MAXILA

Maxila este un os pereche, neregulat,

pneumatizat, situat în partea anterosuperioară
a craniului facial.
Participă la formarea cavităţilor orbitală,
nazală, orală şi a foselor infratemporală şi
pterigopalatină.
Maxila se articulează cu:
▪ oasele frontal, lacrimal şi etmoid, superior;
▪ osul palatin, posterior;
▪ osul zigomatic, lateral;
▪ osul nazal, conca nazală inferioară, osul
vomer şi maxila de partea opusă
ORIENTARE SPAŢIALĂ
Maxila izolată se orientează astfel:
▪ inferior - marginea care prezintă alveole dentare;
▪ anterior - marginea care prezintă o incizură adâncă;
▪ medial - faţa care prezintă orificiul sinusal.
DESCRIERE
Maxila are formă neregulată şi este alcătuită dintr-un corp organizat în jurul
sinusului maxilar şi patru procese orientate superior, inferior, medial şi
lateral
CORPUL MAXILEI
Prezintă două feţe şi patru margini:
FAŢA LATERALĂ
Este convexă, neregulată şi prezintă, în sens anteroposterior:
▪ două reliefuri verticale rotunjite numite juga alveolaria. Corespund rădăcinilor
incisivilor superiori şi sunt separate de o depresiune interdentară, fosa incisivă, pe
care are originea muşchiul depresor al septului nazal;
▪ eminenţa canină, care reprezintă jugum alveolar al rădăcinii caninului superior;
▪ foramenul infra-orbital, prin care se exteriorizează mănunchiul neurovascular
omonim;
▪ fosa canină (suprafaţa sinusală), sub foramenul infra-orbital. Este zona de elecţie
pentru abordul chirurgical al sinusului maxilar şi aici au originea muşchii nazal şi
levatori ai buzei superioare şi unghiului gurii.
▪ baza procesului zigomatic;
▪ tuberozitatea maxilei, convexă, formează peretele anterior al fosei infratemporale:
◦ foraminele alveolare prin care trec mănunchiurile neurovasculare
alveolare posterioare destinate molarilor superiori;
◦ şanţul arterei maxilare (Juvara) care conţine artera maxilară ancorată
la tuberozitatea maxilei prin ramurile sale suborbitală şi alveolară;
◦ fasciculul maxilar al muşchiului pterigoidian lateral
FAŢA MEDIALĂ
Este împărţită de procesul palatin într-un etaj superior, nazal şi altul inferior, oral.
Etajul nazal (faţa nazală) prezintă:
1. suprafaţă concavă, netedă, care participă la delimitarea atriumului meatului mijlociu;
2. creasta concală, care se articulează cu marginea superioară a concăi nazale inferioare;
3. suprafaţă concavă, netedă, care formează peretele lateral al meatului inferior.
4. şanţul lacrimal, se articulează cu osul lacrimal şi conca nazală inferioară formând canalul
nazolacrimal. Buza posterioară, proeminentă anterosuperior, a acestui şanţ se numeşte lunula
lacrimală.
5. aria etmoidală, suprafaţă rugoasă, spongioasă, care se articulează cu labirintul etmoidal;
6. hiatusul maxilar, reprezintă orificiul primar al sinusului maxilar. Acesta este îngustat de:
- labirintul etmoidal, superior;
- procesele maxilar şi etmoidal ale concăi nazale inferioare, inferior;
- osul lacrimal, anterior;
- procesul vertical al osului palatin, posterior
7. fisura palatină, se articulează cu marginea anterioară a procesului vertical al osului palatin şi cu
procesul maxilar al acestuia.
8. suprafață rugoasă de formă triunghiulară, care se articulează cu procesul orbital al osului
palatin;
9. suprafață rugoasă de forma unei benzi verticale, adiacentă marginii posterioare a sinusului
maxilar, care se articulează cu lama verticală a osului palatin;
10.şanţul palatin mare, prin care trece mănunchiul neurovascular omonim;
11.suprafaţă rugoasă triunghiulară, care se articulează cu procesul piramidal al osului palatin.
Etajul oral este restrâns, participă la formarea arcului lateral al palatului dur şi este acoperit de
gingie şi mucoperiostul palatin.
