Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DATA: 10.02.2020
CLASA: a VIII-a
ȘCOALA:
DISCIPLINA: Educație muzicală
PROPUNĂTOR:
SUBIECTUL LECŢIEI: Basmul muzical
TIPUL LECŢIEI: Combinată
COMPETENȚE GENERALE: 2. Operarea cu elemente de scris-citit și limbaj muzical;
3. Aprecierea lucrărilor muzicale, inclusiv a conținutului lor afectiv, atitudinal și ideatic
PLANUL TABLEI
Audiţii:
1. Carnavalul animalelor – Elefantul, de Camille Saint-Saens
2. Petrică și lupul, Serghei Prokofiev
Serghei Prokofiev (1891 - 1953)
Vădind un talent muzical ieșit din comun, copilul-minune Serghei a început să compună muzică pentru pian la vârsta de numai
cinci ani, pentru ca la noua ani să încerce chiar să scrie o operă. La vârsta de treisprezece ani, când a fost admis la Conservator, atrăgea
atenția tuturor asupra sa, inclusiv prin înfățișarea și atitudinea sobră. A prezentat atunci la Conservator patru opere, o simfonie, două
sonate și alte piese pentru pian. Printre profesorii săi celebri se aflau Nikolai Rismki-Korsakov, Nicolai Cerepnin, Anatol Leadov si
pianista Anna Essipova.
Pe parcursul anilor de studenție, muzica pe care Prokofiev a compus-o i-a îngrozit de-a dreptul pe venerabilii săi profesori.
Când cânta la pian, Prokofiev se manifesta ca un demon de gheață - nu ezita să recurgă la disonante supărătoare și ritmuri bizare,
afișând o stăpânire de sine deplină și o totală detașare emoțională. Nu păstra absolut nimic din tradiția interpretării moștenită de la
Chopin și Liszt. În anul 1914, a câștigat Premiul Rubinstein pentru pian, prezentând Concertul în Re bemol.
După izbucnirea Revoluției, Prokofiev s-a îndreptat spre Statele Unite, trecând mai întâi prin Japonia, luând cu el câteva
compoziții majore. A devenit unul dintre cei mai controversați compozitori ai epocii sale. Spre sfârșitul anilor 30 îl cuprinde dorul de
Rusia, unde trimitea majoritatea premierelor.
Reîntors în țară, în anul 1934 se consacra exclusiv creației artistice. Este încununat cu premii, distincții și titluri onorifice.
Muzica lui, tonală, cu o personalitate puternică, se distinge prin numeroase calități (suplețea, concizia discursului melodic, celeritatea,
aplombul, încrederea în sine, spiritul eroic), conferindu-i lui Prokofiev o poziție specială în rândul celorlalți compozitori.
Printre primele compoziții definitivate imediat după revenirea sa în Rusia a fost și Povestea muzicală Petrică și lupul, scrisă în
doar două săptămâni (în aprilie 1936) pentru un teatru pentru copii din Moscova.Prokofiev a inventat povestea și a scris singur textul
care să-i ilustreze muzica, pornind de la căteva frânturi de amintiri din propria sa copilărie. Conținutul melodic al lucrării este perfect
adaptat pentru a releva caracterul ludic al narațiunii: fiecare personaj din poveste individualizat și evidențiat până la cele mai fine
trăsături descriptive de caracter, de câte un instrument diferit sau grup de instrumente: Petrică este reprezentat prin vocea
instrumentelor cu coarde, pasărea - de flaut, rața - de oboi, pisica - de clarinet, lupul - de partida cornilor s. a. m. d.
Aceasta este povestea Petrică și lupul. Acum, în povestea noastră personajele sunt interpretate de instrumentele muzicale ale orchestrei
simfonice. De exemplu:
1. Tema păsării este interpretată de flaut;
2. Tema raței - oboiul;
3. Tema pisicii - clarinetul;
4. Tema bunicului - fagotul;
5. Tema lupului - partida de corn francez;
6. Tema vânătorilor - instrumentele de percuție;
7. Tema lui Petrică - grupul instrumentelor cu coarde din orchestră.
AUDIȚIE COMENTATĂ
1. Dimineața devreme, Petrică deschide poarta și intră în marele luminiș verde.
Audiție
2. Pe o ramură a unui copac foarte mare stă o păsărică, prietena băiatului: Este atâta liniste în jur, ciripește, vesel, pasărea. Totul era în
liniște, și nici o umbră nu încrețea suprafața iazului...
Audiție
3. Tocmai atunci, apare o rață care tot dă târcoale împrejur. Ea s-a bucurat nespus că Petrică nu închisese poarta și s-a hotărât să facă o
baie de înviorare în iazul care se afla în luminiș.
Audiție
4. Zărind rața, păsărica își ia zborul din copac și coboarâ în iarbă, așezându-se lângă rățuscă privind-o mirată.
Scuturându-și penele, o întreabă mirata: Ce fel de pasăre ești tu, dacă nu poți să zbori?, la care rața îi răspunde: Dar tu, ce fel de
pasăre ești, dacă nu ești în stare să înoti? și se scufundă în iaz.
Audiție
5. Și se tot ceartă, se tot ceartă, rața înotând în iaz, iar păsărica țopăind pe mal.
