Sunteți pe pagina 1din 28

Cuprins

CAP I. Schema hidraulica de actionare


1.1. Elaborarea schemei de actionare
1.1.1. Identificarea componentelor schemei hidraulice de actionare
1.1.2. Functionarea instalatiei
CAP II. Calculul performantelor si alegerea motorului hidraulic liniar
2.1. Solutii constructive functionale
2.2.Parametrii tehnico - functionali
2.3. Relatii de calcul si proiectare. Alegerea cilindrului
CAP III. Calculul si dimensionarea conductelor rigide si flexibile
3.1. Elemente generale de calcul hidraulic si mecanic
3.2. Calculul de dimensionare al conductelor. Alegerea cilindrului
CAP IV. Calculul, dimensionarea si alegerea aparaturii de distributie, reglare si auxiliary
4.1. Solutii constructive- functionale
4.4.1. Distribuitoare hidraulice
4.1.2. Supape de siguranta
4.1.3. Supape de sens
4.1.4. Regulator de debit
4.2. Lichidul de lucru
4.3. Calculul performantelor si alegerea filtrelor
CAP V. Calculul circuitului hidraulic
5.1. Pierderi energetice
5.2. Calculul pierderilor de presiune
CAP VI. Calculul performantelor si alegerea pompei volumice
6.1. Solutii constructiv – functionale
6.2. Parametrii tehnico functionali
6.3. Relatii de calcul si alegerea pompei volumice
CAP VII. Calculul performantelor si alegerea rezervorului de ulei
7.1. Solutii constructiv – functionale
7.2. Parametrii tehnico - functionali
7.3. Relatii de calcul si alegerea rezervorului de ulei
CAP VIII. N.T.S.M.
CAP I. Schema hidraulica de actionare

1.1.Elaborarea schemei hidraulice


1.1.1.Identificarea componentelor

- Rezervor R
- Filtrele F1 si F2
- Pompa cu cilindree fixa cu sens unic de curgere a fluidului P
- Supapa de siguranta cu comanda directa
- Distribuitor 4/3 D
- Supapa de sens unic cu arc de revenire SS, SS1, SS2, SS3 ,SS4
- Cilindru cu dubla actiune cu tija unilateral
- Regulator de debit cu doua cai reglabil
- Comanda cu electromagnet cu simpla actiune si cu arc

1.1.2. Functionarea instalatiei


În schema hidraulică pomp P cu cilindree fixă cu sens unic de curgere a lichidului
transportă o anumită cantitate de lichid din rezervorul R, ce trece prin filtrul F1 la distribuitorul
D4/3 cu comandă prin electromagnet cu simplă acţiune şi cu revenire prin arc. Surplusul de
lichid revine în rezervor cu ajutorul supapei cu comandă directă Ssig , prin conductă.
Când distribuitorul este închis lichidul este filtrat cu ajutorul filtrului F2 şi apoi se întoarce
în rzervor.
Când distribuitorul se află în poziţia 1, lichidul trece prin supapa SS şi la întoarcere va
acţiona supapa SS1 şi SS3 .
Când distribuitorul se află în poziţia 2, lichidul trece prin supapa S 4 apoi prin regulatorul
de debit si prin supapa SS2 , la întoarcere va actiona supapa SCP .

CAP II. Calculul performantelor si alegerea motorului hidraulic liniar

2.1. Solutii constructive functionale

Motoarele hidraulice liniare sub denumirea de cilindrii hidraulici transform energia


hidraulică de presiune în energie mecanică de translaţie pe care o transmite mecanismelor
acţionate.
Numarul directiilor in care cilindrul efectueaza deplasarea sub actiunea energiei
hidrostatice , precum si constructia organului motor determina urmatoarea clasificare:
- Cilindru cu simpla actiune : cu piston (a,b), cu plunjer (c), telescop (h).
- Cilindru cu dubla actiune, cu piston, cu tija unilateral (c) sau bilaterala (d)
- Cilindri tandem in paralel sau in serie (f), (g)
Cilindrii cu piston realizeaza fixarea capacelor pe teava in solutii diferite care influenteaza nivelul
presiunilor de lucru, gabaritul si tehnologia de fabricatie.
Soluţii şi recomandări de utilizare a cilindrilor hidraulici

Alimentarea unui cilindru individual poate fi făcută: printr-un distribuitor cu 2 poziţii (1)
când sistemul nu poate fi staţionat decât la unul din capetele de cursă (a), printr-un distribuitor cu
trei poziţii (2), cu blocare în poziţia neutră (b); printr-un distribuitor cu trei poziţii cu blocare în
poziţia neutră şi supape anti-şoc (3), fig(c) şi supape anticavitaţionale (4) printr-un distribuitor cu
trei poziţii şi o poziţie de zero flotantă pentru deplasarea liberă a forţelor exterioare (fig.d), prin
distribuitor cu patru poziţii (6) şi recirculare a lichidului dinspre o cameră înspre cealaltă (fig.e),
cu ajutorul unor supape de sens (8) pilotate în mod convenabil distribuitorul cu trei poziţii de
lucru (7) (fig.f)
Alimentarea unui multiplu de cilindrii cu o singură pompă se poate realiza: pe rând
(individual )cu ieşire blocată la poziţia cuplată (fig a), simultan (în paralel) sau pe rând când
comandarea simultană a două sau mai multe distribuitoare permite alimentarea simultană a
cilindrilor respective (fig b), simultan (în serie)sau pe rând (fig c)

2.2.Parametrii tehnico - functionali

Parametrii tehnico – functionali impuşi prin tema de proiectare sunt:

a) Parametrii tehnico – functionali de ieşire

• Fa [daN]= forţa nominală de ieşire


• C [mm]= cursa de deplasare a pistonului
• vp [m/s]= viteza de delpasare
• ap [m/s2]= acceleraţia de deplasare
• ts [s]= timpul de realizare a cursei C
• Nm [kW]= puterea mecanică produsă
• µmh ,µv ,µt = randamentul mecano-hidraulic, volumic şi total la presiunea de lucru