MARGINEA SUPERIOARĂ
1. Prezintă în partea anterioară incizura lacrimală, concavă
medial, care participă la delimitarea ostiumului superior al
canalului nazolacrimal
2. Se articulează, în sens anteroposterior, cu osul lacrimal, lama
orbitală a labirintului etmoidal şi procesul orbital al osului
palatin.
MARGINEA INFERIOARĂ
Se continuă cu procesul alveolar.
MARGINEA ANTERIOARĂ
1. incizura nazală, delimitează apertura piriformă pe care se
inseră structurile fibrocartilaginoase ale nasului;
2. semispina nazală anterioară, se uneşte cu procesul omonim al
maxilei controlaterale şi formează spina nazală anterioară care
se articulează cu cartilajul septului nazal.
3. suprafaţă rugoasă, situată sub spina nazală, care se articulează cu
o suprafaţă similară a maxilei controlaterale şi formează sutura
intermaxilară.
MARGINEA POSTERIOARĂ
Este groasă, convexă, alcătuită dintr-un versant lateral care participă
la formarea peretelui anterior al fosei infratemporale şi altul medial
care formează peretele anterior al fosei pterigopalatine.
▪ formează marginea anterioară a fisurii pterigopalatine;
▪ superior se articulează cu procesul orbital al osului palatin;
▪ inferior se articulează cu faţa anterioară a procesului pterigoid şi
procesul piramidal al osului palatin.
PROCESUL ZIGOMATIC
Are formă piramidală triunghiulară a cărei bază fuzionează cu faţa laterală a maxilei şi
prezintă:
FAŢA ANTERIOARĂ
Continuă lateral fosa canină, corespunde peretelui anterior al sinusului maxilar lateral faţă
de foramenul infra-orbital şi este acoperită de originile muşchilor nazal şi zigomatic mic.
FAŢA POSTERIOARĂ
Formează zona laterală a peretelui anterior al fosei infratemporale.
FAŢA SUPERIOARĂ
1. formă triunghiulară cu baza anterior
2. formează peretele inferior al cavităţii orbitale
3. şanţul infra-orbital, începe la marginea inferioară a fisurii orbitale inferioare, se
transformă în canalul infra-orbital care se deschide prin foramenul infra-orbital. Prin toate
aceste structuri trece mănunchiul neurovascular suborbital. Din canalul infra-orbital se
desprind succesiv canalele alveolare mijlociu şi anterior care trec prin peretele lateral al
sinusului maxilar şi conţin mănunchiurile neurovasculare destinate premolarilor,
caninului şi incisivilor superiori.
4. în partea anteromedială, lateral faţă de incizura lacrimală, se găseşte o depresiune în
care are originea muşchiul oblic inferior al globului ocular.
MARGINEA ANTEROSUPERIOARĂ
Contribuie la formarea marginii inferioare a aditusului infra-orbital în partea medială.
MARGINEA POSTEROSUPERIOARĂ
Formează conturul inferior al fisurii orbitale inferioare şi prezintă în zona centrală incizura
suborbitală care reprezintă extremitatea posterioară a şanţului suborbital prin care trec
nervul maxilar şi vasele suborbitale.
MARGINEA INFERIOARĂ
Este concavă şi prelungeşte inferomedial marginea inferioară a arcului zigomatic, până în
dreptul proeminenţei radiculare a primului molar.
VÂRFUL
Este trunchiat, se articulează cu zona corespunzătoare a feţei mediale a osului zigomatic,
formând sutura zigomaticomaxilară.
PROCESUL FRONTAL
Este situat la unirea marginilor anterioară şi superioară, are formă patrulateră:
FAŢA LATERALĂ
Pe ea se găsesc, în sens postero-anterior:
▪ semişanţul lacrimal, care participă la formarea fosei sacului lacrimal;
▪ creasta lacrimală anterioară, este rotunjită superior şi ascuţită inferior, unde se termină cu un tubercul
care se articulează cu hamulusul osului lacrimal. Participă la formarea marginii mediale a aditusului
orbital şi pe ea se inseră ligamentul palpebral medial.
▪ zona nazală, concavă, originea muşchilor levator al buzei superioare şi aripii nasului şi orbicular al
ochiului.
