p. 51.

↓
aplecată în jos orizontal, culoarea mai deschisă.
K. la adâncime de 1-1 metru – fragment de buză al unui vas de lut înnegrit de funingine.
Pântecul puternic se îngustează într-un gât scurt printr-o arcuire regulată, acesta se deschide
orizontal înspre afară şi pe bordura îngustă, care se îndreaptă în sus în unghi drept, poartă o
margine aplecată înspre jos în forma unor dantele prelungi – văzută de sus ele se prezintă ca nişte
segmenţi de cerc. Grosimea peretelui ciobului este de 0.4 cm.; pare-se că a fost lucrată la oală.
(X. 1)
f. – la adâncime de 2-3 metri – în sfărâmiturile de humus al bordeiului semnalat două
fragmente (ruptură nouă) ale unui pumnal (?) de fier foarte ruginit; vârful [102] deocamdată a
lipsit, însă cu jumătate de metru mai jos am găsit un fier ascuţit (ruptură veche) care – ca parte de
vârf – s-a potrivit perfect cu cele două fragmente anterioare şi astfel este foarte posibil să facă
parte din acestea. Lungimea întregului pumnal (?) este de 19 cm., lăţimea lui deasupra mânerului
plat care se îngustează – şi care mai are o lungime de 2 cm. dar este rupt – este de 3 cm. la
mijlocul lui de 2.5 cm. Piesa, preum am mai amintit, este acoperită de umflături de rugină
(XII.8).
f. la adâncime de 2-3 metri – tot în bordei, o ghiulea incompletă din piatră, fără perforaţie
(?), cu urmele unei utilizări dure – urme de lovituri; culoarea este cenuşie închisă, înălţimea de 5
cm. (XI.3 a. b.)
f.2. – la adâncime asemănătoare – un obiect nedefinit, plat, din fier, asemănător cu un
topor; lungimea de 8 – respectiv împreună cu o prelungire ridicată de la unul din capete de 9.5
cm., lăţimea de 4.5 respectiv 6 cm.; una dintre marginile sale mai scurte este tăiată în linie
dreaptă, şi are o muchie ce poate fi recunoscută, până ce marginea opusă, mai alungită este mai
groasă. Menţionez că în partea de jos, opusă cu prelungirea ce se află în partea superioară, s-a
aflat o asemenea prelungire şi aici, care în timpul săpăturii s-a rupt şi a dispărut. Rugina l-a
degradat. (XII. 13)
f.2 – la adâncime asemănătoare – proeminenţa unui vas de lut de culoare galben-deschisă,
netedă în exterior, puţin lucioasă, care are lungimea şi lăţimea în mod egal de 6 cm.; în partea
interioară cu două caneluri respectiv adâncituri paralele cu baza ei; grosimea peretelui este de
1.3-0.8 centimetri. (XI. 1)
Vase cu margini cu proeminenţe au apărut în cimitirul de la Szomolány (Hampel:
Bronzkor emlékei Magyarhonban /Monumentele/vestigiile epocii de bronz în Ungaria/, partea
III., tabela CCXLV.)
În sfârşit pe fundul bordeiului, la adâncime de 4 metri [103] am dat de un strat gros de
cca. 5 centimetri, brun-închis, al vreunui material organic, foarte asemănător cu ceva unsoare de
căruţă, uscată foarte tare, se putea scoate în bucăţi şi la presiune se întindea.
Cu acestea şanţul fiind golit, mai jos a urmat argilă galbenă omogenă, – am sistat în acest
loc săpăturile în continuare şi am început cercetarea ridicăturii mai mari, respectiv mai întinse, de
aşezare care se afla la o distanţă de 40 de metri de cea anterioară.

18. I. Ridicătura de aşezare de la ferma Mileva [Mileva-major].

(Mileva-major = anterior Bräuhaus).
De această dată am luat terenul care urma să fie săpat ca un pătrat quadratic [cu toate
laturile egale] cu margini lungi de 11 metri (vezi desenul la metru pătrat de pe pagina 104). La
început am săpat laturile, la 2 metri adâncime, aruncând pământul afară din pătrat; în şanţul care
astfel a luat naştere, a intrat solul alăturat – de asemenea de pe suprafaţă de 2 metri, în final, în
mijlocul pătratului a rămas un nucleu de 9 metri pătraţi care a fost desfăcut prin săpare cu mare
grijă.
În orice caz, locul de aşezare săpat aici nu contravine cu acel fapt experimentat că omul
cu predilecţie s-a aşezat [a trăit] de-a lungul unor epoci în unul şi acelaşi loc. Numai acel fapt ne-
a frapat că rămăşiţele epocilor mai noi au fost puse în pământ mult mai adânc decât cele ale
vremurilor antice.
Numeroasele cioburi care au apărut la adâncimi variabile, cu mici excepţii, au fost
neornamentate; în majoritate culoarea lor a fost cenuşie, câteodată neagră sau roşie; grosimea lor
3-10 milimetri. Cele mai multe au fost vase de bucătărie, oale mai mari sau mai mici, ceşti.
Majoritatea cioburilor [104] a ieşit de lângă vetre; astfel de vetre au fost chiar mai multe, cu
multă cenuşă, funingine şi oase de animal, printre altele un schelet aproape întreg al unui
rumegător imens – capul a lipsit – dar coastele sale late şi oasele scurte însă foarte puternice ale
piciorului, ne trădau bivolul. Calitatea solului este schimbătoare: în unele locuri este humus
curat, care coboară până la 2 metri, unde dintr-odată dispare. În mai multe locuri – la adâncime –
am găsit zgură de fier, respectiv fier amorf.
În întregul pătrat nu am săpat mai adânc de 2 metri, decât în vreo două locuri, acolo unde
acesta s-a părut motivat.
Descoperirile au fost următoarele:
[105] b. 2– la adâncime de 20 de cm. – o ceaşcă mică cu toartă, întreagă, numai din buză
îi lipsesc două bucăţele mici, şi acesta este ruptură proaspătă, însă fragmenţelele nu le-am găsit.
Acest lucru de fapt, s-a petrecut aşa, că eu am fost ocupat cu Iller Marko, şeful de lucrări, încă la
locul săpăturii anterioare pe când muncitorii mei s-au apucat deja de săparea I. primei ridicături de
aşezare, eu neluând la socoteală acea posibilitate că aici deja după prima adâncitură de sapă vom
da de descoperiri. Când am ajuns în grabă la faţa locului paguba s-a produs deja: ceaşca de mai
sus a ieşit ciobită şi o ceaşcă cu toartă înaltă a fost spartă –