Sunteți pe pagina 1din 8

Sistemul fiscal al Franţei

Sistemul fiscal francez, este guvernat de Codul General al Impozitelor (CGI) care conţine 1965 de articole, cuprinde 6 tipuri de
impozite:
1. impozite directe;
2. impozite indirecte;
3. taxe de înregistrare (droits d’enregistrement);
4. impozit pe avere (impôt sur la fortune);
5. impozit pe salariu;
6. diverse impozite şi taxe.

Cele mai importante impozite directe sunt:


1. impozitul pe venit
În cadrul categoriei de "Impozite pe venit" exista 4 grupe de prelevări fiscale si anume: impozitul pe societăţi; impozitul pe venit
pentru persoane fizice; impozitul în scopuri sociale; taxele datorate de angajatori pe valoarea globala a salariilor.
2. impozitul pe bunuri (patrimoniu)
• taxa profesională (pe afacere) (taxe professionnelle)
• taxa funciară (taxe foncière)
• taxa pentru locuinţă (taxe d’habitation).
Impozitul pe bunuri imobiliare cuprinde impozitul funciar şi impozitul pe construcţii.
Cel mai important impozit indirect este TVA.

Principalele tipuri de impozite sunt: impozite pe venit; impozite pe consum; impozite pe patrimoniu; şi impozite locale.
Cea mai mare parte dintre încasările fiscale în Franţa sunt prelevări la nivel naţional (impozite pe societăţi, TVA, taxe de
înregistrare). Autorităţile franceze locale încasează propriile impozite din activele societăţilor (taxa profesionala, taxa funciara).

1. TAXA PENTRU REŞEDINŢĂ (Domiciliul Fiscal) în FRANŢA


(TAX RESIDENCE) (1)
1.1. DEFINIŢIE

Un individ va fi taxat pentru reşedinţă în Franţa, dacă el satisface cel puţin una din cele 4 condiţii:
1) Foaier (domiciliul) în Franţa: 2) activitatea (businesul) în Franţa:
semnifică că individul are viza de reşedinţă şi locuieşte cu familia salariat sau altfel, în afară de cazul cînd individul poate arăta ca
în Franţa. Totuşi un individ, al cărei soţie (soţ) şi copii trăiesc în această activitate este întîmplătoare (lucru secundar) (à titre
Franţa în timp ce el este plecat în străinătate, poate fi domiciliat accessoire)
fiscal în Franţa,
3) Loc de sejur principal: 4) Centru de interes economic în Franţa: semnificînd că
individul îşi petrece majoritatea timpului în Franţa (183 zile, ca individual deţine cele mai importante investiţii în Franţa
regulă); incluzînd şi timpul petrecut într-un hotel, indiferent unde (investeşte în principal în Franţa), administrează afacerile sau
locuieşte familia sa. businesul din Franta, sau obţine majoritatea venitului său din
surse franceze
(1) the U.K. distinctions between resident, ordinarily resident and domicile have no equivalent in French Tax law

1.2. CONSECINŢELE REŞEDINŢEI (DOMICILIULUI FISCAL) ÎN FRANŢA

IMPOZITUL PE VENIT
Obligaţia către Serviciul de colectare a impozitelor Francez asupra veniturilor şi cîştigurilor mondiale, subiect al eliberării de dubla
impunere.
IMPOZITUL PE SUCCESIUNE/CADOURI (DARURI)
Impozitul pe succesiune/cadouri perceput asupra tuturor bunurilor (averii) defunctului sau donatorului care este domiciliat în Franţa,
subiect al eliberării de dubla impunere.
IMPOZITUL PE AVERE
Obligaţia de a plăti acest impozit asupra averii (bunurilor) mondiale, subiect al eliberării de dubla impunere.

2. IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR FIZICE


2.1. PRINCIPIILE
Cine poate fi taxat?
Obligaţia de a achita acest impozit depinde dacă eşti rezident sau nerezident.

1
Cine este rezident?
De regulă, dacă o persoană petrece mai mult de 183 zile pe an în Franţa el este considerat rezident în scopuri fiscale franceze. În
cazul în care petreci mai puţin de 183 zile în Franţa, totuşi poţi fi considerat rezident dacă:
1. persoana are domiciliul permanent în Franţa
2. persoana îşi conduce activitatea sa profesională de bază în Franţa
3. Franţa reprezintă pentru persoana dată centru de interes economic.
În aceste cazuri persoana dată este obligată să achite impozitul pe venit.
Cine este nerezident?
Orice persoană care nu satisface condiţiile pentru a fi considerat rezident este nerizident.
O persoană nerezidentă, de asemenea, poate fi obligată de a achita impozitul pe venit asupra veniturilor provenite din surse
franceze. De exemplu:
• Venit din arendarea proprietăţii franceze
• Venit plătit de un patron francez
• Dacă eşti un sportiv profesional, venitul obţinut din premii băneşti etc.
Ce este impozat?
În scopuri fiscale, în categoria venitului se includ:
1. plata pentru munca în calitate de angajat
2. venitul obţinut din proprietatea funciară (din darea în arendă a loturilor de teren şi a construcţiilor);
3. venitul obţinut din capitalul reinvestit (dividende şi procente)
4. venitul din revînzări (clădiri, hîrtii de valoare)
5. venituri din activitatea industrială şi comercială a întreprinderii, cu excepţia societăţilor pe asigurări
6. venituri necomerciale
7. venituri obţinute din agricultură
8. Venit din activitatea profesională, venit din investiţii, salarii şi pensii etc.
9. Cîştigurile de capital rezultate din înstrăinarea proprietăţii reale, cum ar fi: apartamente sau clădiri (locuinţe), precum şi din
investiţii, cum ar fi: acţiunile.
(1) Plata pentru munca în calitate de angajat
Din suma totală se deduc:
• Contribuţii pentru asigurări sociale
• Cheltuieli pentru studii profesionale;
• Cheltuieli profesionale (cheltuieli de transport pînă la lucru, cheltuieli pentru masă etc.)
(2) venitul obţinut din proprietatea funciară
Din venitul total se exclud:
• 15% în cazul dării în arendă a clădirilor şi 10% în cazul dării în arendă a terenului
• cheltuieli legate de întreţinerea construcţiilor (clădirilor)
• suma impozitului pe construcţii şi terenuri.
Venitul net impozabil se obţine ca urmare a deducerilor, scutirilor şi alocaţiilor aplicate asupra venitului total anual.
Din venit, de asemenea, mai sunt efectuate şi următoarele plăţi:
• Contribuţii sociale, cum ar fi: Contribuţii Sociale Generalizate (CSG) sau Contribuţii pentru rambursarea datoriei sociale
(CRDS), care sunt deduse la sursa de plată din fondul de salarizare de către patron.
• Rezidenţii, care obţin venituri din arendă sau din investiţii, de asemenea, sunt obligaţi să plătească contribuţii sociale la o
rată de 10%.
Ce deduceri pot fi efectuate din venit?
Autorităţile fiscale franceze, de regulă, permit contribuabililor deducerea anumitor cheltuieli efectuate. De asemenea, variate
credite pot fi acordate, cum ar fi:
• Cheltuieli de afaceri care nu au fost rambursate (plătite);
• Deplasarea spre sau de la lucru. În acest caz persoana respectivă poate alege de a avea o alocaţie în mărime de 10% din
venitul total;
• Chirie (rentă) din afaceri (activitate profesională);
• Contribuţii financiare în legătură cu afacerea practicată;
• Contribuţii sociale de securitate pentru persoanele auto-angajate.
Ce reprezintă alocaţiile personale?
Regimul fiscal francez utilizează sistemul, cunoscut ca regulile coeficientului familiei (family coefficient rules), potrivit cărora
venitul impozabil al persoanei este divizat în dependenţă de numărul de alocaţii justificate. Numărul de alocaţii reflectă componenţa
familiei. Astfel 1 persoană primeşte 1 alocaţie, iar un cuplu cu 2 copii – 3 alocaţii.
Principiul general presupune că impunerii este supus nu venitul persoanei fizice, ci cel al familiei. Dacă contribuabilul nu este
căsătorit, în scopuri fiscale se consideră familie cu un membru. Impozitul se achită începînd cu vîrsta de 18 ani. Nu se practică o
impozitare separată a soţiei şi a soţului, decît în cazul unor situaţii excepţionale.
2
2.2. COTELE pentru anul 2004
Cotele impozitului pe venitul pers. fizice poartă un caracter progresiv de la 0 la 48,09%. Anual scala de impunere se modifică,
permiţînd luarea în calcul a proceselor inflaţioniste.
Baza de impunere Cota, %
Pînă la 4.262€ 0
4.262 € – 8.382 € 6,83
8.382 € – 14.773 € 19,14
14.773 € – 23.888 € 28,26
23.888 € – 38.868 € 37,38
38.868 € – 47.932 € 42,62
Peste 47.932 € 48,09
* CSG şi CRDS nu sunt achitate de către persoanele ce nu rezidente în Franţa în scopuri fiscale.

