1. Leapşa
Cum se joacă Leapşa:
Se alege un jucător. Pentru a face asta puteţi folosi o numărătoare distractivă.
Cel ales îi aleargă pe ceilaţi. Dacă îl atinge pe un alt jucător, atunci acesta din
urmă devine leapşă şi trebuie să îi alerge pe ceilalţi pentru a-i atinge şi a nu mai
fi leapşă.
2. Şotron
Cum se joacă Şotron:
2. Se alege ordinea în care jucătorii vor intra în joc. Pentru a face asta puteţi
folosi o numărătoare distractivă.
3. Jucătorul stă la START şi încearcă să arunce o pietricică în căsuţa 1 (poate fi
monedă sau orice obiect). Dacă pietricica a căzut pe linie, aruncare se repetă.
Dacă reuşeşte, atunci jucătorul sare într-un picior în casuţa 1, ia pietricica şi se
întoarce, tot într-un picior, la start şi trece la punctul 4. El nu are voie să atingă
linia şotronului sau să iasă în afara lui, nu are voie să sară în 2 picioare. Dacă nu
reuşeşte să arunce pietricica în căsuţa 1, atunci vine rândul următorului jucător
să încerce acelaşi lucru.
4. La fel, jucătorul stă la START şi încearcă să arunce o pietricică în căsuţa 2.
Dacă reuşeşte, atunci sare într-un picior în căsuţa 1, după care în căsuţa 2, de
unde ia pietricica şi se întoarce, tot într-un picior, la start şi trece la punctul 4.
Dacă nu reuşeşte să arunce pietricica în căsuţa 2, atunci vine rândul următorului
jucător să încerce să arunce pietricica în căsuţa la care a rămas.
5. Jocul continuă în acelaşi fel până jucătorii parcurg tot traseul, de la 1 la 10 şi
înapoi de la 10 la 1.
Câştigă jucătorul care parcurge primul tot traseul.
3. Baba Oarba
Vârsta: + 0 ani
Numar jucători: minim 2
Cum se joaca? Este un joc care se poate juca la orice varsta. Jucatorii se ascund
in casa mai putin unul dintre acestia care „se pune”, adica sta cu fata la perete si
numara lent pana la 10 si la final spune „Cine nu e gata, il iau cu lopata”, dupa
care pleaca in cautarea celorlalti. Primul pe care il gaseste „se va pune” in runda
urmatoare si ii va cauta pe ceilalti.
Chiar si cu bebelusul tau poti incerca sa joci o adaptare amuzanta a jocului care
ii va placea nespus. Stand fata in fata cu copilul acopera-ti fata cu mainile
cateva secunde dupa arata-ti din nou fata si bucura-te de reactia celui mic.
5. Sticluţa cu Otravă
vârsta: +6 ani
minim 3 jucători
Cum se joacă Sticluţa cu Otravă:
Jocul începe prin alegerea jucătorului care va jucă rolul “sticlutei”. Pentru a-l
alege puteți folosi o numărătoare distractivă în versuri.
Cel ales este “sticluţa” și stă cu mâinile întinse. Ceilalți jucători îl prind de câte
un deget după care el spune “Sticluţa cu suc/apă/oțet/ulei”, sau cu oricare alt
lichid sau obiect. Atunci când se hotărăște să spună “Sticluţa cu otravă”
jucătorii trebuie să fugă în așa fel încât să nu fie prinși sau atinși. Cine este prins
sau atins iese din joc. Mai există și varianta în care el devine “sticluţa”.
Ghiceşte personajul
Pe rând, fiecărui copil i se lipește de frunte o hârtie pe care este scris numele
unui personaj de desene animate sau film, în funcție de preferințele copiilor.
Acesta trebuie să ghicească personajul punând diverse întrebări prietenilor la
care aceștia însă pot să răspundă doar cu DA sau NU. Variantă: se pot pune pe
frunte și cărți de joc cu imagini de animale, păsări, etc.
Cuvinte ascunse + 7-8 ani
Un copil scrie un cuvânt sau mai multe pe o coală A4, apoi îndoaie foaia că să
nu se vadă ce a scris și o da copilului următor care va scrie în continuare alte
cuvinte.
Se poate juca după o temă anume, ex: jocuri de calculator, desene animate sau
alte teme. După ce termină toți copiii de scris se desface foaia și un copil va citi
ce a rezultat. Dacă sunt puțini copii foaia poate trece de 2 ori pe la fiecare
participant. Uneori ies lucruri fără sens, dar uneori dacă există intenția de a face
ceva coerent, jocul poate deveni foarte amuzant.
Intrecere in sac
Se fac două echipe de copii. Câte un copil din fiecare echipă va sări având
picioarele în sac până va ajunge la un punct de sosire și înapoi, pentru a preda
ștafeta altui copil din echipa sa. Echipa care termină prima iese câștigatoare.
Echilibristica
Gaseşte-ţi locul!
Copiii se așează în cerc pe scaune, în așa fel încât să nu mai rămână scaune
libere. Un copil rămâne în centru (deci nu are loc) și încearcă să-și găsească un
scaun liber. Pentru acest lucru va invita pe cei care sunt așezați să facă schimb
de locuri, dar nu pe toți odată.
Exemplu: Copilul din cerc va spune: toți cei care au ochii căprui se ridică și fac
schimb de locuri. În timp ce copiii cu ochii căprui așezați pe scaune se vor
ridica pentru a face schimb de locuri, copilul fără loc va alerga repede să ocupe
un loc, cel mai apropiat de el. Astfel unul dintre copiii cu ochii căprui care s-a
ridicat de pe scaun își va pierde locul și va rămâne în picioare. El va găsi altă
similitudine între copiii prezenți, de exemplu: toți care au pantofi negri / blugi /
sau cine are cercei / cine are ceva la gât, etc.
Este amuzant să se rotească participanții la joc, dintre cei care au loc să rămână
fără loc. Se joacă până la saturație. Nu este un joc cu miză, dar este foarte
amuzant, necesită perspicacitate să îți găsești un scaun liber!
Întrecere cu roaba
Este potrivit pentru copii peste 5 ani, ca să poată susține roaba.
Copiii se impart în 2 echipe egale ca vârstă și număr. Se stabilește o linie de
start și una de sosire și se face întrecere între cele 2 echipe: câte 2 copii de la
fiecare echipă fac roaba și aleargă de la linia de pornire până la linia de sosire.
Echipa care termină mai repede câștigă. Sau dacă sunt puțini copii, se poate
cronometra cursa pentru a determina câștigătorul.
Sfoara
Acest joc se pretează mai mult afară, dar se poate juca și înăuntru dacă este
spațiu suficient. Se fac 2 echipe cu număr egal de copii, se trasează o linie care
desparte cele 2 echipe. Fiecare echipă va sta la un capăt al sforii și când se dă
startul fiecare echipă trage de sfoară pentru a aduce echipă adversă pe teritoriul
său. Câștigă echipa care îi aduce pe ceilalți copii în teritoriul său.
Vânătoarea de comori
Jocul poate fi organizat afară, în curte, în pădure sau în interior. ”Comorile” pot
fi mici obiecte, jucării sau decorațiuni pe care le primesc copiii (pe echipe) care
reuşesc să le descopere. Comorile sunt ascunse în diferite locuri, iar copiii le
caută cu ajutorul unor hărți care indică locul comorii. Se întroduc în joc și
diverse simboluri pentru indicii pentru a fi jocul mai palpitant. De exemplu: la
primul indiciu de pe hartă vor găsi un bilețel pe care va scrie o ghicitoare: după
ce ghicesc ce este, copiii vor putea găsi locul celui de-al 2-lea bilețel care-i va
ghida către bilețelul nr. 3 și tot așa până ajung la comoară.
