https://cetateanul.

net/stiri-de-ultima-ora/covid-19-epidemie-banala-dominique-michel-expertul-
francez-sanatate-publica/?fbclid=IwAR2HL2j2O-
f7KrAZ15qHTaskuaUr2t7bojTZbDWDGmgUqMcKXliD2GGcvcY

Același tratament politic sau jurnalistic aplicat oricărui episod de gripă sezonieră
ne-ar îngrozi la fel de mult ca actuala epidemie.
Mediatizată în același mod ca si Covid-19, orice gripă ne-ar îngrozi la fel de mult.

BOMBĂ „Covid 19 – O epidemie

banală!”, afirmă Dominique
Michel, expertul francez în
sănătate publică
De către Sorin Ghica -
6 mai 2020
Expertul francez Jean Dominique Michel demontează toate teoriile înfricoșătoare
despre coronavirus
Marele expert în sănătate publică Jean Dominique Michel răstoarnă
toate teoriile despre Covid 19, care îl prezentau drept criminalul
perfect. Omul de știință susține că toate caracteristicile pandemiei de
Covid 19 – contagiune, periculozitate și mortalitate sunt identice cu
cele ale unei banale epidemii de gripă, care face anual același număr de
victime.
„Covid-19: sfârșitul jocului?!”, este articolul științific scris de specialistul în
sănătate publică francez Jean Dominique Michel, pe care îl redăm în
continuare.
Vedeți mai jos video cu expertul francez argumentându-și concluziile!
Covid-19, sfârșitul jocului
Încă de la începutul apariției coronavirusului, mi-am spus părerea că avem de-
a face cu o epidemie destul de banală. Termenul poate șoca atunci când
există morți și, cu atât mai mult, în criza de sănătate și în drama colectivă
halucinantă pe care o trăim.
Cu toate acestea, datele există: obișnuitele afecțiuni respiratorii pe care le
întâlnim în fiecare an provoacă 2.600.000 de decese în întreaga lume. Cu Covid-
19, suntem în a patra lună, la 12.000 de morți și cu țara inițial cea mai afectată,
care a reușit să controleze epidemia.
Suntem foarte departe de a avea un efect semnificativ statistic în ceea ce
privește mortalitatea obișnuită și, în special, excesul de mortalitate sezonieră.
Mediatizată în același mod, orice gripă ne-ar îngrozi la fel
de mult
Am mai spus-o și o voi spune din nou: același tratament politic sau jurnalistic
aplicat oricărui episod de gripă sezonieră ne-ar îngrozi la fel de mult ca actuala
epidemie.
Întrucât punerea în scenă (cu un număr mai mare de victime) a oricărei
probleme majore de sănătate, fie că este vorba de boli cardiovasculare, cancer
sau de efectele poluării aerului ne-ar face să tremurăm de groază chiar și mai
mult!
NU virusul este cel care ucide!
Știm acum că Covid-19 este benign în absența unei patologii preexistente. Cele
mai recente date din Italia confirmă că 99% dintre persoanele decedate au
suferit de la una până la trei patologii cronice (hipertensiune arterială, diabet,
boli cardiovasculare, cancere etc.) cu o vârstă medie a victimelor de 79,5 ani
(mediană la 80,5) și foarte puține pierderi sub 65 de ani.
Cei mai mari patru factori care determină boli cronice sunt:
* Mâncarea proastă
* Poluarea
* Stresul
* Lipsa de activitate fizică
În Italia 99% dintre persoanele decedate aveau între una și trei boli cronice
Bolile cronice, responsabile pentru aproximativ 80% din decesele ce constituie
rata morbidității anuale, ar putea fi prevenite în mare măsură dacă ne-am
dezvolta mijloace de a ne proteja realmente populația, mai degrabă decât a-i
sacrifica sănătatea pentru interesele financiare ale corporațiilor. Zeci de ani la
rând am acordat facilități odioase industriilor puternic toxice în
detrimentul binelui comun și al sănătății populației. Plătim din nou prețul
astăzi, într-o nouă formă.
Trebuie să îndrăznim să o spunem: nu virusul este cel care ucide, ci
patologiile cronice care fac o infecție cu SARS-CoV-2 potențial fatală
pentru anumiți pacienți deja puternic afectați de aceste boli societale, în
timp ce este benign pentru oamenii sănătoși.