�mh = 0,85÷0,95 (1)


�t = 0,7÷0,85 (2)
b) Parametrii tehnico – functionali de intrare:
• p [MPa]- presiunea nominală de lucru
• Q[l/min]- debitul constant pentru a realize o viteză de translaţie ν [m/s]
• Nh [kW]- puterea hidraulică consumată
c) Parametri constructive principali:
• D [mm]- diametrul pistonului, identic cu alezajul nominal, conform
STAS 7233- 78
• Dt [mm]- diametrul tijei
• Dc [mm]-diametrul nominal al orificiilor de alimentare- evacuare
• Vc [cm3]- volumul lichidului din cilindru, la cursa cmax

2.3. Relaţii de calcul şi proiectare. Alegerea cilindrului

c
v Având în vedere multitudinea variantelor
constructiv- funcţionale de cilindri
Dt
D hidraulici în continuare se propun
etapizări ale proiectării pentru cilindrii cu
De simplă şi dublă acţiune.
S1 S2

Forţele rezistente care trebuiesc învinse de cilindrul hidraulic în regim staţionar şi


dinamic:

- Fa [daN] – forţa de sarcină activă, constant sau variabilă


- Ffp [daN] – forţa de frecare dintre piston şi cilindru
- Fft [daN] – forţa de frecare dintre tijă şi etanşarea în capac
- Fcp [daN] – forţa de contrapresiunea din camera reactivă a cilindrului
- Fi [daN] – forţa de inerţie, trebuie reduse mai întâi la axele cilindrului.
De unde:
Ftot = Fa + Ffr + Ffp + Fcp ± Fi = kf · Fc (3)

kf – coeficent al forţei care ţine cont de faptul că în faza de proiectare nu se cunoaşte participarea
forţelor perturbatoare la sarcină
kf – 1,15÷1,4

Rezultă astfel pentru diametrul calculate al pistonului:

D> · sau (4)


D> (5)

φ= coeficent de grosime a tijei (6)

φ= 1,55÷1,65- tije groasă (8)


φ= 1,23÷1,30- tije subţire (9)

Ftot i , Ftot t [daN]: forţa necesară la împingere sau tragere


În raport cu valoarea calculată D, diametrul pistonului Dcat se stabileşte la valoarea
întreagă imediat următoare prevăzută în STAS 7233-84, ce conţine gama alezajelor nominale.
Conform acestui STAS valorile recomandate sunt: Dcat = 6, 8, 10, 12, 16, 20, 25, 32, 40,
45, 50, 63, 70, 80, 85, 90, 100, 110, 120, 125, 130, 141, 150, 163, 180, 200, 220, 225, 250, 280,
320, 360, 400.
În cazul schemei hidraulice, calculul diametrului pistonului se realizează astfel:
• Fa = 4550 [daN]= 45000 N ap
• pmax = 200 bar= 200· 105 N/m2

pmax = => D=

Ţinând cont de randamentul mecan- hidraulic, relaţia de calcul pentru D va fi relaţia (5)

D>

�mh = 0,95
kf – 1,15÷1,4
Ftot = kf · F =1,2·45000=54000N

D= = 0,067m

Conform ISO 3320- 1975: Dcat = 75 mm


Se poate alege un cilindru hidraulic cu piston şi limitare PD007540020033-05212200LC,
cu următoarele caracteristici tehnice:
Dt = 40 mm
Dp = 75 mm
c= 200 mm
pmax = 230bari
vlmax = 0,5 m/s
CAP III. Calculul şi dimensionarea conductelor rigide şi flexibile

3.1. Elemente generale de calcul hidraulic şi mecanic

Dirijarea mediului hidraulic în şi între diferitele elementele generatoare, consumatoare, de


comandă şi auxiliare se realizează prin conducte hidraulice care pot fi :

- interioare elementelor şi blocurilor de legătură şi exterioare când leagă


elementele instalaţiei, plasate spaţial;
- construcţii rigide, rigide cu articulaţii şi flexibile;
- de presiune (1,5- 4,0 MPa) joasă, înaltă şi supraînaltă (peste 80MPa).
Conductele rigide se execută din ţevi metalice, în toate cazurile fiind necesar un calcul de
verificare care consider conductele recipienţi închişi. Conductele flexibile pot fi simple din
elastomeric fără inerţie sau cu insercţie textilă şi metalică multiplă în funcţie de presiunile de
lucru. Legătura conductelor fixe şi flexibile la elementele instalaţiilor precum şi între ele în cazul
diferitelor teuri, coturi, etc., se realizează prin intermediul armăturilor filetate pentru dimensiuni
nominale normale şi prin legături cu flanşe pentru dimensiuni nominale normale şi prin legături
cu flanşe pentru dimensiuni nominale mari.
Calculul hidraulic al conductelor determină legătura dintre caracteristicile geometrice şi
constructive ale conductelor (diametrul, lungime, armături, fitinguri, flanşe,etc.) şi caracteristicile
fluidului transportat (presiune, debit, viteză, vâscozitate cinematic sau dinamică, densitate etc.)
Calculul hidraulic urmăreşte stabilirea pierderilor de presiune ale fluidului, distribuţia
presiunii şi debitului, lungimile de transport ale fluidului, caracteristicile principale pentru
alegerea echipamentului de pompare şi a echipamentului de pompare şi a echipamentului de
distribuţie şi reglaj, regimurile hidraulice de funcţionare.
Calculul se efectuează pentru cele trei categorii de trasee ale circuitului hidraulic
: magistralele către hidromotoare, pompe către magistrale şi magistrale înseşi şi numai pentru
traseele ce intră în camerele mari (fără tijă) ale cilindrilor hidraulici diferenţiale, deoarece
acestea solicită debite maxime. Traseele opuse vor fi obligatoriu egale cu primele, deoarece
împreună se conectează de regulă la aceleaşi echipamente de distribuţie şi reglaj.
Elementele de plecare la calculul diametrului nominal al conductelor Dcn este debitul de
lichid Q ce trebuie transportat ( fiind determinat de condiţiile tehnologice de funcţionare a
mecanismului acţionat) şi de viteza medie a lichidului prin diferitele porţiuni ale circuitului.
Diametrul interior al conductelor dc se calculează din relaţia continuităţii astfel:

