p. 48.

↓
urmele activităţii umane, pământul ars, care urme nu pot fi explicate altfel decât ca o parte
componentă, un aspect organic al existenţei respectiv al corpului movilei.
Este aproape sigur că acest al II. tumul îşi poate datora naşterea sa aceleiaşi activităţi
umane, până acum necunoscute, ca şi tumulul I.

13. La o depărtare de cca. jumătate de kilometru de la faţa locului acestei duble săpături,
în stânga drumului de ţară care duce de la Teremia Mare [Nagy-Teremia] către satul Nacova
[Nákófalva], pe platoul unei grădini de vie care urcă lin pe un deal – respectiv în curtea casei –
via se află lângă drumul semnalat, în orele serii atât am reuşit să constat că aici – la adâncime de
nici jumătate de metru – apar schelete.
Terminând pe izlazul comunal, tot în hotarul de la Teremia Mare [Nagy-Teremia], pe
pământul lui Pfanner Károly, locuitor în Teremia M. [N.-Teremia],

14. i-a venit rândul tumulului III. din Teremia Mare [Nagy-Teremia], la 11 septembrie.
Acesta se află la 200 de metri distanţă, în direcţie de sud-vest [95], de acea movilă impunător de
mare care marchează colţul nordic (dinspre comuna Nerău [Nyerő]) a parcelei numită
„Milevafeld” al domeniului din Comloşu Mare [Nagy-Komlós], pe harta militară este însemnată
sub numele de „Kopfhügel” şi marcată cu numărul de altitudine 94., iar în prezent este plantată
în proporţie de două treimi cu vie. (Menţionez că acest „Kopfhügel” care numai într-o treime îi
aparţine ca proprietate domeniului de la Comloşu Mare [Nagy-Komlós], este cel mai mare tumul
din zonă, eu apreciez înălţimea acesteia la 15 metri).
Tumulul III. de mai sus se înalţă pe o spinare de pământ şi pare a fi mult mai mare decât
este în realitate; înălţimea lui – împreună cu spinarea de pământ – este 4-, cea mai de jos
circumferinţă a lui de 150 de metri. În şanţul săpat în mijlocul lui s-au găsit următoarele
descoperiri (vezi desenul de mai jos, în metri p.):
n. m. f. 2 - la adâncime de 25 cm. – craniu de cal, fără maxilarul de jos (XIV. 13. 14
dinţi) în poziţie orizontală, adică culcat normal, incisivii în direcţia de est; imediat lângă craniu
câteva din fragmentele unui vas de ceramică, de culoare deschisă, neornamentată care în pereţii
interiori posedă caneluri orizontale, paralele, purtate de jur împrejur.
Printre aceste cioburi s-a aflat unul din jumătăţile tălpii vasului, pe baza acestuia
diametrul întreg al tălpii a fost de 9 cm., [96] tot din acest fragment poate fi văzut că vasul a fost
pântecos; grosimea peretelui este de 1-0.3 cm. (XIV. 12.)
XXXXX Schiţă,
Mai târziu, în decursul săpăturilor, s-au mai găsit risipite nişte cioburi de culoare
maronie; pe unul (XIV. 11.) o proeminenţă ovală, la cele două margini ale acesteie se observă
câte o adâncitură rotundă; pe un altul două rânduri de adâncituri rotunde (XIV. 10.) – imprimate
cu beţişor - , iar pe un al treilea, fragment dintr-o muchie de buză, fără margine, sus pe muchie
are mărunte incizii transversale. Mai sunt de menţionat încă 2 bucăţi de aşchii de silex roşii şi 1
albă şi 1 fragment de scoică.
b.2.3. – la adâncime de 1 metru – urmele unui sicriu de lemn: linii drepte, care formează
un pătrat obişnuit, lungimea lui a fost de 160-, lăţimea de 70 centimetri. În pătrat un schelet
uman foarte putrezit, cu capul la răsărit , picioarele la apus; lăţimea de la umăr 27 de cm., culcat:
pe spate, oasele braţului parelele cu corpul. Craniul a fost aplecat pe umărul drept.
 Au mai apărut încă două morminte asemănătoare cu acesta, la aceeaşi adâncime (în h.2.3.
şi în 1.1.2). Anexe nu am găsit niciunde. Aceste morminte sunt întru totul identice cu cele
descoperite în movila „Mică” [„Kis” halom].
În cele două capete ale şanţului am săpat până la adâncimea de 2 metri, la mijlocul lui
până la 2.5 metri, unde s-a aflat deja un nisip galben omogen. Movila a fost