Statisticile nu spun adevărul
Ratele de complicații și mortalitate care sunt aruncate sub nasul nostru zi de zi
nu înseamnă nimic. În absența screeningului sistematic al populației nu
putem obține un set de  informații relevante (număr real de cazuri) la care
să raportăm acele date pe care totuși le avem (numărul de cazuri
confirmate covid-19 și decesele).
Există o eroare clasică în epidemiologie: dacă nu facem altceva decât să
analizăm morții, vom obține o rată de mortalitate de 100%! Dacă testăm
doar cazurile ce sunt critice, ele vor fi procentual mai însemnate decât în
realitate căci vom avea un număr scăzut de cazuri confirmate total. Dacă
testăm mult, vom avea multe cazuri confirmate, în timp ce dacă testăm
puțin, numărul de cazuri va fi mic. Statisticile actuale nu ne permit să avem
cea mai mică idee corectă despre evoluția reală a virusului și răspândirea
acestuia.
Mortalitatea reală – cel mult 3 din o mie
Cele mai credibile estimări sugerează că numărul de persoane care au fost
testate pozitiv pentru Covid este foarte mic în raport cu numărul de
persoane infectate efectiv, aproximativ jumătate dintre aceștia nici nu
își vor da seama că au contractat virusul. Pentru un criminal formidabil, el
este totuși unul destul de indulgent.
Prin urmare, nu avem nicio idee în această etapă referitoare la amploarea reală
a răspândirii virusului. Vestea bună este că datele reale (în special ratele de
complicații și mortalitate) pot fi cu mult sub cele afirmate în mod
obișnuit. Mortalitatea reală ar trebui să fie, de fapt, cel mult 0,3%, posibil
chiar mai puțin. Asta ar însemna mai puțin de o zecime din primele cifre
prezentate de OMS.
Ultimele modele estimează numărul de cazuri detectate vs nedetectate la un
raport minim de 1: 8 (și posibil până la 1:47 sau chiar mai puțin), în funcție de
strategiile de screening implementate de fiecare țară în parte. În 16 martie, de
exemplu, au existat 167.000 de cazuri raportate la nivel mondial, în timp ce o
estimare reală a numărului total de persoane infectate ar putea fi de peste un
milion de persoane. O echipă de cercetare universitară americană mi-a spus că
au estimat (studiul ce urmează să fie publicat) aproximativ 800.000 de
persoane infectate efectiv în China (și, prin urmare, foarte probabil imunizate)
pentru 3.118 de decese. Asta ar echivala cu o rată a mortalității reală de
3/1000.
Cititorii mi-au scris între timp să-mi spună că am greșit, că numărul de cazuri în
China a fost de fapt 80.000 și nu 800.000! Din nou, acestea se referă la
numărul de cazuri dovedite, care este doar vârful aisbergului. Rata de screening
rămâne scăzută chiar și în țările care au folosit masiv această metodă. Dacă
rămâne imposibil să cunoaștem numărul de cazuri totale în realitate, suntem de
fapt foarte departe de niște statistici corecte iar cele actuale sunt bazate pe
date incomplete.
Statisticile din birouri despre Covid 19 sunt previziuni
psihotice
În mod similar, proiecțiile care sunt făcute pentru a prognoza numărul de
decese posibile nu sunt altceva decât amăgitoare. Se bazează pe o „forțare”
artificială și maximală a tuturor valorilor și coeficienților. Sunt realizate
de oameni care lucrează în birouri, în fața calculatoarelor și care nu au
habar nici despre realitățile de pe teren, nici despre bolile infecțioase
clinice, proiecții ce duc la ficțiuni absurde. Le-am putea însă oferi beneficiul
creativității și al „science fiction-ului”. Din păcate, aceste previziuni literalmente
psihotice produc pagube masive.
Experiența mea în domeniul sănătății mintale mă face să evit cu strictețe
expresii cum ar fi „schizofrenia” sau „psihoza”, ce sunt aproape întotdeauna
utilizate în mod necorespunzător și în mod derogatoriu față de persoanele în
cauză. În plan medical, psihoza este caracterizată de distorsiuni cognitive,
perceptuale și emoționale care duc la pierderea contactului cu realitatea. Astăzi
însă, termenul este, din păcate, total indicat.