FAŢA MEDIALĂ
Participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale:
▪ zona superioară, rugoasă, care se articulează cu faţa anterioară a labirintului etmoidal;
▪ agger nasi, proeminenţă rotunjită, de dimensiuni variabile, determinată de joncţiunea cu cea mai
dezvoltată (pneumatizată) celulă etmoidală anterioară;
▪ creasta etmoidală, care se articulează cu segmentul anterior, ascendent, al rădăcinii concăi nazale
mijlocii;
▪ suprafaţă netedă, care se prelungeşte pe faţa medială a corpului maxilei până la creasta concală şi
formează peretele lateral al atriumului meatului mijlociu.
MARGINEA SUPERIOARĂ
Se articulează cu marginea nazală a osului frontal.
MARGINEA ANTERIOARĂ
Se articulează cu marginea laterală a osului nazal.
MARGINEA POSTERIOARĂ
Se articulează cu marginea anterioară a osului lacrimal.
MARGINEA INFERIOARĂ
Corespunde liniei orizontale care uneşte marginea inferioară a osului nazal cu ostiumul superior al
canalului nazolacrimal.
PROCESUL ALVEOLAR
Este un arc osos vertical, concav posteromedial, care prelungeşte inferior, sub procesul
palatin, marginea inferioară a corpului maxilei. Volumul său creşte în sens anteroposterior.
FAŢA LATERALĂ
Este acoperită de gingie, participă la delimitarea vestibulului bucal şi prezintă, deasupra
alveolelor molarilor, originea muşchiul buccinator.
FAŢA MEDIALĂ
Este acoperită de gingia palatinală care participă la formarea peretelui lateral al cavităţii
bucale propriu-zise şi prezintă, în unghiul maxilopalatinal, torusul maxilar, o creastă
rugoasă cu direcţie postero-anterioară, care limitează lateral şanţul palatinal în care se
găseşte mănunchiul neurovascular palatin mare.
EXTREMITATEA MEDIALĂ
Este rugoasă şi se articulează cu cea a maxilei controlaterale formând segmentul distal al
suturii intermaxilare
EXTREMITATEA POSTERIOARĂ
Se articulează superior cu procesul piramidal al osului palatin, iar inferior proemină sub
forma tuberozităţii retromolare.
MARGINEA SUPERIOARĂ
Fuzionează cu corpul maxilei.
MARGINEA INFERIOARĂ
Pe ea se găsesc alveolele dentare, opt cavităţi conice, care prezintă:
1. vârful, străbătut de foramenul apical prin care pătrund elementele neurovasculare
destinate dinţilor şi formaţiunilor parodontale;
2. peretele vestibular, mai gros, perforat de foramine neurovasculare minime, în grosimea
căruia se găseşte plexul apical (al lui Valentin*);
3. peretele palatinal, mai subţire, care prezintă, de asemenea, multiple foramine
neurovasculare minime;
4. pereţii septali, medial şi lateral, reprezentaţi de septurile interalveolare care separă între
ele alveolele dentare. Pereţii septali mediali ai alveolelor incisivilor mediali participă
prin faţa lor extra-alveolară la formarea suturii intermaxilare.
5. septurile interradiculare, care separă între ele rădăcinile premolarilor şi molarilor
superiori.
PROCESUL PALATIN
Se desprinde de pe faţa medială a maxilei, se dirijează superomedial descriind o boltă (palatină) concavă inferior şi se
articulează cu procesul palatin al maxilei controlaterale participând la formarea palatului dur care separă cavităţile
nazale de cavitatea bucală.
FAŢA INFERIOARĂ
Formează, împreună cu procesul palatin de partea opusă, trei pătrimi anterioare ale palatului dur.
▪ şanţurile palatine, medial şi lateral, cu direcţie postero-anterioară, paralelă cu procesul alveolar, în care se găsesc
ramurile mănunchiului neurovascular palatin mare;
▪ foseta incisivă, situată în partea anteromedială a acestei feţe, care se prelungeşte spre sutura intermaxilară unde
formează versantul lateral al foramenului incisiv;
▪ torusul palatin, creastă anteroposterioară cu lungime variabilă situată paramedian faţă de sutura intermaxilară.