Termenul de achitare a impozitului pe venit pentru rezidenţi.


Declaraţia trebuie completată şi prezentată autorităţilor fiscale pînă la sfîrşitul lui Martie. Spre exemplu declaraţia prezentată în
Martie 2004 prezintă perioada fiscală 1 ianuarie – 31 decembrie 2003.
Declaraţia cuprinde:
• Detalii privind venitul persoanei
• Cheltuielile revendicate
• Deducerile anului precedent.
Autoritatea fiscală apoi calculează obligaţia fiscală şi trimite contribuabilului nota de plată fiscală.
Termenul de achitare a impozitului pe venit pentru nerezidenţi.
Nerezidenţii trebuie să înregistreze declaraţia în termen de la sfîrşitul lunii Aprilie pînă la sfîrşitul lunii Iunie, în dependenţă de
ţara de rezidenţă.
Unei persoane nerezidente îi sunt permise puţine deduceri la calcularea venitului impozabil, fiind aplicată regulile coeficientului
familiei. Cotele impozitului variază în rate progresive de la 25% pînă la 54%.
Daca contribuabilul nerezident este rezident al unei ţări care a încheiat tratat fiscal cu Franţa, atunci este posibil ca acesta va primi
o recompensă în ţara sa pentru impozitul achitat în Franţa.
Penalităţile pentru nerespectarea obligaţiei fiscale.
Daca declaraţia nu a fost prezentată sau impozitul nu a fost achitat în termen, o penalitate de 10% de la suma restantă a
impozitului plus o dobîndă vor fi impozitate. De regulă, dobînda se calculă la o rată de 0,75% pe lună.

3. IMPOZITUL PE AVERE
3.1. PRINCIPII
• Taxă anuală
• Plătibilă din averea personală netă
• Aplicată asupra averii franceze a indivizilor nedomiciliaţi (cu excepţia investiţiilor financiare)
Pentru a apărea obligaţia de a achita impozitul pe avere, persoana trebuie să atingă un nivel a averii nete de 720.000 € în Franţa.
Rezidenţii francezi a căror avere depăşeşte această mărime au obligaţia de a achita acest impozit anual.

3.2. COTELE
Averea netă Cota, %
Pînă la 720,000 € 0
De la 720,000 € pînă la 1,160,000 € 0,55
De la 1,160,000 € pînă la 2,300,000 € 0,75
De la 2,300,000 € pînă la 3,600,000 € 1,0
De la 3,600,000 € pînă la 6,900,000 € 1,3
De la 6,900,000 € pînă la 15,000,000 € 1,65
Peste 15,000,000 € 1,80

4. IMPOZITUL PE SOCIETĂŢI
4.1. CALCULAREA VENITULUI IMPOZABIL.
Impozitul pe societăţi este perceput asupra profiturilor societăţilor obţinute în Franţa. Profiturile sunt supuse impozitării franceze
oricînd o companie străină îşi are activitatea (businessul) permanentă în Franţa.
Cheltuielile şi costurile suportate în Franţa sunt deductibile din venituri. Astfel, principiul general este că profiturile realizate sunt
supuse impozitării, în timp ce costurile şi cheltuielile efectuate în Franţa de companie pentru activitatea sa sunt deductibile. Acestea
includ, în particular, deprecierile proprietăţii, instalaţiilor tehnice, echipamentului, de asemenea şi amortizarea activelor nemateriale,
cum ar fi: softuri, patente etc.