Q= (10)

dc = ; (11)

dc≥ 4,6 pentru Q [l/min] şi vu [m/s] (12)

Diametrul interior calculat se va normaliza conform normelor de tipizare a ţevilor şi a


tuburilor standardizate astfel ca cel adoptat să fie superior celui calculat Dcn ≥ dc. la calculul
diametrului conductelor se recomandă următoarele valori pentru vitezele de curgere prin
conducte:
- conducte de aspiraţie de la rezervor la pompă:
vu = 0,5÷1,5(2,5)m/s
- conducte de retur (de refulare) de la sistem spre rezervor:
vu = 1,5÷2,4 (4) m/s
- conducte de presiune ale circuitului de acţionare:
vu = 6÷7 m/s pentru conducte cu l ≥ 100 dc
vu = 3÷4 m/s pentru conducte cu l < 100 dc
unde l- lungimea conductei.

3.2. Calculul de dimensionare al conductelor. Alegerea conductelor

În cazul cilindrului avem:


Dt = 40 mm= 0,04m
Dp = 75 mm= 0,075m
vl = 0,007 m/s
vr = 0,01 m/s

Debitul de lichid Q se consideră ca fiind valoarea maximă dintre debitul din dreapta,
respectiv din stânga pistonului date de relaţiile:

Qdr Qconductă (13)

Qst = (14)

Înlocuind valorile cunoscute în (13),(14), rezultă:

Qdr = 30,90·10-6 m3/s

Qdr = 31,61·10-6 m3/s


Qmax = 31,61·10-6 m3/s => Qmax = Qconductă
Conform figurii (13), (14), avem:

Qconductă =

dc ≥

Considerăm vu =4m/s :
dc ≥ = 3,1728 mm

Conform STAS 9735 – 74 se pot alege ţevi din oţel pentru conducte cu următoarele
caracteristici tehnice:

- diametrul exterior: 6 mm
- grosimea peretelui: 1mm
- diametrul interior nominal: Dcn= 6mm.
CAP IV. Calculul, dimensionarea şi reglarea aparaturii de distribuţie, reglare şi auxiliar

4.1. Soluţii constructiv funcţionale

4.1.1. Distribuitoare hidraulice

Distribuitoarele hidrauice au rolul de a dirija discret sau continuu lichidul de lucru sau de
comandă de la sursa de presiune la organul de lucru sau alte elemente ale sistemului, precum şi
de a permite evacuarea acestuia spre rezervor, după realizarea sarcinii de lucru, în conformitate
cu ciclul motoarelor alimentate.
Clasificarea distribuitoarelor se face în funcţie de principiul constructiv- funcţional,
numărul de circuite, numărul de poziţii, comandă, etc., astfel:
- distribuitoare discrete (standard), care realizează un număr finit de
combinaţii, de legături între conductele care aduc şi preiau agentul hidraulic,
prin deplasarea relativă a organului de distribuţie, distribuitoare continue
(distribuitoare proporţionale şi servovalve), care realizează pe lângă
distribuţia într-un număr finit de combinaţii de legături între conducte şi un
număr teoretic infinit de poziţii intermediare, astfel încât prin intermediul

rezistenţei reglabile Rh = CD ·π·yS· se reglează debitul acestuia;

- număruărul de canale (orificii active) 2,3, 4, 5,…, 8; distribuitoarele standard