Copiii sunt împărțiți în 2 sau mai multe echipe, iese câștigatoare echipa care
găsește prima comoara. Premiul poate fi o jucărie ascunsă sau orice vi se pare
interesant.
Mişcări in oglinda
Jocul este preferat de copiii mai micuţi, de 4-7 ani. Un copil stă în fața celorlalți
și face tot felul de mișcări amuzante sau se strâmbă în diverse feluri iar ceilalți
trebuie să îl imite. Jocul nu are miză, însă distracția e garantată prin strâmbături
.
9. Vanatoarea de comori
Joccul se poate juca cu monede, nasturi sau orice alte obiecte mici si identice.
Cum ideal ar fi sa folosim obiecte ceva mai curate, putem folosi o mana plina de
nasturi din trusa de art&craft.
Cum se joaca? Ascunde intr-o camera nasturii in locurile cele mai traznite dupa
care invita copiii sa le gaseasca. Stabileste un timp alopcat jocului, da-le
copiilor cate un pahar de plastic pentru a putea duce nasturii si cine gaseste cei
mai multi castiga!
Numar jucatori: minim 2 copii
este unul dintre cele mai amuzante jocuri pentru copii de 5 ani. Cu cat il joaca
mai multi copii cu atat jocul este mai distractiv.
Cum se joaca? Copiii stau in sir unul langa celalalt si. Primul ii sopteste
REPEDE la ureche urmatorului copil un cuvant, pe care nu are voie sa il repete.
Acesta sopteste in acelasi mod mai departe cuvantul (sau ce a inteles)
urmatorului copil si asa mai departe. Ultimul jucator trebuie sa spuna cu voce
tare ce cuvant a inteles. Cateodata cuvatul de la final seamana atat de putin cu
cel spus inital si de aceea copiii se pot amuza copios.
Numar jucatori: minim 4 copii
7. Ghiceste numarul
Jocul poate fi jucat de catre copiii care au invatat sa numere.
Cum se joaca? In functie de varsta si de numarul pana la care copilul stie sa
numere, stabiliti un numar maxim. De exemplu pana la 10 sau 20, sau chiar 100
sau 1000 pentru copiii ceva mai mari. Primul jucator spune spre exemplu “Ma
gandesc la un numar intre 0 si 10”. Urmatorul incerca sa ghiceasca numarul si
daca nu ghiceste primul ii da indicii de genul “mai mare” sau “mai mic”, pana
numarul este ghicit si primul spune: AI GHICIT!
Numar jucatori: minim 2 copii
6. Ghiceste animalul
Primul jucator se gandeste la un animal iar ceilalti au la dispozitie un numar de
intrebari convenit in prealabil (5-10-20 si in functie de varsta copiilor) pentru a
afla despre ce animal este vorba. Se pot da doar raspunsuri cu DA sau NU.
Exemple de intrebari: “Traieste in apa?”, “Are aripi?”, “Are ţepi?”, “Are gatul
lung?”.
Numar jucatori: minim 2 copii.
5. Ce se ascunde acolo?
Pentru a juca acest joc pentru copii de 5 ani alege cateva lucruri din casa (cum
ar fi castronele, cescute, lingurite, diverse jucarioare etc.) ai arata-i-le copilului.
Alegeti impreuna 3-4 obiecte cu care va veti juca. Intinde-le apoi pe un covoras
sau pe o masuta.
Cum se joaca? Roaga-l pe copil sa inchida ochii, in timp ce tu vei lua, rand, pe
rand, cate unul dintre aceste obiecte si le vei ascunde sub un servet mare sau sub
o fata de masa. Intreaba-l ce obiect, din cele pe care le-a vazut anterior, lipseste
dintr-un sir. Daca doresti ca micutul sa invete si mai multe lucruri noi,
selecteaza niste obiecte ce se incadreaza intr-o anumita categorie. De exemplu,
opreste-te la instrumentele muzicale: amburina, vioara, trompeta s.a. Este un joc
simplu, dar care va contribui la dezvoltarea memoriei si
atentiei. (Sursa: qbebe.ro)
Numar jucatori: 2 copii.
4. Gaseste perechea
Pentru acest joc vei avea nevoie de doua sau mai multe cofraje pentru oua si de
diferite jucarii sau obiecte din casa, cel putin cate 2 din aceeasi categorie (2
animalute, 2 nasturi, 2 litere/cifre, 2 monede, 2 masinute).
Cum se joaca? Intr-un cofrag vom pune 2,4 sau 6 obiecte diverse (in functie de
varsta copilului), in locuri separate. Ii vom arata copilului continutul cofragului,
dupa care il inchidem si vom aduce un altul gol. Misiunea sa va fi sa caute
obiecte identice sau asemanatoare cu cele vazute in primul cofrag si sa le puna
in cel de-al doilea, avand grija sa respecte ordinea din primul. (Sursa: qbebe.ro)
Numar jucatori: minim 2 copii.
3. Te-am batut!
Vei avea nevoie de 2 zaruri si pix si hartie pentru a tine scorul. Pentru a face
jocul mai complicat pentru varste mai mari se poate juca si cu 3 zaruri.
Cum se joaca? Fiecare jucator arunca cate un zar si cine il da pe cel mai mare
incepe jocul. Primul jucator arunca ambele zaruri si le aranjeaza in ordine in asa
fel incat sa formeze cel mai mare numar posibil. Exemplu: daca arunca un 2 si
un 6, va forma numarul 62. Se noteaza numarul si urmeaza randul urmatorului
jucator. La finalul rundei castiga cel care a format numarul cel mai mare.
Desemnati un castigator la fiecare runda. Pentru variatie puteti stabili ca va
castiga cel care va face numarul cei mai mic. (Sursa: activityvillage.co.uk)
Numar jucatori: minim 2 copii.
Prea mult timp stau copiii nostri in fata calculatorului si asta se intampla tot din
cauza noastra. Inca nu e prea tarziu sa-i invatam jocurile in aer liber, jocuri pe
care noi le indrageam si de care nu ne saturam niciodata.
Pentru acest joc e nevoie de mai multi copii, cel putin 10-12. Ei se impart in
doua echipe si se aseaza fata in fata la distanta de 6 metri, sau in functie de
marimea terenului de joaca. Echipele se prind de maini si se tin cat mai strans.
Una dintre echipe striga “Tara, tara vrem ostasi!” iar cealalta echipa raspunde
“Pe cine?”. Cei care au strigat ca vor ostasi numesc numele unui copil din
echipa adversa. Cel ales trebuie sa fuga inspre echipa care il cheama si sa
incerce sa desfaca mainile dintre doi copii (sa rupa zidul de maini format de
acestia). Daca a reusit sa desfaca mainile, copilul alege un jucator din echipa
adversa si il duce la echipa sa. Daca nu a reusit sa desfaca mainile, acel copil
ramane in echipa adversa. Castiga acea echipa care are mai multi jucatori.
Ratele si vanatorii
Se joaca in 2 echipe – jucători de la 10 în sus sau cu cat mai multi cu atat mai
bine. Se joaca cu 2-3 mingi usoare. Copiii se impart in doua echipe.
Castiga echipa care a reusit sa elimine cat mai multi jucatori de la echipa
adversa.
