a-i fi atribuita ca predicat inteo judecata analitia, tre-
buia sa se &ma in adevar inteinsul. i notiunea existentei
nu se cuprindea, ca nota, in continutul notiunii de Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 263

Dovada a era inteadevär asa, ne-o di faptul ci, in general,

notiunea existentei nu se cuprinde niciodati, ca noti, in con-
tinutul niciunei notiuni. Daa n'ar fi asa, ar trebui ca lipsa
notiunii de existenti, ca noti, din continutul unei notiuni
oarecare, si redua, sl restrangi acel continut, si-1 faci adia,
cum se zice in logica elementari, mai särac, ceea ce ar avea
ca urmare inevitabill o schimbare a notiunii respective. In
realitate insi, nu se intimpli nicidecum asa. Notiunea de
triunghiu, bunioari, nu se schimbi nicidecum, and gan-
dim numai un triunghiu, ca o figuri pur si simplu posibili,
sau and vedem dinaintea noastri un triunghiu, ca o figuri
reall. Calititile esentiale ale triunghiului, care se cuprind, ca
note, in continutul notiunii lui, rimin in ambele cazuri ace-
leasi. Daa, in cazul al doilea, atribuim triunghiului, pe care
il vedem dinaintea noastri, existenta, o facem inteo judecati
sintetici, intemeiati pe experienta sensibili, nu inteo judecati
analitia, intemeiati pe procedeul logic in discutie. Existenta
sau neexistenta unui lucru, asa dar, nu schimbi intru nimic
notiunea lui. CA avem sau nu o o suti de talen i #, ca si ne
servim de exemplul lui Kant insusi, a aceasti surni, adici,
existi sau nu in buzunarul nostru, este, pentru notiunea prin
care o gandim, absolut indiferent. Caracterele monetelor ce_
alcituesc si valoarea lor de achizitie rimin, in ambele ca-
zuri, absolut aceleasi. Ceea ce se schimbi, dela un caz la altul,
numai raportul lucrului de care e vorba Cu noi insine. In-
tr'unul, suta de talen i ne e dati in experientä, ca ceva de care
putem dispune, in celilalt ne e dati numai in gandire, ca o
simpli reprezentare. De unde se vede, cu toati limpezimea
posibili, el din gandirea puri si simpli a notiunii unui lucru
nu se poate deduce existenta lui, dupä cum nu se poate rea-
liza prin gandirea puri si simpli a unei sume oarecare un
spor al averii noastre efective.
Ce e drept, filosofii care au recurs la argumentul ontologic
n'au urmirit sä stabileasa existenta lui Dumnezeu deat
pentru cunostinta lor. Scopul urmärit nu schimbi ing ca-
racterul procedeului logic intrebuintat, nu-1 face adici mai
valabil. De aceea, Kant incheie analiza argumentului de care
vorba, contestand realitatea unei asemenea imbogitiri a

www.dacoromanica.ro
264 P. P. NEGULESCU

cunostintelor noastre, care nu poate fi cleat iluzorie. Iac'ä, in

traducerea romineasca la care ne-am referit totdeauna, cuvin-
tele lui insusi: « Cu dovada ontologicA (cartesianä), atit de
renumitä, care vrea sà demonstreze prin concepte existenta
unei fiinte supreme, e pierdug toatä -munca si truda, i un
om ar putea inteadevär deveni, din simple idei, tot asa de
putin mai bogat in cunoasteri, ca si un comerciant in avere,
clack pentru a-si indrepta situatia, el ar vrea sà adauge stärii
casei sale ateva zeruri» 1).
Un alt mod de a demonstra existenta lui Dumnezeu,
teologia rationatä, e cel cAruia unii filosofi i-au dat numele
de argument cosmologic, fiinda porneste dela lume, asa cum
ne este data in experientk nu dela o ideea numai a ratiunii
noastre, asa cum ne este data in gändire, ca in cazul argu-
mentului ontologic. Cum zicea Leibniz, bungoark argumentul
de care e vorba porneste dela existenta contingentl a lumii,
spre a-i stabili conditia necesark de unde numele prescurtat
de o dovadä a contingentia mundi Cuprinsul lui, redus la
strictul necesar, este urmkorul. Lumea, care ne este data in
experientk e contingentk fiindcä niCiunul din lucrurile ce o
alcAtuesc n'are o existentä de sine satkoare. Existenta fie-
druia din ele at Arnä de conditii, care sunt ele insele conditio-
nate. Fiecare lucru, in adev'är, are o cauza, all de care n'ar
fi putut lua nastere; iar acea cauza are ea insäsi o cauzl, care
are si ea o cauzà,... i asa mai departe. In seria de cauze
insk in care ne angajam astfel, atunci and voim s'ä intelegem
existenta unui lucru oarecare, trebue sl ne oprim, in cele din
urmk la o cauzA, care sl nu mai fie ea ins'äsi cauzatà, a cärei
existentä BA nu mai atfirne de o altà cauzà, care sä existe
adicl prin ea insäsi, a carei existentä sä' fie cu alte cuvinte
necesark De ce trebue s'ä ne oprim la o asemenea cauz'ä nece-
sark care a constituit, in trecut, inceputul seriei cauzale res-
pective? Pentrucä, altfel, n'am mai putea intelege existenta
lucrului de care e vorba. Dad. seria cauzelor lui s'ar fi intins
la infinit, in trecut, ea n'ar fi putut fi incheiatl in momentul
In care reflectäm la existenta acelui lucru, aruia nu i-ar fi

1) Critica raliunii pure, trad. Briileanu, p. 497.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 26s

putut, inca, da nastere, care n'ar fi putut prin urmare a

existe in acel moment. Existenta lui, ca lucru contingent,
dovedeste prin urmare existenta unei cauze necesare. De
aceea, zice Kant, formula cea mai simpla a argumentului cos-
rnologic este aceasta: 4 Dad exista ceva, atunci trebue sa
existe si .0 flilltà absolut necesara. Or, cel putin eu insumi
exist; deci existä o fiinta absolut necesara » 1). 0 fiinta ab-
solut necesari, insa, nu poate fi gindita deck ca o fiinta
absolut realä. Neatirand de nimic altceva deck de ea in-
sasi, de nimic din afara de ea, care sa-i poata margini sau
suprima realitatea, ea trebue sa fie, nu numai realä, pur si
simplu, ci suveran si, prin urmare, superlativ reala. De aceea,
metafizica traditionala i-a dat totdeauna numele de ens rea-
lissimum.
Invinuirea de capetenie, pe care o aduce Kant argumen-
tului cosmologic este <( viclenia » lui. El porneste dela expe-
rienta, ca sa OA aerul a este un argument nou, deosebit
de cel ontologic, si, fireste, mai solid cleat el. De fapt, in*
argumentul cosmologic nu se serveste de experienta cleat nu-
mai ca sa." stabileasca necesitatea unei cauze prime. Caci apoi,
se grabeste sa se intoarca la analiza logica a conceptelor, adica
la metoda pe care o practica argumentul ontologic, pentru
ca sa deduck intocmai ca si el, din necesitatea cauzei prime,
realitatea ei. De aceea, zice Kant insusi, # calea a doua pe
care o ja ratiunea speculativa pentru a dovedi existenta fiintei
supreme, nu numai a e tot atat de inselatoare ca si cea dint5i,
ci ea mai are si defectul de a comite o ignoratio elenchi, intru at
ne fagadueste a ne duce pe o carare noua, dar dupa o ocolire
scurta ne readuce iarasi pe cea veche, pe care o parasisern din
cauza ei » 2). Allturi, in sarsit, de insuficienta lui logica, ar-
gumentul cosmologic ne mai expune si la primejdia intelec-
tualä de a crede el ne-am explicat cauzalitatea lumii, and
ne pune in realitate dinaintea unei enigme, peste care nu mai
putern trece si care, and reflectam asupra-i, ne da impresia cà
ne cufunclam inteo «adevarata prapastie>>. Ratiunea noastra pare

Critica ra(iunii pure, trad. Braileanu, p. 498.

Ibid., p. 501.

www.dacoromanica.ro
266 P. P. NEGULESCU

a simti, e drept, o satisfactie atunci and se opreste, in urmi-

rirea seriilor cauzale, prin care cauti si-si explice fenomenele
lumii, la o cauzi primi, pe care o crede, cum am vizut, ne-
conditionatA. Dar aceasti satisfactie este inselitoare. Ea nu
este decit o 4 falsi multumire *, care nu ne ajuti si « inte-
legem nimic mai departe». Dimpotrivi, ne impiedeci, fiinda
neconditionatul nu mai poate fi inteles, si ne provoaci, in
acelasi timp, o adinci turburare sufleteascA, pe care Kant a
incercat s'o caracterizeze in cuvinte neobisnuit de colorate.
« Necesitatea neconditionati, de care avem asa de neapArati
nevoie ca ultim suport al tuturor lucrurilor, este adevArata
pripastie pentru ratiunea omeneasci. Chiar si eternitatea, °ri-
ck de ingrozitor si sublim ar descri-o un Haller 1), e departe
de a face aceasti impresie ametitoare asupra mintii; cici ea
mdsoard numai durata lucrurilor, dar nu o sustine. Nu ne
putem apira de acest gind, dar nici nu-1 putem suporta, CA
o fiinti, ce ne-o reprezentAm si ca cea mai inalti intre
toate fiintele posibile, si spuni asa zicind citre sine: Eu
sunt din vecie in vecie; pe lingi mine nu e nimic afari
,

de ceca ce este ceva prin vointa mea; dar de unde oare sunt eu?
Aci se scufundi toate supt noi... »2).
A treia cale, in sfirsit, pe care a mai incercat teologia ra-
tionalA si dovedeasci existenta lui Dumnezeu, a fost aceea
a « argumentului fizico-teologic ». Numele acesta, sub care exa-
mina Kant incercarea in chestie, se datora unuia din ultimii
« deisti * englezi, si anume lui Thomas Morgan, care, in lu-
crarea sa «Fizicoteologia », din 1741, propoviduia o religie na-
turali, intemeiati pe ratiune, nu pe revelatie. Iar unul din
argumentele, prin care o asemenea religie naturali putea do-.
vedi existenta lui Dumnezeu, era cel pe care 1'1 procura, in
chip firesc, ratiunii omenesti, ordinea ce domnea in lume.
1) E vorba de Alb r echt von Halle r, renumitul naturalist elvetian, care
a fost principalul reprezentant al anatomiei si fiziologiei in veacul al XVIII-lea.
0 inzestrare sufleteasci multilaterali i-a pertnis si serie si poezii, care s'au bucurat
de stilts atentie, limit au fost traduse, cu un succes deosebit, in frantuzeste, ita-
lieneste si englezeste. lar in limbs germani au mai putut si apari, la o jumitate de
veac dui:4 moartea autorului lor, care s'a produs in 1777, in a 12-a editie, publicate
de W y s s, sub titlul Gedichte, la Berna, in i828. Kant le citise si pistrase, cum
se vede din aceasti mentiune, o impresie putemici.
5) Critica ratiunii pure, trad. Br iile a n u, p. 503.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 267

Ordinea aceasta nu putea fi un efect al unei intamplari oarbe;

ea nu putea fi deck rezultatul unui plan inteligent, §i pre-
supunea, prin urmare, existenta unei Fiinte supreme, capa-.
bile sa conceapa un asemenea plan §i. sa-1 realizeze. Era, cum
se vede, reeditarea vechiului argument, de care se slujisera,
in antichitate, atkia din filosofii greci, in frunte cu Anaxa-
goras, argumentul, anuxne, care conchidea dela ordinea din
natura la un principiu ordonator al ei.
Kant considera acest argument ca fiind, prin natura lui
empirica, deosebit de impresionant. Dad nu toti oamenii,
aceia, cel putin, dintre ei care sunt mai reflexivi, nu pot sa
nu fie uimiti, uneori, de finalitatea §i de armonia din natura.
Adaptarea desavar§ita, bunbara, a organelor unei fiinte vii
cu functiunile lor, colaborarea armonici a acestora, apoi, la
realizarea scopurilor pe care trebue sa le urmareasca ea, pentru
ca sa-i fie « bine », in conditiile in care tráete, provoad destul
de adesea admiratia celor ce sunt in stare sa-§i dea seama
de ele. Ei sunt siliti, anume, sa constate d natura, ce pare
de obiceiu incon§tienta, i§i adapteazi totu§i perfect mijloacele
de care se servqte cu scopurile pe care trebue sa le realizeze.
lar la acel punct de vedere finalist, se adauga punctul de ve-
dere estetic. Prin _proportiile lor, prin modurile cum se im-
bina liniile lor, lucrurile din natura sunt frumoase, ating and
chiar, uneori, acest superlativ druia i se da numele de sublim.
Corpurile vii sunt adevarate minuni de tehnica organica; ala-
turi de ele §i impreuna cu ele, corpurile neinsufletite sunt
adevarate opere de arta. Ele nu pot fi dar produse ale mor
combinar intamplatoare, mecanice, oarbe, ale materiei cos-
mice. Ele tradeaza interventia unei fiinte inteligente, care, ca
sä le dea nastere, a lucrat dupa un plan §i urmärind un scop,
un scop ce nu poate fi deck realizarea, in lume, a binelui §i
a frumosului.
Recunoscand importanta afectiva a argumentului fizico-teo-
logic, despre care zice ca nu trebue A. vorbim deck a cu
respect », fiindca « dovada » pe care o aduce el este 4 cea mai
veche, mai clara i mai conforma cu ratiunea omeneasd co-
munä » 1), Kant ii neaga tottqi valoarea logica. El nu poate
I) Critica raliund pure, trad. Br Ailean u, p. sm.

www.dacoromanica.ro
268 P. P. NEGULESCU

dovedi, nici de cum, ceca ce pretinde teologia rationall ca

dovedeste, adica existenta unui Dumnezeu care, ca flint&
supremá, ar fi cauza prima, neconditionatá si absoluta', a tot
ce exista', de care ar atárna, prin urmare, nu numai ordinea,
ci intreaga existenta a Universului. Cand a apárut, in adevar,
In filosofia greack cu Anaxagoras, argumentul pe care il nu-
mim astázi fizico-teologic, nu dovedea deck necesitatea unei
inteligente, care sl introdua ordinea in haosul cosmic initial,
ce exista aláturi de ea, din etemitate. Faimosul vok, al gin-
ditorului antic, nu era deck un principiu ordonator, nu unul
creator; el prelucra materia cosmici, fat-a a-i da fiintá el in-
susi. Utilizandu-i argumentul, teologia rationall i-a lárgit
aplicarea, peste marginile ingaduite de logici. Cu intelesuI
lui primitiv, acest argument, cum zice Kant insusi, « ar
putea demonstra... cel mult un arhitect al lumii, care ar fi
totdeauna foarte limitat prin capacitatea materiei ce o prelu-
creaza, dar .nu un creator al lumii», de care ar atárna si cáruia
i s'ar supune totul. « Ceca ce, adauga Kant, e departe de a fi
suficient pentru marele scop ce-1 avem inaintea ochilor, anume
de a dovedi o fiinti originará atot autara » 2).
Cánd zicea a argumentul de care e vorba « ar putea de-
monstra cel mult existenta unui arhitect al lumii », Kant facea
o rezerva ce trebue explicatl. Intelesul ei este cA ipoteza unui
arhietct nu e, din punct de vedere logic, necesará, cleat nu-
mai daca se dovedeste mai intai c5 ordinea ce domneste in
lume nu poate fi produsA de jocul automatic, mecanic, incon-
stient, al fortelor fizice ale naturii. Ceca ce il obliga pe Kant
sá faca aceastá rezervä era faptul ca incercase el insusi, in
celebra sa ipoteza cosmogonia, sa' explice ordinea ce domneste
In structura sistemului solar si, in genere, in lumea corpurilor
ceresti, prin jocul fortelor inerente materiei, cum am vázut
inteun capitol anterior. Nu era dar imposibil ca el sá fi intre-
vázut, in ceca ce le constituia principiul, fireste, nu in fap-
tele pe care se intemeiau, ipotezele evolutioniste de mai
Carziu, -,-- a lui Charles Darwin, buraoara, sau a lui Herbert
Spencer. Dupg cel dintfii, structurile uimitoare ale fiintelor
1) Id., ibid., p. 512.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 269

vii s'ar explica prin necesitatea adaptarii lor cu mediul, la rea-

lizarea cäreia ar prezida lupta pentru existenta si selectiunea
natural', iar dupa cel din urmi ordinea cosmica, in general,
ar fi produsa de trei principii mecanice: instabilitatea omo-
genului, multiplicarea efectelor si segregatia, ce s'ar inte-
meia, toate, pe principiul fizic al persistentei fortei. Nici chiar
In intelesul lui originar, adica, atat de restrans, argumentul
fizico-teologic n'ar putea avea deck o valoare conditionata,
§i deci ipotetica. *i de aceea, spre a-i da mai multi putere,
teologia rationala aluneca pe nesimtite, in utilizarea lui, dela
ordinea naturii la contingenta lumii, care presupune, e
drept, nu numai un arhitect al lumii, ce ar prelucra, pur si
simplu, un material preexistent, ci un Dumnezeu creator a
tot ce exista, dar care, cum am vazut and am examinat
argumentul cosmologic, ne duce mai departe, la argumentul
ontologic, atat de lipsit de temeinicie logica. In adevir,
zic filosofii ce aluneci pe aceasti panta logica, , pentru ca
si poata realiza ordinea, atat de perfecti, din punct de vedere
tehnic si estetic, a lumii, arhitectul suprem, pe care ill indica
argumentul fizico-teologic, trebue si fie, el insusi, o fiinti
perfecta. Iar perfectiunea unei asemenea fiinte implica exi-
stenta ei, cum o dovedeste argumentul ontologic. Aceste alu-
necari si substituiri de concepte, insa, nu pot duce la scopul
pe care il urmareste teologia rationala. Ea ramane deci de
asemenea, ca parte a xnetafizicei traditionale, o pseudo-stiinta.
Daca frig metafizica traditionala, nu numai ca nu ne poate
spune nimic sigur, nimic intemeiat, asupra niciunuia din obiec-
tele a ciror cunostinta isi propune si ne-o dea, dar nu ne
poate nici macar dovedi existenta lor, atunci, sunten-4 nu nu-
mai in drept, ci pur si simplu obligati s'o consideram ca im-
posibila. Ca imposibila, se intelege, pe terenul ratiunii pure
sau speculative, adici in domeniul cunoasterii teoretice. In
aceasta privinta, rezultatul ultim al Criticii ratiunii pure este,
hotarit negativ.
Kant isi pune totusi, mai departe, intrebarea (Ina meta-
fizica nu rämane cumva posibila in alte dornenii ale vietii
noastre sufletesti, deck cel de care s'a ocupat, exclusiv, in
aceasta opera de capetenie a sa. Cici, in complexitatea si

www.dacoromanica.ro
270 P. P. NEGULESCU

bogatia ei, viata noastra se intinde, cu mult peste marginile

acestui domeniu, atat de important de sigur, dar atat de re-
strans. Interesele, multiple si variate, ce pun in miscare pe
oameni, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct
de vedere practic, se grupeaza in trei mari categorii, ce pot
fi reprezentate prin trei intrebari de capetenie: ce putem
ce trebue sa facem, ce ne este ingaduit si nadajduim. Pentru
o mica minoritate de oameni mai reflexivi, cea dintai din aceste
intrebari pare a fi cea mai insernnata, de si nu izbuteste sa
arunce in umbra pe celelalte doua. Pentru ceilalti oameni frisk
care sunt cei mai multi, acestea din urma au greutatea sufle-
teasca maxima. i Kant s'a intrebat daca, in domeniile ce le
corespund, n'ar fi cu putinta sa se intemeieze, totusi, o meta-
fizica. Obiectiile, pe care Critica ratiunii pure le ridica in
contra metafizicii traditionale, nu i se pareau capabile sa in-
lature cu desavarsire o asemenea posibilitate. In adevar, cri-
ticile pe care le adusese el insusi psihologiei rationale, cos-
mologiei rationale si teologiei rationale, îi arätau, e drept, ca
argumentele lor nu puteau dovedi existenta obiectelor meta-
fizice la care se refereau. Dar acele critici nu dovedeau nici ne-
existenta obiectelor in chestie. Ceea ce insemna cA existenta
lor ramanea posibila. lar aceasta posibilitate i se parea lui
Kant ca deschidea calea unei alte metafizici deck cea tradi-
tionala, a unei metafizici care nu si-ar mai construi edi-
ficiul pe terenul aspiratiilor teoretice, ci pe acela al necesi-
tätilor practice ale. sufletului omenesc.
Aceasta intorsatura a cugetarii sale l-a dus pe Kant la in-
cercarea din Critica ratiunii practice, de a intemeia metafizica
pe morala. Aceasta incercare ramane s'o examinam in capitolul
urmator.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V
O METAFIZICA INTEMEIATA PE MORALA

Ceca ce 1-a indemnat pe Kant si caute, imediat dupi

incheierea Criticei ratiunii pure, un mijloc de a restabili
posibilitatea metafizicei, pe care o negase, inteinsa, cu aka
hotirire, a fost credinta sa ci oamenii nu pot si renunte, cu
niciun pret, la aceasti formi, atit de controversati vi de dis-
cutabili, e drept, dar atit de necesari, totuvi, a cunoavterii.
De ea se leagi, in adevir, interesele cele mai inalte i nevoile
cele mai adânci ale vietii sufletevti a omenirii. Cum zicea
filosoful însui, in Prolegomenele la once metafizici viitoare »,
care au urmat la doi ani numai dupi Critica ratiunii pure:
o Ne putem tot atit de pdtin avtepta ca spiritul omenesc
si renunte vreodati cu desivirvire la cercetirile metafizice,
precum ne putem astepta ca, de tearna sä nu mai respirim
un aer care nu este curat, sá incetim vreodati a respira.
Metafizica va exista totdeauna pe lume, mai malt inci, va
exista pentru fiecare. om, vi mai ales pentru fiecare ce re-
flecteazi, dar,. in lipsa unei reguli recunoscute, fiecare vi-o
va croi dupi placul sàu. Ceca ce s'a numit pini acum meta-
fizici nu poate multumi niciun spirit pitrunzitor. Cum este
msA cu neputinti sá renuntim Cu totul la metafizici, trebue
si sfirvim prin a cauta o critica a ratiunii pure, -saa, daci
p asemenea critica existi, trebue sä o cercetim i si o su-
punem unui examen general, cici altfel n'avem niciun mijloc
sA satisfacem trebuinta noastri imperioasi, care este mai mult
cleat o simpli curiozitate A 1).
1) Prolegomene la once metafizicii viitoare, trad. rom. de C. Antonia d e,
p. ao.

www.dacoromanica.ro
272 P. P. NEGULESCU

Intelesul ultimei afirmari a lui K a n t, din acest pasaj,

atât de caracteristic, este ca avem neaparata nevoie de Critica
ratiunii pure si de negatiile ei, pentru ca, in dorinta noasta
neinfranata de a ne injgheba, cu once pret, o metafizica, sa
nu mai ratacim in zadar pe drumuri ce nu pot duce la un
asemenea scop, cautând solutiile problemelor acestei stiinte
indispensabile acolo unde nu le putem gasi. Iar explicarea
credintei lui nestramatate ca nu pute'm renunta, cu riiciun
chip, la metafizica, nu este prea anevoie de inchipuit. Nece-
sitatile noastre de intelegere, and privesc de-a-dreptul vieata
noastra proprie, rostul i scopul ei, mai ales, perspectivele
mai indepartate, de dincolo de marginile existentei noastre
pamintesti, se complica mai totdeauna cu necesitati de sen-
timent, care pot deveni, ateodata, foarte puternice. Asa,
bunaoara, nevoia intelectuala de a sti, din punct de vedere
teoretic, daca exista sau nu, in noi, o substanta imateriala,
ca cea careia Ii dam numele de suflet, e relativ slaba la cei
mai multi dintre oameni. Ea poate fi chiar nula, la unii dintre
ei, la aceia anume, care nu sunt inzestrati cleat cu o pu-
tere marginitä de cugetare abstracta, i deci cu un interes
mai mult decfit redus pentru problemele teoretice. Dar ne-
voia de sentiment, de a ne inchipui, °rick de nebulos
de vag, ce s'ar putea inampla cu noi dupa moarte, i, mai
ales, teama de ceca ce ne-ar putea astepta dincolo de acest
sarsit inevitabil al existentei noastre parnintesti, sunt foarte
puternice la toti oamenii fàrá deosebire, dei nu se mani-
festeazI, in toate momentele vietii lor constiente, cu aceeasi
intensitate. Aceste doua nevoi se confunda insa, in realitate,
fiinda nu sunt deck doua aspecte diferite ale uneia si ace-
leiasi probleme.
In adevar, cum sa stim ce se va inampla cu noi ciupa
moarte, cat timp nu suntern lamuriti asupra constitutiei in-
sesi a fiintei noastre, cât timp nu cunoastem, cu o siguranta
macar aproximativa, elementele ce o compun, natura lor,
importanta lor, i, prin urmare, perspectivele lor de viitor ?
Din acest punct de vedere, indiferenta teoretica a celor mai
multi oameni, in fata intrebarii daca existä sau nu in noi
o substanta spirituall, deosebita de corpul nostru material si

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANR 273

independenta de existenta lui fizici, inceteaza, sau chiar se

preface, in anumite momente ale vietii, inteun interes pa-
sionat, capabil sa arunce in umbra once alta preocupare,
oricare i-ar fi importanta practica. Cici de raspunsul la
aceasta intrebare atfirna tot ce trebae sa credem cu privire
la perspectivele noastre de dincolo de mormint, perspec-
tive ce nu pot, uneori cel putin, sa nu ne turbure adOnc.
Daca exista in noi un suflet imaterial, de alta natura adici
-deck corpul nostru material, si deci independent de el, atunci,
totul nu se poate sat* pentru noi cu descompunerea fizica
a fiintei noastre parnfintesti. Ceca ce constitue esenta perso-
nalitatii noastre trebue sa-si pastreze, in acest caz, existenta,
in conditii, al caror mister nu poate sa nu frimOnte inchi-
puirea noastra, fermecati pe de o parte de sperante i ingro-
-zita pe de alta de temen, deopotriva de mari. Nu era oare
perspectiva, atfit de nesigura i atfit de nelinistitoare, a o vre-
unui viitor dupa moarte, acel tinut necunoscut din care ni-
ineni nu se mai intoarce *, ceca ce chinuia pe Ha mle t,
In celebrul monolog din drama lui S ha kesp ea re? Daca
insi, cum sustin unii filosofi, ce poarta din aceastA cauza
_numele de materialisti, existenta sufletului, ca substanta spi-
rituala, nu e cleat imaginara, daca ceca ce numim suflet
nu este cleat un complex de « functiuni * ale organelor
.corpului nostru material, atunci, cu descompunerea organelor
In chestie se sfOrseste intreaga noastra vieata, asa inat, dincolo
de mormOnt, nu ne mai poate astepta nimic bun, cum nu
ne mai poate ameninta nimic
AtOt numai el nici aceasta perspectiva, care ar pArca mai
linistitoare nu ne poate asigura pacea sufleteasca, fiindca
nu ne poate face sa ne resemnam. Cand pierdem, cum este
din nefericire inevitabil, atatea din fiintele ce ne sant scumpe,
-singura consolare ce ne poate ramOnea este sa credem ci ele
nu pier cu totul, si ne inchipuim ca mai patem intra, sub
.anumite forme, in contact ea ele, si sA nadajduim a le vom
regasi cindva, pe « lumea cealalta *. Sunt, in adevar, foarte
numerosi cei ce, in asemenea situatii, recurg la spiritism,
adopandu-i cu entuziasm doctrinele i practiandu-i cu pa-
siune metodele. Spiritismul insi nu face altceva deck sa
z8 A. R. - Studii Cercetdri.

www.dacoromanica.ro
274 P. P. NEGULESCU

propovaduiasca credinta in existenta, dupa -moarte, a sufle-

telor, i sa organizeze, pentru .cei ce se gasesc ilia in o in-
chisoarea vietii pamantesti, mijloacele de a intra in comu-
nicatie cu ele. Tar printre cei ce impartasesc aceasta credinta
si se folosesc de aceste mijloace, nu iau loc numai oameni
care, in lipsa unei culturi intelectuale mai serioase sau mai
severe, cad mai usor prada unor iluzii, lipsite de un fun-
dament stiintific rnai sigur. Printre adeptii spiritismului se
pot gasi, fárà greutate, i oameni de stiinta, unii destui
de cunoscuti sau chiar celebri, care se silesc, e drept, cu
o staruinta, discutabila poate din punctul de vedere al me-
todelor logice, dar nu mai putin miscatoare din acela al ne-
voilor de sentiment, sa-i procure, prin unele fapte ce le par
« pozitive *, o indreptatire teoretica aproximativa.
Tot asa, nevoia intelectualä de a sti, daca exista sau nu o.
cauza prima a Universului, este, din punct de vedere teo-
retic, destul de slaba, la cei mai multi oameni. Dar nevoia
afectiva de a crede cà exista in Univers o Fiinta suprema,.
care, ca creatoare a tot ce exista, nu .poate fi, in perfectiunea
ei absoluta', deck buna i dreapta, si, ca atare, trebue
joace rolul unei autoritati morale ultime, datoare sa judece,
sà rasplateasca sau -sa pedepseasca, faptele omenesti, este
dimpotriva foarte puternica, la mai toti. Sunt nenumarati
cei ce, in imprejurarile mai grele ale vietii, and sunt neso-
cotiti, loviti sau calcati in picioare de semenii lor, isi inta-
resc puterile sufletesti, improspatandu-si radejdea in mai bine,
printr'o rugaciune. Ei cred, anume, in existenta unei Fiinte
supreme, bune i drepte, i sunt convinsi ca Ea nu poate sä
nu restabileasca, in favoarea lor, ordinea eticA, fail de care
vieata ar deveni absurda', iar lumea n'ar mai avea niciun sens.
Daca insa oamenii de acest fel ar ti, ci Fiinta supremä,
careia i se adreseaza' in rugaciunile lor si dela care asteapti
indreptarea, nu este, cum sastin unii filosofi carora li se
zice, din aceasta cauza, atei, deck o simplä fantoma a in-
chipuirii lor, suferinta lor ar fi de sigur malt mai mare.
Nu poate fi deci indiferent pentru mint:a omeneasca, daca
exista, saw nu, un Principiu initial, creator si ordonator al
Universului, care nu poate sa nu fie in acelasi timp si un

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA F/LOSOFIEI CONTEMPORANE 275

judecator suprem al faptelor omenesti, potrivit cu ordinea

etica ce trebue sá dornneasca in lume. Nevoia intelectuala
de a sti se complica, in acest caz, ca nevoia afectiva de a
spera, care poate fi, uneori, foarte puternia
Cat de necesara este, pentni unii oameni, lämurirea si
impacarea sufleteasca, cu privire la problemele de acest fe!,
ne-o pot arata, intre altele, unele marturisiri ale lui Rous-
s e a u, scriitorul francez care, cum am vazut mai sus, a
avut, asupra lui K a n t, o influenta ce nu se poate nesocoti.
Eland istoricul sfortarilor intelectuale, prin care ajunsese,
cu vremea, sa se linisteasca asupra problemelor de care e
vorba, intocmindu-si sistemul de metafizica teista din ce-
lebra profesiune .de credinta a vicarului din Savoia, filosoful
francez nu putea s'a nu releve, fiindca nu putea sa le uite,
momentele penibile de descurajare ce intrerupeau cateodata
munca sa constructiva'. « Intervale de nesiguranta si de
indoiala veneau din and in cand sa-mi sdruncine speranta
si sa-mi rapeasca linistea. Obiectiile puternice, pe care nu
le putusem inatura, se infatisau atunci mintii mele cu
mai multa tarie, spre a ma coplesi cu desavarsire. Adesea,
argumente nouà imi veneau in minte, in sprijinul celor care
ma' chinuisera mai 'nainte. Vai I imi ziceam atunci, cu
strangeri de mima care ma innabuseau, cine ma va apara
impotriva desnadejdii, daca, in grozavia sortii mele, voiu
ajunge sa nu mai \Tad deck himere in mangaierile pe care
mi le procura mintea mea, daca, distrugand propria sa opera,
imi rastoarna ea insasi sprijinul sperantei i increderii, pe
care mi-1 ingaduise in vremurile de restriste ?... De cate ori,
In asemenea momente de indoiala si de nesiguranta, n'am
fost aproape sA ma' las col/I-sit de desnadejde !... Daca
fi limas vreodata, ceva mai mult timp, kite() asemenea stare
sufleteasca, vieata mea ar fi fost pierduta *1).
Forma, prea literara poate, a acestei màrturisiri, ar putea
sA ridice îndoieli cu privire la sinceritatea ei. Numeroase do-
vezi ne arata 'frisk and studiem psihologia lui Roussea u,
ca, de si parea uneori influentat de preocupärile sale stili-
1) Les reveries d'un promeneur solitaire. Troisieme promenade.

16*

www.dacoromanica.ro
276 P. P. NEGULESCU

stice, mergea totusi alteori, in destAinuirile sale, pink' la un

cinism, care nu putea fi considerat decit ca un superlativ al
sinceritAtii. De .altfel, mArturisirile de acest fel nu sunt nicide-
cum rare. E de ajuns sl ne gindim la unele din cele mai cunos-
cute, ca aceea a lai Jouffroy bunloarA 1) sau ca aceea
a lai Renan 2), ca sl ne dAm searnA cA ele exprimA lupte
sufletesti adevArate, care sunt, uneori, grele si dureroase. Ne
putem dar intreba dacA filosoful, de care ne ocupAm acum,
nu suferea cumva si el, cind se lovea, reflectind la proble-
mele metafizice, de contradictiile, pe care le releva in Cri-
tica ratiunii pure. CAci, uneori, tocmai oamenii cei mi calmi,
In aparentA, si mai inchisi, in afarA, sunt mai frAmintati,
inliuntru, de furtuni sufletesti, care pot sA fie, citeodati,
violente. Titlul unui capitol dinteun roman celebru al lui
Victor Hugo,« Une tempéte sous un crine poate
fi, ateodatA, mai mult deck o simplA figurA de stil. Ceea
ce ne sileste s'o credem, e pasiunea cu care oamenii # intro-
vertiti » ai psihologiei contemporane urmAresc, uneori, pro-
bleme ce n'au nicio legAturA aparentl cu interesele exterioare
ale vietii lor. ToatA puterea, nu numai de cugetare, ci si de
simtire, pe care oamenii obisnuiti o cheltuesc, pe nesimtite,
In afarA, in manifestArile banale ale vietii de toate zilele, se
concentreazI, la oamenii de acest fel, in lAuntru, putind duce
la incordAri sufletesti de o intensitate anevoie de inchipuit.
Nu era dar o simplA frazA afirmarea lui Kant din pre-
fata la editia intiia a Criticei ratiunii pure, a e in zadar
sA afectIm indiferentA », Cu privire la cercetArile metafizice,
al cAror obiect nu poate fi indiferent naturii omenesti » 3).
NepAsarea, pe care o aratA, de fapt, unii, fatA de cercetArile
de acest fe!, nu poate fi, prin urmare, deck sau prefAcutl
sau aparentA. PrefäcutA, intrucit izvorlste din mindria rAu
inteleasA a unora, de a pima mai presus de nevoile sufle-
testi ale celorlalti oameni. AparentA, intrucit cei ce se cred
nepAskori nu-si dau seamA de interesul adinc pe care
poartA, ascuns in fundul sufletului lor, pentru problemele
1) Din Nouveaux Mélanges, p. Ira.
3) Din Souvenirs d'enfance et de jeunesse, p. 318.
3) Trad. rom. B r A ilea n u, p. 6.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANTE 277

metafizice. CI este in adevar asa, ne-o poate dovedi faptul

ca cei ce afecteaza nepasarea fata de aceste probleme, cad
fArà voia lor in afirman, care le presupun deslegate, inteun
fel sau intealtul. Cum zicea Kant insusi, in prefata men-
tionata: # acei pretinsi indiferentisti, oricat ar intentiona
sa se faca necunoscuti prin schimbarea limbajului de scoala
inteun ton popular, recad iarasi, intrucat nu mai gindesc
ceva in cercetarile lor, in mod inevitabil in afirmatiuni meta-
fizice, impotriva carora simulau aka dispret » 1).
Realitatea acestor atitudini contradictorii ne apare, destul de
adesea, la numerosi scriitori, mai vechi si mai noi. Asa buna-
°ark ca sA luam unul din cazurile mai putin aparente, sunt
oameni de stiinta care nu cred in existenta unei vieti viitoare
si fac binele, in viata aceasta, in mod desinteresat, fArà sä
astepte vreo rasplata dupa moarte. Unii din& înii doresc totusi,
In fundul inimii, o doresc poate chiar cu mai multa ar-
.doare cleat altii, ca existenta vietii viitoare sa nu fie o
simplä' iluzie a # vulgului *. Dar îi justifica dorinta, nu prin
nevoia de sentiment a unei recompense, ci prin nevoia, mai
mult intelectualk aceea, anume, de a sti ce se va mai
intampla pe lame dupa moartea lor, de a urmari mai de-
parte desfasurarea fenomenelor Universului, a caror explicare
au incercat-o, si de a se incredinta astfel ca ipotezele pe
care le-au formulat ei, in aceasta privinta, nu erau neinte-
meiate. lar aceasta justificare ii duce la o contradictie, ca
cea in care cade Renan cand reclama, ca un « pium desi-
derium », vieata viitoare, nu pentru toti oamenii fArà deo-
sebire, ci pentru oamenii de stiintà numai, cu aceastä mo-
tivare a necesitatii intelectuale (a curiozitatea lor stiintifica
sa poata fi, astfel, mai larg satisfacuta. # E oare cererea noa-
stra, se intreaba el, interesata ? rispunde: # Nu, de
sigur. Noi nu cerem o recompensa; cerem numai sA fim,
stim mai mult, sA cunoastem secretul lumii, pe care 1-am
cautat cu aka ardoare, i viitorul omenirii, care ne-a pasionat
atit de mult Acest lucru e permis, cred... Aceia care iau
vieata ca o datorie, nu ca o placere, au dreptul la aceasta » 2).
1) Ibidem, p. 6.
3) Dialogues philosophiques, p. 141.

www.dacoromanica.ro
278 P. P. NEGULESCU

Rena n reclami deci, pentru cei ce si-au consacrat vieata

stiintei, cu cercetirile ei atit de anevoioase, atAt de aride
si, uneori, atit de ingrate, dreptul de a putea urmiri, si
dupi moarte, desfisurarea fenomenelor ilniversului. lar acest
drept, zice el, nu e o recompensi, si se inseali. Cici, de
ce afirmi el insusi, ci oamenii cari iau vieata ca o datorie
au acest drept, intelegind prin aceasta ci cei ce iau vieata
ca o plicere nu-1 au ? Evident, fiinda consideri acest drept
ca o risplati a acestui mod mai ales, mai nobil, de a träi.
i adaugi, in alti parte, spre a face par'ci si mai vizibili
4 Eu nu cer si fiu plitit... Dar putinul bine
contradictia :
pe care 1-am ficut in vieati, as don i ca cineva sä-1 stie » 1).
In aceasti contradictie, atit de caracteristici, fiinda e atit
de profund omeneasci, gisim expresia cea mai limpede a
nevoii sufletesti, de care sunt chinuiti toti oamenii, chiar si
cei mai desinteresati, de a don i o risplati pentru activitatea
lor, chiar si atunci and nu o- cauti, si nu voiesc s'o primeasci
dela semenii lor. Naturile cele mai nobile, care fac binele
fail paradi, ostenindu-se sau chiar; uneori, sacrificindu-se
In ticere, si pe care laudele altora le-ar face si roseasci,
doresc totusi, in fundul inimii, ca cineva si stie ce au ficut
In vieati, si admit astfel implicit, ca fundament al dorintei
lor, existenta acelui misterios cineva, in care ratiunea lor nu
le permite si creadl. De unde se vede ci, °rick ar dispretui
oamenii metafizica si °rick ar cluta s'o inliture, ca doctrini
constituiti, ea reapare totusi, firi stirea si fill voia lor, in
nizuintele lor instinctive, ce iau, uneori, formele surprinzi-
toare ale unor aspiratii secrete.
Iaci de ce Kant se credea indreptitit si se intrebe, la
.ce ne serveste si ne prefacem indiferenti fati de problemele
metafizice, care nu sunt si nu pot fi indiferente pentru na-
tura omeneasci. Decit si lupti'm dar zadarnic in contra meta-
fizicei, si ciutim mai bine a descoperi calea, pe care am putea
restabill posibilitatea ei. Critica ratiunii pure ne-a arätat ci,
In domeniul -sau pe terenul acestei forme, speculative sau
teoretice, a cunoasterii, metafizica este imposibili. Cu acest

1) Dialogues philosophiques, p. x4.-2.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 270

rezultat negativ Insá, oricit ar pärea de categoric, nu se in-

cheie, nicidecum, totul. Càci in fata lui se ridici intre-
barea fireasci, dad ratiunea purl sau speculativi este, pentru
noi, unicul izvor posibil de cunostinte. Nu mai existi cumva,
In noi, vreun alt izvor, de care si ne putem servi, ca sà ajun-
gem, in sfArsit, la certitudinile ce ne sunt atit de necesare ?
La aceasti intrebare, Kant a socotit cA putea rispunde
In mod afirmativ. Alituri de ratiunea puri, care ne arati
ceea ce este, mai existi in noi si o ratiune practici, meniti
si ne arate ceea ce trebue sd fie. 0 analizi foarte simpli ne
poate dovedi realitatea acestei a doua facultiti de cipetenier
a mintii noastre. Si rie inchipuim bunioari cA, treand pe
stradi, ne iese inainte un cersetor care ne roagi si-i venim
In ajutor cu ceva. Noi insi nu ne-am putut opri din drumul
nostru, ca si-i dim ceva. Trebuia sA ne ducem undeva, la
o orä fixA, i, intrucat inarziasem, eram gribiti. Mai era
vremea prea urîtá, ploua si balm vântul, asa inch ne-a
fost greu sA ne descheiem paltonul ca si scoatem o moneti.
Constatarea purA i simpli a acestui fapt, cu motivarea lui,
este opera ratiunii pure, care, coordonind, cu -ajutorul for-
melor ei apriori, datele, sensibile c intelectuale, ce-1 alci-
tuesc, inteo stare de constiinti unitari, ne arati ceea ce a
fost, adici ceea ce am ficut. Alituri de aceasti constatare,
insi, mai apare in constiinta noastri o idee cu totul neastep-
tati, ideea a ceea ce ar fi trebuit si fie, adici a ceca ce ar
fi trebuit si facem. Ajungem astfel sA gindim, in acelasi
timp, doul lucruri cu totul diferite: cA n'am dat nimic cer-
setorului ci cA ar fi trebuit si-i dim ceva.
De unde poate veni aceasti indoiti orientare a cugetirii
noastre ? Constatarea a ceca ce a fost, in ordinea reali a lu-
crurilor, ne pare .fireasci; originea ei nu poate constitui o
problemi. Nu tot. asa e insi cu ideea a ceca ce ar fi trebuit
si fie, inteo ordine a lucrurilor care, intruat n'a existat
In realitate, de vreme ce n'a fost constatati ca atare, nu poate-
fi deck ideall, in intelesul ca- se reduce la o simpli con-
ceptie a mintii noastre. Care si fie, ca atare, originea ei ?
O asemenea idee nu poate proveni, dupi 'Ka n t, din ac-
tivitatea ratiunii pure, al cirei rol, cum am vizut, e numai

www.dacoromanica.ro
280 P. P. NEGULESCU

sA ne dea cunoasterea lumii. Iar aceastA cunoastere consti

In primul rand din perceperea cu simturile a fenomenelor
ce ne inconjoarA, adicA din constatarea a ceca ce este, in
prezent, la care se adaugA, cu ajutorul celorlalte functiuni
intelectuale, amintirea a ceea ce a fost, in trecut, si preve-
derea a ceca ce va fi, in viitor. 0 dovadA cA este asa, ne-o
dA faptul incontestabil cl stiinta, care constitue produsul de
cApetenie al ratiunii pure, nu se ocupA deck de ordinea
realà a fenomenelor Universului, asa cum constatA cA este
In prezent, asa cum poate stabili el a fost in trecut, asa cum
poate prevedea a va fi in viitor. De o ordine ideall a feno-
menelor Universului, care ar fi trebuit sl fie in trecut,
desi n'a fost, sau ar trebui sä. fie in prezent, de si nu este,
sau va trebui s5 fie in viitor, presupun And cA n'ar fi, nu
vorbeste stiinta niciodatA. Astronomia, bunAoarA, ne descrie
corpurile ceresti asa cum sunt, cu formele si cu dimen-
siunile pe care le au, cu cAldura si cu lumina, pe care le po-
sea, cu miscArile in sal-sit, pe care le exercitg, in rea-
litatea cosmicA, pe care i-o desvAluesc instrumenttle sale.
Ideea, CA ele ar trebui sA fie altfel, sau sA se misce altfel,
nu-i vine niciodatà, pentrucA n'ar avea niciun sens. Iar and
cautA s'A le reconstitue evolutia trecutA si sA le intrevadi
evolutia viitoare, astronomia se foloseste numai de actiunea
fortelor fizice ale naturii, asa cum o constatl in prezent,
transpun'And-o, fireste, in alte imprejurAri cosmice, asa
cum isi poate inchipui ci au fost altAdatA sau a vor fi
c Andva.
Mai mult ina, noi insine, and privim, pe o noapte se-
ninA, cerul plin de stele, admirAm de sigur mAretia specta-
colului, simtim poate chiar o plAcere estetia, contemplându-1,
dar nu ne pare rAu a nu este altfel si nu dorim s'A fie altfel.
Sentimente ca acestea din urmA nu avem deat in fata fap-
telor omenesti. In cazul, bunaoarA, pe care 1-am luat ca
exemplu adineaori, ne pare rAu a n'am dat nimic cerseto-
rului, iar dorinta de a-i da ceva ne poate face sA ne intoarcem
din drumul nostru, oriat am fi de grAbiti, ca sA ne inde-
plinim aceastA datorie, de a nu lAsa in suferintl pe un om
sArac, ce avea nevoie de ajutorul nostru.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 28 x

In fata analizei, insä, care tinde a stabili o asemenea deo-

seb ire intre fenomenele naturii si faptele omenesti, se poate
ridica o obiectie. Stiinta, se poate zice, stabilind intre
fenomenele naturii legituri necesare, le impune, prin aceasta
chiar, o ordine necesari, ce nu se märgineste numai la des-
fisurarea lor prezenti, ci si la desfisurarea lor trecuti si vii-
toare. Ea ne arati dar de asemenea ce a trebuit, ce trebue
si ce va trebui si fie aceasti desfisurare, firi nicio abatere
posibili. Obiectia pare hotiritoare. Ea scapi insi din vedere
ci necesitatea, pe care o pune in evidenti ea, n'are acelasi
inteles ca necesitatea pe care o relevam in exemplul de adi-
neaori. Si deosebirea se poate limuri fill greutate. 0 piatri,
lisati liberi in aer, trebue, zice stiinta, si cull la pi-
mint. E o necesitate, pe care i-o impune legea gravitatiei.
SA ne inchipuim insi ci, inteun caz dat, o bucati de fier,
lisati liberi in aer, nu cade la pimânt. 0 cauzi oarecare
poate, in adevir, interveni, ca si-i impiedece cfiderea,
atractia unui magnet puternic, bunioari, ce s'ar gisi sus-
pendat deasupri-i. Intre cele doui forte opuse, care isi fac
echilibru, bucata de fier rimâne suspendati in aer, in loc
si cadi la pämânt, asa cum cerea regula stabiliti de stiinti.
Se mai poate oare zice, inteun asemenea caz, ca obiectul
de care e vorba, desi n'a cizut, trebuia, totusi, si cadi la
pimânt ? Se poate oare sustine a el avea obligatia absoluti
si se conforme cu regula stabilitä de stiinti, luptind cu
once alti actiune, a vreunei alte cauze, si opunAndu-i-se ca
once pret ? Nu, de sigur. Cand un fenomen nu se produce,
stiinta n'are cleat si cerceteze de ce nu s'a produs, dar nu
poate afirma ci trebuia si se produci. 0 asemenea afirmare
ii este interzisi de principiul insusi al cauzalititii.
Nu tot asa este, insi, in cazul de care vorbeam adineaori.
N'am dat nimic cersetorului. Cu toate acestea, credem si
zicem, cu toad convingerea, ci ar fi trebuit si-i dim ceva.
Faptul dar, ci fenomenul de care e vorba nu s'a produs, nu
ne impiedeci nicidecum si afirmim el el ar fi trebuit si se
produci. Chid facem insi o asemenea afirmare, noi avem
In vedere o altä' necesitate, de alti naturi, decht cea pe care
se intemeiazi stiinta. Si anume, pe and stiinta nu poate

www.dacoromanica.ro
282 P. P. NEGULESCU

pune inainte deck necesitatea reall a fenomenelor de a se

conforma cu legile fizice ale naturii, noi avem in vedere,-
in cazul pe care 1-am luat ca exemplu, necesitatea idealA a
faptelor noastre de a se conforma cu legile morale ce trebue
s'a domneasd in lumea omeneasd.
CA aceste doug necesitki sunt foarte deosebite, ne-o do-
vedeste raportul lor diferit cu sensibilitatea noastrA, raport
pe care 1-am relevat, in treack, adineaori, si asupra druia
revenim acum spre a-i preciza intelesul. Necesitatea
care e principiul regulator al actiuni/or noastre, e totdeauna
insotid de sentimentul obligatiunii de-a face ceea ce ne pre-
scrie si de a nu face ceea ce ne interzice ea. Iar acest
sentiment, and e nesocotit, ne provoacA acea turburare afec-
tivA, atit de penibilA uneori, pe care o numim remuscare
sau mustrare de constiintA. Asa, bunAoarA, in cazul pe care
1-am luat ca exemplu adineaori, ne pare eau cA n'am dat
nimic cersetorului. Si dad ne gindim d bietul om era b5-
trAn, pArea bolnav si nu mAncase poate nimic in ziva in
care ne-a iesit inainte, pärerea aceasta de rAu devine atAt
de puternicA, I:neat ne sileste, cu toad graba noastra i cu
toatA vremea rea, sA ne intoarcem indArk, ca si-i da'm ceva.
Sau, dacA nu, ne urmAreste mai departe, luAnd forma re-
muscArii sau a mustrArii de constiintA. Asemenea sentirnente
nu insotesc insA niciodad simpla constatare a necesitkilor
fizice ale naturii. E necesar, bunloarA, ca sub actiunea unei
scAntei electrice oxigenul i hidrogenul sA se combine, spre
a da nastere unui volum determinat de vapori de apA. De
acest lucru, ins5, nu ne pare nici bine, nici eau. Ne mar-
ginim numai sA-1 constadm. Si pe nimeni nu 1-ar mustra
constiinta, niciodad, ca un corp cufundat in apA nu pierde
din greutatea sa deck o cantitate egalA cu aceea a volumului
de apA respins.
Ceca ce insemneazA el ideea apArud in mintea noastrA,
In cazul cersetorului pe care 1-am luat ca exemplu, ideea a
ceea ce ar fi trebuit sA fie, este, ca expresie a unei necesitAti
ideale, de alta' naturl deck simpla constatare a ceca ce a
fost, ca expresie a ordinei reale. Si deci, ea nu poate rezulta
din activitatea ratiunii pure. Ea rezuld, dupA K a n t, din

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 283

activitatea ratiunii practice. Iar deosebirea dintre aceste doua

fenomene ale ratiunii o stabileste el in feltil urmator: ra-
tiunea pura ne arati cum este lumea, pe and ratiunea prac-
tica ne arata cum trebue sa fie ea, si, in acelasi timp,
cum trebue si lucram noi, pentru ca ea sa ajunga in adevar
asa cum trebue si fie.
Avem dar in noi douà izvoare diferite de cunostinte: unul
care ne arati ordinea reala a fenomenelor, altul care ne
dica ordinea lor ideala. Din cel dintai, am vazut ca nu poate
rezulta niciuna din cunostintele pe care îi proptme sa ni
le dea metafizica. Ne famine sa cercetam daca aceste cu-
nostinte n'ar putea rezulta cumva din cel de-el doilea.

II
Cand am incercat sa reconstituim géneza criticismului, am
zis, spre a ne .putea explica directia in care s'au indreptat
cercetirile lui K a n t, el, din cei trei factori ce determina
cugetarea i actiunea oamenilor, in general, si Care sunt por-
nirile afective, jocul imaginatiei i discernamantul 'critic, cel
care a predominat, in structura sufleteasca a filosofului no-
stru, a fost cel din urmi. Aceasta indicatie preliminara ne
poate limuri i modul cum a incercat el SA restabileasca,
In Critica ratiunii practice, posibilitatea metafizicei, pe care
o negase in Critica ratiunii pure. In aceasta incercare, Kant
pomea, cum am vazut, dela nevoile de sentiment ale sufle-
tulai .omenesc, care i se 'Arca ci nu-si puteiu gasi satis-
factia fireasca deck inteo asemenea restabilire. Acest punct
de plecare, insa, ar fi putut sA duci la - irationalism, sub
forma unei metafizice care n'ar fi exprixnat deck sfärile afec-
tive ce i-ar fi alcatuit temelia si pe care le-ar fi luat, pur
simplu, ca indreptar unic, exclusiv, definitiv, al conduitei
ornenesti. O asemenea orientare ar fi putut fi, in desfasurarea
cugetarii lui K a n t, Cu atit mai wall; cu cit influenta
pe care o exercitase asupra-i Rousseau fusese, cum am
vizut, destul de puternici. lar scriitorul francez punea la
femelia moralei instinctul; nu ratiunéa. Asupra acestui punct

www.dacoromanica.ro
284 P. P. NEGULESCU

trebue sa ne oprim un moment, spre a preciza, prin opo-

zitie, calea pe care a urmat-o filosoful german in Critica ra-
tiunii practice, si a ne inlesni astfel stadiul acestei opere
capitale.
Organul regulator al moralitAtii noastre, zicem noi cu
totii, este constiinta, care ne aratA, la fiecare pas, ce trebue
si ce nu trebue sá facem, rAsplAtindu-ne and Ii ascultAm
poruncile si pedepsindu-ne cand nu i le ascultIm, cu senti-
mente corespunzAtoare, de multumire sau de pArere de rAu.
Am vAzut, in cazul pe care 1-am luat ca exemplu adineaori
cA, atunci and trecem pe lângl un cersetor farà sI-i dAm
nimic, constiinta, ca o voce interioarA, ne spune cA ar fi
trebuit sA-i dam ceva. Si, dacA nu ne intoarcem indArAt ca
dAm ceva, ne cuprinde o pArere de rAu, cAreia, intruat
este amestecati cu un inceput de dispret fatA de egoismul
nostru sau chiar cu un inceput de revoltA fatA de nepAsarea
noastrà, Ii &Am numele de remuscare. Constiinta, zicem
noi atunci, ne mustrA a nu i-am urmat porunca.
Ce este insA aceasti constiintA ? Rousseau zicea a este un
# instinct ». Faimoasa profesiune de credintA a vicarului din
Savoi2 cuprindea, in adevAr, exclamatia celebrà: « Constiintl,
constiintA ! Instinct divin, nemuritor glas ceresc, cglAuzI si-
gurA a unei fiinte nestiutoare si mArginite, dar inteligente
si libere, judeator fArà gres al binelui si al rAului, care apropii
pe om de asemAnarea cu Dumnezeu ! Tu esti care 11 asiguri
demnitatea naturii, si Ii hotArAsti moralitatea actiunilor ! ».
Kant insA nu putea admite o asemenea interpretare a con-
stiintei morale. Il impiedecau mai intii conceptiile pe care
si le formase cu privire la rolul primitiv al instinctului si la
inlocuirea lui treptatA, in evolutia omenirii, cu ratiunea. Erau,
anume, conceptiile la care ajunsese in doul studii ale sale,
din perioada in care pregAtea, tocmai, Critica ratiunii prac-
tice. Primul era ce! intitulat # Idee i unei istorii universale
din punct de vedere cosmopolit », pe care 11 publicase in
1784. Cel de-al doilea era cel intitulat Inceputurile proba-
bile ale neamului omenesc », pe care 11 publicase in 1786. In
aceste lucrAri, Kant incerca sA introdua in istoria omenirli
conceptia evolutionistä de care se slujise in Istoria generalA

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 283

a naturii # din 1755. El explicase acolo formarea sistemului

solar printr'o serie de transformari succesive, pe care jocul
fortelor fizice ale naturii le impusese materiei cosmice di-
fuze, dela inceput. In doua lucrari anterioare, din 1754, pri-
vitoare la schimbarile pe care le-a suferit miscareá de rotatie
a pimantului si la cele care ar putea fi considerate ca con-
stituind o imbatrinire » a lui, aplicase aceeasi conceptie,
inainte chiar de a o formula, cu o intemeiere mai generall,
In studiul astronomic si geologic al planetei noastre. O uti-
lizase, de asemenea, in lucrarile asupra cutremurelor de pa-
mint, pe care le publicase in 1756, in urma catastrofei sis-
mice dela Lisabona. 0 mai intrebuintase, in sarsit, treand
dela natura fizia la lumea omeneasca, in studiul din 1775
asupra raselor de oameni. Era dar nu nurnai firesc, dar si
inevitabil, sa incerce a se folosi de ea si in istoria omenirii,
In lucrarile citate, din 1784 si 1786, spre a-si explica schim-
baffle succesive, atit de numeroase i atat de izbitoare, pe
tare le suferiseri, in decursul timpurilor istorice, toate po-
poarele fArà deosebire, desi in proportii i cu rezultate di-
ferite. Ceca ce îi parea lui Kant a constituia unitatea acelor
.schimbari, asezindu-le pe unja continua a unei imbunatatiri
treptate a naturii omenesti, era scaderea treptata a rolului
-pe care II jucase, la origine, instinctul, in vieata oamenilor,
in cresterea treptata a rolului pe care a inceput sa-1 joace
ela o vreme, in vieata lor, ratiunea.
Legatura acestei conceptii evolutioniste, a schimbarilor psi-
hologice pe care, dupa toate probabilitätile, le-au suferit oa-
menii in decursul timpurilor preistorice si istorice, cu con-
ceptia constiintei morale, care 1'1 preocupa pe Kant and
a scris Critica ratiunii practice, era foarte simpla. La inceput,
oamenii n'au putut avea, ca si animalele, cleat o vieati in-
stinctiva. Puterile lor sufletesti erau ?ilea prea putin desvol-
tate i nu-i sileau Inca sA reflecteze asupra pornirilor ce-i
-pingeau la actiune, spre a le determina valoarea, din punctul
vedere pe care Il numim noi, astazi, etic. Dominati de
instincte, ei îi urmareau satisfacerea nevoilor organice, flea
alta preocupare cleat de a Kara de suferintele pe care li
le pricinuia neindestularea lor. Instinctele insa Ii impingeau

www.dacoromanica.ro
286 P. P. NEGULESCU

la actiuni care, in marea majoritate a cazurilor, chiar si atunci

and priveau reproducerea, aveau un caracter egoist. In ase-
menea conditii, vieata lor nu putea fi buna. Fericirea, pe care
le-o atribuia Roussea u, gratie starii «naturale » in care
traiau., nu putea consta deat in neputinta lor de a-si repre-
zenta o altä' vieatà, mai multumitoare deat cea pe care o
duceau. De o asemenea reprezentare, ce i-ar fi fAcut in adevar
A. safere, moralmente, ii scutea, e drept, slabiciunea pute-
rilor lor sufletesti. Dar, altfel, instinctele lor, impingindu-i
s5.-si caute satisfacerea nevoilor pe ai egoiste, fAri nicio pre-
ocupare de drepturile egale, la vieatà si la ceca ce implicau
ele, ale celorlalti, ii obligau sa-si impunk reciproc, suferinte
fizice; care puteau fi foarte mari. Ei isi ficeau, unii altora,
din cauza pornirilor brutale de care erau stapiniti, mult mai
mult räiu cleat le putea face, tuturor, natura insgsi, prin
intemperiile si prin Cataclismele ei. Tocmai din aceastä osti-
litate. ing, dela inceput, a tuturor contra tuturor, a iesit,
incetul cu incetul, imbunAtatirea treptata a conditiilor de exi-
stentà a omenirii. A iesit, anume, prin intervenirea com-
plexului de functiuni sufletesti superioare, ce au inceput a
se opune, dela o vreme, instinctelor primitive, In adevar,
pe mAsurà ce acest complex, desvoltindu-se incetul cu in-
cetul, i-a adus pe oameni sà pricea$ a vieata nu li se putea
imbunatAti deck prin respectul reciproc al drepturilor de
care e vorba, conditiile in care traiau ei s'au putut usura
progresiv. Ceca ce a fä'cut dar progresul omenirii, in formele
v ietii sociale cel putin, a fost aparitia si intkirea, inceatà si
totusi neincetata, a moralitatii. Iar acest progres nu s'a da-
torit instinctelor, ci ratiunii. GAndindu-se, de aceea, la tinta
lui ultira, Kant credea a el trebuia sA dua la o stare idealà
a omenirii, in care n'ar avea s'a' mai dicteze instinctele, in
care dictatura ar urma s5 revina, intreaga, legii morale for-
mulate de ratiune.
Acestea au fost, dupà toate probabilitAtile, consideratiile
care au provocat evolutia cugetkii etice a lui K a n t, dela
ideile pe care, sub influenta lui Russegu si a lui S h a f-
tesbur y, le preconizase, cum am vAzut mai sus, in lu-
crarea sa din 1764 asupra frumosului si a sublimului, la

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 287

cele pe care avea sa le puna inainte in Critica ratiunii prac-

tice, din 1788, Chiar i in acea lucrare mai veche iesea la
iveal intelectualismul lui K a n t, in fraza, ce preceda pe
cea pe care am citat-o mai sus, atunci când am vorbit de
continutul ei etic. Acea fraza suna: 4 Adevirata virtute nu
se poate altoi decit pe principii, cu cat ele sunt mai gene-
rale cu atit ea devine mai mala i mai nobila ». Dar, sub
influenta lui R ou s sea u, adauga, totusi: o Aceste principii
nu sunt reguli speculative, ci constiinta unui sentiment, care
este viu in once piept ornenesc,... sentimentul frumusetii
demnitatii naturii umane » 1).
In Critica Ratiunii practice, rolul sensibilitatii, ca factor
al moralititii, inceteaza de a mai fi determinant. Singurul
sentiment pe care Il mai ja in consideratie K a n t, in aceasta
ultimA fazi a cugetarii sale etice, este, cum vom vedea mai
departe, o respectul legii morale ». Dar acest sentiment nu
mai este conceput ca determinant, ci ca determinat. El ajuta,
e drept, legea morala exercite actiunea asupra vointei,
dar numai ca un factor ce-i este subordonat, ca un instru-
ment, anume, produs de ea insasi. TatA textul respectiv din
Critica ratiunii practice: 4 Legea morala prin urmare... pro-
voaca un sentiment necesar inriuririi ei asupra vointei ». Este,
anume, sentimentul care consta in respectul ei, neconditionat
de nicio sugestie a experientei. Dar acest sentiment nu pre-
ceda constiinta legii morale, ci o urmeaza: o Aci nu premerge
In subiect niciun sentiment care ar fi indreptat spre mora-
litate. Caci aceasta e cu neputinta, deoarece once sentiment
Tine de simturi; mobilul cugetului moral trebue si fie insi
liber de once conditie sensibila. Dimpotrivi, sentimentul
bazat pe simturi, care sta la baza tuturor inclinatiunilor noa-
stre, e in adevar conditia acelei simtiri pe care o numim res-
pect, insi cauza determinarii acesteia sta. in ratiunea puri
practica ». Iar mai departe adauga: 4 Acest sentiment (sub
numele de moral) e deci produs numai de ratiune »2).
Aceasta evolutie a cugetarii lui K a n t, in spre un ratio-
nalism etic atilt de pronuntat, a mai fost determinata, din
Betrachtungen... etc., ed. orig., p. 23.
Critica ratiunii practice, traducerea romaneascii Amzir ai Viaa n, pp. 68, 69.

www.dacoromanica.ro
288 P. P. NEGLTLESCU

punct de vedere epistemologic, de apriorismul din care fa-

cuse, in Critica ratiunii pure, conditia sine qua non a po-
sibilitatii ctiintei. Judecitile sintetice apriori, care singure pu-
teau da stiintei o valoare universala çi necesara, nu puteau
proveni din experienta; ele nu puteau fi deck produse ale
ratiunii pure, si anume ale formelor ei apriori. De unde re-
zulta ca morala, ca sa poata deveni o stiinta, trebuia sa se
constitue de asemenea prin judecki sintetice apriori, care,
neputând proveni din experienta, nu-si puteau gasi originea
deck in ratiunea practica, i anume, in formele ei apriori.
Era astfel nevoie si se lase la o parte, in constituirea moralei
ca stiinta, sensibilitatea, care era un factor eminamente em-
piric. Ea nu putea, in adevar, sa determine actiunile omenesti
deck prin sentimente, ce luau nastere in experienta sensibila.
Iar acele sentimente nu puteau fi deck variabile si nu pu-
teau duce deck la actiuni cu valoare individuala si contin-
genta, nu universala c necesara. Aprehensiunea pe care i-o
inspira lui K a n t, din acest punct de vedere, sensibilitatea
ca factor al moralitatii, se putea intrevedea inca din lucrarea
asupra frumosului c sublimului, din 1764, in care intemeia
virtutea pe a principii ca fiind mai constante, mai putin
schimbkoare, in once caz, deck, deck dispozitiile afective,
aclaugind, ca o concesie, ca ele exprimau sentimentul dem-
nitatii omenesti. Cu evolutia de idei pe care am vazut-o,
nu-i mai ramânea lui K a n t, in 1788, deck sa con-
sidere, ca izvor exclusiv al moralitatii, ratiunea, sub forma
ei practica. Vom vedea mai departe la ce rigorism moral
abstract ducea aceasta conceptie. Pentru moment, ne mar-
ginim sa-i stabilim punctul de plecare, spre a trece la des-
voltarea ei, pe di logice, in Critica ratiunii practice, care
urmeaza, in aceasta privinta, foarte de aproape Critica ra-
tiunii pure.
III
Am zis ca, alaturi de ratiunea pura, care nc arata ordinea
reall a lumii, mai exista in noi ratiunea practica, menita
ne descopere ordinea ei ideala, pe care urmeaza s'o realizara

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 289

noi mnine. SA examinOm acum mai de aproape aceastA a

doua forma a ratiunii noastre. CdM lucreazA ea ?
Am vlzut cA ratiunea purl nu ne poate da cunostintele
pe care ni le procurk asupra ordinei reale a lomii, deck
cu ajutorul formelor ei apriori. Aceste forme, impunindu-se
materialului inform ce ne vine, pe calea simturilor, din afarA,
alcAtuesc dinteinsul intuitiile i judecAtile ce umplu con-
stiinta noasträ, atit in vieata ordinarl cAt si in stiinp. Tot
asa, ratiunea practicl nu ne poate da cunostintele pe care e
menitA sA ni le procure, asupra ordinei ideale a lumii, decAt
numai cu ajutorul unor forme apriori, inerente ei. Si, spre
2 ne dovedi necesitatea acestor forme a priori ale ratiunii
practice, Kant recurge la o argumentare analoagA cu aceea,
prin care ne-a dovedit necesitatea formelor apriori ale ra-
-tiunii pure.
El a stabilit atunci, mai intai, cA principiile fundamentale
ale stiintei sunt judeati sintetice cu valoare universalA
necesark si s'a intrebat, apoi, care putea fi izvorul jude-
cAtilor de acest fel. Iar rAspunsul sat' a fost, cum am vAzut,
cA ele nu puteau proveni din experientA, ci trebuiau sA de-
rive din activitatea unor forme apriori ale mintii noastre.
Tot asa ne dovedeste Kant si necesitatea formelor apriori
ale ratiunii practice. In adevAr, principiile sau legile ce gu-
verneazA actiunea, in vieata practicä, principiile sau legile mo-
rale adick ni se infAtileazI ca av And o valoare universalA
si necesark Fie, bunloark strAvechea poruna a decalogului:
sà. nu furi. AceastA poruncA are, pentru constiinta noastrk
valoarea unei legi absolute, cAreia toti trebue sI i se supunA,
pretutindeni si totdeauna: nimeni, nicAieri i niciodatk nu
trebue sA fure. Ne e peste putintA sA ne inchipuim c ar
putea sä fie bine, sau cel putin ingAduit, ca cineva, vreodatä
çi vreundeva, sA nu mai respecte dreptul de proprietate al
CAci furtul, de indatä ce inceram a ni-1 repre-
zenta ca devenit legitim, inceteazA de a mai exista, ca atare,
ceca ce ne incurck din punct de vedere logic, inteo con-
tradictie. In adevAr, ce insemneazA a fura ? InsemneazA a
viola dreptul exclusiv, pe care Il are orisice om, asupra pro-
duselor muncii sale proprii, sau, cum se mai zice, dreptul
z9 A. R. Studii i Cercetdri. LILL

www.dacoromanica.ro
290 P. P. NEGULESCU

au de proprietate. Daci dar ne inchipuim furtul ca legitim,

aceasta insemneazi, nici mai mult nici mai putin, deck ci
fiecare om are dreptul si dispuni, dupi bunal sAu plac,
de produsele muncii celorlalti. De unde rezulti, in mod
inevitabil, ci nimeni nu mai are un drept exclusiv asupra
produselor muncii sale si asupra celor ce poate agonisi prin-
teinsa. Dreptul de proprietate inceteazi prin urmare, in cazuI
când furtul devine legitim. Daci insi dreptul de proprietate
inceteazi, atunci furtul devine imposibil. Cici furtul nu este
altceva deck o violare a dreptului de proprietate. Cfind acest
drept nu mai existi, nu mai poate fi violat.
De unde se vede ci, daci incercim sA ne reprezentim
furtul ca legitim, ne lovim imediat de o contradictie inevi-
Furtul nu poate deveni legitim, deck inceand de a
mai fi posibil. Atka timp, prin urmare, cit este posibil, de
fapt, furtul nu poate fi deck nelegitim, oriunde, oriand
si in once conditii -ar fi comis. El rimane adicá, pretutindeni,
totdeauna, si in once imprejuriri, o actiune interzisi, fiindci
este, cum crede, fArà nicio exceptie, toati lumea, o fapti
rea. Iaci de ce ziceam cA legea morali, are, pentru mintea
noastri, o valoare universali i necesari.
Asa fiind însä, aceasti lege nu poate deriva din expe-
rienti. CAci experienta nu ne poate arita, cA furtul e riu,
deck numai in citeva cazuri izolate, in putinele cazuri in
care ni s'au intamplat sA ne ajungi la cunostinti. Noi n'aJrn
putut observa toate, dar absolut toate cazurile, in care s'au
produs violiri ale dreptului de proprietate, ca sä ne putern
incredinta, pe aceastä cale, ci furtul este, pretutindeni, tot-
deauna i in once imprejurare, o fapti rea. Prin urmare, con-
vingerea noastri absoluti ci nu poate fi, niciieri, niciodati
si in nicio imprejurare, o fapti bunk trebue sA aibi un alt
izvor deck experienta. Ea trebue si fie produsul, indepen-
dent de experienti, al unei activititi proprii a mintii noastre.
anume, ea nu poate izvori, dupi K a n t, deck din acti-
vitatea unei forme apriori a ratiunii practice, care ne arati,
inainte de once experienti, ce trebue si fie, i, prin urmare,
ce suntem datori si facem, fie in sens pozitiv, fie numai in
sens negativ.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 292

Intrucit dar nu putem s4 nu constatam c5 principiile mo-

rale, ca i legile stiintei, au o valoare universal a necesara,
suntem siliti sà admitem, ca o conditie sine qua non a posi-
bilitatii lor, existenta unor forme apropri ale ratiunii prac-
tice. Existenta acestor forme fiind, astfel, prealabil justifi-
catk ne mai ramâne 0' le descoperim.
In acest scop, vom proceda tot asa cum am procedat and
a fost vorba de formele apriori ale ratiunii pure. Spre a des-
coperi, bunaoara, formele apriori ale sensibilitatii, am exa-
minat intuitiile noastre sensibile si, faand abstractie de
materia lor, ne-a ramas, ca forme ale lor, spatiul i timpul.
Trebue dar, dupa aceastä metoda, sá examinam intuitiile
noastre morale, i, facänd abstractie de materia lor, vom
ajunge sä le gäsim formele, care vor fi acelea ale ratiunii
practice. Intuitiile noastre- morale, insä, nu sunt altceva cleat
aprecierile spontane ale constiintei noastre cu privire la
valoarea faptelor omenesti, in general, din punctul de vedere
al binelui i raului. In ce constau ele, ca atare ?
Sà luam, mai intii, legea morala cea mai abstracta si mai
nedeterminata, si sa-i cercetam alcatuirea, ca sa ajungem a
ne lämuri, care ar putea sa-i fie materia si care forma. Legea
al care ne gindim, este cea care ne comanda, in general,
fàrà nicio alta indicatie particulara, sa facem binele. Starea
de constiinta, pe care o constituie gändirea acestei legi, are,
dupa K a n t, o materie si o forma. Materia ei consta din
reprezentarile diferitelor actiuni bune, pe care ni le putem
inchipui, iar forma ei consta din ideea ca suntem datori
transformam posibilitatile, pe care ni le inchipuim, in rea-
litati, sA facem adica actiunile respective. Ca sa ne incre-
dintam de aceasta alcatuire a ei, n'avem cleat sa incercam
a-i separa, una de alta, materia si forma, i anurne, su-
primänd pe cea dintâi. DacA, bunaoara, cel care îi repeta,
sie însui, in cursul vreunei crize sufletesti, comandamentul
general si abstract al legii de care e vorba, singur,
fa binele !, daca un astfel de om nu-si reprezinta, totusi,
nicio fapta buna determinata, materia reprezentarilor con-
crete lipsindu-i cu desavirsire, nu-i mai amine cleat forma
puro a starii sale de constiinta, care este ideea ca e dator
I9*

www.dacoromanica.ro
292 P. P. NEGULESCU

sA fad ceca ce ii ordonA legea in chestie. lar contra-proba

acestei constatgri se poate face de asemenea, redfind stArii
de constiintA, pe care am luat-o ca exemplu, o materie os re-
care. SA ne inchipuim, bunkarä, cA omul bAntuit de o crizä
sufleteascA si care isi cautà un sprijin in legea moralà, isi
zice: stiu a sunt dator sA fac binele si sunt gata sA-1 fac,
dar vreau sA stiu, de asemenea, cum ? Dack atunci, se gAn-
deste la o anumitA categorie de fapte bune, dacA isi zice,
de pildA: trebue sA-mi inchin vieata ajutArii gracilor, care
sunt atAt de multi si suferl at At de mult, atunci, reprezentarea
ajutorului de care au nevoie sAracii constitue materia stArii
sale de constiintä, iar forma ei färnAne ideea datoriei de a
da sAracilor ajutorul trebuincios.
Si tot asa este cu toate celelalte legi sau principii morale,
chiar si cu cele care au un caracter negativ. SA ne intoarcem,
bunAoarA, un moment, la exemplul de care ne-am servit mai
sus. C And gAndim porunca moralä a decalogului: sA nu furi !,
materia stArii de constiintA in care o gAndim o constitue re-
prezentarea furtului, ca actiune posibilA, iar forma ei o con-
stituie ideea cA suntem datori sl nu comitem o asemenea
actiune.
Asa dar, forma oricArei legi morale este constiinta, pe care
n'o putem evita cu niciun pret, constiinta ce insoteste in
mod necesar gAndirea ei, cA suntem datori sà facem ceca ce
ne prescrie, si sA nu facem ceea ce ne interzice, ea. Intocmai
dupA cum intuitia spatiului este forma oricArei perceptii ex-
terne, fiinda insoteste cu necesitate perceptiile tuturor obiec-
telor asa zise # din afarä », tot asa, constiinta datoriei este
forma oricarei conceptii morale, fiindd insoteste cu necesi-
tate toate reprezentArile actiunilor asa numite « bune » sa u
# rele *.
Constiinta datoriei insä, and n'o avem efectiv, inteun caz
determinat, cAnd ne gAndim numai la ea, in general, se re-
duce la o idee. Putem zice dar cA ideea datoriei este, teore
vorbind, forma vietii morale in general. AceastA vie* in sl
este, cum am vAzut, o manifestare a ratiunii practice, care
o determinA. Putem zice dar cA ideea datoriei este, in fond,
forma ratiunii practice insesi. La aceasti concluzie- puteam

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 293

ajunge, de altfel, chiar daca ne-am fi marginit numai la o

deductie abstracta, pomind dela definitia pe care am dat-o,
la inceput, acestei a doua forme a ratiunii omenesti.
Am zis, in adevar, cA ratiunea practica ne arata, nu ceca
ce este, in ordinea reala a lumii, ci ceea ce trebue sa fie,
In ordinea ideala. Ea ne arata prin urmare, in acelasi timp,
ceca ce trebue sa facem noi, ceea ce suntem adica datori sA
facem, pentru ca acea ordine idealá sa poata ajunge a se
Once act al ratiunii practice trebue sa fie deci in-
sotit, ca atare, de constiinta necesitatii lui ideale, adia de
constiinta cA suntem obligati sa ne straduim a-1 realiza, fa-
and ceca ce ne prescrie el. Iar aceastA constiinta, and re-
flectArn asupra-i, devine ideea datoriei. Aceasta idee con-
stitue dar, abstract conceputa, forma ratiunii practice.