se produc aproape exclusiv în patru şi cinci canale;
- numărul poziţiilor de lucru ale organului de distribuţie 2, 3, 4 etc.
- natura comenzii de comutare: manuală, mecanică, hidraulică, pneumatică,
electrică (cu electromagnet de curent continuu sau alternativ),
electrohidraulică sau pneumohidraulică;
- numărul de unităţi (secţiuni de distribuţie asociate ): distribuitoare
individuale, distribuitoare multiple în construcţie monobloc, baterie prin
asocierea secţiunilor cu ajutorul unor placi de bază unificate, baterie prin
asocierea directă a secţiunilor;
- construcţia organului mobil : distribuitoare cu sertar cilindric liniar de
translaţie pe departe cea mai răspândită construcţie, distribuitoare cu supape
folosite în cazul debitelor foarte mari în construcţia pieselor (Q>200-500
l/min), distribuitoare cu supape cartuş (hidrologistorii) pilotate de
distribuitoare electromagnetice, distribuitoare rotative folosite pentru
comenzi manuale sau cuplări manometre.
Distribuitoarele sunt codificate astfel 123-4-5*/6*-7-8
Distribuitorul 3/2 notat cu 6 în schema de funcţionare va avea următorul cod: DE6-37-
220/50-S-O.
Distribuitorul 4/3 notat cu 6 în schema de funcţionare va avea următorul cod: DE6-04-
220/50-S-O, unde:
1. distribuitor cu sertar
2. tipul comenzii
MN- comandă manuală
MC- comandă mecanică
H- comandă hidraulică
P- comandă pneumatică
E- comandă electrică
3. 6- diametrul nominal
4. Schema funcţională
5/6 tensiunea electromagneţilor
012/00-12 V
024/00-24 V
190/00- 190 V
024/50- 24 V. 50 Hz
220/50-220 V. 50 Hz
7. S- cupla electrică tip Stecker
8. O – seria de fabricaţie
4.1.2. Supape
Supapele de presiune au rolul de a menţine presiunea la o valoare constantă în sistem, de
a realiza succesiunea automată a unor faze din ciclu de lucru sau de a reduce în conformitate cu
cerinţele programului prestabilit.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional se diferenţiează în:
- Supape normal închise – care limitează presiunea pe circuitul de intrare ţn
supapă şi supape normal deschise – care limitează presiunea pe circuitul de
ieşire din supapă
- Supape cu comandă directă- pentru presiuni şi debite mici
- Supape cu comandă pilotată – utilizate pentru presiuni şi debite mari sau pentru
realizarea unor caracteristici statice superioare;
- Supape de presiune de siguranţă şi deversare, supape de deconectare, supapă
de succesiune, supapă de conectare şi supapă de reducţie;
- Supape cu închidere cilindrică şi supape cu închidere conică;
- Supape cu reglare discretă- la care presiunea este reglată la o mărime de
referinţă dată, prestabilită; supape cu reglare continuă, la care presiunea este
reglată continuu prin reglarea forţei din arc sau a unei forţe de înlocuire prin
comandă electrică exterioară.
Supapele de sens permit circulaţia agentului de lucru numai în anumite sensuri şi pot fi:
cu sens unic (de blocare, închidere sau antiretur) ce permit trecerea liberă a lichidului într-un sens
de curgere şi închid trecerea acestuia în celălalt în celălalt sens şi supape de sens deblocabile,
pentru care la o comandă externă trecerea fluidului prin sensul respectiv este posibilă.
Supapele de siguranţă se codifică astfel: 1234-567-8*/9*-10
Supapa de siguranţă din schema de funcţionare notată cu 3 va avea următorul cod: SPP6-
042-3C-220/50-O, unde:
1. SU- supape de sens unic
2. K- montaj cartuş
3. Diametrul nominal 20,16,20,25,32
4. Presiune deschidere 1 pentru 0,3 bar
5. O- seria de fabricaţie
4.1.3 Regulatoare de debit
Regulatoarele de debit sunt elemente hidraulice care au rolul de a regla debitele în
instalaţiilehidraulice şi care spre deosebire de rezistenţele hidraulice simple menţin constantă
valoarea debitului reglat, indiferent de variaţia sarcinii asupra mecanismului acţionat hidraulic.
Se folosesc atunci când viteza de lucru trebuie să rămână constantă chiar dacă mecanismul
acţionat primeşte sarcinii variate. Pentru asigurarea acestei condiţii droselul de reglare a debitului
trebuie să funcţioneze cuplat cu o supapă specială denumită stabilizator sau regulator.
Acestea pot fi cu două sau trei căi.
Regulatoarele de debit sunt codificate astfel: 1234-5-6/*
Regulatorul de debit din schema de func’ionare notat cu 4 va avea următorul cod:
DR1K6-G-O, unde:
1. Rezistenţe hidraulice – DR
2. Droselizare
a. Într-un singur sens (drosel de cale)
b. În ambele sensuri (drosel)
3. K- montaj cartuş
4. 4diametrul nominal 10,20,32
5. Reglaj
M- roată de mână
C- cap gradat
6. O- serie de fabricaţie

4.2. Lchide de lucru


Proprietăţiile fizico-chimice şi funcţionale
Cele mai importante proprietăţii fizico-chimice şi funcţionale ale lichidelor hidraulice
sunt trecute în tabelul4.1.
Vâscozitatea este proprietate fluidelor de a se opune deformaţiei (mişcării) prin
dezvoltarea de eforturi tangenţiale.
Unitatea în SI a vâscozităţii dinamice este µ este 1kg·m-1·s-1=1N·s·m-2, iar unitatea CGS
este 1Poise= 1g·cm·s-1.
În practică se foloseşte curent vâscozitatea cinematică ν=µ/ exprimata în unităţii SI:
2
1m /s.
Vâscozitatea lichidului variază proninţat cu temperatura provocând modificări ale
parametrilor funcţionali ai instalaţiei hidraulice. În intervalul de temperatură 30-50°C, pentru
uleiurile minerale se poate utiliza relaţia:

(15)

(16)

a=1,003 pentru uleiuri minerale


Densitatea definită prin masa unităţii de volum =m/V, [kg/m3]. În condiţii normale
densitatea uleiurilor minerale este cuprinsă între 830 şi 940 kg/m3 .
Compresibilitatea lichidelor se defineşte prin modul de elasticitate

sau prin inversul acestuia [m2/N] modulul de compresabilitate, având


un rol deosebit mai ales în comportarea sistemului hidraului în regim dinamic:

(17)
Modulul de elasticitate este influenţat de presiune, temperatură şi de volumul de aer
nedizolvat

(18)
(19)