Batistuta
Se joaca cu cel putin 4-5 copii. Copiii, mai putin unul, stau in cerc asezati pup,
cu ochii inchisi si in jurul lor copilul ales printr-o numaratoare se invarte cu o
batista in mana, cantand:
Am pierdut o batistuta/Ma bate mamica/Cine-o afla sa mi-o deie/Ca-i sarut
gurita/Batista-i parfumata/Se afla la o fata/La o fata frumoasa/Pe care o iubesc
Dupa ce a terminat de cantat lasa batista la spatele unui copil spunand “gata”.
Toti copiii isi deschid ochii, se vor uita in spate si la cel care e batista o ia de jos
si fuge dupa copilul care i-a lasat-o. Acesta trebuie sa fuga si el si sa incerce sa
se aseze in locul in care era celalalt copil, in grup.
Apoi jocul se ia de la inceput.
Mamaliga cu malai, cum te pun asa sa stai!
Copiii se tin de maini formand un cerc si se invartesc strigand acele cuvinte.
Cand au terminat de spus “mamaliga cu malai, cum te pun asa sa stai!” isi dau
drumul de la maini si trebuie sa ramana in pozitia in care se afla cat mai mult
timp. Acela care se misca iese din joc. Castiga cel care reuseste sa ramana astfel
cat mai mult timp. Farmecul acestui joc sunt tocmai pozitiile cat mai haioase si
greu de sustinut, alese de copii
Itele incalcite
Trebuie sa fie mai multi copii care se vor tine de maini formand un cerc. Vor
incerca sa se “incalceasca”, fara a da drumul mainilor. Sa se rasuceasca pe sub
maini, sa-si treaca picioarele peste bratele altora…. Unul dintre copii va ramane
in afara cercului cu spatele la acesta, pentru a nu vedea miscarile care le fac
colegii.
Cand itele sunt “gata” incurcate copilul ramas afara trebuie sa incerce ca refaca
cercul initial (intuind ordinea miscarilor) fara sa desfaca mainile celorlalti
jucatori.
Se joaca in grup de cel putin 3 copii. Unul din copii se aseaza cu fata la un
perete si cu spatele la ceilalti participanti si striga “Incetul cu incetul se fabrica
otetul” . Poate rosti asta cu diferite viteze. Ceilalti, fiind la o anumita distanta de
el, delimitata de o linie, incearca sa se apropie de el fara a fi vazuti, in timp ce
acesta rosteste acele cuvinte. Cand acel copil a terminat de strigat se intoarce cu
fata spre ceilalti copii. Cine e vazut ca s-a miscat e intors inapoi la linia de
plecare. Se continua pana unul dintre copii ajunge la cel care tine la perete si ii
ia locul. Astfel jocul se poate continua.
Se joaca in grup de cel putin 3 copii. Unul din copii se aseaza pe un scaun, la o
distanta stabilita impreuna, cu fata spre ceilalti copii. Cei asezati in fata lui, pe
rand, vor rosti intrebare “Imparate, imparate cati pasi imi dai?” “Imparatul”
raspunde fiecaruia dupa plac. El poate sa dea:
Coarda
Cand greseste un copil, adica s-a incurcat sau nu a tinut minte ritmul, trece alt
copil la sarit coarda.
Lupta cocosilor
Copiii sunt asezati pe doua linii, fata in fata, cu bratele indoite, mainile la piept
si stau intr-un picior. Ei sunt “cocosii”. Dupa comanda de incepere a jocului,
prin sarituri pe un picior inainte si inapoi se izbesc scurt cu umarul, urmarind
fiecare dezechilibrarea partenerului. Invingatori sunt declarati acei “cocosi” care
in tot timpul luptei reusesc sa nu atinga solul si cu celalalt picior.
Sticluta cu otrava
Se strang mai multi copii. Unul este ales sa fie “sef”. Acela spune “sticuta,
sticluta cu…” (de exemplu: cu apa). Daca zice “sticluta, sticluta cu otrava”,
atunci toti copiii trebuie sa fuga, iar cel care este prins este ales “sef”.
Omul Negru
Copiii se grupeaza cate doi, fata in fata, tinandu-se de maini. Se formeaza mai
multe astfel de grupuri. In mijloc se afla un al-3-lea copil pe post de
“randunica” (cei 3 formeaza cuibul cu randunica in el). Un copil desemnat
ramane in afara acestor “cuiburi cu randunele”. Cand conducatorul jocului
(educatorul, invatatorul) striga: “randunica, muta-ti cuibul” toate randunelele isi
schimba cuibul, astfel copilul ramas afara isi va gasi un cuib si un altul va
ramane fara, astfel incat va trebui sa-si gaseasca un altul la urmatoarea strigare.
Lupul si oaia
Mai multi copii stau intr-un cerc si spun o numaratoare si cel care iese primul
este lupul. Se procedeaza la fel dar de data aceasta iese oaia. Lupul si oaia se
alearga in afara cercului, iar dupa ce se prind, se alege alta pereche.
Podul de piatra
Doi copii care stau fata in fata isi tin mainile impreunate si ridicate formand un
pod. Ceilalti copii trec pe sub “pod”, adica pe sub mainile celor doi copii
cantand: Podul de piatra s-a daramat/ A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe
rau, in jos/ Altul mai trainic si mai frumos.
In clipa in care cantecul e gata, cei 2 copii vor lasa mainile in jos prinzand
copilul care trecea pe sub pod in bratele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub
pod, va sta in spatele unuia dintre cei 2 copii si va astepta pana cand toti ceilalti
copii vor fi prinsi si vor face parte din zidul podului.(asezandu-se alternativ de o
parte si de alta in spatele copiilor)
Portocala
Acest joc se poate juca si afara. Copiii se aseaza in cerc, pe o patura, la iarba
verde. Se numara si se stabileste ce numar are fiecare, in ordinea in care sunt
asezati. Primul copil spune: “As minca 3 portocale”, cel care este numarul 3
raspunde: “de ce 3 portocale si nu 8 portocale?” Cel cu numarul 8 trebuie sa
raspunda “De ce 8 si nu …” orice numar alege, etc. Iese afara din joc cel care
nu este atent sa raspunda repede. Ca sa fie mai atractiv, castigatorul primeste
ceva in dar.
Taranul e pe camp
Jocul e bazat pe versurile cantecului de mai jos, incepe cu un copil care va alege
un partener din grupul celorlalti copii ca avand rolul nevestei la sfarsitul primei
strofe, acest partener alege la randul sau un copil cu rolul din urmatoarea strofa
cantata si tot asa pana la sfarsitul cantecelului. Se va forma un sir de copii care
se tin de mijloc unul pe altul gen trenulet imaginar, cantand si dansand in forma
de cerc.
Ursul doarme
Copiii fac un cerc, iar unul dintre ei sta in interiorul cercului, ghemuit, in
prealabil legat la ochi cu un batic sau o esarfa. Copiii se invart in timp ce canta:
” Ursul doarme, moare de foame, ce sa-i dam noi de mancare? Lapte, miere si-o
cafea, sa se aseze unde o vrea”.
Tarile
Este un joc cu mingea. Se joaca in grup de cel putin 4 copii. Cu cat mai multi,
cu atat mai bine. Fiecare copil isi alege un nume de tara (se pot alege si alte
nume – de orase, de vedete). Unul din copii are mingea si sta in mijlocul
celorlalti si se pregateste sa arunce mingea in sus strigand una din tarile alese de
copii. Acela trebuie sa fie atent sa prinda mingea in timp ce ceilalti trebuie sa
fuga cat mai departe. Cand copilul prinde mingea are posibilitatea sa strige in
mai multe feluri: “stop, stana de piatra!” si atunci copiii se opresc din alergat
fara sa mai aibe voie sa miste, sau poate sa strige “stop, statuie de cauciuc!” si
copiii se opresc din alergat, dar au voie sa-si miste corpurile, insa fara sa-si
desprinda picioarele de pe asfalt. Dupa ce copiii s-au oprit, cel care a prins
mingea trebuie sa nimereasca pe rand, cate un copil. Daca este nimerit, acela
iese din joc.