IV

SA examinarn acum mai de aproape aceasta forma a ratiunii

practice, ca sa vedem care este natura si care sunt mani-
festarile ei. i, ca s'o putem face cu mai multi usurinta, sa ne
coborim, dela generalitatea consideratiilor de pia acum, la
c Ateva analize mai speciale.
Actele obisnuite ale ratiunii practice sunt, cum am zis,
intuitiile morale, sunt adia aprecierile pe care le formularn
noi, in vieata de toate zilele, cu privire la valoarea morel a
faptelor noastre proprii sau, mai adesea, a faptelor celorlalti
oameni. Pe ce se intemeiaza aceste aprecien? Cu ce criteriu
determinam noi moralitatea actiunilor omenesti in general ?
SA luäm, ca exemplu introductiv, in aceasta cercetare
delicata i anevoioasa, un caz particular. SA ne inchipuim
a un om bogat daruieste primariei orasului, in care trAieste,
o sumä insemnata de bani, spre a fi distribuita, in public
si cu solernnitatea cuvenita, saracilor. Aceasta donatie, and
luam cunostinta de ea, din ziare, ne pare o fapta bunk din
punct de vedere moral, si laudarn, impreuna cu toata lumea,
pe omul generos care a facut-o. SA ne inchipuim insa a,
dupa un timp oarecare, intAmplarea ne aduce sA aflAm unele

www.dacoromanica.ro
294 P. P. NEGULESCU

amanunte din vieata trecuta a donatorului, care ne silesc

sa ne schimbam, pe neasteptate, parerea. Aflam bunioara ci
el nu-si facuse pe di tocmai corecte averea de care dispunea
cu atata liberalitate, si ca generozitatea cu care se straduia,
inteun tärziu, sa aline suferintele saracilor, nu-1 impiedecase,
mai inainte, sa impuna suferinte, mult mai mari poate, acelora
In dauna carora se imbogatise. Ne mai ajunge la cunostinta,
de asemenea, un fapt curios si caracteristic. Cu putine zile
inainte de a face donatia publica, pentru care era atat de
laudat, refuzase, in particular, un mic ajutor, unui pirinte
de famine prea impovärat, care nu-si putuse pläti china si
era amenintat cu evacuarea de un proprietar neomenos. Aceste
informatii ne silesc sa apreciem altfel deck o facusem la
inceput donatia lui. 0 socotisem, la inceput, o fapta bunk
din punct de vedere moral, fiindca o crezusem desinteresata,
inspirata numai de dorinta altruista de a veni in ajutorul
saracilor. Suntem siliti sa presupunem ca omul, care putuse
fi necorect, in agonisirea averii sale, si lipsit de umanitate in
raporturile cu debitorii sai, facuse o donatie atat de importanta
din dorinta interesata de a fi laudat de concetatenii sai. Si intru-
cat mobilul actiunii sale nu fusese cleat sentimentul egoist
al vanitatii, ea putea sa ramana bung, din punct de vedere
utilitar, intru cat putea usura, efectiv, suferintele saracilor
din orasul sau, dar nu mai putea fi considerata ca buna si din
punct de vedere moral, intrucat nu pornise din dorinta
curata de a le v eni in ajutor, ci dintr'o dispozitie afectiva
moralmente reprobabilä.
Acest exemplu ne arata, destul de limpede, care este cri-
teriul, spontan si prin urmare natural, al aprecierilor noastre
morale. Noi judecarn moralitatea unei actiuni, nu dupa
rezultatele pe care le produce ea, ci dui:4 intentia cu care
a facut-o autorul ei. 0 actiune poate sa OA rezultate foarte
bune; daca insa a fost facuti cu intentii care nu erau bune,
ea nu poate fi considerata ca avand o valoare morel propriu
zisa. Din acest punct de vedere, in cazul de adineaori, ne-a
scazut entusiasmul dela inceput pentru omul bogat, care
däruise saracilor o suma mare de bani, and am aflat ca o
facuse, nu din dorinta altruista de a le usura suferintele, ci

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 295

cu intentia egoista de a-si atrage laudele lumii si de a adauga

astfel o placere mai mult la cele pe care i le procura bogatia
sa, castigata pe di nepermise, placerea, anume, a vanitatii
satisfacute. Am judecat astfel cà fapta sa, de si era incon-
testabil utila, n'avea totusi o valoare morala propriu zisa.
SI ham acum un exemplu contrar. Si ne inchipuim ci
ne pomenim inteo zi cu un strain care, prezentindu-ne pas-
-portul i carnetul de meserias, ne spune a a venit in tara
ca luctitor, dar ca, negasind de lucru, vrea sa se intoarca
acasa, unde Il asteapta familia sa, al carei sustinitor este;
lipsindu-i insa mijloacele, face un apel cilduros la noi si-i
-venim in ajutor. Cum e firesc, noi ne credem datori sA nu-i
refuzam ajutorul nostru. Mai drziu insa aflam ca strainul
în chestie, care era un anarhist, cu banii adunati dela noi
dela altii, care '11 ajutasera de asemenea, a construit o « ma-
sing. infernall », cu care a comis un atentat, impotriva unei
autoritati publice. Efectele actiunii noastre au fost, in acest
-caz, rele. Putem totusi zice cA actiunea noastra a fost, din
.aceasti cauza, rea, din punct de vedere moral ? Nu, de sigur,
intru cât intentia cu care am facut-o a fost bung.
dovada a e asa, ne-o poate da justitia, ca organ care,
judeand faptele omenesti, pedepsesle pe cele rele. SA ne
Inchipuim ca, in cazul pe care 1-am luat ca exemplu, aflAn-
-du-se ca i noi am dat bani anarhistului care a comis aten-
tatul, suntem chemati dinaintea judeatorului de instructie,
ca sa dam explican. Cum e firesc, noi îi aratam ca nu ne-am
gAndit nicidecum sA contribuim la comiterea unei crime;
am voit numai sa ajutam un strain, lipsit de mijloace, sa se
intoarci acasa, unde familia lui avea nevoie de el. i, stabi-
cu dovezile cuvenite, cà asa a fost in adevar, suntem
.scosi din cauza. Justitia nu gaseste, cu alte cuvinte, ca actiunea
noastra a fost rea, si nu crede ea trebue s'o pedepseasa.
Ceea ce insem.neazä, cA i ea judeca actiunea noastra, nu
dupi urmarile ei, care au fost rele, ci dupi intentia cu care
am facut-o, si care a fost buna.
De aci rezulta, dupl K a n t, ca conceptia evdemonista
a moralei, asa cum o gasim formulata in atAtea sisteme filo-
sofice, din antichitate si din timpurile moderne, nu se ponte

www.dacoromanica.ro
296 P. P. NEGULESCU

sustinea. Dupa acea conceptie, actiunile oamenilor sunt bune

sau rele, dupa cum contribuesc, sau nu, la fericirea, atat
a celor ce le fac, cat si a celorlalti. Daca ar fi asa, ar trebui,
ca sa putem sti daca o actiune a noastra e buna sau rea,
asteptam p Ana se produc, in intregime, efectele ei. Caci
numai asa putern ajunge sa vedem, dad ea contribue, sau
nu, la fericirea noastra si a semenilor nostri. Ne-am incre-
dintat in* adineaori, ca noi nu judedm moralitatea actiu-
nilor omenesti dupa urinal-He lor, ci dupa intentile cu care
au fost acute. Noi nu determinam adica valoarea lor morall
dupa raportul lor ca fericirea omeneasca. Din acest punct
de vedere, pe care 1-am gasit intemeiat, o actiune poate
nu contribue, cu nimic, la fericirea nimanui, poate chiar
sa faca nenorocirea autorului ei, i totusi si aiba o inalta
valoare morala. S'A ne inchipuim, bunloara, un om care se
arund, Cu un curaj supraomenesc, in mijlocul flacarilor
uriase ale unui incendiu, ca s'A scape un copil, uitat in casa
care arde, si pe care Il aude tip and cu disperare. Cu tot erois-
mul sàu, omul, coplesit de fladri i innabusit de fum, cade
mort, inainte de a-si putea ajunge scopul. Jaca o actiune
care n'a adus nicio contributie la fericirea nimanui. Dim-
potriva, a facut nenorocirea, nu numai acelui ce si-a sacri-
ficat vieata, dar si a familiei lui, ramase fära niciun sprijin.
Si totusi, nimeni nu poate nega malta ei valoare morala.
Am insistat, un moment, asupra acestui punct, fiindd e
capital, in sistemul etic al lai K a n t. Spre a sti, daca o fapta
oarecare e buna sau rea, n'avem nicidecum nevoie, dupa
filosoful nostru, s'A asteptam ca experienta.sa ne arate urma-
rile ei. Ci, dela inceput, daca e vorba, se intelege de o
fapta pe care ne propunem s'o facem noi înine, din mo-
mentul chiar and o concepem, putem s'A stim daca e bung
sau rea, dupa motivul care ne indeamna s'o facem. Ceca ce
insemneaza, cà judedtile noastre morale sunt independente de
experientl, si, intruc at o preceda, sunt apriori. Ele se pot com-
para, intru aceasta, cu principiile matematice, care n'atr nicio
nevoie, spre a se constitai, sà recurga la experientä. Nu e
nicidec um nevoie, bunaoara, s'A luàm doaa linii drepte
reale, adica materiale, de lernn sau de fier, de pilda,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 297

sa le incrucisem in toate chip urile, pentru ca sa ne incredin-

tam, prin aceasta experienta, ca ele nu pot inchide un spatiu.
Ne e de ajuns, in acest scop, o intuitie a priori. N'avern, in
adevar, cleat sà ne reprezentam, in mintea noastra, doua
linii drepte ideale, ca sa avem intuitia ca ele nu pot, cat timp
raman drepte, cat timp nu se frang sau nu se indoiesc, sa
formeze o figura inchisa. Tot asa, nu e nicidecum nevoie
sa asteptam ca experienta s'A ne arate, dupa ce am facut-o,
efectele ufiei fapte pe care o concepem, cu dorinta de a o
realiza, ca sà stim daca este buna sau rea. Ne este de
ajuns sá ne dam seama de motivul care ne indeamna s'o facem,
pentru ca sa stim, inainte si independent de once experienta,
daca este 'mina sau rea, pentra ca sa avem adica intuitia
apriori a valorii ei morale.
Kant a tinut in deosebi, in Critica ratiunii practice, sa
inlature dela inceput empirismul, ca metoda, in constituirea
moralei ca stiinta. El credea ca empirismul, cu toata favoarea
pe care i-o aratase el insusi la un moment dat, in faza pre-
critica a cugetarii sale, nu putea ofen tiintei, in general,
un fundament sigur, ceea ce Il dusese la apriorismul pe
care Il preconiza in Critica ratiunii pure. Mai ales in morala,
insa, empirismul Ii parea de-a-dreptul primejdios. Nu numai
ca nu putea permite, din punct de vedcre teoretic, consti-
tuirea unei stiinte a moralei, cu principii universale si nece-
sare, dar putea, din punct de vedere practic, sa sdruncine
adanc moralitatea omeneasca. Marea varietate a moravurilor,
la diferitele popoare de pe suprafata parnantului, varietate
determinata, dupa locuri, timpuri si imprejurari, de motive
empirice, facea imposibila stabilirea unor legi, cu valoare
universala i necesara, care sä le impuna oamenilor, tuturor
deopotriva, o intelegere unitara a binelui si a raului. Cum
zice filosoful insusi, in stilul sail abstract: « Temeiuri deter-
minante empirice nu-s bane nici de o legiuire generala exte-
rioara, dar nici de una interioara; caci un temeiu pune la
baza inclinatiei un subiect, altul, un alt subiect, i in fiecare
subiect influenteaza mai mult and una and alta. A gasi o
lege, care sa le carmuiasca pe toate, sub conditia unei armonii
universale, este cu desavarsire imposibil )), pe terenul

www.dacoromanica.ro
298 P. P. NEGULESCU

empirismului 1). lar justificarea acestor afirmari, justificare

ce, in textul lui K a n t, le preceda, este, dui:4 el, foarte
simpla. 4. .. Cu toate ca dorinta dupa fericire si, totdeodata,
maxima prin care oricine isi face din ea un temeiu determinant
al vointei sale, sunt generale, e de mirare cum le-a putut
trece prin minte unor oameni inteligenti ideea de a face din
ele pentru acest motiv o lege practici generala. Caci, pe and o
lege generala a naturii armonizeaza totul, aci, dimpotrivi,
daca am vrea &A acordam maximei generalitatea unei legi,
ar iesi la iveala tocmai polul opus al armoniei: cea mai exa-
gerata contradictie si desavirsita nimicire a maximei insasi si
a intentiunii ej. Caci vointa tuturor nu are atunci un acelasi
obiect, ci fiecare il are pe al lui (sa-i mearga lui bine), care
Intimplator se poate impaca si Cu in.tentiile altora, pe care
acestia le indrepteaza tot asa asupra lor fnsile, dar care obiect
nu e de ajuns pentru o lege, deoarece, exceptiile, pe care
din and in and suntem indrepatiti sa le facem, merg la
nesarsit si nici nu pot fi cuprinse in chip exact inteo regula
generala. Se ajunge in chipul acesta la o armonie asema-
natoare cu cea pe care o descrie o poezie satirica despre
potrivirea de caractere a doi soti, cari se ruineaza reciproc:
minunata armonie, ce vrea el, aia vrea si ea, etc., sau cu ce
se povesteste despre legamântul regelui Francisc I fata de
impfiratul Carol Quintul. « Ceca ce vrea sa OA fratele meu
Carol (Milano), tot aceea vreau si eu * 2).
De aceea, incheie K ant ceva mai departe, nu pu-
tem ajunge la cunoasterea adevarata a legilor morale pe cane
empirismului, cu ajutorul adica al datelor experientei, pri-
vitoare la sentimentele de placere sau neplacere ce insotesc
actiunile noastre, in momentul and le indeplinim, sau pe
'care le produc ele ulterior, si dupa care judecam contri-
b Oa lor la fericirea noastra. La cunoasterea adevärata a
legilor morale, nu putem ajunge decit pe calea intuitiilor
apriori ale ratiunii, pe aceeasi cale &lick pe care ajungem
si la cunoasterea adevarata a legilor naturii. Cum zice filo-
sofal insusi: « Putem avea constiinta legilor practice pure,
1) Critica ra(itatii practice, trad. rom. Amzär gi Viga n, p. 28.
a) Id., Ibid., p. 27.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 299

cum avem si constiinta principiilor teoretice pure, daca

Iinem searna de necesitatea cu care ratiunea ni le prescrie
si de indepartarea tuturor conditiilor empirice, asupra cirora
ea ne face atenti » 1).
Determinarea moralitatii actiunilor noastre nu se poate
face asa dar, dupi K a n t, deck prin intuitii apriori ale ra-
-Puna. Ale ratiunii « pure practice », cum obisnuieste sa zica
filosoful insusi, si, intrucat aceasta imperechere de epi-
tete poate parea curioasa, dupl deosebirea pe care am sta-
bilit-o, la inceput, intre ratiunea purl si cea practici, e bine
sa ne oprim un moment asupri-i, spre a o lamuri. Prin o ra-
-tiune pura practica * intelege Kant ratiunea practica, in-
truck face abstractie de once determinare empirica a des-
fäsurarii functiunilor ei. Liberfindu-se, in acest caz, de once
influenta a experientei, functionarea ei se reduce numai la
jocul firesc al mecanismului ei propriu. lar jocul acesta, 4 pur *
de once amestec empiric, face ca ratiunea practica sa fie
si ea « purl », in acest inteles special.
Si firadca cugetarea lui K a n t, intrucat se exprimi de
obiceiu in forme atat de concise si de abstracte, nu pare
totdeauna clara, din punctul de vedere care ne preocupa,
&A recurgem la cunoscutul Philosophisches Warterbuch al lui
Rudolf Eisle r, care se intemeiaza la fiecare pas, in fixarea
intelesului termenilor filosofici, pe un material istoric destul de
intins. Gasim inteinsul, mai intai, definitia cuvintului « pur »,
care insemneaa, in filosofie, 4 liber de once amestec strain,
neapartinfind naturii lucrului *, de care e vorba, ca desem-
nand adica ceva ce « exista numai in felul ski propriu * (frei
von fremden, nicht zum wesen einer Sache gehörendem
Zusatz, in selbsteigner Seinsweise) 2). Ni se arata apoi cum
au intrebuintat acest cuvá'nt diferitii filosofi, si ni se spune
ca, la K a n t, « pur * insemneazI « independent de expe-
rienta *, « izvorind numai din legalitatea constiintei cunosca-
toare (unabhänzig vom Erfahrungsinhalte, aus der Gesetz-
mässigkeit des erkennenden Bewustseins allein entsprin-

Id., ibid., p. 29.

Op. cit., vol. II, p. 1187.

www.dacoromanica.ro
300 P. P. NEGULESCU

gend) 1). In volumul urmator, apoi, al dictionarului sat'

filosofic, Eisler cerceteaza intelesul cuvântului de care e
vorba, intruat se aplica, in launtrul criticismului kantian,
ratiunii insesi. El stabileste, mai intii, a prin « ratiune purl
Kant intelege « puterea de a cunoaste apriori » (das Ver-
mögen der Erkenntnis a priori), puterea de a cunoaste
adia independent de experienta si inainte de ea 2). Ca atare,
insa, poate fi pura si ratiunea practica, intrucit poate de
asemenea sa cunoasa binele si raul, independent de expe-
perienta si inainte de ea. Caci, in fond, cum zice K a n t,
In prefata operei sale Grundlegung zur Metaphysitt der Sitten,
ratiunea este una si aceeasi; formele ei difera numai in apli-
care, dup'A obiectele la care se refera. « Practia », adauga
filosoful in aceeasi opera a sa, este ratiunea atunci and de-
vine « o cauza care determina vointa » 3). In Critica ratiunii
practice, apoi, &A mai multa preciziune gAndirii sale, ziand:
« Ratiunea purä este in sine practia si &A (omului) o lege
universala pe care noi o numim legea morall » 4). lar in
aceastl lege, si in cele ce deriva dinteinsa, « ratiunea
determina nemijlocit vointa, nu cu ajutorul unui sentiment
mijlocitor, de placere ori neplacere, nici mäcar cu ajutorul
unuia legat de aceasta lege, si numai faptul a, in calitatea
ei de ratiune purl, poate fi si practia, o face sa fie datatoare
de legi » 5).
Daca dar, ca s'A reluam firul analizei noastre, mora-
litatea actiunilor omenesti nu se poate determina cleat prin
intuitii apriori ale ratiunii, trebue sa cercetam mai de aproape
ce sunt aceste intuitii, cum iau nastere si, mai ales, ce pre-
supun ele.
V
Intuitiile morale apriori, spre a fi posibile, presupun exis-
tenta unei legi, care sa le poata servi ca punct de plecare
si, in acelasi timp, ca justificare. Am zis, in adevar, a mo-
Id., ibid., p. 1188.
Id., ibid., vol. III, p. 1657.
Grundlegung Ziff Metaphysik der Sitten, Vorrede und S. go.
Critica ratiunii practice, trad. Amzir §i Vigan, p. 31.
Ibid., p. 24-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 30!

ralitatea faptelor noastre atArnA de intentia cu care le facem,

adicA de motivul care determinä vointa noastrA, atunci and
le facem. Dad este ing asa, atunci suntem siliti sà ne
intrebAm: Din ce fel de intentii trebue sä izvorascA actiunile
noastre pentru ca sA poad fi morale ? Sau, care sunt motivele
de care trebue sà asculdm, atunci and ne hodrim sà lu-
cram, pentru ca sl rAmAnem pe tArimul moralitAtii ? Cá la
originea actiunilor omenesti, a celor mai multe dintein-
sele cel putin, pot sta motive diferite, ne-o poate arAta faptul
cA, nu arareori, suntem siliti, sA ne explidm una si aceeasi
actiune, dupA imprejudri, in chipuri diferite. Unii oameni,
bunAoad, nu furA, pentrud le e teand s'A nu fie descoperiti
si pedepsiti. Altii ing nu fur* chiar and nu e nicio primej-
die sA fie descoperiti si pedepsiti, pentrud se cred datori
&A respecte dreptul fiecAruia asupra produselor muncii sale.
Ceea ce insemneazA cA una si aceeasi actiune poate avea, la
diferiçii oameni, motive diferite. Dad insA o actiune orne-
neasd poate avea xnai multe motive diferite, pe care din-
teinsele trebue sa le avem in vedere, and voim sA determinAm
valoarea ei moralA ?
Sunt morale, rAspunde K a n t, acele motive, i numai
acelea, care se pot generaliza fArA contradictie. Ca sl in-
Telegem aceastA afirmare, atAt de curioasà in aparentA, intru-
cAt nu vedem numaideat rostul acestui amestec al logicei
in moralA, sA luAm mi exemplu concret. SA ne intoarcem,
bunAoad, la cazul bogatului de care am vorbit mai sus,
al bogatului care nu ajud pe sgraci deck in public, pentru
ca s'o stie toad lumea si s'A poad fi astfel lAudat de toti.
Motivul care Il determinA sA lucreze in acest chip este, evi-
dent, Nanitatea. SA ne intreb5m, acum, dad acest motiv este
moral sau nu ? CA n'am putea rAspunde, la aceastA intrebare,
In mod afirmativ, o simtim instinctiv. Dar ne trebue un
principiu rational, pe care sI ne putem intemeia, cu care sl
ne putem dovedi nouà insine, i sl putem convinge si pe
altii, cA un asemenea motiv nu poate avea o valoare moralä
propriu Zis, cu toate cl nu i s'ar putea contesta valoarea
utilitad. Ca s'A-1 gäsim, sA ne inchipuim cA cineva, fie din
convingere, fie numai, cum se intAmplä ateodad, din do-

www.dacoromanica.ro
302 P. P. NEGULESCU

rinta de a discuta cu once pret, ar sustinea dinaintea noa-

strä cá vanitatea este un motiv de actiune foarte bun, din
punct de vedere moral. Am putea noi oare admitem,
fari nicio obiectie, pirerea ?
Nu, de sigur. Am simti nevoia obiectim ci vanita tea,
daci ar deveni, ca motiv de actiune, general, si-ar pierde,
cu necesitate, puterea determinanti. De ce ? Pentruca daci
s'ar ti, cA toti oamenii ajuti pe siraci numai din dorinta
egoista' de a fi räudati, binefacerea n'ar mai avea niciun pret.
N'ar mai avea niciunul, fiinda n'ar mai fi posibili presu-
punerea cA cei ce ajuti pe siraci o fac din dorinta altruisti
de a le usura suferintele si cA, in acest scop, sacrifica', cu
generozitate, o parte, ce poate fi insemnati, din averea lot%
Ceca ce ar insemna ca nu li s'ar mai putea aduce, celor ce
ar lucra astfel, laude ce n'ar mai avea niciun sens. Iar re-
zultatul ar fi dublu. Pe de o parte, vanitatea si-ar pierde pu-
terca determinantä. Stiind a nu mai poate fi raudat, nimeni
n'ar mai ajuta pe saraci din vanitate. Acest motiv de actiune
adici ar deveni, in cazul cand s'ar generaliza, inoperant, si
ar inceta de a mai exista, ca atare. Pe de alti parte, intrucit
ar fi determinatä numai de acest motiv, binefacerea ar dis-
parea, ea insisi, cu desivirsire, ceca ce ar pune in evi-
denti o contradictie cu totul neasteptati. Daci s'ar gene-
raliza, ca motiv determinant al binefacerii, vanitatea ar duce
la suprimarea efectului, pe care ar trebui 814 produci, fi-
cand imposibila actiunea, pe care ar trebui s'o determine.
ha ce insemneazi afirmarea lui Kant ci nu sunt mo-
rale deck numai acele motive de actiune care se pot gene-
raliza flea contradictie. SA examinim, acum, mai de aproape,
acest amestec al logicei in morali. De ce nu poate fi moral
un motiv de actiune care nu se poate generaliza färi con-
tradictie ? Fiindci morala, dupi K a n t, cautä, ca manife-
stare a ratiunii practice, legile a ceca ce trebue sd fie, in or-
dinea ideali a lumii. lar aceasti ordine, ca si fie ideali, nu
trebue si cuprindi contradictii. Ea n'ar mai fi idealä, daci
ar fi alcituiti din legi care, de si ar fi generale, ar prescrie
oamenilor si se conduci, in activitatea lor, de motive ce s'ar
suprima singure, prin insusi faptul el s'ar generaliza. Ase-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 303

menea legi ar fi de-a-dreptul absurde si n'ar putea deck

sO turbure armonia ce ar trebui si distingA ordinea ideala
a lumii.
ha de ce, dupi K a n t, legea fundamentalO a moralei
este: lucreaza asa, inch motivul, sau cum zice el, maxima,
actiunii tale s'S poatO servi totdeauna ca principiu de legis-
latie universari. Ca sI intelegem mai bine aceastA lege, sl
luam un exemplu concret. SA ne inchipuim a un prieten
al nostru ne lag in pastrare, in depozit, cum se zice cu
termenul juridic consacrat, o sumä oarecare de bani. Tre-
buind sa plece urgent undeva, si neavand timpul (sau pu-
tinta, daci e o zi de sarbOtoare) s'o depunI la o banca, ne-o
incredinteaza nouk fOra' nicio forma' legala. In arátorie ing,
din cauza unui accident, prietenul nostru moare pe neastep-
tate. In aceste condipi se iveste poate, in acea parte obscura'
a sufletului nostru, pe care un scriitor francez a numit-o
« le bas-fond de la conscience #, dorinta de a ne insusi de-
pozitul, pe care stim ci nu ni-1 poate reclama nimeni.
Ar fi morali actiunea pe care am comite-o, daci am ceda
acestei dorinte ? Nu, fiinda, dupà K a n t, motivul care ne
indeamnI si comitem o asemenea actiune nu poate 4 sluji
In acelasi timp si de principiu al unei legiuiri universale » 1).
In adevar, dacl ar deveni o lege generala, ca fiecare sO-si
poatA insusi depozitele de bani ce i s'ar face, atunci depozi-
tele de acest fel ar dispOrea cu desivarsire. Nimeni n'ar mai
incredinta niciodata, spre pOstrare, sume de bani, pe care
ar sti, pe baza unei asemenea legi, c5 le-ar pierde cu sigu-
ranta. 0 asemenea lege ar fi adici absurdO, fiinda fi-ar su-
prima singurl obiectul. Actiunea noastrA ar fi asa dar imorali
pentrua ar turbura, printeo contradictie, ordinea ideall ce
trebue sl domneasca in lume, si care nu poate fi deck ra-
tionalà, adica, in fond, logia
DacA, deci, morale sunt numai acele actiuni ale noastre.
ale ciror motive se pot generaliza asa, incat si devini prin-
cipii ale unei legiuiri universale, atunci suntem siliti sa ne
intrebAm, mai departe, care, anume, dintre motivele ce pot
2) Critica ratiurdi practke, trad. Amzir 9i Vi9an, p. 30.

www.dacoromanica.ro
304 P. P. NEGULESCU

determina vointa noastri sunt in adevAr susceptibile de o

asemenea generalizare ? CA nu pot fi toate, o simtim instinctiv.
Si trebue prin urmare sA putem deosebi, cu o certitudine
suficientA, daa e vorba sa ajungem a constitui o stiintA
adevAratA a moralei, pe cele ce se pot bucura de acest
privilegiu.
Kant socoteste cA nu se poate generaliza, fArA nicio con-
ditie si flea* nicio restrictie, cleat un singur motiv de actiune.
Si anume, respectul legii morale, adicA ideea cA suntem da-
tori sA lucrAm asa, inat s'o respectAna, ori unde; oriand si
In once imprejurAri. Cu alte cuvinte, unicul motiv de actiune
ce se poate generaliza in mod absolut este ideea datoriei.
CAci niciun altul, in afarl de acesta, nu poate evita, and
inceara a se generaliza, contradictia fatalA. SA luAm bunA-
oarA, acel motiv de actiune, pe care reprezentantii moderni
ai vechiului evdemonism, adia utilitaristii, 11 considerl ca
stind la temelia moralei. Unii dinteinsii zic cA este utili-
tatea ; altii, pentru mai multA precizie, sustin cA este inte-
resul; altii, in sarsit, pentru si mai multA claritate, declar5
a este plAcerea. Toate acestea sunt ing mijloace, menite
si dua la unul si acelasi scop, care este fericirea. CAutin-
du-si folosul, urmArindu-si interesul, alergand dupà plAcere,
oamenii voiesc, in definitiv, toti, fArA deosebire, sA ajungA
la acea stare idealä, pe care o numesc fericire. AdevAratul
motiv al actiunilor lor este, adicA, fericirea. Se poate oare ge-
neraliza, flea' contradictie acest motiv ?
La prima vedere, s'ar pArea a da. CAci, cum am zis, toti
oamenii, fArà deosebire, voiesc sI fie fericiti. Fericirea este
adia, de fapt, motivul general, motivul universal, de ac-
tiune, al tuturor oamenilor, de pretutindeni si de totdeauna.
Si totusi, zice K a n t, acest motiv nu poate deveni un prin-
cipiu general al unei legiuiri universale. De ce ? Fiinda, in
loc sA introdua in lume armonia la care tinteste morala,
ar introduce inteinsa discordia, si ar duce la contradictia
finalA a auto-suprimArii. In adevAr, toti oamenii doresc, e
drept, fericirea. Dar nu toti o inteleg in acelasi fel, si nu
toti o cautA pe aceleasi ai. Iar experienta ne aratA a nu pu-
tini poate cei mai multi dinteinsii inceara sä: ajungl

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 305

la fericire, la fericirea lor proprie, se intelege, pe cii

care pun in primejdie fericirea semenilor lor. Daci dar am
generaliza clutarea fericirii, ca motiv de actiune, si 1-am pre-
face inteo lege generali, atunci ar trebui si dim fieciruia
dreptul &Ali caute fericirea sa proprie, asa cum crede si cum
poate, si-1 autorizim adici si vatime, eventual, fericirea se-
menilor sii. 0 asemenea lege insi, nu numai ci ar introduce
In lume discordia, dar s'ar suprima, in cele din urmi, ea
insä.'si. CA discordia existi in lume, este incontestabil. Dar
-existi nuxnai ca o stare de fapt. Daci am preface aceasti
stare de fapt bite° stare de drept, am suprima, deplin si
definitiv, posibilitatea fericirii. Oricit este de redusi, in or-
dinea reali a lumii, aceasti posibilitate Amine totusi in fiinti
fiindci se striduesc a o pistra legile pozitive, ale dreptului
public si privat. Iar legea morali trebue si tindi a-i da, in
ordinea ideali a lumii, generalitatea sou universalitatea la
care aspiri, de atita vreme, omenirea. Daci insi aceasti lege
-ar acorda tuturor dreptul de a-si ciuta fericirea, asa cum
.cred si cum pot, potrivit cu desvoltarea lor sufleteasci,
precum si cu imprejuririle in care lucreazi, ea n'ar mai
putea asigura fericirea niminui, fiinda ar pune in primejdie
fericirea fieciruia. Ca stare ideali, atit de doriti de oameni,
fericirea ar dispirea, atunci, cu desivirsire, fiindci ar dis-
pirea conditiile care ar face-o posibili.
E drept ci unii din moralistii utilitaristi au clutat si sta-
bileasci un acord intre fericirea individuali si cea generali,
at-kind CA cea din urmi este o conditie a celei dintai. i au
adiugat, apoi, ci omul trebue si caute, in activitate sa, feri-
cirea o bine inteleasi #, sA urmireasci, anume, ca scop al
actiunilor sale, fericirea celorlalti, pentru ca si ajupgi astfel
a fi, si el, fericit. Nici sub aceasti formi insi, fericirea, ca
motiv de actiune, nu se poate generaliza. Cici, pentru ca si
se poati genera liza, cu adevirat, un motiv de actiune, ori
care ar fi el, trebue Si se poati transforma inteo lege cate-
gorici, capabili si determine, in mod neconditionat, vointa
tuturor oamenilor firi deosebire. i fericirea «bine inte-
leasil> nu se poate transforma inteo asemenea lege, fiindci
_nu se poate impune, ca motiv de actiune, in mod necon-
10 A. R. Studii li Cercetefri. LUZ

www.dacoromanica.ro
306 P. P. NEGULESCU

ditional, ori si cui. De ce zic, in adevär, utilitaritii, cá trebue

sà urmarim, in actiunile noastre, fericirea generala ? Pentru
ca sa ajungem, pe aceasta cale, a ne asigura fericirea noasträ
Ceea ce insemneazä ca obligatia de a contribui,
prin actiunile noastre, la fericirea generalä, e numai relativa,
fiincica e conditionata. Nu suntem obligati sa aducem o
asemenea contributie la fericirea celorlalti, deck numai
daca voim sà fim fericiti, in acest chip, noi înine. Ne putem
adica sustrage, in principiu, obligatiei de a contribui la feri-
cirea generala, daca nu tinem sá ne asiguräm, sub aceastä
forma, fericirea noastra proprie. De unde rezultä ca, ne
put 'Andu-ni-se impune in mod neconditionat, i deci absolut,
obligatia de care e vorba nu se poate transforma inteo lege
generala, valabill pentru toti oamenii, farà nicio exceptie.
Ea nu poate deveni, cum zice K a n t, un principiu de legis-
latie universala.
Ca sa ne lamurim mai bine in aceasta privinta, sa exa-
minam natura obligatiilor noastre, in general. Putem con-
stata, astfel, dela cea dintai privire, ca obligatiile carora le
putem fi supusi, in activitatea noastra, se impart in douä
mari categorii: in obligatii conditionate sau relative si obli-
gatii neconditionate sau absolute. In cazul celor dintAi,
suntem obligati sä facem un lucru oarecare numai atunci
and 1'1 consideram ca un mijloc indispensabil ca sà ajungem
la realizarea unui scop, pe care id dorim i prin urmare II
voim. Formula obisnuita a obligatiilor de acest fel este:
daca vrei scopul, trebue sA vrei mijloacéle. Bunäoara: daca
vrei sa ajungi medic, trebue sà inveti medicina. Sau, ca
lam un exemplu care sa se apropie mai mult de domeniul
vietii morale: daca vrei sà fii sä'natos, trebue sa fii cumpatat.
Obligatiile de acest fel sunt numai relative. Ele nu ni se
impun in mod absolut, firada ne putem sustrage lor, renun-
tänd la scopurile, in vederea realizarii carora ar urma sá le
aducem la indeplinire. Cä, bunaoara, se poate sustrage cineva
obligatiei de a fi cumpatat, renuntänd la pastrarea
tatii, ne-o dovedeste existenta, atät de rasp Andita, a läcomiei,
sau, in genere, a intemperantei, sub toate formele ei,
care pot fi uneori atät de primejdioase. Tocmai de aceea,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 307

insa, nefiind absolute, obligatiile de acest fel nu constituesc

legi morale propriu zise, ci consilii utilitare sau maxime
practice. Iar motivele de actiune, care sunt in joc in obliga-
tiile de aceasta natura, neputindu-se generaliza in mod Osolut,
nu pot fi considerate ca hotaritoare, in determinarea conduitei
noascre, fara nicio rezerva. Ele nu sunt cleat porunci con-
ditionale sau, cum zice K a n t, o imperative ipotetice
Obligatiile din a doua categorie, in* cele pe care le-am
numit neconditionate sau absolute, ne impun sa facem lu-
crurile la care se refera, cu once pret si in once imprejurdri,
fàrà nicio restrictie, fara nicio rezerva, fat% nicio putinta de
abatere. Trebue sa le facem, nu spre a ajunge la realizarea
unor anumite scopuri, in care caz am putea sa nu le facem,
renuntând la acele scopuri, ci pentru ele insele, fárá nicio
consideratie, de niciun alt fe!. Asa bunaoara, suntem obligati,
in mod absolut, sa respectara dreptul fie caruia asupra pro-
duselor muncii sale. Aceasta obligatie nu e supus'A niciunei
conditii. Nu pentru ca sa ne facem reputatia de oameni
cinstiti, nu pentru ca sa ne atragem laudele oamenilor, nu
pentru ca sa ne asiguram recompensele divine in vieata vii-
toare, trebue sa respectam dreptul de care e vorba. Ci, pur
simplu, fiinda trebue. Asa ne porunceste ratiunea, sub
forma ei practica, a carei menire este, cum am vazut,
asigure ordinea ideala ce trebue s domneasca in lume. A-
ceasta ordine Insà ar fi turburata, daca am fura. Iar stabi-
lirea ei, deplina si definitiva, ar deveni imposibila, daci
furtul s'ar generaliza.
Ca sa ne incredintäm ca obligatia de a respecta dreptul
de proprietate este in adevar, prin natura ei, absoluta, sä
incercarn a ne da searna de ceea ce se petrece in sufletul
celor ce o nesocotesc, asteptAnd totusi, sau chiar pretinzänd
ca toti ceilalti sA i se supuna. Omul care fura un lucru, vrea,
evident, sa-1 aiba i sa se foloseasca de el. De aceea, cauti
pästreze ca proprietate a lui, si s'ar opune cu toatä
energia daca cineva ar voi sa rapeasca. Prin aceasta ati-
tudine a sa, cel ce furl recunoaste el insusi cá furtul trebue
sa ramAna, in lumea in care traieste, o exceptie, ca nu trebue
s'A devina adica o regula generala Cu atät mai putin o

20*

www.dacoromanica.ro
308 P. P. NEGULESCU

lege universali. Ceea ce insemneazO cA, in momentul chiar

and violeazA legea moralk care îi porunceste sä nu fure,
hotul e silit, de dorinta sa de a pAstra lucrul furat, ca o
proprietate a sa, sA recunoasci totusi, fArá sl vrea, dar
cu toat5 tAria, a a violat una din legile constitutive ale or-
dinei ce trebue si domneasca in lume, si a cOrei mentinere
o doreste el insusi, dei s'a abOtut dela prescriptiile ei. Obli-
gatia de a nu fura se impune astfel chiar si constiintei ho-
tului ca trebuind si fie respectati. Ea nu este nicidecum
anulatà de motivele care l-au flcut sA fure, ci, cu toate acele
motive, rAmIne, in constlinta lui, intreagO. E prin urmare
incontestabil cA, neatirnAnd de nicio conditie, obligatia de
care e vorba este si va rOmánea absolutà.
Care este acum motivul ce, in aceasti obligatie absolutO,
determin5 vointa noastrà ? Este, dupà Kant, ideea datoriei
de a respecta legea moralk sub unul din aspectele ei. Oa-
menii nu trebue sá fure, fiinda sunt datori si respecte legea
moralO, care le interzice aceastä actiune, ca imoralà. Si in
adevAr once alt motiv, afarà de aéesta, ar face ca obligatia
de a nu fura sA inceteze de a mai fi absolutä. SA ne inchipuim
bunOoarà, un om care nu furi fiinda se teme sA nu fie des-
coperit i pedepsit. Motivul care 11 face si nu fure fiind
teama, obligatia de a nu fura devine conditionall. In cazurile
In care omul ar putea avea siguranta, CO nu e nicio primejdie
s5 fie descoperit, i deci ci nu mai are sl se teami de nimic,
ne mai avind niciun motiv sO nu fure, obligatia de a nu
fura inceteaza.
Putem repeta aceasti analizO cu once alt motiv. Vom
vedea cA once alt motiv, afarà de ideea datoriei, face obli-
gatia de a nu fura conditionalà. SA ne inchipuim, bunloar5,
ci un om, care ar avea ocazia sA fure, n'o face fiindca pro-
prietarul lucrului pe care ar putea sA-1 fure ii este prieten.
De aci rezulti cA, inteo alta asemenea ocazie, and pro-
prietarul lucrului pe care ar putea fure ar fi un necu-
noscut, omul n'ar mai avea niciun motiv sA nu fure. Obli-
gatia de a nu fura ar inceta.
Aceastä obligatie, asa dar, nu poate rAmAnea absoluti
decAt nurnai dacA motivul care o impune este ideea datoriei

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTRMEORANE. 309

de a respecta legea morala. Ceea ce insemneaza, ca acest

singur motiv are o valoare absoluta, impunandu-se con-
stiintei omenesti fad' conditii si fall restrictii, oriunde, ori
and si in once imprejurari. Iar dovada ca e asa, ne-o &A
faptul ca e recunoscut ca atare chiar si atunci cand nu e
urmat. Acest motiv singur, prin urmare, este, zice Kant,
un # imperativ categoric ». Formula acestui imperativ nein-
duplecat e scurta si aspra. Ea sung: # fa-ti datoria ». Fa-ti-o,
fail nicio consideratie utilitara sau evdemonista; nu, adica,
pentru ca sa tragi din aceasta vreun folos, care sa se traduci
prin vreun sentiment de placere, sau pentru ca sa-ti pro-
curi vreo multumire desinteresata, care, intarindu-ti incre-
derea in tine insuti, sporindu-ti stima de tine insuti, sa te
apropie de acea stare sufleteasca ce poarta numele de feri-
cire; ci, numai, pentrucl trebue sä ti-o faci. Altfel, once
amestec afectiv de natura utilitara sau hedonica, in deter-
minarea vointei tale, ii micsoreazä valoarea morala, sau
chiar i-o suprima. Cum zice Kant insusi: # Esentialul ori-
carei valori morale a actiunilor e ca legea morara' sa deter-
mine nemijlocit vointa. Daca determinarea vointei se face
potrivit legii morale, dar numai cu ajutorul unui sentiment,
oricare ar fi, el, care trebue presupus pentru ca aceea si devie
un suficient temei determinant al vointei, deci nu din cauza
legii insasi, actiunea va contine ce-i drept legalitate, dar nu
moralitate » 1). lar mai departe adauga: «E de cea mai mare
insemnatate de a lua seama cu ultima precizie, in toate apre-
cierile morale, la principiul subiectiv al tuturor maximelor,
pentru ca toata morálftatea actiunilor sa fie pusä in necesi-
tatea acestora din datoria si din respectul pentru lege, iar
nu din iubire si din inclinatie pentru aceea ce au sa produca
actiunile. Pentru oameni,... necesitatea morala e constran-
gere, adica obligatie, si once actiune intemeiata pe aceasta
trebue repfezentata ca datorie, iar nu ca un mod de a lucra
placut noua sau care ne-ar putea deveni placut... E foarte
frumos sa faci oamenilor bine din iubire sau din compati-
mire binevoitoare, sau sa fii drept din dragostea pentru or-
1) Critica ratiunii practice, trad. rom. Am z ti r 0 vi §a n, p. 65.

www.dacoromanica.ro
310 P. P. NEGULESCU

dine, dar aceasta nu-i inca maxima morala adevarata a pur-

tarii noastre, potrivitä situatiei noastre de oameni, ... daca
noi ne permitem sl trecem oarecum ca niste recruti volun-
tari, cu increzutà mandrie, peste ideea de datorie si, ca ne-
atarnand de porunca, sa vrem sa facem din propria noastra
placere ceva pentru care nicio porunca nu ne-ar fi de tre-
buinta. Noi ne aflam sub o disciplina a ratiunii, si in toate
maximele noastre nu trebue sä uitAm de supunerea la ea,
sa nu-i sustragem nimic sau sa micsoram cu ceva autoritatea
legii (cu toate ca o da propria noastra ratiune), printr'o ama-
gire egoista prin aceea ca am pune temeiul de hotarire al
vointei noastre, cu toate ca potrivit legii, in altceva &cat
In legea insasi si in respectul pentru aceasta lege » 1).
Acest rigorism moral abstract, atät de strain de nevoile
concrete ale naturii omenesti, n'a scapat contemporanilor
lui Kant, dintre care unii l-au relevat sub forme satirice. Asa
a facut, intre altii, Schiller, in versurile cunoscute din « disti-
hurile » intitulate « Die Philosophen »:
Gewissensskrupel
Geme dien' ich den Freunden, doch thu' ich leider mit Neigung,
Und so wurmt es mich oft, dass ich nicht tugendhaft bin.
Entschei dung
Da ist kein anderer Rath, du musst suchen, sie zu verachten,
Und mit Abscheu alsdann thun, was die Pflicht dir gebeut.
Adica pe romaneste:
Scrupul de cmwtiinta
Bucuros imi servesc eu prietenii ; dar o fac, din nenorocire,
de dragul lor.
*i. de aceea m1 roade ideea, a nu sunt virtuos.
Hotkire
Aici nu ajutà alt sfat, deck s1 cauti a-ti dispretui prietenii,
Ca sl faci atunci cu groaza, ceea ce-ti impune datoria.
Ceca ce ha facut pe Kant sa se opreasca la acest rigorism
moral abstract, atat de uimitor pentru cei ce n.0 pot uita
1) Id., ibid., p. 73, 74.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 311

exigentele concrete ale naturii omenesti, a fost dorinta de

a ajunge sà restabileasci, in sfirsit, posibilitatea metafizicei.
In acest scop, imperativul categoric al legii morale îi era, in
adevär, indispensabil. Formula, atit de aspea" qi de rigidi,
In absolutismul ei, a acestui imperativ, nu este, pentru Kant,
altceva cleat aspectul pe care 11 ja, in constiinta fiecirui om,
forma apriori a ratiunii practice, care, cum am vizut dela
inceput, este ideea datoriei de a nu turbura ordinea ideali
ce trebue sä domneasci in lume, ci, dimpotriO, de a lucra
la pistrarea, intirirea i desivir§irea ei. Din existenta ace-
stei forme apriori a ratiunii practice a incercat Kant si de-
d.uci postulatele metafizice E.le moralei pentru ca sä ajungä
astfel a deslega, pe aceasti cale ocoliti, problemele pe care
nu izbutise a le deslega cu ajutorul ratiunii pure. Aceastä
incercare trebue s'o examinim acum.

VI

In stabilirea postulatelor metafizice ale ratiunii practice,

ca izvor al moralei, Kant Porneste dela un principiu axio-
matic: once lucru, care existi in realitate, dovede§te, prin
aceasta chiar, existenta conditiilor de care atirni posibili-
tatea lui. Acest principiu este evident prin sine insu§i. El
nu poate fi demonstrat; poate fi numai ilustrat. Aqa bung-
oarä, poporul obiqnueste sä zicà, aforistic: nu e fum färi
foc. Aceasti expresie ce se repeti adesea, in chip de pro-
verb, in situatiile cele mai diferite, ne arati credinta adinci
a mintii omene§ti normale cA, atunci cind se produce un-.
deva un fenomen oarecare, trebue si existe acolo, neapirat,
conditia de cipetenie de care atirni posibilitatea lui. Atunci
când iese de undeva fum, trebue sA ardi acolo ceva, chiar
daci nu se vede nimic. Sau, ca si luim un exemplu mai
putin popular, soarele poate lua uneori, and risare dimi-
neata, aparenta unei iluzii optice. A.la pot fi ispititi, bunAT
()ark sä creadi cei ce contempli spectacolul de care e vorba
de pe tirmul märii sau dela marginea unui ses intins. Po-
trivit cu legile refractiunii optice §i din cauzi ci ceata usoari

www.dacoromanica.ro
31 z P. P. NEGULESCU

ce acoperi pimantul in timpul noptii nu s'a ridicat inci,

soarele ce rgsare li se infitiseazi cu dimensiuni i cu un co-
lorit ce nu par a avea nimic normal. Cand constata' însà ci,
cu ridicarea lui pe cer, lumina si cildura cresc, treptat, panä
and ajung a fi ceea ce sunt, ceca ce trebue sä fie in mod
normal, dupg anotimp, o asemenea credintg devine impo-
sibilg. Prin insgsi existenta lor, adicg, lumina si cildura
impun convingerea cA conditia de care atarni posibilitatea
lor trebue sg fie mall, ci prin urmare soarele de pe cer nu
poate fi o simplg iluzie optici.
Dupg aceastg scurti limurire prealabili a principiului dela
care a pornit Kant, in stabilirea postulatelor metafizice ale
ratiunii practice, si cercetgm mai de aproape modul cum
s'a servit de el, in acest scop.
Analizand activitatea ratiunii practice, am constatat, ca
un fapt, dupg Kant, neindoios, ci forma ei, care insoteste,
ca o data' apriori, anumite actiuni ale noastre, este ideea
datoriei de a respecta, in mod absolut, legea moralg, sau,
cum i-am mai zis, constiinta impèrativului categoric. Apli-
cand acestei constatgri principiul pe care 1-am mentionat,
Kant a ajuns la concluzia ci structura ratiunii practice, asa
cum ni se infitiseazi in realitate, dovedeste existenta mult
discutatei i atit de controversatei libertiti a vointei, sub
aspectul ei moral.
In adevir, noi ne credem, toti, datori si facem binele. Do-
vada ci e asa ne-o di faptul c, chiar i atunci and facem
contrariul lui, avem constiinta ci nu trebuia sg-1 facem. Asa
se si explicg fenomenul psihic al remuscgrii. Cand facem
ceva rAu, ne mustri cugetul ». E sentimentul pe care it
produce constiinta ci nu ne-am fäcut datoria. Ca si ne
sirntim insi obligati sg facem binele, trebue, neapgrat,
credem ci Il putem face.
Si vedem, acum, de ce naturg poate si fie aceasti facul-
tate u a noastri. Obligatia de a respecta legea moralg e abso-
lutg. Formula ei, precum am vgzut, este: fa-ti datoria, ori-
unde, oricum, in once imprejuriri, i once s'ar
Ca si ne simtim supusi, insa, in mod valabil, unei asemenea
obligatii absolute, trebue sg presupunem a sun tem capabili

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 313

sa ne ridicam la inaltimea ideala a moralitatii desivarsite.

Daca ne-am indoi a avem aceasta putere, sentimental obli-
gatiei ar disparea din constiinta noastra. Stramosii nostri
romani ziceau: ad irnpossibilia nemo obligatur. Iar poporul
nostru zice: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ceca ce
insemneaza ca in chip firesc, nimeni nu se poate crede dator
si faca ce nu-i sta in putinta. Iar un om pe care 1-ar mustra
constiinta ca nu s'a suit in lung, ar fi considerat, de toata
lumea, ca nebun.
Suntem dar siliti sa presupunem ca avem puterea sa res-
pectam legea morala, in mod absolut. Asa fiind insa, suntem
siliti sä presupunem el suntem liberi, ea vointa nu poate fi
constransa, de niciun motiv de natura empirica, sa faca alt-
ceva deck ceca ce trebue sa faca. In adevär, ca sa ne putem
indeplini datoria, asa cum ne cere imperativul categoric,
oriunde, oricand si in once imprejurari, trebue, evident,
sa putem face abstractie, Cu desavarsire, de locul, timpul si
circumstantele in care lucram, sa ne putem sustrage adica
influentei tuturor motivelor empirice, care ne-ar indemna,
In diferitele cazuri concrete, sa lam, in activitatea noastra,
alte cai deck cele indicate de legea morala, cii ce ar fi
cu atat mai ademenitoare, cu cat ar fi mai usoare si mai
placute. Trebue, cu alte cuvinte, sä fim independenti, in
ceca ce facem, de lumea extern1 si de fenomenele ei, care
ar putea deveni, pentru noi, motive de a nu mai respecta
legea morala. Iar independenta aceasta nu e altceva cleat
libertatea vointei noastre.
Jaca primul « postulat * al ratiunii practice. Forma ei apriori
fiind imperativul categoric, ea presupune, in primul rind,
ca o conditie sine qua non a posibilitatii acestui imperativ,
libertatea vointei, a cal-6 existenti se poate acum, in sarsit,
dovedi. Am vazut, in Dialectica transcendentala din Critica
ratiunii pure, ca libertatea era, in adevar o « idee)) a ratiunii
pure, a carei realitate nu se putea stabili, in* Cu mijloa-
cele ei speculative. Critica ratiunii practice ne di, acum,
aceasta posibilitate. Libertatea, zice Kant insusi, este cea
dintai din ideile ratiunii pure « despre care stim apriori a
e cu putinta ... pentruca este conditia legii morale ». Iar

www.dacoromanica.ro
314 P. P. NEGULESCU

aceasti « stire » ne-o di legea moral i insisi, desviluindu-ne

conditia de care atirni existenta ei. Trebue dar si zicem a
o libertatea este ratio essendi a legii morale », pe and o legea
morall e ratio cognoscendi a libertitii ». o Cici daa legea mo-
rali n'ar fi mai dinainte ciar ginditi in ratiunea noastri, nu
ne-am crede niciodati indreptititi si presupunem un lucru
ca libertatea ... Daa n'ar exista insi libertatea, nu am In-
tdlni in noi legea morali » 1).
Si vedem acum, mai de aproape, ce postuleazi, la randul
siu, acest prim postulat al ratiunii practice.
Intreaga noastri activitate se desfäsuri in mijlocul feno-
menelor naturii, care se desfisuri, ele insele, in spatiu,
In timp si in conformitate cu legile cauzale ce determini
succesiunea lor. Fiecare actiune a noastri o facem noi un-
deva, andva si in anumite imprejuriri, o facem adia in-
tr'un punct determinat al spatiului, inteun moment deter-
minat al timpului si intr'un complex determinat de fenomene
ale naturii, cu care nu poate si" nu stea in raporturi cauzale.
Asa fiind, once actiune a noastri éste un fenomen, ca toate
celelalte fenomene ale naturii, in intelesul pe care am
vizut ci il di acestui cuvint Critica ratiunii pure. Intreaga
noastri activitate, prin urmare, este, pur si simplu, un frag-
ment al lumii fenomenale.
Am vizut insi a lumea fenomenali nu poate exista, ca
atare, deat numai gratie formelor apriori ale mintii noastre,
si a, deci, aceste forme i se impun,. cu necesitate, in mod
absolut. Una din aceste forme este cauzalitatea. Prin urmare,
cauzalitatea domneste, in lumea fenomenali, cu necesitate
si in mod absolut. Nimic nu se poate intimpla, in aceasti
lume, flea' o cauzi, si nimic nu poate riminea fail un efect.
Ceca ce insemneaza ci, in lumea fenomenali, nu poate exista
libertate. In adevir, ce ar fi, pentru intelegerea noastri, un
fenomen liber ? N'ar putea fi deat un fenomen care n'ar
mai fi silit si apari, undeva, andva si. in an umite impre-
juriri, de un alt fenomen ce 1-ar preceda, si n'ar mai fi silit
si produa el insusi, la rindul lui, un alt fenomen ce 1-ar
1) Critica raliunii practice, trad. rom. Amair §i V i § a II, P. 4, (textul ai nota a).

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 315

urma. Liber ar fi asa dar un fenomen ce n'ar mai fi nici efect,

nici cauza, un fenomen ce s'ar sustrage legii, necesare si
absolute, a cauzalitatii. Ceea ce, in lumea fenomenala, este
Cu neputintl.
In aceasta lume, asa dar, nu poate exista libertate. i prin
urmare, nici activitatea noastra, intru cit nu e deck un frag-
ment al acestei lumi, nu poate fi libera. Am vazut, in adevar,
ca actiunile noastre sunt, pur si simplu, fenomene, ca toate
celelalte fenomene ale naturii. Ca atare, ele nu -pot fi libere.
Ele sunt determinate, dupa legea cauzalitatii, de celelalte
fenomene ale naturii, in mijlocul carora se produc.
Iaca-ne dar inchisi inteun impas, din care s'ar parea a
nu exista iesire. Ca si ne conformam poruncilor ratiunii
practide, trebue sa respectam legea morala in mod absolut,
fail conditii si fara restrictii, oriunde, ()Hand si in once
imprejuriri. Iar pentru ca s'o putem face, trebue, cum am
vazut, sa fim independenti de motivele ce ne pot sili, dupa
cazuri, sa n'o mai respectam, trebue sa fim adia liberi.
Insa liberi nu putem fi, intru at actiunile noastre, ca feno-
mene, fac parte din complexul general al fenomenelor naturii,
§i, stand in raporturi cauzale cu ele, sunt determinate, cu
necesitate, de ele.
Exista oare vreun mijloc de a iesi din acest impas ?
Trebue sa existe, zice Kant, fiindca, altfel, structura noa-
stra sufleteasca ar fi absurda. Acest mijloc ni-1 da, crede el,
deosebirea pe care o stabileste Critica ratiunii pure intre
lumea fenomenala si cea numenall Imposibila in cea dintii,
libertatea este posibila in cea din urma. In adevar, intru cit
exista in afara si independent de noi, numenele sau, cum
le mai zicem, lucrurile in sine, carora le dam acest nume
fiindca nu infra in raporturi, de niciun fel, cu noi, nu se
supun formelor apriori ale mintii noastre. Prin urmare, cau-
za litatea, a carei domnie, in lumea fenomenelor, este abso-
luta, nu mai exista nicidecum in lumea numenelor sau -a lu-
crarilor in sine. In aceasta din urma lume, libertatea exista
de drept.
Daca dar noi nu suntem liberi in existenta noastra feno-
menala sau « sensibila )>, care se desfisura in spatiu si in timp,

www.dacoromanica.ro
316 P. P. NEGULESCU

sub stäpanirea legii cauzalitàtii, suntem liberi totusi in exis-

tenta noastra numenalä sau « », care este inde-
pendentä de aceste forme. Cäci noi trlim, fàrà sa ne &Am
searnä, douà vieti diferite, a ckor realitate si al aror con-
trast ne poate ajuta sä le prindem un exemplu foarte simplu
din domeniul de care ne ocupäm. SA ne inchipuim un ora
skac, care, neavänd ce mânca si chinuit fiind de foame
full o päine. Era liber acest om si nu comità o asemenea
actiune ? In vieata lui fenomenalä sau sensibilA, nu. Pornirile
firesti ale sensibiliatii lui erau prea puternice, si, sub apl-
sarea imprejurkilor, lipsa bunaoarl a orickei peespective
de a gäsi imediat de lucru si de a-si procura astfel mijloacele
necesare pentru hrani, omul in chestie nu putea sä nu
fure päinea. E poate cazul dureros al unora din « somerii
de astAzi, cum li se zice, cu un oribil neologism, utilizat
din nefericire de toatà lumea, muncitorilor care din cauza
crizei economice, nu mai pot gäsi de lucru. In vieata lui nu-
menalà sau inteligibilä in* omul pe care 1-am luat ca exemplu
era liber sä nu ja hotkirea de a comite actiunea imorala pe
care a comis-o. Proba cA putea sä n'o comità, e faptul CA el
insusi e convins ea nu trebuia s'o comità, i regretà a a co-
mis-o. De ce i-ar mai parea însà räu a a furat, dacl n'ar fi
fost liber sl nu fure ? El era dar liber sä nu comitä aceastä_
actiune. i anume, era liber in cugetarea lui purl, care era
independentä de pornirile sensibilitAtii, aclicA in vieata lui
numenalä.
Cum trebue sä intelegem, acum, aceastà libertate, de care,
In asemena conditii, dispune omul, ca fiintä moralà ? Este
ea, oare, o negare totala a cauzalitatii ? Insernneazä ea, oare,
cl omul, in vieata sa numenala sau in cugetarea sa purl, se
poate hotki, fkä sI mai fie determinat de ceva, sA facA ori
Si ce ? Nu, de sigur. Libertatea sa îi permite numai sä nu se
lase abatut, de motive se oridine empiricA, dela datoria ab-
solutA de a respecta legea moralà. Vointa sa poate fi astfel
determinatä numai de aceastä datorie. Gratie liberatii sale,
adia, omul ajunge a se supune, in mod absolut, fkA conditii
si farà restrictii, oriunde, oriand si in once imprejurki,
imperativului categoric, care rämäne, pentru el, unicui

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 317

factor determinant, al conduitei sale. lar aceasta determinare

.este, evident de natura cauzall Spre a o deosebi insa de cau-
zalitatea din lumea fenomenala, Kant ii da numele de « cau-
zalitate prin libertate ».
Cum se impaca, acum, aceste (Iota feluri de cauzalitate,
cu modalitatile lor diferite de determinare ? Nu este oare o
contradictie ireductibila intre necesitatea cauzalitatii fizice
§i libertatea cauzalitatii morale ? Solutia acestei dificultati ne-o
.da, dupa Kant, faptul ca omul, ca fiinta inteligenta §i morala,
intruneste in sine cele douà lumi, pe care le deosebeste Cri-
tica ratiunii pure, adici lumea fenomenala §i lumea nume-
nala. Numai acest fapt ii permite omului sa lucreze, fail con-
tradictie, conformandu-se, in acelasi timp, cu cauzalitatea
mecanica in vieata sa fenomenala §i cu cauzalitatea liberi in
viata sa numenala. Cum zice Kant insu0:- « Impäcarea cau-
zalitatii ca libertate cu sine insasli ca mecanism al naturii,
prima stabilita prin legea morala, cea de-a doua prin lege a
naturala, §i anume inteunul §i acela§i subiect: omul, e imp o-
sibila daca nu-1 prezentam pe acesta cu privire la prima ca
fiinta in sine, iar cu privire la a doua ca intamplare 1), una
fiind reprezentata in con§tiinta pura, alta in constiinta em-
pirica. Fara aceasta, contradictia ratiunii cu sine insasi e de
neinlaturat ». Iar mai departe, revenind asupra acestei deo-
.sebiri, filosoful adauga: « In actiuni date inteadevär in ex-
perienta, ca fapte din lumea simturilor, nu putem nadajdui
sa intalnim aceasta legatura » a cauzei cu efectul prin
libertate « deoarece cauzalitatea prin libertate trebue cau-
tata intotdeauna in afara de lumea simturilor, in inteligibil » 2).
E acum intrebarea, care poate fi izvorul vietii numenale,
pe care o mai traim noi, alaturi de vieata fenomenala ? Ras-
punsul, din punctul de N edere al lui Kant, nu poate fi cleat
unul singur. Once fenomen trebue sa aiba ca substrat un
numen corespunzator. In adevar, un fenomen nu ja nwere
Traducatorii romani ai Criticii ratiunii practice substituie adesea cuvantului
* fenomen s termenul de *intamplare o, socotind ci acest termen exprima mai bine
intelesul cuvantului de care e vorba. In pasajul citat prin urrnare omul a ca intam-
plare e nu insemneazi alceva cleat omul ca fenomen o. Cf. Critica ra(iunii practice,
arad. rom. de Amzar gi Visa n, p. 5, nota a.
Id., ibid., p. 92.

www.dacoromanica.ro
318 P. P. NEGULESCU

deat atunci and un luciu in sine, afectand simturile noa-

stre, deslantueste jocul formelor apriori ale aparatului nostru
cunosator. Ca atare, un fenomen este, cum am vazut, o
simpla aparenta subiectiva. Iar o aparenta, in general, nu se
poate concepe fara ceva care sa apara. Trebue sa existe dar
si in noi un numen, ca substrat al existentei noastre fenome-
nale. Realitatea acestui numen, pe care logica ne sileste s'o
admitem, n'o tagadueste, in principiu, ratiunea pull, dar
ne declara a nu ne poate spune ce este el, si de aceea Ina
deschisa intrebarea, daa el este sau nu un suflet, inzestrat cu
atributele; cu care il impodobesc credintele noastre tradi-
tionale.
Ratiunea practia intervine insa, acum, permitandu-ne sa
iesim din nehotatirea in care ne lasa ratiunea pull. Pe langa
vieata noastra sensibila, care se desfasura in mijlocul fenome-
nelor naturii, in legatura cu ele si sub sta.'p &Ikea lor, noi mai
träim, de fapt, o vieata inteligibila, independenta de aceste
fenomene. Este, anume, cugetarea noastra pura, prin care
ne ridiam deasupra naturii, spre a o judeca. Noi ne judeam,
fireste, in primul rand, pe noi insine, care, prin faptele noa-
stre, ce se desfasura in mijlocul fenomenelor naturii, facem
parte dinteinsa. Noi judeam, apoi, pe semenii nostri, care
se gasesc, prin faptele tor; in aceeasi situatie. Noi judeam,
In sfarsit, si natura insasi, in totalitatea ei, intrebandu-ne
daa este « buna » sau nu, daa este adia intocmita, sau nu,
asa inch sa faa posibila realizarea ordinei ideale, pe care o
concepe si catre care tinde ratiunea noastra practia.
Noi traim dar, alaturi de vieata noastra sensibilä, si o vieata
inteligibila, care consta in cugetarea noastra pura, indepen-
denta de spatiu, timp, cauzalitate si celelalte forme apriori.
Ca atare, aceasta vieatä, care trebue sa OA un izvor si un
substrat, nu poate fi deat manifestarea acelei existente nu-
menale, ce formeaza temelia existentei noastre fenomenale.
i prin urmare, dupa principiul pe 'care 1-am stabilit la
inceput, a once lucru, care exista in realitate, dovedeste,
prin aceasta chiar, existenta conditiilor de care atarna posibi-
litatea lui, nu putem sa nu ajungem la concluzia a acea
existenta numenala trebue sa fie un suflet.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 319

Asa desleaga ratiunea practick dupä Kant, problema, pe

care o lasa deschisa ratiunea pura. 0 Iasi deschisk fiindck
curn am vazut, nu nega, propriu vorbind, existenta sufletului,
dar, pe terenul analizei severe a Criticei ratiunii pure, se
declara incapabila s'o dovedeasca. Paralogismele psihologiei
rationale, pe care acea analiza le diseca, cu o neinduplecata
cruzime logicà, aratasera tocmai, contradictiile in care cadea
ratiunea pura cAnd incerca sa stabileasca existenta
sa-i determine, in acelasi timp, atributele. Aceste atribute
insa, ratiunea practica le poate descoperi, dupa Kant, urmAnd
mai departe calea care i-a permis sa stabileasca existenta su-
fletului. SA aruncam o privire i asupra completarilor pe care
le aduce, din acest punct de vedere, Critica ratiunii practice.

VII
Am zis ca ratiunea practica ne aratä ordinea idealä care
trebue sA domneasca in lume, i ne impune datoria absoluta
sa lucram la realizarea ei, respectând, fArà conditii i flea
restrictii, oriunde, oricAnd si in once imprejurari, legea mo-
rala. Ca sa ne simtim insa obligati sA contribuim la realizarea
ordinei ideale de care e vorba, trebue sa putem crede a ea
este realizabilk Altfel, sentimentul unei a semenea obligatii
nu s'ar mai putea forma, in constiinta noastra. Nimeni nu
se poate simti obligat sä faca un lucru pe care nu-1 crede po:
sibil. Maxima latini pe care o citam adineaori: ad impossibilia
nemo obligatur, este, din punct de vedere practic, o axioma
a mintii omenesti normale.
Ca sa ne putem da seama, insk daca ordinea ideala
chestie este, sau nu, realizabila, trebue sa stim, mai intai,
in ce consta ea. Dupa Kant, o asemenea ordine trebue sa
constea, cum am vazut, in armonia desavArsita a tuturor
activitatilor omenesti, trebue sa fie adica o stare, in care
aceste activitati sa se acorde, in mod spontan si pe deplin,
unele cu altele, fArà sä se mai contrazica si sa se mai impie-
dece, reciproc, ca in realitatea empirica a lamii. Aceasta rea-
litate nu poate constitui o ordine ideala tocmai din cauza

www.dacoromanica.ro
320 P. P. NEGULESCU

discordiei si a conflictelor necontenite dintre oameni, fie-

care sau mai fiecare dinteinsii cautAnd sa-si satisfaca inte-
resele impotriva intereselor celorlalti, i in dauna lor. IdealA,
prin urmare, nu poate fi, sau n'ar putea deveni, starea lumii
decAt atunci, and intre activitatile oamenilor s'ar stabili o
armonie perfecta', neturburata de nicio contradictie. Iar la o
asemenea stare n'ar putea ajunge lumea cleat numai atunci,
and toti oamenii, din propria lor initiativa i flea' nicio con-
strAngere din afara, ar respecta, in mod absolat, legea morala,
care glasueste: lucreaza asa, inat maxima actiunii tale si
poata deveni un principiu de legislatie universala. Caci atunci
nimeni n'ar mai face cleat ceca ce ar putea face oricine,
adica toti oamenii deopotriva, fárà ca din aceasta sa rezalte
vreo contradictie sau vreun conflict. Intocmai precum in
sistemul solar o armonie perfecta exista intre miscärile pla-
netelor, care îi urmeaza cu precizie matematica dramurile
ideale, fara sa se ciocneasca niciodata, fiindca toate se con-
formeaza, in mod absolut, cu legea gravitatiei universale,
tot asa, o armonie perfecta va doinni, in 'time, intre activi-
tatile omenesti, atunci and toti oamenii vor respecta, in mod
absolut, legea moralA.
Respectul absolut al legii morale, insa, constitue ceca ce
se numeste si s'a numit totdeauna virtute. Primul ele-
ment al ordinei ideale ce trebue sA domneasca in lume este
prin urmare virtatea. Trebue sa adaugam acum, imediat, ca
sa evitäm once obiectie, ca al doilea element constitutiv al
ei este fericirea. In adevar, niciun om n'ar putea considera
viata lui ca ideala, at timp n'ar putea fi multumit de ea. Iar,
pentru fiecare din noi, ideaba ar fi vieata atunci, and am gasi
inteinsa satisfacerea tuturor dorintelor i aspiratiilor noa-
stre, satisfacere careia, fie ca e reala, fie ca e numai
dam numele de fericire. Noi nu putem concepe dar
ordinea ideala ce trebue sA donmeasca in lume decAt numai
ca o stare, in care, toti oamenii fiind multumiti de vieata
lor, nu numai fiecare, in parte, ci toti, in general, ar fi
fericiti.
Cele doua elemente constitutive ale ordinei ideale, pe care
tinde s'o realizeze, in lume, legea morala sunt, astfel, vir-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 321

tutea si fericirea. Ca si poati 'Mg alcitui ordinea de care

e vorba, aceste doul elemente ar trebui si se poati im-
preuna, fill nicio contradictie, in vieata omeneasci. Suntem
dar siliti si ne intrebim, daci impreunarea lor, in asemenea
conditii este, sau nu, posibili. lar aceasti intrebare ne este
impusi de constatirile pe care le facem, atit de adesea, in
experienti, si care nu pot si nu ridice indoieli grave. In adevir,
virtutea consti, cum am vizut, in respectul absolut al legii
morale. Aceasti lege, insi, n'o putem noi respecta, nici chiar
In mod relativ, cleat numai cu greu, luptind, la fiecare pas,
sub presiunea atitor nevoi organice, atit de puternice, cu
pornirile firesti ale sensibilititii noastre. De aceea, nu putem
face decAt arareori, si numai cu sfortiri mari, ceca ce ne po-
runceste, atfit de neinduplecat, imperativul categoric. Probi
eft' e asa, e faptul ci conflictul dintre dorinti si datorie, care
ja uneori forme atit de dureroase, a constitait totdeauna o
tema de cipetenie a literaturii dramatice. 0 expresie clasici
a acestui conflict gisim, bunioari, in ultimul act din # Ifi-
genia in Taurida », a lui Goethe. Ca si poati scipa de
moarte pe fratele si pe iubitul ei, care veniseri, pe furis,
s'o libereze din sclavia scitici si s'o readuci in patrie, fiica
lui Agamemnon, preoteasa Dianei, ar fi trebuit si insele pe
Thoas, regele din Taurida. Si totusi, cu toati dorinta ei fier-
binte, nu numai de a salva pe cei ce isi puseseri in primejdie
vieata, pentru ea, dar si de a-si asigura, astfel, propria ei feri,
cire, cu pretul unei minciuni, Ifigenia nu se putea hotiri si
violeze legea morall, care porunceste omului si spuni, tot-
deauna, adevirul. Pe acest dureros conflict dintre dorinti
si datorie se intemeiazi efectul dramatic, atAt de puternic,
al ultimelor scene din opera poetului german.
De unde se vede a respectul legii morale ne impune, de
fapt, destul de adesea, jertfa mult-umirilor noastre personale,
sau, Cu un singur cuvint, a fericirii. Iar din punct de vedere
formal, Kant sustine, cum am vizut, ci, spre a respecta cu
adevirat legea morall, nu trebue si luim niciodati, ca motiv
de actiune, fericirea. Sau, daci nu, ne coborim, de pe planul
moralititii propriu zise, pe acela al utilititii practice, pure
si simple. Spre a respecta dar totdeauna, si in mod absolut,
21 A. R. Studii yi Certetari. LIII.

www.dacoromanica.ro
322 P. P. NEGULESCU

legea morala, na trebue sà urmarim niciodata ca scop, in

ceea ce facem, fericirea noastra personal:A. Ceea ce insemneaza
ca,_ formal cel putin, trebue sa ne conducem, in lume, ca
CUM am fi renuntat, cu desIvarsire, la ea. S'ar 'Area, asa dar,
cA virtutea i fericirea, nu numai ci nu se impaca, dar se si
ex clud, in vieata noastra, care se desfasura in spatiu, in timp,
si sub sap Anirea principiului cauzalitatii.
totusi, pentru a fi posibill ordinea ideall ce trebue
domneasca in lume, virtutea si fericirea trebue sa se poata
impaca. Acordul dintre ele trebue sa fie posibil. Caci, altfel,
ordinea de care e vorba ar deveni irealizabilá. Iar credinta
ca nu e realizabila ar face sa dispara din constiinta noastra
sentimental cA suntem obligati sa luctim la realizarea ei,
respectand legea morala. Acordul dintre virtate i fericire,
zice Kant, nu este imposibil. Dar trebue sA tim unde sa-1
cautam. Spre a fi virtuosi, trebue, cum am vazut, sa nu ur-
marim, ca scop al actiunilor noastre, fericirea. Tocmai fiindca
n'o urmarim insa, fericirea ni se darueste singura, ca o con-
secinta naturala a respectului legii morale, adica a virtutii.
In adevar, and izbutim s'A respectam, in mod absolut, legea
morala, cand ajungem a fi, in adevar, virtuosi, atunci, ne
mai fiind turburati In hotaririle noastre de pornirile, diver-
gente si opuse, ale sensibilitatii, nu mai avem sa luptam cu
noi Inine, si nu mai suntem coplesiti de parerile de rau, pe
care le lasa dupa ele renuntarile. Aceasta lapta', insa, aceste
renuntari, aceste pareri de eau, sunt ceca ce, de obiceiu, ne
impiedeca sa fim impacati ca noi insine i multumiti ca viata
pe care o train.), sa fim, cu alte cuvinte, fericiti. Sasierile
launtrice pe cari ni le pricinueste, necontenit, o asemenea
lupta, sunt cauzele de apetenie care ne turbura vesnic
sufleteasca i ne fac sá suferim fArà incetare. Virtutea
1'114 in intelesul pe care 1-am vazut, and ajunge a
constitui atitudinea noastra, hotarita si definitiva, in fata
viet.ii, inlaturând orisice lupta de acest fel, pune capat, pentra
totdeauna, neajunsurilor afective ce ne impiedeca sa fim feri-
citi. Ea duce adica, in mod automatic la o stare sufleteasca,
pe care o caracterizeaza, nu bogatia fArà margini a placerilor,
ci lipsa desavArsitA a suferintelor, si care este adevarata fericire..

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 323

Pe aceasta cale, impacarea dintre virtute si fericire devine

posibila. i trebue sa presupunem ca ea este, sub aceasta
forma, nu numai posibilg, dar si necesara, fiindca, altfel,
obligatia de a respecta legea morala ar fi amenintata, cum
am vazut, sa inceteze. Un asemenea acord insa, al virtutii
cu fericirea, atkna, zice Kant, de o conditie sine qua non,
care este durata infinita a personalitätii noastre, care este
adica, in termenii obisnuiti, nemurirea sufletului. In adevar
fericirea nu poate deveni o consecinta naturall a virtutii,
deck numai atunci and inceteaza once lupta' intre pornirile
firesti ale sensibilitatii si datoria de a respecta legea morala.
Atunci in* prin respectul absolut al legii morale, virtutea
devine absoluta. lar o asemenea stare, careia Kant ii da
numele de ti sfintenie », este un ideal, pe care omul nu-1
p oate realiza In vieata, marginita in timp, pe care o traeste
In lumea fenomenelor. Caci virtutea absoluta' nu este altceva
deck perfectiunea morala infinita. i o asemenea perfectiune
nu se poate realiza deck printeun # progres » infinit, al omului
capabil s'o atinga, intr'un timp infinit. Ceca ce presup une,
evident, o durata infinita a personalitatii lui constiente. Cum
zice Kant insusi: K ...Desavirsita potrivire a vointei la legea
morala inseamna sjintenie, o perfectiune de care nu-i in stare
nicio fiinta rationall din lumea simturilor, in nicio clipa a
existentei ei. Pentru ca insa e ceruta totusi ca practic nece-
sara, ea nu poate fi intilnita deck inteun progres mergind
la infinit Care acea potrivire desavarsita si, dupa principiile
ratiunii pure practice, e necesar sa se admita o astfel de pro-
pasire practica' drept obiectul real 21 vointei noastre. Dar
acest progres infinit e posibil numai sub presupozitia unei
existente si unei personalitati durand la infinit, al aceleiasi
fiinte rationale (ceea ce se chiama nemurirea sufletului).
Prin urmare bunul suprem 1) e practic posibil numai sub
presupozitia nemuririi sufletului, si astfel aceasta, ca legatá
In mod indisolubil de legea morall, e un postulat al ratiunii
pure practice » 2).

2) Kant di acest nume acordului de care e vorba, al virtutii cu fericirea..

2) Critica-raliunii practice, trad. A in z ft r si Vi s a n, p. rio.

21*

www.dacoromanica.ro
324 P. P. NEGULESCU

VIII
Sa trecem, in sat-sit, la ultimul postulat de acest fel, care
am zis ca este existenta lui Dumnezeu. Am vazut ca acordul
dintre virtute si fericire nu devine posibil cleat numai in
ipoteza cl, sufletul fiind nemuritor, omul poate ajunge,
printr'un progres infinit, la perfectiunea morala absoluta, ce
constitue sfintenia. Sub aceasta forma insa, acordul de care
e vorba mai presupune Inca ceva, si anume acordul or-
dinei naturale a lumii cu intentiile morale omenesti. Iar un
asemenea acord presupune, mai departe, ea ordinea naturala
a lumii, pe care n'o pot hotari oamenii, este intocmitä asa,
incit acordul de care e vorba sa fie posibil. Intocmitä asa,
de catre cine ? De catre o fiinta suprema, capabila de o ase-
menea actiune, si care, ca s'o poata indeplini, trebue, evident,
sa fie inzestrata cu calitátile superlative, reclamate de imen-
sitatea si de bunatatea unei astfel de opere. 0 asemenea
fiintä, insa, nu poate fi deck Dumnezeu, a carui existenta
e astfel implicata, in mod fatal, in ipotezele pe care le facem,
ca un postulat inevitabil al lor. Sa vedem dar, mai de aproape,
In ce consta necesitatea logica a unui astfel de postulat.
Dacá analizam ideea fericirii, asa cum o avem in mintea
noastra, ne incredintam farä greutate a ea implica ideea
unui acord, cel putin relativ, daca nu absolut, intre inten-
tiile cu care lucram si urmarile efective ale actiunilor noastre.
Fericit este, pentru noi, un om care isi poate realiza intentiile.
Caci once intentie nerealizata, fiind, in fond, o dorinta
ce ramáne nesatisfacuta, este, pentru once om, un izvor
de nemultumiri, de j)arere de rail, de suferinta, care il im-
piedica sa fie fericit. Cfind se supun, in* in mod absolut,
legii morale, oamenii nu mai lucreaza deck cu intentia de
a realiza ordinea ideala ce trebue sa domneasca in lume.
Asa fiind, aceasta intentie a lor trebue sa se realizeze, efectiv,
firadca, altfel, nu mai este cu putinta ca ei sa ajungl, pe
aceasta cale, la fericire. lar pentru ca aceastá realizare sa fie
posibill, trebue, neaparat ca ordinea naturala a lumii, pe
care n'o stabilesc ei, sa n'o faca imposibila. Ordinea aceasta,
prin urmare, trebue sa fie intocmita asa, ?mat si nu contra-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 325

zica intentiile morale ale oamenilor. Dar trebue, neaparat.

Altfel, intregul edificiu al ipotezelor necesare pentru o in-
temeiere rationala a mora lei se prabuseste, in momentul
chiar in care urmeaza a-si incheia injghebarea.
In adevar, daca omul virtuos, care lucreaza totdeauna cu
intentia, si prin urmare cu dorinta, de a realiza in lume,
prin respectul absolut al legii morale, o armonie ideala, e
silit sa constate a actiunile sale nu duc la un asemenea re-
zultat, multumirea, impacarea cu sine insusi, sau cu un singur
cuvint, fericirea, nu-i mai sunt cu putinta. Once om, care
vrea sa faca bine semenilor sal, si vede totusi ca, cu toate
sfortarile si sacrificiile sale, nu poate ajunge la acest scop,
sau chiar dimpotriva, ajunge la rezultatul opus, le face adica
rau, nu poate sä nu sufere. Asa dar, pentru ca fericirea sa
insoteasca virtutea, ca o tovarase fireasca a ei, trebue nea-
parat ca unica intentie, si prin urmare unica dorinta, cu
care lucreaza oamenii virtuosi, aceea de a realiza in lume
o armonie ideala, sa fie satisfacuta, neaparat. Pentru
aceasta insa trebue ca un acord desavirsit sa existe intre
aspiratiile ideale ce insufletesc pe oamenii virtuosi in acti-
vitatea lor si rezultatele la care duce, in realitate, aceasta
activitate. Faptele oamenilor virtuosi trebue adica sä ail*
In cele din urrnä, efectele la care tind ei, prin respectul ab-
solut al legii morale.
Ce reclama, acum, acest acord, neapärat necesar ? Inten-
tiile noastre earl* ce e drept, de noi, numai de noi, in
mod absolut. Dar urmarile faptelor noastre nu atirna numai
de noi; ba chiar, uneori, nu atärna nici de cum de noi.
CAteodata, bunaoara, desi lucram cu intentia de a face cuiva
un bine, ni se intimpla, totusi, sa-i facem rail. De ce? Pentrucl
once fapta a noasträ, °data ce am facut-o, nu ne mai apar-
tine. Ea devine un fenomen al naturii si ia loc in rändul
celorlalte fenomene ale ei, cu care se amesteca si cu care poate
intra in raporturi de « compunere >>, cum se zice, in
mecanica, despre fortele fizice, care isi modifica, reciproc,
actiunea. lar acest amestec si aceasta compunere sunt cele
care hotarasc, in ultima instanta, efectele sau urmarile ei. De
unde rezulta, cà acele efecte sau urmari pot fi altele, cu

www.dacoromanica.ro
326 P. P. NEGULESCU

totul altele, chiar, cleat cele pe care voiam sa le realizam

noi. Imprejurarile, cum se zice, in termeni familiari,
se pot opune intentiilor cu care lucram si pot contraria
dorintele de care suntem insufletiti. Iar imprejurarile sunt
independente de noi. Ceca ce insemneazi ca realizarea
intentiilor si satisfacerea dorintelor noastre atarna de orginea
generala a fenomenelor naturii, in randul carora intra actiu-
nile noastre imediat ce le facem.
Daci ne intrebam, acum, mai departe, de ce atarna ordinea
generala a fenomenelor naturii, ajungem, färi sa vrem, la
acea « idee a ratiunii », de care ne-am ocupat, din punct de
vedere speculativ, in Dialectica transcendentala, din Critica
ratiunii pure. La ideea, anume, a Neconditionatului ultim, la
care suntem siliti sa ne oprim, in seria conditionarilor succe-
sive, ce ne servesc ca sa ne explicam, potrivit cu forma apriori
a cauzalitatii, fenomenele Universului. Iar acel Neconditionat
ultim, care conditioneaza totul, fara sa fie el insusi condi-
tionat de nimic, ni-1 inchipuim, potrivit cu structura mintii
noastre, ca trebuind sa fie o Fiinta suprema, atotputernica,
atotintelegatoare si, de vreme ce reprezinta perfectiunea in-
sasi, de o buratate fail margini, adica un Dumnezeu. Din
nefericire, ratiunea pura, care ne procura aceasta idee, nu
ne poate dovedi si realitatea obiectului ei. Aceasta posib1-
litate ne-o da, acum, ratiunea practica', silindu-ne sa credem
In existenta lui Dumnezeu, fall de care acordul ce ne preo-
cupa nu s'ar putea realiza. Ordinea fenomenelor naturii, cu
care trebue sa se acorde intentiile noastre, se datoreste,
dupl ideea la care ne obliga sä ne oprim ratiunea pura,
lui Dumnezeu. lar Dumnezeu, trebuind sa fie de o infinita
bunatate, n'a putut sa intocmeasca ordinea, de care e vorba,
(feat asa incat s6 faca posibil acordul ce constitue, cam am
vizut, binele suprem. Numai Durrraezeu, in adevar, poate
pune de acord lumea fizica, ce nu sea' in puterea noastra, cu
lumea morala, ce atarna, e drept, de noi, dar nu se poate
realiza fall un asemenea acord. Numai Damnezeu adica
poate face ca buna purtare (das Wohlverhalten) sa OA ca
-urmare buna stare (das Wohlbefinden) si sa impace astfel
virtutea cu fericirea.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 327

Din toate aceste consideratii rezulta, in sfirsit, pentru

ratiunea practicä, necesitatea absoluti de a # postula », cum
zice Kant, existenta lui Dumnezeu, pe baza principiului pe
care 1-am admis dela inceput, ca o axioma a mintii noastre,
,c1 éxistenta unui lucru dovedeste, prin ea ins'Asi, existenta
conditiei sine qua non de care at'Arna posibilitatea ei. In adevar,
Universul exista, cu cele dull parti constitutive ale lui, cu
lumea fizica, a carei realitate o constatam cu simturile, si
cu lumea morala, a carei realitate o con statarn in constiinta
noastra. Iar pentru ca existenta lui sa nu fie contradictorie,
trebue, neaparat, ca cele doua lumi care 11 alcatuesc A se
acorde una cu alta, spre a realiza armonia ideala, care nu
poate lua un caracter omenesc cleat cu conditia sä ail* mai
intii, un caracter cosmic. Iar conditia ultima a posibilitatii
-unui asemenea acord este existenta lui Dumnezeu.
Textul din Critica ratiunii practice, in care se cuprind
ceste afirmar ale lui Kant, in forma concisa obisnuita,
este, redus, se intelege, la strictul necesar, cel urrnItor:
4( Fericirea e starea unei fiinte rationale, in lume, careia, in
intregul existentei ei, totul ii merge dupa dorinta si vointä,
.si se reazema prin urmare pe potrivirea naturii cu intregul
scop al ei, si tot asa cu temeiul determinant esential al vointei
,ei. Dar legea morala, ca o lege a libertatii, ponmceste prin
temeiuri determinante care nu trebue sa atArne intru nimic
de natura si de potrivirea acesteia cu facultatea noastra de
-a don i (ca mobiluri); fiinta rationala flptuitoare in lume nu-i
totusi in acelasi timp si cauza lumii si a naturii insasi. Asa
-dar in legea morala nu se afla nici cel mai marunt temeiu
pentru o legatura necesarä intre moralitate si fericirea pro-
-portionala acesteia, ale unei fiinte faand parte din lume si
-deci atArnAnd de ea, care tocmai de aceea nu poate fi, prin
vointa ei, cauza acestei naturi si nu o poate aduce prin pu-
ten proprii, in ceca ce prívete fericirea ei, in deplina potri-
vire cu principiile ei practice. Totusi, in sarcina practica a
ratiunii pure, adica in munca necesara bunului suprem, se
postuleaza ca necesara o astfel de legatura: trebue s'A c'Autam
a promova bunul suprem (care prin urmare trebue sa fie
t otusi posibil). Prin urmare se postuleaza si existenta unei

www.dacoromanica.ro
328 P. P. NEGULESCLT

cauze a naturii intregi, deosebite de natura, care sa contina

temeiul acestei legaturi, anume a potrivirii exacte a fericirii
cu moralitatea ... Asa dar bunul suprem e posbil in lume
numai daca admitem o pricina suprema' a naturii, care po-
se& o cauzalitate conforma cugetului moral. Dar o fiinta
care-i capabila de actiuni potrivite rzprezentarii unor legi,
o inteligenta (fiinta rationalä), iar cauzalitatea unei asemenea
fiinte, potrivita acestei reprezentari a legilor, e vointa ei.
Asa dar, cauza suprema' a naturii, intru cat trebue presupusi
pentru bunul suprem, e o fiinta care, prin intelect si vointa,
Oricina (deci si autorul) naturii, adica Dumnezeu » 1). lar
mai departe adauga: o In acest chip legea morel, prin con-
ceptul bunului suprem ca obiect si scop final al ratiunii pure
practice, duce la religie » 2) la o religie insa care, cum vom
vedea mai departe, nu se mai intemeiaza pe revelatie, ci pe
ratiune. Inainte de a examina, in* aceasta conceptie, pe
care Kant o desvolta in lucrarea o Religion innerhalb der
Grenzen der blossen Vernunft », sa incheiem studiul Cri-
ticei ratiunii practice, precizand raporturile ei cu Critica
ratiuni pure.
Prin postulatele ei, ratiunea practica ne da o solutie a pro-
blemelor metafizice, pe care nu le putea deslega ratiunea
pura. Folosindu-se de libertatea pe care i-o ingaduia ratiunea
puri, lasand deschise problemele in chestie, ratiunea prac-
tica ne arata ce trebue sa credem cu privire la obiectele lor.
La intrebarea, bunaoara, daci exista sau nu, in noi, un su-
flet imaterial, deosebit si independent de corpul nostru ma-
terial, ratiunea pura nu ne putea da niciun raspuns. Decla-
fandu-se, prin glasul lui Kant, incompetenta, ea nici nu
afirma, nici nu nega existenta substantei spirituale de care
vorba. Ratiunea practica insa ne spune ca trebue sl existe
in noi o asemenea substanta, de vreme ce suntem liberi, in.
vieata noastra morala, si de vreme ce suportul acestei libertati
nu poate fi cleat o existenta numenala, ce nu se poate con-
funda cu existenta fenomenala a corpului nostru. Suntem
astfel obligati, de necesitatile Nietii morale, sa credem ca
i) Critica ra(iunii practice, trad. Anaziir ai Viqan, p.112.
2) Id., Ibid., p. lis.