3
Deducerea unor tipuri de cheltuieli este limitată în vederea evitării abuzurilor. Aceasta, de regulă, se întîmplă în cazul bunurilor de
lux, spre exemplu: pentru automobilele pentru pasageri, care costa peste 18,300 € (cu TVA) – deprecierile (amortizarea) permise şi
cheltuielile de leasing se limitează la această sumă.
Proviziile sunt permise dacă acestea sunt notate şi înregistrate în conturi, inventarieri, titluri de proprietate, proprietate, instalaţii
tehnice, echipamente bine identificate. Totuşi, proviziile pentru concedierile salariaţilor, precum şi proviziile pentru pierderile viitoare
sau pierderile aşteptate nu sunt deductibile.

4.2. COTELE ŞI CALCULAREA IMPOZITULUI PE SOCIETĂŢI.


Cota standard a impozitului pe societăţi constituie 33,33%.
Pentru perioada după 1 ianuarie 2002
Cota standard 33,3% (plus supraplata de 3% şi 3,3% (3), ceea ce stabileşte
mărimea cotei actuale la 35,43%)
Cota pentru companii mici (1) Pînă la suma de 380,120 €: 15% (ceea ce stabileşte mărimea cotei
actuale la 15,45%, luînd în consideraţie supraplata de 3%). De la
380,120 €: 33,33% (ceea ce stabileşte mărimea cotei actuale la
34,33%, luînd în consideraţie supraplata de 3%)
Cota redusă (2) 19% (ceea ce stabileşte mărimea cotei actuale la 20,2% luînd în
consideraţie supraplata de 3% şi 3,3%)
(1) Companii în care persoanele deţin în mod direct sau indirect cel puţin 75% din acţiuni şi care au un venit anual mai mic de
7,630,000 €.
(2) asupra cîştigurilor de capital, royalty
(3) suprataxa de 3,3% aplicabilă în cazul în care persoanele nu deţin în mod direct sau indirect cel puţin 75% din acţiuni şi care au
un venit anual mai mare de 7,630,000 €.

5. IMPOZITUL PE CÎŞTIGURILE DE CAPITAL


Reguli de impozitare a cîştigurilor obţinute pînă la 1 Ianuarie 2004
Cîştigurile de capital obţinute din vînzarea patrimoniului sunt supuse impunerii cu impozitul pe venit în Franţa, precum şi cu
anumite taxe sociale specifice, cunoscute ca: „CSG” şi „CRDS”. Ca rezultat, cîştigurile obţinute din înstrăinarea averii trebuie să fie
declarate la întocmirea declaraţiei de impozitare anuale.
Ce reprezintă un cîştig?
Cîştigul reprezintă diferenţa între preţul de cumpărare şi preţul eventual de vînzare. Costurile şi cheltuielile de cumpărare şi de
vînzare, precum şi anumite cheltuieli efectuate în perioada deţinerii bunurilor pot fi deduse din cîştig.
Care sunt bunurile (patrimoniul)
Există 2 categorii principale de bunuri (avere, patrimoniu):
1. proprietate imobiliară – casa, apartament sau teren
2. investiţii – acţiuni.
Alte bunuri pot fi supuse impozitării, cum ar fi operele de artă şi lingourile de aur.
Care este poziţia rezidenţilor?
Dacă contribuabilul este rezident al Franţei în scopuri fiscale:
 cîştigul realizat la înstrăinarea proprietăţii imobiliare are avantajul obţinerii reducerilor (alocaţiilor) înainte de a fi impozitat la
cotele progresive ale impozitului cu venit.
 cîştigul realizat la înstrăinarea investiţiilor (acţiunilor) va beneficia de reduceri minime şi va fi impozitat la o rată de 26%.
Care este poziţia nerezidenţilor?
Dacă contribuabilul este nerezident al Franţei în scopuri fiscale:
 cîştigul realizat la înstrăinarea proprietăţii imobiliare va fi impozitat la o rată de 33%. Notarul instruit de a săvîrşi vînzarea
bunurilor este un oficial public, care are obligaţia de a acţiona în calitate de colector al impozitului şi de a reţine impozitul datorat din
cîştigul dat.
 cîştigul realizat din înstrăinarea investiţiilor (acţiunilor) sunt scutite de impozitare în Franţa, totuşi acţionarii mari ai
societăţilor private limitate (cum ar fi: acţionarii ce deţin 25% sau mai mult) pot fi subiecţi ai impozitării la o cotă de 16%.
Reducerile de care pot beneficia subiecţii impunerii:
Cîştigul obţinut de către rezidenţii care îşi vînd locuinţa în Franţa nu este supus impozitării în cazul în care proprietatea vîndută
reprezintă reşedinţa principală personală (privată).
Atît rezidenţii, cît şi nerezidenţii pot beneficia de următoarele scutiri la impozitarea cîştigurilor realizate din înstrăinarea
proprietăţii imobiliare:
• preţul de achiziţie (de cumpărare) şi costurile asumate la procurare sunt majorate cu un coeficient etalat în tabele publicate în
vederea diminuării efectelor inflaţiei
• o reducere de 5% anual este acordată după 2 ani de deţinere a proprietăţii, încît după 22 ani orice cîştig obţinut din realizarea
proprietăţii date nu este impozitat.
În anumite circumstanţe, cîştigul obţinut la vînzarea celei de-a doua locuinţă, de asemenea, poate fi scutit de impozitare în cazul în
care individul nu deţine locuinţă principală.