Chiar si cei mai micuti vor fi incantati sa ia parte la acest joc foarte simplu, ce ii
va ajuta sa-si intareasca musculatura bratelor si sa-si dezvolte coordonarea
mana-ochi.
Tot ce veti avea de facut este sa faceti rost de o minge cat mai usoara (este
potrivita inclusiv o mingiuta din material textil) si sa va asezati confortabil pe
podea sau pe iarba (in functie de spatiul de joc), fata in fata, la o anumita
distanta unul de altul (aceasta va fi stabilita tinand cont de varsta copilului).
Ajuta-ti copilul sa stea astfel incat sa aiba piciorusele cat mai departate. La fel
vei sta si tu.
Rostogoleste mingea catre el si arata-i cum sa o prinda si sa ti-o dea ulterior
inapoi, procedand la fel. Repetati de mai multe ori.
I.3."Carnaval cu mingii"
Nu numai ca micutul tau se va distra pe cinste chiar la el in camera, dar isi va
dezvolta si miscarile coordonate.
Pentru acest joc veti avea la dispozitie:
• animalute de plus
• mingiuta
• sticle de plastic
• pahare de plastic
• cuburi
• borcane de plastic
• cercuri
Scopul jocului va fi ca puiutul tau sa invete sa arunce la diferite "tinte" cu
mingiuta.
Iata cateva sugestii de jocuri:
• "Animalutele jos!"- Insira trei animalute pe un rand. Stabileste o anumita
distanta de la care copilul va putea sa arunce cu mingiuta pentru a "tinta" unul
dintre animalutele de jucarie.
• "Bowling"- Aseaza sub forma unui sir/ a unui triunghi mai multe sticle de
plastic/pahare de plastic/ borcane de plastic. Fixeaza un punct de la care micutul
va arunca cu mingiuta in "tinte", rostogolind mingea, ca la bowling.
• "Se darama piramida!"- Din cuburi vei construi o "piramida". Arata-i
copilului cum sa arunce cu mingiuta pentru a reusi sa o darame.
• "Cercurile-tinta"- Insira pe jos cateva cercuri. Copilul va trebui sa arunce cu
mingea (de la o anumita distanta) astfel incat aceasta sa ajunga in interiorul
cercurilor.
Iata o varianta inedita a baschetului, ce consta in a arunca mai multe mingii (de
dimensiuni diferite) intr-un cos de rufe, intr-o galeata de plastic sau intr-o cutie
de carton.
Prima data se va fixa o distanta mai mica de la care copilul va trebui sa-si
arunce mingiile la "tinta", dupa care aceasta va fi marita pe masura ce acesta
dobandeste mai multa experienta.
Jocul il va ajuta pe copil sa-si imbunatateasca capacitatea de concentrare,
indemanarea si coordonarea mana-ochi.
II.1."Prin tunel"
Acest joc in aer liber este adecvat pentru un grup de copii.
Copiii vor trebui sa se grupeze pe un rand, sa tina picioarele departate si sa
rostogoleasca mingea de la unul la celalalt prin "tunelul" format.
Odata ce copiii s-au obisnuit deja cu miscarile pe care trebuie sa le execute,
jocul poate fi complicat astfel: fie se va mari distanta dintre participanti, fie se
vor forma mai multe "tuneluri".
Datorita jocului copiii isi vor imbunatati miscarile coordonate si capacitatea de
concentrare.
II.2. "Mingea-alfabet"
Pentru acest joc nu este nevoie decat de concentrare si de o minge cat mai
usoara.
Cel putin trei copii se vor aseza pe spatiul de joc astfel: unul in mijloc
("maimuta") si doi- trei la distanta egala fata de cel din mijloc. Acestia vor
arunca mingea de la unul la altul, iar "maimuta" va incerca sa o prinda. Cel
care i-a "dat" mingea "maimutei" va trece in mjloc, iar "maimuta" ii va lua
locul.
Nu este dificil sa organizati o partida de volei chiar la voi acasa daca veti avea
la indemana o minge usoara/ un balon si o bucata de sfoara sau un elastic
lung (acestea vor constitui "fileul" peste care se va arunca mingea/balonul si se
vor lega de diferite obiecte din casa, cum ar fi manerele de la doua corpuri de
mobilier alaturate).
Pentru ca jocul sa se desfasoare in siguranta, este necesar ca suprafata de joc sa
fie cat mai putin alunecoasa si cu cat mai putine "obstacole" (cum ar fi, de
exemplu, diverse piese de mobila).
Participantii vor trebui sa fie desculti.
Odata ce sunt finalizate pregatirile, partida de "volei" poate incepe. Esential este
ca mingea/ balonul sa atinga cat mai putin pamantul.
Jocul ii va ajuta pe participanti sa-si dezvolte musculatura bratelor si
coordonarea mana-ochi
Atunci când nu exista internet, telefonie mobile sau programe prelungite la
televizor, părinţii îi învăţau pe copii să-şi confecţioneze singuri jucării, în
funcţie de vreme sau de locul în care se aflau şi de posibilităţile pe care le aveau
la îndemână. „Dacă era vară îl instruiau în a-şi face din pământ sau din nisip
cuptoare, cai din lut, trăsuri din lut, scaune şi alte figuri; dacă era iarnă, făcea
fântâni din ştiuleţi, cai şi animale din hârtie tăiată, «diplă», un fel de vioară şi
arcuş din cocean de porumb; de asemenea păpuşi, mai ales fetele, din cârpe
fixate pe un băţ; mingi de cârpe sau păr de vacă; confecţionau «Moară de apă“,
făcută din o roată cu spiţe, construită din cocean (tulean), pusă pe o osie (axă)
suspendată pe două beţe bifurcate, înfipte de o parte şi de cealaltă a apei. Apa
bătea în spiţele ei şi-o rotea. Era străbuna morilor de apă şi a complicatelor
turbine moderne. La vârstă mai mare copiii făceau «hoarca». Se practica câte o
gaură la fiecare capăt al unei nuci cu vârful unui briceag. Se străpungea cu un
cui care trebuia să se învârtă liber. Capătul de jos al cuiului se înfigea într-o
frântură de ştiulete de porumb, cu boabele pe ei. Printr-o gaură făcută în „burta”
nucii (laterală) se introducea o aţă ţeapănă (tare) şi se înfăşură după cuiul din
interiorul nucii. Apoi, se trăgea de aţă. Se angaja o forţă care desfăşura firul şi-l
înfăşura pe cui. Făcea un zgomot uruitor, care i-a dat şi denumirea de „hoarcă”.
Din hârtie copiii-şi făceau avioane, broască, vaport în miniatură, zburătoare.
Zburătoarea era foarte periculoasă. Confecţionată în aşa fel că avea patru aripi,
iar în cap se fixa din partea opusă sensului de zburat (vârfului) un ac cu gămălie.
