Rolul indicațiilor autorului într-un fragment de text dramatic

Introducere :
Teatrul a reprezentat, încă din Antichitate, o oglindă a omului, a naturii lui celei mai
profunde și a relațiilor pe care individul le are cu semenii, în societate ori în familie. Limbajul
dramatic și-a conturat specificitatea în raport cu celelalte două genuri literare , iar unul dintre
elementele clar diferențiatoare este reprezentat de indicațiile autorului, cunoscute și ca
indicații scenice ori didascalii.

Cuprins
Prima funcție a indicațiilor autorului
Un prim rol al indicațiilor autorului este de a oferi informații privitoare la elemente de
recuzită, informații necesare echipei de realizare a spectacolului dramatic în demersul de
amenajare adecvată a scenei ori cititorului pentru a-și imagina universul dramatic în care
figurează personajele și se petrece acțiunea. Aceste elemente de decor, scenografice
contribuie și la constituirea unui context social , economic și istoric veridic, relevant pentru
încadrarea personajelor realiste în tipologii sociale . De exemplu, în fragmentul citat ,
obiectele de recuzită menționate sunt lampa, bucătăria, masa și ele conturează un cadru
casnic, destul de modest și , de asemenea, și intim : aici se întâlnesc și conversează cele
două personaje Nastasia și Sorcovă.

A doua funcție a indicațiilor autorului

Didascaliile furnizează și informații de tip nonverbal ( despre postura personajelor ,
despre mișcarea lor scenică , despre gestică și mimică ) ori paraverbal ( despre ambitusul
vocal , intonație , ritm al vorbirii ) foarte utile în jocul actoricesc . Acestea, în plus, pun mai
bine în lumină personajele și relațiile dintre ele , clarifică acțiunile lor dramatice.Astfel, în
textul-suport, personajele sunt prezentate în staționare ,,s-a oprit în prag” sau în mișcare
-,,intră din bucătărie” . Replicile verbale sunt acompaniate de gesturi - ,, a tresărit”
( marchează neliniștea Nastasiei ) ori de elemente de mimică -,,râde în silă ” ( didascalia
evidențiază natura disimulată a lui Sorcovă , precum și ambiguitatea relației dintre el și
Nastasia ).
Indicațiile autorului pot viza și emoțiile mai profunde, neverbalizate ale personajelor și ,
în acest caz, surprind lumea lor interioară , servind ca mijloc de caracterizare indirectă a
acestora. În fragment , didascalia ,,o miră și o doare fericirea lui Ion Sorcovă” redă
complexitatea psihologică a Nastasiei , suferința ei intensificată de fericirea simulată a lui
Sorcovă.

Încheiere
În concluzie, acest element retoric, specific în cel mai înalt grad genului dramatic,
indicațiile autorului, facilitează o apropiere mai mare a publicului spectator, a cititorilor și a
realizatorilor spectacolului teatral înșiși de universul ficțional creat, o mai bună înțelegere a
relațiilor dintre personaje și a motivațiilor, interioare și exterioare, ale acțiunilor acestora.