4
Reguli de impozitare a cîştigurilor obţinute după 1 Ianuarie 2004
Începînd cu 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare o nou regulament de impozitare a cîştigurilor de capital, ceea ce reprezintă o
reformă majoră de impozitare a cîştigurilor obţinute de către persoane fizice. Această modalitate de impozitare este aplicată numai
asupra cîştigurilor realizate din vînzarea proprietăţii imobiliare după data de 1 ianuarie 2004.
Principiile de bază sunt similare legii precedente, dar scutirile sunt mai generoase.
Care este poziţia rezidenţilor?
Dacă contribuabilul este rezident al Franţei în scopuri fiscale:
 cîştigul realizat la înstrăinarea proprietăţii imobiliare are avantajul obţinerii reducerilor (alocaţiilor) înainte de a fi impozitat la
cota de 26%, cifră care include taxele sociale (CSG şi CRDS) la o mărime de 10%.
Care este poziţia nerezidenţilor?
Dacă contribuabilul este nerezident al Franţei în scopuri fiscale:
 dar este rezident al ţărilor membre a Uniunii Europene, cîştigul realizat la înstrăinarea proprietăţii imobiliare va fi impozitat la
o rată de 16%.
 în celelalte cazuri (adică dacă eşti rezident al unei ţări ce nu face parte din UE), cîştigul realizat din înstrăinarea proprietăţii
imobiliare va fi impozitat la o cotă de 33,33%.
Reducerile de care pot beneficia subiecţii impunerii:
Cîştigul obţinut de către rezidenţii care îşi vînd locuinţa în Franţa nu este supus impozitării în cazul în care proprietatea vîndută
reprezintă reşedinţa principală personală (privată).
În anumite circumstanţe, cîştigul obţinut la vînzarea celei de-a doua locuinţă, de asemenea, poate fi scutit de impozitare în cazul în
care sunt respectate anumite condiţii, incluzînd cazul că individul nu deţine locuinţă principală sau a fost rezident al Franţei pentru 2
ani şi mai mult în orice moment.
Atît rezidenţii, cît şi nerezidenţii pot beneficia de următoarele scutiri aplicate la impozitarea cîştigurilor realizate din înstrăinarea
proprietăţii imobiliare, care sunt calculate în dependenţă de perioada de posesie (de deţinere):
• în primii 5 ani de proprietate nu se aplică reduceri
• în următorii 10 ani se aplică o reducere de 10% anual, ca rezultat după 15 ani deplini de proprietate orice cîştig nu este supus
impozitării.
De exemplu, proprietatea este vîndută după 9 ani deplini de posesie. Din cîştigul obţinut din vînzarea acestei proprietăţi se va
deduce 40%, care au fost calculate astfel:
 anii 0 – 5 => nu se aplică reduceri;
 anii 6 – 9 (4 ani compleţi de posesie utilizînd reducerea de 10% anual) =>reducerea=40% ;
 presupunem mărimea cîştigului în valoare de 80,000 €, diminuat cu 40% obţinem un cîştig impozabil în valoare de 48,000 €.
Acesta va fi impozitat la o cotă de 16%, astfel obţinîndu-se un impozit în mărime de 7,680 €.