FAŢA SUPERIOARĂ
Este concavă în sens transversal, netedă şi formează cea mai mare parte din peretele inferior al cavităţii nazale. În
partea sa anteromedială, se găseşte foramenul superior al canalului incisiv.
MARGINEA ANTEROLATERALĂ
Este concavă posteromedial şi se continuă inferior cu procesul alveolar şi superior cu faţa nazală a corpului maxilei.
MARGINEA MEDIALĂ
- se articulează cu procesul palatin de partea opusă formând sutura intermaxilară.
- Buza nazală a acestei margini este proeminentă, dirijată superolateral şi formează, împreună cu cea
controlaterală, creasta nazală, structură de tip alar a cărei şanţ anteroposterior se articulează cu marginea
inferioară a osului vomer.
- În partea antero-inferioară, posterior incisivului medial, se găseşte un semicanal oblic antero-inferior care, prin
articularea cu procesul maxilar controlateral formează canalul incisiv. Acesta are formă de Y, cu două braţe
superolaterale, drept şi stâng, care încep în cavităţile nazale, de o parte şi de alta a rădăcinii septului nazal, se
dirijează inferomedial şi se unesc într-un braţ comun, inferior, care traversează sutura intermaxilară şi se deschide
în partea anteromedială a palatului dur, la nivelul foramenului incisiv. Prin aceste canale trec mănunchiurile
neurovasculare palatine mari.
În intervalul dintre incisivul lateral şi canin, se poate găsi sutura incisivă care se dirijează posteromedial şi
delimitează împreună cu sutura controlaterală osul incisiv sau premaxila
MARGINEA POSTERIOARĂ
Este concavă posterior, dinţată şi se articulează cu marginea anterioară a procesului orizontal al osului palatin
formând sutura palatină transversală
SINUSUL MAXILAR
Numit şi antrumul lui Highmore
Sinusul maxilar are formă de piramidă triunghiulară şi prezintă:
▪ baza, situată medial pe care se găseşte hiatusul maxilar (Hiatus semilunaris) al cărui contur endosinusal prezintă două zone:
◦ inferioară (concală), relativ compactă, care corespunde peretelui lateral al meatului inferior şi este completată în două treimi anterioare de procesul maxilar al concăi
nazale inferioare şi în treimea inferioară de procesul maxilar al lamei perpendiculare a osului palatin;
◦ superioară (etmoidală), care corespunde peretelui lateral al meatului mijlociu, în aria căruia se găsesc:
- faţa laterală a osului lacrimal, la nivelul unghiului anterosuperior al hiatusului maxilar;
- procesul uncinat care se dirijează postero-inferior şi se articulează cu procesul etmoidal al concăi nazale inferioare;
- prelungirea posterioară a procesului uncinat care îl continuă posterior şi superior.
Aceste repere osoase împart hiatusul maxilar în foraminele sinusale secundare, anterior, mijlociu şi posterior, situate pre-uncinat, supra-uncinat şi respectiv retro-uncinat, dintre care unul
rămâne permeabil formând foramenul principal al sinusului maxilar. Celelalte două, numite foramine accesorii (ale lui Giraldes), sunt acoperite de mucoasa nazală care formează la acest
nivel fontanele sinusale
▪ vârful, care corespunde procesului zigomatic al maxilei;
▪ peretele anterior (vestibulosuborbital), care corespunde feţei anterioare a procesului zigomatic şi fosei canine;
▪ peretele superior (orbital), care corespunde feţei superioare a procesului zigomatic şi prezintă:
◦ relieful postero-anterior, procident în sinusul şanţului şi al canalului suborbital;
◦ creasta etmoidală, care limitează lateral joncţiunea pneumatizată etmoidomaxilară şi delimitează, cu marginea superioară a maxilei, „zona de atac” prin care se poate
aborda transsinusal labirintul etmoidal posterior şi sinusul sfenoidal.
▪ peretele posterior (tuberozitar), care prezintă reliefurile verticale ale canalelor alveolare posterioare şi în partea superioară, relieful lateromedial al arterei maxilare (Juvara).
Dintre marginile sinusului, cea inferioară prezintă importanţă deoarece constituie punctul decliv al sinusului. Are forma unui şanţ anteroposterior dispus de-a lungul marginilor anterioară
şi posterioară ale bazei sinusului şi are raporturi cu rădăcinile premolarilor şi molarilor.