4.2.2. Tipuri de lichide hidraulice şi caracteristicile lor


Având în vedere contextul în care constructorul de sisteme hidraulice îşi desfăşoară
activitatea tehnică, este supusă atenţiei o gamă cuprinzătoare de fluide de lucru precum ape,
uleiuri minerale, dar şi lichide sintetice utilizate la temperaturi şi presiuni înalte. Apa se utilizează
în cazurile în care mediul hidraulic se aruncă la fiecare ciclu sau implică un mare consum. De
obicei se lucrează cu emulsii de ulei în apă sau amestecuri apă- glicerină şi apă-glicol, prioritar
fiind domeniul utilajului minier şi în construcţia preselor utilizate în industria siderugică. În
acţionarea hidraulică a utilajelor mobile şi staţionare se utilizează uleiurile minerale pentru
solicitări uşoare , precum şi uleiuri aditive pentru presiuni şi temperaturi ridicate. O bună
comportare o au şi unele lichide sintetice din polimeri ai oxidului de siliciu sau compuşi pe bază
de eteri. Pentru presiuni mai mari se poate utiliza un amestec de ulei de transformator ca petrolul,
proporţia de ulei scăzând cu creşterea presiunii. Uleiul de ricin poate fi utilizat până la presiuni
de 2000MPA, iar pentru temperaturi ridicate se recomandă utilizarea metalului lichid, un aliaj
entectoid NaKa 77, cu punctul de topire la.12°C, iar cel de fierbere la 850°C. La temperaturi
scăzute este necesară folosirea eterului de petrol sau isopeptan sau a heliuui lichid.
Lichidul hidraulic trebuie să satisfacă o serie de cerinţe:
- Să aibă plajă de vâscozitate, inclusiv indicele necesar de vâscozitate;
- Să fie bun lubrifiant;
- Să aibă rezistenţă chimică şi termică ridicate;
- Să nu conţină, să nu absoarbă şi să nu degaje aer în cantităţi mari;
- Să aibă valorile dorite ale indicelui de inflamabilitate, ale modului de
conductibilitate şi elasticitate termică;
- Să nu fie toxic;
- Să aibă un conţinut minim de impurităţi mecanice şi chimice.
Tipul de pompă care urmează a fi folosită în instalaţia hidraulică ce se proiectează dă una
din orientările de bază privind vâscozitatea minimă, optimă şi maximă pe care trebuie sa o aibă
lichidul de lucru.
La alegerea lichidului hidraulic trebuie avute în vedere şi indicaţiile privind
compatibilitatea unor materiale cu diverse medii lichide.
În acest cazz am ales ca lichid hidraulic aditivat LDH (STAS 9591-80), care are
următoarele caracteristici fizico chimice şi de performanţă:
- Vâscozitatea cinematică la 50°C [cst] :23
- Vâscozitatea convenţională la 50°C [°C] :2,8- 3,2
- Indicele de vâscozitate, min. 100
- Densitatea relativă la 15°C, max.: 0,870;
- Punct de congelare [°C], min. -30
- Punct de anilină [°C], min –
- Acţiune corozivă la lama de cupru (3 ore la 100°C), max.:16
- Tendinţa la spumare la 24°C [cm3], max.: 40
- Presiune maximă de utilizare: 300[MPa]

4.3. Calculul performanţelor şi alegerea filtrelor

Filtre pentru acţionări hidraulice


Sarcina filtrării este aceea de a reduce nivelul de contaminare cu impurităţi a fluidului de
lucru aflat sub presiune, sub o valoare admisă de elementele instalaţiei, cruţându-l astfel de la o
uzură prematură.
Din punct de vedere al modului de filtrare, acestea pot fi:
a) Filtre mecanice (hârtie, carton, împletituri metalice, table perforate, materiale
sinterizate);
b) Filtre electromagnetice;
c) Filtre electrostatice;
d) Filtre centrifugale;
e) Filtre mixte:
Fineţea de filtrare poate fi absolută sau relativă:
a) Fineţea de filtrare este valoarea care corespunde diametrului celei mai mari particule
sferice solide, care nu pot trece prin filtru;
b) Fineţea relativă de filtrare a particulelor de dimensiuni d, exprimată în procente este
dată de relaţia:

(20)
(20)
- Nid- numărul de particule de diametru, d, aflate în amonte de filtru;
- Ned – numărul de particule de diametru, d, aflate în aval de filtru.
Filtrarea privităîn unităţi absolute poate fi:
- Grosieră (d )
- Medie (d )
- Fină (d )
- Micronă (d )
- Submicronă (d )
Filtrele pot fi montate în următoarele 3 soluţii:
- Pe aspiraţia pompei
- Pe refularea pompei
- Pe circuitul de retur.
Se pot alege filtrele de presiune cu indicator de colmatare cu simbolul FPM040.160.015
şi codul 6.780.311.200, care au următoarele proprietăţi:
- Fineţea de filtrare
- Presiunea maximă 16MPa
- Debit Qn = 40 l/min
- Tip element filtrant: hârtie
- Dimensiune de filtrare: 15
- Mod de prindere în instalaţie: pe placă, pe ţeavă
- Racord ţeavă sau inel “0” 22,1 x 1,6; M22 x 1,5
- Masa 11,5 kg.

CAP V. Calculul circuitului hidraulic.

5.1.Pierderi energetice

La curgerea fluidelor reale prin conducte se produc două categorii de pierderi hidraulice:
- Pierderi liniare hpd (longitudinale sau distribuite), exprimate matematic prin
formula lui Darcy:

hpd = (21)

- Pierderi locale hpl , exprimate prin formula lui Weisbach:

hpl = unde: (22)

- l- lungimea conductei [m]


- d- diametrul conductei [m]
- v- viteza medie pe secţiune [m/s]
- g- acceleraţia gravitaţională [m/s2]
- - coeficentul de pierderi hidraulice liniare
- - coeficentul de pierderi hidraulice locale, corespunzător diferitelor tipuri de
rezistenţe hidraulice
Regimul de curgere printr-o conductă este caracterizat de valoarea criteriului de
similitudine Reynolds, Re , în raport cu valoarea sa critică:

Re = unde :

(23)
- coeficentul constructiv al vâscozităţii cinematice.
Regimul de curgere poate fi:

- Laminar Re< Recrt = 2320


- Turbulent Re >Recrt = 2320
Problema determinării coeficentului este problema fundamentală al calcului
conductelor. Nicuradase a întreprins pentru prima dată un studiu sistematic asupra acestui
coeficent, stabilind legătura dintre acesta, regimul de curgere şi rugozitatea relativă şi trasând
diagrama cei poartă numele.
Faptul că depinde atât de mult de numărul lui Reynolds cât şi de asperitatea pereţilor,
face dificilă utilizarea unor formule unice de calcul pentru acesta, presupunându.se cunoscute l,
, d,v,k (rugozitatea echivalentă).
a) Dacă Re< Recrt = 2320, pentru calculul lui se foloseşte relaţia lui Hagen- Poiseuille:

(24)
b) Dacă Re >Recrt = 2320, se utilizează criteriul lui Moody:

CRIT= Re
Pentru evaluarea acestui criteriu se aproximează , admiţându-se că acesta are o valoare
cuprinsă în intervalul = (0,02- 0,04)
În funcţie de valoarea acestui criteriu, ce reprezintă natura conductei, se aplică una din
relaţiile:
b.1. Conductă hidraulic netedă - CRIT<9,4, coeficentul de pierdere liniară depinde doar de
regimul de curgere = (Re), aplicându-se una din relaţiile:
- Blasius- pentru Re< 105
(25)
- Prandtl- pentru 105 <Re<3·106
(26)
- Konakov –pentru 3·106 <Re<107
(27)
b.2. Conductă este în regim de tranziţie de la hidraulic netedă la hidraulic rugoasă
9,4< CRIT<200, coeficentul de pierdere liniară depinde de regimul de curgere, dar şi de
rugozitatea echivalentă a conductei = , aplicându-se relaţia lui Colebrook- White:

(28)
b.3. Conductă hidraulic rugoasă CRIT>200, coeficentul de pierdere liniară depinde doar de
rugozitatea echivalentă a conductei = , aplicându-se relaţia lui Karman- Nicuradse:
(29)
Având calculat coeficentul cu una din relaţiile prezentate anterior (cazul regimului
turbulent), se va verifica vaoarea criteriului lui Moody, cetrebuie să corespundă domeniului
iniţial admis. În caz contrar se recalculează cu formula noii valori a criteriului, respectiv a
noului caracter hidraulic al conductei.

5.2. Calculul pierderilor de presiune


Pentru calculul pierderilor energetice, se cunosc următoarele date:
lc = 10 m
Q=Qmax =31,61·10-6 m3/s

Înlocuind valorile cunoscute în rel. 23, rezultă:


Re= 1043,478
Deoarece Re< Recrt , regimul de curgere este de tip laminar şi pentru determinarea
coeficentului vom înlocui valorile cunoscute în relaţia 24
= 0,061
Pierderile liniare se vor calcula conform relaţiei 21:
hpd= = 82,91 m
Presiunea din circuitul hidraulic se calculează cu relaţia:
p= (30)
Conform relaţiei 30, vom avea:
p= 870·9,81·82,91= 707611,977 Pa
p= 7,07611 bar
Pierderile energetice din circuitul hidraulic se vor calcula în funcţie de debit şi presiune
conform relaţiei:
Np = Q·p (31)
Înlocuind în relaţia 5.12 vom obţine:
Np = 31,61·10-6 7,07 ·105 = 22,34 W

CAP VI. Calculul performantelor si alegerea pompei volumice

6.1. Solutii constructiv – functionale

În sistemele hidraulice de acţionare pompele volumice au rolul de generare a energiei


hidrostatice prin convertire a energiei mecanice primită de la un motor electric sau termic.
Pompele volumice au o construcţie aproape identică cu cea a motoarelor hidraulice rapide de
acelaş tip. Performanţele pompelor moderne din din sistemele de acţionare gidrostatice ating
presiuni de valori uzuale p(25-50)Mpa, la turaţii n=(1000-5000)rot/min şi debite
Q=(1-8000)l/min.Puterile maxime realizate de aceste pompe sunt de N= 3500kW.
Pompele cu roţi dinţate pot fi cu angrenare exterioară sau interioară, cu sau fără
compensarea axială a jocurilor. În construcţia acestor pompe se folosesc, în special, roţi dinţate
cu dinţi drepţi. Pompele cu palete pot avea capacitatea reglabilă (cu acţiune simpla) când au o
singură excentricitate, sau fixă (cu acţiune dublă sau multiplă) când au excentricitate dublă sau
multiplă şi deci construcţie echilibrată. Pompele cu şuruburi se disting prin capacităţii mari de
debit şi de presiuni şi prin debit lipsit total de pulsaţii. Pompele hipocicloide sunt cu roţi dinţate
cu angrenare interioară, având profil hipocicloidal. Ele pot fi realizate cu coroană dinţată fixă.
Sunt cunoscute sub denumirea de orbitrol, funcţionând atât în calitate de pompă cât şi ca motoare
lente şi de momente mici.
Pompele cu pistoane radiale pot avea construcţii în care pistoanele sunt obligate să
urmărească statorul excentric datorită numai efectului de centrifugare sau construcţii în care
pistoanele sunt dirijate de o cale de rulare excentrică.
Pompele cu pistoane în linie folosesc de obicei, o distribuţie prin supape de aspiraţie si de
refulare. Sunt pompe robuste, de presiune înaltă, dar nereglabile, fapt pentru care sunt puţin
utilizate în sistemele hidraulice de acţionare.
Pompele cu pistoane axiale reprezintă categoria cea mai utilizată de pompe volumice de
presiune înaltă. Construcţia cu bloc rotitor înclinat este robustă şi poate fi folosită atât în circuit
deschis cât şi în circuit închis. Construcţia cu bloc fix şi disc înclinat este mai ieftină şi mai puţin
ancombrantă, dar are limite de utilizare în circuit deschis.