www.dacoromanica.ro
 I
ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE -
329

existA in noi un suflet imaterial, deosebit si independent de

corpul nostru material. Iar acest suflet trebue s'i fie nemu-
ritor, de vreme ce suntem datori sA respectAm legea morall
In mod absolut, ceca ce nu ne e cu putintA decat printr'un
progres infinit, care reclamA o duratA infinitA a personalitAtii
noastre constiente. Tot asa, la intrebarea, care a putut fi
-originea lumii, ratiunea purA nu era in stare sA ne rAspundl
nimic sigur, fiindcA se incurca in contradictii care fAceau
imposibilA certitudinea. Ratiunea practicA insA ne spune,
si ne obligA s5 credem, fArà sA ne mai putem indoi, a
trebue sA clutAm- originea lumii inteun principiu creator si
ordonator, inzestrat cu inteligentA si Cu vointI. Cu inteli-
gentA, ca sA poatA concepe acordul ce trebue sA domneascA in
lume intre legile fizice si principiile morale; cu vointI, spre
a putea intocmi lumea dupA acest plan. In sfarsit, la intre-
barea, dacA existA, sau nu, un Dumnezeu, ratiunea purl ne
'Asa, de asemenea, fAri un rAspuns hotArit, mArginindu-se
numai sA nu nege posibilitatea existentei lui. Ratiunea purA
insA ne rAspunde el trebue sA considerAm aceastA existentI
ca o in discutabill realitate cosmicA, de vreme ce principiul
creator si ordonator al lumii, trebuind sA fie inzestrat cu in-
teligentà si vointA, nu poate fi o cauzA fizia. lar trebuind
sA tindA, prin acordul dintre legile fizice si principiile mo-
rale, la realizarea, in lume, a binelui, trebue sA fie o fiintA
bunA care, intrunind in sine toate perfectiunile, nu poate
primi deck numele de Dumnezeu.
Nu putini au vAzut in aceastA evolutie a cugetArii lui Kant,
dela Critica ratiunii pure la Critica ratiunii practice, o con-
tradictie, sau, cel putin, o opozitie, ce nu putea fi justifi-
cad usor, din punctul de vedere epistemologic, care constituia
elementul dominant al criticismului. Vom vedea, mai de-
parte, obiectiile lor. PA'n5 atunci, a relevAm faptul CA filo-
soful insusi vedea, In a doua din aceste opere fundamentale
ale sale, scopul insusi al celei dintfii, care nu fAcea decftt s'o
pregAteasci. El sustinea eft* socotise necesar sA infraneze mai
intfii tendinta ratiunii speculative de a depAsi, in metafizia,
limitele experientei, si de a 'impinge astfel mintea omeneascA
la un scepticism primejdios. Devenind, din cauza contra-

www.dacoromanica.ro
330 P. P. NEGULESCU

dictiilor in care se incurca in mod inevitabil, « campul de

lupti al unor certuri fill de sfarsit metafizica intrase, la
acea epoc5, inteo decadentl, in care nu putea sA mai rämanA,
ail inconveniente grave, intru cat mintea omeneasci nu se
putea lipsi de luminile ei. « Era o vreme *, zice Kant,
and metafizica « era numità regina tuturor stiintelor,
daa luâm vointa in locul faptei, atunci ea merità 1'611 in-
doialà, pentru eminenta importantO a obiectului ei, acest
nume de cinste. Acuma tonul la moda al epocii cere sä. i se arate
tot dispretul, si matroana se vaietä, alungatà i pkisità, ca
Hecuba » in Metamorfozele lui Ovidiu, « modo maxima
rerum tot generis natis que potens, nunc trahor exsul, inops*.
Spre a reda metafizicei creditul de care avea neaparatä
nevoie, Kant a socotit cA trebuia caute, in activitatea
ratiunii practice, fundamentul, pe care nu-1 putuse gAsi pia
atunci in ratiunea purO. In acest scop insi, trebuia sA inlà-
ture pretentiile celei dintai, ca sA faa loe drepturilor celei
din urmO. Sau, cum zicea el insusi, trebuia « si inlAture
stiinta, ca sA fug loe credintei ». JacA intreg pasajul din
Prefata la editia a doua a Criticei ratiunii pure, in care se
gäsesc cuprinse aceste cuvinte, si care incepe cu stricluinta
de a pune in evidenta valoarea pozitiva a acestei opere, cu
concluzii atat de negative. « Printr'o privire, repede aruncatà,
asupra acestei lucrAri, vom crede a observa a folosul ei este...
numai negativ, adici si nu ne incumetlm a trece cu ratiunea
speculativä, niciodatg, peste limita experientei, i acesta
este, in adev5r, intaiul ei folos. El devine insa indati pozitiv,
and ne däm seama cA principiile, cu care ratiunea specu-
lativI indrOsneste a trece limita ei, au ca rezultat inevitabil,
de fapt, nu o lOrgire, ci, dack" le observam mai de aproape, o
restrangerere in intrebuintarea ratiunii noastre, intru cat ele
amenintà sà intindà in realitate, peste tot, limitele
clreia Ii apartin propriu zis, si sA inlAture astfel intre-
buintarea purl (practicA) a ratiunii. Prin urmare o criticA ce
o restrange pe cea dintai este din acest punct de vedere ne-
gativA, dar prin faptul cA prin aceasta ea inlAturA totodatà
1) Critica ratiunii pure, Prefata ediçiei întâi, trad. Brailean u, p. 5, 6.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 331

o piedeca ce restringe sau chiar ameninta sa nimiceasca

intrebuintarea din unnä, ea este in realitate de folos pozitiv
si foarte important, in momentul ce ne convingem cà exista
o intrebuintare practica absolut necesara a ratiunii pure (in-
trebuintarea morala), in care ea in mod inevitabil se extinde
peste limitele sensibilitàtii, pentru care scop ea nu are, ce-i
drept, nevoie de ajutorul celei speculative, dar totusi trebue
sa fie asigurata impotriva contra-actiunii ei, pentru a nu
intra in contradictie cu sine insasi. A contesta acestui serviciu
al criticei folosul pozitiv, ar insemna tot atit ca si a zice
politia nu produce niciun folos pozitiv, deoarece menirea ei
principala este totusi numai de a stavili violenta de care s'ar
teme cetatenii din partea altor cetateni, pentru ca fiecare
sa-si poata cauta 1initit si in siguranta de afacerile sale *1).
Continu And, apoi, Kant ilustreaza acest rol, de politie a
vietii Sufletesti, pe care Il joaca Critica ratiunii pure, asigu-
rind ratiunii practice dreptal de a se ocupa « liniçtitä » de
afacerile ei, adica de credintele, a caror certitudine o crede
neaparat necesara ca sa puna temeliile si care
se nemeresc a fi, tocmai, credintele in existe.nta vechilor
obiecte, atit de discutate, ale metafizicei traditionale. Cum
zice el insusi: « Nici nu pot presupune Dumnezeu, Libertate
Nemurire, pentru intrebuintarea practica necesara a ra-
tiunii mele, daca nu-i iau totodata ratiunii speculative pre-
tentia la cunoasteri exagerate, deoarece, pentru a ajunge la ele,
ea trebue sa se serveasca de astfel de principii care, ajungind
de fapt numai la obiectele unei experiente posibile, daca
totusi sunt aplicate la ceva ce nu poate fi obiect al experientei,
transforma acest ceva de fapt totdeauna in fenomen, si de-
clara astfel imposibila toata largirea practica a ratiunii pure.
Am trebuit deci sA inlä'tur stiinta pentru a dobindi loc pentru
credinta... 2).
De aceastä credinta, care, prin morala, cum am zis,
In treacat, mai sus, duce la religie, urmeazá sa" ne ocuparn
mai de aproape in capitolul urmator, spre a-i stabili semni-
ficarea adevarata.
Critica raffia:a pure, trad. BrAileanu, p. 24 *i 25.
I) Id., ibid., p. 27.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI

O RELIGIE IN LIMITELE RATIUNII

Nu mai incape indoiala ca religia la care, dupa K a n t,
duce morala, avand ca izvor unic ratiunea, sub forma ei
practica', nu poate sa nu se deosebeasca, radical, de religiile
traditionale, care se intemeiaza' pe asa numitele revelatii
istorice. Acele revelatii se considera, e drept, ca fiind de
origine divina; prin imprejurarile insa in care pretind
s'au produs, ca manifestari ale divinifatilor respective, ele
s'au situat in anumite momente ale timpului i in anumite
puncte ale spatiului, devenind astfel fapte istorice, asemenea
ca toate celelalte evenimente ce au alcatuit trecutul, mai apro-
piat sau mai departat, al omenirii. Trebue dar sa vedem
cum, in ce limite, si Cu ce rezultate, s'ar putea deosebi religia,
intemeiata numai pe ratiune, la care se gandea K a n t, de
religiile traditionale, care au luat nastere pe calea revelatiilor
istorice.
Ceea ce face mai ales necesara o asemenea deosebire prea-
labila e faptul cA, negand amestecul sensibilitätii in determi-
narea faptelor morale, care, dupa K a n t, se intemeiaza
exclusiv, pe ideea datoriei, ratiunea, sub forma ei prac-
tica, pare a exclude cu desavarsire, din religia la care duc
postulatele ei, once interventie a sentimentelor. Suntem astfel
siliti, date fiind conceptiile cu care ne-am deprins, in
aceasta materie, si pe care le confirma adesea experientele
sufletesti, sA ne intrebam ce ar putea fi o religie, in care
activitatea, ce se considerä' de obiceiu ca masurata si rece,
a ratiunii, ar inlocui cu degvArsire pornirile, pline de avint
§i de &Wiled', ale sensibilitgtii. Ca sä. putem dar determina

www.dacoromanica.ro
334 P. P. NEGULESCU

caracterele religiei, pe care se strAduia Kant s'o inte-

meieze pe moralà, trebue sA vedem mai intAi ce erau, pro-
priu vorbind, acele postulate ale ratiunii practice, dela care
pornea el.
CA nu erau cunostinte propriu zise, pare neindoios. Kant
insusi o mArturisea, destul de limpede si de categoric. Obiec-
tele acelor postulate erau « idei » ale ratiunii pure, in exi-
stenta obiectivA a cArora necesitAtile ratiunii practice ne sileau
sA credem, neapArat. Credintele, insg, la care ajungeam astfel,
nu ne puteau da, cum am vOzut, nicio cunostintA despre
obiectele la care se refereau. *i fiindcl punctul acesta este
esential, pentru intreaga caracterizare a religiei de care e
vorba, sA revenim un moment asuprA-i.
K ant insusi sustinea, cum am vOzut, cl cunoasterea, in
intelesul adevArat al acestui cuvAnt, presupune, neapOrat
colaborarea sensibiliatii cu inteligenta, adicl a perceperii
concrete a lucrurilor, prin « intuitii », cu gAndirea lor abstractà,
prin « concepte ». Cum zice el insusi : « Cunoasterea noastel
rAsare din doui izvoare principale ale mintii, din care unul
este a primi reprezentArile (receptivitatea impresiilor, al doilea
este facultatea de a cunoaste prin aceste reprezentOri un
obiect (spontaneitatea conceptelor); prin cel dintAi ni se
dA un obiect, prin al doilea acesta, in relatie cu acea repre-
zentare, e gAndit. Intuitia si conceptele reprezina deci ele-
mentele pentru toatA cunoasterea noastel, astfel a nici con-
ceptele ail o intuitie ce le corespunde inteun mod oarecare,
nici intuitia fail concepte, nu pot da o cunoastere »1). lar
mai departe adaugA : « Fail sensibilitate nu ne-ar fi dat niciun
obiect si gel intelect n'ar fi gAndit niciunul. CugetAri fArà
continut sunt goale, intuitii fArl concepte sunt oarbe
AmAndouI aceste puteri sau faculati nici nu pot schimba
functiunile lor. Intelectul nu poate intuí nimic, si simturile
nu pot gindi nimic. Numai din faptul cl ele se unesc poate
izvori cunoasterea » 2).
De aci rezultA, in chip neindoios, cA « ideile » ratiunii, ale
cAror obiecte ne silesc postulat ele ratiunii practice sA le
1) Critica ra(iunii pure, trad. rom. BrAileanu, p. 87.
I) Ibid., p. 88.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 335

consideram, neaparat, ca existente, ideea de suflet, liber §i.

nemuritor, de pilda, sau ideea de Dumnezeu, intelept, bun
§i atotputernic, precum §i, impreuna cu ele, toate celelalte,
nu sunt cuno§tinte propriu zise. i nu pot sa fie, dui:A K a n t,
fiindca obiectele lor nu ne sunt date mai intai prin intuitii
ale sensibilitätii. Nu numai Dumnezeul creator §i ordonator
al lumii, dar nici macar propriul nostru suflet, ca substanta
spirituala, nu le putem percepe Cu simturile. lar originea,
exclusiv sensibilk a tuturor intuitiilor o afirma K ant cu
tarie, la once ocazie, nu numai in Critica ratiunii pure, ci §i
In Prolegomene, unde zice, bunaoara : « Intreaga noastrá
intuitie nu are loe decat prin mijlocirea simturilor ; intelectul
nu poate avea nicio intuitie, el se margine§te doar sa reflec:
teze » 1). lar mai departe adauga, in aceea§i opera: « Ratiunea,
prin toate principiile ei apriori, nu ne arata niciodata altceva
cleat numai obiecte ale unei experiente posibile ; §i despre
acele obiecte nu ne invati nimic mai mult decat putem cunoa§te
in experienta » 2). Ce putem cunoa§te insa in experienta, cu
ajutorul simturilor, adica, despre nemurirea sufletului, sau
despre creatiunea lumii de catre Dumnezeu ? Nici una, nici
alta, nu pot fi, dupa K a n t, obiecte ale unei experiente
posibile, fiindca depa§esc cadrul formei apriori a timpului,
dincolo de care experienta devine imposibila.
Nu e dar de mirare ca, in Critica ratiunii practice, K ant
ne previne ca trebue sa ne ferim de a da ideilor pe care, por-
nind dela postulatele in chestie, ni le facem despre Dumnezeu
§i despre ordinea stabiliti de el in lume, despre suflet §i
despre nemurirea lui, etc., un inteles pe care nu-1 pot avea.
Altfel riscam sa cadem inteun antropomorfism inadmisibil
sau sä ne in§elam pe noi in§ine, socotindu-ne in posesiunea
unor cuno§tinte transcendente privitoare la obiectele supra-
sensibile, ce nu ne pot fi accesibile. ad toate atributele,
prin care cautam sa determinam, spre a le cunoa§te, acele
obiecte supra-sensibile, sunt luate din experienta noastra
despre noi insine, ca fiinte inzestrate cu simtire, gandire §i
vointa, adica din propriile noastre insu§iri, care nu li se pot,
Prolegomette, tr. rom., p. 63.
Ibid., p. 172.

www.dacoromanica.ro
336 P. P. NEGULESCU

ca atare, potrivi. Simtirea noastra, bunaoara, e determinata

de lumea ce ne inconjura, intinzandu-se in spatiu si desfa-
surandu-se in timp. Simtirea sufletului nostru numenal, trig,
nu poate suferi o asemenea determinare fenomenala. Cu atat
mai mult n'o poate suferi simtirea lui Dumnezeu, pentru
care lumea nici nu exista inainte de a o crea el insusi. Gan-
direa noastra, de asemenea, e determinatá, prin mijlocirea
sensibilitatii, de lumea inconjuratoare, fara de solicitarile
careia n'ar putea intra in actiune categoriile ei, ca forme
apriori. Gandirea sufletului nostru numenal, insa, nu poate
avea nevoie de asemenea solicitari si nici nu le poate suferi,
fiind independent, atat de spatiu si timp, ca forme ale sen-
sibilitatii, cat si de categoriile inteligentei. Numai asa se poate
intelege, de altfel, libertatea vointei lui, care nu se mai supune
acelei categorii a inteligentei, ce poarta numele de cauzali-
tate. Cu atat mai mult se deosebesc gandirea si vointa noastra
de cele pe care le atribuim divinitatii. Gandirea noastra e
discursiva. Ea se desfasura in timp, potrivit cu legea cauza-
litatii, care, sub forma ei intelectuala, cere ca fiecare idee a
noastra sa fie determinata de motive logice. lar vointa noastra
se supune acelorasi conditii, intru cat trebue sa-si punk' sco-
puri si sa caute mijloacele de a le realiza, in lupta, adesea,
cu tot ce i le poate opune in lumea fenomenala. Gandirea
lui Dumnezeu, insa, nu poate fi discursiva, fiinda nici forma
timpului, nici categoria cauzalitatii nu se pot aplica lucrurilor
In sine, al caror prototip este fiinta suprema. Iar vointa lui,
fiind creatoare, n'are nevoie sa-si puna' scopuri, pe care sa le
conceapa mai intai, ca simple posibilitati, pentru ca sa caute
apoi mijloacele de a ajunge la realizarea lor. and gandeste
lucrurile, Dumnezeu trebue sä le si creeze, prin acelasi act unic.
Nimic nu ne indreptateste dar sa atribuim propriile noastre
insusiri obiectelor supra-sensibile, in existenta carora ne silesc
sa credem postulatele morale ale ratiunii practice. lar daca o
facem, totusi, trebue sa ne dam seama de semnificarea adeva-
rata si de valoarea realà a acestei depasiri a limitelor cunoas-
terii. Cum zice Kant insusi : o Daca, pe deasupra, acestei
idei despre Dumnezeu, despre o lume inteligibila (imparAtia
lui Dumnezeu) si despre nemurire, sunt determinate prin

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 337

predicate luate din propria noastrà naturi, aceasta determi-

nare nu trebue priviti nici ca o sensibilizare a acelor idei
pure ale ratiunii (antropomorfism), nici ca o cunoastere
transcendenta a unor obiecte supra-sensibile ; cAci aceste pre-
di cate nu sunt altele decAt intelectul i vointa, i anume
considerate in legAtura lor, asa cum trebuesc gindite in
legea moralà, deci numai intru cht sunt intrebuintate practic.
Se face abstractie in acest caz de tot ce mai sine psihologic
de aceste concepte, in masura in care considerim empiric
aceste facultAti ale noastre in exercitiul lor (de pildà cA inte-
lectul omului e discursiv, cA deci reprezentirile lui sunt
gAnduri, iar nu intuitii, cA acestea se succed in timp, cA vointa
lui atfirnI intotdeauna de multumirea cu existenta obiectului
ei, etc., ceca ce in fiinta supremi nu poate fi asa); si astfel,
din conceptele prin care noi gAndim o realitate intelectuall
pull 1), nu amine nimic altceva deck ceea ce se cere tocmai
pentru posibilitatea de a gindi o lege moralk deci o cunos-
ti ntà despre Dumnezeu, insä numai din punct de vedere
ractic ; in felul acesta, dacI incercim s'o lArgim printeuna
teoretia, gAsim lui Dumnezeu un intelect care nu gindeste, ci
intueste, o vointä indreptatI asupra unor obiecte de a aror
.existentà nu atirna chusi de putin multumirea ei (nu mai
amintese de predicatele transcendentale, ca de pildà o mArime
a existentei, adicl o duratl, care ing nu are loe in timp,
ca in singurul nostru mijloc de a ne reprezenta existenta ca
marime) ; toate, insusiri, din care nu ne putem face niciun
concept propriu pentru cunoasterea obicetului ; i astfel inva-
tà'm a ele nu pot fi intrebuintate niciodatà pentru o teorie
a fiintelor supra-sensibile, i cA deci, pe laturea aceasta, ele
nu sunt in stare sä." intemeieze in niciun fel o cunostintl spe-
culativg Aceasta e atAt de evident si se poate dovedi atAt
de limpede prin fapte, incit putem pofti linistiti pe toti pre-
tinsii invAtati in ale teologiei naturale . . . sä" ne numeasel
mkar o insusire determinând acest obiect al lor (peste pre-
dicatele doar ontologice), bunkarg : una a intelectului sau a
1) Traducitorii romini ai Criticiz ratiunii practice redau in mod impropriu expresia
lm textul lui Kant s ein reines Verstanderwesen s prin expresia s o realitate intekctuald
puri s, care poste duce la un alt inteles decit cel avut in vedere de autor.
22 A. R. Studii fi Cereetetri, LIII.

www.dacoromanica.ro
338 P. P. NEGULESCU

vointei, Cu privire la care sg nu putem dovedi cA, dac'd o

curgtim de once antropomorfism, nu ne rgmâne cleat cu-
vántul gol, flea' a putea lega de el nici cel mai neinsemnat
concept prin care s'ar putea radgjdui o lgrgire a cunostintei
teoretice » 1).
Religia la care duce morala trebue, prin urmare, sg se
deosebeascg, in primul rAnd, de religiile istorice prin faptul
cg nu poate avea dogme. Cgci dogmele nu sunt altceva decat
« teorii » privitoare la « fiintele supra-sensibile », pe care nu le
putem cunoaste, din punct de vedere teoretic. De uncle
rezultà, in acelasi timp, ca dogmele religiilor istorice, intru
sunt asemenea teorii, nu pot fi decat nelegitime. Ceea ce nu
insemneazA cg ele trebuesc inlgturate cu desgvirsire, ca fiind
cu totul inutile. Ele au jucat, continug a juca, rolul
important de a reprezenta in mod simbolic, pentru mintea
marei majoritgti a oamenilor, elementele esentiale ale unei
religii intemeiate pe moralg, la a cgror intelegere nu toti pot
sg ajungA, de-a-dreptul, in mod rational. De aceasta ne incre-
dinteazg in deajuns faptul cg, chiar si pentru cei ce sunt in
stare sg urmeze càile ratiunii, reprezentarea simbolicg, inte-
meiatg pe analogii, oriat de indepartate si de vagi, este, in
materia de care e vorba, totdeauna utill i uneori indispensa-
bilg. Intru cAt nu-si pot ggsi indestularea in « stiintà », nevoile
ratiunii practice, acelea, anume, pe care le exprimg postu-
latele ei, au dreptul sg incerce a vi-o cluta in « poezie
Cu conditia, Insá, ca reprezentgrile simbolice, care iau nastere
In acest mod, sg exprime cOt mai limpede necesitgtile morale
i rolul unei filosofii a religiei este, tocmai, sg
respective.
examineze dogmele religiilor istorice, spre a vedea clack
si in ce mgsurg, pot fi interpretate din acest punct de vedere,
determiná'ndu-le astfel valoarea sau legitimitatea relativg.

Ca sg croiascg drumul unei asemenea filosofii a religiei,.

Kant a publicat in 1786, cu doi ani inainte de aparitia
Criticei ratiunii practice, studiul intitulat « Ce insemneazg
1) Critica ragunii practice, trad. Amzir ai Vivan, pp. 122-123.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 339

a se orienta in gändire ? ». Acest rule studiu, ing, era

destinat sà precizeze intelesul citorva observäri, prin care
filosoful intervenise in polemica dintre Mendelsohn si
Jacobi asupra 4 spinozismului » lui Lessin g, si in care
se discutau drepturile ratiunii si ale sensibilitätii, cu privire
la intelegerea lumii in general si, in deosebi, cu privire la expli-
carea ei religioasà. Trebue, de aceea, sä facem o mica' paren-
tezà istorick si sä aruncäm o scurfl privire asupra atmosferei
pe care o crease, in Germania, libera cugetare a unora din
filosofii englezi si francezi, din veacul al XVIII-lea, in materie
religioasä.
In lumea culti a Occidentului european, veacul al XVIII-
lea a constituit o perioadá de scepticism religios atät de
accentuat, incit am putea zice a a fost ail pereche in istoria
omenirii. Tocmai de aceea, insl, veacul de care e vorba a
stimulat, inteo nfäsuel ne mai vàzuti ping atunci, categoria
de cerceari cgreia i s'a dat numele de filosofie a religiei.
Credintele religioase, care erau discutate cu atata aprindere
care erau negate chiar, de atre unii, cu atäta violentä, erau
totusi atät de raspindite si, la marile mase, atit de adânci,
incät cei ce reflectau asupra lor, in deplinà libertate de cuge-
tare, all obligatii confesionale si fad intentii polemice,
aveau impresia cl se gasesc in fata unui fenomen natural, ce
ridica numeroase probleme, si reclama imperios explicäri cores-
punzatoare. Nevoia unor credinte mai putin fanatice, mai
putin exclusive sau chiar mai unitare, se fIcuse simtia incI din
veacul al XVII-lea, in urma ràzboaielor si persecutiilor con-
fesionale. Violentele neintelegeri si dusmänii ale diferitelor
confesiuni crestine, care au fäcut pe Herder sä dea acelei
triste perioade a istoriei moderne numele de « jalnicul veac
al certurilor » (das jämmerliche Streitjahrhundert), desgusta-
sera pe multi si aduseserl pe toti sl simta o adânca nevoie
de pace. In Anglia, spiritul mai practic al poporului s'a mar-
ginit sä doreascA toleranta pentru toate formele vietii reli-
gioase si ridicarea Statului, ca organism politic, deasupra
Bisericilor, ca organisme confesionale, pentru ca niciuna din
ele sä nu-1 mai poatl domina si utiliza, ca instrument, in
contra celorlalte. In fruntea acestei miscAri a « latidunarieni-
22

www.dacoromanica.ro
340 P. P. NEGULESCU

lor » s'a pus Lock e, facind, in cele trei Scrisori asupra

tolerantei teoria ideilor pe care le sustineau ei. In Franta
§i in Germania s'a manifestat, cu mai multa putere, o aspi-
ratie mai radicala, care tindea la unirea, clack' nu chiar la
unificarea, diferitelor confesiuni, spre a pune astfel capat, defi-
nitiv, disensiunilor §i antagonismelor, cu urmari atit de neno-
rocite, dintre ele. In fruntea acestei mi§cari s'au pus, in cea
dintfii din aceste tad, Bossue t, iar in cea de a doua,
Leibniz.
Niciunul din aceste curente de gfindire n'a putut duce,
din punct de vedere practic, la niciun rezultat. Dar proble-
mele pe care le-au ridicat, toate deopotriva, in incercarile lor
de a inlatura motivele de neintelegere dogmatica dintre dife-
ritele confesiuni, au limas. Reprezentantii acestor curente se
straduisera sa arate ca dogmele de capetenie ale diferitelor
biserici cuprindeau un fond comun, de idei §i de sentimente,
care aruncau cu totul in umbra particularitatile secundare,
atit teologice cht §i rituale, ale lor. Iar cugetatorii cad voiau
sa intareasca, pe cale teoreticl, actiunea, cu caracter practic,
a acestor curente, au mers §i mai departe, unii chiar mult
mai departe, incercind sa interpreteze in mod rational,
adica natural, acel fond comun al dogmelor religioase. Pe
aceasta cale au ajuns ei, in cele din urma, sa propovaduiasca o
religie rationall sau, cum au mai zis, o religie naturala, pe
care au opus-o religiilor revelate. Numele acelor cugetatori
§i ideile lor le vom vedea imediat. Pina atunci, sa relevam
mai intai faptul cA, in marile mase, insuccesul incercarilor de
pacificare a spiritelor prin impacarea, daca nu chiar prin
unirea, diferitelor confesiuni, a dus la o renastere a misticis-
mului dela sffirsitul evului mediu, care iesise de asemenea
din oboseala sufleteasca produsa de controversele teologice.
Noul curent mistic dela sfk§itul veacului al XVII-lea §i,
mai ales, dela inceputul celui urmator, era caracterizat prin-
tr'o relativä indiferenta fata de formele rituale, ce steteau
inteo mai stransa legatura cu dogmele teologice, precum
§i, mai ales, printr'o accentuare mai pronuntata, a evlaviei
personale §i a curateniei morale a vietii fiecaruia. A§a era
bunaoara « pietismul », intemeiat, in Germaniá, de Sp en er

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 341

si de Fr a n c k e, a cgrui influentg asupra familiei lui

K a n t, si a cgrui intervenire, prin S c hu It z, in desvol-
tarea lui intelectualg, le-am relevat mai sus.
In ordinea teoreticg, interpretarea rationalg sau naturalg a
fondului comun, ce se putea descoperi in toate confesiunile
crestine, in special de a le impreuna, pe toate, trite() religie
unitarg, a luat forma unei incercgri de a institui, cu ajutorul
filosofiei, un crestinism unic si general, care sg poatl lua,
fatà de rgacirile # sectelor », provocate de imprejurgrile isto-
rice, numele de credintA # purificatg >>, libel de asemenea
contingente, sau, cu alte cuvinte, numele de credintg
# rationalg » si, prin urmare, # naturalg ». Fie din convingere
adevgratg, fie ca o concesie reclamatg de nevoile practice ale
unificgrii urmgrite, i s'a pgstrat, la inceput, crestinismului
unitar la care se tindea, punctul de plecare traditional al
revelatiei. L ei b ni z, bungoarg, care, cu spiritul sgu con-
ciliant, sustinea, cu o stgruintl deosebitg, aceastg incercare, con-
sidera revelatia diving ca fiind, e drept, supra-naturalg, dar ca pu-.
tfindu-se impgca, foarte bine, cu principiile naturale ale filosofiei.
El se autoriza, intru aceasta, de exemplul ilustru, pe care
teologii crestirii nu-1 puteau contesta, al lui T om a din
A qu in o,al # Sfântului Toma », care fusese marea luming
a crestinismului medieval, si care sustinuse cg revelatia diving
era, e drept, supra-rationalg, dar nu era, nicidecum, anti-
rationalg. Ceca ce insemna ea* ratiunea putea, ba chiar,
avind dreptul, avea si datoria, sl incerce a interpreta
revelatia diving asa, inch s'o punk* de acdrd cu principiile
ei naturale, adicg, in fond, cu necesitgtile ei logice.
0 sectg cresting trig, dela inceputul timpurilor moderne,
mersese, in aceastg privintg, mult mai departe, and celor
pe cari ii preocupau problemele de acest fel, un exemplu
primejdios. Era, anume, secta # Socinienilor », pe care o infiin-
tase, pe la jumgtatea veacului al XVI-lea, Lälius Soc i-
n u s. Adeptii ei reclamau, pentru ratiunea lor, dreptul,
nu numai de a interpreta dogmele religioase, dar si de a le
respinge, cind nu se implcau cu exigentele ei logice. Ei nu
adrniteau, intre altele, predestinatia, pgcatul originar si trini-
tatea. Dupg ei, asa dar, ratiunea omeneascg avea dreptul,

www.dacoromanica.ro
342 P. P. NEGULESCU

nu numai sA interpreteze revelatia divink dar si, intru Cat

trebuia in acest scop, s'o discute, sA elimine unele pArti din
continutul ei istoric, ca nepotrivite cu natura ei adevAratA.
Ei sustineau, anume, cA, in vechiul si noul testament al
crestinismului, cel putin, revelatia divinA n'a avut un carac-
ter teoretic, ci unul practic. Dumnezeu n'a dat oamenilor
explicAri, cu privire la creatiunea sa, ci reguli, cu privire la
vieata lor. Prin Moise le-a dat legea veche, a celor zece
porunci, iar prin Cristos le-a dat legea nouA, a iubirii
aproapelui. Cea dintai, din aceste legi gvea mai mult un carac-
ter negativ, arAtAnd oamenilor ceca ce nu trebuiau sA &ch. ;
cea de-a doua avea un caracter hotArit pozitiv, arAtAndu-le
ceea ce erau, neapArat, datori sl facA ; amAndouk in* ii
invAtau cum s'A trliascA, pentru ca, implinind poruncile lui
Dumnezeu, sä se poatl bucura de bunAvointa lui, in lumea
aceasta si in cea de apoi.
DacA dar chiar si unii dintre crestini considerau ratiunea
omeneasck ail a inceta prin aceasta de a mai fi religiosi,
ca o judecAtoare a revelatiei divine, de vreme ce ii recunosteau
dreptul de a elimina unele pArti din continutul ei istoric,
nu e de mirare cA unii din filosofii liber-cugetkori din veacul
al XVII-lea si din cel urmAtor i-au extins si mai mult autori-
tatea, socotind-o indreptAtitl sA inl'Ature cu desAvArsire acest
punct de plecare supra-natural al religiilor traditionale. Asa
a fAcut, bunAoark mult discutatul John T clan d, in
celebra sa carte o Christianity not misterious », din 1696, care
a exercitat o influentA aclana asupra lumii intelectuale a
timpului. El sustinea a « tainele » crestinismului nu erau
decAt reprezentAri simbolice ale unor adevAruri rationale, pe
care pArintii bisericii, luindu-le ad-litteram, le transformaserk
fArà nicio nevoie, in c mistere » propriu zise .La « lumina
naturall » a ratiunii, crestinismul devenea, pur si simplu, o
conceptie filosoficA a lumii, of o conceptie religioask se inte-
lege, intru cAt punea la originea lumii si a ordinei ce dom-
neste inteinsa un Dumnezeu. Ne mai intemeindu-se insl pe o
revelatie supra-naturall, o asemenea conceptie nu mai con-
stituia o religie revelaa, in sensul traditional al cuvintului,
ci o religie rationalk adicA naturalA. In opera sa 0 Panthei-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 343

sticon »,din 1720, T olan d, care suferise, intre timp,

influenta lui S p in o z a, largindu-si astfel conceptia filo-
sofica a lumii, a incercat chiar sa arate ce ar putea fi, cand
s'ar constitui, inteun viitor nedeterminat, o religie natural,
care n'ar mai avea alt cult decat al adevarului, al libertatii, al
sanatatii, si ai carei preoti ar fi marii invatati ai omenirii de
pe acea vreme.
Aceasta orientare a cugetarii filosof ice engleze catre o
religie natural' intemeiata pe ratiune, care isi luase, spre
deosebire de « teismul » traditional, numele de « deism »,
incepuse, propriu vorbind, cu opera o De veritate », din 1624,
a lui H er b ert of Che r bur y, dar nu avusese prea
mult rasunet. Sprijinul pe care i-1 acordase L o ck e, nu-i
fusese, nici el, de prea mult folos. Cu T olan d, insa,
orientarea de care e vorba a luat proportiile unui curent.
0 suing de alti cugetatori, unii cu preocupari mai mult
teoretice, altii cu intentii mai mult polemice, au imbrati-
sat-o. Printre cei dintai ne marginim sä amintim pe A n-
tho ny Collins, pe Mathews Tindal, pe Tho-
mas M o r g a n, si chiar, printre scriitorii populari, pe
T ho ma s Chub b. Printre cei din urma, e de ajuns sa
citam pe Wo o 1 st on si pe Anne t, cari s'au ilustrat in
faimoasa lupta in contra « profetiilor » Testamentului Vechiu si
a o minunilor » celui Nou. Deosebit de interesant e, insa, cazul
moralistilor englezi, din veacul al XVII-lea si din cel urmator,
care, incepand cu R alp h Cu dw or th si continuand cu
Samuel Clarke, cu William Wollaston si
altii, sustineau independenta moralei de religie. Ei cereau,
cu totii, constituirea ei, ca o stiinta de sine-statatoare, inte-
meiatä, nu pe traditii religioase, ci pe ideile rationale de bine
si de eau, pe care unii le considerau ca innascute mintii ome-
nesti, altii ca produse ale experientei. 0 pozitie special' ocupa,
printre ei, Anthony of Shaftesbury, care nu se
marginea numai sa considere morala ca independenta de religie,
ci sustinea a religia era dependenta, inteo larga masura,
de moral'. lar sentimentul moral 11 socotea ca fiind, in fond,
de natura estetica. Binele, zicea el, consta in justele proportii
si raporturi al lucrurilor, care constituesc armonia ; iar armo-

www.dacoromanica.ro
344 P. P. NEGULESCU

nia ni se reveleaza prin « entuziasmul », pe care Il trezeste

In noi, §i care constitue emotiunea estetia. Pe aceasta cale
ajungem, and contemplam lumea, s'o gasim armonia,
adia frumoasa, §i prin urmare buna. Iar entuziasmul care
ne cuprinde, in fata acestei constatari, ne sile§te sa credem
a ea a trebuit sà aiba un autor, capabil sa dea partilor ei
proportiile juste §i sa puna intre ele raporturile cuvenite,
pentru ca si realizeze, toate impreuna, cu toata multimea
§i varietatea lor, o unitate armonia. In adevar, oriunde gasim
o multiplicitate de elemente diferite lucrind impreuna, inteo
strAnsa legatura §i inteo reciproca decadenta, in vederea
unui scop comun, trebue sa presupunem cA activitatea lor
e determinata §i ordonata de o putere unia, ce le insufle-
teste pe toate deopotriva. De aceea credem bunaoara, in mod
instinctiv cA functiunile diferite ale diferitelor parti ale unui
organism viu, care concureaza, toate fara deosebire, la un
scop unic, la intretinerea vietii organismului respectiv, sunt
determinate §i ordonate de o putere unia, ce ii constitue
sufletul. Aceea§i constatare o facem insa and contemplam
natura. Nu gasim, niaieri, nicio parte a ei care sa nu fie
In legaturi cu celelalte, care sa nu depinda de celelalte, care
s'A nu contribue, impreuna cu celelalte, la mersul ei regulat,
sau, cum se mai zice, la cursul ei uniform, pe caret]. admiram
fArà sa vrem. Unei astfel de armonii cosmice, ratiunea noa-
stra nu-i poate gasi explicarea deat inteo forta cosmia su-
prema, care, insufletind totul, trebue sa fie de natura spiri-
tuala, trebue s'A fie adia un Dumnezeu. In sfAr§it, prin
armonia pe care o tradeaza, la fiecare pas finalitatea fenonae-
nelor ei, lumea, fiind frumoasa, este, dupa principiul stabilit,
§i bunk'. Prin acest optimism al sat' a influentat S h a f t e s-
b u r y, in deosebi, pe Leibni z, care i-a reluat teoria
raului aparent, capabil sa se transforme, regulat, pe treptele
superioare ale vdstentei, inteun bine evident. Dar influenta sa
a fost mult mai mare in Anglia deck in Germania. Opera sa
« Characteristics of men, manners, opinions, times », care a
aparut in 1713, a putut avea, 'Ana in 1737, gratie si
ei literare, nu mai putin de sase editii, ceea ce, pe
acea vreme, era o raritate. Ideile sale au fost apoi reluate de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 345

Fr a n cis Hut c he s o n, prin care au &it raspAndire

si in Germania, datorita unei traducen i a lui Lessin g, sub
titlul « Sittenlehre der Vernunft », a operei postume, in limba
engleza, a acestui cugetator, mai pretuit, fiinda era mai
sistematic, cleat predecesorul sau. E caracteristic chiar faptul
ca, desi originalul englez nu aparuse deck in 1755, tradu-
cerea germana a urmat, cu repeziciune, in 1756. Shaftesbury
insusi n'a fost tradus in limba germana decat mai tarziu, in
1776, ceca ce nu 1-a impiedecat sa exercite o influenta
cu atat mai adfinca asupra lui Her der si a lui S e h il 1 e r.
In Franta, evolutia ideilor a fost, in aceasta privintä, mult
mai complicata, hand forme, nu numai diferite, dar si con-
tradictorii. Cu B a yle incepuse, la sfarsitul secolului al
XVII-lea, o critica aspra a religiilor istorice, ale caror dogme
revelate erau, pentru el, peste putinta de impacat cu exigen-
tele logice ale ratiunii. Iar « necredinta * nu-1 speria, fiindca
o considera ca mai putin rea, daca nu chiar ca mai bunk
deck superstitia. Pe Volt air e si pe D id er o t, in-
fluenta lui S ha f t e s bur y, adaugAndu-se la aceea a lui
B a yl e, i-a facut sa incline, mai intai, catre un deism inte-
meiat pe finalitatea si frumusetea naturii. Mai tarziu, insa,
imprejurarile istorice, silindu-i sa protesteze in contra tira-
niei pe care biserica oficiala pretindea s'o exercite asupra
vietii sufletesti a poporului francez, i-au facut sa dea precadere
In activitatea lor, aspectului negativ, critic si aspru, al ati-
tudinii pe care o luasera fall de religiile istorice. lar un cata-.
clism fizic, ce impresionase Europa intreaga, cutremurul
care distrusese Lisabona in 1755, punand in evidenta cu prea
multä brutalitate lipsa de finalitate si de frumusete a naturii,
i-a determinat sa paraseascl si punctul de vedere al deistilor
englezi. In cunoscuta poema, pe care a scris-o Cu prilejul
acestui dureros eveniment, Voltaire isi exprima fati,
cu o ironie mai mult deck amara, indoielile grave care 11
framântau ; un asemenea dezastru, ce nu putea avea nicio
scuza, ruina credinta ca lumea e guvernata de o Providenta.
Iar in « Candide » si-a batut joc, in toata puterea cuvantului,
de optimismul lui Leibni z. El parea a fi ajuns astfel la
un scepticism hotarit, nu numai fata de religiile revelate, ale

www.dacoromanica.ro
346 P. P. NEGULESCU

bisericilor istorice, ci si fata de religia naturala, pe care o

propovaduiau deistii englezi. Cu toate acestea, catre sfarsitul
evolutiei sale intelectuale, V olt air e incepuse sa con-
sidere credinta in Dumnezeu ca o necesitate absoluta a vietii
morale a omenirii. De unde, exclamatia sa cunoscuta : o si
Dieu n'existait pas, il faudrait l'inventer ». Cu Lamettrie
si cu d'H olb a c h, insa, materialismul a dus, in aceasta
privinta, la atitudini categorice, pe toata linia si din toate
punctele de vedere.
Mai grea a fost, totusi, lovitura pe care conceptia unei
religii naturale, intemeiate pe ratiune, a primit-o din partea
lui H u m e, cu toata aparenta calma a criticei lui. Negand
posibilitatea metafizicei, in general, scepticismul filosofului
scotian nega, implicit, si posibilitatea unei astfel de religii,
care nu era, in fond, cleat o incercare metafizica de a rezolva
problema cauzei prime a Universului, pe de o parte, si pro-
blema ordinei ce domneste inteinsul, in legatura cu scopul
ultim pentru care a fost creat, pe de alta. Asa avea sa zick
ceva mai tarziu, si Kant insusi, stabilind, in Dialectica
transcendentala, din Critica ratiunii pure, imposibilitatea teo-
logiei rationale, ca parte a metafizicei traditionale. Din cele
doul lucrari in care si-a expus Hume ideile asupra reli-
giei, «Natural history of religion », din 1755, si « Dialogues
concerning natural religion *, din 1779, nu stim sigur cand
a citit Kant pe cea dintai ; stim insa a a citit pe cea de-a
doua imediat dupa aparitia ei. A si fost tradusa, de Plat n e r,
In limba germana', in 1781. lar Sc hub er t, unul din bio-
grafii filosofului dela Königsberg, ne-a aratat cat de mult
pretuia el opera de care e vorba. Una din dovezi o constituia
faptul ea' o alta traducere a Dialogurilor lui Hu me asupra
religiei naturale, pe care o incercase Haman n, intarziind
sa apara, Kant a staruit sa i se grabeasca publicarea 1).
Ceca ce i se parea deosebit de interesant in acele dialoguri
era atitudinea, pe de o parte ingaduitoare, Eta de nece-
sitatile practice ale mintii omenesti, iar pe de alta severa,
fata de temeinicia lor teoretica, pe care o lua filosoful
1) Cf. I m m. K a n t, Sammtliche Werke, ed. Rosenkranz und Schubert, vol. XI,
p. 165.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 347

scotian. El sustinea, in adevgr, cA credinta oamenilor in exis-

tenta unei finalitäti a naturii era indreptatitA, fiindca era
necesark din punct de vedere practic. Dacl oamenii n'ar fi
crezut cä fenomenele, care predomina in trecut anumite
efecte, n'avea sa producà in viitor altele, n'ar fi mai indrAsnit
sa intreprindl nimic, fiinda n'ar mai fi putut fi niciodata
siguri de rezultate. Iar uniformitatea pe care o atribuiau ei
cursului fenomenelor presupunea o intocmire initialà i o
guvernare permanentA a naturii, dupa un plan rational, de
'atre o fiinta supremä, ce nu putea urmari alt scop cleat s'A
facI posibila, in conditii cat mai bune, vieata omeneasca.
Numai ca, aceastA credintA, atat de utilA din punct de vedere
practic, nu se putea dovedi nicidecum, din punct de vedere
teoretic. Hu me sustinea chiar, relu And o idee a lui D i d e-
r o t, de care luase poate cunostinta in timpul trecerii sale
prin Paris, ca ordinea din natura' se putea explica, cu destula'
probabilitate, i in mod mecanic. Printre nenumaratele com-
binatii posibile ale atomilor materiali, nu era nicidecum exclus,
dimpotriva' era, dupA calculul probabilitatilor, foarte admi-
sibil, s'A se fi realizat, in natura', tocmai aceea care sa fi asi-
gurat regularitatea ce domneste, de fapt, inteinsa. Altfel,
pe cale strict rationalk Hume nu credea &A se putea dovedi,
In mod stiintific, ipoteza unei finalitAti impuse naturii de un
creator supranatural al ei.
In Germania, deismul englez a fost reprezentat, cu mai
multà claritate si consecventA de Reimar us (Hermann
Samuel). Intr'o prima lucrare, intitulata o Abhandlungen von
den vornehmsten Wahrheiten der natiirlicher Religion », pe
care a publicat-o in 1754, acest cuget'Ator a desvoltat mai
intai tezele esentiale ale predecesorilor sal, pe linia pe care
se indrepta el insusi. lar inteo a doua lucrare, intitulata
Apologie oder Schutzschrift fur die verniinftigen Verehrer
Gottes », pe care a terminat-o in 1767, cu un an inainte de
-moartea sa, dar n'a indra'snit 's'o publice, din cauza continu-
tului ei prea necrutAtor, supunea unei critici nemiloase
dogmele religiilor revelate i in deosebi ale crestinismului.
Din aceastA lucrare a publicat Lessin g, intre 1774
1777, cateva pa'rti, sub titlul « Wolffenbtittler Fragmente

www.dacoromanica.ro
348 P. P. NEGULESCU

eines Ungennanten ». Mai arnanuntit a expus continutul ei,

mult mai tarziu, David Friedrich Strauss, in
studiul sau intitulat « H. S. Reimar us *, din 1862.
Printre deitii englezi, Tin dal a sustinut mai cu tarie
decat toti ceilalti cà religia naturii a fost religia primitiva a
omenirii i cá religiile revelate, care i-au luat succesiv locul,
n'au facut decat s'o intunece si s'o corupa, fiinda nu se mai
intemeiau pe ratiune, ci pe superstitii i, nu arareori, pe
inselaciuni ale preotilor, cari se sileau sa-si asigure, in acest
chip, dominatia asupra spiritelor. Aceasta tema a reluat-a
R eimaru s, desvoltand-o cu o adevarata pasiune si cu
cruzime, logia i verbal, ce concura, pe alocurea, cu aceea
a unora din filosofii francezi de pe acea vreme. Singura reve-
latie naturala a lui Dumnezeu a fost aceea a ordinei pe care
a stabilit-o in natura, ordine ce, prin finalitatea i frumu-
setea ei, umple de admiratie pe oameni i sileste ratiunea
/or sa creada in existenta unui creator, intelept si bun, al
tuturor lucrurilor. A mai admite, cum fac religiile istorice,
alte revelatii, supranaturale, intemeiate adia pe minuni, ce
nu sunt altceva deck abaten i dela cursul natural al fenome-
nelor, insemneaza a aduce lui Dumnezeu o ofensa
Caci ce alt insemneaza presupunerea a, dupl ce a stabilit
la inceput ordinea i armonia, regula si uniformitatea cursului
naturii, asa cum cerea perfectiunea sa, care excludea desor-
dinea, contradictia, variatia arbitrara i haotia, creatorul mai
intervenea apoi ca sa turbure propria sa opera, prin asa numi-
tele minuni. Numai imaginatia perversa a celor ce voiau
exploateze, in folosul lor egoist, religiozitatea naturala a
oamenilor, a putut sá inventeze asemenea acte irationale, ca
intemeieze pe ele anumite rituri, menite sa le adua anumite
beneficii.
Mult mai moderat a fost, in aceasta privinta, L essing
(Gotthold Ephraim). *i el a autat sa dea religiei, in general,
o temelie rationall, dar fax% sa tindl la inlaturarea religiilor
istorice. In opera sa « Das Christentum der Vernunft », care
a aparut in 1753, L essing s'a silit sa arate a dogmele
crestine pot fi interpretate in mod rational. Asa a interpretat
bunaoara, dogma sfintei Treimi, punand la dispozitia teolo-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 349

giei protestante un argument, care nu era nou, intru cat

i se puteau gasi originele in unele conceptii mai vechi, dar
care, in forma pe care i-o dase el, devenea mai utilizabil.
Dumnezeu, zicea Lessin g, nu poate fi conceput de
ratiunea noastra deck ca fiinta cea mai perfecta ce putea
exista. Ca atare, Dumnezeu n'a putut gandi, la inceput,
(leek ceea ce era mai perfect ca ori si ce, nu s'a putut
gindi adica decit pe sine insusi. Iar ca obiect al propriei
sale gandiri, deci ca produs al ei, intru cat gandirea
divini e creatoare de realitati, a luat nastere Dumnezeu-
Fiul. Ca atare, identic i diferit in acelasi timp de Dumnezeu-
Tatal, Dumnezeu-Fiul nu putea fi decat in armonie absolutä'
cu el. Iar aceastä armonie diving a luat forma Santului Duh.
In aceasta idee a lui Lessin g, cà Dumn.ezeu nu s'a putut
gandi la inceput cleat pe sine insusi, vom gasi mai tarziu,
la Hege 1, originea evolutiei cosmice, ca proces rational,
intru cat ratiunea creatoare nu putea face altceva decat sa
gindeasca, iar gandirea ei nu putea avea la inceput alt obiect
decat propria sa existenta. Deocamdata trebue sà ne mar-
ginim a releva faptul cà religia « in limitele ratiunii >>, pe care
propunea s'o intemeieze K a n t, si de care urmeaza
sa ne ocupam, cauta, de asemenea sà interpreteze, in mod
rational, dogmele crestine. Pang atunci sà relevarn, in treacat,
faptul ca aceeasi idee o desvolta, la randul ski, Her de r.
Pentru el, de asemenea, religia nu era produsul exclusiv al unor
imprejurari exterioare, ce ar fi impus oamenilor anumite cre-
dinte, ci expresia unui act interior, ce se indeplinea dela
sine in constiinta fiecarui om, aratandu-i locul ski in lume
si datoriile sale fata de ea. lar acest act interior era, in primul
rand, de natura afectiva; era un sentiment al dependentei,
atat a omului insusi cat si a lumii in general, sentiment
ce se exprima, dupa locuri, timpuri i imprejurari, in forme
diferite. Acele forme, adica miturile diferitelor religii istorice,
nu erau simple absurditati i, ca atare, superstitii primejdioase,
cum credeau deitii, cari voiau sà intemeieze religia naturala
numai pe ratiune. O asemenea religie a existat si exista in
adevar, dar s'a intemeiat si se intemeiaza, in primul rand,
pe un sentiment religios natural, care si-a cautat, potrivit

www.dacoromanica.ro
350 P. P. NEGULESCU

cu mijloacele sufletesti reduse ale omenirii de altadatä, si isi

cauta ina, potrivit Cu acelea, insuficient desvoltate ina, ale
majo_ritätii oamenilor de astäzi, o expresie simbolica, in
forme, de cele mai multe ori, poetice. lar datoria celor ce se
strAduesc s'a' intareasca credintele religioase, purificandu-le,
si sa contribue astfel la ridicarea omenirii pe trepte din ce
In ce mai inalte de vieatà sufleteasca, este sl interpreteze
acele forme simbolice ale religiilor istorice, spre a descoperi,
sub aparentele lor poetice, fondul lor rational.
Si mai departe deck Herder a mers, in aceasta directie,
Jacob i. Sub influenta acestui predecesor, sub aceea, mai
ales, a lui Roussea u, si nu mai putin sub aceea a lui
Haman n, o magul nordului », acest spirit multilateral, care
debutase in filosofie cu romanele filosofice o Allwills Brief-
sammlung » si o Woldemar », din 1774 si 1779, parea prede-
stinat de structura sa sufleteasca sä apere drepturile sensi-
bilitatii impotriva pretentiilor ratiunii. El nu credea, ca deistii
englezi si ca adeptii lor germani, ca s'ar putea intemeia pe
o religie naturalk superioara religiilor istorice. Cäci ratiunea,
care nu poate gandi deck discursiv, nu e in stare sä ne dea
cunoasterea lui Dumnezeu. Gandirea ei discursiva' nu este
deck trecerea dela conditionat la conditiile lui. Once lucru,
intru cat este in mäsurä sa ni-1 explice, nu ni-1 poate explica
ratiunea deck prin cauza prin care i-a dat nastere, adica prin
complexul de conditii de care atarna existenta lui. Cunoaste-
rea rationalä a lucrurilor, in general, in deosebire de cunoaste-
rea -lor sensibila, nu este decat o asemenea explicare cauzalä,
care ne permite sa intelegem rolul lor pe lume, intuitia
lor sensorialä nefiind, in aceasta privinta, indestulkoare. Cum
ar putea atunci ratiunea sa ne dea cunoasterea lui Dumnezeu.
Cad el, fiind, prin definitie, cauza prima' a lumii, nu poate
avea o cauzà care sä.-I explice. Fiind, cu alte cuvinte, necon-
ditionat, Dumnezeu nu poate avea conditii. Si prin urmare,
straduintele discursive ale ratiunii, °rick de departe s'ar
intinde, nu-1 pot atinge niciodata. Once incercare de a o de-
monstra » existenta lui Dumnezeu este, din acest punct de
vedere, absurda. Gad a demonstra nu insemneazI altceva
deck a deduce un conditionat oarecare din conditiile lui.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 351

Existenta lui Dumnezeu nu poate fi insá dedusi din conditii

pe care nu le are.
Algturi 'ling' de cunoasterea mediatg, pe care ne-o dg ratiunea,
noi mai posedgm, zice J acob i, si o cunoastere imediatg, pe
care ne-o dg credinta. Iar aceastg cunoastere imediatg e mai
adevgratg decit cea mediatg. Cgci scopul si, intru cAt poate
fi atins, criteriul cunoasterii adevgrate este sl ne descopere
existenta, a cgrei realitate nu se reveleazg astfel. lar aceastg
revelatie nu ne-o poate da decAt sensibilitatea. Noi credem in
existenta lumii exterioare, fiindcg o simtim, ca realg, de vreme
ce nu atArng de noi sä" avem, sau nu, sensatiile pe care ni le &A
ea. Tot asa, noi credem in existenta lui Dumnezeu, fiindcg
avem, in constiinta noastrg, sentimentul neinlgturabil al rea-
liatii lui, ca principiu al lumii, pe care n'am creat-o noi si
care nu s'a putut crea singurg. De unde ar veni ratiunea
noastrg insgsi, dacg nu ne-ar fi dat-o Dumnezeu ? Dacg ratiunea
nu ne poate dovedi existenta lui Dumnezeu prin activitatea ei,
ne-o dovedeste, in schimb, prin simpla ei realitate.
Pgrerile lui J a co bi s'au lovit insg de rezistenta cfitorva
din cugeatorii timpului, a reprezentantilor asa numitei
# filosofii populare >>, in deosebi. Printre acestia ocupa un loc
de frunte M en delssoh n, care critica atitudinile, excesive
prin unilateralitatea lor, ale unora din contemporanii sgi. El
sustinea a pgrerile extreme, desi cuprind o pgrticicg din
adevgrul pe care pretind cg-1 exprimg, 11 prefac totusi inteo
croare prin proportiile exagerate si, fireste, inadmisibile, pe
care i le dau. De aceea, cguta, el insusi, sg impace empirismul
lui Locke cu rationalismul lui Leibni z, reprezentat,
pe vremea sa, de Wolf f. Utilitatea experientei nu inlgtura
necesitatea ratiunii. Cu ajutorul datelor celei dindi, putea
dovedi mai bine, cea din urmg, adevgrurile metafizice, ca
nemurirea sufletului sau existenta lui Dumnezeu. In opera sá
<I Phaedon oder iiber die Unsterblichkeit », din 1767, in care
incerca sg dovedeascg nemurirea sufletului, Mendelssohn
nu uita sg sublinieze, in apendice, valoarea progreselor expe-
rientei, care inggduiserg omenirii sg ajungg la o constiintl
mai limpede a acestui adevgr, si a altora de acelasi fel,
ca acelea, anume, ale religiei naturale. Iacg intreg pasagiul

www.dacoromanica.ro
352 P. P. NEGULESCU

respectiv, care e deosebit de caracteristic : « Dupl atitea veacuri

barbare, in cursul carora ratiunea omeneasca a trebuit si fie
robiti superstitiei i tiraniei, i-a fost dat, in sfirsit, filosofiei
-sa vac% zile mai bune. Toate categoriile de cunostinte au
facut, gratie unei fericite observari a naturii, progrese consi-
derabile. Pe aceasta cale am putut ajunge sa cunoastem mai
bine insusi sufletul nostru. Observind mai exact functiunile
çi pasiunile sale, am putut stabili mai multe date, si din aceste
date, cu ajutorul unei metode, care si-a facut probele, am
putut trage consecinie mai exacte. Adevarurile superioare ale
religiei naturale au dobindit, prin aceste progrese ale filo-
sofiei, o evidenta, care arunca in umbra toate pärerile celor
-vechi ».
Printre aceste adevaruri superioare ale religiei naturale,
locul de frunte Il ocupa, pentru Mendelss oh n, existenta
lui Dumnezeu. Iar pentru demonstrarea acestui adevar, expe-
rienta adusese o contributie din cele mai importante, desco-
perind, din ce in ce mai bin; finalitatea ce domneste, pre-
tutindeni, in natura. Dar aceasta nu excludea nicidecum con-
tributiile tot atit de importante, ale ratiunii. i Mendel s-
sohn a reluat, in opera « Morgenstunden oder iiber das
Dasein Gottes », din 1785, vechiul argument ontologic al
existenti lui Dumnezeu, incercind dea o vieati noua.
Ideea de Dumnezeu, a carei existenta, in mintea noasträ,
nu se poate tagidui, este ideea unei fiinte perfecte, absolut
perfecte, intru cht nimic nu-i poate lipsi. Kant zicea, in
Critica ratiunii pure, care aparuse, la acea data, cu patru ani
inainte, cä obiectul ideii de care e vorba e numai « posibil ».
El sap ing din vedere el posibilitatea aceasta introducea
In. notiunea noastra despre Dumnezeu o notà pe care nu putea
s'o aiba, cu niciun pret, fiindca era contradictorie, nota
« conditionalitatii », care nu putea conveni Neconditionalului »
absolut. A zice despre un obiect a e numai posibil, nu real,
insemneaza a zice a el atirra de alt obiect, flea de care nu
se poate realiza, ea existenta lui adica e conditionata. Asa
ceva nu se poate afirma, cu niciun pret, despre Dumnezeu,
,care nu poate fi deck neconditionat. Prin urmare, ideea de
Dumnezeu, ca fiinta perfecta, absolut perfectä, asa cum o

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 353

avem, fled putintä de tigiduire, In mintea noastri, dovedeste,

In mod indiscutabil, adevirul metafizic al existentei lui
Dumnezeu, care este primul adevir superior » al religiei
naturale.
Jacob i, care tägiduise ratiunii dreptul de a hotiri, in
chestiile religioase, a rispuns la acest atac indirect, indreptat
In contra ideilor sale, prin scrierea « Über die Lehre Spinoza's »,
din 1785. Inteinsa, autorul incerca sà dovedeasci teza
rationalismul duce la ateism, i dedea ca exemplu filosofia lui
Spinoza, care, dupi el, era, din punct de vedere rationalist,
filosofia cea mai consecventi cu putinti. Si fiindci Lessing
era considerat ca un adept al « spinozismului », Jacobi
liuda, in mod insidios, sinceritatea, sustinand c'ä el insusi
recunostea, fàti, ci nu mai era crestin. Crezandu-se obligat
ja apirarea, Mendelssohn a publicat, in 1786, scrie-
rea intitulati « An die Freunde Lessing's ». Lar Jacobi a
replicat, in acelasi an, prin scrierea « Wider Mendelssohns
Beschuldigungen ». In aceasti polemici a fost atras i K a n t.
Intru cat Mendelssohn atinsese si critica pe care o
adusese el teologiei rationale in general si argumentului onto-
logic al existentei luí Dumnezeu, in deosebi, Jac o bi i-a
trimis manuscrisul lucrärii in care supunea unui examen
sever ideile din « Ceasurile de dimineati », rugandu-1 si
adauge, in prefati, cateva cuvinte. Kant a primit propune-
rea, sustinand ci Mendelssohn isi ficea situatia prea
usoari, cand nu vedea in discutiile de acest fe! cleat « certuri
de cuvinte P. Discutiile in chestie erau in realitate « certuri
de idei », cirora nu le putea pune capit decat Critica ratiunii
pure, al-Rand ci nu se puteau aduce, pentru niciuna din con-
ceptiile in conflict, si contra niciuneia din ele, nicíun argu-
ment, cäruia si nu i se (Tuna' un altul, de o valoare egalä.
Ca si nu se creadi mnsà cA lua, prin aceasta, partea lui Jacobi
impotriva lui Mendelssoh n, imbritisand astfel punctul
de vedere al celui dintai, care tigiduia ratiunii dreptul de a
hotiri, in materie religioasi, lisand acest drept, exclusiv, cre-
dintei, ca un fe! de « simt misterios » al adeviruluí supra-
sensibil, Kant a publicat spre sfarsitul aceluiasi an, in
4 Berlinische Monatschrift » din Octomvrie 1786, micul studiu
23 A. R. StudiiFi Cercetdri.

www.dacoromanica.ro
354 P. P. NEGULESCU

intitulat o Was heisst sich im Denken orientiren », dela a

cä'rei incadrare in miscarea ideilor de pe acea vreme, am por-
nit in aceasta digresie istorica.
Ca sa gasim, zicea el, in studiul de care e vorba, mij-
locul cel mai bun, adici cel mai sigur, de a ne orienta in
labirintul controverselor religioase, trebue sa vedem mai intai
ce insemneaza, in general, a ne orienta, in diferitele cazuri,
In care ne servim de acest termen. In lumea fizick ce se in-
tinde in jurul nostru in toate directiile, ne orientam, zicem
noi, cu ajutorul unui simt subiectiv al spatiului, care ne areà.
ce e la dreapta si ce la stanga, ce e inaintea si ce indaratul
nostru. In curgerea neintrerupta a intâmplarilor aceleiasi
lumi, ne orientim cu ajutorul unui simt subiectiv al timpului
care ne arata ce a fost in trecut si ce este in prezent, in astep-
tarea a ceea ce ne inchipuim a va fi in viitor. In valmasagul
acelorasi intämplari, in sarsit, cand cautam sa le intelegem
rostul, explicandu-ne originea lor, ne orientam cu ajutorul
unei categorii subiective a mintii noastre, careia fi zicem
cauzalitate. Cum ne orientam insa, dincolo de limitele lumii
fizice, in lumea in care iau loe obiectele speculatfilor reli-
gioase, adica in lumea supra-sensibila ?
Formele apriori ale sensibilitatii si categoriile apriori ale
inteligentei nu ne mai pot fi, in aceasta privintä, cum am
vazut in Critica ratiunii pure, de niciun folos. Ce putere
a mintii noastre ne mai poate dar ajuta, impiedeandu-ne sa
ne ratacim, cu totul, pe chi gresite si fall iesire ?
Aici apare, ca raspuns la aceasta intrebare, ideea care anunta
Critica ratiunii practice, in pregatire inca la acea epock
precum si criteriul, cu ajutorul caruia urmau a fi interpre,
tate dogmele religiilor istorice, spre a putea intra in consti-
tuirea unor o religii in limitele ratiunii », ca cea pe care isi
propunea Kant s'o ofere lumii. Daca nici formele sensi-
bilitatii, nici categoriile inteligentei, care, fiind apriori, nu
se pot aplica lumii in care se situeazi obiectele speculatiilor
religioase, nu ne pot fi de niciun folos, si daca ratiunea,
In activitatea ei pura sau teoretica, nu poate hotari, nici ea,
nimic, cu privire la acele obiecte, nu ne mai ramâne deck
o singura posibilitate. *i anume, sa cautarn a vedea clack'

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 355

nu mai existi cumva, in structura noastri sufleteasci, vreun

alt principiu de determinare cu privire la lucrurile in sine,
ce alcituesc lumea supra-sensibili. Cercetirile de acest fel,
pe care le intreprinsese K a n t, care erau inci, la acea epoci,
In curs, si pe care avea si le expuni, dupi doi ani, in Critica
ratiunii practice, duceau la convingerea, pe care o anunta
anticipat, in studiul cu pricina, el principiul cAutat nu putea
fi gisit deat in nevoile practice ale ratiunii pure. Acele nevoi ;
insi, nu erau de naturi afectivä, firadd nu aveau ca izvor
sensibilitatea. Ele erau de naturi intelectuali, de vreme ce
aveau ca izvor ratiunea. Ele constau, anume, in necesititi
logice de a admite anumite idei, sau, ceea ce e acelasi lucru,
de a crede in anumite lucruri. Cici ideile pe care le avem,
sau le putem avea, nu se infitiseazi, toate, ratiunii noastre cu
aceeasi evidenti, cu aceeasi necesitate adid de a fi adrnise
ca adevärate. Asa bunioari, putem si discutim la infinit
asupra cauzelor, posibile sau probabile, ale unora sau altora
din fenomenele naturii, firi si fim obligati a ne pronunta
in vreun fel. and insi, de modul cum se produce un anumit
fenomen al naturii ail-a ceca ce trebue si facem noi, spre
a satisface anumite nevoi ale vietii noastre, nu mai avem aceeasi
latitudine ; trebue, neapirat, si luim o atitudine, si credem
adid ceva, cu privire la determinismul lui. Tot asa, putem
discuta la infinit, in teorie, asupra cauzei prime a lumii,
fail si fim obligati a ne pronunta. and frisk de modul cum
concepem cauza primi a lumii atirni, in vieata practici,
intreaga orientare a activititii noastre, atunci lucrul se schimbi.
aci, intru at ne credem liberi, trebue si alegem ciile, pe
care urmeazi si ne indreptim. i nu putem alege, fig si
credem ceva cu privire la intocmirea lumii, in mijlocul dreia
urmeazi si lucrim. Iar aceastä intocmire, intru at nu atärni
de noi, ci de cauza prima care i-a dat nastere, trebue, nea-
pirat, sä ne facem o idee despre natura ei si s'o credem ade-
virati.
Nevoile ratiunii practice sunt dar, pentru noi, singurul fir
conducitor ce ne poate ajuta, dad 1'1 urmim cu increden,
si nu ne riticim in labirintul controverselor religioase. i,
fiind singurul mijloc de orientiri, e singurul fundament posi-
23*

www.dacoromanica.ro
356 P. P. NEGULESCU

bil al unei religii rationale. E astfel evident cä o religie natu-

ran, ca cea pe care o autau deitii englezi, nu se poate inte-
meia deck pe morala, printeinsa, pe ratiune. Acest
ocol indispensabil Ii seal:4 din vedere lui Mendelssoh n,
aceasta scapare din vedere punea, fata de Jacob i, inteo
situatie ce nu se putea apara usor. Altfel, cu acest adaos
adica, dreptatea era de partea celui dintai, nu a celui de-al
doilea. Cum zicea Kant insusi . . . « de fapt, numai pe

ratiune, nu pe un, asa zis, simt misterios, nici pe vreo intuitie

transcendenta, numita credintä, se poate altoi o traditie sau
o revelatie » 1). Numai ratiunea poate fi deci instrumentul, cu
care se poate precede la o analiza a dogmelor din religiile
istorice, spre a le da o interpretare care sa le permita a se
integra inteo religie naturala, intemeiata pe morall.

II
Pe aceasta cale si din acest punct .de vedere a incercat Kant
sa suprime dogmele crestinismului, care, cu diferitele lui con-
fesiuni, era religia dominanta a lumii europene,unei analize
critice, menita sa descopere sensul lor etic si sa le permitä astfel
a lua loc, sub o forma purificata, inteo « religie in limitele ratiu-
nii », ce nu se putea intemeia cleat pe morala. Inlauntrul cresti-
nismului, insa, dogma fundamentall este aceea a « redemptiunii»,
a rascumpärarii pacatului dela obarsie, sau a « mantuirii
lumii de urmarile lui. Crestinismul este, in adevar, religia
lui Isus Cristos, cäruia teologii crestini Ii dau, in mod curent,
calificativul esential de « Mantuitorul *. Ca atare, crestinismul,
dupa cuvintele luí Isus Cristos insusi, care îi dedea numele
de « legea cea noua », n'a fost, and a aparut, cleat urmarea
fireasca a « legii celei vechi », adica a mozaismului, pe care
isi propunea sa-1 duca' la incheiere, prin realizarea aspiratiei
lui capitale. Dupa profetii lui, mozaismul nu facea decat sa
pregateasca pe oameni pentru venirea lui Messia, pe care
1) Studiul e Ce insemneazd a se orienta in gdndire ocupi, in diferitele editii germane
ale operelor lui K a n t, locuri diferite. In traducerea franceza a lui Tisso t, se
gitseqte in volumul intitulat Mélanges de logiques, p. vs.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 357

Dumnezeu avea sa-1 trimita lumii, ca s'o mintuiasa de pacatul

dintru inceput. Iar apostolii lui [sus Cristos 1-au considerat,
pe el, ca fiind trimisul divin, anuntat de profeti i atit de
mult asteptat, a arui misiune era sa rascumpere pacatul ori-
ginal, printr'o ispasire mistica. Intrupandu-se inteun om,
care devenea, ca atare « fiul Dumnezeu a consimtit
sufere ca un om i sà moara ca un om, spre a plati, el insusi,
datoria de riscumparare a pacatului omenesc, ce trecea peste
puterile oamenilor, si a mântui astfel omenirea.
Care poate fi sensul acestei dogme, din punctul de vedere
moral, din care urmeaza a se intemeia o religie « in lirnitele
ratiunii ?. Dogma de care e vorba ridica problema « raului »
din lume, a naturii lui si a modului cum ar putea fi inlaturat.
Ca 11111 exista in lume, e un fapt ce nu se poate pune la in-
doiala, cu toate sfortarile optimistilor de a-1 nega sau, cel
putin, de a-1 interpreta asa, inat sà poata fi considerat numai
ca aparent, dupä punctul de vedere din care e judecat. Ca
realitate indiscutabila, dui este, dupa originea lui, de doul
feluri. El poate proveni, mai intfii, din actiunea fenomenelor
naturii asupra vietii omenesti ; ca atare el este un efect al
fortelor fizice, de care nu pot fi facuti raspunzatori oamenii.
El mai poate proveni insa, in al doilea rând, din faptele orne-
nesti chiar, care, când nu respecta legile morale, nu pot
avea deat efecte daunatoare. Ca atare, el constitue raul
moral propriu zis, de care oamenii sunt, evident, raspun-
zatori. i nu mai incape indoiall a la aceasta forma a raului
din lume se refera dogma pacatului si a rascumpararii.
Cum rezolva insa aceasta dogma problema acestei forme
a raului ? Marea dificultate, de care s'a lovit, dela inceput,
cugetarea celor ce au intocmit Vechiul Testament, in cuprin-
sul caruia au apArut primele rudirnente ale dogmei in chestie,
era credinta ca Dumnezeu, and a creat pe oameni dupl
chipul i asemanarea sa, n'a putut sà'-i faa deat buni. Cum
au ajuns el, atunci, sa devina rai ? Au ajuns, zice Biblia, fiinda
au comis pacatul originar. Iar pentru ca acel pacat sa nu
para voit de Dumnezeu, Vechiul Testament Il imputa « celui
viclean », adia unui misterios principiu al raului, care a
intervenit ca sA ispiteasa pe primii oameni, si a izbutit

www.dacoromanica.ro
358 P. P. NEGULESCU

faca sa decada din starea lor ideall, de inocenti primitiva,

In care nu puteau fi deck buni. Cu acest pacat dela obksie,
al celor dintii reprezentanti ai omenirii, a inceput raul din
lume. De aceea Dumnezeu, and i-a alungat din paradis,
i-a condamnat sa ispaseasa greu pacatul pe care Il comisese,
pentru ca sa mai poata ajunge vrednici de imparatia cerului.
Dar o asemenea ispasire depasind puterile omenesti, i lumea
devenind din ce in ce mai rea, Dumnezeu s'a indurat
printeun act de « grape », adia de milostivire, i-a trimis pe
Fiul sàu, ca s'o mfintuiasa. Facindu-se om, suferind ca om
murind ca om, Mintuitorul a ispasit, pentru intreaga orne-
nire, pacatul dintru inceput.
Aceste povestiri sau legende biblice traduc, in mod sim-
bolic, inteo serie de evenimente exterioare, cu caracter isto-
ric, de vreme ce s'au produs in anumite imprejurari, din
anumite momente ale timpului, si care privesc intreaga ome-
nire, un proces interior, care se petrece in realitate in con-
stiinta fiearui om in parte si in mod permanent. Procesul
interior de care e vorba ni l-a dratat, destul de limpede,
Critica ratiunii practice. Pe fiecare om, and face o fapta rea,
o fapta adia ce nesocoteste legea morall, Il mustra cugetul.
Aceasta mustrare de cuget e constiinta pacatului pe care l-a
comis. lar aceasta constiinta i-o dà constatarea trista a a
fost ràu, atunci and putea sa fie bun. Iar cä putea sa fie
bun i-o dovedeste sentimentul a era liber sa nu faa ceea ce
a facut. In adevar, raul moral nu e fatal. Daca ar fi asa, omul
n'ar mai fi raspunzator de faptele rele pe care le face, si
mustrarea de cuget n'ar mai avea niciun sens. El este insa
liber sA urmeze legea moral i deaceea, and n'o respecta,
se simte vinovat. Iar vina lui consta, din punct de vedere
psihologic, in faptul a a permis pornirilor sensibilitàtii sa se
opuna exigentelor ratiunii, sa le infrunte i sa le inlature.
Rasturnarea aceasta a raportului ideal dintre sensibilitate
ratiune, care consta in predominarea celei din urma asupra
celei dintai, predominare ce deosebeste, ea singura, pe oa-
meni de animale, ia infatisarea unei deaderi, a celui ce
comite o fapta rea, din demnitatea de om. In aceasta stare
sufleteasa, ce se produce in constiinta fiearuia, atunci and

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 359

greseste, trebue sa cautam sensul adevgrat al legendei biblice,

dupg care primii oameni, nesocotind porunca diving, care
nu era altceva deck legea moralg, au decazut din demni-
tatea pe care le-o conferea inocenta lor primitiva. *i de aceea,
Dumnezeu i-a alungat, ca nevrednici, din locasul ideal al
paradisului, care nu reprezenta altceva deck fericirea ce
insotea, in chip firesc, inocenta lor desavarsita, adica, cu
alte cuvinte, virtutea, pe care le-o constituia conformarea lor
cu porunca diving, pe care n'o turburase para atunci nicio
.abatere.
Aceasta interpretare eticg a dogmei biblice a pgcatului
tlintru inceput, asa cum o gasim la originile crestinismului,
ca religie istorica, permite unei religii naturale, sau cum
prefera Kant sg zica, unei K teologii morale )>, sa aduca,
In aceastg privintg, o lumina ce lipseste speculatiilor teologice,
sau chiar le incurca. Decaderea primilor oameni, din starea
lor de inocenti primitiva, o imputa Biblia, fiindcg n'o putea
atribui vointei lui Dumnezeu, unui misterios principiu al
raului, cäruia ii dedea numele vag de « ce! viclean ». Ce era
insa acel principiu, si in ce raport sta el cu Dumnezeu insusi,
ca principiu al binelui ? Aici incepeau dificultatile. Caci,
daca a fost in stare sa turbure ordinea stabilitg de Dumnezeu,
In lumea pe care de-abia o crease, nu trebue oare sg credem
ca.' « cel viclean » era mai puternic deck « cel intelept ? ». Ce
-devine, in acest caz, dogma atotputerniciei divine ? *i nu numai
aceasa dogma, ci si aceea a omni-stiintei divine sufere, in
acelasi timp, o atingere grava. Daca era atotstiutor, Dumnezeu
-trebuia sg prevada acea intervenire, atat de primejdioasa
pentru creatiunea sa, a acelui principiu al rgului, si daca era
:atotputernic, trebuia s'o impiedece.
In interpretarea morel a dogmei pacatului dela obarsie,
-aceste dificultgti dispar. Principiul raului nu mai are nimic
misterios. El este numai actiunea turburaoare a sensibilitatii,
care, cu pornirile ei egoiste, impiedeca, atat de adesea, pe
oameni sa se supura comandamentelor altruiste ale ratiunii.
Am zis : actiunea turburkoare, numai, a sensibilitatii, nu
sensibilitatea insasi, care, in sine, nu poate fi rea. Ea este,
In adevgr, o facultate indispensabila vietii sufletesti a oame-

www.dacoromanica.ro
360 P. P. NEGULESCU

nilor, si, ca atare, nu poate fi cleat bunà. Printeinsa se mani-

festeaza insà, nu numai necesidtile prime ale cunoasterii,
care, in formele ei superioare, ridica pe oameni deasupra
animalelor, ci si instinctele mostenite de oameni dela ele,
adia, cu alte cuvinte, partea animalica a naturii omenesti.
Din aceasd parte inferioad a sensibiliatii pornesc impulsiu-
nile, care abat pe oameni dela datoria de a respecta legea
moralk ispitindu-i necontenit sà comid fapte rele. Ca atare,
s'ar putea zice cl dui este fatal, si c'ä, prin urmare, oamenii
nu mai sunt dspunzgtori, cand il fac. 0 asemenea credintä
ar fi ins6 gresia, fiinda, vointa lor fiind libel* oamenii pot
81 reziste ademenirilor sensibilitAtii. Asa incät, dul nu stä,
propriu vorbind, in sensibilitate, ci in consimtimântul vointei,
care admite rästurnarea raportului ideal ce ar trebui sa existe
intre ea si ratiune. Iar urmarea este c'ä, in loc s'ä se subor-
doneze ratiunii, sensibilitatea ajunge s'o domine. Acestui
raport dsturnat, care pune in primejdie intreaga vieata moralä
a oamenilor, ii dà K ant numele de « du radical *.
Din constatarea efectelor, nu numai triste, prin suferintele
pe care le provoack ci si injositoare pentru demnitatea fiintei
omenesti, ale acestui du radical, precum si, mai ales, din
intelegerea naturii lui adevkate, izvoraste, in constiinta tuturor,
nevoia indreptkii, a regenedrii, a renasterii, in care trebue sg
vedem sensul moral al « mäntuirii *, prin « dscumpärarea plea-
tului », din dogmatica crestia. ItAul radical, conständ in ds-
turnarea raportului ideal dintre sensibilitate si ratiune, indrep-
tarea lui nu poate s'l constea decAt in restabilirea acelui raport.
Iar aceasta restabilire, implicând sacrificarea totala a porniri-
lor sensibilitätii, färà de care nimeni nu se poate supune,
In mod absolut, impune oamenilor suferinte, ce pot fi multe'
si mari, dar fära de care nu e posibilà riscumpararea pAcatului
comis de ei prin turburarea, atät de adânca, a ordinei ideale
a vietii lor. Rd astfel de suferinte, regenerarea oamenilor,
renasterea lor la o vieata noul, si anume, la cea adevärad,
nu se poate realiza. Omul vechiu trebue ucis, ca s'A poata lua
fiintà omul nou. Acesta e sensul clic al jertfei mistice a lui Isus
Cristos, care a murit pe cruce ca s'l mântuiasa omenirea,
libednd-o de povara grea a pAcatului dintru inceput.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 36!