Dimensiunile sinusului maxilar sunt extrem de variabile şi se încadrează în următoarele situaţii anatomice:
▪ hipopneumatizare - sinus mic;
▪ normopneumatizare - sinus mijlociu care ocupă tot corpul maxilei;
▪ hiperpneumatizare - sinus mare care se prelungeşte în:
◦ procesul frontal al maxilei;
◦ procesul zigomatic al maxilei şi osul zigomatic;
◦ procesul alveolar, când raporturile dentosinusale se extind anterior;
◦ procesul palatin al maxilei;
◦ procesul orbital al osului palatin.
 OSUL PALATIN
Este un os pereche, neregulat, situat în profunzimea etajului
posterior al feţei, între baza craniului şi palatul dur.
Participă la formarea cavităţilor orbitală, nazală, orală şi a fosei
pterigopalatine.

Osul palatin se articulează cu:

▪ osul etmoid, maxila şi conca nazală inferioară, anterior;
▪ osul sfenoid, superior şi posterior;
▪ osul vomer şi osul palatin controlateral, pe linia mediană

ORIENTARE SPAŢIALĂ
▪ superior - lama cea mai lungă a osului;
▪ posterior - marginea ascuţită şi concavă a procesului orizontal;
▪ lateral - faţa lamei verticale care prezintă un şanţ.

Osul palatin are forma literei “L” şi este alcătuit din două lame între
care se realizează un unghi de aproximativ 900 deschis
superomedial
LAMA ORIZONTALĂ
Are formă patrulateră, alungită în sens transversal şi prezintă:
FAŢA SUPERIOARĂ (NAZALĂ)
Este netedă, concavă în sens transversal şi formează partea posterioară a peretelui inferior al
cavităţii nazale.
FAŢA INFERIOARĂ (PALATINĂ)
Este rugoasă, contribuie la formarea treimii posterioare a palatului dur şi prezintă:
▪ creasta palatină, dispusă transversal, înaintea marginii posterioare, pe care se inseră aponevroza
muşchiului tensor al vălului palatin;
▪ foramenul palatin mare, situat posterolateral, prin care trece mănunchiul neurovascular
omonim;
▪ şanţul nervului palatin mare, care se prelungeşte şi se ramifică pe procesul palatin al maxilei
MARGINEA ANTERIOARĂ
Este subţire, dinţată şi se articulează cu procesul palatin al maxilei formând sutura palatină
transversală.
MARGINEA POSTERIOARĂ
Este liberă, subţire, ascuţită, concavă posterior, dispusă între spina nazală posterioară şi procesul
piramidal şi formează marginea inferioară a cadrului coanal pe care se inseră aponevroza palatină.
MARGINEA MEDIALĂ
1. sutura interpalatină prin articulare pe linia mediană cu cea de partea opusă.
2. creasta nazală, care continuă posterior creasta nazală a maxilei
▪ două expansiuni laterale alare;
▪ un şanţ median în care pătrunde marginea inferioară a osului vomer
▪ la unirea marginii mediale cu marginea posterioară se găseşte o semispină care se
articulează cu cea de partea opusă şi formează spina nazală posterioară.
MARGINEA LATERALĂ
Prezintă trei zone:
▪ anterior se articulează cu faţa medială a maxilei
▪ posterior se continuă cu lama perpendiculară şi cu procesul piramidal;
▪ incizura palatină formează semiconturul medial al aperturii canalului palatin mare
LAMA PERPENDICULARĂ
FAŢA MEDIALĂ (NAZALĂ)
▪ creasta etmoidală, dispusă anteroposterior, formată dintr-un segment anterior, oblic posterosuperior şi
altul posterior, oblic postero-inferior, separate de semiconturul inferior al incizurii sfenopalatine. Se
articulează cu marginea superioară a concăi nazale mijlocii.
▪ suprafaţa meatală superioară, aparţine meatului mijlociu;
▪ creasta concală, orizontală, care se articulează cu conca nazală inferioară;
▪ suprafaţa meatală inferioară aparține meatului inferior.