Audiție
6. Deodată, ceva îi atrage atenția lui Petrică. El observă cum se furișează prin iarbă o pisică stând la pândă.
Audiție
7. Se gândea pisica: Păsărica aia este preocupată cu cearta, numai bine s-o înhaț! Furișându-se, pisica se îndreaptă spre ea, călcând
ușor pe pernițele catifelate ale lăbuțelor. Se apropie de ea pe furiș, târându-se pe burtă.
Audiție
8. Fii atentă!, strigă Petrică și pasărea zboară imediat în copac.
Audiție
9. Rața se răstește arțagoasă la pisică, din mijlocul iazului.
Audiție
10. Pisica da târcoale copacului, gândind în sinea ei: Se merită, oare, să mă cațăr atât de sus în copac? Odată ajunsă acolo, pasărea
își ia zborul!
Audiție
11. Chiar atunci, bunicul iese afară. El era supărat, fiindcă Petrică plecase în luminiș: Este un loc periculos. Daca un lup s-ar ivi din
pădure, atunci ce-ai să te faci?
Audiție
12. Insă Petrică nu a luat în seama cuvintele bunicului. Băieții ca el nu se tem de lupi.
Audiție
13. Insă bunicul l-a luat pe băiat de mână pentru a merge acasă și a încuiat poarta.
Audiție
14. Nici nu a plecat bine copilul, ca a și ieșit un lup mare și cenușiu din pădure.
Audiție
15. Dintr-o săritură, pisica s-a suit în copac.
Audiție
16. Rața s-a cutremurat și, speriată, a ieșit afară din iaz.
Audiție
17. Insă, oricat de mult s-a străduit să fugă, nu a putut sa scape de lup. Acesta se apropia, mai aproape, și mai aproape, apoi, prinzând-
o, a înfulecat-o dintr-o înghititură.
Audiție
18. Și acum, iată cum stăteau lucrurile: pisica stătea pe o creangă, pasărea - pe o alta, însă... nu prea aproape de pisică.
Audiție
19. Iar lupul se tot învârtea, se tot rotea în jurul copacului, privind la ele cu ochi lacomi.
Audiție
20. În același timp, Petrică, fără cea mai mică tresărire de teamă, sta în spatele portiței închise privind la ceea ce se întâmpla.
Audiție
21. Fuge acasă, ia o frânghie și sare peste zidul înalt de piatră. Una dintre ramurile copacului în jurul căruia lupul se tot învartea se
aplecă chiar deasupra zidului.
Audiție
22. Ținându-se de ramură, Petrică sare ușor în copac, zicându-i păsării: Ia-ți zborul în jos și rotește-te peste capul lupului. Insă ai grijă
ca nu cumva să te prindă!
Audiție
23. Pasărea aproape atinge cu aripile capul lupului, în timp ce acesta se repede s-o înhațe furios când dintr-o parte, când din alta.
Audiție
24. O, cât l-a mai necăjit pasărea pe lup și cât de mult dorea el s-o prindă! Insă pasărea s-a dovedit mai deșteaptă, iar lupul nu a mai
putut să facă nimic în această privință.
Audiție
24.1. În acelasi timp, Petrică a făcut un lasou și, lăsându-l cu grijă în jos.......
Audiție
24.2. l-a apucat pe lup de coadă, trăgându-l cu toată puterea.
Audiție
25. Simțindu-se prins, lupul începu să se zbată sălbatic, încercând să scape.
Audiție
26. Insă Petrică legă celălalt capăt al frânghiei de copac și lupul, zbătându-se, nu face altceva decât să strângă și mai tare frânghia în
jurul trupului lui.
Audiție
27. Chiar atunci, vănătorii ies din pădure venind pe urmele lupului și trăgând în timp ce mergeau ....
Audiție
28. Dar Petrică zice către ei din copac: Nu trageți! Păsărica și cu mine am prins deja lupul. Acum, ajutați-ne să-l ducem la grădina
zoologică!
Audiție
29. Și acum, imaginați-vă parada triumfală cu Petrică așezat în frunte....
Audiție
30. În urma lui vânătorii, trăgând lupul după ei....
Audiție
30.1. Iar în urma lor - bunicul și pisica. Bunicul își scutura capul vociferând nemulțumit: Ei bine, și dacă Petrică n-ar fi prins lupul?
Ce s-ar fi întâmplat?
Audiție
31. Peste ei, zbura păsărica ciripind fericită: Ei, ce bravi camarazi suntem noi, Petrică și cu mine! Ia te uită ce am prins aici!
Audiție
32. Și, dacă cineva ar asculta cu foarte mare atenție, ar putea auzi rața măcănind înăuntrul lupului; deoarece acesta, în marea lui
lăcomie, o înghițise de vie.
Audiție
Povestea se încheie cu parada personajelor pe drumul spre grădina zoologică. Copiii ar putea să presupună că toate personajele ajung
la grădina zoologică și că totul se termina cu bine, în mod fericit.
Prokofiev a ales în mod intenționat să lase povestea fără un sfârșit determinat (cu scenariul deschis), oferindu-le copiilor un excelent
prilej să-și imagineze singuri ce-ar dori ei să mai urmeze. Un interes special îl reprezintă relația tensionată dintre lup și rață.
Dacă rața ar putea să scape din stomacul lupului? Și dacă da, cum ar reuși? Ce s-ar mai putea întampla pe drumul spre grădina
zoologică? Chiar ar ajunge acolo toate personajele?