Se arunca şi putea înţepa pe cel vizat, chiar în ochi. O deosebită plăcere o forma
vuva (vâjâietoarea). Se lua o bucată de şindrilă lungă 30 - 40 cm, se făcea o
gaură cu un cui, la un capăt. Se lega o aţă şi se învârtea cu mâna. Făcea un
zgomot care i-a dat şi denumirea. Un fel de vâjâitoare, imitând furtuna. Când
prindeau câte un elastic sau o bucată de cameră de bicicletă şi un petec de piele,
copiii îşi făceau praştie, cu care încercau să vâneze păsări, prin aruncarea unor
pietre mici. (...) Pentru un «şiuerici» se tăia o bucată de circa 12 – 15 cm
lungime şi de circa 1 cm. grosime în diametru, dintr-o nuia de salcie. O altă
jucărie era «arcul cu săgeată». Dintr-un băţ verde, de obicei de sânger fiind şi
mai elastic şi mai tare, de lungime convenabilă, se făcea un arc de cerc, adică se
curba şi se lega la capete cu sfoară. Din beţe uşoare de lemn se făcea săgeata,
crestată la un cap ca să se adapteze aţei şi cu o bucăţică de sârmă în cap, ca să se
înfigă în pământ după ce s-a epuizat traiectoria. Din soc se făcea „puşcăviţa”,
fie cu dopuri din câlţi, fie cu apă. Se tăia o bucată dintr-o ramură tânără de soc,
de circa 15 cm. lungime. Se netezeau capetele cu briceagul. Cu un băţ mai tare
se forţa scoaterea măduvei. După aceea se făcea un piston puţin mai scurt decât
cilindrul puşcaviţei şi cu mâner. Se făceau ghemotoace de câlţi şi se introduceau
în puşcaviţa propriu-zisă. Jocul era cu două dopuri. Cu pistonul se împingea
primul dop la capătul opus al puşcaviţei. Se adapta al doilea dop şi împins cu
forţă, îl scotea pe primul, prin aerul comprimat, însoţit fiind de o pocnitură.
«Titirezul» era o altă delectare. Se tăia capătul de jos al unui fus cu circa 3 – 4
cm din coadă. Se subţia bine coada, aproape de grosimea unui chibrit. Printr-o
mişcare scurtă de rotaţie, prins fiind ca fusul, între degetul mare şi degetul
arătător, după ce i se imprimă o rotaţie, se învârtea, cu viteză, în funcţie de forţa
imprimată. O «masăc» se făcea din dovleac. Se lua un dovleac şi se meştereau
orbitele, nasul şi gura prin decuparea cojii. Seara masca da o imagine
înfricoşătoare, dacă se aprindea o lumânare în interior. Măştile acestea, la care
se anexa un costum bizar, formau „brezaia” de la „claca” la curăţatul
porumbului de foile care-l acopereau, sau la focul de la şezătorile de seară, făcut
în diferite locuri ale satului, mai ales de băieţi“, arată etnologul gorjean
Alexandru Doru Şerban, în volumul „Cultura ţărănească gorjeană“. „Ţurca“
Ţurca era jocul atractiv care-i ispitea zilnic pe copii, chiar în timpul muncii lor
sau atunci când erau cu vitele la păscut. Se juca în doi sau pe echipe. Erau două
părţi: la bătaie şi la purcideală. „La bătaie trecea acela care câştiga locul de la
goci. Pentru aceasta se proceda astfel: şefii de echipă sau numai cei doi amici,
se postau faţă în faţă şi proprietarul ţurcii prezenta bâta de ţurcă: «O vezi?!” şi
începeau să-şi arunce bâta de ţurcă de la unul la altul cu mâna dreaptă, zicând în
acelaşi timp în silabe, odată cu aruncătura: «Henichi, benichi, ţurca za, prinde
musca n-o lăsa, de-o fi vie, dă-mi-o mie, de-o fi moartă, mânc-o coaptă». Şi din
locul unde era sprijinită bâta, se puneau mâinile fiecăruia pe rând, una peste
alta, până la capăt, când putea să fie prinsă numai puţin (doar cu două degete).
În acea poziţie era ţinută cu putere să nu-i scape, în timp ce amicul său, cu ţurca
avea interes să i-o arunce jos. Dacă nu reuşea, acesta trecea la bătaie şi celălalt
la purcideală. Cel de la bătaie punea ţurca (o bucată de lemn de 12 cm. lungime
şi cu diametrul de 20 - 30 mm, ascuţită la ambele capete), peste goci (un mic
şanţ - gropiţă de 5 - 8 cm lung şi lat de 2 cm), iar sub ţurcă băga partea ascuţită
a bâtei, cam la 2 cm adâncime, care era şi adâncimea gociului, de unde, cu
zmucitură arunca ţurca la 15-20 metri distanţă, spre cei de la purcideală. Apoi
punea bâta peste goci. Cel de la purcideală arunca ţurca, cu scopul de a lovi bâta
din goci. Dacă o lovea, trecea el la bătaie şi cel de aci la purcideală. Dacă nu o
lovea, atunci cel de la bătaie, lua ţurca şi avea dreptul să o pună odată cu un colţ
ridicat pe o piatră. Când aceasta se ridica în sus, el o lovea cu bâta spre a
depărta-o cât mai mult în faţă. Se repeta încă de două ori această operaţie. Din
locul unde a ajuns, venea înapoi numărând paşii. Se ţinea evidenţa sumei. La fel
procedau şi ceilalţi când veneau la bătaie, unde puteau veni în cazul când loveau
bâta, cu ţurca sau în cazul în care cei de la purcideală reuşeau să o prindă din
zbor (fără a atinge solul)“, explică Alexandru Doru Şerban. „Clincea“
Clincea era o bâtă care se băga în pământ circa 20 cm, rămânând fixă. Rămânea
la suprafaţa pământului cam 70-80 cm. Pe această bâtă se aşeza clincea, în
echilibru, iar cel care era la bătaie şi se afla într-un cerc cu raza de 2 metri, după
ce o lovea, o aruncă spre cei la purcideală. În cazul că nu o putea respinge şi
cădea în acel cerc, se schimbau rolurile. În cazul că o respingea, se numărau
paşii de la locul unde fusese respinsă, până în mijlocul cercului. Învingători erau
aceia care aveau suma de paşi mai mare. „Ogoiul“ Se marca un teren cu
laturile drepte de circa 20 metri, iar la capete se închidea cu un semicerc, prin
zgârierea solului cu un băţ. În interiorul acestui spaţiu intră perechi, băieţi şi
fete. Doi, tot pereche,, stau la capetele terenului şi pe deasupra celor din teren
aruncă o minge de păr cât pumnul, confecţionată simplu din părul ţesălat de la
vaci şi boi şi modelată cu apă rece, sau o minge de zdrenţe. La un moment dat
caută a lovi pe unul din cei ce se apără agitându-se în teren. „Odată lovit,
aceasta trece la margine. Lovitura este valabilă pe tot corpul, şi nu se ia în
considerare dacă este parată cu palmele“, se precizează în lucrarea „Cultura
ţărănească gorjeană“. „Hoina “ Hoina se joacă la fel ca ogoiul, dar fără teren
marcat şi fără perechi, ci individual şi fără să te deplasezi din centru ca la ogoi.
Apărarea se face doar cu palmele. „Căpriţa“ Se pune unul voluntar, căpriţă.
Aceasta se propteşte cu mâinile bine pe genunchi şi se apleacă la orizontală,
ţinând capul aplecat în jos, să nu fie lovit. Ceilalţi vin în fugă, proptesc palmele
pe spatele lui şi cu viteză îl sar, deschizând picioarele larg, în lături. Unii îl mai
ating cu piciorul peste dos. Căpriţa în lung. Procedeul este acelaşi, numai că se
aşează unul în spatele celuilalt şi fiecare la rândul său după ce sare, se
depărtează puţin şi se aşează şi el căpriţă. în felul acestuia ultimul sare peste toţi
la rând. De obicei se repetă, ca să poată face acea trecere absolut toţi, măcar
odată. E distractiv şi creează o atmosferă prietenească“, menţiona Alexandru
Doru Şerban. „Purica“ La acest joc participau mai mult de cinci persoane,
care se aşezau într-un cerc cu raza de 5-6 metri, distanţaţi între ei, cu câte o bâtă
în mână, pe mărime, ca să ajungă până la o mică groapă făcută alături, în partea
dreaptă. Aci îşi ţine fiecare bâta sa. În mijlocul cercului exista o altă mică
groapă în care se află o minge de păr sau de zdreanţă, care se cheamă purcică.