Construim o halucinație colectivă pe baza unor cifre care
nu înseamnă nimic
Fac apel la colegii mei din Facultatea de Medicină și la alte institute universitare
pentru a nu mai produce și a pune în practică modele false și provocatoare
de anxietate.
Acești experți se protejează recunoscând-și scrupulozitatea formalizărilor lor
prin folosirea unui limbaj precaut, jurnaliștii îi citează „mot-a-mot” (pe
responsabilitatea lor) și astfel nu se construiește o imagine care să ne
îndepărteze de sentimentul unui sfârșit al lumii, ci din contră, ne apropie
mai tare de o asemenea idee ce nu numai că nu are absolut nimic de-a face cu
realitatea dar în plus este ea însăși profund dăunătoare!
Cu siguranță, putem spune că pentru a ne asuma cel mai mic risc posibil, liderii
noștri sunt de apreciat pentru că iau în calcul cel mai rău scenariu posibil bazat
pe numeroase din aceste elucubrații. Totuși, între timp, construim o
halucinație colectivă pe baza unor cifre care, după cum spuneam, nu
înseamnă nimic.
Fără cazurile grave, epidemia de Covid 19 ar fi
nesemnificativă
Din păcate, acesta este adevăratul dezavantaj: dacă nu ar fi fost implicate
aceste cazuri grave, epidemia ar fi nesemnificativă. Ea se dovedește a
provoca complicații rare și înspăimântătoare. După cum mi-a scris dr. Philippe
Cottet, din prima linie de la Spitalul Universitar din Geneva: „Trebuie spus,
pneumoniile virale sunt de obicei extrem de rare în Elveția. Ele au o imagine
clinică crudă și o evoluție uneori fulminantă, ale cărei semne de avertizare sunt
greu identificabile atunci când se compară cu cazuri mai blânde. Este o
adevărată provocare clinică în ea însăși, fără a mai pune la socoteală numărul
de cazuri ce apar simultan… “
Existența acestor cazuri grave (estimată la 15% din cazuri, probabil în realitate
de 10 ori mai puțin) justifică acțiunile de precauție ce nu se bazează doar pe
imunitatea grupului. Astfel, denumim „imunizarea” drept acest proces prin care
fiecare persoană care contractează virusul nu moare, înmulțirea imunizaților
ducând la un efect colectiv de protecție.
Distanțarea socială, necesară
În absența – până de curând – a unui tratament pentru protejarea sau
vindecarea celor cu risc crescut, ar face din alegerea de a lăsa imunitatea să se
construiască de la sine, lăsând virusul să circule, una ce pare a fi prea
periculoasă, dacă nu inconștientă. Continuarea acestei direcții a fost imposibilă
din punct de vedere etic din cauza gravității riscurilor pe care le-ar fi prezentat
– și a posibilelor consecințe – pentru grupurile de persoane în pericol.
Astfel, rămânem cu supraaglomerarea dramatică a serviciilor de urgență
din cauza abundenței de cazuri și a stresului major pe care acest fapt îl
aduce echipelor de asistență medicală lăsate să se descurce după cum
pot și „beneficiind” de efectul deplin al reducerii resurselor, reducere ce a fost
implementată în ultimii 20 de ani.
CITEȘTE ȘI: Avocatul Poporului: După Coronavirus, un alt pericol
amenință România!
Carantina totală, o soluție nefericită
Iată cum ne găsim într-un blocaj dat de acest paradox complicat dintre
inofensivitatea virusului pentru marea majoritate a oamenilor și
pericolul său extrem, în anumite cazuri. Așa am ajuns să adoptăm măsuri
absolut contrare bunelor practici: renunțarea la testarea în masă a
persoanelor posibil bolnave și îngrădirea mobilității populației în
ansamblu pentru a opri răspândirea virusului.

„Am ajuns să adoptăm măsuri absolut contrare bunelor practici”

Măsuri, de fapt, medievale și problematice, întrucât încetinesc epidemia dar cu
riscul unor fenomene de revenire potențial și mai grave. Îi închidem pe toți
atunci când este afectată doar o mică minoritate.
Toate recomandările de sănătate publică ne recomandă chiar inversul, să
examinăm cât mai multe cazuri posibile și să limităm doar acele cazuri
depistate pozitiv, până în momentul în care acestea nu mai sunt contagioase.