Inteo « religie in limitele ratiunii », asa dar, figura istorica

a martirului din Nazaret devine modelul ideal al perfectiunii
morale, pe care trebue sa-1 OA pururea dinaintea ochilor
si de care trebue sa se sileasca, din toate puterile, fail a-si
precupeti jertfele, a se apropia cat mai mult, oricine doreste,
In toata curatenia cugetului, indreptarea, regenerarea, renaste-
rea fiintei sale, spre o vieata mai bunk'. Iar pentru ca acest
model ideal sa poata avea eficacitatea ceruta de transformarea
adanca pe care e menit s'o produca in natura omeneasca,
trebue sa-i pastram originea divina pe care i-au atribuit-o,
In misticismul lor, intemeietorii crestinismului. Suntem, de
altfel, datori sa i-o pastram. Cad ordinea ideala la realizarea
careia ne porunceste imperativul categoric sa lucram, este,
e drept, conceptie a ratiunii noastre practice. Dar realizarea
ei, cum am vazut, nu este posibila decat cu conditia sa n'o
faca imposibila ordinea generala a naturii. lar acea cosmica
n'am intocmit-o noi, ci Fiinta suprema, care a trebuit sa
creeze tot ce exista. Numai Dumnezeu ne poate garanta astfel
acordul final dintre ordinea idealä catre care tindem noi,
oemenii, si ordinea reala a lumii. Numai dela Dumnezeu ne
poate veni dar modelul de perfectiune, menit s'a calluzeasca
sfortarile noastre in aceasta directie. Intemeietorii crestinis-
mului au avut deci dreptate cand au considerat pe Isus Cristos
ca fiu al lui Dumnezeu. Iar transformarea acestei filiatii, con-
siderate la inceput ca istorice, inteo filiatie metafizica, a
incercat-o unul din apostoli, care, gratie culturii sale, a putut
81 zica, sub influenta conceptiei neo-platonice a creatiu-
nii, ea' Isus Cristos a fost « Cuvantul » prin care Dumnezeu
a prescris lumii ordinea ce trebuia sa domneasca inteinsa.
Evanghelia cunoscuta a lui Ioan ne ajuta astfel sa intelegem
pe Isus Cristos ca fiind « porunca » divinä' de a lua perfec-
tiunea lui morala ca model suprem al aspiratiilor noastre de
indreptare, de regenerare, de renastere. Iar ca sa ne facä
acest model de perfectiune cat mai accesibil, intemeietorii
crestinismului ne-au infatisat pe Fiul lui Dumnezeu ca cobo-
rindu-se pana la noi, ca luand chipul nostru omenesc, ca
suferind de nedreptatile lumii noastre i impartind astfel,
cu noi, durerile ei, toate fail deosebire, pana la cea din

www.dacoromanica.ro
362 P. P. NEGULESCU

urrnA. aci, ca sI ne dea credinta cA putem, urmAnd modelul

trimis nouà de Dumnezeu, sA biruim rAul impotriva cAruia
luptAm, intemeietorii cre§tinismului ne-au infAti§at pe Isus
Cristos rezistAnd tutizor ispitelor §i primind sA indure, pen-
tru mintuirea lumii, toate arnArAciunile, Ora la moartea
ru§inoasà a criminalilor, prin rAstignirea pe cruce 1). lar ca sA
ne incredinteze cA durerile lui au fost tot atit de reale, §i prin
urmare tot atAt de grele, ca ale noastre, i-au atribuit lui Isus
Cristos aceea§i obk§ie ca oamenilor, adicl na§terea dinteo
femeie. Cu deosebirea, numai, cl la intruparea lui n'a inter-
venit pAcatul dintru inceput ; zAmislirea lui a fost neprilania.
AceastA dogmA, a imaculatei conceptii », avea §i ea o valoare
simbolicA. Ea reprezenta victoria vointei asupra simturilor.
Numai prin infrfingerea pornirilor sensuale poate sl inceapI
perfectiunea morall ckre care tindem. lar aceastA victorie
initialA s'a desIvAr§it, in cazul lui Isus Cristos, prin victoria
finalA a mortii pe cruce. Ea reprezenta, de asemenea, ca sim-
bol religios, adevArul moral cA numai prin suprimarea, totalä
definitivA, a acelora§i porniri, se poate ajunge la sfintenie.
aci numai dupA moartea pe cruce a putut Isus Cristos sA-§i
arate, pe deplin, natura divina, ie§ind, triumf kor din
mormAntul in care fusese inchis, i inAltAndu-se, apoi,
la cer 2).
Intru cât ing, in cadrul cre§tinismului ca religie istorica,
aceste conceptii simbolice se inatisau ca realitAti i consti-
tuiau, ca atare, minuni ce turburau, depäsind-o, ordinea
naturalA a fenomenelor lumii, minuni pe care, cum am
vAzut, nu le admitea, cu niciun pret, rationalismul atAtora
dintre filosofii dei§ti, Kant a crezut necesar sl se opreascA
un moment asupra acestui punct delicat. Mult mai putin
sever decat Wo olst on sau deck Reimaru s, el le
g Asea utile, §i deci legitime, la intemeierea religiilor pozitive

1) Cf. in editia completá a operelor lui K a n t, publicate de Academia de *tiinte

din Berlin, vol. VI, pp. 6o--62. Traducerea románd a Religiei In limitele rafiunii*, apl-
ruti in colectia Probleme i idei editati de A. A. L u c a, e numai fragmentará
§i nu pare a fi fácutá dui:4 originalul german, ci dupi o traducere francezfi, dupli cum
pare a o dovedi faptul ci incepe cu un mic studiu introductiv al unui autor fran-
cez, A. Tremesaygues.
1) ¡bid., pp. 78-72.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 363

de care marile mase inculte, incapabile de a se ridica la inte-

legerea unei religii rationale, aveau neaparata nevoie, pentru
ridicarea nivelului lor moral. Toate religiile cunoscute s'au
inconjurat la aparitia lor, de misterul, atat de impresionant
pentru mintile inca nedesvoltate, al minunilor, printre care
aparitiile supra-naturale, mai mult deck infruntarea legilor
naturii, ocupase locul de frunte. °data stabilite, insa, religiile
istorice nu s'au putut mentinea, fata de -oamenii la cari ratiu-
nea incepea ali cere drepturile, deck prin fondul lor moral.
De unde necesitatea, pentru ei, de a cauta semnificarea
morala a minunilor dela origine, care luau astfel o infäti§are
simbolica, mai lesne de conciliat cu exigentele rationale. Pip
s'a produs, in acelaqi timp, evolutia religiilor istorice, care,
facand din ce in ce mai putin apel la minuni, au luat, incetul
cu incetul, forme mai rationale, ca &A nu zicem a s'au
apropiat, progresiv, de religia rationala la care tind filosofii.
Feti§ismul oamenilor primitivi, pe care il reprezinta astazi,
aproximativ, acela al salbaticilor actuali, atat de incarcat
de superstitii grosolane §i nu mai putin pätat de jertfe ski-
geroase, nu se poate pune pe aceeaqi linie cu politeismul,
mult mai rafinat al popoarelor mai inaintate ale antichita'tii,
ca Grecii qi Romanii, din perioada clasica. Iar acesta nu se
poate pune, nici el, pe aceeaqi linie cu cre§tinismul, atat de
spiritualizat, si cu o valoare etica, incomparabil superioara.
Istoria religiilor pozitive ne sile§te astfel, ea rash*, sa consta-
tam, din acest punct de vedere, o evolutie incontestabill a
cugetarii religioase a omenirii, care a constat 'rate() rationali-
zare treptata a '6. In launtrul cre§tinismului insu§i, aceasta
evolutie s'a manifestat prin trecerea dela catolisicm la protes-
tantism. Caracterul interior §i individual al credintei, la
acesta din urrna, limitarea autoritatii exterioare a bisericii,
simplificarea simbolurilor mistice, pretuirea mai mare a cura-
teniei morale a vietii, mai presus de practicile materiale ale
cultului bisericesc, ca in pietismul, in care fusese crescut
K a n t, erau, pentru el, semne neindoioase ale unei ratio-
nalizari mai inaintate, ca in celelalte confesiuni cre§tine. Iar
la capatul acestei evolutii, ce avea sa se desavarseasca inteun
viitor, ce putea sa fie foarte indepartat, dar trebuia sa vie

www.dacoromanica.ro
364 P. P. NEGULESCU

cu siguranta, o religie rationed, intemeiata exclusiv pe

morala, avea sa ja, definitiv, locul religiilor istorice.
MIA atunci, insa, necesitatea i importanta lor nu pot fi
puse la indoiala. Ele au fost, in trecut, sunt in prezent,
vor continua sa fie, multa vreme inca, in viitor, educatoarele
morale ale omenirii. Aceasta idee o formulase, ceva mai
inainte, Lessin g, in lucrarea sa 4 Die Erziehung des
Menschengeschlechts », din 1780. Si fiindca o desvoltase mai
pe larg, poate fi de folos, ca s'o intelegem mai bine, sa ne
intoarcem un moment la acest reprezentant de frunte al asa
numitei 4 Aufklärung #, din Germania. Cu atat mai mult
cu cat am vorbit mai sus de polemica dintre Jacobi si
M end elssoh n, cu privire la « spinozismul lui L e s-
s i n g, fail a ne opri insa asupra-i. Ce provocase acea pole-
mica ?
Lessing studiase in tinerete filosofia lui Wolf, f, care
stapanea pe atunci invätamantul superior din Germania, si
ramasese astfel, catva timp, sub influenta pluralismului sub-
stantelor, pe care, dupa Leibni z, Il propovaduia acea
filosofie. Mai tarziu, insä, Lessing a luat cunostinta de
monismul lui Spinoza, care i-a facut o impresie adanca.
Din acel moment inainte, o nevoie imperioasa de a concilia
aceste doua conceptii, care i se infatisau ca cuprinzand,
fiecare, cate o particica de adevar, l-a dus la un panenteism,
prin care a luat loe in randul deistilor, sustinatori ai unei
religii naturale sau rationale. Pluralitatea substantelor, sau a
« monadelor ca unitati de forta, indivizibile i imateriale
i se parea, i lui Lessin g, indiscutabila. Dar independenta
lor unele de altele, asa cum o concepea Leibnit z, i se
'Arca a transforma Universul inteun haos anarhic, in care
existenta, de fapt, a ordinei devenea inexplicabilá. L e i b-
n i z incercase, e drept, s'o explice prin asa numita armonie
prestabilita. Ceea ce nu se vedea insä, in explicarea lui, era,
cum putuse Dumnezeu sA impuna, din afara, si cum putea
sa' mentina, dela distanta, aceasta ordine a monadelor, deo-
sebite de el. Monismul lui Spinoza usura mult deslegarea
acestei probleme. Ceca ce asigura, dupa el, unitatea lumii,
si explica, prin urmare, ordinea ei uniforma', era faptul ca,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 35

dupa el, substanta propriu zisa nu putea fi decat Dumnezeu ;

caci numai el singur putea exista prin sine insusi. Lumea
nu putea exista decat prin cauza prima care i-a dat naqtere,
adica prin Dumnezeu, care a creat-o 0 care îi constituia,
astfel, substanta unicä. Lucrurile ce alcatuiau lumea nu
puteau fi, prin urmare, decat modificari ale acelei substante
unice, care lua, printeinsele, forme diferite. Incadrandu-se
dar in unitatea substantei divine, multiplicitatea lucrurilor
lumii nu putea sa fie desordonata qi haotica. Ea nu putea sa
nu prezinte ordinea unitara ce se revela in experienta, la fie-
care pas, observatorilor Universului.
Intrebarea ce se ridica mai departe dinaintea lui Lessing
era, cum a putut sà ja na§tere multiplicitatea cosmica, in
cadrul unitatii lui Dumnezeu. i aspunsul sau era ca originea
acestui proces trebuia cautata in dubla modalitate a gandirii
divine. Spre a o gäsi, insa, era neaparat necesar sa se 'Amu-
reasca mai intai, atat cat era cu putinta, natura creatoare
a acestei gandiri. Noi, oamenii, cand gandim un lucru, nu
facem deck sa compunem, sau sà recompunem, in contiinta
noastra, din datele simturilor, sau din reprezentarile lor, o
imagine aproximativa a lui. Iar materialul sensibil cu care
lucram, Il consideram ca fiindu-ne procurat de lucrul insusi
de care e vorba, prin actiunea pe care o exercita el asupra
organelor noastre sensoriale. Gandirea omeneasca e asile!,
prin natura ei chiar, esential reproduatoare. Ea se stradueqte
sa reproduca, prin imagini subiective, lucrurile obiective,
a caror realitate, fiind deosebita i independenta de ea, trebue
sa OA un alt izvor deck propria ei activitate. Cu totul alta,
insa, trebue sa fie natura gandirii divine. Ea nu poate
constea in reproducerea purá i simpla a unor lucruri, a caror
existentä ar avea un alt izvor decal propria ei activitate. Caci
ea insa0 este, 0 nu poate fi decat numai ea, izvorul a
tot ce exista. Ceea ce insemneaza ca, departe de a fi, ca
direa omeneasca, pur i simplu reproducatoare, gandirea divinà
trebue sa fie esential produckoare. Ea trebue sa creeze adica
lucrurile pe care le gandeste, numai fiinda le gandeste.
Aceasta fiind natura gandirii divine, cum am putea sa ne
reprezentim desasurarea ei ? Cum ne-am putea inchipui, buna-

www.dacoromanica.ro
366 P. P. NEGULESCU

'para., a s'a desfaqurat ea, atunci and a luat na§tere raportut

ce ne preocupa', dintre multiplicitatea lucrurilor lumii 0
unitatea lor in Dumnezeu ? Ceca ce ni se pare evident mai
intái, este a, in acel moment, gandirea divina a trebuit sa
aiba un obiect. Caci, fail un obiect, pe care sa-1 gandeasa,
nicio gandire nu este posibila. Care a putut fi dar, in momen-
tul de care e vorba, obiectul gandirii lui Dumnezeu ? Prin
ipoteza, momentul in chestie a fost acela in care multiplici-
tatea lucrurilor, acela adica al creatiunii chiar a lumii. In
acel moment Dumnezeu nu putea gandi cleat ceea ce gandise
0 pana atunci, tug dinteun alt punct de vedere. Singurul
obiect posibil al gandirii sale nu putea fi deat propria sa
existenta, in afara de care nu mai exista nimic altceva. Aceasta
existenta o gandise frig Dumnezeu panà atunci ca unitate.
Si produsul acestei prime modalitati a gandirii divine fusese
ceca ce filosofii neo-platonici numeau Logos-ul, iar teologii
cre§tini Dumnezeu-Fiul. and apoi Dumnezeu s'a gandit
pe sine insusi, nu in unitatea sa, ci in diferitele sale atribute,
a luat natere lumea, cu cadrele ei, care sunt spatiul 0 timpul,
0 cu lucrurile ei, care au luat loe in ce! dintai 0 au inceput
a se desfasura in cel din urma. and Creatorul a gandit,
anume, intinderea infinita a fiintei sale, a luat na§tere spatiul ;
and a gandit durata sa infinita, a luat naqtere timpul ; and
a gandit puterea sa eficienta, a luat na.,tere cauzalitatea ; and
a gandit efectele ei posibile, au luat nwere lucrurile, care,
gandite fiind de Dumnezeu, nu puteau fi cleat reale. Si a§a
mai departe. Fiecare din existentele cosmice, care luau na§tere
In acest tiny, gratie acestei modalitati a gandirii divine,
cuprindea ceva din perfectiunea fiintei supreme, insa inteun
grad diferit. Creaturile s'au a§ezat adia, fata de Creator,
In pozitii diferite, pe o scara de valori diferite, unele foarte
departe, altele mai putin departe, dar o mica minoritate a lor
ceva mai aproape de perfectiunea lui. Nu e nevoie &A adaugam,
a acea mica minoritate au format-o oamenii, aceia cel
putin dinteinsii, la care tendinta de a se apropia de Dumnezeu,
prin gandirea, simtirea 0 faptuirea lor, era mai accentuata.
Din acest punct de vedere, manifestarile, provocate de
aceasta tendinta, ale vietii sufletesti a oamenilor, s'au aqezat

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 367

si ele, pe o scarà de valori diferite. Printre manifestirile de

acest fe!, religiile istorice pun in evidentà, Cu o claritate deo-
sebitä, scara de valori, nu numai diferite, dar si, in evolutia
omenirii, progresive, de care e vorba. Pe treptele ei cele
mai de jos au trebuit sA stea, in ordinea timpului, religiile
fetisiste, pline de simboluri materiale grosolane, generatoare
de superstitii si de cruzimi rituale, pe care le-au avut, dupg
toate probabiliatile, oamenii preistorici, judecând dupi faptul
Ca' le mai au ilia' primitivii de astIzi, adia sAlbaticii din tinu-
turile neatinse incl de culturI i civilizatie. Ele au fost,
sunt IncA, manifesarile metafizice si morale ale oame-
nilor, la care instinctele erau i sunt IncA atotputernice.
Pe masurà ce, insà, ratiunea a inceput sA se opunA instinctelor
indrumeze, putin ate putin, in directia aspiratiilor ei,
vieata omeneasa, religiile primitive s'au rafinat, progresiv,
lufind, in dogmatica lor, aspecte mai putin irationale, daa
nu chiar mai rationale. Pe treptele cele mai de sus ale sarii
de valori de care e vorba, au luat loc, Ora' acum, printre reli-
giile istorice, unele din formele mai inaintate ale protestantis-
mului. Renuntind, aproape cu totul, la simbolismul tradi-
tional al reprezentarilor divinitàtii i punind mai mult pret
pe orientarea morall a vietii religioase cleat pe indeplinirea
mecanica a ritualului bisericesc, acele forme au izbutit s'A
se apropie mai mult de ceca ce vrea sI fie, inteun viitor
mai mult sau mai putin indepgrtat, religia intemeiatI pe ra-
tiune, pe care o viseazI filosofii. Clci o asemenea religie n'a
putut sta la originea evolutiei sufletesti a omenirii, cum cre-
deau unii din deistii englezi. Ea va lua fiintl de-abia la sfAr-
situl ei, ca rezultat ultim al rationalizarii treptate a religiilor
istorice, care vor fi facut, ping atunci, educatia sufleteasci a
omenirii.
Sensul acestei educatii l-a precizat apoi, la rindul
K a n t, punind in evidentà, atfit orientarea ei moralà,
rolul pe care ha jucat, in aceastg privintA, revelatia divink
invocati de religiile istorice. El a pornit, in acest scop, dela
notiunea rAului radical », a carui inlAturare a format tot-
deauna obiectul de cipetenie al aspiratiilor religioase ale con-
stiintei omenesti. Rational interpretat, rAul radical consta,

www.dacoromanica.ro
368 P. P. NEGULESCU

dupg K a n t, in rästurnarea raportului ideal dintre sensi-

bilitate si ratiune, in vieata omeneascg, care cerea, neapgrat,
ca cea dintgi sg se supung celei din urmg. Nu pornirile in-
tunecate ale sensibilitätii, ci hotgririle luminate ale ratiunii
trebuiau sg cglguzeascg faptele oamenilor. Slgbiciunea vointei
lor insg a dus la stabilirea, de fapt, a unui raport invers intre
acesti doi factori determinanti ai vietii omenesti. Dandu-si
seama, deci, cg asa a luat nastere, in lume, tot rgul, cu nenu-
mgratele suferinte pe care le-a provocat, oamenii mai refle-
xivi au simtit nevoia sg reving la raportul ideal dintre sensi-
bilitate si ratiune, subordonând pe cea dintai celei din urmg.
*i, spre a da acestei necesitgti o putere determinatg mai mare,
din punct de vedere practic, au considerat-o ca o poruncg
diving. Numai cg, o asemenea poruncg, pentru ca sg fie
recunoscutg ca atare si urmatg efectiv, asa 'hick sg fie in adevgr
de folos, trebuia sg i se arate, in vreun chip oarecare, autenti-
citatea, ceca ce nu pgrea a fi cu putintg decgt pe o singurg
cale, si anume, invocAndu-se o revelatie diving. In toate tim-
purile, oamenii cari au simtit mai adânc nevoia unei mântuiri
a omenirii de au, si datoria unei indreptgri a ei spre bine,
au pretins cl au avut parte de o asemenea revelatie, cg divi-
nitAtile in care credeau li s'au argtat si le-au adus la cunostintg
poruncile lor. La inceputul erei noastre, cei ce si-au luat, la
rindul lor, aceastä sarcing atAt de grea, au mers si mai departe :
au sustinut, anume, cg Dumnezeu insusi, luAnd formg ome-
neasck s'a coborit in persoana fiului sgu pe pgmânt, ca sg
arate oamenilor, nu numai cu vorba, ci si cu fapta, cu
grozava faptg a jertifrii de sine, calea mintuirii.
Pentru ca, apoi, revelatiile divine pe care le invocau, pungn-
du-le la originea tendintelor reformatoare ce-i animau, sg
poatg avea o actiune mai sigurg, intemeietorii religiilor istorice
s'au ingrijit sg le fereascg de interpretgri divergente sau chiar
contradictorii. Ei le-au fixat .dar continutul si intelesul prin asa
numitele dogme, care trebuiau sg fie crezute, fgrg discutie,
de to-ti. Asa au luat nastere religille o statutare », in jurul cgrora
s'au format comunitgtile celor ce, « mgrturisind » aceleasi cre-
dinei, alcgtuiau asa numitele « confesiuni », cum li s'a zis,
din punct de vedere ideologic, diferitelor « biserici ». In lgun-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA PILOSOFIEI CONTEMPORANE 369

trul comunitAtilor de acest fel, nu numai ci revelatiile divine

respective se bucurau de o interpretare unfurl care le mArea
autoritatea, dar se mai producea, gratie influentei atit de puter-
nice a exemplului, §i o emulatie intre credincio§i, cari se
intreceau sl urmeze, cu at mai multà sfintenie, porun-
cile lor.
()Hat era trig de utili, and era bine inteleasi, pentru
ridicarea nivelului moral al vietii omene§ti, aceasta metoda
Aminea totu§i expusi primejdiei de a fi luata prea ad-litteram,
In simbolismul ei, §i putea duce, atunci, la rezultate cu totul
opuse. Ritualul bisericesc se putea transforma, in asemenea
cazuri, inteo simpli cerptorie de favoruri divine, pentru
atingerea unor scopuri ce n'aveau, adeseori, nimic moral.
Lucrul s'a vAzut, bunaoara, in perioada de decadenta a cato-
licismului, din veacul al XV-lea §i al XVI-lea. In schimbul
unor anumite sume de bani, preotii catolici vindeau credin-
cio§ilor, sub numele de « indulgente », iertarea Ocatelor,
nu numai a celor pe care le cornisesera, ci qi a celor pe care
aveau sa le comiti ... Iar aceastà iertare urmau s'o obtina ei
dela Dumnezeu, prin slujbele lor biserice§ti.
Dug insl excesele de acest fel ingreuiau, destul de adesea,
evolutia religiilor in directia spiritualizärii, adia a ratio-
nalizirii dogmelor i a moralizarii tendintelor, in schimb,
o grIbeau, sau chiar o precipitau, cateodata, prin reactiunile
pe care le provocau §i care erau, uneori, violente. A.§a s'a
intAmplat, bunioarA, in veacul al XVI-lea, and au deslan-
tuit marea miFare a Reformei, pe care a inaugurat-o Lut he r.
*i acelasi mecanism, al reactiunilor compensatoare, a jucat §i
In cazul interprearii prea strimte gi al observarii prea stricte
a dogmelor, mai ales and erau impuse cu forta celor ce nu
erau destul de convin0 de adevArul lor sau cari, ajungand
la o desvoltare intelectualà mai inaintatl, incepeau sl aibI
indoieli. Tirania, pe care unele din religiile istorice au exer-
citat-o asupra liberei cugeari a omenirii, a impiedecat mult,
In unele perioade ale evolutiei intelectuale a omenirii, pro-
gresele qtiintei si ale filosofiei. Cand acea tiranie devenea
ing prea apäsa'toare, sau apAsa numai ca atare, din cauza
avintului luat de libera cugetare, interveneau reactiunile ce,
24 A. R. Studii ii Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
370 P. P. NEGULESCU

nu fArà sacrificii, restabileau echilibrul. Asa a tost, buraoarg,

marea rniscare rationalisa, din veacul al XVII-lea si XVIII-lea
care, cum am vazut mai sus, tindea la inlaturarea religiilor
istorice si la inlocuirea lor cu o religie naturall
In acea miscare se integra si incercarea lui K ant de a
institui o religie in limitele ratiunii numai ». *i el credea,
ca çi unii din predecesorii sài, ca i Lessing mai ales,
cà se putea ajunge la o religie, care sA nu mai aiba, ca dogme,
deck principii rationale, principii ins5, nu ale ratiunii pure,
ci ale ratiunii practice. Atunci spera el, d avea sI ja nastere,
In sfarsit, o comunitate religioasa, care sA nu mai cunoasca
disensiunile ideologice i conflictele confesionale. Iar acea
comunitate, inglobfind, deopotrivg, pe toti cei ce, pe calea
ratiunii, vor fi ajuns la acelasi cult al imperativului categoric,
ca expresie a idealului moral, va constitui in sfArsit Biserica
unid i universalk dupl care suspinau atâ%ia, in timpul
rizboaielor si al persecutiilor religioase, atit de crude si de
dureroase, dela inceputul timpurilor moderne. Cu pacea sufle-
teasd, in sarsit, ce se va introna atunci, definitiv, in omenirea
atit de sbuciumaa de pfira acum, desvoltarea ei intelectuali
perfectionarea ei moralA vor face progrese, atat de repezi si
atit de mari, inch vor putea realiza, in cele din urmA, pe
pAmint, acea « impäratie a lui Dumnezeu », pe care o visau
intemeietorii religiilor istorice, si care nu va fi deck domnia,
depling i neturburaa a adevArului si a binelui.
Omenirea ar comite ing o greseall de neiertat, o greseall
pe care ar in cele din urrra foarte scump, dad ar
astepta ca viitorul ideal, pe care i-1 prevgd, in optimismul lor
teoretic, filosofii, sA se realizeze singur, färi nicio osteneall
din parte-i. Un asemenea viitor nu va putea fi deck rezultatul
ultim al staduintelor, necontenite, neobosite, neprecupe-
tite, chiar cfind nu sunt pe deplin constiente de scopul urrra-
rit, ale tuturor oamenilor fArà deosebire. lar calea, sin-
gura utilà, pe care trebue s'o urmeze ei, in aceastà pri-
vintl, este aceea a implinirii, nesilite i nepregetate, a dato-
riilor. Cad numai pe aceastà cale pot ajunge oamenii la acea
perfectionare continua a naturii lor morale, care este conditia
de dpetenie a realizarii, in viitor, a acelei sari ideale a orne-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 271

nirii, pe care au visat-o intemeietorii religiilor istorice §i in

a cArei posibilitate cred, cu färie, cei ce propovkluesc religiile
naturale sau rationale.
Pentru ca &Ali poati indeplini, insk datoriile, oamenii
trebue sä le cunoasca. Religiile istorice se straduesc, e drept,
sä li le arate, dar le intemeiazk cum am vazut, pe revelatii
divine. Filosofii trebue, la rindul lor, sä le inati§eze, de ase-
menea, un sistem al datoriilor pe care le au, intemeindu-I
insä* pe principiile ratiunii. Un asemenea sistem a incercat
Kant sä elaboreze in cele doul opere ale sale, din 1797,
« Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre » §i « Meta-
physische Anfangsgriinde der Tugendlehre ». In a doua editie,
din 1803, aceste douà lucfäri au primit titlul comun de « Meta-
physik der Sitten, in zwei Theilen ». Temeliile lor le pusese
el insA, cu 12 ani mai nainte, in opera « Grundlegung zur
Metaphysik der Sitten » care apäruse in 1785. Asupra std.-
duintelor sale in aceasti directie ri'mâne sä arunam o privire
In capitolul urmator.

24e

www.dacoromanica.ro
 CAP. VII
METAFIZICA MORAVURILOR
In opera, ati't de intinsI relativ, ce poarta acest nume,
Kant nu-§i propune s'l studieze moravurile, a§a cum au
fost §i sunt, in trecut §i in prezent, spre a le explica geneza,
potrivit cu imprejurgrile istorice in care au luat na§tere la
diferitele popoare, de altAdata si de acum, §i a le determina
astfel utilitatea relativI, pentru locurile §i timpurile respec-
tive. El urmAre§te un alt scop, ce i se pare mult mai impor-
tant. El vrea, anume, sa ne arate ce ar trebui sä fie moravurile,
In prezent §i in viitor, pentru ca omenirea sa poatg ajunge
la acea stare ideali, atre care s'au indreptat totdeauna aspi-
ratiile ei cele mai inalte. Moravurile, insà, nu sunt altceva
cleat modurile cum reactioneaza de obiceiu oamenii in fata
intamplarilor vietii §i a cerintelor ei, nu sunt cu alte cu-
vinte altceva cleat modalitätile lor de actiune. Pentru ca ele
si poatà ajunge dar a fi altfel de at sunt, a§a, adia, cum
ar trebui sl fie, e neapArat necesar sl li se arate oamenilor
de ce anume principii de conduità trebue, din punctul de
vedere al propriei lor ratiuni, sä se alkizeascg. *i fiindcl
acele principii nu pot sa nu ail* ca atare, un caracter impe-
rativ, ceea ce trebue sg li se ofere oamenilor, spre a-i ajuta
sA se indrepteze cu mai mult'ä sigurantl inspre starea ideall
pe care o doreqte intreaga omenire, este un sistem rational al
datoriilor pe care le au de indeplinit in vieatg. Normele gene-
rale, stabilite de cele douà opere precedente ale sale, « Cri-
tica ratiunii practice » §i 0 Religia si limitele ratiunii », nu
i se par, lui K a n t, indestulatoare. Potrivit cu complexi-
tatea vietii omene§ti, acele norme generale trebuesc preci-
zate, pentru ca sá permità oamenilor a se orienta mai cu

www.dacoromanica.ro
374 P. P. NEGULESCU

usurinta in diferitele situatii in care se pot, intAmpla-

tor, gäsi.
In conduita omeneasca, insa, ale carei principii urmeaza
a le stabili, Kant deosebeste doi factori determinanti: legile
morale, carora oamenii trebue sà li se supuna, i mobilurile
care îi indeamna sà li se supuna. Dupa raporturile diferite
dintre acesti doi factori, conduita omeneasca poate lua as-
pecte diferite. In adevär, oamenii se pot supune legilor mo-
rale fiindca se tem sa nu sufere de consecintele neplacute
pe care le poate avea nesocotirea lor, sau fiindca doresc sa
se bucure de consecintele placute pe care le poate avea res-
pectarea lor. Asemenea mobiluri, de natura sensibila, nu duc
cleat la o conformitate exterioara careia Kant Ii da nu-
mele de « legalitate » pura si simpla, fiindca nu implica o
constiinta morala propriu zisa. Dar oamenii se mai pot su-
pune legilor morale fiindca au convingerea a e bine, si prin
urmare necesar, sà li se supuna. Un asemenea mobil, de na-
tura rationala, determina o conformitate cu totul diferita, o
conformitate intima sau interioara, a conduitei lor cu legile
morale, conformitate careia Kant ti d'A numele de vir-
tute. De cea dintii din aceste conformitati se ocupa, spre a-i
preciza modalitatile, prima parte a « Metafizicei moravu-
rilor » adica « Doctrina Dreptului »; de cea de-a doua se
ocupa, in acelasi scop, a doua parte a aceleiasi opere, adica
« Doctrina virtutii ». SA. le examinam pe rind.

Nu dreptul « pozitiv », &Ha tomplexul legilor care, dupl

locuri, timpuri i imprejurari, au regulat, la diferite popoare,
conduita oamenilor ce le compuneau, Il intereseaza pe K a n t,
In cercetarea pe care o intreprinde la inceputul lucrarii in
chestie. Insusi faptul ca legile de acest fel au variat, cum o
arata istoria, nu numai necontenit, dar si foarte mult, arata
In deajuns cA valoarea lor n'a putut si nu poate fi decAt re-
lativi. Ceea ce voieste insa Kant sa stabileasca, in lucrarea
de care e vorba, sunt principiile absolute, care sa fie si
sA ramina, oriunde i oricAnd, aceleasi, care sl aibà adia

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 375

o valoare universala i necesara, ale oricarei legislatii ce

ar pretinde sà reguleze, in conformitate cu ratiunea, conduita
oamenilor, de pretutindeni i totdeauna. El cauta, cu alte
euvinte, in (( Doctrina dreptului », ca prima parte a Meta-
fizicei moravurilor », principiile fundamentale ale unui drept
care, fiind rational *, i prin urmare (( natural », nu poate
fi deck neschimbator. Caci numai legile ce ar codifica un
asemenea drept ar putea indrepta conduita oamenilor, a tu-.
turor fara deosebire, din toate locurile si din toate timpurile,
inteo directie uniforma, capabila sa duca la un scop unic,
acela, anume, al realizdrii acelei sari ideale, catre care tinde
intreaga omenire.
Ca sa poata descoperi principiile fundamentale ale drep-
tului rational sau natural, Kant incepe cu ckeva conside-
ratii preliminare asupra originei lui. El sustine, mai intai,
cA dreptul, in general, nu poate lua nastere deck atunci,
cand doi oarneni, cel putin, au ceva de regulat unul cu altul,
asa. incat un raport oarecare se stabileste intre ei. Dreptul
in cepe, adica, cu raporturile dintre oameni. Nu poate exista,
In adevar, un drept al unui om singur sau izolat. Un om
nu poate avea drepturi deck Ltd de un alt om sau fata de
alti oameni. Fata de el insusi nu poate avea deck datorii,
acelea, bunaoara, de a-si conserva existenta, de a-si imbuna-
täti vieata, etc. Daci dar dreptul nu poate lua nastere deck
()data cu raporturile dintre oameni, fiindca e chemat sa le
reguleze, intrebarea ce se ridica este: cum le reguleaza ?
mai intai, in ce consta, ca simpla posibilitate, o asemenea
regulare
Dupa Critica ratiunii practice, omul dispune de o vointa
libera. Libertatea vointei îi constitue chiar, ca persoana mo-
rail, caracteristica de capetenie. Caci numai aceasta libertate
ii permite sa-si determine conduita in mód autonom. Din
acest punct de vedere, dreptul fiecaruia, fata de ceilalti, nu
poate sà constea deck in posibilitatea, pentru el, de a-si
exercita, neimpiedecat de ei, libertatea vointei, in masura
In care nu lipseste el insusi pe ceilalti, prin acest exercitiu,
de aceeasi posibilitate. Dreptul, in general, poate fi astfel
ca fiind din punct de vedere practic, complexul

www.dacoromanica.ro
376 P. P. NEGULESCU

conditiilor care permit liberatii fiecAruia s'ä se acorde cu

libertatea tuturor. E dreapt'ä, prin urmare, once actiune care
nu face imposibil un asemenea acord. lar regula oricirei
actiuni, care vrea si fie dreaptl, devine, pentru fiecare om :
lucreazg asa inch folosinta libertItii tale si se poati acorda
cu libertatea fiedruia, dupà o lege generalä.
De unde se vede a dreptul nu e deck un raport intre
libertätile oamenilor. Numai din acest punct de vedere si
numai in aceste limite pot exista prin urmare drepturi. Spre
a lAmuri mai de aproape aceastà limitare principiall a drep-
tului, s5 recurgem la o comparatie. Fiecare om are, am zis,
dreptul firesc de a cere tuturor celorlalti sä-i respecte liber-
tatea. Are el insä si dreptul de a le cere sà-i respecte dorin-
tele ? La aceasta intrebare, rlspunsul nu poate fi cleat ne-
gativ. Un asemenea drept nu existA nici chiar atunci cand
aparentele ar tinde sl demonstreze contrariul. Asa bun'i-
oark un om bogat este, fall indoiall, dator sO ajute pe slraci.
Dar aceasta nu insemneazI ci sAracii pot considera dorinta
lor de a fi ajutati ca un drept propriu zis. CAci, atunci, ar
avea asupra averii omului bogat un drept, care le-ar lua
posibilitatea de a se mai considera ca saraci. Iar respectarea
unui asemenea drept nu s'ar mai astepta dela o binefacere,
ci s'ar urmAri printeo executie judicial-O. Dreptul nu deter-
mini asa dar raporturile dintre libertAtile si dorintele oa-
menilor, ci numai raporturile dintre libertAtile lor.
Ca atare, dreptul fiecAruia are ca corelativ datoria tuturor
celorlalti de a-1 respecta, si facultatea, pentru fiecare, de a
obliga pe toti ceilalti s'o fad, recurgând, in caz de nevoie,
la constringere, impotriva celor ce ar refuza-o. Justificarea
acestei facultati este, pentru K a n t, foarte simpla. Dad' ori-
cine are dreptul a-0 exercite neimpiedecat libertatea, in con-
ditiile pe care le-am vlzut si intru eat nu le depaseste, once
obstacol ce se oflune acestui drept este un obstacol care se
opune dreptAtiie Dreptatea insAsi cere, prin urmare, ca un
asemenea obstacol sl fie inlaturat pe calea consträngerii. E
poate bine, pentru limurirea acestei conceptii, sl arnintim
faptul a autorul ei o sustinuse, cu 1 1 ani mai inainte, inteo
discutie cu Hu f elan d. Acesta publicase, in 1785, lucrarea

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 377

intitulati o Versuch über den Grundsatz des Naturrechts »,

In care, intre altele, sustinea, sub influenta lui Les-
sing poate, ci recursul la constringere era, propriu vor-
bind, o datorie. Era, anume, datoria, pe care o avea once
om, de a inlitura tot ce putea impiedeca progresul omenirii.
Era, cu alte cuvinte, forma negativi pe care o lua datoria
fiecirui om de a contribui, asa cum putea, la progresul ge-
neral. Ca atare, datoria aceasta putea obliga marile mase,
care nu erau in stare si aduca, in aceasti privinti, contri-
.bltii pozitive, si se ridice in contra a tot ce li se pirca ci con-
stituia un obstacol pentru progresul omenirii, chiar si in
contra autorititilor politice. lar constringerea, exercitati in
contra autorititilor politice, nu era altceva deck revolutia.
Asa conceputä, sau asa interpretati, datoria de care e vorba
era, evident, prea largi. Kant a socotit ci era mai simplu
si-i nege, hoar% caracterul de datorie. Recursul la constran-
gere nu putea fi, dupi el, cleat un drept, cu caracter strict
individual, in sensul pe care 1-am vizut. Aceasti tezi a sus-
tinut-o el inteun mic studiu asupra cArtii lui Huf elan d,
pe care 1-a publicat, in 1786, In 4 Allgemeine Litteratur-
zeitung » din len a.
Din punctul de vedere al posibilitätii de a recurge la
constringere, dreptul ia, dupi K a n t, mal multe forme.
Recursul de care e vorba nu e posibil, dupi el, deck numai
In cazul dreptului o strict », care se intemeiazi pe legi scrise
sau pe conventii formile. Alituri insi de acest drept o strict *,
mai existi unul o larg » si unul 4 de necesitate », care nu au-
torizi un asemenea recurs. Aceste deosebiri abstracte se pot
intelege mai usor prin exemple concrete. SA ne inchipuim,
bunioari, cl mai multi oameni se invoiesc si faci impredni
ceva, pentru care e nevoie si-si puni munca si priceperea
In comun, si infiinteze, si zicem, o intreprindere indu-
striali. Beneficiul, ce s'ar realiza astfel, ar urma si se imparti
intre ei, proportional cu numirul lor; daci ar fi, de pildi,
trei, ar lua fiecare a treia parte dinteinsul. Unul din aso-
ciati, insi, depune mult mai multi munci si dovedeste mult
mai multi pricepere decit ceilalti doi. Ca atare, el are un drept
evident la o parte mai mare din beneficiu. Acest drept al lui

www.dacoromanica.ro
378 P. P. NEGULESCU

nu e totusi un drept « strict », ca cel pe care il are, potrivit

Cu invoiala facuta, la a treia parte din beneficiu. El nu poate
dar recurge la constrangere, spre a sili pe ceilalti asociati
si-i plateasca mai mult. Ramane ca ei sa-i recunoasca, sin-
guri, dreptatea si si traga, de buna voie, consecintele. Dreptul
de care e vorba e astfel un drept « larg », si Kant ii da
numele de drept « echivoc » sau « de echitate ». In sarsit,
dreptul « de necesitate » este cel de care se poate folosi un
om sub presiunea unei nevoi imperioase. Este, bunaoara,
cazul celui ce e silit s'A fure o paine, fiindca se vede, altfel,
amenintat s'A moara de foame. Ratiunea abstracta 11 poate
condamna, in teorie, dar justitia concreta nu-1 poate pedepsi,
In practica. Intr'un asemenea caz, &tia, nu se poate recurge
la constrangere, sub forma penalitatii judiciare.
Dupä ce stabileste astfel, in mod preliminar, principiile
generale si esentiale ale oricarei 4 doctrine a dreptului >>,
Kant trece, mai departe, la o analiza' mai amanuntita a
drepturilor », al caror « sistem rational » yrea sa-1 intemeieze.
Ele pot fi considerate din doug puncte de vedere diferite :
ca dispozitii ale ratiunii, cu privire la comportarea oamenilor
unii fata de altii, sau ca dispozitii ale legilor, cu privire la
ceea ce i se cuvine fieciruia, in raporturile sale cu ceilalti.
Sub cel dintai din aceste douà aspecte, drepturile oame-
nilor alcatuesc ceca ce se numeste « dreptul natural )); sub cel
de-al doilea din ele constituesc « dreptul pozitiv *. Sa le exa-
minarla mai de aproape, din amandoua aceste puncte de
vedere.
II
Dreptul natural se imparte, in chip firesc, in drept privat
si drept public. Cel dintai se ocupa de drepturile oamenilor
ca individualitati, cel de al doilea de drepturile lor ca membri
ai unor colectivitati. Dei, de fapt, aceste douà forme ale
dreptului se combina, fiindca se implica, mai la fiecare pas,
deosebirea lor principiara' e totusi necesara, spre a le intelege
mai bine.
In general considerat, dreptul privat nu reguleaza altceva
decat formele proprietatii. Un drept privat al cuiva, oricare

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 379

ar fi natura lui, nu e altceva deck o formi a proprietitii. A

avea dreptul la ceva, nu insemneazi deck a putea dispune,
dupi voie, de acel ceva, a avea adici proprietatea lui. Iar
acel ceva, care formeazi obiectul unui drept privat, poate fi
de mai multe feluri. Poate fi, mai intil, un anumit lucru ma-
terial; poate fi, apoi, o anumiti prestatie a unei anumite
persoane ; poate fi, in sfirsit, o anumiti persoani chiar. De
unde, trei subdiviziuni ale dreptului privat, si anume:
dreptul « real » (dela res, lucru), dreptul « personal » si dreptul
« personal-real ». Si le vedem, pe rind, intelesul si justifi-
carea rationall.
Dreptul de proprietate asupra lucrurilor materiale se ca-
racterizeazi prin posesiunea lor. Si intrebarea ce se ridici,
In fata acestui « drept real », este, care e originea posesiunii
ce ii constitue esenta. Cum, si cu ce indreptitire, poate
ajunge cineva si poseadi, ca al ski si numai al siu, un lucru
oarecare ? Punctul de plecare al unei asemenea « Iliari in sti-
pinire » a unui lucru, il giseste Kant inteun ptincipiu
natural, pe care il numeste « legea de ingiduinti o a ratiunii
practice. Dupi aceasti lege, ii este permis fieckui om si se
foloseasci de un lucru, de care nu se foloseste nimeni, fiinda
nu face, prin aceasta, niciun rill, nimanui. Iar spre a-si asi-
gura, in mod permanent, o asemenea folosinti, ii este permis,
fiecirui om, si ia in posesiune lucrul de care e vorba. ()data'
cu aceasti luare in posesiune insi, incepe dreptul de pro-
prietate. Nimeni nu se mai poate folosi de lucrul luat in po-
§esiune, in deplinä libertate, de un om oarecare, firi a-i
aduce prin aceasta o vätimare, intru cat ii impiedeci, prin
aceasta, exercitiul libertitii sale firesti. Cu alte cuvinte, la
originea dreptului de proprietate, ca drept cu caracter ju-
ridic, sti dreptul natural al omului de a se folosi, in deplini
libertate, de acele obiecte care ii pot satisface dorintele si
indestula nevoile, daci, prin aceasta, nu face niciun riu
niminui, intru cat nimeni nu se foloseste de ele. Iar acest
drept natural are, el insusi, o temelie logick asa cum e firesc
si ail* ca o emanatie a ratiunii, sub forma ei practici. Ideea
ci lucrurile, care nu sunt ale niminui, n'ar trebui sl ajungi
a fi niciodati ale cuiva, ar trebui adici si rimini vesnic

www.dacoromanica.ro
380 P. P. NEGULESCU

fárá sapan, pentru ca sO nu fie utilizate niciodatà de nimeni,

ar fi lipsità de once intemeiere logici; mai mult insä, ar fi
de-a-dreptul absurdi, intru cat ar atribui lucrurilor drepturi,
pe care, cum am vazut, nu le pot avea cleat persoanele.
O intrebare se ridica insa mai departe. Luarea in stapanire,
care stà la originea proprie àtii, desi e autorizati de dreptul
natural al omului de a dispune, potrivit cu nevoile i cu do-
rintele sale, de lucrurile de care nu se foloseste nimeni, nu
este, la inceput, deck o posesiune de fapt, o detinere oarecum
fizia, a lucrurilor respective, ce trebue chiar sa' fie aparata,
cand nu e respectaa, cu forta, asa in cat recunoasterea ei
trebue sa' fie impusi, In asemenea cazuri, pe calea constran-
gerii. Cum se transforma aceasta posesiune de fapt inteo,
posesiune de drept, in intelesul juridic al cuvantului ? Cum
ajunge, bunloark un om sa fie proprietarul unui pOmant pe
care nu-1 detine fiziceste, fiindcà, locuind in alti parte nu-1
ocupà cu flint2 sa materia% si de care nici macar nu se ocupà.
direct, de vreme ce altii 11 cultiva', din insArcinarea i in pro-
fitul lui ? O asemenea transformare a unei posesiuni o sen-
sibile », cu caracter empiric si cu valoare relativO, inteo po-
sesiune cu caracter rational i cu valoare
absoluta, nu e posibilà, dupi K n t, decat prin intervenirea
unui factor social, care este o recunoasterea », prin « liber
consimtimânt », a celorlalti oameni. Numai o asemenea re-
cunoastere poate asigura posesiunii respectul general care
Ii dA aspectul juridic al proprietatii. Cáci numai asa pose-
siunea, care, ca fapt nu e decat un raport intre un om si un
lucru, devine un raport intre oameni, luand caracterul unui
drept. Ceca ce insemneazá cA dreptul de proprietate nu poate
lua nastere decat in sanul unei societOti constituite, adicl al
unui Stat, care îi poate asigura existenta, impunand, prin
anumite legi i cu anumite sanctiuni, respectul lui general..
De aceea am zis, mai sus, cg dreptul privat i dreptul public
se impletesc mai la fiecare pas si nu se pot separa cleat numai
spre a fi mai usor studiate.
Asa fiind, dreptul de proprietate, dei are ca punct de
plecare un drept natural, este in fond, un drept cistigat. El
se castigà mai intai prin luarea in stapanire a lucrurilor

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 381

care nu sunt ale nimlnui si care devin prin aceasta ale cuiva
El se castigi adia, la origine, printeo primi ocupatie ».
Niclieri nu se vede mai limpede necesitatea unei prime ocu-
patii deck in proprietatea pimantului. In adevir; prima
ocupatie a plmantului a trebuit sA stea la originea proprie-
tOtii tuturor celorlalte lucruri, fiindci a conditionat-o. FAri
o asemenea ocupatie, nimeni nu se putea bucura de pose-
siunea obiectelor mobile, fiinda n'o putea asigura. Adäpos-
turile provizorii pe care le construiau oamenii la Inceput,
alimentele pe care le strangeau, in faza lor primitivI de t cu-
legitori » ai roadelor spontane ale naturii, si cu atat mai mult
In faza lor mai inaintatà de caltivatori, nu puteau fi numai
ale lor deck daca era al lor pimantul pe care construiau sau
depozitau lucrurile in chestie, si pe care 11 puteau apira in
contra incilarii altora, ingrAdindu-1. Fimantul a trebuit dar
sl facl, la inceput, obiectul primei ocupatii », ce a stat la
originea dreptului de proprietate. Tot de aci se vede ci nu
munca a stat la originea acestui drept, cum cred unii juristi.
Cáci munca spre a fi posibila, mai intai, i spre a da roade
utile, apoi, presupunea ocupatia prealabilà. Cum ar fi putut
lucra oamenii pImantul, spre a-I face productiv, daci nu
§i-ar fi asigurat mai intai posesiunea lui, printeo priml
ocupatie ? Sau, cum ar fi putut munci ei ca sà-si constraiascl
locuinte, daci n'ar fi fost siguri a se puteau bucura de po-
sesiunea lor neturburaa, luand in stkiánire mai intai, printeo
prima ocupatie, terenurile pe care le construiau ?
Acea prima ocupatie, insa, care era astfel necesara in toate
cazurile i fArA de care dreptul de proprietate nu putea lua
nastere, sub forma lui initialá, mai trebuia, apoi, si fie recu-
noscutO i respectaa de ceilalti de toti ceilalti oameni
din comunitatea respeciva, care luau cunostinti de ea. Ceca
ce insemneazA cO, in al doilea rand, dreptul de proprietate
s'a castigat prin consacrarea, de cAtre o grupare socialà con-
stituitä, a primei ocupatii, de once fel ar fi fost ea, ca
un titlu de posesiune permanentl a lucrurilor dobandite pe
aceastO cale. lar aceastO consacrare se intemeia pe consim-
timantul, tacit sau expres, al tututor, consimtimant ce
rezulta dela sine din principiul rational ca orisicine avea

www.dacoromanica.ro
382 P. P. NEGULESCU

dreptul natural sa se foloseasd de lucrurile care ar fi rknas,

altfel, arà de niciun folos, neutilizate fiind de nimeni.
Acum, printre obiectele. dreptului de proprietate, ce se
cfistig'ä in acest mod, se mai pot gäsi, am zis, alkuri de lu-
crurile materiale, si anumite prestatii, sau servicii, ale unor
anumite persoane. In cazurile de acest fel, dreptul de pro-
prietate inceteaz5 de a mai fi « real » si devine 4 personal ».
Cel ce are, adid, un asemenea drept, nu poate dispune de
persoanele respective in intregime, ca de niste lucruri a dror
posesiune absoluti ar avea-o. El nu le poate cere dedt sl-i -

presteze serviciile la care se referä dreptul ski de proprie-

tate. In fata drepturilor de acest fel, se ridick pentru lamu-
rirea lor, intrebarea: cum au luat nastere ele si care le este
indreptatirea ?
La originea drepturilor « personale » nu poate s'a" stea ocu-
patia. Ca luare in sapinire, pull' si simplk a unui lucru
oarecare, ocupatia este un act unilateral, este adici gestul
arbitrar al unei vointe care dispune de un lucru fa'rà a-i cere
consimtimântul, intru cit nu e in mAsurà sä i-1 dea. Iar un
asemenea act unilateral isi gaseste justificarea in dreptul
natural al fiedrui om de a se folosi de lucrurile de care nu
se foloseste nimeni si care ar putea s4 ramank altfel, arà
nicio intrebuintare. Un drept o personal » nu se poate insg
dobfindi in acest mod. De prestatiile sau serviciile unei per-
soane oarecare nu poate sA dispuna nimeni farà consimti-
mfintul ei. Sau, altfel, ar trebui s'a' admitem O. oamenii au
asupra semenilor lor acelasi drept natural de folosintk pe
care il au asupra lucrurilor. Am vazut insA in Critica ratiunii
practice el once om este, pentru semenii sai, un « scop in
sine », nu un simplu « mijloc » al vointei sale. Nimeni nu
poate dispune deci de semenii gi, ca sä le impuna anumite
prestatii sau servicii, fArà consimtimântul lor, consim-
timânt care nu poate fi dobAndit deck in schimbul unor
prestatii sau servicii corespunzattare. Cine cere unui om
sa-i fad o anumità munck trebue sà-i dea in schimb ceva,
o cantitate corespunzkoare de munck o surrià oarecare de
bani, sau o aka' valoare echivalenta. La originea drepturilor
personale stau deci actele bilaterale ce poartà numele

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 383

cunoscute de invoieli, sau conventii, sau contracte, acte ce

constau in acordul a dot* sau mai multe, vointe diferite,
reprezentand doua, sau mai multe, libertati egale. *i. nu
numai egale, ci si inalienabile. Ca si autorii faimoasei « De-
claratii a drepturilor omului », Kant nu credea ca cineva
ar putea sa-si instraineze, singur, libertatea naturalk trans-
formandu-se, prin propria sa vointa, in ceea ce nu era destinat
de natura sa fie, adica in sclav al cuiva. De aceea, nimeni
n'ar putea castiga, in mod valabil, admisibil adia din
pun ct de vedere rational un drept personal asupra unui
om, care ar fi gata sa renunte, de bung. voie, la libertatea sa,
si prin urmare la drepturile naturale inalienabile, ce decurg
dinteinsa.
In ce priveste, acum, natura invoielii, sau a conventiei, sau
a contractului, ce stau la originea drepturilor personale, este
evident ca ele presupun intrunirea, inteo vointd unica, a
vointelor celor ce se pun de acord asupra unui schimb oare-
care de prestatii sau de servicii. *i, irtrucat schimbul acesta
nu se realizeaza in momentul chiar in care se produce acordul
In chestie, intru cat el nu este, in acel moment, deck promis,
intrebarea ce se ridica este, pe ce se intemeiazi obligatia
celor ce au incheiat acordul de a-si tinea promisiunea. Ju-
ristii, zice K a n t, n'au izbutit sa dea o justificare valabila
a acestei obligatii, fiindca au cautat s'o deduca dinteun prin-
cipiu superior ei. Un asemenea principiu nu existä insa.
Datoria de a-si tinea cuvintul este pentru constiinta orne-
neasca, un « imperativ categoric », mai presus de care nu
poate fi nimic. Fiecare om stie, fail sa i-o spuna nimeni, ca
e dator sa-si respecte angajamentele. *i fiecaruia ii este tot
atat de greu sa.-si explice pentru ce are aceastä datorie, cat
ii este de greu sail explice pentru ce doua linii drepte nu pot
inchide un spatiu. In ambele cazuri, e vorba de intuitii pure
si apriori, ce n'au nevoie de nicio justificare. Pe o astfel de
intuitie se intemeiaza sau, mai exact, inteo astfel de in-
tuitie consa obligatia de a-si tinea cuvantul, care face
valoarea ori cärei invoieli, oricarei conventii, oricarui contract.
SA trecem, in sfarsit, la dreptul pe care Kant 11 numeste,
cum am vazut, «personal-real». Numele acesta curios indica

www.dacoromanica.ro
384 P. P. NEGULESCU

faptul cl obiectul acestui drept este o persoanA, care for-

meazi proprietatea cuiva, ca si cum ar fi un lucru, cu con-
ditia insA de a nu fi tratatA ca un luau, ci ca o persoana'. Iar
la originea acestui drept stA o conventie, care se intemeiazA
insA, in deosebire de conventiile ce stau la originea dreptului
personal pur i simplu, pe legile naturii omenesti. Dupà
obiectele asupra clrora se exercitA, dreptul personal-real ia
trei forme diferite, care sunt: dreptul conjugal, dreptul pA-
rintesc i dreptul domestic. SA le examinAm pe rand.
Prin dreptul conjugal, un bArbat dobandeste posesiunea
unei femei, iar femeia dobandeste posesiunea unui bArbat.
La originea acestui drept stA, e drept, o conventie, dar o
conventie are nu e arbitrará, in intelesul cA nu atarnA de
exercitiul irational al unei libertAti rAu intelese. Dovadi e
faptul CA o conventie, care sa' creeze un drept conjugal, nu
se poate incheia intre persoane de acelasi sex. Ceca ce in-
semneazA, cA conventiile de acest fel nu se pot intemeia deck
pe legea naturalA a necesitAtii cooperArii sexurilor diferite,
care, in ordinea generall a naturii, se completeazA reciproc.
Forma practica a conventiilor de acest fel este asitoria,
prin care comunitatea sexual:A devine compatibilA cu demni-
tatea morall a personalitAtii omenesti. Prin cAsItorie, in
adevar, fiecare din soti devine lucrul * celuilalt, un lu-
cru asupra cgruia fiecare din ei are un drept de posesiune
exclusivA i prin urmare un drept de proprietate. Dar dreptul
acesta se deosebeste radical, prin faptul CA este reciproc, de
dreptul de proprietate asupra lucrurilor propriu zise, care
este numai unilateral. Un om care posedA, in deplinA pro-
prietate, un lucru, este stApanul lui ; dar contrariul nu este
adevArat ; si nu poate fi adevArat, fiindcl ar fi absurd. Nu se
poate zice, fiindcA n'ar avea niciun sens, cl un lucru este
stapAnul celui ce il posedA in deplinA proprietate. In cAsItorie
insA, se poate zice cu deplinA dreptate, cA fiecare din soti
este stApanul celuilalt, intrucat dreptul de folosintA este
reciproc, i prin urmare posesiunea este egall. De unde re-
zula cA monogamia este singura forma legitima', din punct
de vedere rational, a cAsAtoriei. Poligamia, intru cat inlAturà
egalitatea posesiunii, transformA, -- in cazul poliandriei pe

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 385

bärbati, in cazul poligamiei pe femei, in lucruri » pure

si simple, ripindu-le demnitatea morali de o persoane ».
Prin dreptul pirintese, procreatorii dispun de progenitura
lor ca de un lucru, care n'ar fi existat fàrä ei, de vreme ce
i-au dat nastere. Cu restrictia totusi, foarte importanti, ci
pirintii nu pot dispune de copii, obligandu-i si fad ceea ce
voiesc ei, decat numai in interesul existentei si al desvoltirii
lor proprii. Cici copiii, nefiind lucruri neinsufletite, nu pot
fi considerati ca mijloace » pure si simple ale vointei pi-
rintilor ; fiind oameni, in devenire, e drept, dar nu mai
putin oameni, ei nu pot fi considerati deck ca scopuri
In sine ». Ei nu pot fi utilizati, bunioari, de parinti, asa cum
erau utilizatii sclavii in antichitate, su asa cum sunt uti-
lizate, astizi, animalele domestice. De aceea, dreptul pi.-
rintesc nu este un drept o real », ca dreptul de proprietate
asupra lucrurilor materiale, ci un drept personal-real, ciruia
Ii corespunde un intreg complex de datorii. Intrucat au
dat copiilor o existenti, pe care ei nu le-au cerut-o, parintii
au datoria neînlàturabilä sà le-o faci posibilà, atata timp
cat nu sunt in stare si asigure ei '11100, &lick' 'Atli la
majorat, oricare ar fi varsta la care 1-ar fixa legile sau,
cel putin, obiceiurile. Iar aceastä datorie a pirintilor le con-
stitue copiilor un drept, al cärui respect ei D. pot, la nevoie,
reclama, pe calea constrangerii legale. De unde se vede ci
raporturile dintre pärinÇi i copii sunt analoage cu cele dintre
soti, in cisitorie. Analoage, dar nu identice. Dreptarile sunt
reciproce, dar posesiunea nu este egall.
In sarsit, ultimul drept personal-real este cel domestic,
prin care Kant intelege dreptul stipanului de casi de a
dispune de oamenii pe care Ii angajeazi ca servitori. Acestia,
In adevir, nu se obligi si presteze numai un anumit serviciu,
ca in cazul unui meserias sau al unui muncitor agricol, cari,
odati ce se achitä de aceasti datorie limitati, riman liberi
sá dispuni de ei înii, asa cum le place. Servitorii se obligi
sä fie, i sA rimani in mod permanent, la dispozitia
stipanului lor, pentru toate nevoile vietii domestice. Dreptul
stäpanului asupra lor nu mai este dar numai un drept per-
sonal, ca cel pe care II au cei ce se invoiesc cu un meserias
25 A. R. Studii ji Cercetari. LIU.

www.dacoromanica.ro
386 P. P. NEGULESCU

sau cu un muncitor agricol, printeun contract limitat. El

este un drept personal-real, care nu cunoaste altg limitg
cleat aceea de a respecta personalitatea moralg a servitorilor
care nu sunt lucruri, ci oameni.
In restul pgrtii din opera sa, in care se ocupg de dreptul
privat, Kant trece in revistA diferitele moduri in care se
pot dobindi, prin diferitele categorii de contracte, ce se pot
incheia intre oameni, acelea din drepturile lor private, care
am zis cg pot lua nastere prin conventii. Ne mai avind o
valoare propriu zis filosofick ci una mai mult juridicg, si
anume, mai mult proceduralg decat principialg, adaosui
acesta poate fi trecut cu vederea. Ajungem astfel mai repede
la partea din (c doctrina dreptului », in care Kant se ocupg
de drepturile oamenilor, nu ca individualitgti, ci ca membri
ai unor comunitäti, adicg ai unor grupgri sociale constituite.

III
Am zis mai sus cg dreptul privat, care nu este, la origine,
cleat un drept natural, nu poate lua un aspect juridic cleat
.in societgtile constituite, care ii pot garanta respectul, pe
calea constrgngerii exercitate de cgtre autoritgtile lor. Po-
sesiunea de fapt, intemeiatg pe libera folosintg a ceca ce
n'ar folosi altfel nimgnui, nu se transformg cum am vgzut,
trite() posesiune de drept, cleat prin recunoasterea celorlalti
oarneni, care nu e posibilk ca atare, si nici nu poate fi al:4-
ratg, prin sanctiuni legale, impotriva oricgrei atingeri, cleat
inteo societate constituitg si posedind o organizare politicg.
propriu zisg. Kant deosebeste astfel <4 starea naturalg » de
# starea juridicg » a omenirii. In starea naturalg nu existg
cleat posesiunea de fapt, care, nefiind recunoscutg, poate fi
atacatg de ori si cine, asa incat nu poate fi apgratg deck pe
calea violentei, prin luptg. In starea juridick dimpotrivg,
posesiunea fiind recunoscutg de toti, se transformg in pro-
prietate de drept, si poate fi apgratg, in caz de contestatie
pe calea justitiei. Iar ratiunea a argtat oamenilor dela inceput
cg starea lor naturalg nu era bunk fiindcà impiedeca consti-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 387

tuirea dreptului si perpetua domnia violentei, care era un

rau. Sub forma ei practica', asa dar, ratiunea a impus oame-
nilor datoria sa realizeze conditiile in care putea lua nastere
dreptul, &A se intruneasca, adica, in societati constituite. Caci
numai in asemenea societati devenea posibila contractarea
unor obligatii, cu caracterul esential al reciprocitatii. Nimeni
In adevar, nu putea fi obligat sa respecte posesiunea altuia,
daca acel altul nu-si lua, si el, angajamentul sa-i respecte
posesiunea lui. Iar aceasta reciprocitate nu putea lua fiinta
(feat numai dael oamenii traiau laolalta si, ca sa-si garan-
teze, unii altora, obligatiile pe care si le luau, instituiau au-
toritati, carora le incredintau sarcina de a veghea la respec-
tarea lor. Asa a luat nastere « starea juridica » a omenirii,
iesind din « starea » ei « naturala ». *i asa a luat nastere
« dreptul public )), care nu e altceva decat complexul dispo-
zitiilor legale sau a e legilor » menite sa creeze starea juridica
a gruparilor omenesti.
Ca si dreptul privat, dreptul public e de mai multe feluri:
« dreptul politic » (das Staatsrecht), reguland raporturile ju-
ridice dintre membrii unuia si aceluiasi popor, constituit
inteunul si acelasi organism politic, « dreptul gintilor » (das
Völkerrecht), reguland raporturile juridice dintre popoarele
constituite in State diferite, si « dreptul cosmopolitic » (das
Weltbiirgerrecht), reguland raporturile juridice dintre toti
oamenii de pe lume, flea deosebire de nationalitate sau de
« protectiune politica ». Din aceste trei ramuri ale dreptului
public, Kant se ocupa mai pe larg, in « Metafizica mora-
vurilor », numai de cele doul dintai ; pe cea de-a treia se
margineste s'o indice numai pe scurt, intru cat o desvoltase,
Cu doi ani mai nainte, in « Proiectul » sat' « de pace perpetul »,
din 1795. S1-1 urmam, in studiul lor, sub formele si cu pro-
portiile pe care i le-a dat.
Potrivit cu modul cum a luat nastere, din necesitatea de
a inlocui « starea naturala )), in care posesiunea nu era decat
provizorie si nu putea fi aparata decat cu forta, intr'o « stare
juridica », in care drepturile fiecaruia sa fie garantate de catre
o autoritate recunoscuta de toti, Statul n'a fost si nu e altceva
cleat intrunirea laolalta a unui numar mai mult sau mai
2 5*

www.dacoromanica.ro
388 P. P. NEGULESCU

putin mare de oameni, hotäriti sä se supunl unor legi co-

mune. lar claci formele pe care le-a luat de fapt, ca organi-
zare politicà, dupà locuri, timpuri i imprejufäri, au fost
foarte diferite, in schimb, forma lui idealä, intru cAt e die-
tatA de principiile ratiunii practice, care sunt apriori, adic5
universale i necesare, nu poate fi decit una si aceeasi, chiar
daca nu s'a putut si nu se poate realiza, in toatà puritatea
ei, niclieri i niciodati. Acea forma ideará a Statului trebue s'o
avem in vedere, in schitarea, din punct de vedere strict
rational, a dreptului politic.
In once Stat, astfel considerat, legile comune, arora in-
teleg si se supuna cetitenii, emana din si se exercità prin
trei o puteri » diferite : Cea dindi este puterea o legislativa *,
a cirei menire este sa formuleze legile in chestie. A doua
este puterea executivg >>, care e chematà si le aplice. A treia,
In sfArsit, este puterea o judecAtoreasci », al card rol este
sa reguleze, potrivit cu legile in fiintä, diferendele dintre
cefiteni, cu privire la intinderea drepturilor private ce pre%
tind cä au. Nu fári un pedantism, care i s'a imputat ca o
dovadi de senilitate, Kant compara aceste trei puteri cu
cele trei propozitii ce compun un silogism ; pe cea dintAi cu
premisa majoii, care stabileste regula genera% pe cea de a
doua cu premisa minori, care stabileste a un anumit caz
particular se poate supune acelei reguli, iar pe cea de-a treia
ca concluzie, care, apliand regula generala in chestie cazului
particular in discutie, hotifiste ce este adevärat din punct
de vedere logic, sau drept din pun ct de vedere legal.
Din aceste trei puteri, cea mai importantà este, fira in-
doiali, cea legislativi. Ea pune in adevär temeliile ordinei
juridice, pe care o reprezinta Statul, fiinda ea formuleaza
legile clrora trebue sA li se supunä toti cei ce Il alatuesc. Ca
atare, puterea legislativI nu poate apartinea decit poporului
intreg, din cuprinsul Statului. In adevAr, pentru ca sa poati
fi, indiscutabil, dreapta, puterea legislativA trebue,
sA nu poatà fi, cu niciun pret, nedreapta. lar la un asemenea
scop nu poate duce deck o singurà cale: aceea a consimti-
mintului tuturor. Cici nimeni nu poate gäsi nedrept ceca ce
a hotArit el insusi. Cum ziceau, cu deplinà indreptatire,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 389

juristii romani:. Volenti non fit injuria. Numai vointa tuturor

poate exercita asa dar, din punct de vedere ideal, puterea
legislativi. Cu o restrictie, totusi. Si anume, pentru ca con-
simtimintul fiecirui cetitean, la stabilirea legilor, si fie sincer
intreg, asa incit si-1 oblige apoi in adevir, firä niciun fel
de rezervi, trebue neapirat, ca el si fie dat In deplini liber-
tate de gindire si de vointi. Din acest punct de vedere,
cetitenii Statului se pot impirti In doui categorii: in ceti-
teni «activi», cari pot ha parte la exercitarea puterii legis-
lative, si cetiteni « pasivi », cari nu trebue si ja parte la
exercitarea ei. Cei dintai sunt cei a ciror independenti e
certi i indiscutabili. Cei din urmi sunt cei ce nu se gisesc
In aceasti situatie, ca, bunioari, copiii minori, femeile
servitorii.
Daca puterea legislativi nu poate apartinea cleat popo-
rului intreg, puterea executivi revine unui organ limitat,
care este guvemul, si care e compus numai dinteun mic
numir de persoane, sau chiar de obiceiu, dinfr'una singuri,
ca in organizarea monarhici a celor mai multe dintre State.
Cu rezerva totusi cá, atunci cind, in aceasti organizare,
monarhul dispune, nu numai de puterea executivä, ci si de
cea legislativà, monarhia devine despotici. Ceca ce, dupi
cele stabilite mai sus, nu este admisibil, din punct de vedere
rational. Vointa unuia singur, cind se impune tuturor
ca ei Ali fi dat consimtimântul, nu mai poate fi un izvor
indiscutabil al dreptului, fiindcà risci sl fie nedreapti. In
acest caz, in adevä'r principiul juristilor romani: Volenti non
fit injuria, nu-si mai giseste aplicarea.
In sfârit, puterea judecitoreasca trebue si fie exercitati
de un organ deosebit, care si fie independent, atit de pu-
terca legislativà, cât i de cea executivi. Altfel, judecitile ar
putea si nu mai dea rezultate conforme cu justitia. Primejdia
ar deveni maximà atunci and un monarh, care ar intruni
In persoana sa .atit puterea legislativa cat si pe cea executivi,
si-ar aroga i puterea judecitoreasa Nimeni n'ar mai fi,
intr'un asemenea caz, sigur de drepturile sale firesti.
unde merge grija lui K a n t, in aceasti privinti, o poate
arita faptul ci, atunci cind examineaza mai departe drep-

www.dacoromanica.ro
390 P. P. NEGULESCU

turile si datoriile suveranului, in organizarea monarhica a

Statului, socoteste a monarhul nu trebue sa OA proprietati
personale, fiindca ar putea abuza de puterea sa, intinzindu-si
domeniile in dauna altora, si, in cazul cand cei daunati s'ar
adresa justitiei, nu s'ar gag poate niciun judecItor care sa le
dea dreptate, impotriva suveranului atotputernic al tarii.
Aceste trei puteri alcatuesc impreuni, intru cat stabilesc,
aplica' si garanteaza ordinea juridica, autoritatea Statului,
fata de toti cei ce-1 alcatuesc. Considerata insa in sine, aceasta
autoritate nu este deck o entitate rationall. Ea nu capata o
realitate propriu zisl deck intrupandu-se inteo persoana
sau inteun grup mai mic sau mai mare, de persoane, cu
existenta fizica. De modalitatea acestei intrupari atarna forma
politica a Statului, care poate fi autocratica, aristocratica' sau
democratica. In cea dintai, autoritatea se concentreaza, in-
treaga, in mainile uncí singure persoane, care capata, prin
aceasta, o putere nemarginita. In cea de a doua, autoritatea
este exercitata de un mie numar de oameni cari sunt consi-
derati ca cei mai buni, ai poporului respectiv, puterea fie-
caruia din ei fiind limitata de puterile celorlalti. In cea de-a
treia, in sfarsit, autoritatea apartine, exclusiv, poporului in-
treg, care insa n'o exercita deck prin delegatie, prin tri-
misii sai in Adunarile reprezentative, pentru puterea legis-
lativa, prin mandatarii acestora in guvern, pentru puterea
executiva, si prin magistratii numiti de guvern, pentru pu-
terca judecatoreasca.
Spre a evita confuziunile, care, pe acea vreme, erau inca
posibile, Kant a tinut s'a' stabileasca o deosebire, limpede
si categorica, intre un # autocrat », care nu putea &A fie decat
un suveran absolut, cu o putere nemarginita de nimic si un
« monarh *, care putea sa fie un suveran constitutional, cu
o putere marginita de hotaririle Adunarilor reprezentative.
Un autocrat intrupa, el insusi, autoritatea intreaga a Statului ;
un monarh constitutional reprezenta numai aceasta a atori-
tate, pe care o detinea, in realitate, pop orul intreg.
Forma aristocratica a Statului n'a fost deck o forma de
transitie, si nu s'a putut mentinea, din cauza competitiilor
dintre aristocrati, fiecare din ei tinzand A dispuna de mai

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOF1EI CONTEMPORANE 391

multà putere decit ceilalti. De altfel, forma aceasta de gu-

vernamint nu corespundea, in practick cerintelor ratiunii,
fiindck de fapt, aristocratii, cari aspirau sá guverneze, nu erau
cei mai buni prin meritele lor personale, ci se prevalau
numai de dreptul na§terii, care nu le asigura, prin el insu§i,
excelenta intelectuala i moralk In discutie rImâneau astfel,
pentru K a n t, numai cele douà forme externe de guvernA-
mint autocratia i democratia. Cea dintii ar fi putut, prin
simplitatea ei, si fie cea mai utilk din punct de vedere practic,
dacI autocratii ar fi fost, in adevir, drepti §i buni. Con-
ditia trig' nu s'a putut realiza, din nefericire, decit
foarte rar. Autocratia s'a dovedit astfd, in cele mai multe
cazuri, ca o formA de guvernimint, ce nu satisacea nevoile
popoarelor respective. Ceca ce nu era nicidecum de mirare,
iiinda ea nu corespundea cerintelor ideale ale ratiunii, care
nu considerI ca dreaptà cleat ordinea juridic:a- stabiliitk
inteun Stat, cu consimtimintul tuturor, nu prin vota
unuia singur. Din acest punct de vedere, pe care 1-am 11-
murit mai sus, singura forml de guveramint rational',
era, pentru K a n t, cea democratick in care toti cetItenii
Statului iau parte, prin reprezentantii lor, la stabilirea
juridice careia inteleg sA i se supunl. CAci numai in
acest mod, supunându-se ordinei stabilite de ei in§i§i, se
supun in realitate propriei lor vointe.
Kant examineaza apoi efectele juridice pe care le produce
natura ing§i a Statului, ca organism politic, inteo Ob-
:servare generala 1) )>, a cgrei evidentà legAturi cu evenimentele
timpului, anume cu Revolutia francezk o face deo-
sebit de interesantl. Problema initialk a modului cum a
luat nastere, din punct de vedere istoric, autoritatea Statului,
nu poate avea, deocamdata cel putin, o solutie pozitivä. Nu
putem §ti dacA autoritatea aceasta a precedat sau a urmat
1egile, clrora s'a invoit sI se supuna un popor, pentru ca
impunä" vietii sale o ordine juridick Invoirea aceasta nici n'a
fost poate un fapt istoric, asa in* poate fi consideratà numai
ca o atitudine rationalg. Contractul social, de care vorbea
1) Ce urmeazi dui:4 paragrafele 44-52, in care se ocupa de a dreptul politic*,
Zin Metafizica moravurilor

www.dacoromanica.ro
392 P. P. NEGULESCU

Rouss e a u, si care exprima aceasta atitudine, s'ar reduce

astfel la o simpla stabilire de raporturi rationale, careia nu
i s'ar putea fixa o data certi, intru Cat s'a produs poate numai
incetul cu incetul, inteun lung interval de timp. Ceca ce
importa, pentru dreptul politic, e numai faptul ca ordinea
juridic/ exista, §i ca, in launtrul ei, un om nu e un cetateani
al Statului respectiv deck numai in virtutea legii §i numai
intru at i se supune. Daca o respinge, ridicandu-se impotriva
ei, se pune el insusi in afar./ de lege si nu mai poate beneficia
de protectia ordinei juridice pe care o intemeiaza ea. Autori-
tatea Statului respectiv, nu numai ea nu-1 mai poate apara,
dar inca are dreptul sa ia impotriva-i masurile cuvenite. Ceca
ce inseamna ca revolutia, prin care supuvii unui Stat se ri-
die*/ in contra ordinei juridice stabilite, spre a o modifica cu
forta, nu poate fi admisa ca legitima. Cfind acea ordine le
pare nedreapta, cetatenii pot cere pe di legale, amendarea
ei, dar, pfina atunci, trebue sa i se supuna. Caci numai au-
toritatea Statului, oricine ar reprezenta-o, are dreptul
sa modifice structura lui juridica.
De altfel, actele revolutionare sunt adesea lipsite de logica
cea mai elementara. Decapitarea lui Carol I, in Anglia, sau
a lui Ludovic al XVI-lea, in Franta, bunaoara, nu numai a
n'aveau sens, din punct de vedere politic, dar erau, din
punct de vedere juridic, crime pure si simple. Caci, din
momentul ce fusesera detronati, ei nu mai erau suverani,
ci simpli particulari. Iar in persoanele unor simpli particulari
nu se puteau pedepsi gre§elile unor suverani. A§a, incat,
ne mai atingind pe adevaratii culpabili, decapitarea lor nu
mai era o pedeapsa, care sa poata fi justificata ca atare, §i
devenea o crima.
Dad insà revolutiile, in general, sunt mi§cari arbitrare,
carora nu li se poate recunowe legitimitatea, exist/. totu§i
cazuri, in care miscärile de acest fel, avAnd un punct de ple-
carè legal, pot revendica dreptul de a modifica structura
politic/. a unai Stat, chiar cind o fac pe cai violente, flea' a li
se putea contesta legitimitatea. Acesta a fost, bunaoara,
cazul Revolutiei franceze dela 1789. Ludovic al XVI-lea,
convocind Statele Generale, renuntase, prin aceasta, sa ja

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 393

el insusi mäsurile cerute de greaua situatie financiará a Ord

sale, si le transferase astfel puterea sa legislativi. Faptul cO,
in exercitiul acestei puteri, Statele Generale, legal intrunite,
fusesera aduse de imprejurAri 3'1 ja atitudini violente, nu le
ridica dreptul de a legifera asa cum au legiferat. De altfel,
chiar cind originea unei revolutii na se poate legitima, re-
zultatele ei, dacA au dus in adevOr la stabilirea unei ordini
juridice propriu zise, trebue sa fie respectate. Ceatenii
Statulai respectiv trebue adicl sl se supunO nouei ordine
juridice, care a luat nastere astfel. Altfel, revolutia ar con-
tinua, in sens invers. Dar acest motiv utilitar, oricát ar fi de
important din punct de vedere practic, nu e singurul care
trebue sA impuna respectul rezultatelor la care duce o revo-
lutie. In principiu, cetOtenii unui Stat sunt datori sl se su-
punä ordinei juridice stabilite, oricare ar fi origina ei, urmA-
rindu-i indreptarea, dacä o cred necesara, pe cOi exclusiv
legale.
Ar mai fi de relevat, ca mai importante, din aceastà parte
a operei lui K a n t, raporturile Statului cu Biserica, si dreptul
lui de a pedepsi pe cei ce ii nesocotesc legile. Din primul
punct de vedere, autorul # Metafizicei moravurilor » are idei
foarte inaintate. El preconizeazA, anume indiferenta Statului
In materie religioasl. Ca credinta subiectivO, ce rAmine in-
chisa in constiinta fiecaruia, religia este o afacere privag,
ce nu po?te interesa Statul, cu atit mai mult cu cát scapà
oridrui control al lui. Numai intrucit se manifesteazä in
afara, prin acte rituale, care pot atinge ordinea publia,
Statul are dreptul sä supravegheze functionarea diferitelor
biserici, nu din punctul de vedere a credintelor pe care
le au, ci din acela al # cultelor » prin care se manifesteaza ele.
S'o supravegheze si in acelasi timp, s'o ocroteasa, intrucát
reprezintl o nevoie sufleteasa a supusilor sOi. S'o ocroteasc5,
anume, asigurAndu-i libertatea neturburatI, intrucht nu
atinge intru nimic ordinea publia. Iar spre a o putea face,
cu toatà nepOrtinirea, Statul nu trebue sl adopte o religie
oficiarä, si nu trebue sa plateascO, el, personalul eclesiastic
al niciunei confesiuni. Credinciosii diferitelor religii trebue
Ali intretinä singuri bisericile. In sarsit, credintele reli-

www.dacoromanica.ro
394 P. P. NEGULESCU

gioase nu trebue sä constitue pentru niciun cetatean o pie-

deca a participarii lui la trebile Statului.
Dreptul Statului de a pedepsi pe cei ce ii nesocotesc le-
gile este incontestabil, ca o consecinta rationala a datoriei lui
de a garanta poporului, pe care il reprezinta ca organism
politic, ordinea judiciara. Dar fundamentul rational al ace-
stui drept nu este, cum cred unii juristi, utilitatea. Kant
sustine Cu tarie ca acest fundament il constitue, exclusiv, jus-
titia. Pedeapsa nu este altceva deck reparatia nedreptatii
pe care cel ce a comis un delict sau o crima a facut-o victimei
sale. Principiul dreptului penal trebue sa fie astfel egalitatea
pedepsei cu nedreptatea pe care trebue s'o repare. Vechea
lege a talionului, # ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte o,
era intru totul conforma, dupi K a n t, cu exigentele ra-
tiunii. Fiecare trebue sa stie, deci, ca atunci cand furl sau
loveste sou ucide un om, se furl, se loveste, se ucide pe sine
insusi. i fiindca egalitatea pedepsei cu nedreptatea comisa
nu e totdeauna posibilà, in intelesul literal al cuvântului, ea
se poate realiza prin compensatie. Pedeapsa celui ce a furat,
bunaoara, poate consta inteo amenda de o valoare echiva-
lenta. Inteun singur caz, din nefericire, compensatia nu e po-
sibila : in cazul uciderii cu premeditare. Vieata unui om e
fara pret ; un echivalent al ei nu exista prin urmare. Egali-
tatea pedepsei cu nedreptatea comisä reclama deci, neaparat,
ca cel ce a ucis sa fie ucis. Executia lui trebue sa se faca insa
in modul cel mai simplu cu putinta, flea chinurile la care
recurgeau uneori cei vechi, al caror drept penal era adesea
lipsit de omenie.
Nu putini juristi cred, cum se stie, ea fundamentul drep-
tului, pe care il poseda societatea, de a pedepsi pe cei ce
ii nesocotesc legile, este utilitatea. Este util, mai intE, pentru
societate, ca, prin pedepsele pe care le aplica infractorilor,
sa dea un exemplu care sa impiedece pe altii de a mai comite
infractiuni. E util, apoi, si pentru infractori, ca, prin suferin-
tele pe care li le impune pedeapsa, sa-si dea seama de raul
pe care l-au comis si sa se indrepteze. Motivele, pentru care
Kant nu admite ca" interesul, atat al societAtii, ck si al
infractorilor, constitue adevaratul fundament al dreptului de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 395

a pedepsi, pun in evidentä rationalismul sAu abstract si me-

ca atare, sä ne oprim un moment asupil-le. Ideea, cg
justificarea unei pedepse trebue autata in utilitatea ei, nu
i se pare compatibila cu principiile stabilite de Critica ra-
tiunii practice. Imperativul categoric impune omului sa-si
faca datoria ark' nicio consideratie pentru urmgrile pe care
le-ar avea indeplinirea ei. Valoarea moralitatii nu stà prin
urmare in utilitatea ei. Dacä ar fi asa, imoralitatea ar putea
fi admisä, si ea, atunci cand poate fi de folos. Omul ar patea,
bungoarä, sä mintä, atunci cind minciuna lui ar duce la re-
zultate bune. Pentru Kant insä, datoria de a nu minti este,
cum am vgzut, absolutl. Ceea ce insemneazI cl justitia, ca
formä a moraliatii isi are valoarea in ea ingsi ; pretul ei nu
atirna de efectele utile pe cere le poate avea. lar justitia re-
clamä ca cel ce a nesocotit-o sä fie pedepsit, pentru ca nedrep-
tatea pe care a comis-o sä. fie reparatà, chiar cind aceastä
reparatie nu poate fi de niciun folos, ca atunci, bunäoari,
cand un asasin e pedepsit ca moartea. CA executia lui ar fi
un exemplu care ar opri pe altii sä. mai comità asasinate, nu
sigur. Devi e foarte veche, pedeapsa cu moartea n'a flcut
pink' acum sä disparA asasinatele. Sigur e numai cA socie-
tatea, prin executarea unui asasin, pierde un membru al ei,
ceca ce nu este, numaideat, o utilitate. Iar ideea cA, in ca-
zurile cand nu i se ja unui infractor vieata, pedeapsa Il poate
face, prin suferintele pe care i le impune, O. se indrepteze,
contrail principiului demnitätii omen esti, dupà care un
om nu poate fi o ameliorat in contra vointei lui, asa cum e
o dresat » un animal. Am vAzut de altfel cA, dupà o Critica
ratiunii practice » i dupsä o Religia in limitele rapunii », pro-
gresul moral nu poate fi determinat de mobiluri empirice,
datorite sensibiligtii, cum ar fi suferintele pe care i le poate
pricinui unui infractor o pedeapsa oarecare.

IV
Dreptul politic, de care ne-am ocupat parka' acum, nu e
de ajuns ca sä. asigure stabilirea, printre oameni, a ordinei
juridice, atät de necesare convietuirii i conluceärii lor. El n'o

www.dacoromanica.ro
396 P. P. NEGULESCU

asigura, in adevar, cleat pentru oamenii ce alatuesc, in li-

mitele unui Stat, unul i acelasi popor. Nu existä insä" pe lume
numai un singur popor. Existä mai multe. Exista chiar foarte
multe, i, suprafata pknäntului nefiind prea mare, con-
tactul dintre ele este inevitabil. Ele nu pot adia sä nu intre
In raporturi unele cu altele, i intrebarea ce se ridia este
daa raporturile dintre aceste mari colectivitäti pot fi regu-
late prin legi, ca cele dintre oamenii individuali, daa se
poate stabili cu alte cuvinte, i intre popoare o ordine juridia,
menità sà le asigure, cu dreptatea cerutä de ratiune, convie-
tuirea si conlucrarea.
Istoria ne aratä cà raporturile dintre popoare au fost,
trecut, iar experienta ne sileste sà constatám a ele sunt
ina, n prezent, ceca ce erau raporturile dintre oamenii in-
dividuali la inceput, atunci and ei se &eau in starea na-
turalä )), dinainte de « ordinea juridia >>, pe care a consacrat-o
« dreptul public ». In acea stare naturalà, nimeni n'avea
niciun drept, recunoscut de toti ceilalti, i nicio autoritate
nu impunea tuturor respectul drepturilor fiearuia. Posesid-
nile de fapt nu constituiau ina proprietäti de drept ; ele
erau, ca atare, provizorii, rämänänd pururea la discretia celor
ce, pe längg vointä, aveau i puterea sä si le insuseasa. Ceca
ce regula adia raporturile, de once fel, dintre oameni, era
forta , nu dreptul. Ceca ce insemneazä cà « starea naturall
oamenilor, dela inceput, era o stare de rkboiu, ce putea
fi considerat ca permanent, chiar i atunci and nu era vi-
zibil, and nu se manifesta adia prin lupte propriu zise.
Aceasta, zice K a n t, e starea in care se gäsesc încà popoa-
rele, din punctul de vedere al raporturilor dintre ele. Teri-
toriile pe care s'au asezat, oriat de mare le-ar fi vechimea,
bunurile pe care le-au acumulat, cu oricat de multä muna
le-ar fi agonisit membrii lor, nu sunt Ina deat posesiuni
provizorii, ce rämän la discretia raporturilor de fortl. Un
popor mai puternic, daa vrea, poate oriand, printeun
fäzboiu, sä-si insuseasa teritoriul i bunurile unui popor
mai slab. Aceasta posibilitate, pe care nimeni n'o poate tä-
gAdui, face ca popoarele s'ä träiasa, unele fata de altele,
inteo stare de ostilitate, care e permanentä, chiar i atunci

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 397

cand nu e deck latentä. Asa numita « pace », de care « se

bucura » din cand in cand popoarele, nu este in realitate
deck un armistitiu. Dovadä e faptul el in perioadele de asa
zisa « pace », popoarele isi pastreaza armatele, le sporesc si
le perfectioneaza, se tin in curent cu progresele tehnicei
militare si fac toste sacrificiile ca sa-si procure armele cele
mai noua, se uita cu grija imprejur, in toate directiile, si-si
pregatesc planurile de razboiu pentru toate eventualitatile,
iar agentii lor diplomatici din strainkate sunt vesnic la
panda, ca sa vada de unde poate veni primejdia.
Intrebarea ce se ridicä, ce s'a ridicat, de fapt, de mult,
In fata acestei situatii, este, daca ea nu comporta, totusi, o
regulare juridia oarecare. Aceasta preocupare a dus la apa-
ritia, ca teorie pura si simpla mai intai a « dreptului gintilor »,
si apoi la unele masuri care i-au permis sa inceapa a se
aplica, in practica. Data fiind « starea naturala », in care
se gasesc popoarele, si care, cum am vazut, nu e deck o
stare de razboiu, dreptul gintilor n'a putut fi deck un drept
al räzboiului. In primul rand, cel putin. Caci, cum se stie din
istoria lui, si cum vom vedea mai departe, alaturi de dreptul
razboiului, dreptul gintilor mi cuprinde si un drept al pacii.
Cel dintai principiu, in dreptul räzboiului, nu poate fi,
din punctul de vedere al ratiunii, deck cel care determina
legitimitatea recursului la forth'. Iar rolul lui nu poate fi
deck sa indice cazurile, in care popoarele au dreptul si in-
ceapa un razboiu. Cazurile de acest fel se reduc, dupa Kant
la doua. Un popor este indreptatit sa faca uz de arme, atunci
cand se gaseste in legitima aparare. In legitimä' apärare, big,
se gaseste un popor, in doul cazuri, diferite in forma', dar de
o gravitate egala in fond. *i anume, atunci cand este atacat,
efectiv, de un alt popor care navaleste pe teritoriul sal', si
atunci cand este amenintat, in chip neindoios, &A fie atacat
de un popor, care se inarmeaza febril si isi concentreazi tru-
pele la hotarele sale. Itazboiul este adica legitim, and este
defensiv sau preventiv. In schimb nu este legitim razboiul
de cucerire sau de exterminare, rizboiul care urmareste,
nu apararea teritoriului propriu, ci acapararea unui teritoriu
strain, nu conservarea poporului propriu, ci nimicirea .unui

www.dacoromanica.ro
398 P. P. NEGULESCU

popor strain. Un asemenea razboiu, dreptul gintilor, ca ma-

nifestare a ratiunii, il condaznna, ca lipsit de orisice justi-
ficare morala.
()data deslantuit, in cazurile in care este indreptatit, raz-
boiul trebue sa se supuna, in desf4urarea lui, la unele reguli,
care se pot rezuma inteun principiu esential. i anume,
beligerantii trebue sa se poarte unii cu altii, aqa, incat sa nu
fad imposibila incheierea pacii. Poporul atacat, singurui
pentru care razboiul e legitim, are dreptul sa se foloseasca,
pentru apararea sa, de toate mijloacele ce se pot subsuma
acestui principiu. El trebue sa crute, cand patrunde el insu0
pe teritoriul adversarului sau, populatia civila, iar fatl de
soldatii lui trebue sa evite cruzimile inutile. Numai a§a se
poate impiedica izbucnirea resentimentelor ve§nice, a urilor
nestinse, care, nu numai ea pot prelungi razboiul in curs,
dar pot provoca, ulterior, alte razboaie. Cei ce, in furia oarba
a luptelor, cauta sa pricinuiasca adversarilor cat mai multe
0 mai mari suferinte, uita ea razboiul nu este un scop in
sine, care sa poata fi urmarit pentru el insu0. El nu este
cleat un mijloc de a regula diferendele ce nu se pot inlatura
altfel, scopul final ramanand intoarcerea, prin repararea ne-
dreptatilor, la starea de pace, singura care poate sa con-
viz* in mod permanent, oamenilor. Pacea singura, in adevar,
poate fi un scop in sine, Cu conditia, firwe, sa fie inte-
meiata pe dreptate.
La acest principiu esential, pe care trebue sa-1 respecte,
In propriul lor interes, cei ce se razboiesc, se mai adaug5
inca unul, accesoriu, din punct de vedere practic,, dar nu
mai putin important, din punct de vedere moral. Dintre
mijloacele de care se pot servi beligerantii, trebuesc excluse
cele ce, injosind demnitatea omeneasca, fac un rau mai mare
0 mai durabil, cleat folosul pe care li-1 pot aduce momentan.
Asemenea mijloace sunt: minciuna, insellciunea, tradarea,
asasinatul, care incurajand ignominia, proslavind-o chiar,
paralizeaza avantul ideal al sufletului omenesc catre perfec-
tninea morala, in care sta. tot pretul vietii.
Cand un razboiu se termina, prin victoria unuia din beli-
geranti, invingatorul are dreptul, dela sine inteles, sa dicteze

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 399

conditiile picii. De acest drept, trig, ratiunea ii cere si uzeze

cu moderatie. Tratatul de pace nu trebue si cuprincli clauze
care si devini, ulterior, cauze ale unui nou rizboiu. Pacea
nu trebue incheiati decal in conditii, care si faci posibilä
uitarea rizboiului.
In sfärit, alituri de dreptul rizboiului, dreptul gin'tilor
mai cuprinde i dreptul picii, care se reduce la citeva
principii foarte simple. Cel dintäi este dreptul celor ce nu
iau parte la un rizboiu de a se declara neutri, ceca ce im-
pune beligerantilor datoria de a nu le cere niciun serviciu, de
nicio naturi, care ar putea favoriza pe unul din ei in dauna
celuilalt. A proceda altfel, a recurge la presiuni, numai mo-
rale sau chiar de fapt, pentru a obtine astfel de servicii, ar
insemna din partea beligerantilor, o violare a neutralititii
celor ce nu iau parte la rizboiul dintre ei. Al doilea principiu
al dreptului picii este dreptul tuturor popoarelor de a con-
tracta, intre ele, aliante defensive, spre a preveni rizboiul.
Al treilea principiu, in saqit, al dreptului picii, privqte o
eventuali generalizare a aliantelor de acest fel, sau, mai
exact o asociatie a tuturor popoarelor de pe lume, in scopul
de a face imposibil fizboiul, inlocuindu-1 definitiv, cu alte
modalititi, strict juridice, de a regula diferendele dintre ele.
Utilizarea unor asemenea modalititi insi, ar reclama, in
practici, instituirea unei autorititi, unice, -superioare aceleia
a diferitelor State, in care triiesc diferitele popoare. Si aceasti
consideratie ne duce la dreptul cosmopolitic, care am zis ci
reguleazi, sau ar trebui si reguleze, raporturile dintre oa-
meni ca membri ai unei asemenea uniuni mondiale, sau,
cum zice K a n t, ca # cetiteni ai lumii * (als Weltbiirger).