„Porcarul este cel care se află acolo la mijloc şi cu bâta sa mişcă «purcica»,
spunând că o mână la vânzare. În fond este viclean şi caută să o bage în gociul
pe care l-ar găsi gol, deci fără bâta unuia vârâtă în el. Cei de pe cerc, au tot
interesul de a nu-l lăsa să-şi «vândă» purcica, şi la momente potrivite i-o lovesc
şi-l obligă să fugă după ea. Dar şi acesta este atent şi când prinde un goci gol îşi
introduce bâta acolo, făcând pe cel neatent să preia purcica s-o vândă. Jocul
continuă cu mult haz pe seama purcarului“, se specifică în cartea „Cultura
ţărănească gorjeană“. „Pituluşul“ Pituluşul este cel mai comun joc şi cu cea
mai mare răspindire. Se adună un grup de bieţi şi fete. De obicei, se rosteşte o
formulă , iar cel la care a căzut ultima rimă iese alături, bun pentru a se ascunde.
Ultimul care nu are parte de acea rimă, este cel ce „se face”. Adică este cel ce
îşi ascunde ochii sub palme şi se propteşte de un pom sau de un grad, şi
numărând cum s-a convenit, timp în care toţi ceilalţi se ascund pe unde pot.
Când el a spus „gata”, „cine nu e gata, îl iau cu lopata”, ia mâinile de la ochi şi
se uită să-i găsească. Pe care îl vede, fuge repede la locul unde „s-a făcut”,
scuipă pe gard sau pom şi-i strigă tare numele. Dacă însă unul mai dibaci
reuşeşte să vină pe la spate şi nu-l observă atingându-l cu mâna undeva pe corp,
din locul acela îl va duce în spinare la locul unde „se face”. Cel care „se face”
are grijă ca să nu-l prindă nimeni şi să-i strige pe aceia pe care i-a văzut. Cei
care s-au ascuns trebuie să vină la acel loc să scuipe, căci dacă nu reuşesc să o
facă, primul dintre cei strigaţi e obligat „să se facă”. „Lapte gros“ Este un joc
numai de băieţi. Se joacă de două echipe din câte patru persoane. „Se convenea
între şefii de grup care să fie „saltea” prima dată. Urma apoi a se rândui. Cei
care constituiau „salteaua”, patru la număr, se aplecau la 90 grade, faţă în faţă
câte doi, în cruce. Se apucau strâns de picioare unul de celălalt, pe sub
genunchi, să aibă stabilitate. Se băga capul strâns în jos şi se începea jocul.
Adică ceilalţi patru, veneau pe rând se propteau de spatele primului, îşi dădea
peste cap în aer şi aterizau pe spatele celuilalt (perechea din „saltea”), de unde
sărea automat jos. Cel pe care se ateriza, striga: «lapte gros»“, scria Alexandru
Doru Şerban „Bâza“ Se juca numai de băieţi. Unul, se punea voluntar
„bâză”. Acesta îşi punea mâna dreaptă la subţioara manei stângi, cu palma
deschisă în afară. Mâna strângă era ridicată în faţă lângă ochi spre a nu vedea ce
se întâmplă. Se închideau ochii şi doi îl ţineau contra, în timp ce unul lovea
puternic cu palma sa, peste a lui. El fiindcă nu vedea, trebuia să ghicească cine a
fost, în timp ce amicii lui, toţi, cu două degete pe lângă faţa acestuia, îl derutau.
Dacă nu ghicea cine a dat, mai stătea, iar dacă ghicea era înlocuit de cel ghicit.
„Hoţii şi vardiştii“ Grupul de jucători se împarte în două: hoţi şi jandarmi.
Hoţii se ascund şi jandarmii îi caută. Jandarmii au puşti şi pistoale. Când îi văd,
îi somează să stea. Pe cel care nu stă, îl „împuşcă” ţipând cât îl ţine gura: „poc,
poc!”. Cei care răspund la somaţie ridică mâinile şi se lasă arestaţi. Sunt legaţi
cu mâinile la spate şi duşi la închisoare. Uneori, unii hoţi mai şi „evadează”, dar
sunt prinşi şi băgaţi în închisoare, până isprăvesc pedeapsa. Legarea cu mâinile
la spate se face cu o sforicică cu două beţişoare legate la capete. „Iepurii şi
vânătorii“ Acest joc este asemănător cu „Hoţii şi jandarmii”, numai că aici
vânătorii au şi câte un copoi, care este un amic bun de fugă. Acesta aleargă după
„iepuri” schelălăind sau lătrând ca un copoi şi aceştia fug în bătaia puştii
vânătorului, care îi împuşcă cu zgomot, întinzând un băţ înainte şi strigând
„poc, poc!”, cât îl ţine gura.
Aceste prime zile ale anului 2018 sunt un bun prilej de bilanț și cumpănire.
Ingrediente de pizza
Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus
Durata: 10 minute
Spânzurătoare
Durata: 10 minute
Varianta pe echipe. se pot face mai multe echipe iar castigatorii sa joace intre
ei, un fel de campionat.
X şi 0 sau Tic-Tac-Toe
Durata: 10 minute
Hoţul de inimi.
Materiale necesare – boluri, bomboane, jeleuri sau biscuiţi sub formă de
inimioare, beţişoare
Cum se joacă „Hoţul de inimi”. Copiii trebuie să fie mai mărişori pentru a avea
o coordonare bună a mâinilor şi a ochilor. Jucătorii sunt aşezaţi în jurul unei
mese sau într-un cerc dar fără să stea înghesuiţi. La mijloc, pe masă sunt aşezate
inimile în grămadă sau într-un castron. Fiecare copil primeşte câte un beţişor.
La start, jucătorii trebuie să „fure” cât mai multe inimi ajutându-se doar de
beţişor, să le ducă în faţa sa sau în bolul său. Timp de 3 minute ei trebuie să
adune cât mai multe inimi. La expirarea timpului cel ce are cele mai multe
inimi, câştigă premiul Valentine.
Memorie de Valentine
Plin de iubire
imag d p passion-for-parties.com
jocuri copii,
jocuri de ziua indragostitilor,
jocuri de valentines day,
jocuri cu inimi,
jocuri cu iubire
Materiale necesare: pungi cu ciocolată sau jeleuri sub formă de buze, pupici,
inimi, etc.
Cum se joacă „ Plin de iubire ”. La început puneţi inimioarele, îmbrăţisările,
pupicii într-un castron mare de sticlă clarăsau borcan. Fiecare copil scrie pe
obucată de hârtie cam câte bucăţi de pupici se găsesc acolo, câte bucăţi de inimi
sunt în borcan.Copilul care are cea mai apropiată estimare denumărul
real, câştigă borcanul cubomboane. Atenţie, s-ar putea să li se facă rău la copii
de la atâtea dulciuri, binenţeles că ar fi bine săîmpărţiţi îmbrăţişări şi
sărutări,premii speciale la toţi copiii.
