CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,RAISA PACALO”

CATEDRA NURSING

CONŢINUT ŞTIINŢIFIC

Injecţia subcutanată

CHIŞINĂU
 PLANUL LECŢIEI

1. Scopul, pregătirea materialelor necesare, pregătirea

bolnavului, locului, tehnica efectuării injecţiei.

2. Complicaţiile și accidentele posibile, intervenţiile

asistentului medical, profilaxia complicaţiilor.

3. Dozarea insulinei şi regulile de administrare.

4. Particularităţile de administrare a soluţiilor uleioase.
Injecţia subcutană este administrarea soluţiei medicamentoase, cu scop
curativ,în stratul subcutan.

Scopul:
De a căpăta efectul terapeutic necesar
• administrarea soluţiilor crista line sau perfuzie subcutanată
în scopul hidratării organismului.

Indicaţii: Administrarea în diverse patologii a soluţiilor uleioase, a

tonicardiacelor, a insulinei şi anheparinei.
Contraindicaţii: Patologii ale pielii în locul indicat

Pregătirea materialelor necesare:

 seringa de 1-2 ml,
 ace pentru aspirare,
 fiole sau flacoane cu medicamente,
tampoane de vată,
 alcool,
 tavă sterilă,
 scutec steril,
 pensă, pilă,
mănuşi sterile,
 tăviţă pentru deşeuri.

Pregătirea pacientului:
 Se explică necesitatea efectuării injecţiiei;
 Poziţia culcată în D.D. ori D.L, sau şezîndă.
 Se va dezgoli locul ales pentru injectare.

Locurile permise pentru efectuare:

 suprafaţa exterioară a braţ ului;
 suprafaţa antero-laterală a şoldului;
 regiunile subscapulare;
 suprafaţa antero-laterală a abdomenului.
 Tehnica efectuării:
1. Asistentul medical/nursa îşi spală mîinile sub apă curgătoare cu
săpun, le dezinfectează, îmbracă mănuşi sterile.
2. Montează seringa sterilă.
3. Aspiră soluţia medicamentoasă indicată.
4. Îmbibă 2-3 - tampoane cu alcool 70°.
5. Se dezinfectează pielea cu mişcări circulare sau de sus în jos.
6. Cu mîna stingă cu degetele orientate în jos formează o cută în
treimea medie a braţului, partea externă,
7. Se ia seringa în mîna dreaptă, dgetul arătător va fi fixat pe
amboul acului.
8. Se străpunge îndrăzneț pielea în stratul celulo-adipos ca acul să
fie introdus pînă la 1/3 din lungime, acul fiind introdus sub un
unghi de 30 0 .
9. Se eliberează cuta şi lent se apasă pistonul.
10. Se retrage acul printr-o mi șcare sigură.
11. Se fixează un alt tampon îmbibat cu alcool 70° pe locul
injectării şi se masează uşor locul efectuării injec ției.

Complicaţii posibile: intervenţiile asistentului medical.Profilaxia

complicaţiilor.
1. Înţeparea unui filet nervos, ceea ce produce durere la locul
înţepăturii;
-se retrage puţin vârful acului şi se verifică din nou poziţia
acestuia.

2. Înţeparea unui vas sangvin, ceea ce face să apară sînge la

aspiraţie în seringă;
-se retrage sau împinge puţin acul, aspirîndu-se din nou, iar la
sfîrşit se masează locul ceva mai mult pentru a evita formarea
unui hematom.

3. Ruperea acului, accident foarte rar se acitoneaza urgent prin

retragerea imediată a acului cu penceta sau chirurgical.

4. Abcese sau flegmone prin lipsa de asepsie a regiunii, injectarea

de substanţe caustice sau nesterile; din acest motiv, în derma se
injectează numai soluţii izotonice.
Dozarea insulinei şi regulile administrării:
Un interes deosebit pentru terapeutică îl prezintă preparatele
insulinei utilizate in tratamentului diabetului zaharat. In calitate de
remediu medicamentos este utilizată insulina obţinută din pancreasul
vitelor sacfricate.Utilizarea insulinei în diabetul zaharat duce la
micşorarea nivelului de zahăr în sînge şi la acumularea de glicogen în
ţesuturi.
Insulina - se dozează în unităţi de acţiune. Se administrează
parenteral de obicei subcutanat mai rar intravenos. Insulina acţionează
rapid. In unele cazuri provoacă reacţii alergice, insulina se eliberează
în flacoane de 5-10 ml.
Pentru injecţii folosim seringi speciale insulinice. Pe partea
stingă a seringii sînt gradate în diviziuni cu mililitri, pe partea dreaptă
corespunzător în unităţi de acţiune (UA)0,1 ml.- 10 UA, 1 ml - 100
UA, 0,2 ml - 20 UA.

Particularităţile de administrare a soluţiilor uleioase.

Înainte de a fi administrate, soluţiile uleioase (aloia, camfora,
retabolil) se încălzesc la t° - 25-30 C° , pentru reabsorbţia lor mai
rapidă în ţesuturi. Soluţia uleioasă se introduce cel mai des subcutanat,
mai rar intramuscular. Nici într-un caz nu se admite administrarea
intravenoasă a soluţiilor uleioase.
La administrarea intramusculară se va verifica obligatoriu dacă
acul n-a nimerit într-un vas sanguin, deoarece introducerea uleiului în
torentul sanguin provoacă embolie, ceea ce uneori poate cauza
dereglări serioase ale funcţiilor vitale.
După administrarea soluţiilor uleioase pe locul injectării
medicamentului se recomandă să se aplice căldură uscată (se aplică
termoforul.
Bibliografie:

1. POLITICA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE A REPUBLICII MOLDOVA 2007-2021

2. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău,2008,
3. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti,2007,
4. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.