Curs 1

Defectologie

Psihopedagogia deficientilor de vedere este o stiinta care a adunat si a pus impreuna cunostinte
din mai multe discipline: pedagogie, psihologie si medicina. Toate acestea trebuie cunoscute de
persoana autorizata sa faca terapie cu deficientii de vedere.

Aceasta disicplina se bazeaza pe legitatile generale ale pedagogiei, psihologiei, tinand cont de
aspectele sociologiei.

Persoanele au o serie intreaga de deficiente de vedere care ajuung la incapacitatea de a vedea.

Deteriorarea functiei vizuale o intalnim frecvent (ambliopie -> ambliop, gr. Amblis = slab sau tocit,
ops = vedere).

Psihopedagogia def de vedere, metodica def de vedere (tiflometodica), tiflopsihologia,

tiglotehnica.

Psihopedagogia studiaza legitatile instructiei, educatiei, pregatirii nevazatorilor (ambliopoilor),

studiaza procesul instructiv educativ ale scolilor speciale ambliopilor.

Invatamantul si legitatile educatiei si instructiei reusesc sa se integreze in scolile de masa. Scolile

de masa sa asigure conditii incat acesti copii cu deficiente de vedere sa poata sa acceada la
invatatura in scolile apropiate clasei lor -> INCLUZIUNE

Incluziune - sa ne stim unii pe altii, sa ne acceptam, societatea sa faca ce este necesar pentru ca
toti sa aiba acces la educatie (mijloace de deplasare, mijloace didactice etc).

Subraruma - tiflometodica = particularitatile metodice ale predarii diferitelor obiecte de studiu

pentru ambliopi.

Cum sa predam romana? Matematica? Unui copil nevazator?

- scriere si citire in relief

- Pentru ambliopie (rest de vedere)

Tiflotehnica - subramura a psihopedagogiei def de vedere. Exista aparate care sa-i ajute sa
inteleaga lumea inconjuratoare.

Cum reusesc sa se deplaseze? Cum reusesc sa isi asorteze hainele? Exista aparate/ gadgeturi
pentru a-i ajuta sa-si depaseasca limitele.

Tiflopsihologia - psihologia persoanelor cu deficienta de vedere. Deficienta de vedere duce la

anumite particularitati in dezvoltarea lor psihica (memorie, gandire, cognitie, perceptie, in profilul
psihic, limbaj). Sunt aspecte pe care trebuie sa le cunoastem pentru a ne intelege mai bine.
Procesele de compensare pe care noi va trebui sa le dezvoltam, vor ajuta persoana cu deficienta
de vedere sa-si atinga potentialul maxim.

Invatarea sociala este mai prezenta la deficientii de vedere decat la alte categorii de deficiente.
Noi, ca viitori specialisti, vom putea sa-i ajutam, sa sustinem aceste procese de compensare
astfel incat sa preia informatia cu celelalte senzorialitati disponibile, sa se dezvolte ca o persoana
cat mai putin ingradita de deficienta ei.

Incidenta in randul populatiei scolare a deficientilor de vedere: destul de mare, 8-13% . Este o
cauza a ramanerilor in urma la invataturi, 2/3 din acesti copii raman nedetectati la varsta
scolaritatii.

Acesti copii pot avea o serie de comportamente (neastampar, se ridica din banca, se plimba)
care sunt determinate de faptul ca nu vede bine la tabla.

Ambliopie cu fixatie excentrica (5,7% inainte, acum in anul 2000 este de 12-13% ). Laptopurile,
gadgeturile mici pot fi o cauza a cresterii procentului.

Cum s-a dezvoltat aceasta stiinta? Cum a aparut interesul pentru a ajuta aceste persoane? Cum
au fost priviti nevazatorii pe parcursul dezvoltarii omenirii?

Comunitatile aveau o exista foarte precara, erau nevoiti sa se mute in diferite locuri, aveau o
viata foarte grea, persoanele nevazatoare erau o povara pentru ei. Uneori sacrificarea acestor
persoane era ca un sacrificiu pentrru a imbuna zeii, pentru a aduce o viata mai buna comunitatii.
Erau si popoare care credeau ca nevazatorii ar fi avut puteri magice si de aceea erau ingrijiti
intr-o maniera speciala si erau ocrotiti cu multa grija.
In antichitate aceasta categorie de deficienti erau vanduti ca sclavi si erau folositi la munci fizice
grele, erau legati pe corabii pentru a vasli, munceau in mine, in constructii pentru a cara lucruri
foarte grele.

In aceasta categorie de persoane erau si unii care aveau o cognitie buna, care erau cantareti,
care erau foarte intelepti (Homer - o minte luminata cu def de vedere).

In tarile centrului antic, stiinta a influentat problematica a deficientilor de vedere. Se cunosteau

anumite modalitati de interventie (ex: extragerea cristalinului). De exemplu, Hanibal, care si-a
pierdut un ochi, l-a inlocuit cu o piatra pretioasa.

Au existat si incercari de educare: de a pune la dispozitia nevazatori tablite engramate cu literele

alfabetului, pe care ei le pipaiau (tact si kinestezie) pentru a simti literele cu policele degetelor. =>
au existat persoane care au crezut ca acesti copii pot fi educati.

Au existat si vremuri cand a existat mila crestina, iar nevazatorii erau ajutati, intelesi, tratati cu
omenie. Cei mai multi nevazatori cerseau pentru hrana. Ludovic al 9 lea (Franta) a pus la
dispozitie un azil pentru nevazatori.

J J Rousseau si altii au lasat observatii psiholoogice asupra nevazatorilor cu sugestii asupra

modului in care acestia pot fi educati.