5.1. CRITERIILE PENTRU CALCULAREA VENITULUI TOTAL


(Plus-valoarea brută)
• Se ia preţul de achiziţie
• Se adaugă 7.50% sau costurile de achiziţie actuale, adică cel mai mare dintre acestea două
• Se adaugă cheltuielile de reconstrucţie, renovaţie sau îmbunătăţire în cazul în care acestea pot fi justificate prin facturi contractante,
sau 15% prevăzute în cazul în care proprietatea este vândută după mai mult de 5 ani de la cumpărare
• Diferenţa între preţul ce include aceste adăugări şi preţul la care proprietatea este vândută reprezintă plus-valoarea brută.

5.2. CALCULAREA CÎŞTIGULUI NET


(Plus valoarea impozabilă)
• Din plus-valoarea brută se deduce 10% pentru fiecare an după cel de-al cincilea pentru care proprietatea este deţinută.
• Se deduce 1,000 €.
• Rezultatul reprezintă cîştigul net sau plus-valoarea impozabilă.

5.3. RATELE IMPOZITULUI


• Rezidenţii Uniunii Europene (EU residents) – 16%
• Nerezidenţii Uniunii Europene (Non EU residents) – 33.33%

6. IMPOZITUL PE SUCCESIUNE/CADOURI (DARURI)


6.1. DEFINIŢII ŞI PRINCIPII
Ce reprezintă aceste impozite?
În general, impozitul pe succesiune va fi perceput asupra bunurilor moştenite după decesul donatorului, iar impozitul pe cadouri
se aplică asupra valorii cadourilor făcute pe parcursul vieţii donatorului.
Cînd apare obligaţia de a plăti?
De regulă, obligaţia de a plăti apare dacă:
• Donatorul era rezident al Franţei la momentul cînd a făcut cadoul,
5
• Cel ce a primit cadoul era rezident al Franţei la momentul cînd i-a fost făcut cadoul,
• Cadoul reprezintă bunuri localizate în France.
Ce se impozitează?
Impozitul este perceput asupra tuturor bunurilor primite ca cadou sau moştenite. Totuşi, în cazul impozitul pe succesiune,
mărimea acestui impozit se calculează din valoarea netă a bunurilor, obţinută după aplicarea deducerilor.
6.2. COTELE
Care sunt cotele impozitului?
Mărimea alocaţiilor (deducerilor), precum şi mărimea impozitului depinde de o serie de factori, principalul factor fiind necesitatea
de a stabili gradul de rudenie între primitor şi donator în vederea determinării alocaţiei (deducerilor) personale a primitorului.
• Pentru transferuri între soţi, după aplicarea reducerii ce constituie 76,000 €, cotele sunt următoarele:

Valoarea bunurilor, € Cotele impozitului, %


Pînă la 7,600 5
7,600 – 15,000 10
15,000 – 30,000 15
30,000 – 520,000 20
520,000 – 850,000 30
850,000 – 1,700,000 35
Peste 1,700,000 40

• Pentru transferuri între părinţi şi copii, după aplicarea reducerii ce constituie 46,000 €, cotele sunt următoarele:

Valoarea bunurilor, € Cotele impozitului, %


Pînă la 7,600 5
7,600 – 15,000 10
15,000 – 30,000 15
30,000 – 520,000 20
520,000 – 850,000 30
850,000 – 1,700,000 35
Peste 1,700,000 40

• Pentru alte transferuri:

Relaţiile (gradul de rudenie) Reducere (rabat), € Cotele


Fraţi şi surori 15,000 35% pînă la 23,000
45% de la 23,000
Rude de gradul 4 şi cu gradul de 1,500 55%
rudenie peste 4
Neînrudiţi 1,500 60%

6.3. CADOURI ÎN TIMPUL VIEŢII


Următoarele rabaturi (reduceri) sunt aplicate de la 01.01.2004 pînă la 30.06.2005.