FAŢA LATERALĂ (MAXILARĂ)
▪ suprafața sinusală, numită si proces maxilar, care se articulează cu fisura palatină, îngustează posterior
hiatusul maxilar şi formează partea posterioară a bazei sinusului maxilar;
▪ suprafața maxilară, rugoasă, care se articulează cu faţa medială a maxilei, posterior hiatusului maxilar;
▪ suprafața pterigopalatină, se continuă distal cu şanţul palatin mare. Formează peretele medial al fosei
pterigopalatine şi al canalului palatin mare.
▪ suprafața pterigoidiană, se articulează cu lama medială a procesului pterigoid.
Din treimea inferioară a acestei feţe se detaşează, oblic inferior, posterior şi lateral, pătrunzând în unghiul
dintre extremităţile inferioare ale lamelor procesului pterigoid, procesul piramidal care prezintă:
▪ faţa posterioară:
◦ se inseră muşchiul pterigoidian medial;
◦ lateral se articulează cu lama laterală a procesului pterigoid;
◦ medial se articulează cu lama medială a procesului pterigoid.
▪ faţa anterolaterală:
◦ anterior se articulează cu tuberozitatea maxilei;
◦ lateral, participă la formarea peretelui medial al fosei infratemporale
▪ faţa inferioară, continuă posterior procesul alveolar al maxilei şi prezintă în partea medială,
la unirea cu lama orizontală, foraminele palatine mici care reprezintă deschiderile inferioare ale canalelor
palatine mici ce se desprind din canalul palatin mare şi conţin ramificaţiile mănunchiului neurovascular
palatin mic.
LAMA PERPENDICULARĂ
MARGINEA ANTERIOARĂ
Este subţire, neregulată, concavă anterior şi prezintă, aproximativ la nivelul
extremităţii anterioare a crestei concale, procesul maxilar al osului palatin.
Acesta se articulează cu fisura palatină a feţei nazale a maxilei şi cu marginea
posterioară a procesului maxilar al concăi nazale inferioare şi îngustează posterior
şi inferior hiatusul maxilar.
MARGINEA POSTERIOARĂ
Este subţire, dinţată şi se articulează cu lama medială a procesului pterigoid.
MARGINEA SUPERIOARĂ
Este neregulată şi prezintă, în sens anteroposterior:
Procesul orbital
prezintă patru feţe:
▪ antero-inferioară (maxilară), rugoasă, alungită, care se articulează cu triunghiul
palatin al maxilei formând sutura palatinomaxilară;
▪ superioară, rugoasă, care se articulează superomedial cu corpul osului sfenoid şi
superolateral cu labirintul etmoidal.
▪ superomedială (orbitală), netedă, triunghiulară, care formează partea
posteromedială a planşeului orbitei;
▪ faţă laterală (pterigopalatină), care formează partea cea mai înaltă a peretelui
anterior al fosei pterigopalatine şi segmentul posterior al marginii mediale a
fisurii orbitale inferioare.
Incizura sfenopalatină
Este limitată anterior de procesul orbital, posterior de procesul sfenoidal şi, prin
articularea cu faţa inferioară a corpului osului sfenoid, formează foramenul
sfenopalatin prin care trece mănunchiul neurovascular nazopalatin. Rădăcina
concăi nazale mijlocii traversează anteroposterior aria nazală a acestui foramen şi
îl împarte în două compartimente:
▪ superior prin care trec ramurile mănunchiului neurovascular nazopalatin
destinate septului nazal, concăi nazale superioare şi meatului superior;
▪ inferior prin care trec artera sfenopalatină şi ramurile nazale superioare
posterioare ale nervului maxilar.
LAMA PERPENDICULARĂ
MARGINEA SUPERIOARĂ
Procesul sfenoidal
Este situat posterior incizurii sfenopalatine, are formă triunghiulară şi
prezintă:
▪ faţa superioară, care se articulează cu zona laterală a feţei inferioare a
corpului osului sfenoid, cu procesul vaginal al lamei mediale a procesului
pterigoid şi cu marginea laterală a aripii osului vomer şi participă la
formarea segmentului iniţial al canalului palatovaginal prin care trece
mănunchiul neurovascular faringian;
▪ faţa inferomedială, netedă, concavă, care participă la formarea pereţilor
superior şi lateral ai fosei nazale, superior crestei etmoidale;
▪ faţa laterală, cu două zone:
◦ anterioară, netedă, care formează partea posterioară a peretelui medial al
fosei pterigopalatine;
◦ posterioară, rugoasă, care se articulează cu lama medială a procesului
pterigoid.