Ca atare, dreptul cosmopolitic presupune, evident, exis-

tenta unui organism politic general, care si inglobeze, inteo
unitate superioark organismele politice, individuale ale di-
feritelor popoare, un Supra-Stat, care si intruneasci, in
vastele sale cadre, toate celelalte State de pe lume. Intru cát,

www.dacoromanica.ro
400 P. P. NEGULESCU

in* o asemenea formatie politica nu existi inca, se intelege

fill greutate a dreptul cosmopolitic n'ar putea lua fiinti
dedt odatà cu ea. i intrebarea inevitabilä, care se ridici
dinaintea noasträ, este, cum s'ar putea ajunge la un asemenea
rezultat, care, intronind o ordine juridick universali, ar
inlAtura multe nedreptAti si suferinte, ce nu se pot ilia in-
latura in starea actuall a lumii, ar face in primul find
imposibile rIzboaiele dintre State, asa cum a facut imposibil
recursul la violentà intre supusii unuia si aceluiasi Stat or-
dinea juridid stabiliti inlauntrul lui.
La o asemenea organizare politica a lumii nu s'ar putea
ajunge, dupi pirerea lui K a n t, decit pornind dela nevoia,
fireasa si adâncä, de pace a tuturor oamenilor fled deose-
bire, a tuturor oamenilor normali, se intelege, a aror struc-
turA sufleteasa n'a rimas indkatul evolutiei generale a orne-
nirii. *i nu mai incape indoiala a toate popoarele ar doni
din toatà inima, si vadi regulan du-se diferendele dintre ele
fàfi dureroasele jertfe de singe si firl pagubele materiale
enorme ale fizboaielor, pe cai strict juridice, clack' ar avea
siguranta a o asemenea regulare s'ar putea face, cu deplini
dreptate, de care o autoritate superioarl, capabili si si-
leasca forta, °fiat ar fi de mare, sl se inchine dinaintea jus-
titiei, chiar and ar fi penibili.
In aceastà directie trebue dar A se indrepteze, mai intE,
sfortarile celor ce ar voi si vadil intronindu-se in lume o
ordine juridicl universalà, la a cirei functionare normall ar
urma si vegheze dreptul cosmopolitic. *i Kant n'a pre-
getat si-si faci. datoria de a contribui, din punct de vedere
ideologic, la indrumarea opiniei publice culte pe aceastA
cale, publicând o « schiti filosofici » a unui « proiect de pace
perpetuà». Sub titlul original « Zum ewigen Frieden » si cu
subtitlul « Ein philosophischer Entwurf *, mica sa lucrare cu
acest continut a fost publicata in 1795. i mai inainte insà,
In diferitele sale scrieri in care putea fi vorba de asa ceva,
filosoful sustinuse idei analoage. In 1784, bunioari, in stu-
diul ski « Idee a unei istorii universale din punct de vedere
cosmopolitic )), mentionind « proiectul de pace perpetui » al
Abatelui de Sain t-P ierr e, Kant il apgra in contra

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 401

criticilor ironice, pe care i le adusesera, la inceputul si in

cursul veacului al XVIII-lea, chiar i unii ganditori de frunte,
ca Leibniz, Voltaire si Rousseau. Singura in-
vinuire pe care i-o aducea, in studiul citat, predecesorului
sat' francez, era a fusese prea optimist, crezand, cu prea
multa usurinta, in realizarea prea apropiad a planului säu
umanitar. Dar sustinea el insusi, cu tarie, ca numai realizarea
unui asemenea plan, numai instituirea unei aliante a tuturor
popoarelor; a celor mai multe in once caz, sau, cel putin
a celor mai puternice, in scopul de a impune lumii in-
tregi pmea, ar putea scapa definitiv omenirea de nenuma-
ratele nenorociri ale necontenitelor razboaie, permitand astfel
progresului general al civilizatiei sa ja un avant nemaivazut.
lar doi ani mai drziu, in 1786, adauga, in studiul asupra
*Inceputului probabil al istoriei omenirii », a cele mai mari
pagube i suferinte le pricinuesc oamenilor räzboaiele, nu
numai prin jertfele pe care le impune desfasurarea lor de
fapt, care, cel putin, e limitad, in spatiu i in timp, ci si mai
-ales, prin cele pe care le reclamä' pregatirea lor, care, din
nefericire, e generala i permanentl, constituind grija cea
mai insemnata a tuturor popoarelor.
Revenind, in sal-sit, in o Metafizica moravurilor *, cu
prilejul scurtei schitari, la care am zis ca s'a marginit in-
teinsa, a o dreptului cosmopolitic », asupra acestui flagel
al razboaielor, care bantue vesnic, ca un blestem neispasit,
omenirea nenorocita, Kant sustinea cá popoarele aveau,
fata de ele insele mai intai i fata de intregul neam omenesc
apoi, datoria morala sa incerce macar a iesi, incetul cu in-
cetul, din starea de samavolnicie barbara s' de violenta s'an-
geroasa, in care, spre rusinea lor, mai traiau inca, dui:4 atatea
milenii de civilizatie, ca salbaticii din timpurile preistorice.
S'o incerce, anume, prin incheierea unei aliante, prin care
sa se oblige, nu numai a nu se amesteca in neintelegerile
lor launtrice, nu numai a cauta sà rezolve diferendele dintre
ele pe calea tratativelor pasnice, intemeiate pe dreptate si
omenie, dar si sa se apere in comun, impotriva oricarui atac
din partea acelora, care n'ar fi aderat la invoiala lor. Si ada'uga,
26 A. R. Studii i Cercetdrii LILL

www.dacoromanica.ro
402 P. P. NEGULESCU

spre a nu speria pe nimeni, cl nu era nicidecum nevoie co

popoarele ce ar lua aceastA cale sA renunte la personalitatea
lor politicA, spre a se contopi inteo «republia universalA ».
Era de ajuns ca ele &A formeze o <4 confederatie », asemenea
cu aceea a cetAtilor grecesti din antichitatea clasicà, cAreia
juri§tii romani îi daserA numele de foedus amphictyonum
Acea confederatie ar fi reprezentatà printeun congres per-
manent », in care delegatii statelor aliate ar examina, fail
intrerupere, in lumina interesului comun de a pAstra pacea
§i in conformitate cu regulile dreptului cosmopolitic, toate
dificultAtile ce s'ar ivi in raporturile dintre ele. Iar ca o do-
vadA cA independenta popoarelor ar rAminea, altfel, ne-
§tirbitA, niciunul n'ar fi silit s'A intre inteo asemenea confe-
deratie, nici n'ar fi impiedecat sA ias'A dinteinsa ; libertatea
fiecAruia din ele ar rIminea adicA intreagg.
CA o asemenea confederatie nu era imposibilA, i-o arAta
lui Kant faptul, la care fAcea aluzie el ins4, sub o forma
ce e drept, putin potrività cu realitatea istoricA, cA prin-
cipalele puteri europene se intruniserl la inceputul veacului
al XVIII-lea, in doul conferinte, la Haga, in 1709, §i la
Gestruydenberg in 1710, incercind sA rezolve prin tra-
tative pa§nice neintelegerile dintre ele. CA nu izbutiserà
atunci, nu era numaideat o dovadA cA n'ar izbuti niciodatA,
dad ar mai incerca. El credea, in once caz, cA numai pe
aceast'A cale se putea constitui un drept cosmopolitic, dupA
prescriptiile cAruia s'A se poatA rezolva diferen.dele dintre
popoare a§a cum se rezolvA diferen dele dintre indivizi,printr'o
procedurA judeatoreascl, adicl printeun proces care, in-
cetfind de a mai fi politic, ar deveni civil.. AceastA credintl
dovedea el lui Kant Ii trecea pe dinaintea ochilor mintii
viziunea unei Curti internationale de justitie, .ca cea care
avea s'A se punA in discutie, cu un veac mai tirziu, la Confe-
rinta universal'A a pAcii, convocatA in 1899 la Haga, din ini-
tiativa tarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Ceca ce i s'ar fi
pArut imposibil, dacl ar fi putut prevedea intrunirea unei
asemenea conferinte, ar fi fost desigur, cA tocmai tara sa
avea sA se opunA la infiintarea unei asemenea institutii, cu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 403

puteri judecitore§ti reale 1). N'a putut astfel sä ja na§tere

decfit o Curte de arbitraj facultativ, dinaintea cireia nimeni
nu era obligat si se prezinte, dar care a insemnat totu§i
o dati §i a constituit un inceput de orientare, in directia pe
care o recomanda K a n t. lar ideea unei aliante a popoa-
relor » pe care o preconiza el, ca unic mijloc posibil de a se
ajunge la o pace durabilä, a fost reluati, la inceputul veacului
nostru, de Wilso n, pre§edintele Statelor-Unite ale Ame-
ricei. In discursul pe care 1-a tinut in Senat la 22 Ianuarie
1917, in timpul rizboiului mondial, acela care avea si
propuni nu ca filosof, ci ca om politic, infiintarea unei o Ligi
a natiunilor », a declarat cA pacea pe care urmau si o incheie
puterile beligerante, nu se putea intemeia numai pe acor-
duri intre ele, ci, pentru ca si fie durabili, reclama ceva
mai mult : o garantie a tuturor popoarelor lumii. o Numai
acordurile puterilor beligerante, zicea el, ar putea foarte
bine si nu asigure pacea. Va fi absolut necesar si se creeze
o forti care si garanteze perenitatea solutiei la care se va
ajunge, o forti atit de superioari aceleia a fiecireia din na-
tiunile angajate acum in räzboiu qi a oricirei aliante formate
sau proiectate pink' acum, incit nicio natiune i nicio com-
binare probabili de natiuni, sA nu-i poati rezista. Pentru ca
pacea viitoare si fie durabili, ea trebue sä fie asigurati de
forta superioarrsi organizati a omenirii intregi » 2). Clci,
zisese, cu un an mai nainte, acela§i orator, intr un curs pe
care Il tinuse la 27 Mai 1916, la congresul Ligii americane
pentru intirirea picii (League to enforce peace), o lumea are
dreptul si fie scutiti de once turburare a picii sale, care
§i-ar avea izvorul in agresiunea, produsi de dispretul drep-
turilor firwi ale popoarelor »3). lar pentru o organizarea »
fortei superioare a omenirii, Wilson a propus, dupi mo-
delul preconizat de K a n t, infiintarea Ligii Natiunilor. E
cu atit mai interesant, prin urmare, sA vedem care era mo-

Cf. Charles Dupui s, Le droit des gens et les rapports des grandes puis-
sances avec les autres états avant le pacte de la Socidt6 des Nations, Paris 1921,
p. 366.
Charles Dupuis, Op. cit., p.418.
Id., ibid.. p. 417.
36*

www.dacoromanica.ro
404 P. P. NEGULESCU

delul in chestie, asa cum se infatisa in proiectul de pace per-

petua, pe care 11 publicase filosoful in 1795.
Cum era firesc, de vreme ce nu s'ar fi putut realiza deck
printeo invoke expresa a partilor contractante, proiectul in
chestie avea forma unui tratat in regula, ale anti dispozitii
se fixau in « articole » precise. Cele dintai ease purtau titlul
de « articole preliminarii » çi stabileau conditiile negative ale
pacii, a arei asigurare definitiva se urmarea. Ele erau cele
urrnatoare:
« Niciun tratat de pace nu poate fi considerat ca atare,
daa a fost incheiat cu rezerva materiei unui nou razboiu ».
Un asemenea tratat n'ar mai fi decat un armistitiu. El n'ar
putea merita, cu adevarat, numele de tratat de pace, decal
numai daca ar inlatura once pretext al unui conflict armat
ulterior.
Niciun Stat independent nu poate fi dobandit de un
altul prin mostenire, prin schimb, prin vanzare sau prin
donatie ». Achizitiile de acest fel pot deslantui razboaie intre
competitorii, cu sau fad « drepturi de succesiune *, sau
pot provoca rascoale ale popoarelor de care se dispune astfel,
fára voia lor. Cad un popor este o personalitate morala colec-
tiva, de care, ca si de personalita'tile morale individuale, nu poate
sA dispuna nimeni. Dreptul acesta nu-1 au deat ele insele.
« Armatele permanente trebue sa inceteze cu timpul, de
a mai exista ». Ele duc, in adevar, la anumite intervale, la
razboaie ce nu mai pot fi evitate, intrucit, din cauza in-
trecerii popoarelor de a se inarma, fiecare, mai bine decat
cele ce le pot ameninta, razboiul apare, din and in and, ca
mai putin costisitor, prin compensatiile pe care le poate
aduce, cleat o pace lipsita de rentabilitatea. A intretinea, de
altfel, in mod permanent, soldati, adica oameni platiti cu o
solda pentru ca sA exercite meseria de ucigasi, insem-
neaza a-i degrada moralmente si a face unei parti insemnate
a omenirii o educatie de-a-dreptul contrara oricarei tendinte
de progres moral. Singura forma admisibilà, pentru siguranta
Statelor, este ca cetatenii lor sa fie chemati, periodic, s'a
.

invete manuirea armelor, spre a se pregati astfel sa le apere

In contra atacurilor din afara.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 405

«Un Stat nu poate sa contracteze datorii interne pentru

interese externe ». Prin usurinta cu care se pot realiza, im-
prumuturile de acest fel, inlesnind razboaiele, pot contribui
la deslantuirea lor, si, putind fi repetate, duc cu siguranta
la mizeria poporului respectiv.
« Niciun Stat nu trebue sa intervina, cu forta armata,
In afacerile interne ale unui alt Stat ». 0 asemenea interventie
fiind contrail dreptului exclusiv al fiecartii popor de a dis-
pune singur, ca personalitate morala, de sine insusi, din
punctul de vedere al constitutiei sale interne si al formei
sale de guvernamânt, este mai totdeauna, prin relatiunile pe
care le provoaca o cauza directa de razboiu.
« Niciun Stat, in rOzboiu cu un altul, nu trebue O.
recurga la mijloace care ar face imposibila restabilirea, la
incheierea pacii, a increderii reciproce ». Asemenea mijloace
ar fi asosinatul, violarea capitulatiilor, indemnul 12 tildare,
etc. A intrebuinta asemenea arme ar insemna a uita el raz,
boiul nu poate avea alt scop cleat restabilirea pacii, pe baze
care sa-i asigure mai bine existenta decit starile de lucruri
care au provocat ostilitatile.
Dupa aceste ease articole « preliminarii », care hotarau
ce nu trebuiau sa facl statele contractante, urmau alte
care stabileau ce erau obligate sa faca
trei « decisive »,
ele, pentru asigurarea unei plci durabile. Ele erau cele
urmatoare:
1. « Constitutia civila a fiecarui Stat trebue sA fie repu-
blicana ». Aceasta forma de guvernamint asigura, in adevar,
mai bine pastrarea pacii. In Statele cu regim despotic, suve-
ranii isi fac adesea planuri imperialiste, de extensiune teri-
toriala, care, nu arareori, daca nu totdeauna, le sunt inspirate
de dorintele lor ambitioase de a figura in istorie ca mari
cuceritori. In Statele cu regim democratic insa, puterea legis-
lativa, care hotaraste in ultima instanta, este o emanatie di-
recta a vointei populare. Iar popoarele, care duc tot greul
razboaielor, din toate punctele de vedere, nu se pot hotari
usor sa le faca, atunci când nu li se par absolut necesare,
atunci când adica nu sunt atacate sau, cel putin, amenintate
serios de nimeni. Gfindurile de cucerire, care fac adesea din

www.dacoromanica.ro
406 P. P. NEGMESCU

rAzboaie, pentru monarhii absoluti ce le deslAntuesc, o che-,

stie de prestigiu personal, ba chiar, intru cAt ei sconteazi
de obiceiu un succes ce le pare sigur, o adevAratA « partidA
de plAcere », le sunt strAine maselor pop Aare, ce rAmAn,
din aceastA cauzà, mult mai pasnice. De altfel, structura
republicanA a Statelor este, cum am vAzut, cea care cores-
pun de mai bine cu idealul moral al raporturilor dintre oa-
meni, fiindcl le asigurA 4 libertatea civilA » si « egalitatea ju-
ridicA *. Fla a se referi la Roussea u, dar sub influenta
vAditA a ideilor lui, Kant defineste libertatea civin ca fiind
pentru cetAtenii unui Stat, facultatea de a nu asculta de alte
legi cleat de acelea la stabilirea al-0ra si-au putut da, ei in-
consimtimintul. Scriitorul francez zisese, cum se stie,
cA cea mai bunA formA de guvernAmAnt nu poate fi decAt
aceea, in care cetAtenii, supunAndu-se legilor, nu se supun
cleat propriei lor vointe. Iar realitatea juridicA o defineste
Kant zicAnd a este acel raport dintre ceatenii unui Stat,
In virtutea druia niciunul dintre ei n'ar putea obliga pe un
altul &A fad' un lucru, pe care acela nu 1-ar putea obliga la
rAndul ski sA-1 facI el insusi.
2. # Dreptul gintilor se va intemeia pe o federatie a Statelor
independente, pe alianta popoarelor ». Pentru ca omenirea
si iasA, in adevAr, din « starea naturalA », in care nu dreptul,
ci forta hotArAste totul, care este adia o stare de rAzboiu
permanent, chiar cAnd ostilitatea nu e cleat latentA, nu
existA alt mijloc decat ca popoarele sA se intruneascA, in de-
plinA libertate, intr'o e cetate a gintilor» (Civitas gentium),
cu o « ordine juridicA » ce ar fixa drepturile si datoriile fie-
aruia dintre ele. Tar la respectarea acelor drepturi si da-
torii ar veghia o « aliantà a popoarelor », care ar impiedeca
diferendele, ce s'ar naste cu privire la ele, sA ja forme vio-
lente, opunfindu-se, la nevoie cu forta, rAzboaielor. 0 ase-
menea aliantA n'ar putea deveni dela inceput generall. Ea
n'ar putea ingloba &lick din primul moment, toate popoa-
rele de pe pAmint. Ar fi de ajuns, insA, ca unele, chiar si
numai doul-trei din popoarele mai inaintate in culturl, sl
ja o asemenea initiativA, pentru ca celelalte A adere,
succesiv, la alianta lor, care n'ar putea s'A nu le fie

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 407

de folos tuturor deopotrivä, ba chiar, Statelor mai mici

si mai slabe mult mai de folos deck celor mai mari si mai
putern ice.
3. « Dreptul cosmopolitic trebue si se mirgineasci la con-
ditille unei ospitalititi universale ». Dupi dreptul gintilor,
care, in virtutea articolului precedent, ar avea si reguleze
raporturile dintre State, in läuntrul federatiei generale pe
care ar alcitui-o, dreptul cosmopolitic ar avea si reguleze
raporturile dintre cetätenii lor, ca membri ai acelei fede-
ratii, sau ca o cetiteni ai lumii » intregi, nu numai ai un Stat
anumit. Raporturile acestea, ratiunea le reduce la un drept
de ospitalitatea universali. Fiecare cetitean al unui Stat
anumit, and pitrunde pe teritoriul unui alt Stat, are dreptul si
fie bine primit, precum si a se bucure, din partea autorititilor
locale, de aceeasi protectie ca si indigenii, dar numai ca oas-
pete. Dreptul de a se stabili, definitiv, printre indigeni, si de
a se amesteca, apoi, in afacerile interne ale Statului respectiv,
nu-1 poate avea. Dreptul cosmopolitic il refuzi categoric,
In interesul picii generale. Cici amestecurile de acest fel
provoaci adesea incidente care pot duce la rizboaie. Kant
se aräta ingrijorat mai ales de imperialismul unora dintre
puterile europene, care, sub pretextul ci voiau si in les-
neasci si si desvolte comertul international, isi trimeteau
supusii si se aseze in täri striine, din alte continente mai
ales, in India, in China, in Japonia, bunioari, spre a
se putea amesteca apoi in treburile lor liuntrice. Articolul
de care e vorba era adici indreptat in contra tendintelor de
colonizare, ce deveneau pe acea vreme din ce in ce mai
vizibile, si in care Kant vedea o noui primeklie pentru
pacea lumii.
Dupi aceste noui articole, ale tratatului prin care ar fi urmat
sä ja fiinti, in forme juridice, mult dorita o pace vesnici »,
Kant a simtit nevoia si mai adauge ceva. Inteo mica des-
voltare teoretici, s'a striduit si arate ci realizarea proiectului
siu nu era nicidecum imposibili, iar inteun « articol secret »
a recomandat oamenilor politici si consulte, in aceasti pri-
vinti, pe filosofi. In primul din aceste adaose, filosoful sus-
tinea ci natura insisi impinge, prin mecanismul firesc al

www.dacoromanica.ro
408 P. P. NEGULESCU

sensibilitätii omene§ti, la incheierea unei pici definitive, a

arei posibilitate de realizare o garanteaza astfel ea insA0.
Intrucat au suferit i suferà atat de mult din cauza
boaielor, toti oamenii normali au dorit §i doresc, in mod
natural, pacea. Au ficut chiar i fac, pentru ca s'o ail* sa-
crificii mari. Istoria ne aratI cl nu arareori, in trecutul mai
indepartat al omenirii, populatii intregi au pArlsit tinuturile
In care traiau i, pentru ca sà scape de atacurile vecinilor,
s'au a§ezat in regiuni, mult mai putin ospitaliere, dar nelo-
cuite Incà. Ce clutau ele, prin asemenea emigrOri penibile,
daa nu pacea ? Tot a§a, formarea Statelor, fill' de care nu
s'ar fi putut stabili ordinea juridia, in vieata fiedrui popor
in parte, a fost impusà, in primul rand, de nevoia aparirii
In contra atacurilor dinafarg. Pentru ca asigure adia
o pace macar vremelnicA, ridicanduli puterea de rezistentl
la un nivel care sä* intimideze i sà ling astfel in frau pe ve-
cini, oamenii au consimtit s1-0 jertfeasa o parte din liber-
tatea de care se bucurau, in starea naturall in care traiati
la inceput, supunandu-se unor autorifiti, menite pre-
gAteascA pentru actiuni mai disciplinate, i deci mai unitare
0 mai eficace. Tot a§a, in sfar0t, multimea i varietatea
dorintelor omene§ti, impunand schimbul necontenit al lu-
crurilor necesare vietii, pe care le produc, dupà materiile
prime ale regiunilor in care locuesc diferitele popoare, au
dus la a§a numitul « comert *, care a luat, in decursul timpu-
rilor, o desvoltare din ce in ce mai mare. ItOzboiul insà,
impiedecand, uneori pentru multi vreme, comunicatiile dintre
diferitele OH, face ca aprovizionarea lor cu cele necesare
vietii sA devinI foarte anevoioasl sau chiar imposibilL lar
oamenii, cari nu pot sa nu sufere de lipsa lor, sunt siliti,
oricat ar fi de razboinici, sI doreasci pacea.
Natura omeneasca Insài reclaml, a§a dar, pacea, i, fa.-
cand-o atat de mult doria, Ii asigurg posibilitatea
In conditiile de perenitate la care tinde tratatul proiectat:
Numai ca, oamenii politici nu vOd totdeauna destul de 11m-
pede aceste lucruri, 0, de aceea, nu le pot utiliza a§a cum
ar trebui. E deci nevoie de interventia celor ce le yid mai
bine deck ei, adica a filosofilor. AceastO interventie trebue

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 40?,

s'o prevadI prin urmare tratatul ce ar urma a se incheia. S'o

prevada, anume fIrI a atinge intru nimic prestigiul condu-
atorilor de Stat, arora li s'ar recomanda numai, fIrI a-i
obliga, sI ja si avizul filosofilor, inainte de a incepe un rIz-
boiu. Iar aceastI recomandare ar forma, pentru cat mai
multà discretie, obiectul unui « articol secret », care ar fi
astfel redactat: « Maximele filosofilor, asupra conditiilor care
fac posibilI pacea perpetul trebue sa fie luate in consideratie
de Statele inarmate pentru rIzboiu ».
Acele maxime ar aräta, in adevAr, conduatorilor acelor
State, care sunt exigentele morale ale ratiunii. Ele se rezumI
In imperativul categoric: nu trebue sl se recurga la rIzboiu,
cat timp sunt alte cIi care pot duce la intelegere. Sau, mai
pe scurt si mai poruncitor: nu trebue sI existe rAzboiu! CA
acest imperativ categoric a ramas panä acum un simplu
ideal, e un fapt incontestabil, dar care nu dovedeste cA el
nu se va putea realiza niciodatä. CA, adica, omenirea n'a
putut incl 2junge la pacea perpetua, e, din nefericire, foarte
adevIrat. Dar acest fapt, profund regretabil, nu dovedeste
ca ea nu va putea ajunge niciodatä la aceastä Oral
idealI. Iar datoria tuturor, de a tinde, din toate puterile, la
acest scop, devine cu atat mai mare, cu cat inaintarea necon-
tenitl, in culturä' si civilizatie, a omenirii intregi, permite
oamenilor s'l creadI a ajung a fi, din ce in ce mai mult,
ceca ce trebue sI fie, ca sä fie in adevar oameni.

VI
SI trecem, in sal-sit, la « Doctrina virtutii », care constitue
a doua parte a «Metafizicei moravurilor». Am 2is el in aceastI
opera a sa Kant isi propune sI prezinte omenirii, spre
a-i inlesni apropierea de acea stare idealä cItre care, impinsI
de nevoile ei sufletesti, a tins totdeauna, un « sistem rational
al datoriilor » ei nu numai in mod abstract si in linii ge-
nerale, ca in « Critica ratiunii practice » sau in « Religia in
limitele ratiunii », ci in toate amInuntele concrete, care ii
pot fi indispensabile, pentru o mai bung cunoastere a lor.

www.dacoromanica.ro
410 P. P. NEGULESCU

Caci datoriile acestea, care decurg in fond dintr'una sin-.

gura, din datoria, anume, de a respecta legea mom%
sunt totusi numeroase si. variate, in formele diferite pe care
le iau, in diferitele imprejurari ale vietii omenesti. Trebue
dar sa le examinam sub toate aceste forme, cu toate precau-
tiile necesare spre a nu ne rataci in multimea si diversitatea
lor, fail a pierde adica din vedere cl, in fond, justificarea lor
ramane una si aceeasi, rezidfind in datoria fundamentala de
a respecta legea morala, asa cum o cere fiecaruia imperativul
categoric al constiintei sale, impunandu-i sa se conformeze,
In tot ce face, cu prescriptiile ei.
Conformarea aceasta insa, am zis ca poste fi de doul fe-
luri, dupa o mobilurile » care o determinä'. Ea poate fi o ex-
terioara », atunci and e determinata de motive ce se impun
vointei omului din afara, de catre lumea inconjuratoare, care
ii afecteaza sensibilitatea. 0 asemenea o afectiune » a sensi-
bilitatii poate fi, bunaoara, teama de pedepsele cu care a-u-
toritatile publice amenintA pe cei ce nesocotesc legea mo-
rala. 0 asemenea afectiune mai poate fi, de asemenea, do-
rinta de a beneficia de stima si consideratia pe care opinia
publica le arata celor ce respecta legea morala. Acestei con-
formitäti, pe care o determina numai motive venite din afara,
prin mijlocirea sensibilitatii, ti da' K a n t, cum am vazut,
numele de o legalitate ». Iar diferitele datorii ce iau nastere
pe acest teren, al legalitatii pure si simple, le studiaza Kant
In prima parte a o Metafizicei moravurilor », adica in o Doc-
trina dreptului », de care ne-am ocupat 'Ana' acum. Confor-
marea, insa, cu legea morala mai poate fi si « interioara »,
atunci cand e determinata numai de respectul legii morale,
ca motiv rational pur. Caci un asemenea motiv, avandu-si
isvorul in ratiunea proprie a celui ce respect'l legea mom.%
este independent de lumea din dal% si de modul cum afec-
teazá diversele ei influente sensibilitatea lui. Acestei confor-
mitati autonome si, ca atare, strict launtrice, ii da K a n t,
cum am vazut, numele de o virtute ». Iar sistemul rational
al datoriilor ce iau nastere pe acest teren, al virtutii, 11 elabo-
reaza Ka nt in a doua parte a o Metafizicei moravurilor »,
In studiul areia urmeaza sa intrám acum.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 411

SI precizam mai intai punctul de vedere din care se stabil-

leste, inteinsa, sistemul rational al datoriilor omului. Acest
punct de plecare este acela al virtutii, nu al legaliatii pure
simple. Ce este insa virtutea ? Este, am zis, conformarea
cu legea morala, fat% alt motiv, decat datoria de a o respectat
In mod absolut. Ca atare, insa, virtutea nu e numai o simplä
modalitate a reactiunilor omului in fata soliciarilor, care 11
imping in alte directii, ale lumii exterioare. Ci mai este,
evident si puterea pe care o presupune acea modalitate, pu-
terea adicl, a omului virtuos, de a da reactiunilor sale formele
care Il fac sá merite acest nume. Virtutea, cu alte cuvinte,
nu este numai o simplä atitudine pasiva a omului in fata
vietii. Esenta ei o constitue o putere activa, puterea,
anume de a inlatura motivele de actiune ce i se impun omului
din afara , puterea de a rezista adicà, pornirilor
care, sub influenta imprejurarilor exterioare, Il pot indemna,
si Il indeamna, de fapt, foarte adesea, sa nu mai respecte
legea morala. Forma cea dintai, forma elementara, a acestei
puteri, e sapanirea de sine. lar formele ei mai inaintate,
formele ei superioare, sunt ascetismul i sfintenia. Sub prima
.ei forma, stapanirea de sine se manifesteaza prin curajul,
adesea eroic, cu care omul rezista ademenirilor seducatoare
ale sensibiliatii, care tind, cu putere, faca a nu mai res-
pecta legea morald. Sub a doua forma a ei, aceea a asce-
tismului, st'apanirea de sine se manifesteaza prin aria de
vointa cu care omul inlatura ademenirile sensibilitàçii, chiar
atunci, chid ele Il indeamna sa' respecte legea morala. aci
datoria lui este SA respecte aceasa lege pentru ea insasi, nu
pentru urmarile, placute pentru el, pe care le poate avea
respectarea ei. Sub a treia forma' a ei, in sfarsit, aceea a
sfinteniei, stapanirea de sine se manifesteaza prin energia
cu care omul isi infraneaza egoismul nativ sau chiar il su-
prima' cu totul, jertfind, nu numai tot ce poate avea mai scump
pe lume, dar si vieata sa, pentru bine celorlalti, ducand astfel
la cel mai inalt grad cu putinta respectul legii morale.
Puterea activa insa, ce constitue esenta virtutii, nu este o
fora activa, ca fortele naturii fizice, care, chiar dack' nu se
desfasura la inamplare, nu se poate zice, totusi, ca urmaresc,

www.dacoromanica.ro
412 P. P. NEGULESCU

ele insele, scopuri propriu zise. Puterea de care e vorba

este vointa insAsi a omului virtuos, acea vointI o bung Yr,
In care Critica ratiunii practice vedea caracteristica de ci-
peterie a omului, ca fiintA moran. Ca atare, puterea activI
ce constitue esenta virtutii trebue sA aibl un scop. CAci o
vointA care sA nu vrea nimic, o vointA adicA fArä niciun object,
e o contradictie in termeni. Vointa, ca sA merite acest nume,
trebue sA vrea ceva. Tar acest ceva devine, in chip firesc,
scopul actiunii pe care o deslántueste ea.
Care e dar scopul virtutii ? Nu poate fi deck unul singur :
realizarea integran a legii morale, prin care va ajunge, in
sarsit, sA ja fiintA acea stare ideall, care care a tins si tinde
pururea omenirea intreagl. Dar acest scop unic ja douà
forme d¡ferite, dupl cum e vorba de fiecare om in parte sau
de raporturile fiecAruia cu semenii sAi. lar aceste doul forme
diferite pe care le ia scopul unic al virtutii, fiind scopuri
morale, sunt in acelasi timp datorii, intrucAt oamenii
« trebue » sA tinclA la realizarea lor. Kant le dä, ca atare,,
numele de « datorii de virtUte *. i anume, fatl de sine insusi,
datoria de virtute este, pentru fjecare, sA tindl la perfec-
tiunea proprie. FatA de ceilalti oameni insA, datoria de vir-
tute este, pentru fiecare, sI contribue la fericirea lor. De ce
aceastA deosebire, care nu poate sA nu para., la prima vedere,
curioasA ?
Explicatia trebue s'o cAutlm, dupA K a n t, in douà prin-
cipii diferite. Cel dintái este, cA nu poate fi, pentru nimeni,
o obligatie moralA, sA facA ceea ce ar tinde sA-1 abatà dela.
respectul legii morale. Iar cel de al doilea este, el nimeni nu
poate fi obligat sA facA ceea ce nu-i stà in putintA. Din amin-
doui aceste puncte de vedere, nu poate fi o « datorie de vir-
tute cAutarea fericirii proprii, cum am zis el este autarea
perfectiunii proprii. In adevAr, clutarea fericirii Ii este im-
pusA omului de natura lui sensibin. Avind un corp materi21,
Cu atAtea nevoi organice, care, cAnd nu sunt satisfAcute,
fac s5 sufere, omul e silit sA caute satisfacerea lor. lar aceastA
satisfacere Ii procurA, in chip firesc, plficeri, care cum se
zice de obiceiu, 11 face fericit. Nu poate fi ing pentru el o
datorie moralA sA caute plAcerile de acest fel, fiindcA ar

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 44 3

deveni atunci sclavul sensibilitatii sale, ceca ce 1-ar obliga,

urmand ademenirile ei, sa calce adesea legea morala. Pe de
.alt1 parte, fericirea sa proprie nu atarna numai de vointa
omului, a fiecaruia adica, in parte. Ea e conditionata de
raporturile lui cu ceilalti oameni, care Il pot impiedeca, prin
ceea ce fac, sa fie fericit, impunandu-i multe si mari sufe-
rinte. In schimb , perfectionarea sa proprie atarna, pentru
fiecare om, numai de ceca ce face el insusi. Iar o asemenea
perfectionare nu-i slabeste intru nimic respectul pentru legea
morala, ci dimpotriva Il intäreste. laca de ce, dacä nu poate fi
pentru nimeni o datorie de virtute sa tinda la fericirea sa
proprie, in schimb este pentru fiecare o asemenea datorie sa
tinda la perfectiunea sa proprie.
Cind e vorba insa de raporturile fieckuia cu semenii sai,
datoria de virtute ja un alt aspect. Ea nu mai poate avea
ca tinta perfectiunea, ci fericirea lor. Caci perfectiunea unui
-om atarna numai de vointa si de straduintele lui proprii;
numai ele, in adevar, i-o pot da sau '11 pot ajuta sa se apropie
de ea. Semenii sAi nu-i pot fi, in aceasta privinta, de niciun
folos; ei nu-i pot darui, oricata bunavointa ar ayes, ceca ce
nu se osteneste sa dobandeasca el insusi, prin purificarea
din ce in ce mai pronuntata, a intentiilor, i prin suprave-
gherea, din ce in ce mai riguroasa, a faptelor sale. In schimb,
fiecare poate contribui la fericirea semenilor sii, crutandu-le
suferintele pe care li le-ar putea pricinui, nesocotind drep-
turile lor firesti, precum i, de asemenea, usurindu-le viata,
-prin bunavointa i simpatia, prin justitia si generozitatea,
-prin mila si compatimirea, pe care li le-ar arata. De aceea
datoria de virtute a fiecaruia fata de ceilalti este de a tinde,
nu la perfectiunea, ci la fericirea lor.
Dupa analizele de pana acum, s'ar parea cA datoria de vir-
tute a omului, cu cele doul forme pe care le ja, cand e vorba
de sine insusi si and e vorba de ceilalti, este, in fond, unica.
Asa si este, in adevar, in ceca ce-i priveste justificarea teo-
retia. Cäci ea nu este, sub aceste douä forme diferite, decat
unul çi acelasi lucru: conformitatea vointei cu legea morala.
In aplicarea lor practica msA, aceste doua forme, nu numai
ca raman diferite, dar se mai pot Inca diversifica la infinit,

www.dacoromanica.ro
414 P. P. NEGULESCU

dupA cazurile concrete cArora trebue sA li se aplice si nu

pot sA varieze, in complexitatea fail margini a vietii orne-
nesti, farA nicio limitA. De aceea, nu exista, cum credeau in
antichitate filosofii stoici, o singurA virtute, dreia i s'ar
opune, ca negatie, un singur vitiu. In realitate, existl
numeroase virtuti, cArora li se opun, ca negatii, numeroase
vitii. Iar multiplicitatea virtutilor atrage dupA sine, in chip
firesc, multiplicitatea datoriilor omului, atAt fatA de sine
insusi, cat si fatI de semenii sai. SA le examinam mai de
aproape.

VII
Cu privire la datoriile omului fatA de sine insusi, ne cu-
prinde mai intii o indoialA. Poate avea omul datorii fatA de
sine insusi ? CAci datoriile sunt obligatii. Tar obligatiile pre-
supun pe cineva care obligl si pe cineva care este obligat.
Iar corolarul logic al acestei situatii este, cl cel care obliga'
poate dispensa pe cel care se obligA de obligatia sa. Daca'
dar cel care obliga si cel care se obligI se confundA inteuna
si aceeasi persoanA, atunci nu mai existä', propriu vorbind,
obligatie. SA rezulte oare din aceasta, ca' omul n'are datorii
fatA de sine insusi ? Kant crede ca. nu. CAci dad omul
n'ar avea datorii fatA de sine insusi, n'ar mai putea avea da-
ton ii nici fall de semenii sal, si intregul edificiu al moralei
s'ar prAbusi. In realitate, omul n'aré obligatiile pe care le
are de fapt, fatA de semenii sAi, decAt numai intrucat se
obliga el insusi. Legea mom% pe care o impune lumii ra-
tiunea practica', porneste, data fiind autonomia constiintei
fiecAruia, din lluntrul fiecAruia. Fiecare, deci, are datoria,
fatA de sine insusi, A-0 faca datoria fall de semenii sli. Iar
aceastA datorie a fiecAruia fatá de sine insusi, care am zis CA
consta, in primul rand, in a tinde la propria sa perfectiune,
poate lua, cum am vAzut, forme diferite, dui:4 cazurile di-
ferite in care trebue sA se realizeze. Putem fi dar incredintati
a fiecare om are datorii fatA de sine insusi, si trebue prin
urmare sä le preciam, ca sa stim care sunt si in ce constau.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 415

Datoriile omului fata de sine insusi sunt de doua feluri:

negative sau perfecte si pozitive sau imperfecte. Cele dintai
'Et arata omului ce nu trebue sa faca si comporta, ca atare, o
preciziune, ce poate fi considerata ca suficienta. Cele din urma
ii arata omului ce trebue si fad, si nu pot avea, ca atare,
cleat o preciziune relativa', din cauza acelei complexitati si
variabilitäti a imprejurarilor vietii, de care am vorbit mai sus.
SA le cercetam pe rand.
Datoriile negative ale omului fata de sine insusi privesc
mai intai fiinta sa fizica. Ele au ca obiect comun conservarea
acelei fiinte fizice, si iau trei forme diferite. Cea dintai in-
terzice omului sinuciderea, care este o crima, fiindca, su-
primand datoriile pe care le avea cel ce se sinucide fall de
ceilalti oameni si pe care trebuia, pentru binele lor, si le aduca
la indeplinire, suprima, inteo parte a ei, care, °fiat ar fi
de mica, este reala, moralitatea insasi; in acest scop, care nu
poate fi decat au, omul n'are dreptul sa dispuna de vieata
sa ca de un simplu mijloc. Cea de a doua interzice omului
practicarea placerilor ne-naturale, prin abaterea bunaoara a
functiunilor sexuale dela scopul lor natural, care este con-
servarea omenirii; scopul acesta nu se poate realiza cleat
inteo casatorie care nu se abate dela obligatiile ei firesti.
Cea de-a treia, in sfarsit, interzice omului degradarea cor-
pului sau pria intemperanta; o lacomie excesiva la mancare
este, din acest punct de vedere, mai rea decat lipsa de masura
la bautura, care poate avea scuza ca, la inceput cel putin,
mareste vioiciunea spiritului si, deschizand inimile, inlesneste
apropierea dintre oameni, desi poate duce si la efecte
contrarii.
Datoriile omului fata de sine insusi privesc, apoi, fiinta
sa morala. Ele au ca obiect comun conservarea demnitatii
acestei fiinte, si iau, de asemenea, trei forme diferite. Cea
dintai interzice omului minciuna. Independent de urmarile
rele pe care pot sl le aiba, ascunderea si denaturarea adeva-
rului degradeaz'ä pe cel ce le practica. Ele provoaca' dispretul
si desgustul tuturor, iar and se minte pe sine insusi, omul
ajunge, ceca ce e si mai rau, un obiect de scarba pentru sine
insusi. E pedeapsa, pe deplin meritata, a crimei de a injosi

www.dacoromanica.ro
416 P. P. NEGULESCU

dernnitatea omeneasci, Dispunind, ca fiintä mom.% de li-

bertatea vointei, omul nu poate fi silit de nimic si de nimeni,
si ascundi sau si denatureze adevirul, e adici dator sà na
mina' niciodati, in nicio imprejurare. Cea de-a doua din
clatoriile omului fati de fiinta sa morali Ii interzice avaritia
din cauza cäreia atitia acumuleazi bunuri materiale, flea' a
se folosi de ele, nici pentru ei insisi, nici, cu atit mai mult,
pentru altii. Cel ce îi restringe însà nevoile sale proprii sub
nivelul minimului natural si nu mai tine nicio socoteali de
nevoile urgente ale acelora dintre semenii säi cari, siraci
f iind, nu si le pot satisface singuri, picitueste i fati de sine
insusi i fall de ei. Dar, deocamdati, nu ne intereseazi deck
prima formä a picatului sä'u. Explicarea ei este cä, in loe
ca om, un scop in sine, fati de care bunurile acu-
mulate de el nu pot fi decit simple mijloace, avarul face din
acele bunuri un scop si se coboari pe sine insusi la rolul de
simplu mijloc, comitând astfel o gravi abatere dela ceca ce
constitue esenta insisi a legii morale. Cea de-a treia, in
din datoriile omului fati de fiinta sa moral' Ii interzice jos-
nicia sau servilismul, care Il coboari la un nivel, la care legea
morali Il opreste si se coboare. Ca fiinti morali, omul are
o valoare interioarä absoluti, pe care situatia sa exterioarä,
In lumea in care triieste, n'o poate face relativi. El este, ca
fiintä moralá, egal cu toti ceilalti oameni, oricare ar fi situa-
tiile in care se gisesc, si are dreptul la respectul lor. lar acest
respect, omul e dator, fall de sine insusi, sA si-1 asigure,
prin demnitatea purtirii sale. Josnicia i servilismul
care, pentru motive oportuniste, fac pe atitia si se umi-
leasci dinaintea celor puternici, sa se tirasci la picioarele
lor, sä-i linguseasci çi si le aduci servicii nepermise, ca sä
obtini dela ei, in schimb, favoruri nemeritate, nu pot in-
spira decit dispret i desgust, cu toate consecintele lor
practice. De aceea 7ice K a n t, cine se face vierme, nu trebue
si se plingi, and e a/cat in picioare. CAci, cei ce se yid
expusi sä fie exploatati, cu asemenea mijloace respingä'toare,
nu pot si nu-si dea seama de ipocrizia slugarnicilor care,
prin minciuni interesate, incearci sä-i insele, spre a obtinea
de/a ei servicii la care n'au niciun drept, reactioneaza

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 417

uneori sub forme ce nu pot fi deck penibile. « Viermii »

sunt atunci « calcati in picioare ».
Cat de mult tinea Kant ca omul s.-si pastreze, intreaga,
demnitatea sa de fiinta morala, o aratau formele, numeroase
si variate, pe care le dedea datoriei in chestie. El cerca oa-
menilor « sa nu se faci robii nimanui * si « sa nu sufere ca
drepturile lor firesti sa fie nesocotite, fag sa protesteze ».
Le mai cerca « sa nu primeasca binefaceri de care se pot
dispensa » si « sa nu fie nici paraziti, nici lingusitori ». Le
spunea, in sfarsit, ca trebue sa suporte cu stoicism suferintele
inevitabile ale vietii. Plansetele si gemetele, chiar si strigitele
involuntare smulse de o durere prea mare, sunt « nedemne »
de oamenii adevarati, mai ales etunci and o asemenea
durere le este pricinuita de o pedeapsa meritata. Chiar si un
criminal isi poate 6 innobila » executia, ii poate lua caracterul
infamant, prin demnitatea cu care primeste .moartea. Mai
mult inca', pia si fata de Dumnezeu credea Kant ca trebue
sa-si pastreze orna! demnitatea. El nu vedea cu ochi buni
anumite forme ale cultului religios. Ingenunchierile, pro-
sternarile cu fruntea la pamant, « chiar cind sunt destinate
sa faca sensibila adoratia fiintelor ceresti, sunt contrare dem-
nitatii omenesti ». Acelasi e cazul rugaciunilor ce se aduc ace-
lorasi fiinte dinaintea imaginilor lor, zugravite sau sculptate.
Cu circumstanta agravanta ca, in acest din urmi caz, oamenii
se umilesc, nu dinaintea unui ideal al ratiunii omenesti in
general, ci dinaintea unor idoli, cari nu sunt &cat un produs
al mainilor celor ce i-au plasmuit.
Datoriile negative ale omului fata de sine insusi, de care
ne-am ocupat pia acum, pot avea, am zis, o preciziune
indestulatoare, intru cat se marginesc sa-i arate ce nu trebue
a faca. Date fiind, insi, complexitatea si variabilitatea im-
prejurarilor vietii, se pot ridica, si cu privire la ele, unele
indoieli. Spre a stimula reflexiunea etica a cititorilor sai,
Kant le indica, inteun fe! de « cazuistici », asemenea cu
aceea a confesorilor catolici, unele din « cazurile de con-
stiinta * ce i-ar putee nelinisti. Cazurile de acest fel urmeaza
dupl fiecare din datoriile pe care le pune in discutie. Asa
bunioara, dupi cea dintai din datoriile omului fata de fiinta
27 A. R. Stndii ii Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
418 P. P. NEGULESCU

sa fizicA, cea care interzice sinuciderea, filosoful pre-

vine pe cititori cA se poate, totusi, ridica intrebarea, daca
sinuciderea e totdeauna condamnabila. *i citeag, dupa le-
genda cunoscuta din istoria Romanilor, cazul lui Marcus
Cur tiu s, a carui sinucidere a fost un act patriotic, asa
incit, nu numai cA n'a fost reprobatk dar a fost dimpotriva
laudata, de toata lumea. In adevar, dupa legenda in chestie,
In anul 362 dinainte de Cristos, o crapatura adAnca a pa-
mintului aparuse, pe neasteptate i fara nicio cauza vizibilk
In mijlocul Forului din Roma. Augurii consultati vazusera
In acest fapt neinteles un semn rAu, care anunta primejdii
mari si grave, ce amenintau republica. Iar acele primejdii
nu puteau fi incunjurate, decAt numai daca se arunca, in pra-
pastia ce se deschisese astfel, ceca ce Roma avea mai bun.
S'a gasit, atunci, un tAnar patrician, Marcus Cur tius
care, declarAnd ca Roma n'avea nimic mai bun decAt armele
si eroismul soldatilor ei, imbracat armura completk a
incalecat pe calul säu de razboiu si s'a aruncat in prapastie,
care dupa prezicerile augurilor, s'a inchis imediat.
Nu putem, se intelege, sa relevam toate cazurile de acest
fe!, pe care le citeaza K a n t. Ne marginim numai sa ob-
servam ca scopul, pe care Il urmArea el prin citarea lor, nu
era sa atinga caracterul absolut al datoriilor respective, ci
numai s'A stimuleze reflexiunea morala a celor ce luau cu-
nostintA de ele. Dovada ne-o &A mica scriere pe care a pu-
blicat-o in 1797, sub titlul Ueber ein vermeintes Recht aus
Menschenliebe zu liigen » (Despre un presupus drept de a
minti din iubirea de oameni). Unul din cazurile ce ridicau
indoieli cu privire la prima din datoriile omului fata de fiinta
sa moralk aceea de a nu mili, era cel urmAtor: cind
cineva ar putea, mintind, sA salveze vieata cuiva, nu este dator
oare sA mina ? and un criminal, bunaoark cauta pe un
om pe care 11 ua§te, ca s'1-1 ucida, dad servitorul celui ame-
nintat, simtind primejdia, declaa d sapinul sAu nu e acasà,
salveazA vieata astfel, Il poate condamna cineva fiindd
a mintit ? i fiindck cu prilejul acestui caz, s'au ridicat uncle
protestar in contra rigorismului moral al lui K a n t, una
a fost formulatA chiar de scriitorul politic francez B e nj a-

www.dacoromanica.ro
 ISTOR1A FILOSOFIEI CONTEMPORANE 419

min Constan t, 1) filosoful a raspuns criticelor ce i

se aduceau, in mica scriere citata, in care sustinea ca obli-
gatia de a spune adevarul e absoluta, raminând intreaga chiar
§i atunci and o minciuna ar putea sa salveze vieata unui om.
Dar sa ne grabim a trece, spre a evita desvoltarile prea
intinse, la datoriile pozitive ale omului fata de sine insu§i.
Am zis ca, in deosebire de cele negative, acestea nu mai au
un caracter prohibitiv, ci unul imperativ. Ca atare, in fruntea
lor sta datoria fiecaruia de a se cunoa§te pe sine insu§i. Caci
numai cunosandu-se pe sine insu§i ponte ajunge omul sa-§i
conformeze in adevar vointa cu legea morala, in toata puri-
tatea ei. Omul trebue adica sa caute a-0 da seama daca la
respectul legii morale nu-1 imping cumva motive de ordine
sensibila, care, nu numai ca n'au o valoare morala propriu
zisa, dar pot fi de-a-dreptul imorale. Un om, bunaoara, poate
avea o purtare ideala fata de cei cu care sta in legatura de afa-
ceri, fall ca conduita lui sa aiba o valoare morala, daca scopul
pe care il urmare§te este numai sa le ci§tige increderea,
pentru ca sa-i poata apoi insela mai u§or. Fiecare trebue
deci, spre a se cunowe pe sine insu§i, sali faca examenul
de con§tiinta, sa-§i scruteze intentiile §i &Ali cântareasca
scopurile, care pot fi, §i sunt din nefericire de cele mai
multe ori, mai mult decat discutabile. Clci numai son-
&and adâncimea raului din sine insusi, se poate ridica omul
deasupra lui, in n'azuinta de a ajunge, in sfirsit, la bine. Sau,
cum zice Kant insusi, numai coborindu-se in infernul din
sine ins4, poate deveni omul vrednic de apoteoza, din
punct de vedere moral.
Cel ce se achita cu severitatea cuvenita de aceasta datorie
prealabila, de a se cunoa§te, pe sine insu§i, ajunge sa desco-
pere singur ce-i mai amine de facut, ce alte datorii, adica,
mai are de indeplinit. Constatând insuficientele facultatilor
sale intelectuale §i morale, i se impune convingerea ca trebue
sa lucreze la desvoltarea §i -perfectionarea lor. Cele douà
datorii pozitive, cu alte cuvinte, pe care le mai are omul
fata de sine insu§i, este sa-§i desvolte §i sa-§i perfectioneze
9 Cf. T h. Ruy s se n, Kant, Paris, 1929, p. 258, nota 2.
27*

www.dacoromanica.ro
420 P. P. NEGULESCU

puterile sufletesti,pe cele intelectuale, spre a se apropia,

cat mai mult de intelepciune, si pe cele morale, spre a se
apropia cat mai mult de sfintenie.

VIII
Si trecem, in sfarsit, la datoriile omului fati de semenii
s'AL Am zis ci scopul comun al datoriilor de acest fel este,
pentru fiecare, si contribue la fericirea celorlalti. Nu e anevoie
de inteles ci realizarea acestui scop impune omului, fati de
semenii sii, doui atitudini diferite: una negativa', alta po-
zitivi. Cea dintai consta, pentru fiecare, in a se abtinea de a
ingreuia sau de a impiedeca, in vreun chip, tendinta celor-
lalti de a se indrepta catre perfectiune, tendinti care am
zis ci constitue esenta datoriilor omului fati de sine insusi.
Once abatere dela aceasti atitudine, strict negativa, ar con-
stitui o villa' grava', din punctul de vedere moral, vina,
anume, de a aduce o atingere demnitätii omenesti, care n'ar
fi lisatä si se afirme in libertate, cu nizuinta ei fireasci de a
ajunge la desivarsire, la acea desivirsire care, cum am
vizut, face pe om fericit, fiindci 11 face vrednic de fericire.
Ceea ce insemneazi a principiul atitudinii negative de care
e vorba este respectul demnititii omenesti, in general, in
fiecare om, ca fiinti particulari. Iar formula practica' a ace-
stui principiu teoretic este: Nu face niciodati din ceilalti
oameni simple mijloace ale scopurilor tale proprii; dimpo-
trivi, considera' pe fiecare om ca un scop in sine si respecti-i,
ca atare, drepturile firesti.
A doua din atitudinile, pe care le impune omului datoria
de a contribui la fericirea celorlalti, este, am zis, pozitivi.
Ea consta', pentiu fiecare, in a considera scopurile pe care le
urmäresc ceilalti oameni, daca' sunt conforme cu legea
morara', ca scopuri ale sale proprii, si a usura, dupi pu-
tinta, realizarea Ion Omul e adici dator, nu numai si nu faci
nimic, care ar putea si impiedice realizarea scopurilor pe
care si le propun semenii ski, daca n'au nimic imoral,
ci si si faca* tot ce-i sti in putinti spre a le inlesni re ilizarea,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 421

ca si cum ar fi de ale sale. i fiinda o asemenea realizare a

scopurilor sale proprii o doreste fiecare fiindca tine la sine
insusi sau, cum se mai zice, fiinda se iubeste pe sine insusi,
putem zice ca principiul atitudinii pozitive de care e vorba
este pentru fiecare om, iubirea semenilor sal.
Datoria fiecaruia de a respecta pe ceilalti oameni, de a nu
injosi inteinsii demnitatea omeneasca, dispretuindu-i, nu se
poate manifesta, ca atitudine negativa, decat prin virtuti
negative, iar acestea nu se pot caracteriza, in mod pozitiv,
cleat prin vitiile ce reprezinta lipsa lor. Asemenea vitii sunt:
trufia, barfirea si batjocura. Toate trei constau in tendinta
de a cobori pe altii, spre a malta, prin aceasta, pe cel sta.-
panit de ele. Trufia sau, cum se mai zice cu un neologism
curent, orgoliul, face pe om si se creada superior semenilor
sal, si il impinge BA le-o arate, fara nicio crutare la fiecf re pas.
Ca atare, vitiul acesta nu trebue confundat cu mandria purl
si simpla, care e legitimä, intrucat (si numai intrucat)
fall a aduce nicio atingere demnitatii celorlalti, omul cauta
sa-si apere de once atingere demnitatea sa proprie. Alai
gravä' decat trufia, care cauti numai sa puna in evidenta
superioritatea celui stapanit de ea, este barfirea, care cauta.
sa puna in evidentä inferioritatea celorlalti. Cand consta in
afirmäri neadevarate, barfirea ja numele de calomnie si de-
vine un delict, prevazut si pedepsit de legi. Ea nu este insä
mai putin rea nici atunci, cand consti in afirmäri adevarate.
Caci, dand in vileag, fail nicio nevoie, scaderile celor pe cari
ii vizeaza, barfirea tinde a micsora respectul ce li se datoreste,
ca oameni, sau a-I suprima chiar cu desavarsire. Dispre-
tuirea oamenilor, insa, sau, si mai mult Inca, desgustul
de oameni, nu pot intari, in general, moralitatea, al carei
prim principiu este respectul fiintei omenesti. Caci numai
acest principiu obliga pe fiecare sa considere pe ceilalti oa-
meni ca scopuri in sine, impiedecandu-1 astfel sa-i utilizeze
ca simple mijloace ale scopurilor sale proprii. Mai putin
gravä cleat barfirea, care, practicandu-se pe ascuns, poate
lua proportii oricat de mari, este batjocura sau luarea in ras,
care, neputandu-se practica decat in prezenta celor ce-i cad
victime, e silita sä pastreze o oarecare masura. Ea se prac-

www.dacoromanica.ro
412 P. P. NEGULESCU

tica chiar, citeodata cu un spirit caustic care nu e lipsit de

fineti, dar pe care decenta il face, pentru cei vizati, cu atit
mai penibil. Daca birfirea descurajeazi mai mult pe altii
deck pe cei birfiti, care nu §tiu, de cele mai'multe ori, nimic,
batjocura descurajeazi de-a-dreptul pe cei batjocoriti §i, fa-
cindu-i a-0 plait% increderea in puterile lor, ii impiedeca
sa-§i indeplineasca datoria de a lucra cu destul suc ces la
propria lor perfectionare, ceea ce, din punct de vedere
moral, nu poate fi deck /la.
In schimb, datoria fiecaruia de a iubi pe semenii sai, duce,
ca atitudine pozitiva, la o intreaga categorie de virtuti active.
Cea dintii dinteinsele, cea mai caracteristica poate, este
binefacerea. Cel ce iube§te pe semenii sai, trebue sa fie gata
sa le villa in ajutor, la once nevoie. lar forma obisnlita a
filantropiei este, cum se stie, grija de cei nevoia§i, aqa cum
o practica unii particulari, ap cum o practica mai ales socie-
tatile, cu caracter public, de binefacere. Se poate ridica, cu
privire la aceasta virtute, daca ea constitue o datorie propriu
zisa. Cind iube§te cineva pe oameni, nu e de ajuns sa n i le
faca niciun rau ? Este indispensabil sa le faca bine ? Si pina
unde se intinde aceasta obligatie ? Kant crede el, daca
asupra masurii acestei obligatii se pot face rezerve, reali-
tatea ei insi trebue sa ramina in gall de once discutie.
Celui ce nu se crede obligat sa ajute pe semenii ski nu i-ar
conveni desigur ca o maxima » atitudinii sale sa devina o
lege universala. ad aceasta ar insemna ca nici el n'ar p itea
sa conteze, la nevoie, pe ajutorul semenilor si. Dupa acest
criteriu, a carui justificare am vazut-o in Critica ratiunii
practice, binefacerea este o datorie pozitiva. lar masura ei
depinde de mijloacele fiecaruia. De altfel, mai importanta
decat masura binefacerii este, din punct de vedere moral,
modul cum se practica ea. Discretia e totdeauna necesara,
ca o garantie a puritatii intentiilor, §i. nimic nu dovedwe
mai bine desinteresarea decat lipsa oricarei publicitati. So-
cietatile de binefacere, cu caracter public, nu sunt adesea
dedt manifestari colective ale vanitatii bogatilor, pe care le
agraveaza uneori extremismul a fectiv al femeilor. In once

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 423

caz, cel ce di trebue si se considere ca fiind, el insu0, in-

datoratul celui ce primeste, intru cat 11 procuri ocazia de
ali indeplini o datorie fireasci, cu satisfactia legitimi ce
nu poate si nu-i urmeze.
A doua din virtutile ce izvorisc din iubirea de oameni este
recunoqtinta. Ea sti inteo legituri, nu numai naturali, dar
§i foarte strati* cu cea dintai. Recuno§tinta celui ce prime§te
o binefacere corespunde, in chip firesc, generoziatii binefi-
citorului sill. Ca atare, aceastà a doua virtute constitue §i
ea o datorie pozitivi, intru cat lipsa ei ar atrage dupi sine
clisparitia celei dintai. Nerecunwinta ar avea ca urmare
inevitabill el ar seca izvorul binefacerii. Cat despre misura
adevirati sau reali a recunoqtintei, nimic n'o poate stabili
precis. Nu se poate zice ci trebue si fie egali cu binefacerea.
Cici cel ce di pistreazI, fati de cel ce primqtei avantajul
initiativei. Meritul e astfel mai mare la cel dintai, iar datoria
e mai mare la cel din :Irma.
In sfar0t, a treia virtute ce decurge din iubirea de oameni
este compitimirea. Forma ei generall este simpatia, care
obligi pe fiecare si se interesze de soarta celorlalti 0 si ia
parte la tot ce ii afecteazi, bucurandu-se de bucuriile 0 su-
ferind de suferintele lor. Hilda insä bucuriile sunt, in vieata
celor mai multi oameni, mai rare, mult mai rare deck sufe-
rintele, forma cea mai obisnuiti a virtutii de care e vorba
rimane compitimirea. Este prin urmare o datorie, pentru
orisicine, si nu ocoleasci pe cei ce suferi, pe cei siraci,
pe cei bolnavi, pe cei clzuti sub pedepsele justitiei, pen-
truck', impirtisind suferintele lor, si nu se mirgineasci a-i
2juta numai, din punct de vedere material, ci sl-i 0 inti-
reasci din punct de vedere moral, prin simpatia pe care le-o
arati.
Acestor trei virtuti se opun, la cei ce nu se pot ridica pang
la ele, trei vitii, care sunt poate cele mai urite din toate cele
ce pot injosi, din punct de vedere moral, pe oameni. In
fruntea lor sta.. invidia, care impinge pe cei stipaniti de ea
s A sufere de tot ceea ce poate face fericiti pe semenii lor. Nu
numai ci nu se simt datori si contribue ei insisi la aceasti

www.dacoromanica.ro
424 P P. NEGULESCU

fericire si si se bucure cu atit mai mult dud o \Tad realizatà

si fArA .concursul lor, invidiosii, printeo perversiune moralà
mai mult deck condamnabilA, se intristeazA. Si mai rea
insA deck invidia, fiindcA merge si mai departe, e bucurarea
de paguba altora (asa numita, pe nemteste, Schadenfreude)
sau de rAul lor. E monstruos, din punct de vedere moral,
sä se bucure cineva cAnd vede pe semenii säi suferind. 0
varietate a acestui vitiu, care, cel putin, are o explicare,
daci nu o scuzl, e setea de rlzbunare. Aceia, cari au
avut de suferit din cauza unora din semenii lor, doresc sA-i
vadA suferind, la rAndul lor, si pe ei. Iar cAnd aceasta se in-
tämplA, efectiv, nu-si pot stApAni bucuria. In cazul acesta,
nu e atAt vorba de o perversiune moralä, cit nevoie de o re-
paratie rAu inteleasA. In sal-sit, ingratitudinea, al treilea din
vitiile opuse virtutilor ce decurg din iubirea de oameni, si
de care am vorbit, in treadt, mai sus, are si ea o explicare. 0
explicare insä care, implicind un alt vitiu, nu poate constitui
o scuzà, ci dimpotrivA, este o agravare. Sunt oameni orgo-
liosi, cari nu pot suporta situatia de inferioritate in care ii
pun, fatä de binefäcä'torii lor, serviciile primite dela ei, si,
In loc sä le fie recunoscätori, ii uräsc, fiindcä' i-au umilit.
Este in once caz un fapt, cl oamenii isi aratI mai usor recu-
nostinta fata din aceia din binefä'cä'torii lor care au murit,
decAt fatä de aceia care sunt incä' in vieatä'.
0 sintezä a celor dota datorii, de respect si de iubire, pe
care le au oamenii fatä' de semenii lor, o gAseste Kan t in
prietenie. Ea este raportul dintre doi oameni, cari se res-
pectA si se iubesc in acelasi timp. lar acest raport e sintetic
fiindcä, in mod normal, respectul, desi nu se poate zice cl
depärteazA pe oameni unii de altii, dar pune intre ei o dis-
tantA oarecare, pe dud iubirea tinde pur si simplu sA-i
apropie, sä. suprime adicg, intre ei, once distantä. Kant
comparA chiar respectul si iubirea, ca parghii ale lumii mo-
rale, cu repulsiunea si atractiunea, ca forte ale lumii fizice.
0 impreunare mai intimA, o colaborare mai strinsA, a respec-
tului cu iubirea, nu se poate intAlni deck in prietenia ade-
vAratä, care tocmai de aceea e foarte rail: rara avis in terris,
nigroque simillima cigno.

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOPIEI CONTEMPORANE 425

IX
Dupa expunerea teoretica a « sistemului rational » al da-
toriilor, se ridica pentru Kant intrebarea cum se putea ajunge,
cu mai multa usurinta si mai multa siguranta, la valorificarea
lui practica, pentru ca omenirea sä poata inainta, in sfársit,
mai repede si mai temeinic, care acea stare ideala, pe care
a dorit-o, rnai mult sau mai putin, dela inceput, si pe care
continua s'o doreasca, fah' intrerupere, cu din ce in ce mai
multa ardoare. Ca raspuns la aceasta intrebare, filosoful a
adaugat, la sat-situ' metafizicii moravurilor, o « metodologie
morala >>, consacrata cautarii mijloacelor necesare in acest
scop. S'o examinam in cateva cuvinte.
Notiunea insasi a virtutii, zice Kant, ne arata ca ea nu
poate constitui, pentru nimeni, o zestre mostenita de-a-gata,
dela nastere chiar. Virtutea, in adevar, nu poate fi cleat re-
zultatul victoriei constante a vointei, calauzite de ratiune,
asupra pornirilor instinctive ale sensibilitatii, in viata puti-
nilor oameni ce se invrednicesc de un asemenea triumf moral.
Ca atare, insa, este evident el virtutea nu poate fi innascuta.
Ea nu poate fi cleat dobandita, si anume, nu fail sfor-
OH si sacrificii, nu fara o lupta continua' cu multe si mari
greutati. Ceea ce nu inseameaza ca nu s'ar putea ajunge,
pe cai mai usoare si mai repezi, la acest suprem castig su-
fletesc, care, cum am vazut, nu numai ca face pe oameni
vrednici de fericire, dar inca le malta demnitatea vietii, asi-
gurandu-le respectul, atat al propriei lor constiinte, cat si
al tuturor celorlalti. Ar fi insa nevoie, in acest scop, de unele
masuri, la care e drept ea' nu putini si nu de putin timp s'au
gandit, cu toata staruinta, de care n'au fost intelese, nici
practicate, totdeauna ap cum ar fi trebuit. Acele masuri
alcatuesc asa numita « educatie moralä », care trebue asezata,
In sfarsit, pe baze cu adevarat rationale.
Caile de capetenie ale unei educatii astfel concepute nu
pot fi cleat doua: luminarea, mai intai, a ratiunii celor ce
urmeaza s'o primeasca, printr'o explicare potrivita cu ni-
velul lor sufletesc, a principiilor fundamentale ale moralei,
si intärirea vointei lor, apoi, printeun exercitiu corespun-

www.dacoromanica.ro
426 P. P. NEGULESCU

zkor, menit sa-i deprinda cu practicarea acelor principii.

Celei dintai din aceste douà cai ii da Kant numele de « di-.
dactica morala », celei din urma, numele de « ascetica morala *.
Rosturile lor se pot limuri in cateva cuvinte.
Fiind o forma a invätknintului, didactica morala are ne-
voie de metode, cum se zice, de « predare », adica de comu-
nicare a cunostintelor. Acele metode nu pot fi, din punct
de vedere rational, decá't doua. Didactica morala se poate
servi, mai intal, de expuneri, pure si simple, ale principiilor
de care trebue sa la cunostinta elevii, si pe care ei se margi-
nesc a le asculta. Ea procedeaza atunci in mod o acroamatic ».
E modul care convine mai mult, dupa Kant, celor ce trebue
sa fie mai intai initiati, adica incepatorilor. Didactica morala
se mai poate servi, apoi, de intrebgri puse elevilor si de dis-
cutii cu ei, intrebari si discutii menite sa controleze buna
intelegere a principiilor ce li s'au expus si sa corecteze even-
tualele erori de interpretare a lor. Ea procedeaza atunci in
mod « erotematic ». E modul care completeazg, in chip firesc
pe cel precedent, dar care nu convine, ca atare, deck ele-
yilor mai inaintati.
Sub ambele aceste forme, comunicarea principiilor mo-
rale, prin invätamant, presupune o fixare prealabila a lor
inteo « doctrina » si o consemnare a acelei doctrine inteun
-« catehism ». lar un asemenea catehism moral, intru cat e
strict rational, trebue sa ail* in ordinea timpului, preca-
derea, in formarea sufleteascl a tinerilor, asupra catehis-
mului religios al confesiunii ckeia ii apartin. Caci, dupa
Kant, religiile istorice, intemeiate pe revelatie, au nevoie de
sprijinul si de indrumarile moralei rationale, care le pot fi
.de mare folos. Contrariul insa nu se poate sustinea cu aceeasi
indreptkire. Morala rationala n'are numai deck sau n'are
nicidecum nevoie de sprijinul si de indrumarile religiilor
istorice intemeiate pe revelatie. Catehismul moral trebue sä
ramana astfel independent de dogmele regilioase ale dife-
ritelor confesiuni, care sunt legate de continuturile diferitelor
revela tii istorice.
In sarsit, sub ambele ei forme, cea acroamaticg si cea
erotematica, didactica morala trebue sa ja ca instrument

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 427

de apetenie, pentru ilustrarea principiilor abstracte ale mo-

ralei, exemplele concrete ale aplickii lor, din vieata celor ce
s'au distills in aceastä privintä. Istoria i le poate procura,
färi greutate si in numär oricät de mare. Dar exemplele
istorice trebuesc completate, in once caz, prin exemplul vietii
proprii a celor ce-si iau sarcina delicatä sl invete pe alti i
morala. Intre cele ce propävä'duesc, in inväTämäntul pe care
11 predau, si ceca ce fac, in desfäsurarea vietii lor, nu numai
cä nu trebue sg-si vadä nicio nepotrivire, dar Ina trebue sä*
domneasci o desävirsità armonie. Altfel, didactica moralà,
oricat ar fi de stralucit inatisatä de ei celor ce ii ascultä,
nu-si poate atinge scopul. Kant tine totusi sä, precizeze cA
rolul exemplelor de acest fel nu poate fi sl dea tinerilor mo-
dele de imitat. Moralitatea nu se poate intemeia pe imitatie.
Un om care n'ar fi virtuos decat prin imitatie, din dorinta
de a semäna cu cei ce s'au facut celebri prin virtutea lor,
n'ar fi virtuos deck numai in aparentä. Clci virtutea ade-
väratä presupune autonomia actiunii, pe care ratiunea o exer-
cità asupra conduitei omenesti, independent de once inter-
ventie a sensibilitkii. Virtuos cu adevärat e adicA numai cel
ce respectl legea morall fiinda e dator s'o respecte, si nu
mai are nevoie, nici nu ja in consideratie, niciun alt motiv
si niciun alt mobil. Rolul exemplelor, asa dar, in educatia
rnoralä, e numai sä arate a aplicarea in vieata practici, a prin-
cipiilor morale, invkate in teorie, este posibilä. Atk, si
nimic mai mult.
SA trecem acum la a doua parte a o Metodologiei * lui
Kant, adia la « Ascetica morald ». Aceastà o asceticA o n'are
nimic comun cu ascetismul pe care il practia. credinciosii
unora din religiile istorice, aceia mai ales cari se inchid,
In acest scop, in mänästiri. Ca instrument metodologic al
educatiei morale, pe baze rationale, ascetica de care e vorba
nu poate fi altceva deck un exercitiu sistematic al vointei,
spre a o deprinde, treptat, sä se supunä, cu din ce in ce mai
multà usurintä si invingänd greutki sufletesti din ce in ce
mai mari, preceptelor morale, intocmai dupä cum gim-
nastica fizia e un exercitiu sistematic al muschilor, destinat
sl-i intareasd, treptat, deprinzändu-i sä poarte si SA ma-

www.dacoromanica.ro
428 P. P. NEGULESCU

nuiasca, Cu din ce in ce mai multä usurinta, greutati mate-

riale din ce in ce mai mari. Ca atare, ascetica metodologica
consta in disciplinarea rationala a pornirilor instinctive ale
naturii omenesti, spre a indrepta si mentine desfasurarea
lor pe unja principiilor morale. Am zis: disciplinarea lor ra-
tionala. Nu e vorba, in adevar, in ascetica morala a lui Kant,
de incatusarea brutala, nu arareori violenta si dureroask a
pornirilor instinctive ale naturii omenesti, la care tinde asce-
tismul religios, sub unele din formele lui monastice mai ales.
Ajungand, prin gimnastica morala si prin higiena sufleteascä,
pe care i le recomanda ascetica rnetodologica, la stapanirea
de sine, la autonomia constiintei sale, omul devine un suveran,
In domeniul marginit al propriei sale vieti, ceca ce nu
poate sa nu-i procure, odata cu multumirea de a-si vedea
incoronate de succes straduintele sale de a contribui cu ceva
la realizarea ordinei ideale a lumii, linistea si seninätatea,
pe care le da sentimentul datoriei implinite. Nu de asemenea
aspiratii, privitoare la ameliorarea treptata a omenirii, prin
rationalizarea vietii ei parnantesti, este inspirat si dominat
ascetismul monastic, ci de teama, cu atat mai grozavi cu
cat e mai piing de inchipuiri superstitioase, a chinurilor ce
asteapta, in vieata de dupa moarte, pe oamenii ce n'au izbutit
sa ispäseasca, in vieata lor parnanteana, pacatul dintru inceput.
Tinta acestui ascetism nu mai este adica virtutea, ca aceea
a asceticei metodologice, ci ispasirea. Iar realizarea acestui
scop nu-1 urmareste ascetismul monastic prin perfectionarea
sufleteasca, tinzand la sporirea binelui in lumea pamanteasca,
ci prin chinuri materiale ale corpului ispasitorilor, tinzand sä-i
scuteasca, printeun rau vremelnic, in vieata lor de pe pämant
de raul vesnic din vieata de apoi. Prin suferintele pe care le
provoaca, ascetismul acesta nu poate face pe cei ce-1 practica
sa iubeasca virtutea, ci mai de grabä s'o urasca.

X
In legatura cu metodologia din # Metafizica moravurilor »,
care este un fel de pedagogie morala, e bine sa aruncam o
scurta privire asupra ideilor pedagogice ale lui Kant, in

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 429

general. Ele au fost strinse, dupi notele scrise ale cursurilor

de pedagogic pe care le tinuse la universitatea din Königs-
berg, kite() colectie deosebita. Cu invoirea filosofului insusi,
acele note au fost publicate, prin ingrijirea lui R i n k, in
1803, in volumul intitulat « Pädagogik ».
Din punct de vedere practic, problemele pedagogice i se
impusesera lui Kant inca din tinerete, in timpul celor noua
ani pe care ii petrecuse ca « Hauslehrer », &and lectii parti-
culare copiilor din familiile care il angajasera in acest scop.
La acele necesitati practice ale inceputurilor sale didactice
s'au adaugat apoi preocuparile teoretice, pe care i le impunea
obligatia oficiala de a tinca, ca profesor de filosofie la univer-
sitatea din Königsberg, si cursuri de pedagogie. i mai mult
ins'a' i-a stimulat interesul pentru problemele de invatamant si
de educatie aparitia, in 1762, a cunoscutului roman pedagogic
al lui Roussea u. Conceptiile, nu numai noul, dar de-a-
dreptul revolutionare, pentru acele timpuri, fireste, pe
care le preconiza scriitorul francez in opera sa « Emile », au
atras atentia lui Kant, intre altele, prin hotarirea cu care
puneau pe primul plan desvoltarea spontaneitatii individuale
a tinerilor, ducand astfel, pe calea cea mai directa' si mai
eficace, la acea autonomie a constiintei, pe care avea s'o puna
el insusi, mai tarziu, la temelia moralei.
Din acest punct de vedere filosoful nu se putea impaca cu
organizarea invatamantului public din Prusia de pe vremea
sa. In regatul lui Frederic al II-lea, in adevar, scoala parea,
'kick a nu avea alt scop deck A, pregateasca pe tineri pentru
serviciul militar, printr'o disciplina intelectuala rigida, ce
le era impusä din afari, de legile, regulamentele si programele,
pe care trebuia sa le aplice, in chipul cel mai riguros cu pu-
tinta, autoritatea neinduplecatà a profesorilor. Deosebirile de
structuri sufleteasca a tinerilor, aptitudinile lor diferite,
nu pareau a preocupa pe nimeni, nici macar in teorie. In
once caz, nimeni nu se straduia, din punct de vedere practic,
sa cultive originalitatea lor individuala si sa stimuleze spi-
ritul lor de initiativa.
Opunindu-se acestui sistem, care nu se practica numai in
lumea germani, Rousseau propivaduia intoarcerea la naturi,

www.dacoromanica.ro
430 l'. P. NEGULESCU

In invkamant si in educatie. Scopul lor nu putea sa fie cleat

sa permita desvoltarea spontana a insusirilor firesti ale tine-
rilor, la adäpostul orickei constrangeri exterioare, ca cea
care li se impunea in scoalele publice. De aceea, in romanul
sau pedagogic, scriitorul francez incredinta pe Varian'', pe
care Il lua ca model, unui « preceptor » particular, al
ckui rol era numai sa' solicite, cu pricepere cu indema-
nare, reflectiile proprii ale elevului sau in fata naturii,
general, si a intamplkilor curente ale vietii, in deosebi, Pe-
aceasta cale, once tank, cu o inzestrare sufleteasca normala,
putea fi adus sA descopere, singur, prin propria sa activitate,
tot ceca ce descoperise omenirea insasi, in experienta ei tre-
cutä, dela explicarile teoretice ale fenornenului naturii
dela aplickile lor practice, p Ana la conceptiile estetice
religioase. Numai un tank astfel crescut putea deveni un
om liber, capabil sa-si pastreze independenta in fata
exterioare, autandu-si in sine insusi, in gandirea i simtirea
sa proprie, legile ce urmau a-i determina actiunile.
Ce adanca impresie i-au facut lui Kant ideile lui Rous-
seau s'a putut vedea, intre altele, din articolele, pline de in-
sufletire, pe care le-a scris atuaci cand Basedow a incercat
sa le pung in aplicare. Inainte de a deveni un pedagog, cu
preocupki practice, acest cugetator isi cucerise un loc de
seami printre reprezentantii teoretici, din Germania, ai asa
numitei « Aufklärung », de care am vorbit intr'unul din -ea-
pitolele precedente. Ca atare, fusese unul din protagonistii,
misckii de care am vorbit de asemenea mai sus, in favoarea
unei religii naturale, intemeiate pe ratiune. Si e caracteristic
faptul cA orientarea sa inspre pedagogie porneste din dorinta
de a pregki mai bine tinerimea pentru o asemenea religie
si, fireste, pentru o morall corespunzatoare. In adevär, in
seria lucearilor sale, cea dintai care avea un caracter peda-
gogic mai pronuntat, a fost cea intitulata « Methodischer Un-
terricht der Jugend in der Religion und Sittenlehre der
Vernunft », care a apkut la Altona, in 1764. Lucrkile sale
urmatoare, consacrate exclusiv pedagogiei, ca stiinta si arta,
lucrki in care sustinea necesitatea unei reforme adanci
a invkamantului si a educatiei, spre a le aduce sa fie, curn

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 431

cerca Rousseau, mai conforme cu natura, au avut un mare

succes. Opinia publicA i-a dat si un sprijin material, printeo
subscriere pentru opera didacticA prin care isi propunea s'A
ofere oamenilor de scoall un model initial al nou'llor metode,
si care a apArut in 1774, sub titlul « Elementarwerk », in
patru volume. In acelasi an, in sarsit, a deschis la Dessau,
cu sprijinul printului Leopold de Anhalt-Dessau, cel dintAi
asezAmânt scolar in care urmau s'A se aplice nouäle conceptii
pedagogice. Ca o indicatie cA scopul de cApetenie al acelui
asezAmint era sl formeze oameni, si CA, la realizarea lui,
n'avea A tindA decAt cu respect si iubire pentru natura orne-
neascA, a cArei liberA desvoltare nu intelegea s'o impiedece
prin niciun fel de constrAngere, Basedow i-a dat numele
curios de « Philantropiu >>. Kant i-a anuntat infiintarea si
i-a pretuit cu insufletire principiile fundamentale in cele trei
articole pe care le-a publicat in « Königsberger gelehrte und
politische Zeitungen » din 1776, 1777 si 1778, si din care
doug, cel dintAi si cel din urmA, au fost reproduse de Reicke,
In 186o, in culegerea intitulatA « Kantiana ».
In « Pedagogia » sa, Kant sustinea cA cei ce-si iau sarcina
sA pregAteascA tinerimea pentru vieatA, in asezAmintele de
invAtAmânt si de educatie, trebue s'A se cAlAuzeascA de ideea
omenirii in general si a intregului ei destin. Nu trebue, adicA,
sA se mArgineascA a forma numai cet'Ateni ai unui anumit
Stat, capabili sä. contribue numai la realizarea scopurilor lui.
Ci trebue sA caute a forma oameni, in intelesul mai larg si
mai inalt al cuvAntului, oameni capabili s'A contribue la rea-
lizarea scopurilor omenirii in general. bite() crestere, astfel
inteleasg, a no'Aulor generatii, factorii de apetenie sunt: cul-
tura fizicA si cultura moralA. Iar ambii acesti factori trebuesc
indreptati, dela inceput, in directia menità sA duel la re-
zultatele urmAirite. Cel dintAi are, in prima fazA a vietii co-
piilor, precAderea asupra celui de-al doilea. Educatia fizicA
incepe, in adevAr, dela nastere, si trebue s'A i se dea, copilului
nou nAscut, in conformitate cu natura. Trebue s'A i se lase,
bunAoarA, libertarea miscArilor, pe care o ingAdue natura tu-
turor fiintelor vii, dela inceputul vietii lor. Copilul nu trebue
deci infAsat, strAns in scutece si condamnat astfel, ceasuri

www.dacoromanica.ro
432 P. P. NEGULESCU

intregi, la o imobilitate absoluta. Tot asa, trebue lasat sa

strige, fara a-1 linisti numaidecat prin mijloacele obisnuite,
dandu-i si suga 32U leginandu-l. Daca strigi, este a simte
nevoia naturala si strige nevoie care nu trebue impiede-
cata a se manifesta in libertate. Aceeasi grija de libertatea
naturala a copilului impune parintilor sarcina de a-1 feri sa
contracteze deprinderi fizice rigide, care sa-i « aserveasca »
mai tarziu vointa. Aceste singure exemple a rata, cu o indes-
turatoare limpezime, ca preocuparea de capetenie a celor
ce cresc copii, in prima faza a vietii lor, trebue sa fie, dupa
Kant, sa le pregateasca, Inca de pe atunci, acea libertate de
actiune si, printeinsa, acea autonornie a vointei, de care
-urmeaza sa OA nevoie, ulterior, din punct de vedere moral.
Cand ajunge apoi la varsta, dela ca.re inainte incep a in-
telege lumea si a-si da seama de rosturile vietii lor, copiii
infra' in sfera de actiune a educatorilor propriu zisi, cari
trebue sa se ingrijeasca de cultuta lor intelectuala si de cul-
tura lor morel. Cea dintai are precadere asupra celei de a
doua, fiindca desvoltarea facultatilor intelectuale trebue sa
preceada, in chip firesc, desvoltarea constiintei morale, ca
manifestare a ratiunii, sub forma ei practica. Prin insasi
organizarea ei, educatia intelectuala trebue sä deprinda pe
tineri cu ideea datoriei si cu necesitatea sfortarii personale.
Kant se ridica impotriva incercarii de a face din invatamant
o distractie. Invatarnantul este, si trebue &A ramana, o munca
serioasa, pe care copiii trebue s'o faca cu constiinta a in-
deplinesc o datorie fat:a- de ei insisi, o datorie de care
atarna intreaga demnitate a vietii lor intrucat conditioneaza
capacitatea lor de a contribui la realizarea scopurilor gene-
rale ale omenirii. Tot ce se poate cere este ca munca aceasta sa
nu le sleiasa inainte de timp puterile, si trebue deci intrerupta,
regulat, de intervale suficiente de odilma. Iar organizarea ei
trebue sa tin& a desvolta cat mai mult spontaneitatea jude-
catii. Ea nu trebue sa se reduca la simple exercitii de memorie,
la acumular pasive de cunostinte luate de-a-gata din cartile
didactice, sub formele verbale pe care le au inteinsele. Tre-
bue, dimpotriva, ca copiii, pusi in fata materialului necesar
de date ale experientei, sa &easel si sa formuleze singuri

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 433

cunostintele respective. Din acelasi punct de vedere, nu trebue

si se dea prea mutt loc, in educatia intelectuali, operelor de
imaginatie purA, ca poeziile, fabulele, romanele, etc. Mult mai
potrivite cu scopul pe care trebue si-1 urndreasci ea acela,
anume, de a desvolta puterea de judecad, sunt descrierile
de cilitorii i operele istorice propriu zise.
Educatia morali, in sarsit, trebue ja ca scop final
formarea caracterului tinerilor. Notiunii de caracter, adt
de intrebuintad, dar atit de vagi, Ii di Kant un inteles
precis. Caracterul este, pentru el, deprinderea de a lucra
dui:4 « maxime ». Iar maximele sunt, cum am vizut in Cri-
tica ratiunii practice, normele de conduid care se pot gene-
raliza ffiri contradictie. Spre a le inlesni formarea unei ase-
menea deprinderi, de a lucra dupi asemenea maxime, educa-
torul trebue sA purl mai indi in mainile tinerilor un ca-
tehism moral, cuprinzfind acest sistem rational al datoriilor
omului, pe care 1-am vizut mai sus. Ca si asigure, apoi,
respectul acelor datorii i sA stimuleze practicarea lor, edu-
catorul trebue sA recurgi la sanctiuni. Pedepsele fizice pot
fi utilizate la inceput, in perioada and copilul nu intelege
inci valoarea i nu simte inci greutatea pedepselor morale.
Mai drziu insi, and desvoltarea lui sufleteasca o permite,
trebue si se faci apel mai mult, daci nu exclusiv, la demni-
tatea lui, aritindu-i-se at de mult o pot atinge pedepsele
morale, ca, bunioad, dispretul celor mai de aproape ai
lui. Incurajarea, and copilul urmeazi cu rivni calea cea
bunk trebue utilizad cu multi prudend, intru at laudele
pot duce la o prea mare incredere in sine, iar emulatia, la
care pedagogii vechi tineau asa de mult, trebue evitati, intru
at duce de obiceiu la un sentiment de superioritate sau,
cum se mai zice, la o (c infumurare », ce nu poate fi de folos
din punct de vedere moral; dimpotrivi, favorizeazi des-
voltarea egoismului
Cât despre educatia religioasi, Kant recunoaste ci Rous-
seau avea dreptate and cerca ca ea si inceapi mai drziu,
In timpul adolescentei, and se poate ajunge mai usor la
ideea de Dumnezeu pe cii strict rationale, fie numai teore-
tice, fie, mai ales, practice. Din nefericire, copiii deschid
a8 A. R. Studii i Cercetdri, Lill

www.dacoromanica.ro
434 P. P. NEGULESCU

ochii inteo lume cu credinte religioase ce nu raman numai

convingeri particulare, inchise in constiinta fieckuia, ci se
manifesteaza in afara prin ritualurile publice ale diferitelor
biserici. Participand la # serviciile divine » ale confesiunilor
respective, copiii simt nevoia fireasca si le inteleaga, si
educatorii lor trebue sa-i lamureasca, potrivit cu varsta lor,
In chipuri care, oricat ar fi de elementare, sa ramäna totusi
cat mai aproape de justificarile rationale, mai ales morale,
ale credintelor religioase, in general. Altfel, copiii risca sa
ramana, in lipsa oricarui apel la ratiunea lor, pe treptele
inferioare ale mentalitatii mistice primitive, pline de super-
stitii grosolane, ceca ce n'ar face decat sa ingreuieze in-
firiparea, in sufletul lor, a acelei religii naturale, la care ar
trebui sa ajunga, in cele din urmä, ca oameni culti.
Practicand, cu intelegerea cuvenita si cu staruinta nece-
sat* aceste metode, pedagogii pot contribui, inteo larga
masura, la o ameliorare a ratiunii omenesti, care s'ar accentua,
treptat, din generatie in ge.neratie. *i fiindeä metodele in
chestie, prin insusi faptul el ar fi aplicate necontenit, s'ar
putea ameliora ele insile, perspectivele de viitor ce i se deschid
omenirii nu pot sa nu incante pe cei ce gandesc astfel. Cum
zice Kant insusi, in Introducerea lucrarii speciale de care
ne ocupam: # Educatia va deveni poate din ce in ce mai
buna si fiecare din generatiile ce se vorn succede i viitor va
face un pas mai departe catre perfectionarea omenirii. E
placut sl ne inchipuim a natura omeneasca va fi din ce in
ce mai bine desvoltatä, de o educatie din -ce in ce mai deg-
varsita, si ca se va putea ajunge a i se da forma, care e vred-
nica de ea. Aceasta ne deschide perspectiva unui viitor mai
fericit pentru omenire ».
Kant credea astfel in progres. Iar aceasta credintä a luat,
in alte cateva din lucrarile sale mai marunte, infatisarea
unei filosofii a istoriei, asupra careia trebue sa aruncam de
asemenea o privire, in capitolul urmator.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VIII

0 FILOSOFIE A ISTORIEI
Ideea progresului, la care duceau in chip firesc, atat Me-
tafizica moravurilor cat si Pedagogía, de care ne-am ocupat
In capitolul precedent, avea, in gändirea lui Kant, o ori-
gine mai veche. 0 formulase, in adevar, mai inainte, in Cri-
tica ratiunii practice, ca o conditie logicl a oricarei posibili-
tati de realizare a o binelui suprem », ceea ce ducea, cum
am vazut, la postulatul unei durate infinite a personalitätii
omenesti, adica la postulgul nemuririi sufletului. Ca atare,
ideea progresului era o notiune apriori si se situa inteun
cadru strict metafizic. Dat fiind insa rolul pe care il joaca
elementele apriori ale mintii omenesti in desfasurarea em-
pirica a vietii oamenilor, este evident cl ideea progresului
nu se margineste a fi numai o con ditie a unei anumite certi-
tudini metafizice. Ea devine, in acelasi timp, un postulat al
oricarei actiuni practice, care ar tinde la realizarea « binelui
suprem », si prin urmare a acelei stäri ideale, ce a con-
stituit totdeauna tinta aspiratiilor celor mai inalte ale omenirii.
Asa fiind, se ridica in chip firesc intrebarea, daca, si in
ce masura, a izbutit ideea progresului sa determine in adevar
evolutia omenirii, indreptând-o in directia, intrevazutä numai
de Critica ratiunii practice, dar pe care atat Metafizica mo-
ravurilor cat si Pedagogia si-au propus, deopotriva, s'o la-
mureasca, s'o fixeze si s'o faca mai lesne accesibilä. Ar fi
desigur o confirmare practicä a conceptiilor lor teoretice si
o intarire pretioasa a actiunii intreprinse de ele, daca s'ar
putea constata cA un progres s'a produs in a devar in trecutul
omenirii, izvorind din « dispozitiile ei naturale » (aus ihren
Naturanlagen) si urmarind scopurile ei naturale » (ihre
Naturzwecke).
a8.

www.dacoromanica.ro
436 P. P. NEGULESCU

Dad lumea fizid a avut o evolutie, ca cea pe care a schi-

tat-o Kant insusi, printr'o ipotea cosmogonicA, in acea
<<Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels *
din 1775, precum si in numeroasele mici scrieri privitoare la
istoria pAmintului, din aceeasi perioadA a activitAtii sale in-
telectuale, suntem in drept sA presupunem el si omenirea
a avut o evolutie, a trecut adicA printeun proces natural de
desvoltare treptatA. Iar acel proces n'a putut fi determinat
cleat de inzestrarea naturalA a oaxnenilor cu anumite dis-
pozitii, care le-au indreptat actiunile inspre anumite scopuri.
Si ar fi interesant sA stim cum s'ar infAtisa acel proces, dad
1-am putea reconstitui, cu ajutorul dispozitiilor naturale ale
oamenilor de altA datA, pe care le putem considera ca fiind
Ind in functiune la oamenii de astAzi si le putem observa
ca atare in experienta noastrA actual5, precum si ca ajutorul
scopurilor pe care au trebuit sA le urmAreasci acele dispozitii
In trecut, scopuri ce nu s'au putut deosebi prea mult de
cele pe care,le urmAresc ele ind si acum, date fiind legAtu-
rile lor cu structura organicA a fiintei omenesti, in general.