Vîrsta donatorului Reduceri ale taxei


Pînã la 65 ani 50% dacă cadoul este dat în proprietate deplină
35% dacă cadoul trebuie restituit
între 65 şi 75 ani 50% dacă cadoul este dat în proprietate deplină
30% dacă cadoul e dat în interes personal (de viaţă)
10% dacă cadoul trebuie restituit
peste 75 ani 50% dacă cadoul este dat în proprietate deplină

7. TVA
TVA reprezintă un impozit pe consumul bunurilor şi serviciilor şi este plătit de către consumator. TVA deţine o pondere de peste
50% din veniturile fiscale ale Franţei. Suma TVA ce urmează a fi achitată la buget se determină ca diferenţa între TVA colectată
(încasată de la cumpărători) şi TVA deductibilă (plătită la cumpărări de la furnizori). În cazul cînd TVA deductibilă depăşeşte TVA
colectată, suma TVA rezultată este rambursată agentului economic.
În Franţa, la calculul Taxei pe Valoarea Adăugata (TVA) se aplică 3 cote:
- Normală (standard), fixată la 19,6 %; începând cu 1 aprilie 2000 acest nivel se aplică ansamblului de operaţiuni pentru care nu
se prevăd în mod expres alte menţiuni;
6
- Redusă, fixată la 5,5 %; este prevăzută în favoarea celei mai mari părţi din produsele alimentare sau agricole, ale anumitor
produse destinate consumului animal, ale medicamentelor nerambursabile, ale cărţilor, cât şi pentru anumite prestări de servicii, în
principal pentru mobilier casnic, transporturi de călători şi anumite spectacole;
- Specială, fixată la 2,1 %, aplicată publicaţiilor de presă şi medicamentelor rambursabile prin asigurările sociale.
Unele servicii şi exporturi sunt scutite de TVA:
Tranzacţiile (operaţiunile) bancare, financiare şi de asigurare, precum şi cheltuielile pentru educaţie (învăţătură) publică şi unele
rente pe proprietatea imobiliară sunt principalele servicii scutite de TVA. Exporturile de bunuri sunt scutite integral.

8. TAXE DE ÎNREGISTRARE.
Taxele de înregistrare se aplică asupra tranzacţiilor cu acţiuni, proprietate imobiliară, active nemateriale. De asemenea, acestea
sunt percepute asupra donaţiilor, succesiunilor şi a unor tipuri specifice de contracte.
Mărimea taxei variază de la 1 la 15%. Aceste taxe sunt achitate de către cumpărător sau arendaş, dar plata poate fi revendicată de
la cumpărător în unele cazuri.

Taxele locale
Una dintre principale taxe locale în Franţa o reprezintă TAXA PROFESIONALĂ. Autorităţile locale stabilesc taxa profesională
companiilor, organizaţiilor şi filialelor (sucursalelor) acestora, luînd în consideraţie următoarele 3 valori, care sunt calculate cu 2 ani
înainte de anul în care taxa este datorată:
 Cuantumul chiriei (arendei) localului;
 16% din valoarea fixă a bunurilor (patrimoniului) la înstrăinarea afacerii, bunuri utilizate în legătură cu activităţile acesteia;
 18% din fondul anual de salarii, cu reduceri progresive (aplicată pînă în 2003).
Taxa este percepută asupra a 84% din mărimea totală a acestor 3 valori, la o cotă stabilită de autorităţile locale anual (adică baza
de impunere reprezintă 84% din mărimea totală a acestor 3 valori). Cotele variază semnificativ de la o regiune la alta.
Legislaţia stabileşte mărimea maximă şi minimă a taxei, luînd în consideraţie profitabilitatea (rentabilitatea) afacerilor implicate.
Mărimea actuală a taxei variază de la 0 la 4%. Limita maxima este de 4 % din valoarea declarată şi dedusă din Impozitul pe societate.
Există unele scutiri temporare pentru încurajarea dezvoltării afacerilor şi pentru atragerea investiţiilor. Astfel, taxa profesională nu
este achitată în întregime pînă la al 3-lea an de desfăşurare a activităţii, iar în unele regiuni prioritare, poate ajunge pînă la al 6-lea an.