Vânătoarea de inimi
Materiale necesare. Cel puţin câte 10 inimi pentru fiecare copil (din ciocolată,
din carton, etc.), coşuleţe sau săculeţi
Cum se joacă „Vânătoarea de inimi”. Acest joc este asemănător cu vănătoarea
ouălor de Paşte. Ascundeţi inimile în diferite locuri din spaţiul de joac (sala de
clasă, curte, sau în casă). Împărţitcopiii în echipe de 2-4. La start ei trebuie
să găsească cât maimulte inimi ascunse. Când timpul este scurs, cîştigă grupul
care a găsit cele mai multe inimi.
Pâinicile
painicile, jocurile
copilariei
Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus
Durata: 15 minute
Durata: 20
După care li se pot da fişe cu forme geometrice (cerc, pătrat, etc), pe care ei să
deseneze cât mai multe obiecte pornind de la figura respectivă. ( de exemplu, de
la un cerc, pot desena un puisor, un peşte, etc.)
Variantă. Se poate realiza şi o competieţie, cine reuşeşte să realizeze cât mai
multe imagini, sau cine a făcut cel mai original desen, etc.
Bingo pe maşină
Materiale necesare. pixuri sau creioane colorate, hartii sau fise cu imagini de
obiecte, locuri, semne de circulatie, animale, fructe, legume, culori, sau chiar
numere, cifre, în funcţie de vârsta şi tematica aleasă.
Cum se joacă "Bingo pe maşină". Fiecare jucător va primi câte o fişă de Bingo cu imagini pe
care ar trebui să le descopere. Cine reuşelte să bifeze lucrurile în linie sau pe diagonala primul, va
câştiga.
joc bingo cu semne de circulatie, jocuri pentru copii in masina, jocuri educative
pentru copii, activitati educative copii, activitat copii, poza d p ohdeedoh.com
jocuri pentru copii de jucat in masina, bingo joc, jocuri distractive, jocuri
pentru copii, poza d p teacherscribbles.blogspot.com
Propria mea poveste
Cum se joacă "Propria mea poveste". Când observi că micuţul tău are chef de
povestit, propune-i să creaţi împreună o poveste. Ție îți va reveni sarcina să îl
ghidezi, iar el va fi creatorul propriu-zis al poveștii. Spune-i că povestea va fi
mai interesantă dacă o şi desenaţi. Ia o foaie de hârtie şi împarte-o în 6 căsuţe.
Pe măsură ce se desfăşoară povestea, copilul va desena în fiecare căsuţă câte
ceva. Povestea se construieşte în 6 paşi, astfel:
Pasul 1: Mai întâi va trebui ca micuțul să aleagă cine va
fi eroul povestirii. După ce l-a ales, roagă-l să-l deseneze în prima căsuță, și să îl
descrie cât mai detaliat (ce puteri are, cum arată, ce îi place să facă, unde locuiește,
etc).
Pasul 2: Spune-i copilului să se gândească la misiunea eroului, adică o
sarcină măreață pe care acesta trebuie să o îndeplinească. După ce copilul a decis
care este misiunea eroului, roagă-l să se gândească la un obiect sau la un personaj
reprezentativ pentru respectiva misiune, și să îl deseneze în căsuța 2 (de exemplu,
dacă misiunea lui Făt Frumos este să o găsească pe Ileana Cosânzeana, copilul ar
putea desena-o în căsuța 2 chiar pe Ileana Cosânzeana).
Pasul 3: Povestea a ajuns în momentul în care eroul pleacă să își
îndeplinească misiunea. Însă se știe că în orice drumeţie apar obstacole: fie sunt
personaje negative, fie sunt fel de fel de dificultăţi. Stimulează-ți copilul să creeze
rând pe rând obstacole și piedici în calea eroului. În acest moment povestea ar
trebui să fie în plină desfășurare a acțiunii. Pe măsură ce copilul descrie
obstacolele care apar, roagă-l să le și deseneze în căsuța 3.
Pasul 4: Spune-i copilului că în orice poveste, deşi apar obstacole, mereu
există personaje care îl ajută pe erou. Roagă-l să se gândească la alte personaje
care să îl ajute, și să le descrie cât mai mult: cum arată, ce puteri au, cu ce îl ajută
pe erou, etc. De asemenea roagă-l să le deseneze în căsuța 4.
Pasul 5: Orice poveste are un punct culminant, si anume marea
confruntare dintre bine și rău. Impulsionează-ți copilul să descrie cât mai
amănunțit cum se desfășoară bătălia finală, cât durează, cum se desfășoară, cât este
de grea. Spune-i copilului să aleagă o scenă de bătălie și să o deseneze în căsuța 5.
Pasul 6: Fiecare poveste are un final. Întreabă-l pe micuț cum se termină
această poveste? Reuşeşte eroul să îşi ducă la bun sfârşit misiunea sau nu? Ce se
întâmplă la final cu eroul? Dar cu personajele negative? Dar cu ajutoarele? După
ce copilul a descris cum se termină povestea, roagă-l ca în ultima căsuță să îl
deseneze pe erou așa cum arată acum, la finalul poveștii.
În timp ce copilul tău construieşte povestea, încurajează-l să îşi dezvolte cât de
mult ideile, să adauge detalii, dar şi să îşi exprime diferitele sentimente care
apar pe parcursul construirii ei. Pune întrebări suplimentare doar dacă simţi că îl
stimulează să dezvolte povestirea şi mai mult. Cel mai important este să nu îi
influenţezi în nici un fel povestea (chiar dacă tentaţia e mare).
Observaţii. Crearea unei povești este o activitate foarte antrenantă pentru copil,
care deabia așteaptă să își dea frâu liber imaginației. Copiii se implică emoțional
în poveștile create de ei, si pentru ei este foarte important ca eroul să reușească
în cele din urmă să își atingă scopul. Este ca un fel de confirmare că indiferent
cât de multe obstacole ar apărea, până la urmă totul se termină cu bine. De
aceea, dacă copilul a ales un final nefericit la povestea lui, ajută-l să mai
introducă în scenă și alte personaje, care să îl ajute pe erou să își atingă
misiunea.
În mâinile unui psiholog, povestea în 6 pași este un instrument prin care se pot
afla mai multe informații despre gândurile copilului, despre atitudinea lui in
situațiile neplăcute, precum și despre eventualele neliniști sau frământări ale
acestuia. Spre exemplu:
Eroul reprezintă un model al copilului şi întruchipează calităţile pe care
acesta doreşte să le aibă
Misiunea aleasă de copil ne oferă informaţii despre dorinţele si
eventualele preocupări ale copiilor
Obstacolele care apar în poveste ne duc cu gândul la dificultăţile copilului
Ajutoarele ne oferă informații despre persoanele în care copilul are
încredere
Felul în care se desfășoară bătălia și finalul poveștii ne arată încrederea
copilului în propria lui capacitate de a rezolva problemele de zi cu zi.
Se pot juca doi sau mai mulţi jucători, cu vârsta de peste 9 ani.
Loc de desfăşurare
Se joacă de obicei în interior
În casă
La cabană
Materiale necesare
Hărtii albe sau cu pătrăţele
Ceva de scris (creioane, pixuri, carioci)
Opţional, o clepsidră
Reguli şi desfăşurare
Jocul constă într- o serie de runde interactive, în care membrii se vor afla în
competiţie directă.
La început fiecare jucător îşi face o fişă de joc cu tabel pe care va nota:
T = ţări
O = oraşe
M = munţi
A = ape
N = nume
A = animale (păsări, insecte)
P = plante
Total
Apoi se decide cine începe şi acea persoană trebuie să spună alfabetul în gând
pănă când jucătorul care urmează după el, spune STOP!. Litera la care s-a oprit
va fi litera rundei care urmează. Toţi jucătorii trebuie să scrie cât mai repede şi
mai corect cuvinte (nume ) pentru fiecare secţiune.