I
S'ar plrea, la prima vedere, ci n'ar putea fi vorba de o
evolutie a omenirii, ca de un proces unic, care ar fi tins si
ar tinde, pe o cale unicl, la un scop unic. S'ar pima, in
adevAr, date fiind marile deosebiri dintre diferitele rase ome-
nesti, d omenirea n'ar putea fi consideratä ca alcAtuind, din
punct de vedere organic, o specie unid de fiinte vietuitoare.
Stiintele naturale ne permit totusi sA nu pArAsim credinta
strAveche in unitatea neamului omenesc, cu toate consecin-
tele ei firesti, printre care cea dintii si cea mai insemnatä
este cA, cu toate formele diferite pe care le-a luat in istorie,
desvoltarea puterilor sufletesti ale oamenilor a urmat, in
fond, o linie unicA. Aceleasi legi psihologice, logice si etice
au determinat, pretutindeni si totdeauna, progresele pe care
le-a fAcut, atAt de incet si de greu, mintea omeneascA, cu toate
fa cultAtile ei.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 437

In adevar, dupa Buffon, care, ca naturalist, era in veacul

al XVIII-lea o autoritate din cele mai insemnate, o specie
biologici putea fi definita ca fiind totalitatea fiintelor vii a
caror impreunare sexuall nu ramânea sterila si avea ca re-
zultat o progenitura viabila. Privitä din acest punct de ve-
dere, strict stiintific, omenirea trebuia considerata ca alca-
tuind o specie biologicl unica. Impreunarea sexualä a bar-
batilor si femeilor de rase diferite era rodnica si copiii ce
se nasteau dinteinsa se desvoltau normal, dupa legile biolo-
gice ale naturii omenesti, in general. Kant mergea chiar mai
departe, sustinand CA omenirea putea fi considerata, nu numai
ca o specie, ci chiar ca o familie, unica, intru cat nu era nici-
decum imposibil ca ea sa fi descins, intreaga, dintr'o pereche
primitiva unica. Staruinta cu care cauta el sa ajunga la o
asemenea concluzie isi avea originea in conceptia sa episte-
mologica. Daca ar fi existat mai multe specii omenesti, ra-
dical diferite unele de altele prin structurile lor fizice si
psihice, ar fi trebuit s'A existe mai multe ratiuni, pure si
practice, si prin urmare mai multe stiinte, mai multe me-
tafizici, si mai multe morale, cu principii diferite. Curn ar
mai fi ramas atunci in picioare Critica ratiunii pure, care
stabilea posibilitatea unei stiinte unice, cu valoare univer-
sail si necesara pentru toti oamenii deopotriva, de pretu-
tindeni si totdeauna ? Cum ar mai fi ramas in picioare Critica
ratiunii practice, care preconiza o metafizica unica, intemeiata
pe postulate morale ce se impuneau, fara exceptie, oricarei
constiinte omenesti ? *i cum ar mai fi ramas In picioare Me-
tafizica moravurilor, cu sistemul rational al datoriilor si cu
idealul moral ultim, care trebuiau sal fie si sa raimana aceleasi
pentru toti oamenii deopotriva ? De aceea, atat inainte de
aparitia celei dintai din operele sale fundamentale cat si
alai tarziu, Kant a fost preocupat, in deosebi, de chestia
raselor de oameni, cum o aratau intre altele studiul inti-
tulat « Von den verschiedenen Racen der Menschen » din
1775 si cel intitulat « Bestimmung des Begriffs einer Men-
schenrace A din 1785.
Daca insa omenirea alcatuia o specie sau poate chiar o
familie unica, atunci de unde veneau si cum se explicau

www.dacoromanica.ro
438 P. P. NEGLTLESCU

marile deosebiri ce existau, de fapt, intre diferitele ei parti,

din diferitele continente ? Spre a gasi un raspuns la aceasta
intrebare, Kant s'a adresat din nou stiintelor naturale, care
i-au arAtat ca nu exista nicio specie de fiinte vietuitoare de
animale sau de plante, ale carei caractere distinctive sa
fi fost absolut uniforme. Toate prezentau, intre diferitele lor
parti, deosebiri ce alcatuiau asa numitele lor o varietati ». Iar
acele deosebiri se explicau prin faptul ca, ajungand a tea
In conditii diferite de cele initiale, caracterele lor distinctive,
la inceput uniforme, nu putuserA sa. nu sufere modifican.
Asa s'a intamplat si cu neamul omenesc, cAruia nu de
geaba i s'a dat acest nume. 0 intuitie obscura a comunitatii
de origine a facut pe oameni sa se considere, din cele mai
vechi timpuri, ca alatuind o familie unica. Traditia biblica,
mozaico-crestina, sustine chiar ca neamul omenesc a iesit,
intreg, din prima pereche de oameni, plasmuiti de Dumnezeu
dupa chipul si asemanarea sa, la creatiunea lumii. RAspan-
dindu-se apoi, incetul cu incetul, pe tot pamantul, descen-
dentii acelei prime perechi de oameni au ajuns a trai in re-
giuni diferite, cu clime diferite, care au modificat, mai mult
sau mai putin, caracterele lor exterioare. In acest chip au
luat nastere asa numitele « rase » de oameni, a claw potri-
vire cu conditiile climaterice ale tinuturilor in care traiesc
este mai mult decat izbitoare.
SA comparam bunloarA din acest punct de vedere, rasa
« mongolica », cum ii zice Kant rasei galbene, care traieste
pe platourile inalte ale Asiei Centrale, cu rasa « neagrA » a
celor ce traiesc in tinuturile ecuatoriale din Africa. 0 clima
uscatA si rece a facut ca pielea oamenilor ce alcatuesc rasa
cea dintai sa fie galbena si asp* intensitatea luminii solare,
resfrante de campiile acoperite cu zApacla o mare parte a
anului, silindu-i sa clipeasca necontenit spre a-si apara ochii,
le-a dat acea cuta caracteristia a pleoapelor, numita « cuta
mongoll *; iar natura saraci i-a facut sa OA un corp mai
mic si un sistem pilos putin desvoltat. Dimpotriva, oamenii
ce trajese in natura bogata a Africei ecuatoriale au un corp
mai mare si mai mult par, pielea lor, arsa de soarele puternic,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 439

e neagri, iar transpiratia continuà i abundentA, produsä de

Oldura, o face s5 fie grasà.
Spre a salva totusi ideea 4 dispozitiilor naturale *, comune
tuturor oamenilor, Kant sustinea cà modifiarile somatice
de care e vorba n'au fost produse numai de actiunea
agentilor externi, ai lumii fizice. Ele presupuneau o cauzl
internA, adiO o dispozitie a organismului omenesc de a varia
totdeauna, in once conditii climaterice, in directia care
permitea sh'-si conserve, mai usor si mai sigur, existenta.
lar o asemenea dispozitie, intnt at urmArea un scop anumit,
nu putea fi de ordine mecanicg. Ea nu putea fi deck de
ordine teleologia. Asa a apk-ut, in studiile lui Kant asupra
raselor omenesti, ideea finalitkii, pe care avea s'o desvolte ceva
mai thrziu in opera sa Kritik der Urtheilskraft », din 1790.
Aceastà idee s'a accentuat chiar, in polemica pe care filosoful
a dus-o, asupa-i, cu naturalistul For ste r, care o combkuse,
inteun articol din revista « Der deutsche Merkur )>, a lui
Wieland, din 1786 (Octomvrie i Noemvrie).
Acest naturalist nu credea cá omenirea a avut, ca specie
biologia, o origine unia. Ii pkea mai probabil ca ea sä." fi
luat nastere in mai multe puncte diferite ale suprafetei pa-
mântului, fie in acelasi timp, fie, mai de graba, in timpuri
cliferite. Numai asa s'ar putea explica faptul cA ea se ggseste
acum pretutindeni, in puncte de pe suprafata pAxnantului
unde nu sè vede cum ar fi putut ajunge pornind dinteun
punct unic, pe continente complet izolate de celelalte, ca
America i, mai ales, Australia, sau pe atkea insule pierdute
în mijlocul rnarilor oceane. Ca atare, omenirea n'a putut
lua nastere cleat dela sine sub actiunea fortelor fizice ale
naturii neinsafletite. lar acea actiune n'a putut fi deck me-
cania, intru at nu se vede cum ar fi putut fi Olauzità de
intentii, asa inat sa se poatà zice O a urmkit anumite sco-
puri. De unde rezulta, pentru spiritul pozitiv al lui Forster,
cA diferitele pkti ale ornenirii au trebuit sà. aibA, dela inceput,
caractere diferite, caractere ale Oror deosebiri s'au modificat
ulterior, fie accentuindu-se, fie atenukidu-se, sub influenta
schimbarilor geologice ale scoartei p5ratntului, ce modifica
conditiile de existentà ale oamenilor din regiunile respective.

www.dacoromanica.ro
440 P. P. NEGULESCU

La aceste critici, Kant a raspuns printeun studiu, inti-

tulat Ueber den Gebrauch teleologischer Principien in der
Philosophie », pe care ha publicat in aceeasi revista, in nu-
merele din Ianuarie i Februarie 1788. In parerea natura-
listului german cu privire la originea omenirii, ca specie bio-
logica, se gasea implicata ipoteza generatiei spontane a fiin-
telor vii, in general. lar aceasta ipoteza nu era admisibila,
fiindca, mai intai, nu se intemeia pe nician fapt pozitiv,
fiindca apoi, nu se impaca cu exigentele logice ale ratiunii.
Fiintele vii, in adevar, au adus cu ele, in lume, un principiu
de organizare, ce nu putea lua nastere, prin simple trans-
formar fizice ale unor corpuri neinsufletite, care nu-1 po-
sedau, in ele insele, in niciun chip. Experienta ne arata
fiintele vii au o structura, pe care n'o putem intelege cleat
numai raportand-o la un scop, care este vieata. Organele unei
fiinte vii, atat de diferite uncle de altele, nu se pot explica
decat numai ca mijloace menite sa contribue la realizarea
a cestui scop *. Ca parti, ale unui tot, ele au destinatia, vizi-
bila si indiscutabila, sa faca posibill functionarea lui. Iar
aceasta adaptare, ce nu se poate pune la indoiala, a unor
anumite mijloace cu un anumit scop, presupune intervenirea
unei inteligente care a lucrat dupa un plan bine chibzuit.
O asemenea inteligenta, insa, nu se poate atribui materiei
anorganice, din care, dupa ipoteza generatiei spontane, ar
fi iesit, dela sine, fiintele vii. Finalitatea, a ca'rei existenti
In naturä ne sileste experienta s'o recunoastem, la fiecare
pas, devine astfel o problema', a carei solutie, depasind che-
stia marginita a originei raselor omenesti, trebue clutata in
alta' parte. De aceea, poate, s'a si gräbit Kant sa publice, doi
ani mai tarziu, opera in care cauta o asemenea solutie,
care era Critica puterii de judecare.

II
Dar sa ne intoarcem la problema progresului. Aceasti
problema se tidied', evident, si in fata evolutiei fizice a ome-
nirii, ca specie biologica. Ea famine insa rezervata, ca atare,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIE1 CONTEMPORANE 44'

stiintelor naturale, in general, si antropologiei, in deosebi.

Asa cum se pune, pentru Kant, in Metafizica moravurilor si
In Pedagogie, problema progresului priveste evolutia inte-
lectuala i moralä a omenirii. Din acest punct de vedere
trebue dar sa aruncam o privire asupra modului cum s'a
desfäsurat, 'Ana acum, istoria ei.
In studiul intitulat Muthmasslicher Anfang der Men-
schengeschichte >>, pe care 1-a publicat, in Ianuarie 1786,
In revista « Berlinische Monatschrift )), Kant si-a pus intre-
barea : cum a inceput istoria oamenilor, ca oameni, depasind
istoria omenirii ca specie biologica. i raspunsul sau a fost
el ea n'a putut incepe deck in momentul in care desvoltarea
ratiunii le-a permis oamenilor sa descopere, in ei inii, ca
un atribut nou si de mare pret, libertatea. Pang atunci, ei
se supuneau, in mod pasiv, determinismului naturii, din
care faceau parte, ca once specie biologica. Ei îi urmau
adica instinctele, n'aveau alte nevoi deck cele pe care le
pusese, in organismul lor biologic, natura, si nu se slujeau,
pentru satisfacerea acelor nevoi, cleat de mijloacele pe care
li le procura ea insasi. La un moment dat, insa, ratiunea lor
s'a trezit, i odata cu ea a intrat in functiune vointa, ca pu-
tere de alegere, ca manifestare adica a libertatii. Oamenii
au observat, bunaoara, ca alimentele, de care se puteau servi
pentru hrana lor, erau de mai multe feluri, el ei le puteau
compara, spre a le determina valoarea relativa, i ca puteau
alege, dintre ele, pe cele care le pareau mai bune. Observärile
de acest fel, care nu s'au marginit, fireste, numai la mate-
riile alimentare, ci s'au intins la toate lucrurile capabile
satisfaca nevoile organice ale corpului lor, le-au proiectat
oamenii, in cele din urma, i in viitor. Ei au inceput, anume,
sä reflecteze asupra efectelor pe care puteau sa le produck
In viitor, actiunile pe care isi propuneau sä le faca, sa le de-
termine valoarea relativa, i sa aleaga, dintre ele, pe cele
care le pareau mai de folos. Din acel moment inainte, con-
duita lor a incetat de a mai fi absolut pasiva, supusi adica
In mod absolut detertninismului naturii. Ea a inceput a deveni,
gratie libertatii de alegere, autonoma. Iar autonomia aceasta
a fost creatoare. In virtutea ei, oamenii au putut sa-si croiascä,

www.dacoromanica.ro
442 P. P. NEGULESCU

depasind natura, cai noul de activitate, cai pe care s'a

indreptat desvoltarea lor intelectuala i morala.
Asa s'a produs, inteun trecut desigur foarte indepartat,
actul sufletesc fundamental, prin care oamenii s'au ridicat
deasupra animalelor, $i asa a inceput, prin urmare, istoria
lor ca oameni, punând capat istoriei lor ca simple organisme
biologice, cum fuseserg p Ana atunci. Actul sufletesc funda-
mental, insa, care a stat la originea acestei istorii a oamenilor
ca oameni, a fost un act de revoltä in contra ordinei natu-
rale, de nesupunere in once caz la determinismul riguros
al naturii. Constiinta nascanda a libertatii a rupt unitatea
primitiva a omului cu natura, Cu toate consecintele a ces-
tei rupturi, care n'au fost mici, nici usoare. ()data cu ea,
In adevar, a aparut in lume 111.11. Raul moral, se intelege,
caci raul fizic exista si mai inainte. Ping atunci, lucrurile
nu erau pentru oameni cleat placute sau neplacute, in in-
telesul fizic al acestor cuvinte. Bune sau rele, in intelesul
moral al acestor terrneni, nu erau Incà. Si in aceeasi situatie
se &eau, de asemenea, urinal-He faptelor omenesti. CAnd
erau placute, cei ce le facuseri se bucurau, and erau
cute, sufereau, din punct de vedere fizic, asa cum se bucura
sau suferl si animalele, care n'au notiunea binelui si a räului,
din punct de vedere moral.
Cu aparitia ratiunii, ins5, si a libertatii de alegere a vointei,
situatia s'a schimbat. CAnd se supuneau in mod pasiv deter-
minismului naturii, and urmau orbeste imboldul instinc-
telor ce Ii stapaneau, oamenii se bucurau sau sufereau, fizi-
ceste, dupa cum urmarile faptelor lor erau placute sau ne-
placute, dar numai atAt. Aceste bucurii i aceste suferinte
nu erau insotite nicidecum de ideea vreunui merit sau a
vreunei vinovatii, si mai ales nu de ideea vreunei ras-
punderi fatä de consecintele lor mai indepartate, in viitor.
Din clipa, insa, in care au inceput sä aleaga intre diferitele
modalitatii de a-si satisface nevoile organice, aceste diferite
idei au aparut in constiinta lor, turburand-o, fiindca Ii ra-
peau unitatea, simpla si naiva, de p Ana atunci. Caci, din
cauza lor, o fapta, ce putea fi placuta pentru moment, le
aparea ca putandu-i face sa sufere, ulterior, daca nu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 443

trupeste, cel putin sufleteste. Cel ce, bunaoara, in loc

caute singur, prin propria sa muna, hrana de care avea
nevoie, o lua, pe ascuns, pe cea agonisita, prin munca lui,
de un altul, isi putea procura, manand, sensatii fizice pläcute.
Dar teama cà isi atrásese, prin ceea ce facuse, ura si se ex-
pusese la razbunarea celui pagubit, constatarea cà cel pe
-care Il pradase suferea din aceasta cauza, ideea in sfarsit
acá altii i-ar rapi i lui hrana pe care si-ar procura-o prin
munca lui proprie, vieata ar deveni a-tat de nesigura inat
n'ar mai fi deat un izvor de necontenite neplaceri, Ii tur-
bura constiinta in asa masurä, inat il fac sa sufere, nu
fiziceste, ci sufleteste. Iar la lumina acestei suferinte, fapta
-pe care a comis-o, desi placuta din punct de vedere fizic,
apare ca fiind rea din punct de vedere moral, intruat a
nesocotit ordinea ce ar trebui sa domneasa in raporturile
dintre oameni, pentru ca vieata lor sa fie mai buna. Iar ideea
,a, avand libertatea sa aleaga, putea sa n'o comitä, 11 face sa
se simta razpunzator, si prin urmare vinovat, ceea ce
mareste ina suferinta sufleteasa.
*i tot asa, in situatia creatA de aparitia ratiunii si a libertatii
de alegere a vointei, o fapta putea sa fie neplacuta din punct
vedere fizic, i totusi sa le procure satisfactii sufletesti,
care le permiteau, sau chiar îi obligau pe oameni s'o con-
sidere ca fiind buna din punct de vedere moral. Asa au luat
nastere, cu vremea, in evolutia omenirii, ca specie biologia
cu o inzestrare sufleteasca superioara, notiunile de bine si
de rau, alaturi de sensatiile pure si simple de placere si de
durere, ce alauzisera exclusiv, la inceput, intreaga ei acti-
vitate. i intrebarea ce se ridia este, daca acest eveniment,
de o importanta capitala pentru desvoltarea ulterioara a
omenirii, a fost, in momentul and s'a produs, bun sau rau,
daca a facut adia pe oamenii, in constiinta arora s'a produs,
mai fericiti sau, dimpotriva, mai nefericiti.
De acord cu Rousseau, dei inteun alt inteles, Kant credea
cà evenimentul de care e vorba n'a putut fi, pentru
In constiinta arora s'a produs mai intAi, deal
turburator i supärator, ceea ce constituia, din punct de
vedere subiectiv, un echivalent al. raului. Dei deschidea

www.dacoromanica.ro
444 P. P. NEGULESCU

omenirii, ca specie, un drum nou, pe care putea ajunge a

deveni din ce in ce mai fericita, evenimentul ce a constituit
punctul de plecare al acestei noua evolutii, a facut pe oamenii
ce au inceput-o mai putin fericiti deck eran pana atunci..
Rousseau zicea cA la inceput, in starea lor naturala, de izo-
lare si de libertate absoluta, oamenii au fost fericiti. Dar
civilizatia, care a inceput odata cu vieata sociala i cu in-
fluentele ei daunatoare, i-a fäcut nefericiti. i temeiurile
acestei paren erau, in cateva cuvinte, cele urmatoare. Rous-
seau nu credea, ca Hobbes, ca starea primitivä a ornenirii
a fost « un razboiu al tuturor in contra tuturor ». Un asemenea
razboiu universal n'ar fi putut fi provocat cleat de tendinta
fiecarui oxn de a-si apropria, in dauna altora, cat mai multe
din roadele produse de naturl si din bunurile create de se-
menii sai. O asemenea tendinta a aparut, e drept, si a dat
nastere, in adevar, unei dusmanii obstesti, dar nu dela.
inceput. Ea n'a luat nastere deck mai tarziu, °data cu gru-
parea oamenilor in societati. In starea lor initiala, care era
starea lor naturala, oameni traiau liberi, ratkind izolati
prin paduri, care erau ale tuturor, fiindca nu eran ale ni-
manui. In acea stare primitiva, oamenii erau calauziti, in
tot ce faceau, de sentimentul instinctiv al conservarii, sau,
cum zicea Rousseau insusi, al « iubirii de sine ». Acest sen-
timent insa, intrucat nu depasea marginile lui naturale,
putea gasi, destul de usor si de repede, satisfactia deplina.
Ca si animalele, care, and si-au astamparat foamea i au
gasit un loc potrivit de odihna, se mica si dorm, tot asa
oamenii primitivi, nedorind prea mult, se multumeau cu
foarte putin. Iubirea de sine » nu era dar, la ei, sinonima
cu egoismul, nu implica rapacitatea, nici cruzimea, si nu
excludea « compasiunea *. Aceasta compasiune, in intelesul
In care o lua scriitorul francez, nu era tot una cu simpatia,
care e o stare sufleteasca cu tendinte active. Compasiunea
oamenilor primitivi era o stare sufleteasca negativa, ce consta
mai mult in recunoasterea instinctiva a dreptului tuturor la
vieat5, la care se mai adaugau, ca nuante afective accesorii;
ingaduinta pentru cei ce se foloseau de acest drept si mila
pentru cei ce nu se puteau folosi de el. Fiecare rasa astfel pe

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 445

ceilalti sa-si satisfaca nevoile firesti, dispunand in libertate

de roadele naturii, care erau pe atunci ale tuturor, fiindca
nu erau inc.:a ale nimanui. Nexistand prin urmare cauze de
conflict, care sa-i ridice pe unii in contra altora, oamenii
traiau, la inceput, nevinovati i fericiti. Intre nevoile
lor i putinta de a le satisface, echilibrul era deplin, scutindu-i
de suferinte inutile.
Mai tarziu insa, and au inceput sà traiasca laolaltá, gru-
pati in mod permanent in societati, oamenii, date fiind ra-
porturile inevitabile dintre ei, au inceput a se compara unii
cu altii. Iar comparatia aceasta nu era decat o prima forma
a reflexiunii, care venea astfel sa le turbure, alterand-o,
centa primitiva. Ea a transformat iubirea de sine », atat
de nevinovata, dela origine, in iubirea-proprie >>, care era
puna de primejdii. Opozitia acestor &ma sentimente, asa
cum se exprima In limba noastra, nu pare sa fie reala. La
Rousseau trig ea. se intemeia pe intelesul diferit pe care
da el expresiilor « amour de soi amour propre ».
Ccl dintai indica sentimentul pur i simplu al conservarii,
cel de-al doilea indica ceva mai mult. Indica, anume, pe
langl sentimentul conservarii i ca o consecinta a lui, dorinta
fiecamia de a se afirma fata de ceilalti, de a-si arata, fata
de ei, superioritatea, de a-si sustinea, fata de ei, puterea sau,
cel putin, dreptatea. Acest nou sentiment, care nu era cleat
o exagerare a celui vechiu, silea pe oameni sa tinda, adesea,
la lucruri ce depaseau mijloacele lor naturale, si pe care, de
aceea, nu le puteau dobandi totdeauna. Echilibrul dela in-
ceput dintre nevoi i putinta de a le satisface s'a rupt astfel,
iar aceasta ruptura a avut urmki grave. Ea a facut, mai
intai, pe oameni sA sufere, i-a fäcut apoi, rAi, impingandu-i
la delicte si la crime. Neputand sa ajunga totdealma la bunu-
rile, materiale sau ideale, pe care le doreau, pe caile permise,
ci au cautat sa le dobandeasca pe cai nepermise, luandu-le
prin inselaciune sau rapindu-le cu violenta, dela altii. Iar la
cei ce nu se puteau hotari sa recurga la asemenea mijloace
vinovate, vieata isi pierdea valoarea fireasca, sila sau des-
gustul putand duce, uneori, la sinucidere. In starea lor na-
turala insa, dela inceput, sinuciderea le era necunoscuta

www.dacoromanica.ro
446 P. P. NEGULESCU

oamenilor. Ei träiau atunci multumiti de vieata simpla i tih-

nitä, cu nevoi putine i lesne de satisfacut, pe care o duceau.
In sfarsit, in stadiul ce a urmat acelei sari primitive, in skull.
societatilor ce au luat nastere dela un moment dat inainte
oamenilor nehotariti, care nu puteau lua nici calea crimei,
nici calea sinuciderii, nu le ramanea cleat scepticismul, adica.
neputinta de a intelege vieata, si pesimismul, adica credinta
CA ea era rea, ceea ce, nu numai cà nu-i consola, dar le
marea inch' suferintele sufletesti. De unde, parerea lui Rous-
seau a omul, de and a inceput sA gandeasca, a devenit un
animal « corupt », i prin urmare nefericit. Päräsind starea
naturall a « ireflexiunii » primitive, omul, odata cu nevino-
vatia, si-a pierdut i fericirea, dela inceput.
Dei era de acord cu aceastä concluzie a lui Rousseau,
Kant nu putea totusi sa admita premisele lui. El sustinea
dimpotriva, in Metafizica moravurilor, cA starea «naturala » a
oamenilor dela inceput, n'a putut fi deck un razboiu per-
manent, al tuturor contra .tuturor, si ca numai nevoia
de a ajunge la o stare « juridica », in care drepturile firesti
ale fiecäruia sa fie recunoscute i respectate de toti, a dus,
odata cu intrarea in scena a ratiunii, la constituirea socie-
tatilor o civile ». Daca insa deschidea omenirii o cale noua,
care putea duce, cu vremea, la starea ideala a unei fericiri,
nu numai neturburate, dar si generale, reflexiunea rationala,
care judeca valoarea faptelor omenesti, nu putea sa nu faca
pe oameni, individual considerati, sa sufere mai mult dear
sufereau pana atunci. In adevar, alaturi de raul fizic, singurul
care îi chinuia la inceput, reflexiunea rationala mai creea
si 11111 moral, care, pentru constiinta, din ce in ce mai sen-
sibila, a celor stapaniti, cu mai multä putere, de aceasta
noua functiune sufleteasca, era adesea mult mai suparator,
fiindch era mult mai durabil. Ca si animalele care, cand co-
miteau cele mai mari cruzimi, n'aveau nicidecum constiinta
ca faceau vreun rat', fiindca îi urmau pur i simplu,
reflecteze nicidecum, instinctele lor naturale, ceca ce
permitea bunaoara marilor carnivore sa sasie de vii, fara
nicio milä si fArá nicio remuscare, vietatile cu care se hra-
neau, tot asa i oamenii primitivi, cat timp isi urmau pur

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOF1EI CONTEMPORANE 447

si simplu, fkä sä reflecteze nicidecum, instinctele lor naturale,

n'aveau nicidecum constiinta ráului pe care 11 faceau. Ei nu
sufereau prin urmare, in acea perioad5 primitivi a omenirii,
deck de rául fizic. Ilkil moral, care, ulterior, i-a fäcut sá sufere
mult mai mult, n'a luat nastere cleat odatä cu trezirea,
inteinsii, a ratiunii, si Cu intrarea in actiune a exigentelor ei.
Raul acesta, insä, n'a fost o pagubi, ci un cistig. El a fost,
In adevár, cauza de apetenie a binelui, ce avea sá se rea-
lizeze, treptat, pe calea cea nouá, pe care o deschidea ome-
nirii reflexiunea rationalä. El a silit pe oameni, tocmai fiinda
era atät de supärkor, sà-si supravegheze, cu din ce in ce
mai mult1 luare aminte, conduita, conformindu-si, din ce
In ce mai riguros, actiunile, atit cu legile civile si politice,
at si mai ales, cu poruncile constiintei morale. Iar pentru
ca aceastá conformare sa nu le fie prea anevoioasá, oamenii
s'au silit in acelasi timp si din aceeasi eau* sa-si desvolte
at mai mult puterile, trupesti si sufletesti, pentru ca s'á-si
poatá satisface ne voile numai pe aile permise, ail a mai
fi ispititi sä ja pe cele nepermise. Raul initial, pe care 1-a
creat reflexiunea rationall, a devenit astfel punctul de ple-
care al binelui de mai tärziu si promotorul progresului ce
avea sá &Ica la el.
E poate bine si mentionám, in treack, ca pe un precursor
al lui Kant in aceastá directie, pe un filosof elvetian, uitat
Cu totul. Intr'o lucrare intitulatá « Geschichte
astäzi aproape
der Menschheit #, care a apárut la Zürich, in douà volume,
In 1764 si 1770, Isaak Iselin sustinea cl istoria omenirii
a constat in trecerea ei treptatá dela o stare primitivá, in
care vieata si activitatea oamenilor era dominatá, integral si
exclusiv, de sensibilitate, printr'o stare intermediará, in care
imaginatia a inceput a cálluzi, ca un prim factor inte-
lectual, agitatiile sensibilitkii, ce nu se supunea p Ana
atunci deck instinctelor oarbe de origine animalia, la o
stare finalá, in care rolul conduckor a inceput a-1 reven-
dica si se sileste sä-1 joace, nu fail' greutäti si lupte, ratiunea
Cu criteriile ei logice si etice.
Kant insá, in lucrarea sa « Idee zu einer allgemeinen Ge-
schichte in weltbtirgerlicher Absicht », din 1784, a dat istoriei

www.dacoromanica.ro
448 P. P. NEGULESCU

« generale * a omenirii o fizionomie care, dei nu se depárta

prea mult de cea pe care i-o dase Iselin, avea totusi o semni-
ficare metafizica mai adanca. *i el credea, ca si filosoful
elvetian, a istoria omenirii consta, In fond, inteo trecere
progresiva dela dom.nia sensibilitatii la donmia ratiunii, in
vieata omeneasca, individuala si colectiva'. Dar, in aceasta
trecere, Kant vedea ridicarea treptata a omului deasupra
« necesitatii » din lumea sensibila, indreptarea lui treptata,
daca nu chiar apropierea lui, de « libertatea » din lumea in-
teligibila. Opozitia dintre necesitatea naturii si libertatea
vointei, pe care o descoperise in Critica ratiunii pure si a
carei inlaturare o stabilise, ca posibila, in Critica ratiunii
practice, aparea acum ca o realitate indiscutabila, in desfa-
surarea istorica a vietii omenesti, punand in plina lumina'
intelesul ei mai adanc si &and procesului universal al deve-
nirii, in istorie, fizionomia lui adevarata. Din acest punct
de vedere, istoria nu e altceva cleat sfortarea, continuata
Ara intrerupere, din veac in veac si din mileniu in mileniu,
a omenirii intregi, de a trece, printeun progres incet si greu,
dela starea ei initiala, obscura si umila, in care era dominata
de necesitatea oarba' a naturii, la o stare luminata in sarsit,
In intregime, de ratiune, si in care libertatea vointei sa-i
permita a-si afirma, definitiv, autonomia. Cum avea sa zica
mai tarziu istoricul francez Michelet, sub influenta teo-
retica a lui Kant, poate, sub influenta practica a evenimen-
telor timpului, In once caz, istoria omenirii nu este cleat
victoria progresivá a libertätii.
Pe cand insi istoricul, care studiaza acest proces, e tinut
sa descrie, pas cu pas, etapele lui succesive, filosoful, care il
examineaza la randul sau, nu poate urmari alt scop deck
sa-i lamureasca mecanismul general. Din acest punct de
vedere, ceea ce i se pare caracteristic lui Kant este ca pro-
gresul, pe care il pune in evidenta istoria, nu se realizeag
In « individ >>, ci In « specie ». Progresul nu poate fi opera oa-
menilor, individual considerati, oricat de pretioasa ar fi con-
tributia pe care i-o aduc ei. Ea nu poate fi deck opera ome-
nirii intregi, In vieata nelimitata a careia contributiile indivi-
duale ale oamenilor efemeri, adaugandu-se unele altora, se

www.dacoromanica.ro
 'STOMA FILOSOF1E1 CONTEMPORANE 449

insumeazi inteun total, care creste necontenit, din genera tie

In generatie. Iar minunea, care nu poate si nu impresioneze
adanc pe observatorul mai atent, este ci progresul nu se
realizeazi numai prin contributiile voite, cu deplini con-
stiinti, de oameni, ci i, poate chiar mai ales, prin contribu-
tiile lor inconstiente i involuntare. Printre cele dintai iau
loc, in chip firesc, sfortirile ideate pe care le fac oarnenii de
eliti de a-si desvolta cat mai mutt puterile sufletesti, spre
a inainta astfel mai usor in ciutarea adevirului si a binelui.
Printre cele din urrni iau loc sfortirile egoiste ale marei ma-
jorititi a oamenilor de rand de a-si spori averea si puterea,
de a ajunge la onoruri si demnititi. In lupta surcli, dar ne-
intrerupti, pe care o deslintuesc acestea din urmi, si care
ar pirea ci nu poate deat si ingreueze progresul in-
t arzie, un Kepler sau un Newton al lumii morale ar putea
sà descopere un plan al naturii, menit, tocmai dimpotrivi,
usureze si si-1 gräbeasci. Priviti din acest punct de ve-
dere, oamenii se pot compara cu arborii dintr'o picture, care,
pe misuri ce cresc, îY iau unii altora lumina, ficandu-si
astfel un rAu reciproc. Dar tocmai raul acesta Ii sileste si
creasci mai bine, Inältindu-si varfurile cat mai sus, ca sl se
poatä bucura, cat mai mutt, de razele soarelui. lar cresterea
aceasta a lor mireste valoarea pidurii intregi. Tot asa, si in
vata omenirii, dui duce la bine. Hand pe oameni si su-
fere, gut trezeste in sufletele lor dorinta de mai bine,
biciuind necontenit aceasti dorinti a lor, îi impinge cu pu-
tere, uneori chiar cu violenti, si caute indreptarea. Sub
aspectul acestei ultime forme a ciutirii binelui, i se infiti-
seazi lui Kant, de pildä, revolutiile. Mari de unele cazuri
and, zapicite de indemnurile insidioase ale unor agitatori
interesati, popoarele urrniresc hirnere lipsite de justificiri
rationale, miscirile lor violente sunt, de cele mai multe ori,
efectul nedreptitilor reale de care suferi si a ciror inliturare
o cauti. Filosoful nu s'a sfiit, bunioari, si-si arate, inteo
lucrare de mai tarziu, anume, in cea intitulatä u Der
Streit der Facultiten* din 1798, simpatia vecina cu en-
tusiasmul pentru revolutia francezi. E drept ci el atribuia,
29 A. R. Studii i Cercetdri.

www.dacoromanica.ro
450 P. P. NEGULESCU

In general, o asemenea stare afectiva spectatorilor desinte-

resati, care priveau numai dela distanta desfasurarea eveni-
mentelor din Franta, dar incerca totuvi s'o explice si s'o
legitimeze. Poporul francez lupta, in fond, pentru dreptul
au firesc de a-vi da <4 constitutia civila » care ii parea mai
bunä. lar acea constitutie, intrucfit era cea republicana,
era in adevär mai bung, fiindca era mai favorabila realizarii
scopurilor morale, pe care trebuia sa le urmareasca omenirea
In general. Ea respecta, xnai intii, autonomia vointei libere a
omului; o respecta mai mult, incomparabil mai mult, cleat
regimul monarhic absolutist. Ea era, apoi, cum o aratase
el insuvi pe larg # Doctrina dreptului » din <4 Metafizica mo-
ravurilor », mult mai putin favorabila, deck regimul mo-
narhic absolut, räzboaielor de agresiune vi de cucerire, care
au fost totdeauna o plaga a omenirii.
Cu toate ea erau insa, in adevar, o asernenea plaga, Kant,
In lucrarea in care se ocupa de filosofia istoriei, vedea totuvi,
chiar vi in razboaiele de acest fe!, un mijloc al naturii de a
impinge omenirea, prin excesul raului, sa caute Cu mai multa
ardoare binele. Nu este oare teama de ororile razboaielor,
cauza care silevte uneori guvernele Statelor in conflict de
interese sa caute, inteun arbitraj pavnic, solutia diferendelor
dintre ele ? Si nu va duce oare, in cele din urma, aceeavi teama,
la adoptarea generala vi definitiva a unei asemenea proceduri,
In cadrul unei federatii a Statelor, constituite in scopul de
a pune capat, pentru totdeauna razboaielor ? Nu este evi-
dent de asemenea, in sfärvit, CA, in avteptarea pacii vev-
nice, care, deocamdatä, nu este deal un ideal ce ramâne
a se realiza inteun viitor nehotarit, teama de ororile raz-
boaielor silevte popoarele sa-vi pregateasca apararea, vi CA
aceasta obligatie, desvoltändu-le inteligenta, care se incor-
deazi uneori la maximum in cautarea mijloacelor de rezis-
tentä la agresiunile eventuale, le perfectioneaza necontenit
vtiinta teoretica vi tehnica industriali ?
Constatarile de acest fel 1-au facut pe Kant sa creada ci
istoria omenirii, privitá in intregul ei, ar putea fi considerata
ca denotind un plan ascuns al naturii, care ar tinde ca, sub
presiunea continua a raului, sa desvolte necontenit puterile

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 451

suflete§ti ale oamenilor, spre a face posibilA in sfirOt, pe

aceastA cale, realizarea binelui. AceastA credintA insA presu-
punea, ca un postulat inevitabil, existenta, in naturA, a fina-
litAtii. lar acest postulat a socotit filosoful CA trebuia sI-1
examineze mai de aproape inteo lucrare specialä, in « Cri-
tica puterii de judecare )>, din 1790, de care rAmine a ne
ocupä'm in capitolul urmAtor.

291

www.dacoromanica.ro
 CAP. IX

FINALITATEA SI ROLUL EI SINTETIC

Ideea cg existg in naturg o finalitate, nu totdeauna evi-
dentg, dar totdeauna necesarg, pare a se fi impus cugetarii
lui Kant de timpuriu, incg din perioada initialg in care,
sub influenta lui Ne wto n, intreaga activitate i se indrepta,
cum am vgzut, inteo directie diametral opusg. In « Teoria
cerului » bungoarg, din 1755, in care isi propunea, cum o
spunea in titlul insusi al lucrgrii, sg arate « originea mecanicg »
a Universului, nu uita sg facg, in Prefatg, o rezervg, clarg
si categoricg. 0 rezervg ce putea, firestq, sg-i fie impusg de
grija de a nu se vedea aruncat in categoria autorilor de cos-
mogonii materialiste, care, inlgturind dela originea lurnii once
interventie supranaturalg sau diving, puteau fi acuzati, - cu
usurintg, de ateism. Neputá'nd sg nege cg ipoteza, pe care
o formula in lucrarea sa, prezenta asemgngri izbitoare cu
aceea a lui Lucre tiu sau ca acelea ale predecesorilor sgi
Epicur, Democrit si Leucipp, Kant se grgbea
sg adauge totusi: « Autorii teoriilor pe care le-am amintit,
asupra formgrii mecanice a Universului, faceau sg iasg
intreaga ordine pe care o admirgm inteinsul dinteun
hazard curat accidental, din care rezulta un asa de fericit
concurs al atomilor, inch acestia constituiau un tot perfect
ordonat. Epicur a indrgsnit chiar sg pretindg cg atomii
deviau dela unja verticall a cgderii lor si se intalneau fgrg
intervenirea niciunei cauze. Toti acesti filosofi impingeau ab-
surditatea ping acolo, incit atribuiau nasterea fiintelor vii
aceluiasi concurs intAmplgtor si orb al atomilor, fIcand astfel
sg iasg ratiunea din irational ». Si fiindcg, sub aceastg primg
formg a ei, silinta pe care vi-o da, de a se deosebi de filosofii
In chestie, ar fi putut fi interpretatg ca mgrginind rezerva

www.dacoromanica.ro
454 P. P. NEGULESCU

sa numai la lumea fiintelor vietuitoare, K a n t, ca sa arate

el o intindea si la lumea fizicg, continua in chipul urmator:
a In sistemul meu, eu ggsesc materia supusa unor legi certe
si necesare. Vad aceasta materie, descompusa in ultimele ei
clemente, dispunandu-se succesiv, sub gap anirea acestor legi
naturale, inteun tot a dmirabil ordonat. Nu poate fi aici un
efect al hazardului; este urmarea necesarg a legilor naturale
ale materiei. Si atunci, nu suntem oare siliti sl ne intrebam
de ce materia se supune, tocmai, unor legi, care au ca scop
o asa de minunata intocmire ? Ar fi oare cu putinta ca atatea
elemente, ce au, fiecare, natura sa proprie si independentl,
&Ili dea, dela sine, unele altora, un astfel de concurs, incat
sa iasa dinteinsul un tot bine ordonat ? Si daca ele se com-
porti, in realitate, in acest mod, nu trebue oare sa vedem
aici o dovada netagaduita a comunitatii originei lor prime,
care nu poate fi cleat o Inteligenta suverana si atotputer-
nick de care care insusirile diferitelor elemente au fost chib-
zuite in vederea combinarilor lor viitoare ? ». -

Prevaz and insä o obiectie, pe care i-o puteau opune unii

din cititorii sai, Kant a facut un pas mai departe, pas,
care punea din nou in relief deosebirea dintre lumea cor-
purilor brute si lumea fiintelor vietuitoare. Chiar si admitand,
In principiu, finalitatea primordiall a procesului mecanic, prin
care pretindea el ca luase nastere Universul, nu se putea
oare pune la indoiala capacitatea mintii omenesti, in general,
de a-i reconstitui, in toate amanuntele, desfasurarea ? « Am
incercat, zicea Kant insusi, in Prefata operei sale cos-
mogonice, sa inlatur obiectiile ce se puteau aduce tezei
mele din punct de vedere religios. Sunt insa altele, nu mai
putin puternice, care se pot ridica impotriva scopului ce-mi
propun a realiza. Daca este adevgrat, se va zice, Ca Dum-
nezeu a pus in fortele naturii o arta ascunsä, in virtutea
careia au putut sa scoata din Haos ordinea perfecta a Uni-
versului, cum ar fi totusi in stare mintea omeneasca, atat
de slabg in fata lucrurilor celor mai marmite, sa sondeze
misterioasele proprietati care au concurat la realizarea unui
plan atat de vast ? 0 intreprindere atat de temerara ar echi-
vala cu a zice : Dati-mi materie si va voiu face, cu ea, o lume !...».

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 455

Oricat era insa de impresionanta, aceasta obiectie nu-i Om

lui Kant hotaritoare. El socotea a o putea inlatura, fari
greutate. o Din toate cercetirile ce se pot incerca in studiul
naturii, cea pe care o intreprind, zicea el insusi, este
tocmai cea in care se poate ajunge, cu mai multi' usurinti
si mai multi' siguranta, pina la origine. Dupa cum, intre
toate problemele stiintelor naturii, niciuna n'a fost rezolviti
pina acum, cu mai multi temeinicie si mai multi' certitudine,
cleat aceea a constitutiei adevarate a Universului in general,
a legilor dupa care se misa planetele si a mecanismului intim
al cursului lor; dupa cum, in filosofia naturii, nimic nu se
poate compara cu perspectivele pe care ni le-a deschis filo-
sofia lui Ne wto n; tot asa, eu pretind a, dintre toate
lucrurile naturii, arora li se cauta cauza prima, originea
sistemului cosmic si formarea corpurilor ceresti, Cu cauzele
misarii lor, sunt cele dintii mistere, in adincul arora trebue
sa poata patrunde privirea noastra. *i motivul nu e anevoie
de inteles. Astrele sunt mase rotunde, de forma, adici, cea
mai simpla pe care o poate lua un corp, a aruia origine
se cauta. Misarile lor, de asemenea, nu sunt complicate;
ele nu sunt cleat libera continuare a unei impulsiuni initiale,
care devine circulará prin combinarea ei cu atractiunea unui
corp central. Pe linga aceasta, spatiul in care se mica astrele
este gol; intervalele ce le separa unele de altele sunt nema.-
surat de mari; toate sunt adia dispuse asa, incit si' evite
confuziunea misarilor si sä faa usoara determinarea lor.
Mi se pare dar ca se poate zice aici, fall temeritate si in in-
telesul adevarat al cuvintelor : dati-mi materie si va voiu face
Cu ea o lume, dati-mi adia materie si va voiu arata cum
trebue si ink' din ea o lume. Caci daa ni se da o materie,
inzestrata, prin esenta ei chiar, cu o putere de atractie, nu
ne este anevoie sa gasim cauzele care au putut sa contribue
la intocmirea sistemului lumii, considerat in general. tim,
pentru care motive un corp poate sa ja o forma rotunda.
Intelegem pentru ce este necesar ca niste sfere, liber proiec-
tate, iau o miscare circularl in jurul centrului catre care sunt
atrase. Pozitia orbitelor, unele in raport cu altele, concor-
danta directiei misarilor, excentricitatea, toate se pot

www.dacoromanica.ro
456 P. P. NEGULESCU

reduce la cauzele mecanice cele mai simple; si putem spera,

cu toatä increderea, si descoperim aceste cauze, fiinda ne
sunt de ajuns, in acest scop, rationamentele cele mai usoare
si mai limpezi ». Dar rezerva, cu privire la lumea organica,
apare din nou. « Putem noi oare, se intreaba K a n t,
sa ne magulim cu aceeasi speranta, cand e vorba de cea mai
mica planta sau de cea mai neinsernnati insecta ? E oare
cineva in stare sa zica: dati-mi materie si VA voiu arata cum
se poate face o omida ? Nu suntem oare opriti, aici, dela
primul pas, de ignoranta adevaratelor propriefati intime ale
obiectului si de complicatia organelor, eat de variate, care
11 compun ? Nu e dar de mirare, daca indrasnesc sa' afirm
a modul cum se formeaza astrele, cauza miscarilor lor, ori-
ginea si constitutia actuall a Universului, vor putea fi puse
In puna lumina, cu mult inainte de a se putea explica lim-
pede si complet, prin cauze mecanice, nasterea unei plante
sau a unei insecte ».
Am recurs la aceste citatii, atat de lungi, spre a pune
In evidenta, cat mai bine, deosebirea pe care o stabilea K a n t,
dela inceput, intre fenomenele lumii anorganice si acelea ale
lumii organice, din punctul de vedere al posibilitatii de a
le explica cu ajutorul cauzalitatii mecanice. °rick ar parea
de adanca, aceasta deosebire era, cum se vede, numai re-
lativä'. In cadrul general al finalitatii initiale, pe care o in-
troduceau in natura caracterele esentiale ale elementelor ma-
teriei, caractere chibzuite de « Inteligenta suverana » dela
originea lumii asa, inat sa duck' prin actiunea lor, pe anu-
mite cai, la anumite scopuri, structura, atat a corpurilor
anorganice cat si a celor organice, se putea explica prin cauze
mecanice, a celor dintai mai usor si mai curand, a celor din
urma mai anevoie si mai tarziu. Asa ne rasa, cel putin, sa
speram ultima frazä din textul citat mai sus. Deosebirea,
adica, dintre corpurile anorganice si cele organice, oricat
parea de mare, era numai de grad, nu de naturä', nu era,
cu alte cuvinte, cleat relativa'.
Mai tarziu insa, and Kant a intrat in studiul conditiilor
de apetenie, de care atarna, la oameni in general, posibi-
litatea cunoasterii si a faptuirii, deosebirea de care e vorba

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 457

s'a accentuat si s'a adâncit, tinzänd a deveni absoluta. Cri-

tica ratiunii pure a stabilit, mai inai, legile cunoasterii, pe
care o marginea la lumea sensibilä, la lumea fenomenelor,
supusa determinismului riguros al cauzalitatii mecanice. Cri-
tica ratiunii practice a stabilit, apoi, legile actiunii, rezumin-
du-le in imperativul categoric al indeplinirii riguroase a da-
toriei morale, oriunde, oricand si in once imprejurari,
ceca ce presupunea, cum am vazut, libertatea vointei, de
origine numenala. Cele douà Critici delimitau astfel doul
domenii, al cunoasterii teoretice si al flptuirii practice,
ce nu erau numai diferite, ci se opuneau, de-a-dreptul, unul
altuia, prin legile ce le guvernau. In cel dinai domnea ne-
cesitatea mecanica; in cel de-al doilea, libertatea morala. Lua
astfel nastere un dualism, ce ameninta sa divida, sal sasie
chiar, vieata omeneasci in (Iota jumitäti, nu numai fara
nicio legatura intre ele, dar si antagoniste, intrucit isi pu-
teau creea, reciproc, dificultäti, teoretice si practice. Cum
zicea Kant insusi, in Introducerea operei in care incerca
sa inlature acest neajuns, adica a Criticii puterii de judecare:
« Intelectul da apriori legi pentru natura ca obiect al sim-
turilor, pentru cunoasterea ei teoretica inteo experienta po-
sibila. Ratiunea &A apriori legi pentru libertate si propria ei
cauzalitate, ca element suprasensibil in subiect, in vederea
unei cunoasteri neconditionat-practice. Domeniul conceptului
naturii sub prima legislatie, si cel al conceptului libertatii
sub cealaltä, sunt cu desavärsire izolate, cu privire la once
influentare reciproca ce ar putea-o avea pentru sine unul
asupra altuia (fiecare dupa legile sale fundamentale), prin
marea prapastie care desparte suprasensibilul de fenomene.
Conceptul libertatii nu determina nimic cu privire la cu-
noasterea teoretica a naturii, precum nici conceptul naturii
cu privire la legile practice ale liberatii, si in acest fel e im-
posibil de aruncat o punte dela un domeniu la celalalt » 1).
0 asemenea punte e totusi, nu numai necesark dar si
indispensabila. Cele doul domenii izolate apartin, in adevar,
unuia si aceluiasi proprietar. Cunoasterea si actiunea, cum
1) Critica puterii de judecare, traduc. romfin. Br Ailean u, p. 73.

www.dacoromanica.ro
458 P. P. NEGULESCU

zice K a n t, au unul i acelasi subiect », care este omul;

ele sunt, deopotrivi, produs al fu.nctiunilor lui sufletesti.
Sau, ca si nu compliam analiza noastri Cu deosebirile dintre
functiunile de acest fel, ne putem mirgini si zicem cä atit
cunoasterea cât i actiunea sunt, in principiu, produse ale
uneia i aceleiasi facultiti, ale ratiunii,
care poate avea,
e drept, dou5 intrebuintiri diferite, una teoretia si alta prac-
tick dar nu este si nu rimine mai putin, din cauza acestui
dualism functional, una si aceeasi. Pe de alti parte, expe-
rienta ne aratä, mai la fiecare pas, a ordinea fizia a na-
turii i ordinea morali a lumii omenesti nu rimin, propriu
vorbind, separate, fat% si aibi, sub nicio formi, niciun con-
tact una cu alta. Ele nu se pot compara cu (Iota linii paralele,
ce s'ar intinde la infinit, alituri una de alta, fill sä se atingi
niciodati. De fapt, ordinea fizia a naturii pare a ingreuia
uneori si a inlesni alteori realizarea ordinei morale a lumii
omenesti. Fall a nega realitatea constatirilor de acest fel ale
experientei, Kant nu le c,onsiderä totusi ca dovedind o
influenti reali a naturii » asupra libertätii CAnd vor-
bim, zice el insusi, de « piedecile » pe care le pune cea dintAi
celei din urmi sau de ajutoarele » pe care i le di, n'avem,
In realitate, decfit o actiune a celei dintâi ca fenomen asupra
efectelor celei din urmi ca fenomene inteun proces care
se desfisuri, intreg, in lumea sensibili 1). In schimb,
o influenti a libertitii, ca realitate numenali, asupra na-
turii, ca realitate fenomenali, este, desi nu putem intelege
cum, necesarä, intruat efectele prin libertate »,
adia ale conduitei morale a oamenilor, determinate exclusiv
de imperativul categoric, nu se pot realiza cleat in lumea
sensibili, in care trebue sà ia loc ca fenomene. Ceca ce in-
semneazi cà dad ordinea fizia a naturii nu poate influenta
ordinea morall a lumii omenesti, in schimb, contrariul este
posibil: cea din urmi poate influenta, si prin urmare poate
modifica, treptat, pe ceg- dintAi. Cum zice Kant insusi,
in stilul sàu obisnuit, atAt de abstract: (c De si principiile
determinante ale cauzalititii dupi conceptul libertitii (dupi
1) Critica puterii de judecare, tr. roca. Br ililean u, p. 74, nota I.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 459

regula practica ce-o confine) nu se afla in natura, si de si

sensibilul nu poate determina suprasensibilul in subiect, in-
vers asta este totusi cu putinti (de si nu in vederea cunoa-
sterii naturii, dar totusi in vederea consecintelor ce le are
cel dintfii asupra acesteia din urma) si rezulta chiar din con-
ceptul unei cauzalitäti prin libertate, al carei efect trebue
sl se manifesteze in lume in conformitate cu a ceste legi for-
male ale ei » 1).
Aceasta influenta a « suprasensibilului » asupra « sensibi-
lului » este ceea ce leaga unul de altul cele data domenii,
al ordinei fizice a naturii si al ordinei morale omenesti,
care ar rämânea, altfel, izolate. Aceasta legatura o indicase
K a n t, in termeni mai clari poate deck cei din analiza cu-
prinsa in textul precedent, ilia dela inceputul Introducerii
la Critica puterii de judecare. 0 indicase, insa, numai ca o
necesitate ce ramânea si fie demonstrata ulterior. Punând
In evidentl « prapastia » ce separa cele douà domenii, rasa
totusi sa se intrevada necesitatea, si prin urmare posibilitatea,
de a le pune in legatura printr'un concept sintetic. « De si
o prapastie necuprinsa cu vederea ramine hotar intre dome-
niul conceptului naturii si domeniul conceptului libertatii,
adica intre sensibil si suprasensibil, asa ca dela primul la
celälalt (deci cu ajutorul intrebuintarii teoretice a ratiuniii)
nicio trecere nu e posibila, ca si cum ar fi douà lumi di-
ferite, din care cea dindi nu poate avea influenta asupra
celei de-a doua : totusi aceasta trebue sa aiba influenta asupra
aceleia, anume conceptul liberatii trebue sa. realizeze in lumea
sensibila scopul dat lui prin legile sale. Prin urmare, natura
trebue sä. poatä fi gândita si in felul ca legalitatea formei ei
sa se acorde cel putin cu posibilitatea scopurilor de infap-
tuit in ea dupa legile libertatii. Trebue deci sa existe un
temeiu al unitalii suprasensibilului, care sta la baza naturii,
cu continutul practic al conceptului libertatii. Conceptul acelui
temeiu ... inlesneste trecerea dela modul de cugetare dupa
principiile naturii la cel dupa principiul libertatii » 2). Con-
ceptului de care e vorba ii cla K a n t, mai departe, numele
Op. cit. tr. rom., P. 74.
/bid, p. 54-

www.dacoromanica.ro
460 P. P. NEGULESCU

de « mijlocitor *, adaugand a nu poate fi deck acela al fi-

nalitätii naturii. « Acest concept mijlocitor este cel al fina-
litatii naturii, caci prin el se recunoaste posibilitatea scopului
final (al libertatii), care poate deveni real numai in natura
si prin potrivire Cu legile ei » 1).
Si examinä'm mai de aproape acest concept mijlocitor, ca
sa-i putem intelege mai bine functiunea sintetica, pe care
trebue, ca « temeiu al unitatii *, s'o indeplineasca. Prin fina-
litate intelegem de obiceiu determinarea unei actiuni oarecare
de ckre scopul final ce urmeaza a se realiza printeinsa,
scop final pe care si-1 propune omul ce o indeplineste. Ca
atare, finalitatea nu pare a putea sa existe in natura fizicL
Nefiind insufletita, natura fizica nu poate avea intentii si
nu-si poate propune scopuri de urmarit. Finalitatea, adick
nu pare a putea sa existe cleat in lumea omeneasca. Do-
meniul ei de electiune pare a fi chiar limitat la ordinea mo-
red, fiinda numai inteinsa poate fi vorba de o determinare
autonorna a vointei. Numai intrucat, folosindu-se de liber-
tatea ei, vointa se sustrage actiunii cauzelor straine de ea,
care sunt, cum am vazut in Critica ratiunii practice, motivele
empirice de natura sensibilä, numai intrucat se rnargi-
neste sa urmeze, in mod absolut, porunca legii morale a
datoriei, numai intru atat se poate zice CA ea isi pastreaza
neating autonomia. Ea nu mai este insa, in acest caz, de-
terminata de o cauza anterioara, asa cum sunt determinate
fenomenele naturii fizice, atunci and isi produc efectele lor.
Ea este determinata numai de efectul viitor pe care isi pro-
pune sä-1 produck prin actiunea pe care o desläntueste,
scopul ei final fiind sa realizeze, astfel, legea moralä.
0 deosebire esentiala pare astfel a exista intre ordinea
fizica a naturii si ordinea morala a lumii omenesti. Cea dintai
e gap Anita de cauzalitatea mecanica, in care cauzele isi de-
terminK singure efectele. Cea de-a doua e stApAnità de cau-
zalitatea finala, in care cauzele sunt determinate, ele insele,
de efectele lor. Cum s'ar putea impAca aceste douà forme
ale cauzalitätii ? Cum s'ar putea subordona cauzalitatea
naturii fizice aceleia a lumii morale, pentru ca cugetarea noa-
1) Ibid., P. 74.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 46!

stri si poatä ajunge, in sfirsit, a unifica aceste doul do-

menii diferite ? Intruat o asemenea unificare urmeazi a se
realiza in cugetarea noastri, ea nu poate sà constea, evident,
deat inteo subsumare de concepte. Conceptul cauzalititii
mecanice trebue adia subsumat aceluia al cauzalitgtii finale.
lar aceasti subsumare nu se poate face deck inteo judecati.
A subsuma o notiune unei alte notiuni este, in adevir, func-
tiunea de apetenie a « puterii de judecare *, ca facultate a
mintii omenesti. Ca manifestiri ale ei, judeatile nu fac, in
principiu, deat sà subsumeze notiunile, ce le servesc de
subiecte, notiunilor pe care le iau ca predicate. Ceea ce in-
semneazi a, spre a putea ajunge la unificarea ce urmirim, a
ordinei fizice a naturii cu ordinea morall a lumii omenesti, prin
subordonarea cauzalititii mecanice a celei dintii, cauzalititii
finale a celei din urmä, trebue, neapirat, sà supunem unei ana-
lize mai aprofundate «puterea de judecare », ca facultate a
mintii omenesti. Asa a ajuns Kant si scrie a treia din operele
sale fundamentale, care este « Critica puterii de judecare ».
De judeati, ca manifestiri ale puterii de judecare, se ocu-
pase filosoful si mai 'nainte, in Analitica transcendentalä din
Critica ratiunii pure. Dar se ocupase atunci numai de o
anumiti categorie a lor, anume de « judecitile deter-
minante Iar in ultima din operele sale fundamentale tre-
buia, dat fiind scopul pe care Il urnarea, si se ocupe de o
alti categorie a lor, i anume de judedtile reflectante ».
Deosebirea dintre aceste doui feluri de judeati este cea ur-
mitoare. In general, puterea de a judeca nu este altceva cleat
facultatea de a gindi particularul ca cuprins in universal.
Actul de gindire însä, prin care particularul se subsumeazi
universalului, poate lua, dupi cazuri, forme diferite. Cfind
universalul ne este cunoscut, printr'un contept general dat,
fie apriori, fie empiric, si rimâne numai sä-i subsurnim par-
ticularul ce, intimplitor, ne intereseazi, actul de gindire,
prin care se opereazi aceasti subsumare, este o judecati
« determinanti Cand Insà ne este dat numai particularul,
rimine si ch'utim universalul aruia i s'ar putea sub-
suma, universal ce nu ne e pus la dispozitie de o lege
sau de o regull generali cunoscutä, asa inat trebue si-1

www.dacoromanica.ro
462 P. P. NEGULESCU

descoperim, actul de gindire, prin care se opereazA sub-

sumarea urmAritA, devine o judecatA « reflectantà ». Acestor
doul categorii de judecIti le corespund &lug forme ale pu-
terii de judecare; celei dintAi, Kant ii zice « Die bestim-
mende Urtheilskraft *, celei din urrnä, « Die reflektierende
Urtheilskraft ». Misiunea, de a unifica ordinea fizia a na-
turii cu ordinea moralA a lumii omenesti, ii revine acestei
ultime forme a puterii de judecare. De ea se ocupi dar opera
pe care ne propunem s'o examinAm, si a cArei problema de
cApetenie se rezumi in intrebarea: Cum sunt posibile jude-
cAtile reflectante ?
Judeatile de acest fel sunt, in esentA, acte de gändire ce
stabilesc sau, cel putin, indicA o finalitate oarecare. Iar fi-
nalitatea pe care o stabilesc sau o india ele poate lua douà
forme diferite. Ea poate sá constea, mai intii, inteo potri-
vire a lucrurilor particulare din naturA cu dispozitiile gene-
rale ale sufletului nostru, ca si cum ar fi intocmite asa inat
sA ne convini noug. Ea xnai poate sA constea, apoi, trite°
potrivire a lucrurilor din natura unele cu altele, sau a pär-
tilor fiedruia din ele unele cu altele, ca si cum ar fi. intoc-
mite dupA un plan bine chibzuit in vederea unui scop anumit.
In primul caz, judecAtile reflectante sunt insotite de un sen-
timent special de plAcere, cAruia ii dim numele de sentiment
estetic. In al doilea caz, judecAtile reflectante sunt insotite
de credinta cA natura, departe de a fi un haos, ale cArui
pärti ar fi luat nastere la intAmplare si n'ar avea nicio
legAturà unele cu altele, este dimpotrivA un tot bine ordonat,
alcAtuit din pArti bine adaptate unele cu altele, ca si cum
ar fi fost intocmit dupl un plan bine chibzuit, in vederea
unui scop anumit. Asa fiind, opera de care trebue sA ne ocu-
pAm se imparte in douä jumätAti: in (< Critica puterii de ju-
decare esteticA » si « Critica puterii de judecare teleologicA »..
SA le examinAm pe ränd.

I
Kant ar fi ajuns mai usor la scopul pe care 1'1 urmArea,
de a lega Critica ratiunii pure si Critica ratiunii practice

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 463

printr'o sintezi finalà, daca ar fi redus Critica puterii de

judecare numai la a doua jumatate a ei, adica la dovedirea
existentei, In naturä, a finalitätii. Aceasta finalitate « obiec-
tiva », pe care o stabileau « judecatile teleologice », era, in
adevär, ceea ce trebuia sa se punk in primul rind, in evi-
denta. Finalitatea subiectiva », pe care o stabileau « jude-
catile estetice *, ramanea din acest punct de vedere pe un
plan secundar 0 ar fi putut fi tratata deosebit, din cauza
numeroaselor probleme ce ridica, inteo lucrare speciall. Pa-
siunea sistematizarii 0 a unifica'rii, insa, l-a ficut pe Kant
s'o introduca si in opera sintetica de care ne ocupam, ba
chiar s'o punk' la inceputul ei, dandu-i astfel o complexitate
care i-a ingreuiat, considerabil, intelegerea. Iar explicarea
trebue cautata in faptul ca problema frumosului, care se dis-
cuta cu atata staruinta pe acea vreme, incepuse a-1 preocupa
de timpuriu, de 0 nu-i putuse gäsi inca, pang la data
cand a scris Critica puterii de judecare, nici solutia defini-
tivä', nici modul cum ar fi urmat s'o incadreze in sistemul
celorlalte idei ale sale.
Kant scrisese, in adevar, inca din 1764, mica lucrare
intitulata « Observari asupra sentimentului frumosului i su-
blimului *, in care se vedea limpede, cum am aratat-o
intr'un capitol anterior, and am incercat a reconstitui ge-
neza criticismului, influenta empirismului englez. La acea
epoca, filosoful in formatie inclina, in mod vizibil, catre
aceasta directie epistemologica, ce se opunea, cu din ce in
ce mai mula putere, directiei opuse, a rationalismului.
lupta dintre ele, ce se dedea, in primul rand, pe terenul cu-
noasterii generale a lumii, se continua, in mic, i pe terenul
esteticei. Asupra acestei lupte, 0 a ideilor antagoniste la care
ducea, trebue si arimarn o scurta privire, ca sa putem pre-
ciza mai bine pozitia pe care a luat-o in cele din urrna,
intrucat n'a rimas la atitudinea empiristi din 1764, filo-
soful nostru.
In Germania predomina, in prima jumatate a veacului al
XVIII-lea, rationalismul lui Leibni z, sub forma mai siste-
matica pe care i-o dase Wolff 0 pe care, nu fara' o inde-
pendenta relativi, o reprezenta la universitatea din Konigs-

www.dacoromanica.ro
464 P. P. NEGULESCU

berg Mar tinKnutze n, profesorul preferat al lui K a n t.

Mai ortodox, si cu o specialá aplicare la estetici, o reprezenta
Alexander Gottlieb Baumgarten, care a com-
pletat, in aceastá privintá, o lacuna a rationalismului oficial
al universitátilor germane, publicând, in 1750, opera intitu-
latá « Aesthetica », ce a dat, definitiv, stiintei frumosului
numele ei actual. El pornea dela deosebirea pe care o fácea
Leibniz intre perceptii, ca prime elemente ale cunoasterii,
impártindu-le in perceptii obscure si perceptii clare, si sub-
divizind pe cele din urmá in perceptii confuze si perceptii
distincte. Baumgarten intemeia astfel o stiintá generala
a cunoasterii, areia îi da numele de Gnoseologie », si
subsuma douà stiinte speciale: Logica, sau gnoseologia su-
perioará, care se ocupa de perceptiile distincte, studiind ra-
porturile dintre ele, si Estetica, sau gnoseologia inferioará,
care se ocupa de perceptiile confuze, cercetându-le semni-
ficarea. Frumosul devenea astfel o formá inferioará a ade-
várului, rámá'nft'nd, ca atare, un produs al « faculatii cogni-
tive », adia al ratiunii. Adevárul era cunostinta perfectiunii
prin perceptii dare i distincte, pe cind frumosul era cu-
nostinta perfectiunii prin perceptii dare, dar indistincte. Per-
ceptiile confuze, in terminologia scoalei lui Leibni z, nu
erau tot una cu perceptiile obscure; ele nu erau deck in-
distincte.
Aceasti conceptie nu era, propriu vorbind, nouá. Ea avea
chiar rádácini foarte vechi. Plato n, bunáoará, considera
frumusetea ca fiind másura in care unitatea ideilor din lumea
inteligibili izbuteste a se realiza in multiplicitatea lucrurilor
din lumea sensibilá. De unde, definitia cunoscutá, care a
ramas multa vreme traditionalä, cl frumosul nu este altceva
cleat unitatea in varietate. La care se adAuga deosebirea,
stabilitá de Plato n, intre cunoasterea adeváratä », cu ra-
tiunea, a lumii inteligibile, i cunoasterea « aparentl cu sim-
turile, a lumii sensibile. Intuitia frumusetii era astfel o forml
intermediará de cunoastere, care, permitAnd omului sá in-
trevada, in ceca ce Ii arátau simturile, adicl in multiplicitatea
haotici a lumii sensibile, unitatea ordonatá a ideilor, pe care
n'o putea gindi deck cu ratiunea, Ii inlesnea trecerea dela

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 465

cunoasterea aparentà, comunO tuturor oamenilor, la cunoa-

§terea adevIratI, rezervatO numai celor alesi. De acestia din
urmi se puteau apropia, pe calea contemplArii frumosului,
multi din cei dintai, cari se putea pregiti astfel si punA
piciorul pe calea mai grea a dialecticei logice propriu zise.
POstrand, in ceca ce ii constituia esenta, aceasta conceptie
a filosofiei grecesti, spiritul practic al Romanilor i-a atenuat
totusi rigiditatea metafizica. Examinand conditiile de care
atarna succesul poetilor, in operele lor, Hor a tiu ii di"-
tuia, in versul cunoscut:
Respicere exemplar vitae morumque jubebo.

sl urmeze pilda alluzitoare -a vietii si a moravurilor, asa

cum luau cunostintO_ de ele in experientä. La acest punct de
plecare empiric, big, teoreticianul artei poetice se gräbea si
adauge rolul critic al ratiunii. Poetii nu trebuiau si uite cO
-plOsmuirile imaginatiei lor, ca A poati trezi la cititorii sau
asculatorii lor 4 voluptatea » estetica, pe care o urmareau,
trebuiau si rämanä cat mai aproape de lucrurile reale, de
lucrurile # adevarate », la care se refereau. Acesta era inte-
lesul versului cunoscut:
Ficta, voluptatis causa, sint proxima vena.

Cu toatl autoritatea de care s'a bucurat, la scriitorii dela

inceputul timpurilor moderne, aceasta conceptie, mai masu-
ratl, a lui H o r a ti u, unii dinteinsii au depOsit-o, totusi,
In preocupArile lor teoretice. Asa a ficut, bunaoara, B o i -
1 e a u, identificand, sub influenta rationalismului cartesian,
frumosul cu adevArul:
Rien n'est beau que le vrai; le vrai seul est aimable.

Intrucat nu usura, ing, intelegerea fenomenului estetic, ci

dimpotrivä, o ingreuia, aceasta conceptie excesiva a ridicat
obiectii si a provocat rezistente. Caci nu tot ce era adevArat
producea plAcerea specialà ce purta numele de emotie estetici.
Afirmarea cl doul si cu doul fac patru exprima un adevAr, pe
care nimeni nu-1 putea pune la indoiall. Dar nimeni nu
putea pretinde a acest adevar ii pärea frumos si ii pricinuia,
ea atare, o satisfactie estetica. Ceca ce dovedea, in chip ne-
30 A. R. Studii ;i Cercetari. LIII.

www.dacoromanica.ro
466 P. P. NEGULESCU

indoios, ci frumosul era altceva cleat un adevär pur

simplu, i cä plkerea ce-1 insotea trebuia s'i aib5 alte cauze.
In fruntea celor ce ridicau asemenea obiectii a stat , la in-
ceputul veacului al XVIII-lea, Jean Baptiste Dub o s,
un scriitor putin cunoscut astäzi, care a publicat, in 1719,
un studiu, mai mult critic deck sistematic, intitulat «
flexions critiques sur la poésie, la peinture et la musique
El punea la originea artei i a plAcerilor estetice pornirea
instinctivä, inascutä oamenilor, de a-si pune in activitate,
chiar i atunci and nevoile vietii n'o mai reclamä', fun ctiu-
nile lor firesti. De si acesta era, ing, fondul pgrerilor sale,
n'am putea zice totusi cà Dubos intrevAzuse posibilitatea
de a deriva arta din intrebuintarea desinteresatà, sub forma
acelor indeletniciri färä scop practic, pe care, sub numele
de jocuri, le gäsim si la animale, si la care se dedau cu pasiune
oamenii, in copilärie, a functiunilor naturale ale organismului
omenesc. Formulele sale rämäneau încà vagi. El sustinea, bu-
na'oara, cá scopul artei era sä stimuleze pasiunile sufletului,
oferindu-le satisfactii pe care nu le puteau gäsi in realitate.
Aceastä credintä, cà präcerea pe care o produc operele de
artl s'ar putea explica prin faptul ca ele dau nevoilor mai
inalte sau mai delicate ale oamenilor o satisfactie inchipuitä,
ce-i consoleaza de neputinta de a le gäsi, in lumea realà,
o satisfactie adeväratà, o avusese, cu un veac mai nainte,
filosofuI englez Francis Baco n, primul propovAduitor
al empirismului, dela inceputul timpurilor moderne. Ea a
dus, apoi, la legatura pe care au stabilit-o moralistii englezi,
in frunte cu S ha ftesbur y, intre sentimentele estetice
sentimentele morale. DacI arta procura oamenilor satis-
factii pe care nu le gäseau in viatà, era fiinda le infátisa o
lume inchipuità, care li se pirea superioarl celei reale. Su-
perioarà, fireste, intrucit aspundea mai bine nevoilor lor
afective, intrucit era adicä asa, cum ar fi dorit ei sä fie lumea
Iar aceasti superioritate, examinatA mai de aproape,
consta in faptul cA, in lumea inchipuità, pe care le-o infl-
tisau operele de artà, oamenii &eau o « armonie », pe care
n'o puteau descoperi totdeauna in lumea realä, cel putin
nu in aceeasi mäsurl.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFEI CONTEMPORANE 467

Frumosul se reducea astfel, pentru Shaft esbur y, la

justa proportie a partilor, care facea ca un lucru, in parte
considerat, sä fie un tot armonic, si la justele raporturi ale
lucrurilor, care faceau ca ele, impreuna considerate, sa
alcatuiasca un sistem armonic. Ceca ce Il ducea la
concluzia c binele nu era cleat o forma a frumosului,
fiindca se reducea, de asemen.ea, la o justa proportie
la juste raporturi, intre pornirile egoiste i pornirile
altruiste ale naturii omenesti. Binele consta, in adevar, in
acordul armonic al intereselor particulare cu interesele
generale. Iar desavarsita armonie dintre iubirea de ei
bunavointa fatä de ceilalti, intrucat se realiza in vieata
oamenilor virtuosi, nu era altceva deck frumusetea simtirii
si a faptuirii lor.
Asa gandea i K a n t, in mica sa lucrare Observdri asupra
frumosului si sublimului din 1764. Evolutia ulterioara a cu-
getarii sale, pe care, cum am vazut, o sta.') aneau din ce in
ce mai mult preocuparile epistemologice, 1-a indepartat pro-
gresiv de aceasta conceptie empirista a fenomenelor estetice.
Hotaritoare a fost de sigur, in aceasta evolutie, noua con-
ceptie a moralitatii, la care ajunsese in Critica ratitmii prac-
tice, si dupa care binele nu mai putea fi considerat ca un
aspect al frumosului. In lucrarea sa din 1764 virtutea aparea
ca o stare afectiva, ca t sentimentul frumusetii i demni-
tatii naturii omenesti ». In opera fundamentala din 1788, vir-
tutea era o atitudine rationala, i anume, conformitatea
absoluta cu imperativul categoric, ca lege supremi a ratiunii
pure, sub forma ei practicl.. Iar aceasta evolutie a con-
ceptiei sale etice a influentat, in chip firesc, si conceptia sa
estetica. Frumosul nu putea sa fie, nici el, numai o stare
afectiva. Ca atare, nici n'ar fi putut sa reguli » cu ca-
racter obiectiv, valabile adica pentru toti oamenii, in general.
El trebuia sa cuprinda un element intelectual, de vreme ce
se puteau formula, asupra-i, judecati, asa numitele ju-
deeati de gust ». Originea i indreptatirea judecatilor de acest
fel incepusera a-1 preocupa pe Kant cu cativa ani inainte
de a publica Critica puterii de judecare. In 1787, bungoara,
Ii anunta lui Reinhol d, inteo scrisoare dela 18 Decexn-
30

www.dacoromanica.ro
468 P. P. NEGULESCU

vrie 1), ci lucra Cu stäruinti la o « Critici a gustului », pe

care spera s'o poati sfirsi o la Pastile » urmitoare si in care
avea si cerceteze ce se putea stabili, ca « determiniri apriori »,
In filosofia frumosului, adici in estetici. Cercetirile sale in
aceasti privinti n'au apirut insi deck dupi trei ani, si nu
separat, ci inglobate in Critica puterii de judecare.