6.2. Parametrii tehnico functionali

Parametrii impuşi prin tema de proiectare sunt:


a) Parametrii tehnico- funcţionali de ieşire:
- p [MPa]- presiunea nominală de lucru
- Q [l/min] debitul produs la o turaţie n [rot/min]
- Nh [kW] puterea hidraulică produsă
- �mh , �v, �tot[ %] randamentul mecano-hidraulic, volumic, total la presiunea de
lucru (pus la dispoziţie de fabricantul pompelor).
b) Parametrii tehnico- funcţionali de intrare:
- M [daN·m] momentul de antrenare necesar pentru a imprima debitului
pompei o presiune p
- nmin,nmax [rot-min] turaţiile admise de antrenare
- Nm[kW] puterea mecanică vonsumată
c) Parametrii constructivi principali:
- Vg[cm3/rot] capacitatea geometrică (volumul geometric de lucru)
- Dc[mm] diametrul nominal al orificiilor de alimentare- evacuare.

6.3. Relatii de calcul si alegerea pompei volumice


Tipul de pompă care urmează a fi utilizat trebuie determinat în funcţie de caracterul
solicitat capacităţii acestuia (pompă fixă sau reglabilă) şi de nivelul presiunii maxime de lucru.
Mărimea pompei (capacităţii Vg) se stabileşte cu ajutorul relaţiilor de calcul, aducându-se
la nivelul produselor accesibile commercial date prin catalogul de produse pus la dispoziţie de
fabricantul pompei alese. O atenţie deosebită trebuie acordată alegerii tipului correct de
dispozitiv de reglare, în cazul în care utilizarea unui dispozitiv este justificat necesară.
Pompa sistemului hydraulic se allege punând condiţia ca acesta să realizeze un debit de
ulei, care să asigure viteza necesară de acţionare a pistonului cilindrului hidraulic Vg , respective
viteza de rotaţie a arborelui motorului hidraulic rotativ .
Debitul de ulei ce trebuie asigurat de pompă va fi:
QP = k·QL , în care:
k- coeficent care ţine seama de pierderile de debit prin elementele de comandă (k= 1,1-1,2). Dacă
de la aceeaşi pompă sunt acţionate simultan mai multe motoare hidraulice atunci:
Pentru asigurarea debitului necesar rezultat din calcul se alege o pompă a cărui volum
geometric Vg va fid at de relaţiile:
- în cazul pompei de capacitate fixă Vg .
QP = Vg ·n·�v în care: (33)

Vg = (34)
- în cazul pompei de capacitate reglabilă Vg :
Qmin…..Qmax= Vg ·n·�v unde: (35)

Vg = (36)
- în cazul cu excentricitate “e” variabilă:

Vg = (37)

- iar pentru cele cu unghi de înclinare variabilă:

Vg = (38)

De unde pompa tipizată de capacitate imediat superioară are Vgcat şi cu aceasta definirea
pompei tipizate s-a încheiat.
Momentul necesar pentru dezvoltarea presiunii p:
M= (39)
Puterea mecanică consumată (de antrenare Nm)
Nm = M· (40)
Puterea hidraulică produsă:
Nh = p·Q (41)

Se allege astfel dintr-o tiposerie comercială electromotorul de putere imediat superioară


puterii maxime solicitată de pompă, de turaţii de sincronism n rot/min, care trebuie să fie mai
mică decât turaţia admisibilă indicată în documentaţia tehnică pentru tipul de pompă, respective:
Se cunosc următoarele date:
n= 200 rot/min= 3,33 rot/s
Q= 31,61·10-6 m3/s

Din relaţia 34, rezultă:


Vg = = = 9,42·10-6 m3/rot

Conform acestor date se alege următorul tip de pompă: Ff2EXF112.

CAP. VII. Calculul performantelor si alegerea rezervorului de ulei

7.1. Solutii constructiv – functionale

Rezervoarele de lichid din sistemele de acţionare hidraulică servesc pentru ţnmagazinarea


cantităţii de lichid necesar umplerii circuitului precum şi la împrospătarea lichidului evacuate din
elementele de execuţie. Ele se execută fie ca părţi dinstincte ale utilajului din fontă, din aluminiu
sau tablă sudată, sau ca părţii înglobate amenajate în unele compartimente din batiul utilajului
respective.
Pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor cerute, rezervoarele, trebuie să satisfacă
următoarele condiţii:
- să aibă capacitate suficientă pentru a înmagazina întreaga cantitate de lichid
necesar sistemului, volumul care este la sistemele de circuit deschis, mai
mare decât volumul refulat de pompă într-un minut. Pentru calculele
aproximative în cazul unor instalaţii de mică importanţă, volumul de lichid
ala rezervorului se calculează cu relaţia:

Vol= (3….5)· Qp [l] (42)

Qp [l/min] este debitul pompei


- să asigure evacuarea uşoară a excesului de căldură acumulată în system şi să
menţină o temperatură adecvată a lichidului de lucru (pentru ulei circa 55-
60°). Pentru evitarea încălzirii exaggerate a lichidului de lucru la proiectarea
instalaţiei este bine să se asigure:
 o aerisire a rezervorului
 să se regleze supapele de descărcare la presiuni nu cu mult superioare
celor de lucru ( ),
 să se descarce pompele fără presiune atunci când debitul lor nu este
solicitat de motoarele hidraulice,
 să permit o umpler şi o golirea comodă
 să permit o curăţire şi o întreţinere uşoară,
 să permit o circulaţie bună a lichidului, o decantare a impurităţiilor din
lichid şi o evacuare bună a aerului şi a gazelor degajate de lichid.
În funcţie de presiunea lichidului din rezervor acestea pot fi:
- rezervoare deschise : la care presiunea lichidului din rezervor este egală cu
presiunea atmosferică
- rezervoare închise : la care presiunea lichidului din rezervor este mai mare
decât presiunea atmosferică.
7.2. Parametrii tehnico – functionali
La rezervoarele deschise cu răcire natural, volumul necesar al rezervorului se calculează
pe baza echilibrului termic dat de relaţia:

Qc ·dt= dt+ (43)


Qc cantitatea de căldură carese degajă în sistemul hidraulic în unitatea de timp în J/N.