Barbier de la Serre a fost un inovator in domeniul invatarii scris-cititului (pe puncte). A intepat
hartia cu un punctator, 12 puncte, era nevoie de mai multe atingeri cu policele degetelor pentru a
simti cate puncte sunt. Aceasta tehnica a fost imbunatatita de un elev de al sau, Braille -> 6
puncte, distantele, asezarea si relieful lor permiteau diferentierea tactila printr-o singura atingere.
Braille a avut vedere la inceput, dar a pierdut-o pe parcurs.

Cum au evoluat aceste preocupari pentru educarea deficientilor de vedere la noi in tara?

Persoanele nevazatoare erau pe langa institutile de cult, erau pusi sa cerseasca, incercarile de
a-i educa, de a-i face independenti au fost mai evidente incepand cu sec 19. Au fost medici si
psihopedagogice (balteanu, anatonis, cranceanu) care au muncit sa-i ajute.
Prima scoala pentru nevazatori a fost la Cluj, deoarece Clujul era mai aproape de tarile
dezvoltate din punct de vedere economic (1900). In 1901 la focasi s-a infiintat o sectie pentru
nevazatori si surzi. La Bucuresti, la Vatra Luminoasa, s-a infiintat o scoala complex in 1906.

Victor Tassu -> nevazator instruit la Paris, a fost la Focsani si Bucuresti pentru a-i instrui pe
nevazatori.

S-au scris lucrari care au pusin evidenta metodologiile pentru educatia deficientilor de vedere.
De ex: Cateva cuvinte despre orbi -> pledoarie pentru educarea, emanciparea nevazatorilor.

Disciplina speciala pentru nevazatori -> ii invata cum sa se imbrace, cum sa manance, cum sa-si
toarne apa in pahar, cum sa foloseasca lingura, cum sa-si aseze lucrurile si sa nu le schimbe
locul, ei trebuie sa fie foarte ordonati, cum sa nu lase usile deschide la sifoniere, cum sa-si ia
repere pentru a intra intr-o camera (dreapta de la usa, stanga de la usa, cu degetele usor indoite
se merge pentru a vedea obiectele care sunt la dreapta si la stanga, ce fac cand scapa ceva pe
jos, cu mana stanga investigheaza spre dreapta si tot inainteaza etc).

George Halarevici -> a predat pana in 1944 la scoala din cluj, exista materiale didactice, indicatii
metodice pentru implicarea tactului si kinesteziei in Braille. S-au dezvoltat gradinite si scoli
speciale in Romania, prin toata tara.

Dreptul persoanelor cu deficiente de auz la sanse egale in educatie a fost sustinut de legislatia
romaneasca, legislatia romaneasca nu a facut nimic mai inainte, parintii trebuia sa-i ajute si sa-i
sustina. S-a realizat prin integrarea in scoala de masa, scoala de masa trebuia sa se transforme
intr-o scoala incluziva, deoarece nu multi parinti ar reusi sa-si ajute copiii nevazatori.

Integrare si segregare -> in randul specialistilor exista 2 curente relativ diferite. Unii sunt de
parere ca ar trebui inchise scolile speciale, dar nu toti copiii cu deficiente pot fi integrati in scoala
de masa, deoarece deficientele lor sunt asociate, sunt deficiente incapacitante din punct de
vedere fiziologic, neurofiziologic si intelectual.
Scolile speciale pot cel mai bine sa lucreze cu aceste procese de compensare, de restructurare
a sinapselor pentru perceptie, functionalitate.

Copil cu hidrocefalie si spina bifida,usor autism, repeta cuvantul sistem -> pe baza acestui
centru de interes (cuvantul sistem) profesorul a cladit activitatea.

1. Familia este un sistem: Mama - vaca, tatal -boul, fratii - vitei => avea constiinta conceptului
de familie.

2. Sistemul solar: soarele mare si stralucitor

Terapie de familie: joc cu tata (deoarece tatal era plecat destul de des), copilul alegea jocul si se
juca cu tatal.

Vederea ca sistem functional

Este functia cea mai complexa structurata pe parcursul filogenezei si ontogenezei.
Complexitatea analizei vizuale este data de faptul ca omul este implicat in viata sociala, vazul
subordoneaza intreaga experienta senzoriala a celorlalti analizatori si o integreaza intr-un sistem
cu predominanta vizuala.

Vederea este cel mai important analizator la distanta.

Imaginile formate de ceilalti analizatori se includ in aceasta dominanta vizuala. Vedere -

analizator al reprezentarilor spatiale.

Nevazatorul congenital sau cu surdocetitate -> formarea imaginilor este formata cu tact si
kinestezie, cu auz. Vederea s-a structurat in filogeneza dupa analizatorul tactil, iar acestea ii
permit omului sa cunoasca lumea obiectiva. Prin natura sa psihologica vederea e mijlocita de
tact, pipait, de celelalte senzorialitati, de inteligenta (permite sa patrunda, sa “vada”, sa inteleaga
acolo unde vederea nu patrunde).

Netezimea, asprimea, moliciunea exista si se simt prin pipaire, pot fi vazute, dar nu au
consistenta pana nu vine sa mijloceasca tactul si kinestezia obiectul.

Vizualizarea informatiilor din toti ceilalti analizatori si sub influenta dominanta a vederii se
dezvolta in ontogeneza in motricitatea generala si specifica a omului.

Riptus -> trage coltul gurii, trage cu ochii, ridica un umar, mers taran, nu stie ce sa faca cu
mainile etc => Vederea e foarte importanta pentru postura, pentru coordonarea miscarilor,
supletii, posturii.