II
Si examinim acum mai de aproape, cum ne-am propus
mai sus, prima jurnitate a acestei opere, adici Critica puterii
de judecare esteticd. Am zis, ci ceca ce di manifestirilor acestei
puteri, adici judecatilor estetice, caracterul lor particular, e
faptul ci ele sunt insotite de o o satisfactie » de un gen cu
totul special. Satisfactii ne mai dau si alte judeciti, de alte
feluri; dar ele iau alte aspecte, afective si intelectuale. Nu
sunt atatea lucruri, despre care afirmim in judecitile noastre
ci ne plac, dar despre care nu zicem totusi ci sunt frumoase,
cu privire la care, adici, nu formulim judeciti estetice ? Sunt
bunloari, ca si lam un exemplu familiar, atAtia oameni,
cirora le plac foarte mult anumite feluri de bucate ; dar nici-
unul din ei, oricit ar fi de putin cult, nu se gindeste si le
atribue o valoare estetici propriu zisi; niciunul din ei nu
confuncli plicerea materiali pe care i-o produce o ciorbi
de potroace cu satisfactia ideali pe care i-o procuri o sim-
fonie de Beet hove n. Aceasti deosebire trebue dar s'o
limurim mai infai. Numai o asemenea limurire ne poate
ajuta si intelegem natura judecitilor estetice.
Ceca ce caracterizeazi, dupi K a n t, sentimentul de mul-
tumire (das Wohlgefallen), care insoteste judecitile de acest
fel, e faptul ci el rezulti din raportarea reprezentirilor, de
care e vorba inteinsele, nu la obiectele lor reale, ci la su-
biectul care le apreciazi, dupi potrivirea sau nepotrivirea lor
Cu dispozitiile sau, mai exact, cu functiunile sale sufletesti.
Cand constati o potrivire, subiectul e multumit si giseste
1) Care se glseste, in Editia completil a operelor lui K a n t, pe care a publicat-o
Academia de stiinte din Berlin, in volumul al X-lea, la p. 488.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 469

ca reprezentarile respective sunt frumoa se. Cand constati,

din contra, o n.epotrivire, e nemultumit i declari ca repre-
zentarile in chestie sunt urite. Obiectele ce corespund acelor
reprezentari nu-1 intereseaza, pe cel ce formuleaza asemenea
judecati, nicidecum, prin i pentru ele insele. Ele ar putea
chiar sa nu existe. Operele de arta, poeziile, romanele,
dramele,. tablourile, etc., sunt pline, a desea, de reprezen-
tari fictive, create pe de-a'ntregul de imaginaria artistilor
respectivi, i procura totusi, celor ce le citesc sau le con-
templa', starile afective ce insotesc judecatile lor estetice.
O comparatie a judecatilor de acest fel cu cele prin care
stabilim, numai, ca anurnite lucruri sunt placute, fara sa le
declaram frumoase, ne poate limpezi si mai bine acest ca-
racter special al lor. Am zis, ca sA reluarn exemplul familiar
de adineaori, ci sunt feluri de mancare ce ne plac, dar cä-
rora nu le recunoastem nicio valoare esteticä. Judecatile pe
care le formulam in asemenea cazuri sunt insotite si ele de
o satisfactie. Dar acea satisfactie rezulta, in primul rand, din
raportarea reprezentarilor, din judecatile respective, la obiec,
tele lor reale. Dovada e faptul cA acele obiecte n'ar putea
sä nu existe, ca in cazul judecatilor estetice. Un fel de
mancare ce n'ar exista in realitate, pe care nu 1-am putea
grin urmare gusta, in forrnele obisnuite, n'ar putea sa' ne
produca nicio placere. Ceea ce insemneaza ca in judecatil;
prin care afirmärn cA anumite lucruri sunt placute, se gaseste
totdeauna implicat, in chip vadit, un « interes al nostru
pentru lucrurile respective, adica o preocupare de existenta
lor. Caci, cum zice Kant Insuçi, « iriteresul * nu este alt-
ceva deck « pläcerea ce o unim cu reprezentarea existentei
unui obiect *1).
Un asemenea interes nu se gaseste insa irnplicat in jude-
catile prin care afirmam ca anumite lucruri sunt frumoase.
Chiar i atunci and « lucrurile carora le atribuim aceasta
calitate, nu sunt simple fictiuni, ca cele ce umplu operele
de arta, and ele sunt adica realitati propriu zise, fie ale
1 umii omenesti, fie ale naturii fizice, ca un monument arhi.
1) Critica puterii de judecare, trad. rom., p. 82.

www.dacoromanica.ro
470 P. P. NEGULESCU

tectonic sau ca un apus de soare, nu putem zice ca avem

vreun interes pentru ele, in intelesul pe care 1-am vazut,
ci ne preocupam adica de existenta lor. De aceea nici nu
dorim, propriu vorbind, si le avem, cum dorim, de obiceiu,
sa avem lucrurile ce ne plac, pur i simplu. O asemenea
dorinta, and ja nastere, cum se poate intampla, in fata lu-
crurilor pe care le numim frumoase, n'are nicidecum a face
cu aceasta calitate a lor, in intelesul ca nu joaca niciun rol
In actul rnintal prin care le-o atribuim. Cum zice K a n t
Cand se pune intrebarea, daci ceva e frumos, nu
vrem sa stim, daci noi, sau altcineva, avem sau am putea
chiar numai avea interes pentru existenta lucrului, ci cum
judeam asupra lui in simpla contemplare (intuire sau re-
flexiune). Daca ma intreaba cineva, dad gasesc frumos pa-
latul ce-1 vid inaintea mea, eu pot spune ce-i drept: nu iu-
besc astfel de lucruri care sunt facute pentru a holba ochii
la ele, sau, cum a raspuns acel sachem irochez, c lui nu-i
place la Paris nimic mai rault deck ospatariile; mai pot,
pe langa asta, mustra, in felul lui Roussea u, vanitatea
celor mari, cari intrebuinteazi sudoarea poporului pentru lu-
cruri asa de nefolositoare; in sarsit, pot prea lesne sA ajung
la convingerea ca, daci m'as gasi pe o insula nelocuita, flea'
nidejde de a xna intoarce andva iarasi la oameni, i daca
prin simpla mea dorinta as putea face si risara: acolo ca
prin farmec o astfel de cladire mareata, eu nici nu mi-as
da aceasta silinti in cazul and as avea o colibi destul de
comoda pentru mine. Toate acestea mi se pot ingadui
aproba, dar nu despre acestea este acuma vorba. Aci vrem
numai sA tirn, daci simpla reprezentare a obiectului e in-
sotiti in mine de plicere, oriat de indiferent as fi cu pri-
vire la existenta obiectului acestei reprezentiri. Vedem lesne
ci ceca ce fac in mine insumi din aceasti reprezentare,
nu ceca ce constitue o dependenta a mea de existenta obiec-
tului, are importanta pentru a zice cA obiectul e frumos
pentru a dovedi ca am gust. Oricine trebue sA märturiseasci,
cum ea acea judecati asupra frumusetii, in care se amesteca
cel mai neinsemnat interes, este poate pirtinitoare i nici-
decum o judecata de gust purl Trebue sa nu fim atusi de

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 471

putin interesati pentru existenta lucrului, ci sI fim in aceastA

privintA cu desAvirsire indiferenti, pentru ca, in materie de
gust, sA jucAm rolul judeatorului » 1).
Nu tot asa e insA cu judecAtile prin care afirmlm numai
cA anumite lucruri sunt plAcute, sau, cum zice traducl-
torul romAn al Criticii puterii de judecad, « agreabile ». Exis-
tenta obiectelor la care se refed judecAtile de acest fel nu
mai este, nicidecum, indiferend. CA, in cazurile de acest fel,
nu ne mArginim numai sA « gustAm » reprezentArile obiec-
telor, ea' existenta lor, ca obiecte, ne preocupI in cel mai
inalt grad, ne-o dovedeste faptul cA, de vreme ce ne plac,
le dorim, a suntem cuprinsi, cum zice K a n t, de « pofta »
de a le avea. In judecAtile de acest fe!, prin urmare, se gl-
seste totdeauna implicat interesul, in intelesul pe care 1-am
vAzut mai sus. Iac5, si in aceastA privintA, textul filosofului
insusi, care incepe cu definitia : 4 Agreabil este ceca ce place
simturilor in sensatie ». Spre a evita insA o intelegere gresid
a acestei definitii, intruck cuvAntul « sensatie » indici de obi-
ceiu o reprezentare obiectivA a simturilor, Ka nt desemneaz1
« ceea ce trebue sA rAmAnA totdeauna pur subiectiv si nu
poate constitui nicidecum o reprezentare a unui obiect »,
cu numele de « sentiment ». Si adaugA, pentru alai muld
claritate, exernplul urmAtor: « Coloarea verde a pajistelor apar-
tine sensatiei obiective, ca perceptie a unui obiect prin sim-
turi; agreabilul ei insà, sensatiei subiective, prin care n.0 se
reprezind un obiect, apartine adicA sentimentului, prin care
lucrul e considerat ca obiect al plAcerii (care nu este o cu-
noastere a lui) ». Iar « faptul... cA judecata mea asupra unui
obiect, prin care il declar agreabil, exprimA un interes produs
de dAnsul, se vede lAmurit chiar prin aceea ci el desteapd
prin sensatie o poftl dupl astfel de obiecte; prin urmare, pll-
cerea nu presupune numai simpla judecatà asupra obiectului, ci
raportarea existentei lui la starea mea, in mäsurA ce e afectad
printr'un asemenea obiect )L Ba chiar, clack' existenta obiectului
nu poate lipsi niciodad, in schimb, poate lipsi, foarte bine, ju-
decata, care 1'1 declad agreabil. «Pentru ceca ce e agreabil in

1) Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. 82, 83.

www.dacoromanica.ro
412 P. P. NEGULESCU

rnodul cel mai viu... nici nu e nevoie de o judecata asupra

însuirii obiectului, astfel cà cei ce se indreapta numai spre
delectare (cad acesta e cuvantul prin care se inseamna ele-
mentul intim al placerii) se lipsesc cu drag de once judecare»1).
In aceeasi situatie ca judecatile prin care afirmam cá anu-
mite lucruri sunt placute, se gasesc i judecatile prin care
afirmam ca anumite lucruri sunt bune. i in acestea din
urma se gaseste implicat interesul pentru obiectele la care
se refera, ca i in cele dintg. Cu o deosebire, totusi, pe care
trebue s'o precizam. Unele lucruri le gasim bune » numai
pentru ceva ». Ca atare, ele ne plac numai ca raijloace,
le declaram utile », in vederea unui scop oarecare. Alte lu-
cruri, frisk ne plac prin ele insele; pe acelea, le consideram
ca realizand in ele insele anumite scopuri, ce convin ratiunii
noastre, i zicem, de aceea, cà sunt t bune in sine ». In aman-
doua aceste cazuri, judecatile noastre cuprind notiunea unui
scop, care le determina, propriu vorbind, calitativ, facându-le
sa fie afirmative sau, uneori;negative. Caci clack din punctuI
de vedere al scopurilor de care poate fi vorba, unele lucruri
sunt bune, altele sunt, fireste, rele. Prin aceasta legatura a
lor cu notiunea sau, cum zice K a n t, cu conceptul
unui scop, judec'atile prin care declaram ca anumite lucruri
sunt bune se deosebesc, deopotriva, de cele pe care le-am
examinat pfina acum.
De cele prin care declaram cá anumite lucrUri sunt pia-
cute, mai intai. Am vazut in adevar, adineaori, agreabilul
se intemeiaza exclusiv » pe sensatie. Cum zice Kant in-
susi: « Placerea produsa de bine trebue sa depincla de re-
flexiunea asupra unui obiect, reflexiune care duce la un con-.
cept... si se deosebeste prin aceasta... de agreabil, care
se intemeiaza cu desavirsire pe sensatie *2). *i tot asa se
deosebesc judecatile, prin care declaram ca anumite lucruri
sunt bune, de cele prin care declaram cà anumite lucruri
sunt frumoase. Caci lucrurile pe care le gasim frumoase ne
plac fárä intervenirea vreunei notiuni sau a vreunui concept.
Cum zice Kant insusi: Pentru a gasi ea ceva este un
Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. 83, 84, 85
Ibid., p. 85.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 473

bine, trebue sà tim totdeauna ce lucru ar avea si fie obiectul,

adici trebue si am despre el un concept. Pentru a gisi fru-
musete in ceva, n'am nevoie de asta. Flori, desenuri libere,
linii imbinate la olalti flea' intentie, sub numele de frunzis,
nu inseamni nimic, nu depind de niciun concept determinat,
plac totusi » 1).
De unde rezulti ci judecitile estetice, sau, cum mai zice
K a n t, judecitile de gust, sunt numai contemplative ».
Ele sunt adici judeciti care, indiferente cu privire la exis-
tenta obiectelor, unesc numai insusirile lor cu sentimente
de plicere sau neplicere. Iar aceasti « contemplatie » nu este
« indreptati spre concepte ». Câci judecitile de acest fel « nu
sunt judeciti de cunoastere teoretici ». Ceea ce insemneazi
ci ele « nici nu se intemeiazi pe concepte nici « nu-si
propun si ajungi la « concepte » 2). Ele nu duc deck la
o pretuire, practia, dar desinteresati, a lucrurilor, prin
sentimentele de plicere sau de neplicere, pe care le produc.
Facultatea din care izvoresc ele, ca atare, este ceea ce numim
« gust ». Cum zice Kant insusi: « Gustul este facultatea de
apreciere a unui obiect sau a unui mod de reprezentare prin
o plicere sau displicere, fArá niciun interes. Obiectul unei
astfel de pliceri se numeste frumos » 3).

III
Asa ni se infitiseazi, privite din punct de vedere al «ca-
litàtii judecitile estetice. Ele pot fi insi privite, ca toate
judeatile, si din punctul de vedere al « cantititii ». i in-
trebarea ce se ridici, in aceasti privinti, este, daci jude-
atile estetice pot avea o valoare generali, exprimändu-se in
forma obisnuiti a judeatilor ce se numesc in logici uni-
versale. Kant crede el rispunsul la aceasti intrebare nu
poate fi indoios. Fiind desinteresate, judecitile estetice
« trebue » sä aibi o valoare generali. Cici clack in atätea
I) Ibid., p. 85.
¡bid., pp. 85, 87, 88.
Ibid., p. 89.

www.dacoromanica.ro
474 P. P. NEGULESCU

cazuri, oamenii emit asupra acelorasi lucruri judecAti dife-

rite, este din cauza Ca, potrivit cu deosebirile lor de tem-
perament, au pentru ele un interes diferit. In cazul pläcerii
speciale, insà, pe care o determina' judecOtile estetice, nu
exista, cum am vAzut, niciun interes pentru lucrurile respec-
tive, care ar putea chiar sl nu fie realitati propriu zise, plà-
cerea in chestie nefiind legata deck de reprezentarile lor.
Neexistand dar, in cazurile de acest fe!, niciun interes care
&A dividä' pe oameni, nu se vede nicidecum de ce judeatile,
pe care le-ar emite ei asupra valorii estetice a lucrurilor in
chestie, ar fi diferite. Cum zice Kant insusi: « ... Dacl
cineva are constiinta a placerea produsà de un obiect este
pentru dansul färá niciun interes, el nu poate aprecia acest
obiect altfel, deck asa, CA obiectul trebue si contina un
temeiu de plAcere pentru oricine. Gici, cum nu se inte-
meiaza pe vreo inclinatie a subiectului (nici pe vreun alt
in.teres reflectat), ci, cum cel ce judecI se simte cu desAvar-
sire liber cu privire la pläcerea ce o dedia obiectului: el
nu poate gasi conditii personale ca temeiuri ale placerii de
care s'ar lega subiectul s'au singur, si trebue deci sa consi-
dere placerea intemeiatO in ceea ce poate presupme la ori-
care altul; prin urmare el trebue si creadä' a avea temeiu
s'i atribue oricui o plOcere asernAnkoare » 1).
Cand emitem, asa dar, o judecatA esteticA, 11 atribuim o
valoare generalä, ca si cum am formula o judecata logica
ce ar fi, din punctul de vedere al cantitälii, universala. 0
analizA elemental-A' ne poate tug arta a generalitatea ju-
decOtilor estetice nu poate fi de natura logia. In adevar,
universalitatea logia derivO, in judecatile respective, din con-
ceptele ce le servesc de subiect si a caror steed e luatA in. in-
tregime. Sfera unei notiuni in* cum zicem noi astAzi, nu
este, precum stim, deck categoria de obiecte la care se re-
feri ea si ale aror caractere comune le rezuma in conti-
nutul ei. Cand, prin urmare, sfera unui concept e luatA,
inteo judecatà, in intregime, aceasta insemneaza a afirmarea,
pe care o formuleaza acea judecata, priveste totalitatea obiec-

1) Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. 89, 90.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIE/ CONTEMPORANE 475

telor din categoria respectiva. Judecata e adica universall,

iar universalitatea ei rezulta din modul cum e considerat,
din punct de vedere cantitativ, conceptul ce-i formeaza su-
biectul. Dovada ca e asa, e faptul ea, atunci and sfera unui
concept e luata, inteo judecata, numai in parte, acea jude-
cata nu poate fi cleat particulara. In ambele aceste cazuri,
In sfarsit, judecatile logice, universale sau particulare, ur-
marese sa ne dea, prin concepte, cunoasterea obiectelor la
care se refera.
Ca generalitatea, pe care o atribuim judecatilor estetice,
nu e de aceasta natura, rezult.A dela sine din modul cum
le-am determinat mai sus caracterele esentiale. Cand zicem
ca un lucru este frumos, noi nu ne Ondim nicidecum la
clasa intreaga lucrurilor ce pot fi frumoase, si care pot fi,
nu numai foarte numeroase, ci si foarte diferite. Ne gandim
numai la starea afectiva pe care ne-o produce nouà lucrul
pe care il contemplam, el singur numai. i ne credem in
drept sa presupimem, pentru motivele pe care le-am vazut,
ca aceeasi stare afectivä' trebue s'o produca acel lucru tuturor
oamenilor, fara deosebire. Noi n'avem adica in minte, cand
formulam o judecata estetica, atribuindu-i o valoare gene-
rará, o notiune, a carui sfera am lua-o in toatb,- intinderea ei.
Avem in minte numai o stare afectiva a noastra, produsti de
o perceptie izolata, si credem ca aceeasi stare afectivä trebue
sa fie produsa, de aceeasi perceptie, la toti oamenii fari deo-
sebire. In sarsit, noi nu urmärim, prin judecata noastra
estetica, o cunoastere obiectiva a lucrurilor frumoase, a tu-
turor fail deosebire, adica a intregei lor clase, ci suntem
preocupati numai de starea noasträ afectiva, careia ii atri-
buim, ca stare subiectiva, o generalitate necesara, presupu-
nand ca, in aceleasi conditii, trebue s'o aiba toti oamenii
f5r5 deosebire.
CA totusi, cu toata aceasta deosebire, judecatile estetice pot
fi confundate cu cele logice, ne-o arata Kant in cuvintele
urmatoare, ce incheie textul pe care 1-am citat adineaori.
Cel ce, contempland un lucru frumos, simte o placere este-
tick e inclinat sa creada, cum am vazut, ca si alti oameni,
contempland acelasi lucru, vor simti a ceeasi placere. # El va

www.dacoromanica.ro
476 P. P. NEGULESCU

vorbi deci despre frumos asa, ca si cum frumusetea ar fi c.

insusire a obiectului i judecata ar fi logica (ar constitui prin
concepte despre obiect o cunoastere a lui); desi este numai
estetica i cuprinde numai o raportare a reprezentarii obiec-
tului la subiect; dar ea are totusi o asemanare cu ces logica,
intruck o putem presupune valabila pentru oricine. Dar nici
din concepte nu poate rezulta aceasta universalitate. Caci
dela concepte nu exista nicio trecere la sentimentul de pia-
cere sau nepläcere (doar numai in legile practice pure, care
contin insa un interes, pe and niciun interes nu este unit
cu judecata de gust pura). Prin urmare, de judecata de gust,
unde avem constiinta separatiunii noastre de once interes,
e legata o pretentie de valabilitate pentru oricine fArà p uni-
versalitate indreptata spre obiecte, adid cu ea trebue sa fie
unita o pretentie de universalitate subiectiva » 1). De unde
rezultä o noua definitie a frumosului, care suna: « Frumosul
este ceea ce e reprezentat fara concepte ca obiect al unei
placeri universale ».
Intrebarea ce se ridid, acurn, mai departe, este, pe ce se
intemeiaza universalitatea subiectiva a judecatilor estetice ?
Cäci nu mai incape indoiall ca o judecata, prin care afir-
mam cl un lucru este frumos, nu exprimi nicidecum natura
obiectiva a lucrului însusi, ci starea noastra subiectiva, intru-
cat ni se traduce in constiinta printeun sentiment de pläcere..
Pentru oricine formuleaza, asa dar, o asemenea judecata,
trebue sä fie evident ca, dupa regulile logicei formale, ju-
decata sa nu poate fi deck « singulara ». Cum poate fi ea
insa, ca atare, valabila, nu numai pentru subiectul a carui
stare afectiva o exprima, ci pentru toti oamenii, in general ?
Cum poate fi adica universala o judecata singulara ? La
aceasta intrebare nu putem gasi un räspuns deck numai
examinand mai de aproape cum ja nastere « pretentia de
universalitate subiectiva » a judecatilor estetice, sau, cum zice
K a n t, credinta in « comunicabilitatea universala » a pläcerii
pe care o exprimä ele.

1) ¡bid., p. 90.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 477

Din acest punct de vedere, trebue sa cercetam, dupa

K a n t, clack' in judecitile estetice sentimentul de placere
preceda aprecierea obiectelor la care se refera ele sau ii ur-
meaza. « Deslegarea acestei probleme, zice el, --. este cheia
la critica gustului si deci vrednica de toata atentia ». i adauga,
imediat : « Daca placerea pentru obiectul dat s'ar ivi inainte,
iar in judecata de gust numai comunicabilitatea ei universall
ar fi de atribuit reprezentärii obiectului, o asemenea proce-
dare ar sta in contradictie cu sine insisi. Caci o atare pia-
cere n'ar fi alta deck simplu deliciu in sensatia simturilor,
.si n'ar putea avea, dupä natura ei, cleat valabilitate per-
sonala, deoarece ar depinde nemijlocit de reprezentarea prin
care e dat obiectul » 1). Aceasta ne-ar intoarce, insa, la cazul
judecatilor prin care declaram cl anumite lucruri sunt « agrea-
bile », si cu privire la care nu poate fi vorba de o « comuni-
cabilitate universala ». Cum zice Kant insusi: « Cu privire
la agreabil, oricine se multumeste ca judecata sa, pe care o
intemeiaza pe un sentiment particular si prin care afirma
despre un obiect ca-i place, sa fie restrang numai la per-
soana sa. De aceea, cand zice: vinul de Canarii e agreabil,
.el admite rara impotrivire ca altul sa-i indrepte expresia,
amintindu-i ca ar trebui sa zica: el imi este agreabil; si asa e,
nu numai pentru gustul limbii, al cerului gurii si al &le-
jului, ci si pentru ceca ce poate fi agreabil ochilor si ure-
chilor oricui. Pentru unul coloarea vanata e lina si drag'ä-
lasa, pentru altul moarta si sting. Unul iubeste tonul in-
strumentelor de suflat, altii pe cel al instrumentelor cu coarde.
Ar fi nebunie de a discuta aci, cu intentia g aratam inexac-
titatea judecatii altuia, care difera de a noastra, ca si cum i
s'ar putea opune din punct de vedere logic. Prin urmare,
cu privire la agreabil e valabil principiul: fiecare isi are gu-
stul sau deosebit (al simturilor) » 2).
Cazul judecatilor estetice e ing cu totul diferit. Ele pre-
supun « comunicabilitatea universala » a placerii ce le inso-
teste, ca ceva, nu numai dela sine inteles, dar care, in acelasi
timp, le conditioneag posibilitatea, ca « judecati de gust ».
Critica puterii de itidecare, tr. rom., p. 95.
Ibid., p. go.

www.dacoromanica.ro
4'78 P. P. NEGULESCU

Cum zice Kant insusi: « Ar fi... ridicul, dael cineva care

se mindreste ca are gust ar crede a si-1 dovedeste zicand:
acest obiect (cladirea ce o vedem, haina ce o poarta acel
om, concertul ce-1 auzim, poezia supusi aprecierii) este fru-
mos pentru mine. Cáci el nu trebue si-1 numeascä frumos,
daca-i place numai lui. Multe lucruri pot avea pentru dänsul
farmec si placere, de asta nu-i pasa nimanuia; dar and
spune despre ceva a e frumos, el atribue altora aceeasi
placere; el nu judea numai pentni sine, ci pentru oricine » 1).
De unde rezultà, ci judecatile estetice, intrucat au pre-
tentia fireasci, prin care se deosebesc de judecatile privitoare,
nu la 4 frumos » ci la 4 agreabil », de a fi universal valabile,
nu pot sä derive din placerea pe care « se presupune » ca o
produc obiectele lor, adica lucrurile asa numite « frumoase »
si nu pot deci sa-i urmeze, pur si simplu, spre a o exprima,
numai. Dimpotriva, trebue s'o preceadä, spre a o determina.
Iar aceasta constatare ne permite sa intrevedem pe ce se
intemeiaza « comunicabilitatea universala » ce le caracteri-
zeaza. Ea se intemeiaza, anume, pe un fenomen sufletesc,
care este, ce e drept, subiectiv, dar nu poate fi cleat acelasi
la toti oamenii fail deosebire, si devine prin aceasta obiectiv.
Ea se intemeiaza, dupä K a n t, pe acordul, liber si spontan,
al factorului sensitiv al cunoasterii, cu factorul ei intelectual.
Am zis, la inceputul acestui capitol, ca, in general, judeca-
tile « reflectante » de care se ocupi Critica puterii de judecare
si din care fac parte judeatile estetice, indica o finalitate
oarecare. Iar aceasta finalitate, in judecatile de care ne ocuparn
acum, consta inteo potrivire a lucnirilor particulare din na-
tura cu dispozitiile generale ale sufletului nostru, ca si cum
ar fi intocmite asa, incat sa ne convina nouä, de uncle
sentimentul de placere ce insoteste contemplarea lor. Sunt
caracteristice, in aceastä privinta, douä versuri dintr'o poezie
populara a noastra. Nestiind cum sa spuna mai bine iubitei
sale, cat e de frumoasa si prin urmare cat de mult ii place,
indragostitul ii striga:
Cine te-a flan pe tine,
Par'di in'a 'ntrebat pe mine!
1) Ibid., p. 91.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 479

Examinata ing in structura ei psihologica, aceasta o con-

venientl », pe care o exprima judecatile estetice, nu e alt-
ceva deck o potrivire a imaginilor, pe care ni le trimite in
constiinta sensibilitatea, cu cerintele intelectului, care inde-
plineste functiunea judecarii. Iar constatarea acestui acord,
sau intuitia acestei armonii, dintre cei doi factori sufletesti
ai nostri, ne produce o satisfactie, pe care o numim placere
estetica, si care, cum am väzut, nefiind legata de niciun in-
teres, este libera de once influenti a vreunui concept oare-
care. De aci vine credinta spontana, pe care am vazut-o, c'1,
In aceleasi imprejurki, toti oamenii fàrà deosebire ar avea
aceeasi satisfactie ca i noi, factorii sufletesti, al aror acord
sau a caror armonie o exprima satisfactia in chestie, fiind,
In esenta, aceiasi la, toti. Cum zice Kant insusi: « Comu-
nicabilitatea universala subiectivä a modului de reprezentare
inteo judecata de gust, deoarece trebue sa se produca
a presupune un concept determinat, nu poate fi nimic alt-
ceva deck starea sufleteasci in jocul liber al puterii de ima-
ginatie si al intelectului (intrucat se acordi intre olalta, asa
cum se cere in general inteo recunoastere); caci noi avem
constiinta cá acest raport subiectiv, potrivit pentru o cunoa-
stere in general, trebue sa fie valabil pentru oricine, si deci
sa fie si comunicabil in mod universal... >>. De unde re-
zulta ca aceasta apreciere numai subiectiva (estetica) a obiec-
tului, sau a reprezentarii prin care e dat obiectul, precede...
pläcerea pentru obiect si este temeiul acestei placeri pentru
armonia facultatilor de cunoastere » 1). lar concluzia ultima
la care ne duce analiza judecätilor estetice din punctul de
vedere al cantitatii lor, este o noua definitie a obiectului lor,
care sung.: Frumos este ceca ce place in mod universal
fail concept # 2).

IV
Itarnanand credincios modului cum examinase judecatile
logice, in Critica ratiunii pure, K ant trece mai departe,
Critica puterii de judecare, tr. rom., p. 96.
Ibid., p. 98.

www.dacoromanica.ro
480 P. P. NEGULESCU

In Critica puterii de judecare, la analiza judeatilor estetice

din punctul de vedere al « relatiunii ». lar aceastA noul ana-
lizi duce la o deosebire si la o precizare a varietAtilor fru-
mosului, ce i se pare de o mare insemn'A'tate teoreticA.
SA pornim, in aceastà noui cercetare, dela constatarea la
care ne-am oprit, cA plAcerea ce insoteste judecAtile estetice
este determinatA de intuitia acordului sau armoniei dintre
puterile noastre sufletesti. Despre lucrurile, care ne procurA
o asemenea intuitie, obisnuim a zice CA sunt frumoase, fiindcA
ne apar ca si cum ar fi fost intocmite, asa cum le vedem sau
le gandim, ca sA rAspundà, cat mai bine, exigentelor su-
biective ale structurii noastre psihice, sau, cu alte cuvinte,
In scopul de a ne conveni, cat mai desávarsit, nouà insine.
Ca atare, judeatile prin care atribuim frumusetea lucrurilor
respective, sunt, evident, judecAti « de finalitate ». De ce na-
tutá e insA aceastA finalitate ? Presupune ea in adevir un
scop obiectiv, pe care 1-am urmAri noi si de a clrui realizare
ar atarna plAcerea noastrA o esteticA »? Ce scop urmArim noi
and privim o floare sau and asculam o simfonie ? Si in
ce mAsurA atarnA plAcerea pe care o simtim, in ambele aceste
cazuri, de atingerea acelui scop ? De ap ceva nu poate sA
fie vorba, cum am vAzut, deck in cazul plAcerilor pe care
ni le produc lucrurile « agreabile ». In cazul lucrurilor « fru-
moase », nu. Finalitatea esteticA e dar numai o forma% ». Ca
judecAti « de finalitate », prin urmare, judeatile estetice nu
.cuprind cleat « forma » finalitAtii; « materia » ei le lipseste,
de vreme ce nu sunt determinate de « conceptul » unui scop
anumit. Si nu pot fi determinate de un asemenea concept,
fiindel ar implica atunci un « interes » pentru « obiectul » lui
real. Cum zice Kant insusi: «Once scop, considerat ca
temeiu al plAcerii, cuprinde totdeauna un interes, ca prin-
.cipiu de determinare a judecAtii asupra obiectului plAcerii.
Asa dar, judecata de gust nu se poate intemeia pe un scop »,
subiectiv sau obiectiv. Ceca ce duce la concluzia CA « nirnic
altceva nu poate constitui plAcerea ce o considerAm comuni-
cabilA in mod universal färi concept, din principiul de de-
terminare a judeatii de gust, cleat finalitatea subiectivA in
reprezentarea unui obiect, fArA niciun scop (nici obiectiv,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 481

nici subiectiv), deci simpla forma a finalitatii, in reprezen-

tarea prin care ne este dat un obiect, intruat avem constiinta
despre ea ». De unde rezultà o a treia definitie a frumosului,
care precizeaza pe cele anterioare, si care sung: 4 Frumusetea
este forma fin.alitatii unui obiect, intrucit e perceputa in el
fárà reprezentarea unui scop » 1).
Aceasta noua definitie ne obliga, acum, si stabilim o deo-
sebire intre lucrurile pe care le numim frumoase, spre a le
intelege mai bine valoarea estetica. Frumusetea lor poate fi,
In adevar, de doul feluri: aderentl ». E purl*,
dupl K ant frumusetea lucrurilor care ne plac, flea' ca pli-
cerea pe care ne-o produc ele s'A stea in legatura cu vreun
concept, reprezentand vreun scop oarecare. O floare, un ara-
besc, o melodie fara cuvinte, ne plac in acest mod. Placerea
pe care ne-o produc ele nu sta in niciun raport cu vreo idee
privitoare la scopul pentru care ele ar fi asa cum sunt.
floare poate foarte bine si placi unui om ce n'are nicio idee
de rolul pe care Il joaa ea in propagarea speciei respective
de plante, adicl de raporturile pe care le pot avea forma,
coloarea, mirosul ei, cu instinctele insectelor ce fecundeaza
plantele din acea specie. Un arabesc nu este, ca motiv de-
corativ, cleat o impletire fantezisti de linii, si nu poate avea,
ca atare, niciun scop. lar o melodie fárá cuvinte nu poate
da celui ce o asculta nicio idee precisa de ceea ce vrea sa
exprime printeinsa cel ce o anti', de scopul adici pe care
Il urmäreste. Lucrurile acestea ne plac asa dar prin çi pentru
ele insele, asa cum sunt, fail si ne intrebam daca n'ar putea
sau n'ar trebui si fie altfel. Si de aceea, frumusetea lor,
intrucat este libel de once alta preocupare, intnicit mi este
conditionata de nicio idee, trebue sa poarte, dupl. K a n t,
numele de frumusete pura.
Sunt însà si lucruri, care ne produc de asemenea o pia-
cere estetica, dar, in deosebire de cele precedente, ne plac nu-
mai intrucit sunt asa, cum gandim noi cA ar trebui sa fie.
Placerea pe care ne-o produc ele, adica, nu este libera, fiindcl
nu este neconditionati. Ea atarna de masura in care lucru-
1) Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. 99, loco, 115.

3r A. R. Staii fi Cercetdri,

www.dacoromanica.ro
482 P. P. NEGULESCU

rile in chestie izbutesc si realizeze, in inatiserile lor, tipu-

rile desivarsite ale speciilor respective. Un cal, bunioari,
poate fi frumos, ne poate produce adica o plicere estetici,
dar numai daci intrimeste, in infätisarea sa, inteun grad care
sa se apropie de perfectiune, insusirile caracteristice ale spe-
ciei sale. *i in acelasi chip pretuim, fie in natura, fie in arta,
frumusetea oamenilor. Gisim frumos un barbat, gisim fru-
moasi o femeie, in mäsura in care gisim intrunite, in infi-
tiserile lor reale sau fictive, insusirile pe care trebue si le
ail* potrivit cu xnenirea lor in vieati. Ceea ce, evident, ne
face si ne gindim la scopul existentei lor. Conceptul unui
scop apare, adici, in cazurile de acest fe!. Conceptul, fireste,
al unui scop, care nu este al nostru, care este numai al lu-
crurilor respective. Plicerea noastri estetici rimane prin ur-
mare desinteresata, intruat niciun interes nu ne leagi de un
scop care nu e al nostru. Dar ea st5, totusi, in raport cu con-
ceptul unui scop, si se depirteazi astfel, intruatva, de litera
definitiei de mai sus. De aceea, ,dupl K a n t, frumusetea
lucrurilor de acest fel trebue si poarte, spre deosebire, nu-
mele de frumusete « aderenti », intruat famine legati,
oricat ar fi de slabi si de indirecta' aceastà legituri, de con-
ceptul unui scop oarecare.
Iati si textele care stabilesc aceasti deosebire: « Existi,
zice K a n t, doul feluri de fnunusete: frumusetea liberi
(pulchritudo vaga) sau frumusetea numai aderent5. (pulchri-
ludo adhaerens). Cea dintai nu presupune nicilm concept
despre ceea ce trebue si fie obiectul, a doua presupune un
atare concept si perfectiunea obiectului dupi acest concept.
Frumusetile de felul intai se numesc frumuseti (existand
pentru sine) ale cutirui sau cutirui obiect; cealalti frumu-
sete, intruat depinde de un concept (frump sete conditionata),
se atribue unor obiecte care stau sub conceptul unui scop
osebit. Florile sunt frumuseti libere ale naturii. Ce fel de
lucruri trebue si fie florile, putini o stiu afari de botanist,
si chiar si acesta, and vede la floare organul ei de fecundare,
nu tine seama de acest scop natural atunci and face despre
floare o judecati de gust. Prin urmare aceasti judecati nu se
intemeiazi pe nicio perfectiune de un fel oarecare, pe nicio

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANTE 483

finalitate internA la care s'ar rap orta combina rea de elemente

diverse. Multe pasar (papagalul, colibri, pagrea paradisului),
o multime de crustacee ale marii sunt pentru sine frumuseti
care nu convin niciunui obiect determinat dupà concepte in
vederea scopului ski, ci ele plac liber 0 pentru sine. A§a,
desenurile a la grecque, frunz4u1 pentru incadrari sau pe
tapete de hârtie, etc. nu inseamn5 nimic pentru sine: ele
nu reprezinta nimic, niciun obiect sub un concept deter-
zninat, 0 sunt frumuseti libere. Putem socoti la aceea0 ca-
tegorie 0 ceea ce se nume§te in muzicl fantazii (farà tema),
chiar toati muzica fArà text... Dar frumusetea tmui om
(0 in aceasta categorie cea a unui birbat, sau a unei femei,
sau a unui copil), frumusetea unui cal, a unei clgdiri (de
exernplu a unei biserici, a unui palat, a unui arsenal, sau a
unui pavilion) presupu.ne un concept al scopului, care de-
termina ce are sä. fie lucrul, presupune deci un concept al
perfectiunii sale, 0 mi este deci cleat frumusete aderenti...
Dar, bine inteles, nici perfectiunea nu c4tigl prin frumu-
sete, nici frumusetea prin perfectitme; ci, deoarece nu se
poate zAdArnici ca, atunci chnd comparAm printeun concept
reprezentarea prin care ni se dà obiectul (in vederea a ceea
ce ar trebui sa fie), sl tinern in subiect reprezentarea, in
acela0 timp, la un loc cu sensatia, intreaga facultate a pu-
terii de reprezentare astigg in cazul and cele data' stAri
suflete§ti se acordà » 1). Ceea ce ne readuce, cu toatä deo-
sebirea dintre frumusetea pura 0 cea aderentA, la principiul
unitar al armoniei puterilor noastre de cunowere, prin care
ne-am explicat, in general, pläcerea estetici 0 comunicabi-
litatea ei.
Interesantà este, in aceasta privint5, credinta lui K a n t,
a prin deosebirea celor douà feluri de frumusete, intruat
ea nu aduce nicio atingere principiului unic pe care se in-
temeiazA judeatile estetice, s'ar putea inlatura cu u§urinta
neintelegerile dintre cei ce formuleazi asemenea judeati,
atunci and ele, de0 se referi la aceleasi obiecte, iau totu0
forme diferite. In adevIr, cu privire la unul 0 acela0 lucru,
1) Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. ao7, to8, tog, xto.
3.

www.dacoromanica.ro
484 P. P. NEGULESCU

se pot formula uneori douà judecati « de gust *, una « purä »

si alta « aplicatà >>, care, dei sunt deosebite, pot fi totusi
amândoul intemeiate. Un asemenea dualism apare de obiceiu
atunci cand un obiect, ce poate fi subordonat unui concept,
care i-ar determina perfectiunea in raport cu un scop anu-
mit, e totusi apreciat numai 0 pentru sine », fie pentrua cel
ce formuleaza asupel-i o judecatä de gust, nu posedä acel
concept, fie pentru ca nu-1 ja in consideratie, fäcând abs-
tractie de el. Judecata sa este, in acest caz, o judecatà este-
tia pull, privitoare la o frumusete libel* si poate fi, ca
atare, exactà. Dar ea nu exclude nicidecum o judecatà de
gust, in care cel ce ar formula-o ar tinca seamä si de con-
ceptul in chestie. 0 asemenea judecatä, care ar privi frumu-
setea aderentä a lucrului respectiv, ar fi o judecatä estetiel
aplicatA, care ar putea fi, si ea, exactà. Cum zice Kant
insusi: « 0 judecatà de gust, privind un obiect de finalitate
intera determinatl, ar fi numai atunci put* and cel ce
judecl, sau n'ar avea despre acest scop niciun concept, sau
ar face abstractie de el in judecata sa. Dar, in acest caz, dänsul,
dei ar da o judecata de gust exacta', apreciind obiectul ca
frumusete liberä, ar fi totusi mustrat si invinuit de gust fals
de atre un altul, care considerà frumusetea in acel obiect
numai ca insusire aderentA (al/rid in vedere scopul obiec-
tului), desi amândoi judecä, fiecare in felul ski, exact: unul
dupg ceca ce are inaintea simturilor, celllalt dupà ceca ce
are in gändirea sa. Prin aceastä distinctiune se pot implca
multe certuri ale judeckorilor de gust in materie de fru-
musete, demonsträndu-li-se c5 unul considerl frumusetea li-
berä, celllalt cea aderentI, cel dintäi dänd o judecatà de
gust purä, al doilea o judecatà de gust aplicatà » 1).

V
Ne mai rämine, in sfirsit, sä vedem cum ni se infltiseazil
judecätile estetice din punctul de vedere al modaliatii. Ele
produc, am zis, o pläcere. Pläcerea insä poate fi consideratà
1) Ibid., p. izo.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 485

sub trei aspecte diferite: ca posibilá, ca reala, ca necesara.

Orisice lucru poate, in anumite imprejuräri, sA ne placa.
Placerea astfel indicata e numai posibila, i judecata care o
exprima e problematicl. Despre lucrurile pe care le numim
agreabile, nu zicem numai cA <4 pot » sa ne placa, ci sustinem
cA ne plac in adevar. Placerea astfel afirmata este reala,
judecata care o exprima e asertorica. Despre lucrurile pe
care le numim frumoase, in sfarsit, nu zicem cA ne plac
numai noua insine, ci sustinem ea ele trebue sa placa
Placerea astfel afirmata este necesara, ì judecata care
o exprima este sau ar trebui sa fie apodictica. Cuvin-
tele ar trebui sa fie » indica, evident, o indoiala si o rezerva.
Ele vin de acolo, cA nu se poate vedea, dela inceput si cu
destull claritate, pe ce se intemeiaza necesitatea pe care o
atribuim placerii produse de lucrurile frumoase, si deci in-
clinarea noastra de a considera judecatile estetice ca apo-
dictice.
In adevar, necesitatea, in general, ni se infätiseaza sub
mai multe aspecte diferite. Ea poate fi, mai intai, teoretica.
In acest caz, ea rezulta din concepte care, intruck au o va-
loare universall, sunt declarate ca trebuind sA aibä o apli-
care necesara la toate obiectele particulare ce li se subsumeaza.
Ea poate fi, apoi, practica. In acest caz, ea rezultä din legi,
fie juridice, impunand numai conformitatea exterioara a fap-
telor, fie morale, impunand conformitatea interioara a voin-
telor. Este evident el necesitatea pe care o atribuim placerii
produse de lucrurile frumoase nu poate intra in niciuna din
aceste categorii. Caci, cum am väzut, judecatile estetice nu
se intemeiazI, nici pe concepte, nici pe legi, care ar fi obiec-
tive. Ele exprima numai star subiective, rezultand din, a cea
armonie interioara a puterilor de cunoastere, de care ne-am
incredintat mai sus. Kant sustine deci cA necesitatea de
care e v orba, ca necesitate care e gandita intr'o judecata
estetica, nu poate fi numita deck exemplard, anume o ne-
cesite te a adeziunii tuturora la o judecata care e considerata
ca un exemplu al unei regule universale ». Dar se grabeste
sä adauge, ca acea regula universalä <4 nu poate fi enuntata
aici incepe dificultatea. De ce nu poate fi enuntata acea

www.dacoromanica.ro
486 P. P. 1%1W,ULESCU

regula universala, ale carei exemple sunt judecatile estetice ?

Pentrucl, zice K a n t, aceste judecati nu sunt obiective, de
vreme ce nu exprima cleat stari subiective, si, neurmarind
cunoasterea propriu zisA, nu sunt alcatuite din notiuni, care
sa poata fi enuntate in forme logice. Necesitatea pe care o
stabilesc ele, sau a carei constiinta le insoteste, nu rezulta
prin urmare din notiuni precise si nu poate lua forma lo-
gica pe care o numim apodicticA. laca textul ce cuprinde
aceasta motivare: « Cum o judecatA estetica nu este
obiectiva, nici judecata de cunoastere, aceasta necesitate nu
poate fi dedusA din concepte determinate si nu este deci
apodictica >>. Iar la aceasta motivare se adauga o observare
ce mAreste dificultatea: « Cu atat mai putin poate fi deri-
vatA ea 1) din universalitatea experientei (dinteun acord de-
sAvarsit al judecatilor asupra frumusetii unui anumit obiect).
Caci, nu numai ca experienta cu greu ar procura pentru
asta destul de numeroase exemple, dar pe judecati empirice
nu se poate intemeia niciun concept al necesitatii acestor ju-
decAti » 2).
Cu atat mai mult, prin urmare, se ridica dinaintea noas-
tra intrebarea : pe ce se intemeiaza necesitatea de care e
vorba ? 0 cercetare suplimentara devine astfel inevitabila.
Daci necesitatile estetice, zice K a n t, ar avea, asa cum au
judecatile « de cunoastere », tin principiu obiectiv, pe care
sa-si intemeieze valoarea, este evident ca oricine le-ar for-
mula ar avea dreptul sa pretindA recunoasterea neconditio-
nata, de catre toti, a necesitatii lor, asa cum au dreptul sa
faca cei ce se pot referi la un principiu logic determinat.
Am vAzut ing cl nu acesta e cazul judecatilor estetice. Re-
zulta oare din aceastA constatare, CA ele nu au niciun prin-
cipiu ? Evident ca nu. Caci atunci ele s'ar confunda cu ju-
decatile ce privesc, nu frumosul, ci agreabilul. Cum am vAzut,
agreabilul gar-ill numai de placerea simturilor, care poate
sl difere dela un om la altul. In cazul judeatilor ce nu pri-
vesc cleat agreabilul, asa dar, nu poate fi vorba, in niciun
Necesitates de care e vorba.
Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. ris, 116, pentru ultimele trei
eitatii.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 487

chip, de o necesitate universalk Situatia judecatilor estetice

insk intrucAt sunt insotite de constiinta unei asemenea nece-
sitati, e diferita. Trebue dar sA admit= ca ele au, totusi,
un principiu. Nu, in* un principiu obiectiv, ca judecatile
de cunoastere, ci unul subiectiv, unul care sA hotArasca adica
prin dispozitii afective, nu prin acte intelectuale, prin sen-
timente, nu prin notiuni. Cum zice Kant insusi: 4 Daci
judecA'tile de gust (asa ca cele de cunoastere) ar avea un
principiu determinat, acela care le-ar enunta dupA acest prin-
cipiu ar ridica pretentia le necesitate neconditionata, a ju-
decatii sale. Daca ele ar fi fail nichm principiu, cum sunt
cele ale simplului gust al simturilor, o necesitate a lor nici
nu ne-ar veni in gfind. Prin urmare ele trebue sa aibl un
principiu subiectiv care s'A hotarasca' prin sentiment si nu
prin concepte, dar totusi cu valabilitate universalk ce place
sau displace » 1).
Ca atare, insa, principiul de care e vorba nu poate duce,
dupl K a n t, deck la o necesitate <4 conditionatA ». La una,
fireste, universalk dar supusk totusi, unei conditii sine qua
non, care se intelege dela sine. Acea conditie nu poate fi,
In adevar, cleat existenta, la toti oamenii flea deosebire, a
unui mod comun de a simti. Altfel, este evident el n'ar mai
fi cu putinta ca aceleasi lucruri s'A le placa sau sa le displaca
la toti deopotrivk din punct de vedere estetic, sa le parA
adicA, tuturor flea' deosebire, frumoase sau urite. Asa incit,
principiul subiectiv de care e vorba ar putea, dupa K a n t,
sa fie numit un 4 simt corium *, pe care nu trebue sa-1
confundam, insa, cu ceca ce pun sub acelasi nume, in con-
ceptiile lor epistemologice, unii din filosofii scotieni, in fnmte
cu Thomas Rei d. Ei inteleg prin 4 simt comun » modul
comun de a gindi, al tuturor oarnenilor fail deosebire, pe
cAnd noi trebue s'A consideram simtul comun numai ca un
mod comun de a simti, al lor. Cum zice Kant insusi, vor-
bind de principiul in chestie: 4 Un atare principiu... ar
putea fi considerat numai ca simt comun, esential deosebit
de inteligenta comuna numita uneori si simt comun (sensus
1) Ibid., p. 116.

www.dacoromanica.ro
488 P. P. NEGULESCU

commtmis), deoarece aceasta din urma nu judeca dupä sen-

timent, ci totdeauna dupa concepte... ». i adaugl, ea nu-
mai existenta unui « simt comun », cu intelesul pe care 1-am_
vazut, ne poate permite sa formulam judecati estetice, cu
caracterul de necesitate pe care li-1 atribuim. « Numai subt
supozitia c5 exista un simt comun (prin care nu intelegem
ing un simt extern, ci efect-ul din jocul liber al puterilor
noastre de cunoastere)... poate fi enuntata judecata de
gust » 1).
Cu aceste lmuriri, la care duce analiza judecatilor este-
tice din punctul de vedere al modalitatii lor, Kant ajunge
la o ultima definitie a frumosului, care sunä: « Frumos este
ceea ce e recunoscut fat-A concept ca obiect al unei placeri
necesare » 2).

VI
Sub toate aspectele, pe care ni le reveleaza aceste diferite
definitii, frumosul ne duce la una si aceeasi credintä, ce
izvoraste dela sine din placerea care insoteste judecatile este-
tice, la credinta, anume, ca exista in natura o finalitate.
Lucrurile frumoase, in adexar, ne plac fiindca, cum am vazut,,
ne par Acute asa, inch sä ne convina noul Ceeace trezeste
In mintea noastra ideea ca un asemenea scop a intervenit
poate, ca o cauza finalk in modul cum au luat nastere ele,
predeterminfind astfel alcatuirea cu care ni se infatiseaza.
Cum zice Kant insusi: « frumusetea naturala (indepen-
denta) cuprinde in sine o finalitate, in forma ei, prin care
obiectul pare a fi asa zicând predeterminat pentru puterea
noastra de judecare », pentru ca sa produck anume, acea
armonie a facultatilor sufletesti, a caror colaborare îi con-
stitue activitatea 3). lar ideea inevitabila a unei asemenea
ne face sa credem a natura nu este un complex
haotic de cauze mecanice, lucrand la intamplare, ci o opera
de « artä guvernata, in functionarea ei, de o « tehnica » ce
Ibid., p. 117.
Ibid., p. 119.
Ibid., p. 124.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 489

nu poate fi caläuzita cleat de scopurile, pe care urmeazi

a le realiza. 0 asemenea idee nu sporeste, eviden.t, cu nimic,
cunostintele pe care le avem despre fenomenele naturale, dar
largeste sau chiar, am putea zice, transforma conceptia noa-
stra despre naturä', in general. N'o mai putern, anume, con-
sidera ca un simplu mecanisrn; ne simtim, dimpotrivi, in-
demnati sa credem ea ea este o opera de arta, ceea ce ne
obliga sä cercetam, mai departe, cum este posibila o ase-
menea intocmire a ei. Cum zice Kant insusi: « Frumusetea
naturala independenta ne desvalue o tehnica a naturii, care
ne reprezin.ta natura ca un sistem dupa legi... intemeiate
pe finalitate... Ea nu largeste... in realitate cunoasterea
noastra a obiectelor naturii, dar largeste totusi conceptul nos-
tru despre natura, anume ca simplu mecanism, la conceptul
despre aceeasi natura ca arta, ceca ce indeamna la cercetari
asupra posibilitàii unei atari forme » 1). .

Dela acest rezultat am putea sa trecem de-a-dreptul la

o a doua parte a operei de care ne ocupam, adica la Critica
puterii de judecare teleologia. Aceasta e, in adevar, partea
In care se studiaz1 in deosebi finalitatea din naturä si care
deci raspunde, direct, indemnului la « cercetari aprofundate
asupra posibilitatii » unei astfel de intocmiri a ei. Trebue
totusi sA ne oprim un moment asupra unui anumit aspect
al judecatilor estetice, intrucat pare a se abate dela regula
lor generala. E vorba de judecatile prin care afirmarn ca anu-
mite lucruri sunt, nu frumoase, pur i simplu, ci sublime.
Aceasta deosebire se considera, de obiceiu, ca fiind numai de
grad. Sublimul, anume, e considerat in aceasta ipoteza, ca
o forma' superlativa a frumosului. Kant nu e de aceeasi
parere. Prin potrivirea pe care ne-o reveleaza, a lucrurilor
cu exigentele structurii noastre sufletesti, frumosul ne duce,
cum am vazut, la ideea unei finalitati a naturii. Dimpotriva,,
impresia sublimitatii nu pare a se trezi, de obiceiu, in mintea
noastra decAt in fata aspectelor haotice, violente si distru-
gatoare, ale naturii. Multimea nenumaratä a stelelor ce aco-
pera noaptea, cerul färä de margini, intinderea nemasurata
1) Critica puterii de judecare, tr. rom., p. 125.

www.dacoromanica.ro
490 P. P. NEQULESCU

a oceanului, ce depaseste puterile marginite ale ochilor nostri,

furtunile cumplite ce rascolesc adanc apele lui, ridicandu-le
In valuri uriase, eruptiile vulcanice, care proiecteaza limbi
imense de foc in vazduhul infiorat, il umplu cu non i grosi
de cenusa si varsa asupra tinuturilor invecinate torente de
lava incandescenta, cutremurele de pamant care, in cateva
cupe numai, prefac orase intregi in gramezi enorme de ruine,
ne desvaluesc maretia sällbatica a puterilor neinchipuite ale
naturii, deslantuite inteo pornire lipsita de once frau si in
care nu se mai poate deslusi nicio ordine. Contemplarea lor
ne produce o stare sufleteascä complexa, careia ii dam nu-
mele de idee a sublimului, care poate face, e drept, obiectul
unei judecati estetice, dar se deosebeste, totusi, de intuitia
frumosului. Cum zice Kant insusi: # Natura trezeste ideile
sublimului mai ales in haosul ei sau in cea mai salbatica
si cea alai anarhici desordine si pustiire, numai dael face
sa se vada maretie si putere. De aci vedem ca conceptul
sublimului naturii nu e nici pe departe asa de important
si rodnic in consecinte ca cel al frumosului natural; si mai
vedem CA acest concept nu aratä in general nicio finalitate
In natura insasi, ci numai in intrebuintarea posibilä,' a in-
tuitiilor ei, pentra a ne face sa simtim in noi insine o finali-
tate cu totul independenta de natura. Pentru frumosul in
natura trebue sa cautarn un temeiu in afara de noi, pentru
sublim insä numai in noi si in modul de a gandi, care in-
troduce in reprezentarea naturii sublimul » 1).
SA examinam mai de aproape aceasta deosebire. Pentru
frumos, zice K a n t, trebue sa eäutam un temeiu in afara
de noi. Care e acel temeiu ? E forma obiectelor pe care le
numim frumoase. Forma lor, convenind structurii noastre
sufletesti, ca si cum ar fi fost determinatä de exigentele
ei, produce acel acord sau 'acea armonie a imaginatiei cu in-
telectul, care se traduce prin sentimentul pläcerii estetice.
Aceasta forma insa lipseste la obiectele pe care le numim
sublime, si lipsa ei duce la un desacord sau la o disonanta
a puterilor firesti ale cunoasterii, deslantuind astfel, in primul

1) Ibid., p. 125.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 491

moment, un sentiment penibil, de neplAcere sau chiar de

suferintà. Iar lipsa formei provine, in cazurile de acest fel,
klin lipsa de mArginire sou de rrasurà. Sublim este, in adevar,
numai ceea ce este nem'Arginit sau nemAsurat, si prin ur-
mare inform. Nemàrginit sou nemasurat ins'A' este numai ceea
ce nu se poate delimita, nici ca intindere, nici ca intensi-
tate. De un.de, definitia lui K a n t: « Sublim numim ceca ce
este absolut mare », definitie care, cum zice el insusi, « mai
poate fi exprimatà si asa: sublim este lucrul in cornparatie
cu care toate celelalte sunt mici » 1). Unei asemenea definitii,
astfel precizate, nu-i poate corespunde insI cleat infinitul.
Cki infinitul singur poate fi, nu numai in mod relativ, adici
prin comparatie, ci in xnod absolut, adia prin ins'Asi natura
sa, in adevAr mare, fárà nicio restrictie si flea' nicio rezervi.
Numai fatà de el celelalte lucruri, oriat ar fi de mari, pot
fi considerate, fArI restrictie si färà rezerva, ca mici. Ca atare,
ing, infinitul depIseste puterea de reprezentare a simturilor
noastre, care nu ne pot da o imagine a lui. Spre a putea fi
dar, cel putin, gindit, infinitul reclama intervenirea unei fa-
culati a rnintii noastre, care s'A poaa trece dincolo de capa-
citatea limitatA a simturilor. *i. fiinda numai el, ca « absolut
mare >>, poate fi sublim, o a treia definitie, pe care ne-o mai
4:11 K a n t, sun.I: « Sublim este ceea ce, chiar numai pentru
a se putea gAndi, dovedeste o facultate a mintii ce intrece
once m'Asull a simturilor » 2).
Care poate fi ing acea facultate ? Nu poate fi, evident,
cleat ratiunea. Am vgzut, in capitolul in care ne-am ocupat
de Critica ratiunii pure, ea.', urmând diviziunea tripartia,
din psihologia lui Leibniz si a lui Wolf f, a apara-
tului nostru cunoscAtor, Kant 11 considera ca fiind com-
pus din trei faculati deosebite: sensibilitatea, inteligenta
si ratiunea. Cele dintE dota dinteinsele n.0 pot fi luate in
consideratie, din punctul de vedere ce ne preocupà acum,
fiinda lucreazk si una si alta, numai cu datele simturilor,
pe care li le pune la dispozitie experienta. Ratiunea singuri,
asa dar, poate fi acea « facultate » care « intrece once mAsurd
Ibid., pp. 127, 129.
Ibid., D. 130.

www.dacoromanica.ro
492 P. P. NEGULESCU

a simturilor », §i pe care o o dovedeste sublimul, cum

zice Kant in definitia de mai sus. Ratiunea singurA, in
adevAr, poate avea ideea o absolutului mare », ideea infini-
tului, ca intindere, sau a nemAsuratului, ca intensitate,
care poate trezi in tnintea noastrA ideea, a drei origine a
clutAm, adicI ideea sublimului. Si anume, in fata acelor as-
pecte ale naturii, pe care le-am indicat mai sus, a imen-
sitAtii cerului instelat, bunAoarA, sau a enormitAtii oceanului,
sensibilitatea nu mai poate prinde diversitatea sensatiilor sale
In unitatea unei imagini, lar intelectul nu mai poate aplica
unei asemenea diversitAti, ce nu se poate unifica inteo ima-
gine, categoria totalitAtii. Trebue s intervinä, atunci, ra-
tiunea, ca s'A punk' la dispozitia gändirii noastre, cu privire
la obiectele de care e vorba, ideea infinitului sau a nernäsu-
ratului. Iar aceastA intervenire a ratiunii adaugä. la primul
efect, pe care am zis mai sus cO-1 produc obiectele de acest
fel asupra afectivitätii noastre si care am vAzut d nu poate
fi cleat penibil, un al doilea efect, care este, dimpotrivA,
plOcut. Nemultumirii pe care ne-o pricinueste neputinta noas-
trA de a intui inteo imagine unitark susceptibilA de a fi
considerati ca un tot, diversitatea flea' margini i fArA mA-
surA a lumii sensibile, Ii urmeazä multumirea de a o putea
totu§i gindi inteo idee a ratiunii. Aceastä constatare in-
locuqte sentimentul apäsItor dela inceput cu un sentiment
ulterior de u§urare, fiindd ne permite s'A credem cA, oricAt
suntem de mici si de slabi, ne putem tot-u0 ridica, prin
dire, deasupra naturii si o putem domina prin ideile ratiunii
noastre. Cum zice Kant insusi: o Sentimentul sublimului
este deci un sentiment de neplAcere, izvorit din nepotrivirea
puterii de imaginatie in aprecierea estetid de mkime cu
aprecierea prin ratiune, §i in acelas timp si o pläcere de-
§teptatA cu acest prilej prin acordul chiar al acestei judecäti
a nepotrivirii celei mai mari facultäti sensibile cu idei ale
ratiunii, intrucAt nAzuinta spre ele este totu§i lege pentru
noi ». Iar mai departe adaug5, pentru mai multA claritate:
Incercand.., in fata nemkginirii naturii si a insuficientei
facultätii noastre, s'A stabilim o mAsurà proportionalä apre-
cierii estetice de mkime a domeniului ei, am gäsit limitarea

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 493

moastra proprie, dar, in acelasi timp, am descoperit in pu-

terea ratiunii noastre o aka' masura nesensibila care cuprinde
in sine acea infinitate ca unitate, fata de care totul in na-
tura e mic. Prin urmare, am gäsit in mintea noastra o supe-
rioritate asupra naturii chiar in nernarginirea ei. In acest fel,
puterea ei irezistibilá ne face sa cunoastexn ca noi, conside-
rati ca fiinte naturale, suntem neputinciosi, dar in acelasi
timp ne arata o facultate de a ne considera independenti
de ea si ne descopere o superioritate asupra naturii, pe care
se intemeiazä o conservare proprie cu totul de alt fel de cum
este aceea ce poate fi amenintata de natura exterioark
astfel omenirea ramâne, in persoana noastrk neinjosita, de
omul ar fi invins de acea putere ». Superioritatii fizice a
naturii asupra noastrk adica, noi îi opunem, in cazurfle de
acest fel, superioritatea morala a dernnitatii noastre omenesti.
E sentimentul pe care Il proslavea poetul latin, in versurile
cunoscute, ce reprezentau starea sufleteasca a omului drept:
Si fractus illabatur orbis,
Impavidum ferient ruinae.

« Daca lumea intreaga s'ar pràbui, sfarâmata, ruinele ar lovi

un om fàrá teama ». De aceea zice Kant mai departe ca,
judecatile estetice care au ca obiect sublimul, natura nu
e considerata sublima intruat produce frica, ci intruat des-
teaptä in noi taina noastra (care nu e natura) pentru a con-
sidera lucrurile de care ne ingrijim (bogatie, sanatate i vieata)
c a lucruri neinsemnate, i deci puterea ei (careia cu privire
la aceste lucruri Ii suntem flra indoiala supusi)... nu ca o
forta brutala sub care ar trebui sA ne plecam, and ar fi
vorba de cele mai inalte principii ale noastre si de susti-
nerea sau motivarea lor. Astfel deci, natura se numeste aci
sublima, numai deoarece ridia puterea de imaginatie la re-
prezentarea acelor cazuri in care mintea poate simti inalta
.ei menire, chiar mai presus de natura » 1).
Judea* estetice, care au ca obiect sublimul, implica dar
si ele, in fond, o finalitate, dar una strict subiectiva. Ca
1) /bid-, PP. 137, 141, 142.

www.dacoromanica.ro
494 P. P. NEGULESCU

atare ele se arazi de asemenea pe 1Mia care trebue si duel,

dupA K a n t, la impreunarea, inteo sintezi superioari, a celor
doui domenii izolate, al cunowerii teoretice si al fäptuirii
practice, aducind, §i ele, contributia lor la realizarea acestui
scop ultim.
VII
Dar si ne gribim a trece la partea a doua a operei de care
ne ocupim in acest capitol, adicA la Critica puterii de ju-
decare teleologici. Am zis, ci judecitile de care e vorba,
In general, in aceasti ()perk sunt acte de gändire ce stabilesc
sau, cel putin, indici o finalitate oarecare. Iar finalitatea pe
care o stabilesc sau o indici ele poate lua doui forme di-
ferite. Ea poate si constea, mai intii, inteo potrivire a lu-
crurilor din naturi cu dispozitiile noastre. sufletesti, ca si cum
ar fi intocmite a§a incit si ne convini noui. Ea mai poate
si constea, apoi, bite() potrivire a lucrurilor din naturi, unele
Cu altele, sau a pArtilor fieciruia din ele, unele cu altele,
ca §i cum ar fi intocmite dupi un plan determinat, in vederea
unui scop anumit. Prima din aceste data' forme ale finali-
tAtii este subiectivi; de ea se °cull* cum am vAzut, judea-
tile estetice. Ultima este, am zis, obiectivi; de ea se ocupi
judecitile teleologice, asupra cirora urmeazi si aruncim
o privire.
Ca si le putem studia mai bine, si le precizäm mai de
aproape intelesul. Ca si atribuim naturii o finalitate obiec-
tivi, trebue si presupunem el fenomenele ei existi unele
pentru altele, CA adicA ratiunea de a exista a unora din ele
este numai si faci posibili, ca mijloace, existenta altora, ca
scopuri. Aceasti presupunere insi n'o putem face noi, cu
destulA indreptitire, deat numai in fata unor raporturi cau-
zale, in care efectele ni se prezinti ca conditii determinante
ale actiunii cauzelor ce le dau nwere. Un exemplu concret
ne poate limuri aceasti afirmare abstracti. Un capitalist, care
vrea si dea unei parti din averea sa mobila un venit imo-
biliar, construe§te o casa, §i o da cu chirie. Ca izvor de venit,
casa este o cauzi care produce un efect. Avem aici un ra-
port cauzal, in care efectul se arati a fi o conditie deterxni-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 495

nanta a cauzei sale. Capitalistul a construit casa pentru ca

sa incaseze china ei. China a fost dar, ca idee, conditia de-
terminanta a construirii casei, ca realitate. Sau, cu alte cu-
vinte, efectul a fost, ca scop, cauza propriei sale cauze, care
nu era, in raport cu el, cleat un mijloc.
Un asemenea raport cauzal nu se gaseste totdeauna, obiectiv
vorbind, in naturä'. Si totusi, ni se pare ci-1 descoperim ade-
sea, printr'o iluzie subiectiva, ce sta in legatura cu utilitatea
pe care unele lucruri o pot avea pentru noi. Asa bunAoara,
apele fluviilor si raurilor cara cu ele un nomol, pe care il
depun, fie pe marginile, fie la gurile lor, forma'nd asa nu-
mitele « aluviuni )>, a caror fertilitate, and sunt utilizate ca
terenuri de cultura, e cunoscuta. Un exemplu istoric ne deli,
In aceasta privinta, Nilul, ale carui ape se revarsi regulat si,
depunandu-si nomolul, fertilizeaza ingusta fasie de parnant
ce formeaza bogatia Egiptului. De unde s'a nascut, la locuitorii
din vechime ai acestei tari, credinta, pe care o au ilia' multi
din locuitorii ei de astazi, ca fluviul lor binecuvantat a fost creat
anume in acest scop, ca sa le fertilizeze parnanturile. Putem insa
zice, noi, cei cari ne straduim sa gindim in mod stiintific,
a aluviunile sunt scopul pentru care au luat nastere fluviile
si raurile, ca rnijloace pentru realizarea lui ? Nu e cumva
finalitatea, in cazurile de acest fel, numai aparenta? Geologii,
In adevar, and reconstituesc istoria scoartei pamantului, cu
tot ce se afla pe ea, explica' formarea fluviilor si a riurilor
intr'un alt mod, ce nu presupun nicio finalitate, adica prin
simple cauze mecanice. lar prin cauze mecanice inteleg ei
cauzele pur fizice, care nu implica prevederea efectelor si
exclud prin urmare cu desavarsire posibilitatea unei prede-
terminari ca cea din exemplul precedent, acela al casei
construite de un capitalist, in care ideea unui venit, ca scop
de urmarit, era conditia anticipata a realizärii cauzei lui, ca
mijloc indispensabil, adici a construirii casei in chestie.
Pe de alta parte, judeatile teleologice prin care stabilim,
intre lucruri, raporturi de finalitate exterioari, ca cele dintre
cursurile de apa, de o parte, si aluviunile depuse de ele,
de alta, n'au deck o valoare relativa, fiindci nu ne dau o
intelegere deplina, adica inchisi, a finalitatii din naturi. In

www.dacoromanica.ro
496 P. P. NEGULES'CU

raporturile de acest fe!, once lucru pe care Il consideram

ca un scop, poate deveni la rindul ski un mijloc. Aluviu-
nile, ce ne par a fi scopul cursurilor de apa, pot fi conside-
rate. ele insele ca mijloace in vederea unui alt scop, i anume
al vegetatiei ce creste pe ele. Dar nici la acest scop nu ne
putem opri, fiinda si el poate fi considerat ca un mijloc.
Vegetatia, adicà, poate fi privita ca un mijloc destinat
faca posibila existenta animalelor erbivore. lar aceasta exis-
tentä poate fi socotita, la rândul ei, ca un mijloc de a face
cu putinti existenta animalelor carnivore. i asa mai departe,
tot mai departe. Caci nu se vede cum ne-am putea opri
undeva, in aceasta serie de raporturi finale, de vreme ce
n'avem niciun motiv sà admitem cA vreunul din scopurile
pe care le trecem, succesiv, in revistä, ar fi, prin el insusi
pentru el insusi, un scop al naturii, un scop adica la care
natura insäsi ar trebui sa se opreasca. De aci se vede lesne,
zice Kant insusi, ca finalitatea externa (priinta unui
lucru pentru altele) poate fi considerata ca un scop natural
extern numai sub conditia ca existenta lucrului, caruia
prieste nemijlocit sau inteun mod mai indepartat, sa fie
pentru sine insasi un scop al naturii. Cum insa acest fapt
nu se poate lämuri nici and in lume prin simpla observatie
a naturii, urmeaza cA finalitatea relativa, de si da, in mod
ipotetic, indicatie spre scopuri naturale, nu legitimeaza totusi
nicio judecata teleologica absoluta » 1).
Ca sa putem dar formula o judecata teleologica absoluta,
trebue sA putem stabili cA obiectul ei este in adevar, prin
sine insusi, un scop al naturii. De ce criteriu ne-am putea
insa folosi, ca s putem ajunge a o face, fara nicio teama
de a gresi ? Nu este, dupa K a n t, deck unul singur. Este,
anume, necesitatea de a recurge, pentru a intelege originea
un.ui lucru, la o cauza, a carei actiune sa nu poata fi deter-
minata deck de ideea unui scop. Iar aceasta necesitate nu
poate izvori (feat din imposibilitatea de a explica forma
acelui lucru, sau, in general, structura lui, prin cauzele
mecanice ale naturii, asa incat sa ne vedem siliti a presu-
1) Critica puterii de judecare, tr. rom., p. 252.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 497

-pune intervenirea unor concepte rationale. Cum zice Kant

insu0: « Pentru a intelege cA un lucru e posibil numai ca
.scop, deci ca nu trebue sà cautarn cauzalitatea originei sale
In mecanismul naturii, ci inteo cauzi a cArei facultate de
actionare e determinata prin concepte, pentru asta se cere
.ca forma sa sa nu fie posibill numai dupA legi naturale,
adicA dupa legi ce le putem cunoa§te prin intelect singur,
aplicat la lucruri ale simturilor, ci ca insA0 cunoasterea lor
,empiricA, dupa cauza i efectul lor, si se intemeieze pe con-
cepte ale ratiunii » 1).
Un exemplu concret ne poate làmuri aceasta formulare
.abstractl. SA ne inchipuim ca un explorator descopere o in-
necunoscuta, pe care, vizitand-o cu de-a-mAnuntul, o
gaseste nelocuita. Cu eat mai mare este mirarea lui, and
:zareste pe nisipul de pe malul marii un desemn regulat,
avand forma unui hexagon, cu proportii geometrice desAvar-
0te. CAci nu i se pare cu putintA explice prezenta acelui
Aesemn, pe acea insulá nelocuita, considerandu4 numai ca
-un efect al cauzelor mecanice ale naturii, al vanturilor
bunloara sau al valurilor, sau, in sfar0t, al animalelor ce
.ar fi ratacit pe *muffle ei. Un asemenea efect nu poate fi
produs deck de o cauzA, a carei actiune, determinatA de un
concept rational, urmareste un scop oarecare. Desemnul in
chestie, adica, presupune interventia unui om, care a trecut
()data pe acea insulá, i, silit de o anumita nevoie, a tras
-pe nisip liniile ce reprezentau notiunea hexagonului din mintea
lui. Acea figura a fost dar un scop, dar un scop al omului
,ce a desexnnat-o, nu al naturii, un scop, cum zice K a n t,
al « artei » lui, nu al jocului mecanic al fortelor naturale 2).
LAmurind insa criteriul de care e vorba, exemplul acesta
ne arata, in acela0 timp, cat de anevoioasa ar fi aplicarea
lui la fenomenele naturii. Caci este evident el nu putem
presupune, cu prilejul fiecarui fenomen pe care am fi ispi-
titi sa-1 considerAm ca un scop al naturii, existenta unei cauze,
a carei actiune si fie cllauzita de concepte rationale. Mai
upr putem presupune interventia unei asemenea cauze,
Ibid., p. 253.
Ibid., p. 254.
32 A. R. Studii çi Cercetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
498 P. P. NEGULESCU

adica, in definitiv, a unei ratiuni cosmice, and incercam

sa ne explicam ordinea din natura, considerata in totalitatea
si in unitatea ei. Cand e vorba insa -numai de fenomene
izolate, o asemenea interventie e mai anevoie de presupus.
Trebue dar sa gasim, cel putin provizoriu, un alt criteriu.
Cum zice Kant insusi: « Pentru a considera ceva, ce cu-
noastem ca produs natural, totusi ca scop, deci ca scop na-
tural,... se cere ceva mai xnult. Eu as zice deocamdata:
un lucru exista ca scop natural, clack' e de sine (desi in in-
doit inteles) cauza si efect aci aci se gaseste o cauzalitate
ce nu poate fi unita cu simplul concept al unei naturi, fail
a-i atribui un scop » 1).
Un lucru, asa dar, poate fi considerat ca un scop natural,
atunci and se poate stabili ca este « de sine » si cauzA §1
efect, « inteun indoit inteles ». In adevar, in mecanismul
ordinar al naturii, fiecare lucru este « cauza si efect », dar
numai inteu.n inteles simplu, nu « indoit ». Intr'o serie de
fenomene naturale: A, B, C, etc., fenomenul B este, evi-
dent, efectul fenomenului anterior A si cauza fenomenului
urmator C. Ca atare, insa, fenomenul B nu poate fi consi-
derat ca un « scop natural *, fiinda nu este cauza si efect
« intr'un indoit inteles ». El trebue anume, in aceasta ipo-
teza, sa nu fie numai efectul fenomenului A, ci si cauza
lui. Numai ca, asa ceva nu e cu putinta in ordinea meca-
nica' a naturii. In aceastä ordine, un fenomen nu poate fi
cauza unui alt fenomen, deat cu conditia sa existe inaintea
lui. Ca sa fie cauza fenomenului A, fenomenul B ar trebui
sa existe inaintea lui, ceca ce nu este cu putintl, deoarece
fenomenul B nu este cleat un efect al fenomenului A si
nu poate lua fiinta decat dupa el. De unde rezulta el, spre
a putea fi « cauza si efect » in « indoitul inteles » de care
vorbeste K a n t, un lucru trebue sa fie, el insusi, propria
lui cauza.
CA o asemenea abatere dela ordinea mecanica a naturii
este cu putinta, ne-o arata lumea organia. Un arbore, buna-
°ark poate fi considerat ca fiind, el insusi, propria sa cauza,
1) Ibid., P. 254-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 499

de si inteun inteles, care, nefiind aparent, trebue lAmurit.

Un arbore, cum se stie, iese dinteo s'ArnAntA. Acea sAmAntA,
trig, a iesit, cum se stie, dinteun arbore de aceeasi specie.
Putem zice dar, alai intAi, CA arborele se produce pe el in-
susi « ca specie ». InlAuntrul speciei sale, care dureaz5 fArA
intrerupere, arborele este, ark' intrerupere, propria sa cauzA.
Dar nu este numai atAt. In al doilea rAnd, arborele se pro-
duce pe sine insusi « ca individ ». In adevAr, un arbore iese
dinteo sAmAntl. Dar gmAnta nu se poate compara, in niciun
fel, cu arborele ce iese dinteinsa si de care se deosebeste
radical, atAt ca formA at si, mai ales, ca dimensiuni. Trebue
s'A intervinA un proces lung si complicat, procesul asa nu-
mit al « cresterii », pentru ca arborele sA poatA iesi din
sAmAntA. Acest proces insA e determinat, cu concursul
unor anumite forte ale naturii, se intelege, dar care nu 1-ar
putea produce singure de s'AmAnta insAsi. Dovadi cl e asa,
e faptul cA acele forte ale naturii, umezeala, cildura, lu-
mina, skurile minerale din pAmAnt, nu pot face sä iasA
dinteinsa altceva deck un arbore din specia care a produs-o.
SAmAnta e dar cauza propriei sale cresteri si, prin urmare,
a arborelui insusi cAruia ii d'A nastere. Suntem astfel in
drept sA zicem cl arborele se produce pe sine insusi, nu
numai ca specie, ci si ca individ. In al treilea rAnd, in sfArsit,
arborele isi produce, in timpul cresterii, propriile sale pOrti,
care insA il produc, si ele, pe el insusi, ajutAndu-i cresterea.
Si anume, in timpul cresterii, arborele isi constitue organele
esentiale: rAdAcina, trunchiul, ramurile si frunzele. Toate
aceste organe lucreazA ing pentru el si ii fac posibilA cres-
terea. In adevAr, arborele nu poate creste decAt absorbind
din pOrnAnt s'Aruri minerale si din aer substante gazoase, pe
care le transformA, spre a le putea asimila, sub actiunea ra-
zelor solare. Prima din aceste operatii o indeplineste WA-
cina, iar pe cea de-a doua si pe cea de-a treia le indeplinesc
frunzele, cu concursul ramurilor, care le permit sä se res-
fire in aer, ca s'A-1 poatl respira rrrai bine, si cu concursul
trunchiului, care le inaltà la un nivel, ce le permite sA pri-
meascA, neimpiedecate, razele soarelui. DovadA a e asa, e
faptul cA, dacA i se taie rOdOcina si i se rup frunzele, arborele,
32*

www.dacoromanica.ro
Soo P. P. NEGULESCU

nu numai a nu mai creste, dar se usuc'l. El moare, adica,

inainte de a se putea desvolta, de inanitie.
De unde rezulta, dupa K a n t, cl un lucru 0 din naturi' »,
nu poate fi considerat ca un « scop al naturii », deck numai
daca « se raporteaza la sine insusi, in mod reciproc, ca fiind
cauza si efect >>. lar aceastä cauzalitate, cu caracter de re-
ciprocitate, in care adica efectul poate fi cauza propriei sale
cauze, este cauzalitatea finala, pe care trebue s'o deosebim
de cauzalitatea eficienta. Cea din urmä, care e proprie na-
turii fizice, este « o legatura ce constitue o serie (de cauze
si efecte) care merge tot in jos; si lucrurile insele, care ca
efecte presupun alte lucruri ca fiind cauze, nu pot fi tot-
odata, in mod reciproc, cauzele acestora ». Cea dintai insa,
care e proprie naturii organizate, este o legatura « dupa con-
cept rational (de scopuri) », este adica « un nex care, con-
siderat ca serie, ar implica o dependentä atat in jos cat si
In sus, in care lucrul insemnat °data ca efect, merita totusi,
In sus, numele unei cauze a acelui lucru al carui efect este » 1).
Aci ne lovim insa de o obiectie. Se poate, anume, zice
cl, cu caracterul de reciprocitate al termenilor ei, cauzali-
tatea finalä, care este o realitate incontestabila in vieata noastra
rationala, nu poate fi considerata ca existand in a devar
In natura organizata, al carei mecanism ni-1 inchipuim noi
ca trebuind sa fie « analog » cu acela al propriei noastre ac-
tivitati. In exemplul de care ne-am servit mai sus, acela
al capitalistului care, voind sa-si creeze un venit imobiliar,
sub forma unei chirii, construeste o casa de inchiriat, no-
tiunea venitului urmarit este, in adevar, cauza ideala a cauzei
reale care il produce ca efect. In natura organizata insa,
daca facem abstractie de lumea specific omeneasa, nu ve-
dem unde am putea gasi notiunile care ar putea juca un
asemenea rol. Ce notiune, si a carui scop, determina buna-
oara procesul prin care am zis adineaori a un arbore se
produce pe el insusi, ca specie si ca individ ? Si cine gan-
deste o asemenea notiune, pe care n'o poate gandi arborele
insusi ?