MARGINEA INFERIOARĂ
Se continuă cu marginea laterală a lamei orizontale şi cu procesul
piramidal.
 OSUL HIOID
Este un os impar, situat în loja viscerală a
gâtului, în partea postero-inferioară a bazei
limbii şi a planşeului bucal, între mandibulă şi
cartilajul tiroid, de care este ancorat printr-un
sistem complex musculoligamentar.
În repaus, corespunde vertebrei a IV-a cervicală
şi se mobilizează în masticaţie, deglutiţie,
fonaţie.
ORIENTARE SPAŢIALĂ
Osul hioid izolat se orientează astfel:
▪ superior - marginea care prezintă procese cu
aspect cornual;
▪ anterior -faţa convexă.
DESCRIERE
Osul hioid are formă de potcoavă concavă
posterior şi este alcătuit din corp, coarnele mari
şi coarnele mici
CORPUL OSULUI HIOID
Are formă patrulateră, turtit anteroposterior, concav posterior şi prezintă:
FAŢA ANTERIOARĂ
Este convexă, orientată anterosuperior şi pe ea se găsesc:
▪ creasta verticală, mediană, palpabilă în regiunea anterioară a gâtului, la 2 cm
deasupra incizurii cartilajului tiroid;
▪ creasta transversală, convexă inferior, care se continuă lateral cu coarnele mici ale
osului şi pe care se inseră muşchiul milohioidian;
▪ suprafaţă rugoasă, situată superior crestei transversale, pe care se inseră muşchii
geniohioidian şi hioglos;
▪ suprafaţă rugoasă, situată inferior crestei transversale, pe care se inseră,
mediolateral, muşchii sternohioidian, omohioidian şi tendonul superficial al
muşchiului stilohioidian.
FAŢA POSTERIOARĂ
Este concavă, netedă, orientată postero-inferior şi parcursă de un şanţ transversal în
care se inseră membrana tirohioidiană. Acest şanţ împarte faţa într-o zonă superioară
în raport cu spaţiul tirohio-epiglotic şi epiglota şi alta inferioară în raport cu bursa
seroasă infrahioidiană.
MARGINEA SUPERIOARĂ
Este subţire, rotunjită, pe care se inseră membrana hioglosiană, fibrele inferioare ale
muşchiului genioglos şi ligamentul hio-epiglotic.
MARGINEA INFERIOARĂ
Este mai groasă şi pe ea se inseră ligamentul tirohioidian median şi muşchii
tirohioidian şi levator al glandei tiroide.
CORNUL MARE
Continuă posterior corpul osului hioid, este concav, orientat posterior, lateral şi superior şi prezintă:
FAŢA SUPERIOARĂ
Îngustă, pe care se inseră muşchii hioglos şi constrictor mijlociu al faringelui.
FAŢA INFERIOARĂ
Triunghiulară cu baza medial, pe care se inseră membrana tirohioidiană.
MARGINEA LATERALĂ
Situată în continuarea marginii inferioare a osului, pe care se inseră muşchiul tirohioidian.
MARGINEA MEDIALĂ
Oblică inferomedial, pe care se inseră membrana tirohioidiană.
EXTREMITATEA LIBERĂ
Este proeminentă, se numeşte tubercul faringian şi pe ea se inseră fascia faringobazilară,
ligamentul tirohioidian lateral şi muşchiul constrictor mijlociu al faringelui.

CORNUL MIC
Se desprinde la nivelul joncţiunii corpului cu cornul mare, continuă posterior, superior şi lateral
creasta transversală de la nivelul corpului şi prezintă:
BAZA
Fuzionată cu corpul osului, pe care se inseră muşchii lingual superior, lingual inferior, hioglos şi
membrana hioglosiană.
VÂRFUL
Orientat posterolateral în axul stilohial, pe care se inseră ligamentul stilohioidian, membrana
faringobazilară şi muşchiul constrictor mijlociu al faringelui.