Qc =860· (44)
Np – puterea pompelor
�s randamentul total al sistemului hidraulic
Cm , Cl [kcal/ kg°C] căldura specific a metalului, respectiv a lichidului de lucru
mm, ml [kg ] masa metalului respectiv al lichidului
Ts , To [°C] temperature lichidului la un moment dat respective temperature mediului ambiant
Kr [kcal/ m2h°C] coeficentul de convecţie a căldurii în aer
Sr [m2] suprafaţa de radiaţie a rezervorului.
După o integrare se obţine :

TS = T0 + = T0+ (45)

Timpul de încălzire ti a uleiului de la temperatura T0 la temperatura de staţionare TS se


obţine la de unde
ti (46)
Reprezentarea grafică a funcţiei: T = f(t) scoate în evidenţă că temperatura uleiului din
rezervor se stabilizează la o valoare TS după care nu mai creştr, desi t=> . Temperatura de
stabilizare TS ce se atinge aproximativ după trecerea timpului ti este:

TS T0 (47)
Timpul de răcire tr a uleiului , de la o temperatură oarecare Tl la o temperatură fonală Tf =
1,04T0, este:

tr = (48)
calculul suprafeţei necesare de radiaţie Sr [m2] şi a volumului rezervorului Vol [l] când nu
se impune o valoare T0 [°C]
Sr

În cazul reyervoarelor cu forme uzuale, umplute până la 0,8 din înălţime şi având raportul laturilor cuprinse între
1:1:1 şi 1:2:3
Introducând relaţia de mai sus, se obţine:
(49)
Kr= 13-15, pentru evacuarea natural a căldurii provenită din 1KW, la TS –T0 = = 40°C, e
necesară o suprafaţă Sr = 1,6m2 şi un volum Vol = 100[l]

(50)

Dacă puterea instalată este Np [KW] şi �gen =0,85, capacitatea Vol [l] necesară este
aproximativ cu cea de mai jos.

Valoarea obţinută prin calculul volumului rezervorului cu relaţia de mai sus poate fi
diminuatş cu (25- 30)%, având în vedere faptul că o parte din căldura degajată în instalaţie este
evacuată prin convecţie de către elementele instalaţiei, iar uneori funcţionarea instalaţiei este
intermitentă, iar în perioadele de încălzire alternează cu cele de răcire, astfel că nu se atinge
temperature maximă admisă.
Atunci când datorită condiţiilor de spaţiu restrains nu se poate folosi un rezervor cu
capacitate necesară, lichidul trebuie racit suplimentar. Răcitorul asigură ca temperature uleiului
nu trebuie să depăşească limita admisă( ). Asemenea cazuri apar de obicei în circuitele cu
rezistenţe hidraulice mari, cum ar fi cele cu elemente hidraulice propoţionale. În practică s-a
impus două tipuri de răcitoare:
- cu aer pentru care se poate sconta pe o diferenţă de
temperatură de ulei-aer de 20-25
- cu apă pentru care se poate sconta pe o diferenţă de
temperatură de ulei-aer de 30-35
Pentru controlul temperaturii se folosesc termometre cu contact sau termostate, care
comandă după nevoie răcirea sau încălzirea uleiului.
În cazul răcitoarelor de tip ulei- apă debitul de apă ce trece prin serpentina de răcire se
calculează cu relaţia:
(51)

Unde: Tadm creşterea admisă a temperaturii uleiului


Tm variaţia medie a temperaturii apei şi a mediului ambient în întreprindere
Se alege: Tm (8-10) C considerând că T0 = 20-25 , iar Tapă =12-15
Ss suprafaţa efectivă a serpentine [m3]
Kr coeficent de cedare a căldurii de la ulei la apă (Kf =100[kcal/ m2h°C] ).
Debitul masic Dm [kg/s] al apei necesare, care încălzindu-se cu t( )un procent �1 din
puterea disipată în instalaţie N=N[1-�s], este dat de relaţia:

(52)
Unde Ca = 4180 [J/ kg grd ] este căldura specific apei, iar �1 (0,2…0,7) uzual.
7.3. Relatii de calcul si alegerea rezervorului de ulei

Pentru calculul şi alegerea rezervoruşui se cunosc următoarele date:

p= 200 bar= 200·105 N/m2


Q= 31,61·10-6 m3/s
TS = 55
T0 = 20
g= 0,7
�= 0,95
K = 13 kcal/ m2h°C
Determinăm puterea utilă furnizată de pompă:
Nu = p·Q (53)
Deorece pompa este solicitată doar 70 % vom determina puterea utilă cu relaţia:
Nug = g(p·Q) (54)
Randamentul total este dat de raportul:
�=
(55)
Puterea consumată este dată de suma dintre puterea utilă şi puterea pierdută conform
relaţiei:
Nc = Nug +Np (56)
Astfel relaţia 55 va avea forma:

�= (57)

Din relaţia 57 rezultă puterea pierdută:


Np = (58)
Nug = 0,7(200·105·31,61·10-6) = 442,54 W
Înlocuind valorile cunoscute în relaţia 58, vom obţine:

Np = 442,54 23,29 W
Pentru a obţine cantitatea de căldură în Kcal/h, puterea pierdută în system se va exprima
în kW rezultând:
Np = 0,02329 kW
Cantitatea de căldură c ear trebui preluată de un dispozitiv de răcire este dată de relaţia:
Qc = 860 Np [Kcal/h]
Suprafaţa rezervorului se va calcula cu relaţia:
S= (59)

Pentru a calcula volumul rezervorului se va utilize relaţia:

(60)
Qc = 860· 0,02329= 20, 0294 Kcal/h
S= 0,04402

3
V= =0,55732 l.