Taxa funciară reprezintă o combinaţie a taxei pentru construcţii (taxe foncière bâtie) şi a taxei pentru teren (taxe foncière non
bâtie).
Taxa funciară reprezintă o taxă locală anuală, datorată şi percepută la 1 ianuarie de către proprietarul terenurilor sau a
construcţiilor.
Drept bază de calcul a cestei taxe o reprezintă valoarea locativă cadastrală. Aceasta reprezintă renta anuală abstractă în cazul în
care proprietatea a fost închiriată pe piaţa deschisă. Totuşi, valoarea locativă este, de regulă, substanţial mai mică decît valoarea rentei
funciare de piaţă.
Anual valoarea locativă este multiplicată cu un factor, care reflectă variaţia naţională a preţurilor. Pentru ultimii 5 ani acesta
echivala cu 1% anual.
Sunt aplicate 2 cote diferite pentru terenuri şi pentru terenuri cu construcţii.

Taxa pentru locuinţă este achitată de către orice persoană care locuieşte în Franţa. Indiferent dacă deţii locuinţa în proprietate
personală sau o închiriezi, dacă eşti rezident sau nu, taxa pentru locuinţă este percepută.
Taxa pentru locuinţă este o taxă locală, care este achitată de către persoana care ocupă locuinţa la data respectivă (astfel, dacă
locuinţa este închiriată, arendaşul va avea obligaţia de a achita această taxă, şi nu proprietarul). Taxa pentru locuinţă este datorată şi
percepută anual la 1 ianuarie.
În cazul leaseback-ului (restituirii proprietăţii) această taxă este achitată de către compania de management (de administraţie).

Mărimea taxei pentru locuinţă şi a taxei funciare sunt fixate la o anumită cotă, stabilite de colectivităţile teritoriale. Ele variază
substanţial de la regiune la alta. Astfel, în oraşele principale – mărimea taxei este, de regulă, mai mare decît în suburbii sau în
localităţile rurale. În zonele turistice populare, poate fi aplicată taxa pentru utilizarea parcurilor, parcărilor, clădirilor.

Principalele impozite

IMPOZITE PENTRU SOCIETATI


- 34,44 %
Impozite pe societăţi (IS)
- 19,0 % în cazuri limitate
În funcţie de cifra de afaceri (suprimat în 2000 pentru societăţi care au
Impozitul Forfetar Anual (IFA)
afaceri inferioare sumei de 76.224 €
Limita maxima este de 4 % din valoarea declarata si dedusa din Impozitul
Taxa Profesionala (TP)
pe societate

7
Contribuţii Sociale Generalizate (CSG) 7,5 %
Contribuţii pentru rambursarea datoriei sociale
0,5 % (Se prevede eliminarea din anul 2014)
(CRDS)
Prelevări sociale (PS) 2,0 %
Are o baza de impunere de 50 % din valoarea de închiriere sau de 8 % din
Taxa funciara (TF) valoarea din contabilitate a preţului de achiziţie a imobilului si deductibila
din impozitul pe profit
Taxa (care se aplica pe orice achiziţie de titluri de valoare si imobiliare)
Dreptul de înregistrare
este aproape în totalitate între 4,8 - 4,89 % per imobil
IMPOZITE PENTRU PERSOANE FIZICE
Impozite asupra Veniturilor (IV) Progresiv, de la 7,05% la 49,58 %
De la min. 0,5 % la max.1,5 % pe patrimoniu cu o valoare superioara de
Impozite asupra Averii (IA)
716.510 €
ALTE IMPOZITE
Taxa normala: 19,6 %
Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) Taxa redusa: 5,5 %
Taxa speciala: 2,1 %
Taxa fixa de 230 € aplicata pe aportul de capital
Majorările de capital : 4,8 %
Drepturi de înregistrare Achiziţii de titluri si cote sociale: 4,8%
Achiziţii de imobile : 4,89 %
Cedarea unui angajament comercial : 4,8 %
Impozite pe încasări obţinute din activităţi private, ca
Impozitul pe Venit (IV) taxat la 16 % + CSG cu 7,5 % + CRDS cu 0,5 %
urmare a vânzării de valori mobiliare si drepturi
+ Prelevări sociale cu 2 % = 26 %
sociale