Jucătorul care termină primul, spune, STOP, moment în care toată lumea se
opreşte din scris şi se începe verificarea răspunsurilor şi punctarea lor.
Tipuri de punctaj:
Pentru răspuns corect unic, la secţiune la care nimeni nu a mai răspuns:
25 puncte;
Pentru răspuns corect diferit de ceilalţi jucători: 10 puncte;
Pentru răspuns corect asemănător cu al altui jucător: 5 puncte;
Pentru nici un răspuns sau răspuns greşit: 0 puncte.
Jocul se joacă cu doi sau mai mulţi jucători cu vârsta de peste 7 ani.
Locul de desfăşurare
Acasă
La şcoală
La iarbă verde
Materiale necesare
Hârtii albe
Pixuri
Jocul se termină atunci când nu mai sunt cifre de căutat în mână. Câştigă acel
jucător care are cele mai multe cercuri la finalul jocului.
Întrebări şi răspunsuri
Întrebări
1. Ţi-ar plăcea să fii miliardar?
2. Ţi-ar plăcea să te găseşti într-un harem?
3. Vizitezi des restaurante?
4. Mergi cu plăcere la serviciu?
5. Poţi naşte un atlet?
6. Porţi perucă?
7. Ai deficienţe?
8. Îţi place muzica?
9. Întotdeauna eşti aşa politicos ca azi?
10. Eşti capabil să iubeşti?
11. Îţi place sticla?
12. Îţi place să dansezi?
13. Ţi-ar plăcea să stai lângă mine?
14. Îţi plac copiii?
15. Poţi fii demn de încredere?
16. Ai des întâlniri?
17. Mă iubeşti?
18. Te comporţi decent când eşti beat?
19. Eşti gelos?
20. Întotdeauna mănânci atât de mult?
21. Crezi în miracole?
22. Îţi pare rău că eşti căsătorit?
23. Ţi-ar plăcea să te îmbeţi azi?
24. Crezi în dragoste liberă?
25. Eşti modest?
26. Ţi-ar plăcea să ai mulţi prieteni noi?
27. Minţi des?
28. Poţi linguşi?
29. Pot să mă bazez pe tine?
30. Fumezi des?
31. Poţi fi tandru?
Răspunsuri
1. Nu, am încercat odată, dar nu a ieşit nimic.
2. Acesta este hobby-ul meu.
3. Fiind în pragul disperării doar.
4. Nu suntem îngeri. Astfel de lucruri se întâmplă.
5. Cine este fără de păcat?
6. Da, mai de grabă!
7. O fac cu cea mai mare plăcere.
8. Numai în momente de slăbiciune.
9. Nu sunt capabil de un lucru atât de stupid.
10. Acesta este visul meu.
11. Nu, sunt bine crescut.
12. Îţi voi răspunde în privat.
13. Mai bine aş păstra tăcerea.
14. Numai în baie.
15. În orice altă zi.
16. Prin nici un mod!
17. Numai când sunt treaz.
18. Dacă e frig afară.
19. Sistematic.
20. Într-o zi de salariu.
21. Este destul de necesar sâmbăta.
22. Pentru a face timpul să treacă.
23. Numai când mă odihnesc într-o staţiune.
24. Dacă ai mulţi bani.
25. Oamenii nu vorbesc despre asta cu glas tare.
26. La ora prânzului.
27. Când e avantajos.
28. Visez la asta după fiecare cină.
29. Nu ar face nici un rău.
30. Spre seară.
31. Când am o dispoziţie poetică.
Avioane
Numărul copiilor . Jocul se joacă cu 2jucători. Se poate încerca şi o variantă pe
echipe.
lovit. b2
lovit. c8
mort. a5
nimic. h4
nimic. c2
lovit. h5
etc.
Castelul
Poti sa ridici un castel din pietre inainte ca adversarul sa te prinda?
Poate ca il stiai sub denumirea de 7 pietre (sau 9 pietre). Regulile sunt aceleasi.
Important este faptul ca acest joc este la fel de mult o ocazie de distractie (in
familie sau cu prietenii) cat este si o metoda jucausa de a face sport,
intrucat Castelul tine foarte mult de alergare.
Afla regulile aici, apoi asculta amintirea din copilarie a lui Calin Goia!
Numar de jucatori: de la 6 in sus.
Ai nevoie de: o minge, pietre, spatiu de alergat.
Cum se joaca:
Se fac doua echipe. Se asaza sapte pietre unele peste altele, de la cea mai mare
(la baza) pana la cea mai mica (in varf). Se poate juca si cu noua pietre sau chiar
mai multe. Pe masura ce sunt mai multe pietre, pe atat devine mai dificil jocul.
Jucatorii se impart in doua echipe: aparatorii si atacatorii.
Se numara sapte pasi de la castel si se trage o linie. De la aceasta linie, atacatorii
incearca sa darame contructia de pietre, cu mingea. Fiecare jucator din echipa
arunca o singura data. Scopul este ca atacatorii sa darame toate pietrele. Daca
nu reusesc, echipele schimba rolurile, asa ca ceilalti jucatori incearca sa darame
castelul.
Dupa doborarea castelului, echipa aflata in aparare in acel moment, va trebui sa
recupereze mingea si sa ii vaneze pe membrii celeilalte echipe, incercand sa ii
scoata din joc. In acelasi timp, atacatorii incearca sa puna pietrele la loc, in
pozitia de castel, inainte de a fi eliminati din joc de adversari.
Cine castiga:
Echipa care apara castiga daca ii scoate din joc pe toti atacatorii, atingandu-i cu
mingea inainte ca acestia sa ridice la loc castelul.
Echipa care ataca castiga daca reuseste sa puna pietrele la loc inainte ca cealalta
echipa sa ii scoata toti membrii afara din joc.
Echipa castigatoare va incepe urmatorul joc din pozitia de atacant.
Mima
Vârsta jucătorilor. De la 8 ani în sus
Cum se joacă “ Mima ": Se aleg două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se
vor gândi la cuvinte pe care să le dea pentru a fi mimate de echipa adversă. Pe
rând un copil de la prima echipă primeşte un cuvânt. El trebuie să mimeze în
faţa echipei lui pentru ca aceasta să ghicească. Nu are voie să vorbească. Pentru
răspunsuri se aleg nişte semne. De ex. Pt “da”, se dă din cap de sus în jos; pt
“nu”, se face semnul de nu cu degetul, pt aproape sau pe aproape/sinonim”, se
mijcă degetele arătătoare unul pe lângă celalat, etc. Se poate cronometra.
Câştigă echipa care a reuşit să ghicească cuvinte mai multe sau într-un timp mai
rapid.
Variantă 2 . Jocul se poate juca şi individual. Jucătorii vor mima pe rand cuvinte
pe care le extrag dintr-o palarie sau bol şi vor fi punctaţi cei care ghicesc.
Cum se joacă "Măgaru-n mijloc". Copiii sunt aşezaţi în cerc. Unul sau mai mulţi
(dacă numărul lor este mare), sunt aleşi să fie măgăruşi la mijloc. Copiii pasează
mingea de la unul la celălalt, fără ca cel din mijloc să o atingă sau să o prindă.
Dacă măgăruşul atinge mingea, cel de la care a plecat mingea, va deveni
măgăruş şi se schimbă locurile între ei.
Variantă. În apă. Atunci când sunteţi la mare sau la piscină, acest joc se poate
face şi în apă.