Regnul Fungi

Regnul Fungii (ciupercile) formează al treilea mare regn al organismelor eucariote alături

de Regnul Animalia și Regnul Plantae cu aproximativ 100.000 de specii cunoscute. Sunt
sedentare, ca și plantele la care au fost incluse de mult timp, dar nu pot practica fotosinteza.
Prin urmare, ele trebuie să se hrănească ca animalele prin asimilarea substanțelor organice
(heterotrofie), pe care însă le absorb din mediu într-o formă dizolvată. Conform cunoașterii
actuale, ciupercile sunt mai strâns legate de animale decât de plante. Regnul include, mai
presus de toate, organisme multicelulare din încrengătura Basidiomycota, dar și organisme
unicelulare, cum ar fi drojdia precum forme sincitice cu mulți nuclei celulari, dar fără o
subdiviziune celulară. O denumiere alternativă este Mycota.
Regnul Fungi
Fosilă: Ordovician–Holocen (prezent)
485–0 mln. ani în urmă
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N

Strămoșul comun al ciupercilor și animalelor a fost probabil un organism

unicelular flagelat care a trăit cu mai mult de un miliard de ani în urmă. O descoperire
într-o ardezie veche de 850 de milioane de ani în Canada este uneori interpretată drept
o fosilă de ciuperci. Presupuse descoperiri mai vechi, în China și Australia, cu o vârstă
de 1,5 miliarde de ani, trebuie încă confirmate ca ciuperci. Primele descoperiri în
mare măsură nediscutate datează din perioada geologică ordoviciană și pot fi
atribuite ciupercilor micorizante arboricole. Ciuperci fosile au fost descoperite de
asemenea în chihlimbar între altele pe depozitele
cunoscute carbonifere din Scoția și Anglia, din Triasicul târziu, carnian în Germania și în
 biodiversitate remarcabilă în chihlimbarul canadian cretacic precum și în
cel terțiar mexican, și baltic. În unele dintre aceste descoperiri se găsesc ciuperci care
au atacat termite și nematode, fiind închise de rășină împreună cu gazdele lor.[2][3][4]
În timp ce marea majoritate a ciupercilor care apară astăzi nu mai dezvoltă flageluri,
spori flagelați sau gameți apar în timpul reproducerii ale speciilor din
încrengătura Chytridiomycota. Probabil că ciupercile au părăsit apa înainte de plante și
au colonizat suprafața de uscat. Deoarece primele plante terestre cunoscute încă nu
au avut rădăcini reale, trăind însă evident în simbioză cu
ciuperci micorizante arboricole din diviziunea Glomeromycota, se presupune, că aceste
ciuperci au făcut abia posibil ca plantele să colonizeze acest tărâm. Pășirea cu
succes a plantelor nu ar fi fost posibilă fără simbioza cu bureții.[5]
SistematicăModificare
În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor
actuale (2017), există însă între 2,2 și 3,8 milioane din ele.[6] Regnul este împărțit
după cum urmează:[7]
 Clasa I: Phycomycota
 Clasa II: Eumycota
o Subclasa 1: Ascomycota
 Secția a: Protoascomycetes sin. Saccharomycetales
 Secția b: Euascomycetes (Plectascales, Pseudosphaeriales,
Sphaeriales, Pezizales)
o Subclasa 1: Basidiomycota
 Secția a: Holobasidiomycetes
 Secția b: Phragmobasidiomycetes sin. Heterobasidiomycetes (Uredinales,
Ustilaginales)

OntogenezăModificare
Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte pentru asimilație.
O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă dulce, foarte rar în mare.
Unele specii nu sunt heterotrofe doar pentru oxigen și azot, ci de asemenea pentru
alte substanțe active. Corpul lor fructifer constă în mare măsură din celule ramificate
în formă de furtun, care conțin adesea mai mult de un nucleu haploid. Hifele (pereții,
filamente subțiri) sunt compuși preponderent din chitină, numai rar din celuloză. Suma
hifelor este denumită miceliu. Unele organisme unicelulare din
încrengătura Phycomycota, în special ale Ascomycota, nu formează micelii.
Eucariotele Myxogastria sin. Myxomycetes, ciuperci vâscoase plasmodiale, posedă
corpuri vegetative formate complet altfel. Mai mult sau mai puțin toate soiurile pot fi
cultivate.
O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante în care o ciupercă intră în
contact cu sistemul rădăcinilor fine unei plante, numită micoriza. Aici există soiri cu
hife septate transversal precum alte, unde această diferențiere lipsește. La formele
neseptate, întregul miceliu poate fi privit drept o singură celulă mult-nucleară
(sincițiu). De asemenea, formele septate ale Ascomicetelor și mulți Fungi
imperfecti trebuie văzute drept sinciții. Pereți transversali sunt formați la aceste
organisme doar pentru separarea organelor de reproducere. Pereții transversali
păstrează un nucleu celular central de mărime variabilă din cauza opririi premature a
sintezei peretelui încarnând centripetal. Acest por permite nu numai un contact
plasmatic a celulelor învecinate, ci, de asemenea, traversarea nucleilor celulari
precum altor organite celulare. Numai la Basiomicetele există o clasificare în celule
veritabile, comparabile cu cele ale plantelor superioare. Hifele ciupercilor superioare
pot să concrească în timpul formării corpului fructifer la o cvasi-țesătură. Aceste
specii nu pot fi cultivate în mod general.