1) Ibid., p. 256.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 501

Aceastä dificultate ins5 nu este, dup5 K a n t, de nein-

läturat. Notiunea scopului este, in adevar, necesara in cau-
zalitatea final 5 pe care o gIsim in activitatea omeneasa,
fiindca oamenii, in ratiunea cArora exist5 si lucreazA ea, ca
o cauza fina1à, sunt i rarnân « in afarà » de lucrurile pe care
le produc sub actiunea ei. Atfit capitalistul care îi propune
construiasa o casä de inchiriat, cât i arhitectul care
îi face planul si meseriasii cari o construesc, sunt i rämin
In afarl de acest efect al activiatii lor. In natura organizatà,
insl, cauzele i efectele nu mai sunt si nu mai ramAn in afar5
unele de altele. Ele se intrunesc si se confund5, in mod in-
separabil, in fiintele organizate in care se produc reciproc,
cum am vazut in cazul arborelui pe care 1-am luat ca exemplu
adineaori. Notiunea unui scop nu xnai e necesar5 in acest
caz, in mod expres, cleat pentru cel ce Il examineazI, sta-
duindu-se a-1 intelege. El vede, in adevAr, arborele consti-
tuindu-si, in mod spontan, organele ce-i sunt indispensabile
ca sä poat5 trái, adici rAdkina, trunchiul, ramurile i frun-
zele. El vede adia totul » determinând forma, structura
functiunile « pArtilor » ce-1 alcauesc. i aceast5 constatare
face s5 presupunä cà mecanismul acesta natural se desfasura
ca si cum « ideea totului ar produce, lucrAnd ca o cauz5
partile prin care urmeaz5 a deveni el insusi o reali-
tate. Sau, cu propriile cuvinte ale lui Kant: « Cind... un
lucru, ca produs natural, ar avea sá contin5 in sine insusi
si in posibilitatea sa interna... o raportare la scopuri, adicl
sa fie posibil numai ca scop natural si farä de cauzalitatea
conceptelor unor fiinte rationale in afarà de el, atunci se
cere ca pàrtile sale sl se combine in unitatea unui in-
treg prin faptul cà sunt la olaltà in mod reciproc cauz5 si
efect ale formei lor. C5ci numai in acest mod e posibil ca,
invers (in mod reciproc), ideea intregului s5 determine, la
rAndul ei, forma si combinarea tuturor pärtilor, nu ca o
cauz5 cad in acest caz ar fi un produs de art5 ci ca
principiu de cunoastere a unitatii sistematice a formei i corn-
bin5rii a toati diversitatea continut5 in materia data, pentru
acela care o apreciaz5 ». Iar mai departe adauga: Inteun
astfel de produs al naturii, fiecare parte, asa cum existi

www.dacoromanica.ro
502 P. P. NEGULESCU

numai prin toate celelalte, e gandia i ca existind pentru

intreg, deci ca instrument (organ). Dar asta nu e suficient
(cAci ea ar putea fi 0 un instrument al artei, i ar putea fi
reprezentaa in acest fe!, in general, ca posibilA numai ca
scop), ci fiecare parte e ginditO ca un organ ce produce
celelalte pärti (prin urmare fiecare pe cealala, reciproc). Un
astfel de organ insA nu poate fi un instrument al artei, ci
numai al naturii, care fumiseazi toatA materia pentru in-
strumente (chiar pentru cele ale artei). Numai atunci 0 de
aceea un astfel de produs, ca fiintd organizatd fi care se or-
ganizeazd pe sine, va putea fi numit scop natural » 1).
De unde rezula, dupA K a n t, cà finalitatea pe care o
atribuim, pe aceasa cale; naturii, nu este analoagg cu cea
pe care o implicA « arta » omeneagcA, dacA intelegem prin
ara », in general, mestesugul cu care, in activitatea orAe-
neasci constiena, rnijloacele de intrebuintat se adapteazA cu
scopurile de realizat. Intruat ni se pare cA o descoperim
In lumea organick in deosebire de cea anorganicA, finalitatea
naturii nu poate fi analoagg deat cu cea pe care o implicl
vieata, 0 in care adaptarea mijloacelor de intrebuintat Cu sco-
purile de realizat se face dela sine, in mod spontan, flea'
nicio « ara » constientA. O fiintA vie, care iese dinteo ce-
lulà Ii creeazA singua organele de care are nevoie
ca sá poati teal, se organizeazA adicA singua, fOrA interve-
nirea unui artist » exterior, a chili activitate sä. fie cAlAu-
zia de reprezentarea constiena a unui scop 0 de alegerea
corwientA a mijloacelor necesare pentru realizarea lui. Cum
zice Kant insu0: « Despre natua i facultatea ei in pro-
duse organizate se afirmA cu mult prea putin, and aceastO
facultate e numia un analogon al artei ; cAci in acest caz ne
gAndim artistul (o fiintä rationalA) In afarA de ea. Dimpo-
trivA, ea se organizeazA singua, i in fiecare specie a pro-
duselor sale organizate, de sigur in total dupA un exemplar
identic, dar totusi i u devieri potrivite pe care le cere,
dupA imprejuari, conservarea proprie. Ne apropiem poate
mai mult de aceastA insusire nepAtrunsA, numind-o un ana-

1) Ibid., p. 257.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 503

logon al vietii » 1). « Devierile », la care face aluzie K a n t,-

sunt modifiarile de organizare, pe cate si le impun fiintele
vii, atunci and conditiile lor de existentA se schimbl, spre
a-si putea conserva mai departe vieata. Acele devieri sunt
adia « adaptIrile la mediu », de care vorbeau, ina de pe
atunci, unii din precursorii transformismului, si care aveau
s'A ja ulterior, in biologia evolutionisel, o atlt de mare in-
semnItate.
Alte dificultAti ne ies insl, aici, in cale. Cum sI intelegem
« facultatea » de « organizare » a naturii, in domeniul fiintelor
vii ? O putem oare considera ea o putere inerentI materiei,
cum credeau hylozoistii vechi ? Nu, zice K a n t. Nu putem
inzestrIm materia, ca simplá materie, cu o insusire (hy-
lozoism) care contrazice esenta sa ». Critica ratiunii pure ne
opreste s'o facem, intruat o asemenea insusire nu ne este
data' in intuitia sensibilI a materiei, ca fenomen. Sà consi-
derAm, atunci, puterea de organizare a fiintelor vii ca rezi-
&And inteun principiu « stelin » de materie, dar care stI
totusi « in comunitate cu ea, adia inteun suflet ? IarIsi nu,
zice K a n t. N'am inainta, Cu nimic, in intelegerea puterii
de care e vorba. Cici ar trebui, sau sà presupunem materia
organizatI ca instrument al acelui suflet, prin care fapt ma-
teria organizatI n'ar fi cu nirnic 'mai inteligibilI, sau sä con-
sider'Am sufletul ea artist al acestei opere, sustrAgftnd astfel
naturii (corporale) a cest produs *, revenind adia la ana-
logia cu « arta » activitItilor omenesti, constiente de scopurile
ce urmIresc i indrumindu-le realizarea « din afarl» de ele,
analogie ce, cum am vIzut, nu convine finalitItii naturale.
Suntem astfel siliti sà ajungem la o concluzie, care ne impune o
rezervA prudentI. Cum zice Kant insusi: « Vorbind exact,
organizatia naturii n'are deci nimie analog cu nicio cauza-
litate ce cunoastem » 2). Ceea ce ne intoarce la caracterizarea
de mai sus a puterii de organizare a fiintelor vii ca o « in-
susire nepAtrunsä », de care, dad fiind structura mintii
noastre, nu putem deat sà ne « apropiem », mai mult sau
mai putin, ark' a izbuti totusi s'o cunoastem.
Ibid., p. 258.
Ibid., p. 258.

www.dacoromanica.ro
504 P. P. NEGULESCU

Sa ne apropiem, anume, printeu.n principiu « regulator »,

cum sunt acele « idei » ale ratiunii noastre, a caror menire,.
cum am vazut in Dialectica transcendentala, este numai
organizeze experienta noastra, fail s'o poata irisa intinde
dincolo de marginile ei. Un asemenea principiu regulator
este finalitatea pe care o atribuim naturii, in conditiile pe
care le-am stabilit. Cum zice K a n t: « Conceptul unui lucru,
ca in sine scop natural, nu este deci un concept constitutiv
al intelectului sau al ratiunii, dar poate fi totusi un çoncept
regulator pentru puterea de judecare reflexiva, pentru a con-
duce, dupa o analogie departata cu cauzalitatea noastra, dupl.
scopuri in general, cercetarea asupra unor lucruri de acest
fel si de a reflecta asupra principiului lor suprem. Aceasta
din urma reflexiune insa nu serveste pentru cunoasterea na-
turii sau a acelui principiu originar al ei, ci mai ales pentru
aceeasi facultate rationall practica in noi, in analogie cu care
noi am considerat cauza acelei finalitati » 1).
Prin aceste cuvinte, Kant precizeaza rolul indoit, pe care
e chematA sa-1 joace in viata noastra intelectuala ideea unei
finalitati a naturii, ca principiu regulator. Cel dintai este SI
calauzeasca cercetarile noastre « asupra unor lucruri de acest
fel », in stiinta; cel de-al doilea este sa ne inlesneasca re-
flexiunea « asupra principiului lor suprem », in metafizica, in-
temeiata pe morala, a ratiunii practice. SA le examinam pe
r and.
VIII
Cauzalitatea mecanica, lipsita fiind, cum am vazut, de ac-
tiunea reciproca a cauzelor si a efectelor, nu ne permite sa
ne explicam, nici macar aproximativ, fenomenele vietii. Caci,
la fiintele vii, totul se petrece ca si cum partile lor consti-
tutive si functiunile pe care le indeplinesc ele ar sta in re-
latii reciproce de mijloace i descopuri, juand astfel in mod
reciproc, unele fata de altele, rolurile de cauze si de efecte.
Suntem dar siliti sa le interpretam ca determinate de cauza-
litatea finabA. Notiunea finalitatii ni se infatiseaza astfel ca_
1) Ibid., p. 259.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 505

fiind, nu numai necesara, dar de-a-dreptul inevitabila, in

studiul fenomenelor vietii. Caci numai acest « concept »,
zice Kant insusi, poate « introduce ratiunea inteo ordine
cu totul alta a lucrurilor deat cea a unui simplu mecanism
al naturii, cdre aici nu mai vrea sa ne satisfaca ». De aceea,
examinând mai de aproape « principiul aprecierii finalitatii
interne in fiintele organizate *, filosoful simte nevoia sa-i pre-
cizeze, inca °data, intelesul. « Un produs organizat al na-
turii, zice el, este acel lucru in care totul este scop si, re-
ciproc, si mijloc. Nimic in el nu este in zadar, lipsit de scop,
sau de atribuit unui mecanism orb al naturii. Acest prin-
cipiu este, ce-i drept, dupa prilejuirea sa, a se deduce din
experienta, anume dinteo experienta ce se face in mod me-
todic si se chiama observatie. Dar, din cauza universalitätii
si necesitatii ce o enuntä despre o astfel de finalitate, ea nu
poate sa se intemeiaze numai pe principii empirice, ci trebue
sa aiba la baza un oarecare principiu apriori, chiar daa ar
fi numai regulator si daca acele scopuri s'ar gasi numai in
ideea celui ce judea, si niaieri inteo cauza eficientä. Prin-
cipiul amintit mai sus il putem deci numi o maximd a apre-
cierii finalitatii interne a fiintelor organizate » 1).
Ca aceasta maxima, intruat exprima un principiu regu-
lator apriori, se impune cu necesitate tuturor celor ce stu-
diaza fiintele organizate, ne-o arata faptul a niciun natu-
ralist n'o poate evita. Botanistii si zoologii, and examineaza.
diferitele specii de plante si de animale, nu pot sa nu se
intrebe de ce au formele exterioare si structurile interioare,
cu care li se infatiseaza, si nu altele. Iar concluzia la care
ajung este a nimic, inteinsele, nu este « in zadar », nu este
adica fail scop. Ei nu pot evita acest « principiu teleologic »,
cum nu pot renunta nici la « principiul fizic » al cauzalitatii
mecanice. Ei continua a dica sa considere formele si structu-
rile fiintelor vii ca « produse » de cauze eficiente, dar sunt
siliti, in acelasi timp, sa-si inchipuie actiunea cauzelor efi-
ciente ca « determinata » de cauze finale. Cad dad, flea prin-
cipiul constitutiv al cauzalitatii mecanice n'ar fi posibilä
1) Ibid., p. 26o.

www.dacoromanica.ro
506 P. P. NEGULESCU

experienta, in general, in schimb, fill principiul regulator al

cauzalitkii finale n'ar mai « riminea », cum zice Kant in-
susi, « niciun fir conduckor pentru observarea unei categorii
de lucruri naturale, pe care le-am gindit odatä in mod te-
leologic sub conceptul scopurilor naturale » 1).
Coexistenta, ca si nu zicem colaborarea, acestor doul
forme ale cauzalititii, in explicarea lucrurilor, nu numai ci
nu este imposibilk dar dimpotrivk e totdeauna utilk iar
uneori este indispensabilk Cine se multumeste numai si stie,
bunioark cum functioneazi un ceasomic, n'are nevoie deck
de cauzalitatea mecanick Numai cauzele mecanice, in. adevär,
pot pune in miscare diferitele roti ale ceasornicului. Cine
merge insi mai departe, si vrea sä stie de ce e intocmit cea-
sornicul asa cum i se infitiseazi, sau cum a luat nastere el,
cu diferitele lui pirti, atit de bine potrivite unele cu altele,
are neapirati nevoie de cauzalitatea finali. E nevoit, anume,
si presupuni c2a- un om inteligent, care voia si aibi la dis-
pozitie un instrument pentru misurarea exacta' a timpului,
a inventat; ca mijloc capabil si-i permitä realizarea acestui
scop, ceasomicul, a cirui structura nu se poate explica deck
pe aceasti cale.
Cu atit mai necesari e colaborarea celor doui forme ale
cauzalititii, and e vorba de intelegerea fiintelor vii, intre
ale ca'ror pkti existi cu totul alte raporturi deck intre Or-
tile unui ceasomic. Fiecare rotiti dinteun oeasomic este,
cum zice K a n t, « instrumentul » misckii celorlalte », dar
nu este « cauza eficienti a producerii lor »; fiecare din
ele existi « pentru » celelalte, dar nu « prin » celelalte. *i. de
aceea, cauza care le produce, atk pe fiecare in parte, at
si intrunirea lor la olalti, adick in general « forma » pe care
o iau ele, nu este continuti in 4 materia » ce le alcitueste
si nu lucreazi conform cu « natura » acelei materii. Nu se
poate zice ci este in natura fierului, a otelului, a bronzului,
sau a celorlalte materii ce alatuesc « piesele >> unui ceasornic,
si ja, dela sine, forma acelor piese si sl duck', dela sine, la
injghebarea unui astfel de instrument, destinat si misoare
1) Ibid., p. 260.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 5o7

timpul. Cauza unei asemenea masini nu poate rezida deci

In ea insasi, ci In afara de ea, « inteo fiinta ce poate actiona
dupi ideile unui intreg posibil prin cauzalitatea ei *, care
este cea finalá. « De aceea, urmeaza K a n t, o naafi in
ceas nici nu produce pe celelalte, i ina mai putin un ceas
alte ceasuri utilizand (organizand) pentni asta alta materie,
ceasul nici nu inlocueste deci dela sine partile ce i se iau,
nici nu compenseaza lipsa lor in prima formatiune prin con-
cursul celorlab e, nici nu se repara de pilda singur, and a
intrat in desordine: acestea toate le putem astepta dimpo-
triva dela o natura organizata. O fiinta organizata deci nu
este numai masina, aci aceasta are nurnai fortä motrice, ci
poseda in sine forta creatoare, i anume o forta pe care o
comunia materiilor ce nu o au (ea le organizeaza). Prin ur-
mare, ea are o forta creeatoare ce se propaga si care nu poate
fi explicata numai prin facultatea miscarii (prin. mecanism )»i).
E acum intrebarea: pana unde se intinde aceasta putere
creeatoare ? Determina ea numai structura interna a corpu-
rilor organizate, sau i raporturile exterioare dintre ele ?
intntat aceste raporturi se stabilesc adesea prin mijlocirea
naturii anorganice, poate fi cuprinsa si ea intr'un sistem te-
leologic general, ce s'ar constitui astfel ?Kant crede a da.
aci numai astfel putem ajunge sA consideram natura in-
treaga ca o unitate. La un asemenea rezultat nu putem ajunge
deck printeo idee, capabila sA unifice diversitatea infinita a
reprezentarilor, nu prin materie, care produce, tocmai,
aceasta diversitate, intrucat nu exista deck ca multiplicitate
a lucrurilor. Am citat mai sus afirmarea lui Kant a « con-
ceptul « introduce ratiunea bate° ordine cu totul
alta a lucrurilor deck cea a unui simplu mecanism al naturii »
care nu ne poate satisface deck numai in anumite mar-
gini. Iaa, acum, ce urmeazi dupa aceasta afirmare: « Posi-
bilitatea produsului natural trebue sa se intemeieze pe o idee.
Cum aceasta este insa o unitate absoluta a reprezentarii, pe
and materia este o multiplicitate a lucrurilor, care, pentru
sine, nu poate da nicio unitate determinata a compoiitiei,
Ibid., p. 258.

www.dacoromanica.ro
so8 P. P. NEGULESCU

scopul naturii trebue intins asupra a tot ce e cuprins in pro-

dusul ei, dad acea unitate a ideii ar fi sä serveasci, chiar
ca principiu de determinare a unei legi naturale, cauzalitätii
unei atari forme a compusului. Cad, dad raporam ()data.
un atare efect in totalitate la un principiu de determinare
supra-sensibil, depasind astfel mecanismul orb al naturii
trebue sà apreciem acest efect de asemeni cu desävär§ire
dupä acest principiu » 1). lar mai departe, trecând dela fi-
nalitatea internk a fiintelor organizate, la finalitatea externä.
a raporturilor dintre ele, precum §i a raporturilor lor cu
lumea lipsità de organizare, Kant adaugä : Prin urmare,
numai materia, intruat e organizatà, cuprinde in sine in
mod necesar conceptul unui scop natural, deoarece aceasti
forma specifici a ei este totodata produs al naturii. Dar acest
concept conduce in mod necesar la ideea intregii naturi ca
sistem dupl regula scopurilor, idee dreia trebue sä-i sub-
ordonAm acuma tot mecanismul naturii dupà principiile ra-
tiunii (cel putin pentru a pune la incercare prin ea feno-
menul natural). Principiul ratiunii Ii apartine numai ca su-
biectiv, adid ca maximä: Totul in lume este bun pentru
ceva; nimic in ea nu este in zadar; iar prin exemplul ce-1.
dä natura in produsele ei organice, noi suntem in drept, ba
chiar chemati, sä nu asteptlm dela ea i dela legile ei
deck ce, in intreg, este telic » 2).
Kant stie sä. sublinieze insä, IncA odatà, el acest recurs:
la cauzalitatea finalà, ca completare a celei mecanice, nu aduce
nicio atingere acesteia din urma, a cäreia legitimitate rämine
intreagä. Textul pe care 1-am citat acum are, ca continuare
imediatl, pe ce! urmätor: « Se intelege cA aceasta nu e un
principiu pentru puterea de judecare determinantä ci numai
pentru cea reflexiva, CI e un principiu regulator si nu con-
stitutiv, i cA noi dobindim prin el numai un fir condu-
ckor de a considera lucrurile naturale, in raportarea la un
principiu determinant dat, dupä o noul ordine legalä i sa.
largim stiinta naturalä dupä un alt principiu, anume dupà
Ibid., pp. 26o, 26r.
¡bid., p. 263. Termenul telic to care nu e curent in limba noastrfi filosnfick.
vine dela grecescul -rag, si insemneazit cu scop *.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 509

cel al cauzelor finale, totusi flea pagubirea principiului me-.

canismului cauzalitatii ei » 1).
Ne mai famine acum sa vedem, unde ne duce acest 4 fir
conducator » si in ce consta « noua ordine legal », pe care
ne-o reveleaza cauzalitatea finall.

IX
Folosul de capetenie pe care-I putem trage, in aceasta pri-
-vinta, din firul conductor de care e vorba, este ca n.e per-
mite sa trecem dela finalitatea « interioara n a fiintelor orga-
nizate la finalitatea 4 exterioarà » a lucrurilor in general, si
sl considerim astfel natura intreaga ca 4 un sistem dupi re-
gula scopurilor ». Cauza finala pe care, cu necesitatea pe care
2M VgZllt-0, o admitem pentru ca sa ne putem explica struc-
tura unei fiinte organizate oarecare, suntem siliti s'o consi-
4zieram ca intinzandu-si actiunea si mai departe, la raportu-
rile acelei fiinte organizate cu celelalte lucruri din natura.
Un exemplu concret ne-o poate aräta fad greutate. Un animal
erbivor, un bou de pilda, isi datoreste organizarea, in ipoteza
ale carei consecinte voim sä le precizam, unei cauze finale
care l-a intocmit asa cum este, pentru ca sa se poata hrani
cu acel produs al naturii anorganice, pe care il numim iarba.
Pentru ca, insa, acest scop sä poata fi atins, cauza final
de care e vorba a trebuit sa se ingrijeasca mai intai de ceea
ce-i conditiona realizarea. Caci, clack' s'ar fi marginit sa creeze
animale erbivore, fall sa le puna la dispozitie iarba de care
.aveau nevoie ca sl traiasca, actiunea ei ar fi fost, nu numai
incoherenti, dar de-a-dreptul contradictorie. Existenta acestui
produs al naturii anorganice a trebuit sa fie, astfel, un scop
prealabil al cauzei finale de care e vorba. Iar aceastä exi-
stentl presupunea, mai departe, o anumita intocmire a na-
turii anorganice, o anumita compozitie chimica a Oman-
tului si o anumita configuratie fizica a lui, anumite conditii
atmosferice si astronomice, care sa procure plantelor lumina
si caldura, etc. Din acest punct de vedere, « iluzia » privitoare
1) Ibid., p. 263.

www.dacoromanica.ro
510 P. P. NEGULESCU

la originea « aluviunilor », de care vorbeam mai sus, ja o

alta infatisare. Putem crede, acum, ca apele riurilor si flu-
viilor au fost destinate sl prepare si sa transporte, din mo-
mentul and au luat nastere, nomolul care, depunfindu-se
pe marginile si la gurile lor, avea sä formeze terenurile de
aluviune. Aceste terenuri intrau adica, dela inceput, in planul
naturii, considerate ca un # sistem de scopuri )). Caci este
evident ca iarba nu putea creste pe piatra stâncilor goale
ce alcItuiau la inceput scoarta solida a pamantului. Si pu-
terea noastra de judecare teleologica nu se opreste aici. Cum
a luat nastere nomolul insusi de care e vorba ? Prin actiunea
apei, vesnic in miscare, de pe suprafata pamântului, zic
geologii. Ele au ros incetul cu incetul, ajutate de variatiile
de temperatura, stincile dure dela inceput, au macinat ne-
contenit sfarknaturile lor, transformándu-le in pasta moale
ce avea sa alcatuiasca in cele din urma aluviunile, care au
permis organismelor vegetale s'A ja fiinta. Dar de ce au fost
apele primitive in perpetua miscare ? Din cauza denivelarilor
necontenite ale scoartei solide a parnintului. Aceste denive-
lari, care au dat nastere muntilor si vailor, pot fi deci consi-
derate de asemenea ca conditii prealabile, si deci ca mij-
loace, utilizate de natura, pentru ca sa poata ajunge la scopul
de care vorbim. Si asa mai departe, tot mai departe...
Pe aceasti cale, insi, puterea de judecare teleologica e si-
liti sa se opreasca dinaintea unei intrebari inevitabile. Daci
natura intreagi, nu numai cea organizata, ci si cea anor-
ganica, e <4 un sistem de scopuri », pe care trebue sa-1 con-
sideram ca unitar, atunci trebue sa ni-1 inchipuim ca de-
terminat de o cauza finala care, ca s'A fie unica, trebue sl
domine pe toate celelalte, trebue sa fie adica principiul su-
prem al intregii finalitati cosmice. Cum trebue sa consideram
insa acel principiu ? Sub ce forma am putea sa ni-1 inchipuim ?
0 singura cale ne poate permite sa-i intrevedem infati-
sarea logica. Si anume, &A cercetam ce scop, ultim si defi-
nitiv, ce scop absolut adica, a putut sa urrnareasca el. Caci
scopurile, pe care ni s'a parut ca le-am descoperit pana acum
In natura, nu sunt cleat relative, si deci provizorii. Fiecare
din ele se transforma, and il examinam mai de aproape,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE SI i

inteun simplu mijloc, in vederea unui alt scop ulterior.

Aluviunile de care vorbeam adineaori, nu sunt un scop
al naturii cleat numai ca un mijloc de a face posibila
aparitia ierbii. Aceasta, la rAndul ei, nu e un scop al
naturii deck numai ca un mijloc de a face posibila exi-
stenta animalelor erbivore. Si putem urmari mai departe acest
lant de scopuri, care nu sunt, in fond, deck mijloace. Ani-
malele erbivore, putem zice, nu sunt un scop al naturii deck
numai ca un mijloc de a face posibill existenta animalelor
carnivore. Si asa mai departe. Unde sa ne oprim, in aceasta
serie a scopurilor relative ale naturii, ca sa descoperim scopul
absolut, pe care 1-a putut urmari principiul suprem al fina-
litatii cosmice ?
SA ne oprim la om ? S'ar parea ca n'avem alta posibilitate.
« Daca considerlm, zice Kant insusi, reg-nul vegetal,...
am putea fi lesne ademeniti 85-1 credem un simplu produs
al mecanismului naturii care se area in formele regnului
mineral. 0 cunoastere mai de aproape insa a organizatiei
nespus de intelepte in acest regn, nu ne Ina sa ne tinem
nedeslipiti de acest gand, ci impinge la intrebarea: pentru ce
exista aceste creaturi ? DacI raspundem: pentru regmul ani-
mal care se nutreste din ele, pentru ca sa se poati rasp Andi
In at'at de variate genuri pe pam'ant, intrebarea revine: pentru
ce exista oare aceste animale erbivore ? Raspunsul ar fi cam
acesta: pentru fiarele ce nu se pot nutri cleat din ceca ce
are vieata. In sarsit e intrebarea: pentruce sunt bune acestea
impreuna cu regnele naturale de mai sus ? Pentru om, pentru
intrebuintarea diversa' ce intelectul sau il invati s'o facI de
toate acele creaturi; si omul este scopul ultim al creatiunii
aci pe pamint, deoarece el este aici unica fiinta care-si poate
face un concept despre scopuri si, prin ratiunea sa, un si-
stem al scopurilor dintr'un agregat de lucruri avind forma
finala » 1).
Pentru ca sa putem insa considera scopurile pe care le
urmäreste omul ca scopuri ale naturii, trebue sä vedem in
ce nalsura se poate afirma ca se acorda ele cu desfasurarea
1) Critica puterii de judecare, tr. rom., pp. 311, 312.

www.dacoromanica.ro
 .512 P. P. NEGULESCU

generala a fenomenelor ei, i, prin urmare, trebue sA le

determinAm mai intai, cat mai precis. Kant crede cA sco-
purile omului, in raport cu natura, se pot reduce la dou'l:
fericirea si cultura. Iar modalitatile realizarii lor le stabileste
In chipul urmator: o Am aratat in cele precedente ea avem
temeiu indestulator sa-1 consideram pe om nu numai ca pe
toate fiintele organizate ca scop natural, ci i aici pe pamant
La scop ultim al naturii, in raportare la care toate celelalte
lucruri naturale constituesc un sistem de scopuri, dupa prin-
cipii ale ratiunii, de si nu pentru puterea de judecare de-
terminanta, totusi pentru cea reflexiva. Dar, daca intalnim
In om insusi ceea ce trebue promovat ca scop prin legatura
Cu natura, atunci scopul trebue sa fie sau de felul cA poate
fi satisfacut chiar prin naturä in actiunea ei binefacatoare,
sau e capacitatea i abilitatea pentru diverse scopuri pentru
care natura (in exterior si interior) poate fi folositä de dansul.
Primul scop al naturii ar fifericirea, al doilea cultura omului » 1).
.Sa' examinam, pe rand, aceste doul scopuri.
Ca sä. putem crede ea natura nu urmareste, in fond, alt
ceva deck sa faci pe oameni fericiti, ar trebui sa afirmarn
ci ea este intocmita asa, incat sa nu-i faci niciodata sA su-
fere. O asemenea afirmare s'ar lovi insa, la fiecare pas, de
.constatarile penibile ale experientei. Cum zice Kant insusi:
-o E foarte gresit sa credem ea natura Il considera' (pe om)
ca pe un favorit deosebit al ei i Il incarca, inaintea tuturor
animalelor, cu binefaceri. Dimpotrivi, ea nu 1-a crutat, tot
asa de putin ca pe once alt animal, de actiunile ei dezas-
troase, ciuma, foamete, primejdii de apa, ger, atac din
partea altor animale mari i mici, etc. Dar, ilia' mai mult,
dispozitiile sale naturale incoherente Il arunca in necazuri
ce si le-a nascocit el insusi i incä' in altele create de pro-
priul ski gen, prin apäsarea tiraniei, barbaria razboaielor, etc.,
si el insusi, cât sta. in puterea sa, lucreaza la distrugerea
propriului sal' gen » 2).
Fiindca, totusi, omul trebue sa ramang, pentru mintea
noastra, scopul ultim al naturii, trebue sA credem ca activi-
1) Ibid., p. 315.
3) Ibid., p. 316.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOF1EI CONTEMPORANE 513

tatea lui poate sa urmareasca un scop ultim care sa nu vie

In conflict sau chiar in contradictie cu natura. Iar ca atare,
acel scop trebue si fie independent de natura, trebue sa fie
autonom sau, cum mai zice K a n t, « autarc >>. Aceasta con-
ditie o formuleaza el insusi in chipul urmator: « Ca unica
fiinta pe pamant inzestrata cu intelect, deci cu o facultate
de a-si pune sie insäsi scopuri in mod arbitrar, omul este,
ce-i drept, stapanul titular al naturii, si, data o consideram
pe aceasta ca un sistem teleologic, omul este, dupa menirea
sa, ultimul scop al naturii, dar totdeauna numai conditionat,
anume ca sa inteleaga si sa aiba vointa, de a da naturii si
siesi o astfel de relatie finall care, independenta de natura,
sa poatä fi autarca, deci scop final, care insä nici nu trebue
cautat in natura » 1).
Unde sä cautam, atunci, acel scop ultim ? Raspunsul lui
Kant este: in vieata morala a omului, si anume, in liber-
tatea ce-i constitue esenta. Dar drumul pe care ajunge sa
ne dea acest raspuns nu este, ca de obiceiu, lipsit de ocoluri.
Punctul de plecare il formeazi cercetarea prealabila a ceca
ce poate sa faca natura insasi, pentru a pregati pe om sa de-
ving scopul ei ultim. Cum zice Kant insusi: « Spre a des-
copen... in ce avem sa punem la om cel putin acel sco p
ultim al naturii, trebue sa cautarn ceca ce e in stare natura
sa infaptuiasca spre a-1 pregati pentru ceca ce trebue sä faca
el insusi spre a fi scop ultim, si sä separam apoi aceasta fa-
cultate a naturii de toate scopurile a caror posibilitate se
intemeiaza' pe conditii ce le putem astepta numai dela na-
turä. De acest ultim fel este fericirea pe pamant, prin tare
intelegem totalitatea tuturor scopurilor omului, posibile prin
natura, in afara si inläuntrul lui; aceasta este materia tuturor
scopurilor sale pe pamant, care, data' face din ea intregul
sail scop, il face incapabil de a da propriei sale existente
un scop ultim si de a o concorda cu el. Din toate scopurile
sale in naturä ramane deci numai conditia subiectiva formald,
anume capacitatea de a-si pune siesi in general scopuri si
de a intrebuinta (independent de natura in menirea sa finald)

1) Ibid., p. 316.

33 A. R. Studii ji Cescetdri. LIM.

www.dacoromanica.ro
514 P. P. NEGULESCU
,
natura ca mijloc, in mod potrivit, in general, cu maximele
scopurilor sale libere, ceca ce natura, in vederea scopului
final ce se aflà in afarl de ea, poate inaptui si ceea ce deci
poate fi considerat ca scop ultim al ei. Producerea capaci-
tgtii unei fiinte rationale pentru scopuri arbitrare in general
(deci in libertatea ei) este culturd. Prin urmare numai cul-
tura poate fi ultimul scop ce-1 putem atribui naturii in ve-
derea genului -timan » 1).
In trecerea dela finalitatea din naturà la scopul ei ultim
In om, ne intAmpina dar acest termen intermediar al « cul-
turii ». Prin culturk omul, ca « fiintà rationard », isi mAreste
« capacitatea pentru scopuri arbitrare », isi desvoltà adicl pu-
terca de a urmari scopuri ce nu atirna cleat de propria sa
vointk scopuri independente de naturk alese numai de el,
In deplin5 libertate de constiintk In acest inteles, cultura
este scopul ultim al naturii, care, potrivit cu finalitatea ei,
nu poate face mai mult cleat sa punA pe om in stare a-si
fixa el insusi, in deplina libertate, scopul ultim al existentei
sale. CA numai in acest inteles poate fi cultura scopul ultirn
al naturii, are grije Kant sa ne-o spunk limpede si cate-
goric. « Nu once culturä e suficiena pentru
zice el insusi
acest ultim scop al naturii. Cultura abilitdtii este fireste cea
mai de seam5 conditie subiectiva a capaciatii pentru pro-
movarea scopurilor in general, dar totusi nu e indestulatoare
de a promova vointa in alegerea si determinarea scopurilor
sale, care apartine doar in mod esential intregii sfere a unei
capaciati pentru scopuri. Conditia din urmk a capacitAtii,
pe care am putea-o numi cultura disciplinei, este negativA
si stà in liberarea vointei de sub despotismul poftelor, prin
care noi, legati de anumite lucruri naturale, devenim inca-
pabili säl facem singuri o alegere, ingaduind ca instinctele sl
ne devinä dituse, instincte pe care natura ni le-a dat numai
ca fire conduatoare spre a nu neglija in noi menirea ani-
malitsátii sou chiar de a o viola, pe cind noi suntem totusi
destul de liberi de a le incorda sau deslinde, de a le prelungi
s au seurta, dupà cum cer scopurile ratiunii » 2).
a) Ibid., pp. 316, 317.
2) Ibid., p. 317.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 515

Scop ultim al naturii, asa dar, nu poate deveni omuI de-

ck numai intrucit urmareste, exclusiv, realizarea « scepurilor
ratiunii ». lar aceasta posibilitate nu i-o dà omului deck
libertatea sa moralk Ca fiintA fizick inglobata in lumea fe-
nomenal5 a experientei sensibile, omul e supus determinis-
mului riguros al cauzalitItii mecanice. Liber nu poate fi el
cleat in existenta lui spiritualà care se desasura in lumea
numenalà. Si iatà cum formuleazà." Kant insusi aceastà con-
cluzie, pornind dela o definitie, menità sl-i dea o formA lo-
gicl: « Scopul ultim este acel scop care n'are nevoie de niciun
alt scop ca conditie a posibiliatii sale ». Cu aceastà definitie
nu se potriveste ing nimic in naturk afari de om. 4 CAci
nu este nimic in naturà (ca fiintà sensibilä) pentruce prin-
cipiul de determinare care se afla in ea insasi n'ar fi tot-
deauna iarlsi conditionat ». In adevAr, « noi n'avem deck un
singur fel de fiinte in lume a aror cauzalitate e teleologick
adicI indreptatà spre scopuri, si totusi in acelasi timp de
asa naturg cA legea, dupà care au sA-si determine scopuri,
ele vi-o reprezintà ca neconditionatà si independentA de con-
ditii naturale, in sine insA necesarl. Fiinta de acest fel este
omul, dar considerat ca noumenon. El este singura fiintà na-
turalà la care putem cunoaste totusi, din partea propriei sale
insusiri, o facultate supra sensibilä (libertatea) ». De aceea,
« despre om, ... ca fiintä moralk nu se mai poate intreba,
pentru ce (quem in finem) exisa. Existenta sa are in sine
scopul suprem insusi, aruia ii poate s'apune, atit at poate,
intreaga naturA, cel putin impotriva aruia el nu se poate
crede supus niciunei influente a naturii. Insk dacA lucruri
In lume, dupà existenta lor fiinte dependente, au nevoie de
o cauza supremä" ce actioneazä dup5 scopuri, atunci omul
este scopul ultim al creatiunii. C5ci fail el lantul scopurilor
°WO.' subordonate n'ar fi pe deplin statornicit, si numai in
om, dar si in el numai ca subiect al moralitatii, se indlneste
legislatia neconditionaa in vederea scopurilor. Deci numai
moralitatea 11 face pe om capabil sà" fie scop ultim, c5ruia
toatà natura ii este subordonatk teleologic » 1).
1) Ibid., pp. 320, 321.

33*

www.dacoromanica.ro
516 P. P. NEGULESCU

Moralitatea insa, cum ne-a aratat-o Critica ratiunii prac-

tice, isi propune sa duel pe oameni, dincolo de 4 ceea ce
este », la « ceca ce trebue sa fie », tinde sa creeze adica, in
lume, o ordine ideala, superioarä celei reale, si pe care o
reprezinta « binele suprem ». Cum zice Kant insusi, relufind,
In Critica puterii de judecare, aceasta idee: 4 Legea morala,
ca conditie rationala formall a intrebuintarii libertatii noas-
tre, ... ne fixeaza, si anume a priori, un scop ultim, pe
care ne obliga sä-1 urmarim, si acesta este binele suprem in
lume, posibil prin libertate » 1). Am vazut insa, in Critica
ratiunii practice, ca acest « bine suprem » constä' in acordul
dintre fericire si virtute. Cum zice Kant insusi, reluând,
in Critica puterii de judecare, aceasta idee: « Conditia su-
biectivä sub care omul... isi poate pune, dupä legea de mai
sus, un scop ultim, este fericirea. Prin urmare, supremul
bine fizic, posibil in lume si, intrucit depinde de noi, de
urmarit ca scop ultim, este fericirea, sub conditia obiectiva
a acordului omului cu legea moralitatii, ca fiind demn de
a fi fericit » 2). lar « demn de a fi fericit » il face pe om « vir-
tutea », care nu e altceva decá't respectul absolut al legii
morale. Binele suprem consta astfel, in ultima analiza, in
acordul dintre fericire si virtute. Critica ratiunii practice ne-a
aratat insa ca acest acord nu e posibil cleat numai* daca
lumea e intocmita asa, inat sa nu faca imposibila realizarea
legii morale. Iar aceasta conditie ne obliga sa credem ca
lumea, pe care n'am intocmit-o noi, oaxnenii, a trebuit sa
fie intocmitä, in acest scop, de o Fiinta suprema, inteligenta
si bunk care a voit ca legea moralä a constiintei omenesti
sä se poatä realiza. In Critica puterii de judecare, Kant
sustine din nou cä cele doul « postulate » ale « binelui su-
prem », adica fericirea si virtutea, nu pot fi considerate ca
punându-se de acord numai prin actiunea cauzelor x-laturale,
ci presupun intervenirea unei cauze supra-naturale, care nu
poate fi deck acea Fiinta suprema, inteligentä si bung, crea-
toare a lumii, adica Dumnezeu. Cum zice el insusi: « Aceste
doul postulate ale scopului ultim ce ni-1 prezinta legea
I) Ibid., p. 336.
1) Ibid., p. 336.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPOFtANE 517

morali e cu neputinti si ni le putem reprezenta, dupi toad

facultatea noastri, unite prin simple cauze naturale si adec-
vate ideii amintitului scop ultim. Prin urxnare, conceptul de-
spre necesitatea practica a unui atare scop prin aplicarea pu-
terilor noastre nu concordi cu conceptul teoretic despre posi-
bilitatea fizica a infiptuirii lui, dad nu unim cu libertatea
noastrá aid cauzalitate... deck pe cea a naturii. In con-
secinti, noi trebue si admitem o mug morall a lumii (un
autor al lumii) pentru a ne propune, in confounitate cu legea
morali, un scop ultim. *i cit de necesar este de a admite
faptul din urmi, tot atit de necesar (adid in acelasi grad
si din aceeasi cauzi) e si de a admite faptul dintii: anume,
ci existi un Dumnezeu )) 1).

X
Kant ajunge astfel, la sfirsitul cercetkilor sale din Cri-
tica puterii de judecare, si afirme inci odad ceca ce afir-
mase in Critica ratiunii practice, punind la originea lumii,
ca creator si ordonator al ei, o Fiinti supremi, inteligenti,
buni si condusi in actiunile ei de intentii, indreptate in spre
scopuri potrivite cu aceste caractere, adici un Dumnezeu.
Ca si acolo, insi, el se gribeste, si aici, si ne arate c5. nu in-
telege si se atingi intru nimic, prin aceasta, de ceea ce afir-
mase in Critica ratiunii pure, cu privire la limitele puterii
noastre de cunoastere. In adevir, intelesul textului de mai
sus, in care se stabileste necesitatea « de a admite ci odsti
un Dumnezeu », isi giseste limitarea in nota de pe aceeasi
pagini, al cirei cuprins e ce! urmitor: « Acest argument moral
nu e menit si dea o dovadi obiectiv valabill despre existenta
lui Dumnezeu, nu e menti sA dovedeasci celui ce sti la in-
doiali dad' existi un Dumnezeu, ci ci, dad. vrea si gin-
deasd, din punct de vedere moral, consecvent, el trebue sd
primeasca admiterea acestei propozitii intre modmele ratiunii
sale practice » 2). Aceasti precizare de inteles e bask in aceasti
Ibid., pp. 336, 337. Sublinierile 0 parentezele aunt ale autorului.
Ibid., p. 337.

www.dacoromanica.ro
 5t8 P. P. NEGULESCU

nota, numai amintita, fara nicio alta desvoltare, fiinda fu-.

sese stabilita, pe larg, mai nainte, atunci cand se examinase
« conceptul unei finalitati obiective a naturii *, ca « principiu
critic » al judecatilor o reflexive )). Paragraful respectiv incepe
cu o deosebire, clara si categorica: « Este cu totul altceva,
and zic: producerea unor anumite lucruri ale naturii, sau
si a intregii naturi, este posibila numai printr'o cauzl ce se
determina la actiune dupa intentii; sau: dupa insufirea ca-
racteristial a facultdtilor mele de cunoastere, eu nu pot judeca
astipra posibilitatii acelor lucruri si asupra producerii lor in
altfel &cat gandindu-mi pentru asta o cauza ce actioneaza
dupa intentii, deci o fiinta care produce dupa analogia cu
cauzalitatea unei inteligente. In cazul dintai, vreau sa ho-
tat-be ceva asupra obiectului, si sunt obligat sa demonstrez
realitatea obiectiva a unui concept adoptat de mine; in al
doilea, determina ratiunea numai intrebuintarea facultatilor
mele de cunoastere, potrivit cu caracterul lor si cu conditiile
esentiale atit ale sferei cat si ale limitelor lor. Asa dar, primul
principiu este un principiu obiectiv pentru puterea de ju-
decare determinanta, al doilea, un principiu subiectiv numai
pentru puterea de judecare reflexiva, deci o maxima a ei
ce i-o impune ratiunea » 1).
Cel dintai din aceste douà principii ar duce, dad ne-ar
putea procura o cunoastere, obiectiv valabila, la o teleologie
pozitiva, capabila, sá imbogateasca stiintele naturii; cel de-al
, doilea, intrucat- nu ne procura decat o credinta, numai su-
biectiv valabilä, nu ne poate duce cleat la o teologie cu
caracter teleologic. In adevär, zice Kant insusi, « Con-
ceptul unui lucru, a carui existenta sau forma ne-o repre-
zentam ca posibila sub conditia unui scop, este nedespartit
unit cu conceptul contingentei lui (dupä legi naturale). Chiar
de aceea lucrurile naturale pe care le gasim posibile numai
ca scopuri, constituesc principala dovadä pentru contingenta
universului si reprezinta unicul argument valabil, atat pentru
intelectul de rand cat si pentru filosof, al dependentei si
originei universului dela o fiinta existenta in afara de lume

1) Critica puterii de judecare, tr. rom., p. 282. Sublinierile Bunt ale autorului.

www.dacoromanica.ro
 1STORIA FILOSOFIE1 CONTEMPORANE 519

si, anume, inteligenta (din cauza acelei forme telice). In asa

fel, teleologia nu-si gäseste desalvirSirea deslegärii pentru cer-
call-Re sale deck inteo teologie. Dar, in sarsit, ce dove-
deste chiar cea mai desavarsita teleologie ? Dovedeste ea oare
a exista o astfel de fiinta inteligent5 ? Nu, nimic altceva
deck numai a noi, dup5 insusirea facultatilor noastre de
cunoastere, deci in legatura experientei cu principiile supe..
rioare ale ratiunii, nu ne putem face absolut niciun concept
despre posibilitatea unei astfel de lumi deck asa, ca" ne On-
dim o cauza ultima a ei si care actioneazd Cu intentie. Din
punct de vedere obiectiv deci nu putem demonstra propo-
zitia: exista o fiinta originara inteligenta, ci numai din punct
de vedere subiectiv, pentru intrebuintarea puterii noastre de
judecare, in reflexiunea ei asupra scopurilor in natura, care
nu pot fi gandite dupl alt principiu deck cel al unei cauza-
hap intention.ale a unei cauze supreme *1).
Reluand, la sfarsitul operei sale, aceasta idee c5. teleologia
nu poate duce deck la teologie, Kant s'a grabit sa adauge:
la o « teologie morala ». El nu se putea impaca cu « teologia
rationala », pe care o incurajau Cu saruintà, pe acea vreme,
filosofii cari, ca deistii englezi, voiau sa intemeieze pe or-
dinea fizica din natural credinta in existenta unui principiu
ordonator al ei. « Teleologia fizica » nu-i parea suficienta ca
sa intemeieze, cu adev5rat, credinta inteun creator unic,
inteligent si bun, al lumii, ca cel pe care il propovaduia
teologia rationala. 0 asemen.ea credinta nu se putea intemeia
deca't pe « teleologia morall ». In « Nota generala la teleo-
logie », cu care incheia « Critica puterii de judecare », K a n t,
comparand ilia °data aceste doul forme diferite ale finali-
Valli din natura, ajungea la concluzii carora locul lor chiar,
dela sfarsitul lucrarii respective, le da caractenil de ultime
si definitive. Cateva citatii, din nota de care e vorba, ni le
pot arlta, in formele lor originale. « Argumentul fizico-te-
leologic nu ajunge... pentru o teologie, pentruci nu da niciun
concept suficient determinat in aceastá privinta despre fiinta
prima., si nici nu-1 poate da, ci noi trebue sa-1 ham cu totul
i) Ibid., p. 283. Sublinierile din textul citat aunt, se intelege, ale lui Kant
Insusi.

www.dacoromanica.ro
520 P. P. NEGULESCU

din alti parte, sou trebue si completim lacunele sale prin-

tr'un adaus arbitrar »1), Spre a pune in relief, cu cat mai
multi putere, obiectiile ce se ridici in contra acestui argu-
ment, Kant le di forma unei interpeläri pe care o adre-
seazi, direct, celor ce-1 intrebuinteazi: Voi conchideti din
marea finalitate a formelor naturale qi a conditiunilor lor la
o cauzi inteligent5 a lumii, dar la ce grad al acestei inte-
ligente? FArà indoiall ci nu puteti s VA incumetati a con-
chide la inteligenta cea mai inalti posibili, cad pentru asta
s'ar cere si pricepeti ci nu se poate gfindi o inteligenti mai
inalti cleat cea despre care constatati dovezi in lume, ceea
ce ar insemna si vi se atribuiasci voui insivi atotstiinti.
Tot a§a, conchideti din mirimea lumii la o putere foarte
mare a autorului; dar veti trebui si vi multumiti cu faptul
a asta n'are insemnitate deck numai in mod comparativ
pentru puterea voastri de ,pricepere. Si cum nu cunoa§teti
tot ce e posibil, pentru a-1 compara cu mirimea lumii in
misura ce o cunoa§teti, voi nu puteti deduce, dupi o mi-
suri a§a de 'nick la nicio atotputernicie a autorului... Dar,
prin asta nu ajungeti la niciun concept determinat, potrivit
pentru o teologie, al fiintei prime. Cici acest concept nu
poate fi gisit cleat in cel al totalititii perfectiunilor unite
cu inteligenta, la care nu vi pot conduce nicidecum numai
date empirice 2).
Teleologiei fizice K ant Ii opune apoi, ca fiind, din acest
punct de vedere, de o cu totul alti valoare, teleologia mo-
rali. Dimpotrivi, teleologia moral, care nu e mai putin
bine intemeiati deck cea fizici, ci mai mult, meriand pre-
ferinti prin faptul ci se sprijini a priori pe principii inse-
parabile de ratiunea noastri, conduce la ceca ce se cere pentru
posibilitatea unei teologii, anume la un concept determinat
al cauzei supreme, ca o (auzi a lumii dupä legi morale, prin
urmare la o cauzi ce satisface scopul nostru ultim moral,
Pentru acest scop se cere nu mai putin cleat atot§tiinti,
atotputernic;e, atotprezenti, etc., ca insukiri naturale apar-
tinind lui, care trebuesc gindite ca unite cu scopul ultim
1) lbid., p. 367.
1) Ibid., pp. 367, 368.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 521

moral, care este infinit, deci trebuesc gindite ca adecvate

lui. In acest fel, teleologia morall poate procura, ea singura,
conceptul unui autor unic al lumii, concept potrivit pentru
o teologie » 1). Pentru o teologie, se intelege, monoteistä,
prin urmare, cum vom vedea imediat, pentru o religie in-
temeiata pe credinta inteun Durnnezeu unic, cum este
bunaoara crestinismul, ca religie istorica, intemeiata pe re-
velatie, si cum voiesc A' fie religiile naturale, intemeiate pe
ratiune. Caci clack in adevir, cauza suprema a lumii n'ar
poseda, la superlativ, i deci in mod exclusiv, toate in-
susirile ce-i erau necesare pentru opera creatiunii, ea ar trebui,
In chip firesc, sà le imparta cu alte cauze, colaterale. In
aceasta ipoteza insä, n'ar mai exista o cauzi suprema unica,
ci mai multe cauze supreme. Monoteismul ar trebui sà faca loc
politeismului. Trebue dar, neaparat, sa credem, ea Dumnezeu
este atotstiutor, atotputernic, atotprezent, etc., credinta la
care nu ne poate duce, cum am vizut, teleologia fizica.
Numai teleologia morall, asa dar, poate duce la o teologie
adevarata, prin urmare la o religie propriu zis, care,
determinând raporturile noastre, ca oameni, cu cauza su-
prema a lumii, ne poate permite si concepem datoriile noa-
stre morale ca porunci divine ». La un asemenea rezultat
nu poate duce, in niciun caz, teleologia fizica, chiar daca
ar izbuti sa ne procure, in chip satisficator, ideea unei cauze
prime a lumii. Neavind deck un inteles fizic, o asemenea
cauza prima nu ne-ar permite si stabilim niciun raport intre
existenta ei ca atare, in naturi, i existenta datoriilor morale,
in constiinta noastra. Un asemenea raport se stabileste, dim-
potrivi, dela sine, atunci and pornim, pe calea teleologiei
morale, dela datoriile noastre la notiunea fiintei supreme,
care ne garanteaza, in ultima instanti, posibilitatea indepli-
nirii lor desavirsite. In acest caz, constiinta obligativitatii
datoriilor noastre se transforma, dela sine, in constiinta obli-
gatiilor pe care le avem fati de fiinta suprema, obligatii
a caror realizare constitue cultul, ca esenta a religiei. De
aceea, zice K a n t, nurnai teleologia moral a ne poate da o
1) Ibid., pp. 368, 369.

www.dacoromanica.ro
522 P. P. NEGULESCU

teologie, care sa ne condua, in mod « nemijlocit », la religie,

« adia la cunoasterea datoriilor noastre ca ponmci divine ».
*i adauga imediat: « Caci cunoasterea datoriei noastre si a
scopului ultim impus nouä in ea prin ratiune, a putut mai
intai produce in mod determinat conceptul despre Dumnezeu,
concept care chiar la originea sa e inseparabil de obligativi-
tatea fatä de aceasta fiinta. Pe and, daa conceptul despre
fiinta primä ar putea fi gasit, tot in mod determinat, pe cale
numai teoretia (anume a fiintei prime ca simpla cauza a
naturii), s'ar ivi apoi ilia o mare dificultate, poate chiar
imposibilitatea de a o face fail o intercalare arbitrara, de a
atribui, prin dovezi temeinice, acestei fiinte o cauzalitate
dupa legi morale. Iar, fara aceasta cauzalitate, acel concept
pretins teologic nu poate constitui nicio baza pentru
religie » 1).
In sfirsit, numai in aceasta ipotezI atitudinea noastra fata
de divinitate poate pastra, inlauntrul religiei rationale la care
ajungem cu ajutorul ei,, caracterul esential de subordonare
libera, lipsiti de once consträngere exterioara, determinata
numai de hotarirea autonoma a constiintei noastre, din care
izvorasc legile morale. lar o asemenea atitudine difera cu
totul de « supunerea silita » pe care, inlauntrul religiilor isto-
rice, intemeiate pe revelatie, o determina 4 frica » de divi-
nitate. Chiar daca s'ar putea ajunge la o religie rationala
pe cale pur « teoretia », cu ajutorul argumentului fizicoteo-
logic, ea « s'ar deosebi de fapt, zice Kant insusi, de
acea religie in care conceptul de Dumnezeu si convingerea
(practica) despre existenta lui izvoreste din ideile fundamen-
tale ale moralitatii. Caci, daca ar trebui sa presupunem atot-
puternicia, atotstiinta, etc., ale unui autor al lumii ca con-
cepte date noua din alta parte, pentru a aplica in urma con-
ceptele noastre de datorie la raportul nostni fata de dânsul,
acestea ar trebui sä cuprinda o nuanta foarte accentuata de
consträngere si supunere silita. Pe and, daca respectul pentru
legea inorala ne prezintä cu totul liber, in baza preceptului
propriei noastre ratiuni, scopul ultim al menirii noastre, noi
1) Ibid., p. 369.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 523

primim, in asteptArile noastre morale, o cauzA ce se acordA

cu acest scop si e potrivitl pentru infAptuirea lui, cu cea mai
sincerä veneratie, care e cu des'AvArsire deosebitA de fria,
si ne supunem ei de bunAvoie » 1).
In sarsit, se poate zice cA, duand, pe aceastA cale, la o
teologie, pe care ne simtim indemnati s'o recunoastem, nu
numai ca posibilA, dar si ca indreptätitä, teleologia rnorall
ne permite s'A ajungem si la o cunoastere oarecare a lui Dum-
nezeu. In adevAr, ajutându-ne s'A intrevedem « intentiile » ce
l-au determinat, in opera creatiunii, teleologia moralA ne dA
putinta s'A ne facem o idee aproximativA despre ceea ce, in
ipostaza de cauzA primA a lumii, a trebuit sA fie, i trebue
prin urmare sA continue a fi, Dumnezeu. Am vAzut, din
desvoltArile de p Ana acum, cá scopul ultim al lumii nu poate
fi deat omul, si cà scopul ultim al existentei lui nu poate
fi deat realizarea legii morale. Trebue dar s'A credem
Dumnezeu a creat lumea ca s'A faa posibilA aparitia omului,
iar din, om a fIcut instrumentul destinat sl duel la realizarea
binelui. Cu aceastA « intentie » a intreprins Creatorul opera
creatiunii. Ceea ce ne obligl, prin analogie cu ceea ce
constatAm in experienta noastrA, cu privire la activitAtile orne-
nesti, determinate de intentii, sà presupunem cl Crea-
torul lumii n'a putut fi deat o fiintA inteligentA, de vreme
ce a lucrat cu intentie urmArind un scop, si o fiinti mo-
ralA, de vreme ce scopul pe care ha urmArit i continuA
a-1 urmAri, este realizarea binelui. Mai departe, ing, nu pu-
tem merge cu analogia, fArA a risca sA cAdem in antropomor-
fism. i atita insA, in lipsI de mai mult, ne poate fi de ajuns.
In once caz, o asemenea cunoastere a lui Dumnezeu nu e
posibill deat pe calea teleologiei morale. CAci, cum zice
Kant insusi, numai « in acest caz, o cunoastere a lui Dum-
nezeu si a existentei sale (o teologie) e posibilA prin insusiri
prin determinAri ale cauzalitAtii sale, gAndite numai prin
analogie, ceea ce in privinta practia, dar i numai in aceastd
privintd (moralA), are toatA realitatea cerutA » 2).

1) Ibid., pp. 369, 370.

I) Ibid., p. 373. Sublinierile i parentezele sunt ale lui K a n t.

www.dacoromanica.ro
524 P. P. NEGULESCU

In acest inod si-a adus la indeplinire Critica puterii de

judecare sarcina pe care si-o luase, de a stabili, cu ajutorul
finalitItii, subiective si obiective, adicl estetice si etice, o
leglturl intre cele douà « domenii » ce rAmâneau, panl la
ea, separate, al «naturii » si al « libertAtii », impreunind
inteo sintezA ultimA Critica ratiunii pure si Critica ratiunii
practice.

www.dacoromanica.ro
 CAP. X.

IN LOC DE INCHEIERE
Daca volumul de fatà n'ar avea decat menirea sa dea citi-
torilor un studiu monografic asupra cugetatorului de care
se ocupà, ar trebui de sigur sà-1 incheiexn, cum e obiceiul
In cazurile de acest fel, cu cateva observAri critice asupra
conceptiilor pe care le expune. Intrucit el formeazA ing
inceputul unei serii de studii, ce tind sg irnbatiseze intreaga
filosofie contexnporanA, e poate mai bine, fiinda e Alai firesc,
sA lgsam cuvintul, in aceastà privintà, cugetkorilor ce vin
la rAnd in volumele urmAtoare. Cei mai multi dinteinsii au
luat, in adevär, fata de criticisxnul kantian, atitudini pe care
n'au lipsit a le motiva, in discutii mai mult sau mai putin
intinse. Aceste discutii si, mai ales, conceptiile nouà la care
au dus ele, au des15ntuit, la sarsitul veacului al XVIII-lea
si la inceputul celui urmgtor, o xniscare filosofia de o am-
plitudine si de o intensitate care, in Germania cel putin,
erau flea' precedent. Nu numai dar cl nu este indispensabil,
ci poate fi chiar daungtor, sà." micsoräm, prin criticele pe
care le-am aduce noi, la sfirsitul acestui volum, criticismului
kantian, interesul dramatic al luptei de idei ce a luat nastere
subt influenta lui, si pe care trebue s'o studiem, cu obiec-
tivitate cuvenità, in volumele urmAtoare.
De altfel, nu nuxnai in acest caz special, ci in general,
In istoria filosofiei, metoda cea mai bura de care se pot servi
cei ce-si iau sarcina sä.' reconstitue evolutia cugetärii filoso-
fice a omenirii, este, poate, sI lase conceptiile, prin care s'a
manifestat ea, sà" se critice singure unele pe altele, cum
fac de obiceiu mai toate, mai totdeauna. Am citat, in pre-
fata volumului de fatà, un cuvint al lui Taine, care,intru cat

www.dacoromanica.ro
526 P. P. NEGULESCU

era, nu numai istoric, ci si filosof, putea vorbi, in aceasti

privinti, cu mai multi autoritate cleat altii. El sustinea,
anume, a cea dintAi griji a unei filosofii noui, and apare,
este si ingroape filosofiile precedente. SA le ingroape, fireste,
cu ceremonialul cuvenit, care consti in risturnarea logici a
principiilor pe care se interneiazi si a consecintelor la care
duc ele. Fati de conflictele ideologice de acest fel, istoricii
adevirati pistreazi, de reguli, o atitudine, nu indiferenti,
de sigur, dar, pe at le sti in putinti, obiectivi. Ei se feresc
de a se amesteca, cu ideile din timpul lor, in luptele de idei
ale oarnenilor de altidati, care triiau si gAndeau inteo aka'
ambianti sufleteasci. Ei se silesc, dimpotrivi, in incercirile
lor de a le reconstitui, si le lase a se desfisura in toati liber-
tatea, in confounitate, numai, cu logica lor proprie. Li se
pare, anume, CA a asemenea atitudine este o garantie de
obiectivitate, care le poate permite si creadi ci nu rimAn
prea departe de intelegerea mai exacta a realititilor istorice,
asa cum au fost in adevir.
Pe de alti parte, sarcinele, pe care si le la istoria filosofiei
fati de realititile de acest fe!, nu se confunda cu acelea ale
istoriei generale a omenirii. Tinta pe care vi-o propune
aceasta din urmi este si reconstitue trecutul, intregul tre-
cut, al speciei noastre. Ca s'o poati face insi, ea trebue
si ajungi mai intAi a sti in ce a constat acel trecut, ce fapte
si ce intAmpliri l-au alcituit. Iar acele fapte si intâmpliri,
intruat s'au petrecut in alte timpuri si in alte locuri deat
acelea in care triiesc si lucreazi cei ce urmiresc un ase-
menea scop, reclami, spre a putea fi descoperite, rnetode
speciale de investigatie si, cu ajutorul lor, cercetiri intinse
si sistematice. In istoria generali a omenirii, asa dar, accentul
cade pe stabilirea prealabili a « datelor )). Numai dupi aceasti
prima operatie, inevitabila si indispensabili, poate si urxneze,
apoi, « interpretarea » trecutului speciei noastre, ca un
adaos, ce ja de obiceiu numele de « filosofie a istoriei ».
In istoria filosofiei insi, al cirei domeniu e mult mai re-
stans, stabilirea faptelor nu rnai ma pe primul plan al preo-
cupirilor celor ce i se consacri. Cici faptele, in istoria filo-
sofiei, sunt sistemele filosofice, care II alcituesc continutul.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 527

lar acestea, prin operele scrise ale celor ce le-au conceput,

se pun singure, astäzi cel putin, cind nu mai e nevoie
sà se caute luceärile cugeatorilor de altädatà, fiinda nu e
probabil sä se mai descopere vreunele necunoscute, la dis-
pozitia tuturor. In istoria filosofiei, asa dar, accentul, de acum
inainte cel putin, cade, nu pe stabilirea faptelor, ci pe ex-
plicarea lor. Nu mai e de ajuns ca un istoric al filosofiei sä
ne sputa ce au zis filosofii de care se ocupg; lucrul de ape-
tenie incepe a fi, de ce au zis ei, ceca ce au zis. lar expli-
carea sistemelor filosofice, ca i aceea a fenomenelor na-
turii, in stiintele respective, nu e posibilà decit prin des-
coperirea cauzelor ce le-au produs. In acest scop, cei ce-si
propun sä ne dea asernenea explicàri, in opere de istorie a
filosofiei, trebue sà pomeneasa, cum am väzut in introdu-
cerea volumului de fatà, dela structura sufleteasa a filo-
sofilor, asa cum s'a rnanifestat in desfäsurarea vietii lor,
examineze apoi influentele pe care le-au exercitat asu-
prä-le imprejurgrile in care au träit si au lucrat. lar printre
aceste imprejuari, cele ce trebuesc luate in consideratie,
mai de aproape i cu mai multá stkuinta, sunt cele cultu-
rale, prin care trebue sä* se inteleagä', in primul rind,
teoriile stiintifice i doctrinele filosofice, idealurile estetice
principiile etice, curentele religioase i conceptiile sociale,
cu diferitele lor aspecte, politice si economice rnai ales,
din timpurile respective.
O conditie de cä'petenie insä a succesului explicarilor de
acest fel este obiectivitatea. In cercetärile stiintifice, conditia
aceasta se intelege dela sine si e riguros respectata. Cind
îi propune sà descopere cauzele unui fenomen al naturii,
omul de stiintl aduna datele experientei, asa cum i se pre-
zintä in realitatea obiectivä', pe toate flea' deosebire, färl a
le aduce nicio modificare si farà a da la o parte pe cele ce,
pentru motive de ordine subiectivk nu i-ar conveni, iar in
interpretarea lor face abstractie de once idee preconceputa
si de once predilectie personalL Tot asa, un istoric al filo-
sofiei trebue, and interpreteazA pärerile cugefätorilor de
care se ocupg, sä facl abstractie de plrerile sale proprii.
Cä'ci ca sä' ne servim de un termen al lui Kant, din Cri-

www.dacoromanica.ro
528 P. P. NEGULESCU

tica ratiunii practice, sistemele filosofice, pe care trebue

sa le explice istoria filosofiei, sunt « scopuri in sine ». Ele
nu trebuesc considerate ca simple o mijloace » de a justifica
predilectiile subiective ale istoricului care le interpreteaza,
si care nu trebue sa se foloseasca de critica lor ca de un
simplu instrument polemic, in vederea vreunor « scopuri »
personale. Asa numitele « istorii critice * ale filosofiei nu
aunt, de obiceiu, cleat incercari polemice, care pot sa inte-
reseze citeodata, ca atare, dar nu izbutesc sa atinga tinta
propriu zisa a operelor istorice in general, aceea, anume,
de a da cititorilor o imagine exacta si limpede a partilor din
trecutul omenirii, pe care le studiaza. Caci autorii istoriilor
critice la care ne referim expun materia de care se ocupa,
nu ca sa ne permita sa ajungem la o intuitie clara, netur-
burata de niciun amestec strain, a evolutiei cugetarii filoso-.
fice a omenirii, ci ca sa puni in relief, prin modul cum o
expun, tezele pe care le .sustin ei, in filosofia timpului lor.
Un exemplu de aceasta natura ne poate oferi opera intitu-
lata « The history of philosophy from Thales to the present
day *, a istoricului englez Lewes. El cauta sa dovedeasca,
indirect, valoarea pozitivismului, aratind slabiciunile siste-
melor metafizice, pe care le expune asa, incat sa park' si mai
slabe deck sunt in realitate. Unii din istoricii de acest fel
ai filosofiei isi marturisesc, fatis, intentiile polemice. Asa
face, bunaoark Nourrisson, un autor care era foarte citit,
In a doua jumatate a veacului trecut, in Franta. In cartea
sa, intitulata « Tableau historique des progrès de la pens&
humaine *, acest scriitor isi propune sa judece sistemele filo-
sofice, luand ca criteriu credintele sale religioase. Jaca de-
claratia, dark' si categorica, pe care ne-o face dela Inceput
In prefata: « In opozitie cu materialismul si cu extravaganta
misticitate, care isi disputa veacul nostru, noi intreprindem
sa aparam principiile spiritualismului crestin si sa le acre-
ditarn, verificandu-le prin istoria cugetarii omenesti *. Iar
In « Introducere * adauga: « Nu tot e adevar, in teoriile pe
care ni le aduce la cunostinta istoria filosofiei. Ar fi astfel . . .
o intreprindere puna de primejdii, de a cauta sä.' conciliem,
sa apropiem, sa amnistiem toate sistemele. Trebue sa sepa-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 529

rim diamantul de sticli, aurul de noroiu, lumina de intu-

nerec. Aceasti separare, aceasti deosebire nu ne vor pricinui
nicio greutate. Credintele religioase §i traditionale ne vor fi
de ajuns ca si distingem ceea ce e adevirat de ceea ce e fals ».
Alti istorici ai filosofiei merg §i mai departe, in aceasti
directie. Ei sustin, anume, ci nici nu poate exista o istorie
a filosofiei care si nu fie critici. Iar criteriului, de care tre-
bue si se conduci ea ca atare, nu se sfiesc a-i da, fiti§, un
aspect subiectiv, in intelesul strict personal al acestui cuvint.
Asa face, bunioari, D ii hrin g, in cartea cunoscuti o Kritische
Geschichte der Philosophie >>. Dupi pirerea lui, sistemele
filosofice ale trecutului nu pot fi expuse deck de cei ce sunt,
cu adevirat, in stare si le priceapi. Si se gribwe si adauge
ci aceasti posibilitate n'o au cleat cei ce pot atinge nivelul
intelectual al autorilor lor. Ba chiar, Iasi a se intelege a
un adevirat istoric al filosofiei trebue si fie superior filo-
sofilor pe care ii studiazi. Clci, ce alt poate si insemneze
afirrnarea sa ci ar trebui si le fie o cel putin egal ? ». lar spre
a indeplini aceasti conditie, ar trebui si voati dovedi ci
posedi, cel putin in acelasi grad, puterea lor creatoare. Pen-
tru ca si nu fie o simplä iluzie, existenta unei asemenea
puteri creatoare ar trebui si se manifesteze, sau si se fi
rnanifestat de mai 'nainte, printeun sistem filosofic ori-
ginal. De unde concluzia surprinzitoare, ci istoria filosofiei
nu poate fi scrisi decat din punctul de vedere al sisternului
filosofic propriu al celui ce-§i propune s'o faci, sistem
care trebue si serveasci de o busoli » in urmirirea intregii
evolutii a cugetirii filosofice a omenirii. Studiul formelor
succesive ale acestei evolutii, zice Diihring insusi, o are
greutitile lui caracteristice, pe care nu le poate domina,
propriu vorbind, pe deplin cleat numai acela care pitrunde
In cercurile de idei striine cu vioiciunea unei puteri, nu
numai receptive, ci c creatoare, §i chiarni astfel gindurile
moarte ale altora la o vieati noui in propriul siu spirit, ase-
menea cu al lor ». lar ceva rnai departe adaugi: o Istoria
filosofiei este ea insisi, inteun anurnit inteles, o filosofie.
Ea reclami.., un spirit care si fie cel putin egal (mindestens
ebenbiirtig) cu cele rnai insemnate aparitii ale ei... In
34 A. R. Studii fi Cereetdri. LIII.

www.dacoromanica.ro
530 P. P. NEGULESCIJ

acelasi inteles, in care filosofia, in intruparile ei bine caracte-

rizate, a fost i trebue g fie un sistem, trebue sá formeze
punctul de plecare, pentru prinderea i asimilarea mani-
festarilor ei istorice, un cerc de idei deterrninate i siste-
matice. O asemenea filosofie este alai potrivita ca once, ca
sa serveasca de busola cercetarilor asupra trecutului ». Caci,
precurn trecutul ne ajuti g intelegem prezentul, tot asa, ba
Mel si mai mult, prezentul ne deschide priceperea trecutului.
Iar prezentul, in filosofie, este « ultimul sistem filosofic.
Cum zice Diihring Tot trecutul ramane mort pen-
tru un prezent ce n'are el insusi vieata. Si, in acest chip,
felul ultimei filosofii devine o masura si o limita pentru inte-
legerea a tot ce a fost mai 'nainte 1). Spre a se conforma
dar, el insusi, cu aceastä cerinta a unei « adevärate istorii
a filosofiei, autorul de care vorbim a luat ca « punct de ple-
care », ca « busoll », ca « masura ca limita », in Meer-
carea sa de a reconstitui evolutia cugetarii filosofice a orne-
nirii <4 ultima filosofie *, care era, se intelege, filosofia sa pro-
prie, asa numita « filosofie a realitatii ».
Ca sl ramanem pe deplin obiectivi, trebue g recunoastem
ea parerile lui Diihring, cu toate exagerarile lor, nu sunt
lipsite de unele farame de adevar. Nu mai incape
ea nu oricine poate intelege, nici in ele insele, nici in lega-
turile lor cu celelalte manifestari sufletesti ale timpurilor
and au aparut, sisternele filosofice. O culturä' filosofici, nu
numai foarte Tinting, dar si cat mai aprofundata i mai siste-
matica, este, in acest scop, neaparat necesara. Posesiunea
unui sistem filosofic propriu, ing, nu poate fi o conditie
indispensabilä. Cu mai multa indreptatire am putea zice ca,
dimpotriva, o asernenea situatie, °rick ar fi, altfel, de fru-
moag, n'ar fi lipsitä, pentru un istoric al filosofiei, de incon-
veniente, intrucat i-ar putea margini libertatea de apreciere.
Ceca ce nu insemneaza, fireste, cA cei ce au sisteme filo-.
sofice proprii n'ar avea dreptul sa se ocupe, si ei, de istoria
filosofiei. Se poate frig afirma ca, spre a o face cu succesul
pe care II doresc toti cei ce tin s'o cunoa sea' mai bine, le-ar
K.ritische Geschichte der Philosophie, p. 6 i urm.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 531

trebui o dozA mai mare de obiectivitate, si cA, chiar si cu

cea mai desIvarsitA bung credinfl, nu le este totdeauna cu
putinti s'o aibI.
Tot asa, e adevOrat cA prezentul ne ajuti si intelegem
trecutul. Cel ce cunoaste rezultatele, la care a ajuns, astAzi,
evolutia cugefárii filosofice a omenirii, poate vedea mai bine
incotro se indreptau tendintele, nesigure si nelAmurite ina;
ale filosofilor de altAdatä. Prin prezent, ing, nu trebue si
intelegem numai un anumit sistem filosofic, luindu-1 ca
unitate de mAsurA, unicA si absolutA, a tuturor celorlalte,
mai vechi sau mai notn. CAci, in filosofie mai putin ca in
once aid ramurg de activitate intelectuan, nimeni n'are
dreptul sA pretindA a detine monopolul adevIrului. A ju-
deca dar intreaga istorie a filosofiei din punctul de vedere ,

al unui singur sistem filosofic, ar insemna a ne condamna,

fAri putintA de scApare, sA fim nedrepti, sA nu recunoastem
aclicA celor mai multe din sistemele filosofice ale trecutului,
dael nu chiar tuturor, contributiile reale pe care le-au adus
la opera comunA 'de cAutare a unei intelegeri unitare a lurnii.
De o astfel de nedreptate ar putea fi invinuit Diihring.
Ceea ce face uneori anevoie de suportat lectura istoriei sale
entice, e tonul ei aspru si dispretuitor, fall de unii filosofi
cari, chiar si atunci and desfAsurarea ulterioarA a cugetArii
filosofice i-a depOsit, definitiv, meria respectul nostru pen-
tru utilitatea lor, nuxnai relativA, se intelege, dar totusi
incontestabin, pentru timpul cand au tedit 0 au lucrat.
PanO si Kant este, pentru criticul, eat de subiectiv, de care
vorbim, # mai mult cleat indoielnic », iar opera lui funda-
mentalA nu e deat # o pretinsä criticA a ratiunii pure ». Cat
despre succesorii lui, de pe linia idealismului, adici des-
pre Fichte, Schelling si Hegel, Diihring nu se sfieste sl
afirme cl erau # prea grosi la minte », pentru ca sA fi putut
mAcar intelege problema dela care porneau. Sistexnele lor
filosofice nu puteau fi, astfel, decat niste # monstruozifáti ».
Cu asemenea # judecAti » excesive insA, o istorie criticA a
filosofiei ia o infAtisare polemicA eat de izbitoare, inat nu
se mai poate apIra, deat cu greu, impotriva invinuirii a
devine un simplu pamflet filosofic. Ea poate ajuta, ca atare,
34.

www.dacoromanica.ro
532 P. P. NEGULESCU

Cu mijloace discutabile, se intelege, dar poate ajuta,*

rasp indirea, in anumite moxnente, a unor anumite conceptii
filosofice. 0 operi istorici insi, In intelesul adevirat al cu-
vintului, nu mai poate pretinde si fie. Din acest punct de
vedere mai ales, se poate sustinea ceea ce am afirmat mai
sus, ci cei ce intreprind si scrie o istorie a filosofiei dove-
desc mai multi obiectivitate atunci and lag sistemele filo-
sofice si se critice singure, unele pe altele. Valoarea lor rela-
tivi iese in acest caz dela sine in relief, prin insäsi desasu-
rarea lor istorici. Cind o urmArim cu atentia cuveniti, acea-
sti desfisurare ne arati, mult mai bine deat critica subiec-
tivi a unui istoric interesat si pArtinitor, ce era durabil si
ce era trecitor, ce era fecund si ce era steril, in conceptiile
filosofilor de altidati.
Am al-Rat aiurea, in introducerea primului volum din
o Filosofia Renasterii », ce e putin simpatic in atitudinea
acelora cari, and practici asa nurnita metodi critici in isto-
ria filosofiei, uiti ci, firi sentimentul relativititii istorice a
lucrurilor, nu e posibili istoriografia, in niciunul din dome-
niile manifestärilor vietii ornenesti, si cu atit mai putin in
acela al xnanifestirilor ei intelectuale. o Cei ce critici, am
zis acolo, conceptiile veacurilor trecute, servindu-se de
progresele realizate de cugetarea omeneasci de atunci in-
coace, isi fac sarcina prea usoari. Mai greu le-ar fi poate,
fiindci ar presupune mai multe studii, si-si dea seami de
importanta relativi a acelor conceptii pentru timpul and
au apirut si pentru desvoltarea ulterioari a cugetirii omenesti,
in specie a celei filosofice. Asa trick, superioritatea dis-
pretuitoare cu care unii din acesti istorici critici privesc sli-
biciunile cugetirii veacurilor trecute, dovedeste mai putin,
mult mai putin, pitrunderea lor critici deat lipsa lor de
simt istoric. Ei n'ar trebui si uite ci trecutul, daci ne dim
osteneala si-1 intelegem in raporturile lui cu prezentul, me-
riti respectul si recunostinta noastri. Cici trecutul, din punct
de vedere cultural, e lupta firi preget a omenirii pentru
adevir, bine si frumos. Aceasti lupti are, netigiduit, si pirti
intunecate. Dar räticirile trecutului erau in mare parte fa-
tale, iar greselile lui au fost in mare parte comise cu intentii

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 533

vrednice de lauda. Omenirea nu este, de sigur, atit de buna

at cred optimistii cu once pret. Dar nu este nici ap de
rea at sustin pesimi§tii farà leac, Ceea ce nu i se poate
tagadui, este a intentiile ii sunt de regal mai bune deat
faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea
sincerA a adevArului, a binelui 0 a frumosului. lar dacA
aceastA iubire nu-i hotArA§te singurA faptele, cauza este ca,
In pornirea sa catre ideal, omul s'a lovit ve§nic de propria
sa naturk a§a cum i-a facut-o originea sa zoologica. Once
pas inainte a fost o lupta, in care instinctele animalice au
fost adesea mai puternice deat aspiratiile ideale. Dar aceste
aspiratii n'au pierit niciodati cu totul din inima omeneasca.
Cu lumina lor slabk ele au aratat omului, chiar 0 in vre-
mile cele mai intunecate, calea ce ducea spre mai mult adevar,
spre mai mult bine, spre mai mult frumos, 0 l-au ajutat
sa lupte necontenit spre a se ridica mai sus, tot mai sus,
deasupra propriei sale naturi. and ne gandim, de unde a
pornit ornenirea, 0 and vedexn, unde a ajuns, aceasta lupta
de veacuri ni se infat*aza fail sa vrem inteo lumina de
epopee, tristA uneori, dureroasa chiar ateodatk dar ma-
reata totdeauna. Aceasta epopee, al carei ritm il formeaza
bataile de inixna ale miilor de generatii trecute, in urina-
rirea fara odihna a bunurilor ideale ale vietii, este istoria
culturii omenesti. In fata ei, suntem datori sa ne Omani
fruntea cu respect 0, de pe inAltimile prezentului, sa privim
cu mai putina mandrie saderile trecutului. Cad pe aceste
inaltimi nu ne-am ridicat numai prin propriile noastre pu-
ten. Daca suntem astazi ceca ce suntem, o datorirn in cea
alai mare parte trecutului. Progresele, cu care ne Mai atAt
de mult, sunt produsul sfortarilor indelungate 0 penibile ale
tuturor predecesorilor nowi, cari au gresit ca sa nu mai
gresim noi, cari au suferit ca sa ne aproprie pe noi de feri-
cire, cari 0-au xnistuit energiile sufletwi ca sa ne dea noua
macar putinta sa zarim aurora idealului, ce rAmanea ascuns
pentru ei in noaptea nepatrunsl a viitorului ».
Aceasta conceptie, a solidaritatii perioadelor de desvoltare
ale omenirii, e poate bine s'o improspatam astazi, ca fiind
forma, reala 0 fireasa, a traditionalismului, a celui ade-

www.dacoromanica.ro
534 P. P. NEGULESCU

virat, nu a celui pe care, pentru motive ce n'au a face cu ade-

virul, 0-1 inchipuesc unii, cu mai multi patina decit drep-
tate..Prin aceasti conceptie, mai ales, poate participa istoria,
sub toate aspectele ei, impreuni cu cel filosofic, la progresul
ornenirii. Ca atare, in deosebi, poate fi ea de folos tinerimii,
atIt de frimintate astizi de nernisurate aspiratii de innoire,
In. toate domeniile vietii omenesti, individuale i colective.
Cu toate izbucnirile lor, atit de tumultoase uneori, aceste
aspiratii generoase nu se pot 'Mat*, celor ce le privesc
färi nicio prevenire, deck inteo lumina din cele mai sim-
patice. Ele nu sunt totu§i lipsite de uncle riscuri, care nu
pot si nu ridice, in mintea celor ce, cunoscind alai bine
trecutul, §tiu in ce mi.suri conditioneazi el viitorul, 0 care
se tern de posibilitatea unei eventuale ruperi a continuititii
istorice, griji pline de nelini§te. Devine astfel o datorie
de con§tiinti, pentru cei ce au asemenea aprehensiuni, si
atragi atentia inovatorikor, pe care prisosul entusiasrnului
tineresc Ii face si fie prea gribiti, ci opere mari, opere care
si luMineze cu adevirat aide oxnenirii i sà duck' cu ade-
värat la o imbunititire a formelor ei de vieati, nu pot pro-
duce deck numai aceia, care §tiu si lege, in prezent, viitorul
Cu trecutul.
Cateva observAn mai sunt IncA necesare, cu privire la
spiritul critic, atit de accentuat, cu care pitrund in istoria
filosofiei unii din cei ce-0 proptm s'o studieze. Concluziile
la care au crezut cA se puteau opri, in scrierile lor, unii din
comentatorii lui Kant, 0 nu din cei mai putin insemnati,
ne-au silit sá luim, in acest prim volurn al lucririi noastre,
unele precautii metodice. Am ciutat, anurne, sA ne sprijinim,
la fiecare pas, pe textele originale, pe care, cu riscul de a
obosi pe cititori, le-am reprodus at mai des 0 alai ami-
nuritit Ni s'a pirut, in adevir, cA concluziile la care ne refe-
rim pot ifidreptiti pe ori i cine si contesteze, cu usurinti,
ori 0 ce interpretare a criticismului kantian. ha, buraoari,
cfiteva cazuri de acest fel. Hans Vaihinge r, cunoscutul
comentafor german al lui Kant, n'a stat la indoiali si scrie,
In prefata volumului al doilea al lucririi sale Kommentar
zu Kant's Kritik der reinen Vernunft aceasti operi

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 535

fundamental este... cea mai contradictorie din ate cunoaste

istoria filosofiei. Erich A cLe k e s, un alt specialist gei-
man in exegeza critisicmului, a zis, in studiul sAu Die be.
wegenden Kräfte in Kant's philosophischer Entwickelung »,
publicat in revista u Kantstudien * (I, 1897), a nu s'a putut
inci stabili, cu destulI sigurantA, intelesul ideilor lui Kant si cA,
daa nu se vor mai glsi alte indicatii, in vreunele din scrierile
mirunte, ce nu s'au publicat incl, ale rnult discutatului filo-
sof, interpretarea conceptiilor lui rAmine foarte anevoioasA.
lar un comentator englez, Norman Kemp Smit h, in
lucrarea intitulatA A commentary to Kants Critique of pure
Reason )) din 1918, pe längi lipsa de claritate, pe care i-o
imputi filosofului dela Königsberg, adAugind, ca o cir-
curnstantA atenuand, CA este comunä mai tuturor celor ce
voiesc sA rezolve problemele metafizice, Ii mai aduce si
alte invinuiri, mult mai grave. Il acuzA, anume, cA se con-
trazice xnai in fiecare capitol, CA nu e termen tehnic pe care
sA nu-1 intrebuinteze In mai multe intelesuri diferite, etc.
Asa fund, de vreme ce, dupA pirerea unor autori atit
de competenti, sensul ideilor lui Kant nu e destul de hill.
pede si nu se impune tuturor cu o evidentA, impotriva cAreia
s'A nu se mai poatA ridica nicio obiectie, once interpretare
a lor poate fi pug in discutie, flea' nicio tearn'A si cu cea
mai mare usurintI, oricAnd si de cAtre oricine. Oriand,
dar mai ales in ziva de astAzi, and spiritul critic a luat,
la noi in deosebi, proportii atit de mari, trick au devenit,
pe alocurea, uimitoare. Si de cltre oricine, dar mai ales
de atre aceia pentru cari, dui:4 toate aparentele, critica e
singurul mijloc de a-si afirma superioritatea. Cel ce criticA
isi procurA, In adevAr, satisfactia subiectivA de a se situa
mai presus de cei criticati,
de o autoritate mai mare deck a lor, c
ca un judecAtor ce ar dispune
crede, in acelasi
timp, cA poate s'A impunA si altora aceastA impresie. E una
din slIbiciunile curente ale oamenilor cari, astAzi mai mult
ca oriand, nu par a intelege cA superioritatea adevAratA nu
se dovedeste in mod negativ, criticind pe altii, ci in mod
pozitiv, fAand mai bine deck ei. Nu la criticii de acest
id m'am gindit ing, and am luat precautia de a inA

www.dacoromanica.ro
 536 P. P. NEGULESCU

sprijini, la fiecare pas, pe textele originale ale lui Kant. Oriat

ar fi de temeinick o asemenea metodA nu poate impune, unor
oameni porniti sI entice cu once pret, nicio rezervk pre-
cum nu le poate 'Area suficientA nicio argumentare, °Hat
ar fi de solidk CAci ei nu cautA adevArul obiectiv, ci numai
satisfactia subiectivA a manifestArii unei superioritäti inchi-
puite. 1Vram gindit nurnai la cititorii insufletiti de dorinta
sincerA de a se lumina, dorintA care, de obiceiu, exprimA
odgentele xnai xnari ale unei inteligente mai desvoltate. Cand
izvorAste din astfel de nevoi intelectuale firesti, spiritul cri-
tic e legitim, iar ca atare trebue ajutat sl ducl la rezultate
utile, trebue chiar incurajat i intretinut, ca un factor de
progres foarte pretios. Cei ce se grAbesc sl creadA, cu
rintI, tot ce citesc, fArA sA aibA nicidecum indoieli, flea' si
simti nicidecum nevoia de a reflecta mai adfinc, de a cer-
ceta mai de aproape lucrArile de care e vorba, sunt departe
de a fi un ideal, pentru scriftorii ce urmAresc, in activitatea
lor, un scop mai inalt deat simpla notorietate publicistici
si deat satisfactia banalA a recensiilor favorabile. Ca atare,
asemenea cititori, nu nurnai cA nu sunt interesanti, dar pot
provoca chiar aprehensiuni. CAci ei pot deveni prirnejdiosi,
In cazurile in care credintele lor teoretice pripite Ii imping,
cum se poate intampla ateodatk la actiuni cu consecinte
practice mai importante. Anatole France povesteste, inteunul
din romanele sale, istoria unui lucrAtor care era, pinA in
momentul and i-a cAzut in mina o brosurA anarhistk si
ar fi rAmas de sigur flea' aceastA intamplare nenorocitä, un
om foarte cum se cade. Turburat de stilul incendiar al acelei
brosuri, spiritul lui, lipsit de rezistenta logia pe care i-ar
fi dat-o o culturA ceva xnai intinsA si mai solidk s'a lAsat
convins numaideat cl tot rAul din lume izvorAste din or-
dinea, opusA libertAtii naturale, pe care o impun oamenilor,
cu sila, autoritAtile statelor constituite, i cA leacul nu poate
fi gAsit deat in desfiintarea ei, prin suprimarea celor ce o
reprezintk A luat dar, imediat, unul din instrumentele ascu-
tite de care se slujea in meseria sa de gravor, s'a coborit la
repezeall pe strada pe care locuia, i, in lipsa unor obiec-
tive mai insemnate, s'a multumit sA ucidk deocamdatk un

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA FILOSOFIEI CONTEMPORANE 537

paznic de noapte. Cu o remarcabill pkrundere psihologia,

scriitorul francez îi incheie povestirea, caracterizand in chipul
urmAtor pe anarhistul improvizat: n'était pas assez intelli-
gent pour douter, il était croyant ».
Cititorii acestui volum, al caruia stil, nu numai ca n'are
nimic rascolitor, dar e lipsit chiar cu totul de artificii lite-
rare, nu se vor Iasa de sigur atat de repede convinsi de ade-
varul criticismului kantian, sub forma cu care li se ina-
tiseaza inteinsul. Acelora, in once caz, pe care o salutarA
indoiall îi va inderrma sà reflecteze mai mult, la care adica
spiritul critic va constitui o reala superior tate intelectualA,
In loc sa tradeze o regretabila inferioritate morala, am crezut
ca e bine sA le pun la dispozitie, fara teama de a-i obosi, tex-
tele pe care m'am intemeiat in interpretarea complexului de
idei filosofice de care e vorba. Iar spre a le usura cat mai
mult sarcina, am luat acele texte din traducerile romanesti
ale operelor de capetenie ale lui Kant, pe care, din fericire,
am ajuns sa le avem de cativa ani incoace. Am socotit ca,
In cazul and cititorii respectivi ar sirnti nevoia unui con-
trol sau, eventual, a unei intinderi a cunostintelor lor, ar
avea mai lesne la indernana traducerile romanesti deck pe
cele straine sau deck editiile originale germane.
O ultimä' lamurire mai poate fi, in sfirsit, de folos. Am
zis ca un istoric adevarat al filosofiei trebue sa expuna siste-
mele filosofice, pe care le studiaza, cu respectul ce li se cu-
vine, pentru contributiile reale pe care le-au adus la des-
voltarea cugetArii filosofice a omenirii, in lungul ei trecut.
Rezulta oare de aici cà, daca nu trebue sA critice cu prea
multa asprime, un asemenea istoric poate sa laude cu ori-
cata generozitate ? O asemenea concluzie ar fi gresita. De
calea cea adevarata, pe care trebue s'o urmeze studiul obiec-
tiv al incercarilor mintii omenesti de a-si explica lumea,
apologistii raman tot atk de departe ca detractorii. Pe cei
ce iau in mana diferite istorii ale filosofiei, nu-i intereseaza,
numaidecat, criticele sau laudele pe care autorii lor le aduc
filosofilor de care se ocupa. Ei voiesc, in primul rand, sa
inteleaga de ce sistemele lor sunt, asa cum sunt, de ce au
ajuns adica sä le explice lumea, asa cum le-o explieä. CAtre

www.dacoromanica.ro
538 P. P. NEGULESCU

o asemenea intelegere ing nu se pot indrepta ei deat numai

pe o singurA cale, pe aceea, anuTne, a unei reconstituiri,
amOnuntite si documentate, a genezei sistemelor in chestie,
care ar porni dela structurile sufletesti ale filosofilor respec-
tivi si ar tinca seamA de influentele tuturor imprejurArilor,
de tot felul, in care au trält si au lucrat. 0 asemenea initiere
metodicA insA nu le poate procura, nicidecum, celor ce citesc
diferitele istorii ale filosofiei, simplele epitete, de un fel _sau
altul, de care se servesc autorii lor. Sunt bunOloarA autori
cari, luandu-si rolul de avocati, cred cO trebue, in studiile
lor monografice Tnai ales, sO facl pe filosofii de cari se
ocupA at mai interesanti, aduandu-le at mai multe elogii,
repetAnd, de pildA, la fiecare pas, cA operele lor sunt
geniale, capitale, epocale, etc. Oriat ar fi ing de dispusi,
subt influenta unor asemenea calificative iperbolice, sA ad-
mire pe filosofii respectivi, cititorii n'o pot face totusi deat
numai dacA izbutesc, mai intAi, sA-i inteleagA cu adevArat.
Iar intelegerea lor reclamA, cum am vAzut, alte metode,
mai complicate si deci mai anevoie de intrebuintat, acelea,
anume, de care am vorbit in introducerea volumului de fatl.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
Pag .

Prefat5. 3
Introducere 14
Criticismul kantian
Cap. I. Geneza criticismului 67
Cap. II. Constituirea criticismului 149
Cap. III. Posibilitatea stiintei 205
Cap. IV. Imposibilitatea metafizicei, cu mijloacele cunostintei teoretice 236
Cap. V. 0 metafizicit intemeiatà pe morall 271
Cap. VI. 0 religie In limitele ratiunii 333
Cap. VII. Metafizica moravurilor 373
Cap. VIII. 0 filosofie a istoriei 435
Cap. IX. Finalitatea si rolul ei sintetic 453
Cap. X. In loc de incheiere 525

www.dacoromanica.ro
 ACADEMIA ROMANA
STUDII SI CERCETAR1
Lei
I. N. IORGA, Istoria poporului francez, 1919. . . . 75
II. N. IORGA, Scurta Istorie a Slavilor rasariteni: Rusia
oi Polonia 38
III. Dr. GR. ANTIPA, Problemele evolutiei poporului
roman, 1919 . 75
IV. N. IORGA, Istoria literaturilor romanice in desvol-
tarea si legaturile lor, 3 vol. 1920 -
V. P. PONI, Statistica Räzesilor, 1921 38
VI. Dr. GR. ANTIPA, Dunärea si problemele ei stiin-
tifice, economice si politice, 1921 39
VII. TH. CAPIDAN, Meglenoromanii. I. Istoria si graiul
lor, 1925 150
Literatura popular la Meglenoromani, 1928 . 150
Dictionar Meglenoroman, 1935 200
VIII. G. BOGDAN-DUICA, Viata si ideile lui Simeon
Barnutiu, 1924 zoo
IX. Dr. N. LEON, Entomologia medicala, 1925 . 150
X. T. SAUCIUC-SAVEANU, Cultura cerealelor in
Grecia antica oi politica cerealista a Atenienilor,
1925 115
XI. SEXTIL PU$CARIU, Studii Istroromane. II. Intro-
ducere, gramatica, caracterizarea dialectului istro-
roman, 1927 300
XII. Dr. I. LEP$1, Studii faunistice, morfologice i fizio-
logice asupra Infusoriilor din Romania, 1927 . . 140
XIII. O. ANASTASIU, Industriile satesti in raport cu
localizarea marei industrii, 1928 120
XIV. R. V. BOSSY, Politica externa a Romaniei intre
anii 1873-1880, privita dela Agentia diplomatica
din Roma, 1929 120
XV. VICTORIA D. VOINOV, Excretia prin intermediul
cromatocitelor la nevertebrate, 1929 1;c,
XVI. sExTiL PUSCARIU, Studii Istroromane III. Bi-
bliografie criticä, listele lui Bartoli, texte inedite,
note, glosare, 1929 210
XVII. P. P. PANAITESCU, Calatori poloni in çánile ro-
mane, 1930 i8o
XVIII. N. GEORGESCU-TISTU, Bibliografia literarä ro-
mat* 1932 230
XIX. RADU I. PAUL, Flexiunea nominala internä in
limba romanä, 1932 300

www.dacoromanica.ro