Carantina totală constituie o ultimă soluție, însă una nefericită în fața unei
epidemii cu care ne luptăm fără a avea tot ceea ce ar putea-o combate eficient.
Covid 19. Numărul mic de testări, cauza naufragiului
Pur și simplu pentru că nu am reușit să dăm rapid răspunsurile corecte. Lipsa
testelor și a măsurilor de screening în special este emblematică pentru
acest naufragiu: în timp ce Coreea, Hong-Kong, Taiwan, Singapore și
China au făcut din asta o prioritate, noi am fost implauzibil de pasivi în
organizarea cadrului disponibil pentru ceva simplu din punct de vedere
tehnic.
Țările menționate au profitat de inteligența artificială, în special pentru a
identifica lanțurile de transmisie posibile pentru fiecare caz pozitiv (cu
smartphone-uri, putem face, de exemplu, un inventar al mișcărilor și, prin
urmare, al contactelor cu persoanele infectate cu alte persoane în termen de 48
de ore de la debutul simptomelor). Noi nu.
În cele din urmă, am redus semnificativ capacitatea spitalelor noastre în ultimul
deceniu și ne aflăm în penurie de paturi de terapie intensivă și echipament de
resuscitare. Statisticile arată că țările cele mai afectate sunt cele care au redus
masiv capacitatea serviciilor de terapie intensivă.
Criza Covid 19 ne-a arătat că avem un sistem de sănătate
publică medieval
Criza declanșată de Covid 19 arată un fapt nefericit: avem o medicină de
calitate, dar un sistem de sănătate public medieval. Avangarda
tehnologică și științifică s-a mutat de multă vreme în Orientul Îndepărtat iar
narcisismul nostru intelectual ne face adesea să ne agățăm mai degrabă de
felinarele trecutului decât de știința de astăzi.
Testarea sistematică ar fi fost ușor de configurat, atât timp cât am fi fost
organizați pentru a tranforma asta într-o prioritate pentru sănătate, lucru pe
care coreenii l-au făcut în timp record. În Europa, am fost complet
copleșiți de situație, e ca și când am trăi în Evul Mediu. Autoritățile înțeleg
de-aba acum că aceasta este o prioritate absolută – urmărind în acest sens
recomandările insistente ale OMS.
Țările cele mai afectate sunt cele care au redus masiv capacitatea serviciilor de
terapie intensivă
CITEȘTE ȘI: Avertisment de la Matei Balș: Testele de coronavirus
vândute pe internet dau rezultate false
Producerea testelor nu prezintă nicio dificultate: „Este vorba de o banală PCR
(reacție în lanț de polimerizare) pe care o poate face toată lumea.
Problematică este organizarea, nu tehnica, problema nu este la
diagnostic, pe care îl avem, ci la capacitatea de a organiza producția
unor teste simple”, comentează Raoult. Este vorba de o alegere strategică ce
nu a fost făcută de majoritatea țărilor dezvoltate tehnologic, spre deosebire de
coreeni care fac parte, împreună cu chinezii, din grupul acelora care au stăpânit
epidemia prin screening masiv și tratament. Suntem capabili în această țară
(Franța), ca oriunde altundeva, să producem mii de teste și să-i testăm pe toți
cei necesari.“
Pe scurt, pentru o țara ca a noastră ce se mândrește cu calitatea sa de avanpost
al inovației și biotehnologiei, atmosfera încă pare aceea a unui festival dedicat
zilelor satului.
Jean Dominique Michel, expert în știința creării și menținerii
sănătății
Jean Dominique Michel este expert în sănătate publică și antropolog în sănătate,
ce studiază practicile medicale de peste 30 de ani. Este unul dintre cei mai buni
cunoscători actuali ai proceselor de salutogeneză (știința creării și menținerii
sănătății) și recuperare, precum și ai determinanților sănătății. Asta a făcut să
fie invitat să predea în cincisprezece programe universitare și universități de
sănătate (Universitățile din Montreal, Fribourg, Neuchâtel etc.) Și-a exercitat
profesia în afara cercurilor academice, preferând să acționeze în cadrul politicilor
de sănătate, dar are și experiență pe teren, la prima mână. A creat diferite
sisteme inovatoare de socio-sănătate, în special în domeniul sănătății mintale.
CITEȘTE AICI ÎNTREGUL ARTICOL „Covid-19: fin de partie?!